Sunteți pe pagina 1din 50

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI SI SPORTULUI

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE ,GEOGRAFIE ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

SPECIALIZAREA: RELAŢII INTERNAŢIONALE SI STUDII EUROPENE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr.Ioan Horga
Asist. univ. Constantin Toca

Absolvent:
Ilies Ana-Maria

Oradea
2010
MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI SI SPORTULUI

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE ,GEOGRAFIE ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

SPECIALIZAREA:RELAŢII INTERNAŢIONALE SI STUDII EUROPENE

Agenţiile Executive Europene

Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr.Ioan Horga
Asist. univ. Constantin Toca

Absolvent:
Ilies Ana-Maria

Oradea
2010
CUPRINS
Pag.

Introducere.....................................................................................................................
.

Capitolul I
I.1.Romania in Uniunea Europeana………….
………………………..............................
I.2.Scurta incursiune în istoria Uniunii
Europene...........................................................

Capitolul II
II.1.Concetul de Agenţii Europene...................................................................................
1I.2.Tipologia Agenţiilor Europene…………………..………………………………
II.3. Descrierea Agenţiilor
Europene.................................................................................

Capitolul III
III.1. Definirea Agenţiilor Executive
Europene................................................................
III.2.Clasificarea si importanta Agenţiilor Executive Europene....................................

Concluzii............................................................................................................................
Bibliografie........................................................................................................................

Introducere

Uniunea Europeana dispune de un sistem destul de complex in ceea ce priveste


institutiile si agentiile specializate,unele avand un satut autonom,ce indeplinesc functii
extrem de diversificate,respectiv furnizori de servicii,institute de cercetare si dezvoltare
de strategii si politici publice,coordonatori tehnici ai unor programe derulate de
Uniune.Majoritatea acestor institutii sunt coordonate sau raspund in fata Comisiei
Europene ,si alaturi de multe din institutiile prevazute in tratate,sunt organisme rar
vizibile pentru publicul larg.Cu toate ca primele astfel de structuri au aparut la mijlocul
anilor '70,de-abia in a doua jumatate a anilor '90 se dezvolta cu adevarat un sistem de
institutii conexe ale Uniunii Europene.
Sistemul de organisme descentralizate poate fi ordonat intr-un mod
comprehensibil daca sunt luate in considerare criteriile de clasificare folosite si de
Uniunea Europeana.Aceste criterii reflecta intr-o oarecare masura dezvoltarea istorica
respectiv structura Uniunii pentru ca genereaza trei grupe de organisme:agentii
comunitare,institutii pentru sprijinirea actiunii externe comune si institutii pentru
sprijinirea realizarii spatiului de securitate,libertate si justitie ce corespund celor trei
directii ale Uniunii Europene-directia comunitara,cooperarea in domeniul Politicii
Externe si de Securitate Comune si cooperarea politieneasca si judiciara in materie
penala.Datorita dimensiunilor actiunii comunitare,cat se poate genera mai multe
organisme conexe,dar si datorita colaborarii mai indelungate a statelor membre in acest
domeniu.
Am decis sa realizam tema de licenta ”Agentiile Executive Europene”deorece
consideram ca este o tema de actualitate.Am ales o prezentare a Agentiilor Europene
respectiv a Agentiilor Executive Europene dar si o descriere a acestora pentru a putea
informa persoanele cu privire la Institutiile Uniunii Europene care,pot pune in aplicare
proiecte interesante facand sa deschida noi oportunitati in afaceri,sporind accesul al
Piata Unica,crescand fondurile structurale,dar totodata pot aparea si oportunitati de
investitii,imbunatatind serviciile ,sistemele de educatie ,cultura si sanatate.
Lucarea este structurata pe patru capitole:
• Romania in Uniunea Europeana.Scurta incursiune in istoria Uniunii Europene
• Conceptul de Agentii Europene.Tipologia Agentiilor Europene.Descrierea
Agentiilor Europene.
• Definirea Agentiilor Executive Europene.Clasificarea Agentiilor
Europene.Importanta Agentiilor Executive Europene.
• Campanie de Relatii Publice.Agentia Executiva Europeana pentru Sanatate si
Consumatori(AESC).O campanie anti-tutun intitulata ”O zi fara''fumuri''”.
In primul capitol am facut referire in ceea ce priveste Romania si Uniunea
Europeana datorita faptului ca nu de mult timp tara noastra a aderat la Uniunea
Europeana.Tot in primul capitol am reusit sa fac o scurta incursiune in ceea ce priveste
Uniunea Europeana,ce este defapt Uniunea Europeana ,cine face parte din ea si am scos
in evidenta modul prin care diferite tari au aderat la Uniunea Europeana.Deasemenea au
fost prezentate si tratatele cele mai importante care stau la baza constitutirii Uniunii
Europene.
In capitolul doi am definit conceptul de Agentii Europene,le-am facut o clasificare
dar si o descriere astfel:Agenţiile Uniunii Europene sunt organisme înfiinţate de aceasta,
aceste organisme se mai numesc şi organisme descentralizate cu personalitate juridică,
îndeplinind funcţii extrem de diversificate: furnizori de servicii, institute de cercetare şi
dezvoltare a strategiilor şi politicilor publice, coordonatori tehnici ai unor programe
derulate de Uniunea Europeană.Pentru a putea face o clasificare a agenţiilor europene,
se impune o clasificare a instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene. Astfel:
Consiliul European, Parlamentul European,Consiliul Uniunii Europene,Comisia
Europeană,Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene,Curtea de Conturi
Europeană,Banca Centrală Europeană, Ombudsmanul European,Autoritatea Europeană
pentru Protecţia Datelor etc.
In capitolul trei am incadrat teoretic tema lucrarii.Acest lucru s-a intamplat prin
definirea a ceea ce inseamna Agentii Executive Europene, am realizat o clasificare a
Agentiilor Executve Europene dar si importanta acestora.
In capitolul patru am realizat o campanie de relatii publice.Aceasta campanie se
intituleaza '”O zi fara ''fumuri''”si este o campanie anti-tutun.Prin derularea acestei
campanii am vrut sa atragem atentia asupra faptului cat de nociv este tutunul pentru
oameni,in special pentru tineri care se apuca de fumat de la varste tot mai fragede din
diverse motive pe care le-am si prezentat in campania noastra.Campania se deruleaza
intre 1-31 mai ,31 mai reprezentand si ziua mondiala fara tutun desfasurata in cadrul
proiectelor a AESC.
Pentru redactarea lucrării am folosit surse teoretice, studii şi articole din presa
românească, cărţi online, publicaţii de pe internet, pe care le-am studiat şi analizat pentru
a răspunde cât mai bine la problemele ridicate referitoare de tema aleasă.

Prin această lucrare am dorit să evidenţiez relaţiile actuale ale statului nostru cu
Uniunea Europeană, costurile şi beneficiile de care România dispune ca stat european,
accesul la mecanismele Uniunii Europene ca cetateni europeni, cu alte cuvinte
importanţa cunoaşterii lungului proces de aderare la Uniunea Europeană, a instituţiilor şi
agenţiilor din cadrul acesteia, si de ce nu, importanţa conştientizării drepturilor şi
obligaţiilor ca cetaţeni europeni.Tema lucrarii, şi anume ”Agenţiile Executive Europene”
este atent aleasă, tocmai pentru a intra în contact cu informaţii importante despre
mecanismele, locaţia, funcţiile, specificul, dar nu în ultimul rând importanţa instituţiilor,
organismelor, agenţiilor componente ale Uniunii Europene.
Capitolul I

I.1.Romania in Uniunea Europeana

Fondată pe principiul libertăţii, democraţiei, drepturilor omului, libertăţilor


fundamentale şi statului de drept, precum şi respectând identitatea naţională a statelor
membre, Uniunea Europeană îşi propune să ofere cetăţenilor săi un spaţiu de libertate,
securitate şi justiţie fără frontiere interne, unde să funcţioneze o piaţă liberă care să
permită un grad ridicat de protecţie socială şi a mediului înconjurător1. Standardele
impuse de Uniunea Europeană în acest scop au avut efecte nu doar în interiorul Uniunii,
ci şi asupra altor state. Acest proces numit în literatura de specialitate Europenizare 2, a
fost resimţit în special în statele care ulterior au aderat la Uniune sau care sunt în curs de
aderare. De fiecare dată, cele mai vizibile rezultate şi tendinţe pe termen mediu şi lung
au fost creşterea economică şi a calităţii vieţii.
Din punct de vedere economic, Uniunea Europeană a devenit în ultimii ani cea
mai mare piaţă unică din lume (mai mare decât SUA şi Japonia la un loc), şi cel mai
important actor comercial din lume. Aşa, de pildă, Uniunea Europeană este, în prezent
cel mai mare importator de produse şi principala piaţă pentru aproape 70% din statele
lumii.3

1
Luciana-Alexandra Ghica ,Enciclopedia Uniunii Europene, Ediţia a-III-a, ed. Meronia,Bucuresti 2007,
p. 26
2
Conceptul de Europenizare se bucura de popularitate in cadrul studiului de Integrare Europeana.Desi
nu exista considerabile contestatiei conceptuale cu privire la ceea ce inseamna Europenizare,cea mai mare
parte a literaturii vorbeste despre Europenizare ca fi niste schimbari pe piata interna cauzate de integrarea
europeana,http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en|
ro&u=http://www.essex.ac.uk/ECPR/standinggroups/yen/paper_archive/2nd_yen_rm_papers/vink2002.pd
f,accesat in data de 3 martie 2010
3
Luciana-Alexandra Ghica , op.cit ,p. 26
4
Semnarea Tratatului de Aderare reprezintă un eveniment politic de maximă
importanţă, care pune capăt unei dramatice moşteniri şi deschide oportunităţi fără
precedent pentru afirmarea rolului important al României în edificarea Europei unite,
fondată pe principiile libertăţii, dezvoltării durabile, toleranţei şi respectului demnităţii
umane.
Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă un moment istoric de
excepţie pentru naţiunea română, şi totodată, aderarea la un spaţiu de reguli bine
definite, care reglementează buna funcţionare a Uniunii în majoritatea politicilor
existente.
România a devenit stat membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, conform
calendarului stabilit, încheind astfel un proces care a început la mijlocul anilor ’90.
Drumul României către Uniunea Europeană a fost unul destul de anevoios. Aderarea
României, împreună cu Bulgaria, la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 încheie astfel
cel de al cincilea val al extinderii Uniunii, iniţiat la 1 mai 2004, prin aderarea celor opt
state din Europa Centrală şi de Est, alături de Cipru şi de Malta5.
Astfel, de la 1 ianuarie 2007, Uniunea Europeană este o comunitate ce reuneşte
27 de state membre şi o populaţie de 492,8 milioane de locuitori şi care are 23 de limbi
oficiale6. România s-a alăturat astfel unei Uniuni de state europene care împărtăşesc
aceleaşi valori, având în centru respectul pentru demnitatea umană, democraţia, statul de
drept şi respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Uniunea Europeană
are drept obiective asigurarea păcii şi prosperităţii, printre realizările sale numărându-se
piaţa internă, precum şi crearea Spaţiului Schengen7, respectiv a zonei euro.
Obiectivul principal al României la acest moment îl constituie consolidarea

4
Declaraţia Parlamentului României privind semnarea Tratatului de Aderare a României la Uniunea
Europeană, declaraţie adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, la 27 aprilie 2005,
www.mae.ro/index.php?unde=doc&id , accesat in data de 10 martie 2010
5
A cincea extindere cand Uniunea Europeana numara 25 de membri,Jose Echkenazi,Ghidul Uniunii
Europene,ed.Niculescu,Bucuresti,2008,p.7
6
http://europa.eu/abc/history/2000_today/2007/index_ro.htm,accesat in data de 10 martie 2010,Anexa.
7
Conventia de la Schengen(1990)a instaurat progresiv o libertate totala a circulatiei persoanelor intre 13
state memdre ale Uniunii Europene,Marea Britanie si Irlanda alegand sa ramana in afara sistemului
.Spatiul Schengen prevede suprimarea oricarui control al persoanelor care trec frontierele interne ,fie
ca este vorba de cetateti ai Uniunii,fie de rezidenti ai tarilor terte.Jose Echkenazi,op.cit.,p.107
progreselor şi reformelor realizate, pentru asigurarea unei integrări depline în structurile
comunitare. Pe de altă parte, România doreşte să aducă o contribuţie activă la realizarea
proiectelor aflate pe agenda europeană şi să sprijine soluţii eficiente pentru problemele
Uniunii Europene.
Prin aderarea României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au devenit
cetăţeni ai Uniunii Europene. Începând cu 1 ianuarie 2007, cetăţenii români care
călătoresc în afara teritoriului naţional beneficiază, atât pe teritoriul statelor membre ale
Uniunii, cât şi pe teritoriul statelor terţe, de drepturile conferite de tratatele Uniunii
Europene tuturor cetăţenilor europeni.
Aderarea celor două noi state la Uniunea Europeană a generat o serie de
modificări instituţionale la nivelul Uniunii Europene. Astfel, începând cu 1 ianuarie
2007, România are, în mod identic cu toate celelalte state membre, drept de vot 8 în toate
reuniunile Consiliului Uniunii Europene9; având în vedere că este cel de-al şaptelea stat
membru ca mărime în Uniune, României îi sunt atribuite 14 voturi.
De asemenea, tot la 1 ianuarie 2007, Consiliul a adoptat noua listă de exercitare a
succesiunii preşedinţiilor la nivelul Consiliului UE10, România urmând să deţină acest
mandat în perioada iulie-decembrie 2019. Totodată, potrivit Tratatului de Aderare,
României îi revin o serie de poziţii în instituţiile comunitare, iar cetăţenii români au
posibilitatea de a lucra în cadrul instituţiilor europene.
Primii paşi ai României ca stat membru al Uniunii Europene au însemnat,
totodată, şi participarea la dezbaterea asupra reformei Tratatelor Uniunii. La 13
decembrie 2007, şefii de stat/guvern au semnat la Lisabona Tratatul de Reformă,
denumit Tratatul de la Lisabona. Acesta a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.11
I.2.Scurtă incursiune în istoria Uniunii Europene
Uniunea Europeană reprezintă un proiect de integrare europeană iniţiat în 1993,
odată cu intrarea în vigoare a tratatului semnat la Maastricht (Olanda) în 1993 ( Tratatul

8
http://europa.eu/abc/history/2000_today/2007/index_ro.htm,accesat in data de 10 martie 2010
9
Consilliul Uniunii Europene are sediul la Bruxelles si Luxenburg ,acesta reprezentand statele,Grigore
Silasi ,Uniunea Europeana sau Noua ''Comedie Divina'',ed.Orizonturi Universitare ,Timisoara ,
2004,p.28
10
Luciana -Alexandra Ghica,op.cit.,p.54-55
11
www.mae.ro/index.php?unde=doc&id , accesat in data de 10 martie 2010
de instituira a Uniunii Europene)12 de mai multe state occidentale, cu scopul de a întări
legăturile economice, sociale şi politice dintre statele participante pentru a realiza o
uniune din ce în ce mai strânsă între popoarele europene. 13
Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de
războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război
Mondial. Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de
vedere economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului14,
propunându-şi să asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt: Belgia, Franţa,
Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Anii '50 sunt marcaţi de Războiul Rece
dintre Est şi Vest. În Ungaria, manifestările de protest din 1956 îndreptate împotriva
regimului comunist sunt reprimate de tancurile sovietice; în anul următor, 1957, Uniunea
Sovietică trece în fruntea cursei pentru cucerirea spaţiului, lansând primul satelit spaţial
din istoria omenirii, Sputnik 1. Tot în 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii
Economice Europene (CEE)15, cunoscută şi sub denumirea de Piaţa Comună.
Originile Uniunii Europene sunt strâns legate de cel de-al Doilea Război
Mondial. Europenii sunt ferm hotărâţi să se asigure că masacrele şi distrugerile la care
au fost martori nu se vor mai repeta niciodată. Imediat după sfârşitul războiului, Europa
se împarte între est şi vest. Începe Războiul Rece, care va dura 40 de ani. Popoarele din
vestul Europei creează Consiliul Europei în 1949. Este primul pas către cooperare, dar
şase ţări doresc să meargă şi mai departe.
Pornind de la proiectul instiuit de Jean Monnet si Robert Schuman 16 şase ţări ale
Europei semnează un tratat prin care se urmăreşte plasarea producţiei de cărbune şi oţel
sub o autoritate comună. În acest fel, niciuna dintre ele nu îşi mai poate fabrica arme
pentru a se întoarce împotriva celorlalte, cum se întâmplase în trecut. La data de 9 mai
1950 - Ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman,pornind de la initiativa
lui Jean Monnet,asezarea in comun a productiei si consumului de carbune si otel intre
12
Dr.Vasile Ciocan,Dr.Liviu Taut,Emil Nuna,Drept European Institutii Europene.Politici Europene
Fonduri Structurale,ed.GrafNet,Oradea,p.39
13
Luciana-Alexandra Ghica, op.cit., p.25
14
Ioan Horga,Constructie Europeana Traditie,Realitate si Perspectiva,ed.Universitatii din
Oradea,1998,p.44
15
Ibidem,p.47
16
Luciana -Alexandra Ghica,op.cit.,p.32
Franta si Germania17 . De atunci, ziua de 9 mai este sărbătorită în fiecare an ca fiind
„Ziua Europei”18.
Bazându-se pe succesul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului, cele şase state îşi extind cooperarea la alte sectoare economice.
La data de 25 martie 1957 este semnat Tratatul de la Roma, prin care este creată
Comunitatea Economică Europeană (CEE), sau Piaţa Comună19. Scopul său este acela
de a asigura libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor între statele membre.
In august 1961, autorităţile comuniste din Germania de Est au construit un zid în
Berlin, menit să îi împiedice pe cetăţenii acesteia să fugă în Germania de Vest. Câţiva au
reuşit totuşi, alţii au fost împuşcaţi în timp ce încercau să o facă.
20
La 30 iulie 1962, UE introduce Politica Agricolă Comună prin care ţările
membre pot exercita un control comun asupra producţiei de alimente. Toţi agricultorii
sunt plătiţi la fel pentru produsele lor. UE produce suficiente alimente pentru a-şi acoperi
nevoile, iar agricultorii câştigă bine. Această politică are însă şi un efect nedorit:
supraproducţia care generează un imens excedent de produse. Începând din anii '90,
principalele priorităţi au vizat reducerea acestui excedent şi îmbunătăţirea calităţii.
La data de 20 iulie 196321, Uniunea Europeană semnează primul său acord
internaţional de proporţii, destinat ajutorării unui număr de 18 foste colonii africane.
Până în 2005, încheie parteneriate speciale cu 78 de state din Africa, Caraibe şi Pacific
(ACP)22 UE fiind cel mai mare furnizor de ajutor pentru dezvoltare destinat ţărilor
sărace. Acordarea acestui ajutor este strâns legată de respectarea drepturilor omului de

17
Jose Echkenazi,op.cit.p.6
18
http://europa.eu/abc/symbols/9-may/euday_ro.htm,accesat in data de 11 martie 2010
19
Ioan Horga,op.cit.,p.47
20
Politica Agricola Comuna(PAC)este una dintre politicile controversate ale Uniunii Europene cel mai
mult.Acesta a fost solicitat initial pentru cresterea productivitatii agricole in UE si disponibilitatea de a
asigura aprovizionarea cu alimente in timpul Razboiului Rece.PAC a fost creat in 1957 in temeiul
Tratatului de la Roma si a inceput activitatea in 1962,http://translate.google.ro/translate?
hl=ro&langpair=enro&u=http://www.civitas.org.uk/eufacts/FSPOL/AG3.htm
21
ec.europa.eu/publications/booklets/others/58/.../ro.doc ,accesat in data de 11 martie 2010
22
Africa, Caraibe şi Pacific (ACP) este o organizaţie creată de Acordul de la Georgetown, în 1975.
Acesta este compus din Africa, Caraibe şi Pacific, semnatare la Acordul de la Georgetown sau
Acordul de parteneriat între ACP şi Uniunea Europeană, denumit oficial "ACP-CE Acordul de parteneriat"
sau "Acordul de la Cotonou",http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en|
ro&u=http://www.acpsec.org/en/about_us.htm,accesat in data de 14 martie 2010.
către beneficiari.La 1 iulie 1968, cei şase elimină taxele vamale la mărfuri pe care le
importă reciproc şi astfel sunt create, pentru prima dată, condiţiile necesare efectuării
liberului schimb. Aceleaşi taxe vamale se aplică produselor importate din ţări terţe astfel
ia naştere cea mai mare grupare comercială din lume. Schimburile comerciale între cele
şase state membre şi între UE şi restul lumii înregistrează o creştere rapidă, UE
susţinand întotdeauna cooperarea pentru dezvoltare iar in ceea ce priveste taxele vamale
acestea sunt eliminate. Pentru prima dată în istorie, sunt create condiţiile necesare
Liberului Schimb(AELS)23de mărfuri la nivel transfrontalier.
In ceea ce priveste planurile Uniunii Europene privind adoptarea unei monede
unice acestea datează din 1970. În vederea menţinerii stabilităţii, statele membre ale UE
au decis să limiteze marjele de fluctuaţie între monedele naţionale. Acest mecanism al
ratei de schimb creat în 1972, este primul pas către introducerea monedei euro, 30 de
ani mai târziu.
Odată cu aderarea Danemarcei, Irlandei şi a Regatului Unit la UE, numărul
statelor membre ajunge la nouă, la 1 ianuarie 1973. Deşi de scurtă durată, brutalul război
arabo-israelian din octombrie 1973 are drept consecinţă o criză energetică şi apariţia
problemelor economice la nivel european. Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau
sfârşit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia in anul 1974 şi cu moartea
generalului Franco de Spania în 1975.
Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari
pentru crearea de locuri de muncă şi de infrastructură în zonele mai sărace iar influenţa
Parlamentului European asupra afacerilor europene creşte.
În semn de solidaritate, in data de 10 decembrie 1974 liderii Uniunii Europene
creează Fondul European de Dezvoltare Regională24. Acesta are misiunea de a asigura
transferul de resurse financiare de la regiunile bogate către cele sărace, pentru
îmbunătăţirea drumurilor şi a comunicaţiilor, atragerea de investiţii şi crearea de locuri
23
Asociatia Europeana a Liberului Schimb(AELS).Conventia prevedea suspendarea taxelor vmale si a
restrictiilor cantitative pentru produsele originare din acele tari.Fiecare stat ramne stapanul politicii
sale vamale si comerciale vis-a-vis de tarile terte.,Ioan Horga,op.cit.,p.48
24
Fondul European de Dezvoltare Europeana (FEDR)contribuie la stimularea dezvoltarii economice si la
regenerarea in regiunile cel mai putin prospere ale UE.,http://translate.google.ro/translate?
hl=ro&langpair=enro&u=http://www.communities.gov.uk/citiesandregions/european/europeanregional
development/,accesat in data 15 martie 2010.
de muncă. Acest tip de ajutorare va absorbi, ulterior, o treime din bugetul UE.
În intervalul 7-10 iunie 197925, pentru prima dată membrii Parlamentului
European sunt aleşi de cetăţenii europeni prin vot direct,inainte aceştia erau delegaţi de
parlamentele naţionale. Europarlamentarii fac parte din grupuri politice paneuropene
(socialişti, conservatori, liberali, verzi, etc.) şi nu din delegaţii naţionale iar influenţa
Parlamentului este în creştere constantă.
La 1 ianuarie 1981 numărul statelor membre ale UE ajunge la zece odată cu
aderarea Greciei. Aceasta devenise eligibilă începând cu 1974, anul răsturnării regimului
militar şi al instaurării democraţiei.
La 28 februarie 1984 informatica şi robotica ne revoluţionează modul de a trăi şi
de a lucra.
Pentru a rămâne în avangarda inovării, UE adoptă programul „Esprit” 26 în anul
1984, primul dintr-un lung şir dedicat cercetării şi dezvoltării .
La 1 ianuarie 1986 Spania şi Portugalia aderă la UE, numărul statelor membre
ajungând la 12.
La 17 februarie 1986 deşi taxele vamale au fost eliminate în 1968, schimburile
comerciale din cadrul UE se lovesc încă de obstacole. Acestea constau, în principal, în
diferenţele existente la nivelul reglementărilor naţionale. Semnat în 1986, Actul Unic
27
European prevede un program de eliminare a acestora pe parcursul a şase ani. De
asemenea, conferă mai multă autoritate Parlamentului European şi consolidează
prerogativele UE în domeniul protecţiei mediului .
In 15 iunie 1987 UE lanseză programul „Erasmus”28 care oferă burse studenţilor
doritori să înveţe, timp de un an, într-o altă ţară europeană. Peste 2 milioane de tineri au

25
Jose Echkenazi,op.cit.p.6
26
La 28 februarie 1984, la iniţiativa comisarului european, Etienne Davignon, Consiliul Comunităţilor
Europene decide să instituie un "program strategic european pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul
tehnologiei informaţiei"
(Esprit),http://www.ena.lu/council_decision_esprit_programme_28_february_1984-020000053.html,,
accesat in data de 15 martie 2010
27
Actul Unic European(AUE), semnat la Luxemburg şi la Haga, şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1987,
prevăzută pentru adaptările necesare pentru realizarea pieţei
interne,http://europa.eu/abc/treaties/index_en.htm, accesat in data de 16 martie 2010
28
www.edu.ro/index.php?module=uploads&func=download&fileId.,accesat in data de 16
martie 2010
beneficiat de bursele Erasmus, precum şi de alte resurse puse la dispoziţie de programe
similare, programul Erasmus facilitand astfel, libera circulaţie a studenţilor europeni.
Căderea zidului Berlinului în 1989, simbolizează prăbuşirea regimului comunist
în Europa Centrală şi de Est, începând cu Polonia şi Ungaria. Confruntându-se cu exodul
masiv al cetăţenilor săi către Vest, guvernul est-german deschide graniţele ţării.
Germania se reunifică după mai mult de 40 de ani şi partea de est aderă la UE
(octombrie 1990).
Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, europenii devin şi
mai apropiaţi. În 1993, Pieţei unice i se adaugă cele „patru libertăţi”29: libera circulaţiei a
mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor.

• Tratatele fondatoare Uniunii Europene


La 25 martie 1957, statele membre CECO semnează, la Roma, Tratatele de
instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a
Energiei Atomice (Euratom), denumite generic“Tratatele de la Roma”30.
Anii '90 sunt şi anii în care au fost semnate două tratate. . Tratatul privind
Uniunea Europeană sau Tratatul de la Maastricht, în 1993, şi Tratatul de la Amsterdam,
în 199931.
La 7 februarie 1992 este semnat Tratatul privind Uniunea Europeană la
Maastricht32. Acesta constituie o adevărată piatră de temelie a UE, stabilind reguli clare
pentru viitoarea monedă unică şi pentru politica externă şi de securitate precum şi pentru
o cooperare mai strânsă în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. Conform tratatului,
fosta denumire de ”Comunitate Europeană” este înlocuită, în mod oficial, cu cea de

29
Ioan Horga,op.cit.p.194-199
30
www.infoeuropa.ro,accesat in data de 17 martie 2010
31
Tratatul de la Amsterdam, convenite de liderii politici a Uniunii Europene la 17 iunie şi semnat la 2
octombrie 1997, este rezultatul a doi ani de discuţii şi negocieri la o conferinţă a reprezentanţilor stat
membru al guvernului. It has now entered into force after being ratified by the fifteen member states of
the European Union under their respective constitutional procedures. Acesta a intrat în vigoare după
ratificarea de către statele membre cincisprezece ale Uniunii Europene în cadrul procedurilor lor
constituţionale,http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/amsterdam_treaty/i
ndex_en.htm ,accesat in data de 16 martie 2010
32
Semnarea la Maastrich in Olanda a Tratatului privind crearea Uniunii Europene.Atunci are loc si
instituirea pietei interne,Jose Echkenazi,op.cit.,p.7.
”Uniune Europeană”.Acest tratat intra in vigoare la 1 noiembrie 1993.Ambitia sa era de
a constru o Uniune Europeana,”care sa nu se mai multumeasca sa fie doar primul spatiu
comercial al lumii,ci si o purtere politica,economica si industriala in aceeasi masura ca
Statele Unite si Japonia”33
La data de 17 iunie 1997 are loc semnarea Tratatului de la Amsterdam 34. Acesta
se sprijină pe realizările tratatului de la Maastricht, şi cuprinde dispoziţii care vizează
reformarea instituţiilor europene, creşterea rolului Uniunii în lume şi consacrarea unui
număr mai mare de resurse ocupării forţei de muncă şi drepturilor cetăţenilor.
35
În anul 2001, Tratatul de la Nisa netezeşte calea în vederea extinderii prin
reformarea regulilor de vot.
La 13 decembrie 2007 cele 27 de ţări membre UE semnează Tratatul de la
Lisabona36, care modifică Tratatele precedente. Noul act este conceput pentru a aduce un
plus de democraţie, eficienţă şi transparenţă în cadrul UE, şi astfel, capacitatea de a
rezolva probleme globale precum modificarea climei, securitatea şi dezvoltarea durabilă.
Tratatul de la Lisabona are ca scop eficientizarea acţiunii UE în problemele de
securitate. Pentru a putea intra în vigoare Tratatul trebuie să fie ratificat de toate cele 27
de state membre.37

33
Jose Echkenazi,op.cit.,p.36
34
Semnarea Tratatului de la Amsterdam ,care modifica Tratatul de la Maastrich,Jose
Echkenazi,op.cit.,p.7
35
Semnarea Tratatului de la Nisa care deschide calea catre extinderea in continuarea Uniunii
Europene,Jose Echkenazi,op.cit.p.7
36
La data de 23.03.2003 Consiliul European de la Lisabona defineste o strategie pana in anul 2010 cu
scopul de a face in Uniunea Europeana economia cea mai competitiva si mai dinamica din lume,Jose
Echkenazi,op.cit.p.7
37
Comisia Europeană, Cum funcţionează Uniunea Europeană, Ghidul instituţiilor UE pentru fiecare,
Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene 2007 ,p.46,
http://ec.europa.eu/publications/booklets/eu_glance/68/ro.pdf,accesat in data de 17 martie
2010
Fig.1

Capitolul II

Ι Ι . 1. Conceptul de Agentii Europene

Uniunea Europeana dispune si de un complex sistem de institutii si agentii


specializate,unele cu statut autonom,ce indeplinesc functii extrem de diversificate-
furnizori de servicii ,institute de cercetare si dezvoltare de strategii si politici
publice,coordonatori tehnici ai unor programe derulate de Uniune38 .Cele mai multe din
astfel de institutii sunt coordonate sau raspuns in fata Comisiei Europene si,alaturi de
multe din institutiile prevazute in tratate,sunt organisme rar vizibile pentru publicul larg.
Agenţiile Uniunii Europene sunt organisme înfiinţate de aceasta, aceste

38
Luciana-Alexandra Ghica,op.cit.,p.117
organisme se mai numesc şi organisme descentralizate cu personalitate juridică,
îndeplinind funcţii extrem de diversificate: furnizori de servicii, institute de cercetare şi
dezvoltare a strategiilor şi politicilor publice, coordonatori tehnici ai unor programe
derulate de Uniunea Europeană39. Majoritatea acestor instituţii sunt coordonate sau
răspund în faţa Comisiei Europene, dar au statut autonom şi pot permite asocierea unor
state din afara Uniunii. Primele agenţii au fost create în anii 70, dar au devenit
operaţionale în 1994-1995, Consiliul European de la Bruxelles din 1993, care a decis
sediile primelor şapte dintre ele.40
Agenţiile sunt organizaţii descentralizate create printr-un act legislativ special şi
cărora li s-a încredinţat o misiune specifică. Termenul de agenţii acoperă toate
organizaţiile, indiferent de denumirile oficiale ale acestora (care pot include termeni
precum agenţie, fundaţie, observator, centru, oficiu)41.
O agenţie nu este o instituţie a Uniunii Europene, este un organism înfiinţat în
temeiul unei legi comunitare specifice în scopul de a desfăşura o activitate specifică. Nu
toate agenţiile Uniunii Europene au încorporat în titlu cuvântul agenţie: ele se pot numi,
de exemplu. Centru, Fundaţie, Institut sau Oficiu.
Agenţiile europene, fără de care peisajul instituţional al Uniunii nu poate fi
conceput, trebuie să evolueze. Simbol al voinţei Uniunii Europene de a veni în
întâmpinarea nevoilor cetăţenilor săi şi ale statelor membre,aceste agentii europene au
fost înfiinţate pe măsură ce au apărut noi provocări.42
În esenţă, rolul agentiilor europene constă în a-i sprijini pe actorii implicaţi în
procesul de luare a deciziilor, în realizarea sarcinilor de natură juridică, tehnică şi chiar
ştiinţifică. Agenţiile europene au un cuvânt de spus în aproape toate domeniile de
activitate ale Uniunii Europene, de la sănătate la relaţii externe şi politică socială.
Agentiile executive si cele comunitare,cele mai importante sunt cunoscute şi sub
denumirea de agenţii de reglementare sau tradiţionale. Agenţiile executive, în număr de
şase, se ocupă, începând cu 2002, de gestionarea unuia sau mai multor programe
39
Iordan Gherdan Bărbulescu, Daniela Răpan, Dicţionar Explicativ Trilingv al Uniunii Europene, ed.
Polirom, Iaşi, 2009
40
Iordan Gherdan Bărbulescu, Daniela Răpan, op.cit.
41
http://publications.europa.eu/code/ro/ro-390500.htm,accesat in data de 15 martie 2010
42
http://ec.europa.eu/publications/booklets/eu_glance/68/ro.pdf , accesat in data de 15 martie 2010
comunitare. Cele 29 de agenţii comunitare au fost create pentru a răspunde unor nevoi
specifice – de exemplu, Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (AEPC), înfiinţată
în anul 2007 prin Regulamentul REACH43.
Marea diversitate geografică şi juridică a agenţiilor comunitare intră în contrast
cu omogenitatea agenţiilor executive, atât cu privire la rolul, cât şi la statutul acestora.
Această eterogenitate, căreia i se adaugă şi absenţa unui cadru comun de funcţionare,
constituie un handicap major în materie de guvernanţă. Dezbaterea cu privire la agenţiile
executive nu este o noutate. În anul 2005, condiţiile de înfiinţare, funcţionare şi control
al agenţiilor făcuseră deja obiectul unui proiect de acord interinstituţional, care însă nu a
fost finalizat. Comisia Europeană lansează un nou apel la adresa Parlamentului
European şi Consiliului în vederea creării unui grup de lucru interinstituţional care să
dea un nou avânt acestei dezbateri.44
II.2. Tipologia Agenţiilor Europene
Pentru a putea face o clasificare a agenţiilor europene, se impune o clasificare a
instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene. Astfel:
Consiliul European- stabileşte orientările şi priorităţile politice generale ale
Uniunii Europene. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1
decembrie 2009, Consiliul European a devenit o instituţie. Preşedintele său este Herman
Van Rompuy. Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia
şi îi defineşte orientările şi priorităţile politice generale. Acesta nu exercită funcţii
legislative.Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor
membre, precum şi din preşedintele său şi preşedintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate participă la lucrările Consiliului
European.Putem spune ca aceasta institutie numit Consiliul European este o structura
suprainstitutionala,infiintata in vederea asigurarii unei mai bune cooperari politice,la
nivel inalt,intre statele membre ale Comunitatile europene45.
Atunci când ordinea de zi o impune, fiecare membru al Consiliului European

43
http://ec.europa.eu/news/eu_explained/080311_1_ro.htm,accesat,in data de 16 martie 2010
44
Iordan Gherdan Bărbulescu, Daniela Răpan,op.cit.
45
Conf.univ.dr.Augustin Fuerea,Institutiile Uniunii Europene ,ed.Universul Juridic,Bucuresti,2002,p.41
poate decide să fie asistat de un ministru şi, în ceea ce îl priveşte pe preşedintele
Comisiei, de un membru al Comisiei. Consiliul European se întruneşte de două ori pe
semestru, la convocarea preşedintelui său. Atunci când situaţia o impune, preşedintele
convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European. Deciziile Consiliului
European se adoptă de regulă prin consens. În unele cazuri, Consiliul European adoptă
deciziile în unanimitate sau cu majoritate calificată, în funcţie de ceea ce prevăd
dispoziţiile tratatului.Consiliul European îşi alege Preşedintele cu majoritate calificată.
Mandatul Preşedintelui este de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii o singură
dată.Consiliul European se reuneşte de obicei la Bruxelles, în clădirea Justus Lipsius.
Este asistat de Secretariatul General al Consiliului.
Parlamentul European46 - Parlamentul European este singurul organ al Uniunii
Europene ales în mod direct. Cei 736 de deputaţi în Parlamentul European se află aici
pentru a vă reprezenta pe dumneavoastră, ca cetăţean. Aceştia sunt aleşi pe o perioadă de
cinci ani de către alegătorii din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, în numele
a 500 de milioane de cetăţeni. Activitatea Parlamentului European este importantă
pentru că, în multe domenii de acţiune, deciziile privind noua legislaţie europeană sunt
adoptate în comun de către Parlament şi Consiliul de miniştri, care reprezintă statele
membre.
Parlamentul joacă un rol activ în elaborarea legislaţiei care are un impact asupra
vieţii cotidiene a cetăţenilor, ca de exemplu, legislaţia privind protecţia mediului,
drepturile consumatorilor, egalitatea şanselor, transportul, libera circulaţie a lucrătorilor,
capitalurilor, mărfurilor şi serviciilor. Parlamentul şi Consiliul au, de asemenea,
competenţe comune în ceea ce priveşte bugetul anual al Uniunii Europene.Strasbourg a
fost confirmat ca locul unde se desfasoara cele douasprezece sesiuni plenare ordinare,la
Consilul European de la Edinburgh din decembrie 1992.Comisiile si gruparile politice se
reunesc la Bruxelles47.

46
Parlamentul European (P.E) este una dintre principalele institutii comunitare,infiintat odata cu
C.E.C.O.sub forma ”''Adunarii Parlamentare''constituite din reprezentanti ai popoarelor statelor reunite
in Comunitate ”(art.20 din Tratatul C.E.C.O.-Paris,1951)Virginia Mrinescu si Gheorghe
Marinescu,Uniunea Europeana ,proiect si devenire,ed.Antet XX Press,Filipestii de Targ,p.49
47
Pascal Fontaine,Constructia europeana de la 1945 pana in zilele noastre,ed.Institutul European ,
1998,p.42
Institu ţiile UE

Con siliul European


(summit)

ConsiliulFig.2
de Mini ştri
Parlament ul European
(Co nsiliul UE)

Curt ea Curt ea Comitetul Economic


de de
Justi ţie Conturi şi Social

Ban ca Europeană de Agen ţii


Investi ţii

Fig.3

Consiliul Uniunii Europene48: miniştrii statelor membre se reunesc pentru a


discuta şi a adopta, împreună cu Parlamentul, legislaţia din cadrul Uniunii Europene;
Comisia Europeană - comisarii şi administraţia publică europeană propun
legislaţia comunitară şi verifică aplicarea sa corectă în cadrul Uniunii Europene.

48
Virginia Marinescu si Gheorghe Emil Marinescu,op.cit.,p.53
Comisia lucrează în interesul Uniunii, în ansamblul său. Reprezentanţele sunt vocea
Comisiei în teritoriu şi iau pulsul opiniei publice din ţara gazdă. Ele au şi rolul de a oferi
informaţii despre UE, prin intermediul broşurilor, al pliantelor şi al altor materiale
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene49 este reprezentată de Instanţele
de judecată şi jurisprudenţă ale Uniunii Europene
Curtea de Conturi Europeană - gestionează controlul financiar al activităţilor
Uniunii Europene
Banca Centrală Europeană50 - răspunde de politica monetară europeană;
Ombudsmanul European51 - investighează plângerile referitoare la cazuri de
administrare defectuoasă de către instituţiile şi organismele europene;
Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor52 - supervizează protecţia
datelor în instituţiile şi organismele Uniunii Europene şi oferă consiliere cu privire la
legislaţia în domeniul protecţiei datelor ;
Organismele financiare ale Uniunii Europene sunt: 1.Banca Europeană de
Investiţii , care se ocupă cu finanţarea proiectelor de investiţii europene; 2. Fondul
European de Investiţii - sprijină întreprinderile mici
Organisme consultative - Comitetul Economic şi Social European - reprezintă
societatea civilă, angajatorii şi angajaţii şi Comitetul Regiunilor - reprezintă autorităţile
regionale şi locale;
Organisme interinstituţionale:1.Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene -
publică documentele Uniunii Europene ;2.Oficiul European pentru Selecţia
Personalului , acesta selecteaza personalul instituţiilor şi organismelor europene 3.
Şcoala Europeană de Administraţie - organizează cursuri generale pentru personalul
Uniunii Europene;
Procesul decizional in cadrul Uniunii Europene53

49
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 17 martie 2010
50
Tratatul asupra Uniunii Europene de la Maastricht,a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993,a
fundamentat juridic Uniunea Europeana Economica si Monetara(U.E.M.),iar statutele Sistemului
European de Banci Centrale(S.E.B.C.)si al Bancii Centrale Europene(B.C.E.)au fost anexe ale
Tratatului.Virginia Marinescu si Gheorghe Emil Marinescu,op.cit.,p.57
51
http://www.ombudsman.europa.eu/home/ro/default.htm,accesat in data de 17 marte 2010
52
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm ,accesat in data de 17 martie 2010
53
http://europa.eu/geninfo/query/resultaction.jsp?page=1,accesat in data de 17 martie 2010
Procesul decizional la nivelul Uniunii Europene implică diferite instituţii UE, în special:
Parlamentul European (PE/Parlamentul), Consiliul Uniunii Europene şi Comisia
Europeană.
În general, Comisia Europeană propune proiecte legislative noi, dar Consiliul şi
Parlamentul sunt cele care le adoptă. În anumite situaţii, Consiliul poate hotărî singur.
Există şi alte instituţii care au un rol specific în acest proces.
Principalele tipuri de legislaţie a UE sunt directivele şi regulamentele. Normele
şi procedurile din cadrul procesului decizional al UE sunt prevăzute în tratate. Fiecare
nouă propunere de proiect legislativ european trebuie să aibă la bază un articol specific
din tratat, menţionat ca „temei legal” pentru propunerea respectivă. Astfel se determină
procedura legislativă care trebuie urmată. Cele trei proceduri principale sunt,
consultarea, avizul conform şi codecizia.54

Instituţii de decizie

Consiliul European Consiliul Uniunii Comisia Europeană Parlamentul European


Europene
Autorităţi de control legislativ şi administrativ

54
http://europa.eu/index_ro.htm,accesat in data de 17 martie 2010
Curtea de Justiţie a
Comunitaţilor
Europene Curtea de Conturi Responsabilul
a Comunităţilor Mediatorul European European pentru
Tribunalul de Primă Europene Protecţia Datelor
Instanţă al
Comunităţilor
Europene

Tribunalul Funcţiei
Publice a Uniunii
Europene

Organisme şi instrumente financiare


Banca Centrală Europeană Banca Europeană de Fondul European de Investiţii
(BCE) Investiţii (BEI) (FEI)
Organisme consultative
Comitetul Economic şi Social European Comitetul Regiunilor Uniunii Europene (CR)
(CESE)
Organisme interinstituţionale
Oficiul European pentru Selecţia Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale
Personalului (EPSO) Comunităţilor Europene
Alte instituţii
Agenţii Instituţii pentru sprijinirea Instituţii pentru sprijinirea
comunitare acţiunii externe comune realizării spaţiului de libertate,
Agenţia Eropeană de securitate şi justiţie
Fundaţii Securitate(EDA)
şi Centrul European pentru CEPOL
noi instituţii în Observaţii prin Satelit (EUSC) Europol
proiect Institutul Uniunii Europene pentru Eurojust
Studii de Securitate (ISS)
Fig.5
• Sistemul instituţional al Uniunii Europene55

În cadrul acestui sistem instituţional, bine închegat al Uniunii Europene un rol


deosebit de important îl deţin Agenţiile Uniunii Europene56. Se disting astfel
următoarele tipuri de agenţii ale Uniunii Europene:
a. Agenţii de cooperare în materie de politică externă şi de securitate
comună (PESC)- agenţii înfiinţate pentru a desfăşura activităţi tehnice, ştiinţifice şi de
gestiune în domeniul PESC. Acestea sunt: Agenţia Europeană de Apărare (EDA; AEA);
Centrul pentru Sateliţi al Uniunii Europene (CSUE); Institutul pentru Studii de
Securitate al Uniunii Europene (ISS);
b. Agenţii de cooperare judiciară şi poliţienească în materie penală (JAI) -
sprijină statele membre în lupta împotriva crimei organizate internaţionale; Aceste
agenţii sunt: Colegiul European de Poliţie (CEPOL); Oficiul European de Poliţie
(EUROPOL); Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară (EUROJUST);
c. Alte domenii de activitate - Agenţii comunitare 57(în prezent au ajuns la un
număr de 22 de agenţii). Acestea se împart în: Agenţia Comunitară pentru Controlul
Pescuitului (CFCA; ACCP); Agenţia Europeană a Medicamentelor (EMEA); Agenţia
Europeană de Mediu (EEA; AEM); Agenţia Europeană pentru Depturi Fundamentale
(FRA); Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele
Externe (FRONTEX); Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA; AEPC);
Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate la Locul de Muncă (EU- OSHA);
Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor şi a Informaţiei (ENISA); Agenţia
Europeană pentru Siguranţa Aviaţiei (EASA; AESA); Agenţia Europeană pentru
Siguranţa Maritimă (EMSA; AESM); Agenţia Feroviară Europeană (ERA; AFE);
Agenţia Europeană de Supraveghere a GNSS – este în curs de formare; Agenţia
Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA); Centrul de Traduceri pentru
Organismele Uniunii Europene (CdT); Centrul European pentru Dezvoltarea Formării
55
Luciana-Alexandra Ghica,op.cit.,p.52
56
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 17 martie 2010
57
Luciana-Alexandra Ghica,op.cit.,p.118-129
Profesionale (CEDEFOP); Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor
(ECDC); Fundaţia Europeană pentru Formare (ETF; FEF); Fundaţia Europeană pentru
Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă (EUROFOUND); Institutul European
pentru Egalitate de Gen- în curs de formare; Observatorul European pentru Droguri şi
Toxicomanie (EMCDDA; OEDT); Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP);
Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (OHMI; OAPI).
d.Agenţii executive58 - înfiinţate pentru a gestiona programele
UE;Acestea sunt: Agenţia Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (AECEC);
Agenţia Executivă pentru Cercetare (AEC); Agenţia Executivă pentru Competitivitate şi
Inovare (EACI); Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA);
Agenţia Executivă pentru Reţeaua Transeuropeană de Transport (TEN-TEA); Agenţia
Executivă pentru Sănătate şi Consumatori (AESC)
e. Agenţiile şi organismele EURATOM59 - Create pentru a susţine activitatea
Comunităţii Europene a Energiei Atomice;
f. Institutul European de Inovare şi Tehnologie (EIT)60 - valorifică resursele
ştiinţifice, antreprenoriale şi educaţionale pentru a stimula capacitatea de inovare a UE.
II.3. Descrierea Agenţiilor Europene
II.3.1. Agenţiile comunitare
Agenţiile comunitare61 sunt organisme de drept public european, distincte de
instituţiile comunitare cu personalitate juridică proprie. Ele sunt create prin dispoziţii de
drept derivat, secundar, şi au drept finalitate realizarea unei activităţi concrete, tehnice
sau ştiinţifice, care să sprijine acţiunile primului pilon al Uniunii Europene, cel
comunitar. În prezent, există 22 de agenţii comunitare, şi anume:
• Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului (CFCA; ACCP)62 – cu sediul la
Vigo (Spania), are ca scopuri aplicarea legislaţiei comunitare în materie de
pescuit, cooperarea statelor membre şi controlul îndeplinirii acestor obiective.

58
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 17 martie 2010
59
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 18 martie 2010
60
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 18 martie 2010
61
Majoritatea au fost create la sfarsitul anilor '90,insa cateva continua ca si institutii sau actiuni mai
vechi ale Comunitatilor Europene,Luciana-Alexandra Ghica,op.cit.,p118
62
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 19 martie 2010
• Agenţia Europeană a Medicamentelor (EMEA) – cusediul la Londra, are
competenţe în evaluarea şi analizarea medicamentelor care se comercializează în
Uniunea Europeană.
• Agenţia Europeană de Mediu (EEA; AEM)- cu sediul la Copenhaga, are
competenţe în culegerea datelor necesare elaborării normelor europene specifice.
• Agenţia Europeană pentru Depturi Fundamentale (FRA)- cu sediul la Viena are
drept obiect de activitate asistarea Instituţiilor Uniunii Europene şi a statelor
membre în legătură cu drepturile fundamentale şi normativizarea lor la nivelul
Uniunii Europene.
• Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele
Externe (FRONTEX) – această agenţie se ocupă, între altele, cu cooperarea în
materie de pază a frontierelor externe ale Uniunii Europene şi cu pregătirea
poliţiştilor de frontieră.
• Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA; AEPC)- această agenţie cu
sediul la Helsinki, asigură coerenţa în utilizarea substanţelor chimice.
• Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate la Locul de Muncă (EU-
OSHA)63 – cu sediul la Bilbao, Spania, se ocupă de îmbunătăţirea condiţiilor
igenico-sanitare la locul de muncă.
• Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor şi a Informaţiei (ENISA) – cu
sediul în Creta, are drept scop asistarea instituţiilor comune ale Uniunii Europene
şi statelor membre în probleme legate de securitatea reţelelor IT şi a informaţiei.
• Agenţia Europeană pentru Siguranţa Aviaţiei (EASA; AESA) – cu sediul la Koln,
are în vedere reglementarea şi punerea în aplicare a dispoziţiilor legate de
transportul aerian în cadrul Uniunii Europene.
• Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă (EMSA; AESM) – cu sediul la
Lisabona, are drept scopuri securitatea maritimă şi prevenirea contaminării.
• Agenţia Feroviară Europeană (ERA; AFE) – cu sediul la Lille şi Valenciennes are

63
Are sediul la Bilbao,Spania,si a fost infiintata in 1994 si operationala in anul 1995.Promoveaza crearea
in Europa a unor locuri de munca mai sigure,mai sanatoase ,mai productive,Luciana -Alexandra
Ghica,editia aII-a,op.cit.,p120
drept scop securitatea şi interoperabilitatea transporturilor feroviare.
• Agenţia Europeană de Supraveghere a GNSS – este în curs de formare, GNSS
reprezintă Sisteme de Navigaţie Globală prin Satelit.
• Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA)64 – cu sediul la Parma,
vegheaza asupra securităţii alimentare, inclusiv asupra sănătăţii şi bunăstării
animalelor şi a protecţiei fitosanitare; urmăreşte de asemenea, aplicarea uniformă
a normelor fitosanitare şi veterinare comunitare în sectorul alimentar şi
agroalimentar.
• Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (CdT) – cu sediul în
Luxembourg, asigură traducerile sanitare necesare agenţiilor specializate şi
descentralizate ale Uniunii Europene.
• Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP) –
având sediul la Salonic, din 1995, promovează formarea profesională şi pe cea
continuă.
• Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC)65 – cu sediul în
Stockholm, are drept scop prevenirea îmbolnăvirilor cu SIDA, SARS, gripă şi
alte boli infecţioase.
• Fundaţia Europeană pentru Formare (ETF; FEF) – cu sediul la Torino, se ocupă
iniţial cu pregătirea specialiştilor în problematica Europei de Est; la ora actuală
se ocupă, în plus, cu schimbul reciproc de informaţii în sectorul educaţiei şi al
formării profesionale.
• Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă
(EUROFOUND) – cu sediul la Dublin, contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă şi de viaţă în Uniunea Europeană.
• Institutul European pentru Egalitate de Gen- în curs de formare – în curs de
formare, urmăreşte să sprijine instituţiile europene şi statele membre în

64
Institutie descentralizata,cu sediul la Parma,Italia,a fost infiitata in 2002,cu scopul de a furniza
Comisiei Europene si Statelor membre date si analize privind factorii ce pot influenta direct sau
indirect securitatea alimentara,Luciana -Alexandra Ghica,op.cit.,p.121-122
65
Derek W.Urwin,,traducere de Areta Voroniuc,Dictionar de Istorie si Politica Europeana 1945-
1995,ed.Institutul European,2000,p.29-31
promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi şi în combaterea discriminării pe
criterii de gen. S-a stabilit ca sediul său să fiela Vilnius, în Lituania.
• Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie (EMCDDA; OEDT) – cu
sediul la Lisabona, reuneşte informaţiile necesare în lupta împotriva drogurilor.
• Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) – cu sediul la Angers, Franţa,
are ca obiect de activitate controlul asupra obţinerii unor noi soiuri de plante.
• Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (Mărci, desene şi modele
industriale), (OHMI; OAPI) – cu sediul în Alicante (Spania), are drept scop
garantarea proprietăţii intelectuale în Uniunea Europeană prin înregistrarea
mărcilor.
II.3.2. Agenţii executive66 - înfiinţate pentru a gestiona programele UE; Acestea sunt:
Agenţia Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (AECEC)67; Agenţia
Executivă pentru Cercetare (AEC)68; Agenţia Executivă pentru Competitivitate şi
Inovare (EACI)69; Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură
(EACEA)70; Agenţia Executivă pentru Reţeaua Transeuropeană de Transport (TEN-
TEA)71; Agenţia Executivă pentru Sănătate şi Consumatori (AESC)72
II.3.3. Agenţiile şi organismele EURATOM73 - Create pentru a susţine activitatea
Comunităţii Europene a Energiei Atomice;
II.3.4. Institutul European de Inovare şi Tehnologie (EIT)74 - valorifică resursele
ştiinţifice, antreprenoriale şi educaţionale pentru a stimula capacitatea de inovare a
Uniunii Europene;
II.3.5.. Agenţii de cooperare în materie de politică externă şi de securitate comună
(PESC)
Agenţiile PESC au fost create spre a îndeplini activităţi concrete, cu caracter
66
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 19 martie
2010
67
Iordan Gheorghe Barbulescu ,Daniela Rapan,op cit,p.113
68
Ibidem.
69
Ibidem.
70
Ibidem,p.114
71
Ibidem.
72
Ibidem.
73
Prof.univ.dr.Augustin Fuerea,op.cit.,p.14
74
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm,accesat in data de 19 martie 2010
tehnic, ştiinţific şi de control, pentru activităţile PESC, sprijinind al doilea pilon al
Uniunii Europene;
• Agenţia Europeană de Apărare (EDA; AEA)75 – cu sediul la Bruxelles,
are drept scop impulsionarea capacităţii de apărare a Uniunii Europene,
în special gestionarea situaţiilor de criză, cooperarea statelor în sectorul
armamentului, stimularea cercetării militare;
• Centrul pentru Sateliţi al Uniunii Europene (CSUE)76 – cu sediul la
Madrid, are drept scop analizarea imaginilor primite prin sateliţi;
• Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene (ISS) – are
sediul la Paris, iar ca obiectiv realizarea unei culturi a securităţii
europene, promovând în acest scop studii, dezbateri;
II.3.6. Agenţii de cooperare judiciară şi poliţienească în materie penală (JAI)
Aceste agenţii au apărut din dorinţa statelor membre şi a instituţiilor comune de a
spori cooperarea în lupta împotriva crimei organizate. Organizarea lor sprijină al treilea
pilon al Uniunii Europene, cooperarea în domeniul JAI. Aceste agenţii sunt:
• Colegiul European de Poliţie (CEPOL)77 – cu sediul la Hampshire, Marea
Britanie, are ca drept scopuri formarea ofiţerilor superiori de poliţie şi
impulsionarea cooperării poliţiilor europene;
• Oficiul European de Poliţie (EUROPOL)78- sediul Oficiului European de
Poliţie se află la Haga. Oficiul deţine o bază de date la nivel european.
Scopurile Oficiului sunt: asigură cooperarea statelor membre în
problemele privind traficul de persoane, drogurile, materialele radioactive
şi periculoase, maşinile, armele.
75
Una din cele mai recent infiintate institutii ale Uniunii Europene in anul 2004,Agentia Europeana de
Securitate afost creata pentru a sprijini dezvoltarea Politicii Europene de Securitate si Aparare
(EPSA),Luciana -Alexandra Ghica,editia aII-a,op.cit.,p.127
76
Infiintat in anul 2001,ca agentie a Consilului Uniunii Europene,cu personalitate juridica proprie si
operational din 2002,EUSC continua activitatea pentru Observatii prin Satelit al Uniunii Europene
Occidentale.,Ibidem
77
Retea de institutii nationale de pregatire si formare profesionala pentru cadrele superioare din politie
care a fost infiintata in anul 2000,Luciana -Alexandra Ghica,editia aII-a,op.cit.,p.128
78
Infiintat in anul 1999,Europol are rolul de a aplica legislatia comunitara in vederea combaterii
infractionalitatii la nivel european.Biroul nu este o institutie noua ,inlocuind Unitatea Anti-Drog
Europol(UDE),creata in anul 1995de statele membre,Luciana -Alexandra Ghica,editia aII-
a,op.cit.,p.129
• Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară (EUROJUST)79 – cu sediul
tot la Haga, are drept obiectiv creşterea eficacităţii luptei împotriva crimei
organizate, prin cooperarea autorităţilor naţionale, în scopul creării unui
spaţiu juduciar comun.

Capitolul III

III.1. Definirea Agenţiilor Executive Europene


79
Institutie descentralizata cu sediul la Haga,infiintata in anul 2002,cu scopul de a sprijini autoritatile
competente din statele membre UE in investigarea si instrumentarea cazurilor grave de crima
transfrontaliera organizata,Luciana -Alexandra Ghica,editia aII-a,op.cit.,p.129
Agenţiile executive sunt organisme create în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 58/2003 al Consiliului80, pe o perioadă determinată, cu scopul de a îndeplini anumite
misiuni privind gestionarea unuia sau mai multor programe comunitare, cu sediul la
Bruxelles sau Luxembourg.
Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire
a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în
gestionarea programelor comunitare prezintă următoarele coordonate:
Consiliul Uniunii Europene, având în vedere Tratatul de Instituire a Comunităţii
Europene81 şi, în special, articolul 308 al acestuia, având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European, având în vedere avizul Curţii de
Conturi, întrucât: Se creează din ce în ce mai multe programe într-o gamă largă de
domenii destinate unor categorii variate de beneficiari, Comisia este, în principiu,
responsabilă de adoptarea măsurilor de punere în aplicare a acestor programe (programe
comunitare). Punerea în aplicare a programelor comunitare este finanţată, cel puţin în
parte, din credite prevăzute în bugetul general al Uniunii Europene. În temeiul
articolului 274 din tratat82, Comisia răspunde de executarea bugetului. Pentru a răspunde
în mod corespunzător în fața cetățenilor, Comisia trebuie să se axeze în primul rând pe
sarcinile sale instituționale.
În consecință, Comisia trebuie să poată delega unele dintre sarcinile legate de
gestionarea programelor comunitare unor terțe părți. Externalizarea anumitor sarcini de
gestionare poate fi, în plus, un mod de realizare mai eficientă a obiectivelor programelor
comunitare. Cu toate acestea, externalizarea sarcinilor de gestionare trebuie să se
mențină în limitele sistemului instituțional, astfel cum este acesta prevăzut de tratat.
Aceasta înseamnă că sarcinile repartizate instituțiilor prin tratat pentru care sunt
necesare atribuții discreționare pentru transpunerea opțiunilor politice în acțiune nu pot

80
Regulamentul (CE) NR. 58/2003 Al Consiliului din 19 decembrie 2002,Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, vol.8
81
„Tratatul de instituire a Comunităţii Europene” este redenumit „Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene” în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, articolul 2, alineatul 1
82
Articolul 274 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene,01 vol. 8
fi externalizate.
Externalizarea trebuie, în plus, să facă obiectul unei analize costuri-beneficii care
să ia în considerare mai mulți factori, cum ar fi identificarea sarcinilor pentru care se
justifică externalizarea, o analiză costuri-beneficii care include costurile de conducere şi
control, impactul asupra resurselor umane, eficiența şi flexibilitatea îndeplinirii
sarcinilor externalizate, simplificarea procedurilor utilizate, gradul de proximitate al
activităților externalizate față de beneficiarii finali, vizibilitatea Comunității ca
promotor al programului comunitar şi nevoia menținerii unui nivel adecvat de know-
how în interiorul Comisiei. O formă de externalizare constă în folosirea organismelor
comunitare cu personalitate juridică (agenții executive).
Pentru a asigura uniformitatea agențiilor executive în termeni instituționali,
trebuie stabilit statutul acestora, în special în ceea ce priveşte anumite aspecte esențiale
ale structurii, sarcinilor, funcționării, sistemului bugetar, personalului, supravegherii şi
răspunderii acestora. Ca instituție care răspunde de punerea în aplicare a diverselor
programe comunitare, Comisia este cea mai competentă să evalueze dacă şi în ce măsură
este adecvat să încredințeze unei agenţii executive sarcini de gestionare legate de unul
sau mai multe programe comunitare specifice.Cu toate acestea, recurgerea la o agenție
executivă nu exonerează Comisia de răspunderile care îi revin conform tratatului, în
special conform articolului 27483. De aceea Comisia trebuie să poată restrânge acțiunile
oricărei agenții executive şi să poată păstra controlul asupra funcționării acestora, în
special asupra organismelor care le guvernează. Prin urmare, Comisia trebuie să poată
decide crearea şi dacă este cazul, desființarea unei agenții executive, în conformitate cu
prezentul regulament. Întrucât decizia de înființare a unei agenții executive este o
măsură de aplicare generală în sensul articolului 2 din Decizia 1999/468/CE a
Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor
de executare conferite Comisiei84 , astfel de decizii trebuie adoptate în conformitate cu
Decizia 1999/468/CE externe cu privire la funcţionarea acestora, iar Comisia trebuie să
supravegheze din punct de vedere administrativ agențiile executive, fără a elimina

83
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C.345, 6.12.2001, p.1
84
Ibidem, L. 184, 17.7.1999, p. 23.
posibilitatea realizării unui audit de către Curtea de Justiție.
Publicul trebuie să aibă acces la documentele deținute de Comisia trebuie, de
asemenea, să poată numi atât membrii comitetului director al fiecărei agenții executive
cât şi directorii acestora pentru a se asigura că, prin delegarea către o agenție executivă
a sarcinilor care constituie prerogative care îi sunt proprii, Comisia nu renunță la
controlul lor.
Activitățile desfăurate de o agenție executivă trebuie să respecte în totalitate
programarea stabilită de Comisie pentru programele comunitare în a căror gestionare
este implicată agenția.
De aceea programul anual de lucru al agenției trebuie să facă obiectul aprobării
de către Comisie şi să respecte deciziile bugetare. Pentru a se asigura că externalizarea
este eficientă şi că se obţin toate beneficiile care decurg din atribuțiile unei agenții
executive, Comisia trebuie să îi poată delega integral sau în parte sarcinile de punere în
aplicare a unuia sau a mai multor programe comunitare, cu excepția celor pentru care
sunt necesare atribuții discreționare pentru transpunerea opțiunilor politice în acțiune.
Sarcinile care pot fi delegate includ gestionarea tuturor sau a anumitor etape de pe durata
unui anumit proiect, executarea bugetului, colectarea şi prelucrarea informațiilor ce
urmează a fi transmise Comisiei şi elaborarea recomandărilor pentru Comisie. Deoarece
bugetul unei agenţii executive este destinat numai finanţării costurilor de funcționare ale
acesteia, venitul său trebuie să fie reprezentat în principal de o subvenție prevăzută în
bugetul general al Uniunii Europene şi provenind din alocația financiară pentru
programul comunitar în a cărui gestionare este implicată agenția
În vederea punerii în aplicare a articolului 274 din tratat, creditele de funcționare
pentru programele comunitare în a căror gestionare sunt implicate agenții executive
trebuie prevăzute în continuare în bugetul general al Uniunii Europene şi trebuie puse în
aplicare prin debitarea directă în bugetul respectiv. Prin urmare, operațiunile financiare
legate de aceste credite trebuie efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE,
Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 200285 privind Regulamentul
financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene Unei agenții executive i
85
op.cit.,L 248,16.9.2002, p. 1.
se pot încredința sarcinile de punere în aplicare privind gestionarea programelor care
sunt finanțate din alte surse decât bugetul general al Uniunii Europene. Cu toate acestea,
acest lucru nu trebuie să dea naştere, nici măcar indirect, la costuri administrative
suplimentare care trebuie acoperite din credite suplimentare prevăzute în bugetul general
în cauză. În astfel de cazuri se aplică prezentul regulament, sub rezerva dispozițiilor
specifice din actele fundamentale privind programele comunitare în cauză. Obiectivul
transparenţei şi al fiabilității gestionării agențiilor executive necesită efectuarea de
controale interne ș agențiile executive în termeni și în limite similare cu cele prevăzute
în articolul 255 din tratat. Fiecare agenție executivă trebuie să colaboreze intens şi în
mod continuu cu departamentele Comisiei care răspund de programele comunitare în a
căror gestionare este implicată. Pentru a facilita astfel de colaborări cât mai mult posibil,
fiecare agenție executivă trebuie să se afle în locul în care se află și Comisia și
departamentele acesteia în conformitate cu Protocolul privind stabilirea sediilor
instituțiilor și ale anumitor organisme și departamente al Comunităților Europene și ale
Europol anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a
Comunității Europene, a Comunității Europene a Cărbunelui şi Oțelului şi a
Comunității Europene a Energiei Atomice. Pentru adoptarea prezentului regulament, în
tratat nu sunt prevăzute alte competențe decât cele conferite de articolul 308; se adoptă,
astfel prezentul regulament86:
Scop: prezentul regulament stabileşte statutul agențiilor executive cărora Comisia le
poate încredința, sub controlul și pe răspunderea sa, anumite sarcini legate de
gestionarea programelor comunitare.
„Agenție executivă” înseamnă o persoană juridică înființată în conformitate cu
prezentul regulament87; „program comunitar” înseamnă orice activitate, set de activități
sau alte inițiative pe care Comisia trebuie să le pună în aplicare conform instrumentului
de bază sau autorizației bugetare relevante în beneficiul uneia sau al mai multor
categorii de beneficiari specifici, prin asumarea de cheltuieli.
Înființarea şi lichidarea agențiilor executive
86
Ibidem.
87
op.cit.,Articolul 2,Alineatul 1
Comisia poate decide, după efectuarea unei analize costuribeneficii prealabile,
înființarea unei agenții executive pentru a i se încredința acesteia anumite sarcini legate
de gestionarea unuia sau a mai multor programe comunitare. Comisia stabileşte durata
existenței agenției executive88.Analiza costuri-beneficii ia în considerare mai mulți
factori, cum ar fi identificarea sarcinilor pentru care externalizarea este justificată, o
analiză costuri-beneficii care include costurile de conducereși control, impactul asupra
resurselor umane, posibilele economii în cadrul bugetului general al Uniunii Europene,
eficiența şi flexibilitatea îndeplinirii sarcinilor externalizate, simplificarea procedurilor
utilizate, gradul de proximitate al activităților externalizate față de beneficiarii finali,
vizibilitatea Comunității ca promotor al programului comunitar în cauză şi nevoia
menținerii unui nivel adecvat de know-how în interiorul Comisiei89. La data stabilită în
momentul înființării unei agenții executive, Comisia poate prelungi existența acesteia
pe o perioadă care nu depăşeşte perioada prevăzută inițial. Această prelungire poate fi
reînnoită. Atunci când Comisia consideră că nu mai are nevoie de serviciile unei agenții
executive pe care a înființat-o sau că existența acesteia nu mai respectă principiile
gestiunii financiare sigure, aceasta decide lichidarea agenției. În acest caz Comisia
numeşte doi lichidatori. Comisia stabileşte condițiile de lichidare a agenției executive.
Rezultatul net după lichidare este inclus în bugetul general al Uniunii Europene. Decizia
de a prelungi existența unei agenții, reînnoirea prelungirii sau lichidarea agenției se
adoptă pe baza analizei costuri-beneficii .O agenție executivă este un organism
comunitar cu rol de serviciu public.Agențiile executive au personalitate juridică90. În
fiecare stat membru, acestea beneficiază de cea mai extinsă capacitate juridică acordată
persoanelor juridice conform legislației naționale. Agențiile pot, în special, să
achiziționeze sau să lichideze bunuri mobile şi imobile şi să fie parte în procese. În
acest scop, agenția este reprezentată de directorul acesteia.
• Sediul:
Agențiile executive au sediul în locul în care se află Comisia şi departamentele

88
op.cit.,Articolul 3,Alineatul 1
89
Ibidem.
90
op.cit.,Articolul 4,(privind Statulul Juridic)Alineatul 2
acesteia, în conformitate cu Protocolul privind stabilirea sediilor instituțiilor şi al
anumitor organisme şi departamente ale Comunităților Europene şi ale Europol91.
Agențiile îşi organizează propriile departamente în funcție de necesitățile de gestionare
a programelor comunitare de care răspund şi în conformitate cu criteriile bunei
gestionări financiare.
Sarcini
Comisia poate încredința unei agenții executive sarcinile necesare pentru punerea în
aplicare a programului comunitar, cu excepția sarcinilor în cazul cărora sunt necesare
atribuții discreționare pentru transpunerea în acțiune a opțiunilor politice.
Agențiilor executive le pot fi încredințate în special următoarele sarcini92: (a)
gestionarea uneia sau a tuturor etapelor din existența unui proiect, în legătură cu proiecte
individuale specifice, în contextul punerii în aplicare a unui program comunitar si al
efectuării controalelor necesare în acest sens, prin adoptarea de decizii relevante pe baza
atribuțiilor care le sunt delegate de Comisie; (b) adoptarea instrumentelor de execuție
bugetară a veniturilor si cheltuielilor si desfășurarea tuturor activităților necesare
punerii în aplicare a programului comunitar pe baza atribuțiilor delegate de Comisie și,
în special, a activităților legate de acordarea contractelor si a fondurilor nerambursabile;
(c) colectarea, analizarea si transmiterea către Comisie a tuturor informațiilor necesare
pentru direcționarea punerii în aplicare a unui program comunitar.

• Structura
O agenție executivă este condusă de un comitet director şi de un director93.
Directorul agenției executive are autoritate asupra personalului acesteia. Comitetul
director este format din cinci membri numiți de Comisie. Durata mandatului membrilor
comitetului director este în principiu de doi ani şi ține seama de durata de timp stabilită
pentru punerea în aplicare a programului comunitar a cărui gestionare i-a fost
încredințată agenției executive. Mandatul acestora poate fi reînnoit. La expirarea duratei
mandatului sau dacă aceştia demisionează, membrii rămân în funcție până la reînnoirea

91
op.cit,Articolul 5,Alineatul 1
92
op.cit.,Articolul 6 (privind sarcinile Agentiilor Executive),Alineatul 2
93
op.cit,Articolul 7 (privind structura Agentiilor Executive),Alineatele 1 si 2
mandatului sau până la înlocuirea lor. Comitetul director alege un preşedinte şi un
vicepreşedinte din rândul membrilor săi. Comitetul director se întruneşte la cererea
preşedintelui, de cel puțin patru ori pe an. De asemenea, acesta se poate întruni la
cererea majorității simple a membrilor săi sau la cererea directorului. Orice membru al
comitetului director care nu poate participa la o şedință poate fi reprezentat de un alt
membru împuternicit în mod special pentru şedința în cauză. Fiecare membru poate
reprezenta numai un singur alt membru. Dacă preşedintele nu poate participa, comitetul
director este prezidat de vicepreşedinte. Deciziile comitetului director se adoptă cu
majoritate simplă. În eventualitatea unui balotaj, preşedintele are votul decisiv94.
Atribuțiile comitetului director: Pe baza unui proiect prezentat de director şi după
obținerea aprobării Comisiei95, comitetul director adoptă, până cel târziu la începutul
fiecărui an, programul anual de lucru al agenției executive cuprinzând obiective
detaliate şi indicatori de performanță. Programul de lucru trebuie să respecte
programarea definită de Comisie în conformitate cu instrumentele instituite prin
programele comunitare în a căror gestionare este implicată agenția executivă. Programul
anual de lucru poate fi modificat pe parcursul anului în conformitate cu aceeaşi
procedură, în special pentru a lua în considerare deciziile Comisiei privind programele
comunitare. Proiectele incluse în programul anual de lucru sunt însoțite de o estimare a
necesarului de cheltuieli. Comitetul director obține acordul Comisiei înainte de a decide
să accepte cadouri, moşteniri și fonduri nerambursabile din alte surse decât cele
comunitare.Comitetul director hotărăşte cu privire la organizarea departamentelor
agenției executive. Comitetul director adoptă orice norme speciale necesare pentru
punerea în aplicare a dreptului de acces la documentele agenției executive .În fiecare an,
până la data de 31 martie, comitetul director adoptă și prezintă Comisiei un raport de
activitate anual împreună cu informații financiare şi de gestionare. . Raportul se referă
atât la execuția creditelor de funcţionare corespunzătoare programului comunitar
gestionat de agenția executivă, cât și la executarea bugetului administrativ al acesteia. În
fiecare an, până la data de 15 iunie, Comisia trimite autorității bugetare un rezumat al

94
Ibidem.
95
op.cit.,Articolul 9,Alineatul 2
rapoartelor anuale ale agenției executive pe anul anterior96.
Bugetul de funcționare pentru fiecare exercițiu financiar, care corespunde
anuluicalendaristic, se elaborează previziuni privind toate veniturile și cheltuielile
agenției executive care sunt incluse și în bugetul de funcționare. Previziunile, care
includ şi organigrama agenției executive, sunt trimise autorității bugetare, împreună cu
documentele privind proiectul preliminar de buget general al Uniunii Europene.
Veniturile şi cheltuielile din bugetul de funcționare al agenției executive sunt
echilibrate. Venitul agenției executive cuprinde o subvenție prevăzută în bugetul general
al Uniunii Europene, fără a aduce atingere altor venituri care urmează să fie determinate
de autoritatea bugetară, provenind din creditul financiar pentru programele comunitare
în a căror gestionare este implicată agenția executivă. Bugetul de funcționare al agenției
nu poate fi adoptat definitiv înainte de adoptarea finală a bugetului general al Uniunii
Europene. În cazul în care Comisia intenționează să înființeze o agenție executivă,
aceasta informează autoritatea bugetară în conformitate cu procedura bugetară şi
respectând principiul transparenței: (a) cu privire la resurse, în ceea ce priveşte creditele
şi necesarul de posturi pentru funcționarea agenției executive; (b) cu privire la detaşările
planificate ale funcționarilor de la Comisie în agenția executivă; (c) cu privire la
resursele administrative eliberate prin transferarea sarcinilor de la Comisie la agenția
executivă ș i la realocarea resurselor administrative eliberate.
Personalul Personalul agenției executive este format din funcționari comunitari detaşați
ca membri ai personalului temporar de instituții în posturi de răspundere din agenția
executivă, și din alți membri ai personalului temporar recrutați direct de agenția
executivă, precum şi din alți angajați recrutați de agenția executivă pe bază de contracte
care pot fi reînnoite. Natura contractului, guvernată fie de dreptul privat, fie de cel
public, durata acestuiași amploarea obligațiilor funcționarilor față de agenție, precum
şi criteriile adecvate de eligibilitate se determină pe baza naturii specifice a atribuțiilor
și respectă Statutul personalului precum și legislația națională în vigoare. De comun
acord cu Comisia, comitetul director adoptă normele privind gestionarea personalului

96
Rezumat care se anexeaza la cel mentionat la articolul 60 alineatul 7 din Regulamentul
(CE.Euratom)nr.1605/2002 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,op.cit.,
din cadrul agenției executive, dacă este necesar.
Controlul Punerea în aplicare a programelor comunitare încredințate agențiilor
executive este controlată de către Comisie. Oficiul European Antifraudă (OLAF),
înființat prin Decizia Comisiei 1999/352/CE, CECO, Euratom din 28 aprilie 1999 97, are
aceleaşi atribuții privind agențiile executive şi personalul acestora de care beneficiază
şi în ceea ce priveşte departamentele Comisiei. Îndată după înființare, agențiile
executive aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul
European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Comunităților Europene privind
investigațiile interne efectuate de Oficiul European Antifraudă (OLAF)98 . Comitetul
director dă un caracter oficial aderării și adoptă dispozițiile necesare pentru facilitarea
anchetelor interne realizate de OLAF. Toate actele agenției executive şi, în special,
toate deciziile adoptate și toate contractele încheiate de aceasta, trebuie să prevadă
explicit că auditorul intern al Comisiei, OLAF şi Curtea de Conturi pot inspecta la fața
locului asupra documentelor tuturor contractanților şi subcontractanților care au primit
fonduri comunitare, inclusiv la sediile beneficiarilor finali.
• Legalitatea actelor.
Orice act al unei agenții executive care prejudiciază un terț poate fi contestat în
fața Comisiei de către orice persoană interesată direct sau individual sau de un stat
membru, în vederea exercitării controlului de legalitate cu privire la acest act99.
Contestația administrativă se depune la Comisie în termen de o lună de la data la care
partea interesată sau statul membru în cauză a luat la cunoştință de actul contestat. După
ascultarea motivelor prezentate de partea interesată sau de statul membru în cauză şi a
celor ale agenției executive, Comisia adoptă o decizie privind procedurile administrative
în termen de două luni de la data la care au fost inițiate procedurile. Fără a aduce
atingere obligației Comisiei de a răspunde în scris cu privire a motivele deciziei sale, în
lipsa răspunsului Comisiei în termenul prevăzut acțiunea administrativă se consideră
respinsă tacit. Agențiile executive sunt obligate să ia într-un termen rezonabil măsurile

97
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 136,31.5.1999, p. 20.
98
op.cit.,L 136, 31.5.1999, p. 15.
99
op.cit.,Articolul 22,Alineatul 1
necesare pentru aducerea la îndeplinire a deciziei Comisiei.
• Accesul la documente şi confidențialitatea
Agențiile executive intră sub incidența Regulamentului100 (CE) nr. 1049/2001 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la
documentele Parlamentului European, ale Consiliului European şi ale Comisiei
Europene101 în cazul prezentării unor cereri de acces la documentele aflate în posesia
acestora. Comitetul director adoptă normele speciale necesare pentru punerea în aplicare
a acestor dispoziții în termen de cel mult şase luni de la înființarea agenției executive.
Ca si mod de evaluare, Comisia elaborează un raport de evaluare externă privind
primii trei ani de funcționare a agenției executive şi îl prezintă comitetului director al
agenției executive, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi. Evaluarea
este apoi repetată din trei în trei ani în acelea şi condiții102. Dacă, în urma unei evaluări,
Comisia constată că existența unei agenții executive nu se mai justifică din punctul de
vedere al principiului bunei gestionări financiare, Comisia hotărăşte lichidarea agenției
respective.

Ι Ι Ι . 2. Clasificarea şi Importanţa Agenţiilor Executive Europene

2.1. Agenţia Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (AECEC)103


Agenţia Executivă a Consiliului European pentru Cercetare a fost creată în urma
unei decizii din decembrie 2007, în vederea gestionării programului comunitar specific,
“Idei” în domeniul cercetării de frontieră.
2.2. Agenţia Executivă pentru Cercetare (AEC)104
Aceasă agenţie a fost de asemenea creată în urma unei decizii din decembrie
2007, în vederea gestionării anumitor domenii din cadrul programelor comunitare
specifice, “Oameni”, “Capacităţi”, şi “Cooperare” în materie de cercetare.

100
op.cit.,Aricolul 23,Alineatul 1
101
op.cit, L145, 31.5.2001, p. 43.
102
op.cit.,Articolul 25,Alineatul 2
103
Iordan Gheorghe Barbulescu,Daniela Rapan,op.cit.,p113
104
Ibidem.
Cercetare - investin d în societatea cunoa şt

Cheltuielile în domeniul cercetării şi dezvoltării în 2006 (%

3,4%

3,0%

Fig.5
2.3. Agenţia Executivă pentru Competitivitate
1,8%
şi Inovare (EACI)105
Pune în practică Programul – cadru pentru competitivitate şi inovare (PCI) 2007
– 2013, care cuprinde Programul pentru antreprenoriat şi inovare (PAI), Programul
1,3% de
sprijin pentru politica privind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi
Programul “Energie Inteligentă Europa” (EIE).
2.4. Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA)106

Sprijină punerea în practică a celor 15 programe din educaţie107, cultură, tineret,


formare, cetăţenie activă şi audiovizual ale UE
Uniunii Europene.
Obiectivul Ambiţia
UE UE este să
China Japonia
devină cea mai dinamică economie bazată pe cunoaştere la nivel mondial. Acest lucru
presupune o investiţie considerabilă în cercetare (sursa cunoştinţelor noi), educaţie şi
formare, care permit populaţiei să aibă acces la aceste informaţii noi. Tot atât de
importantă este formarea forţei de muncă necesare în domeniul tehnologiei informaţiei şi
furnizarea într-un mod mai rapid şi mai uşor a accesului la internet pentru şcoli,
întreprinderi şi persoane fizice, la domiciliu. O economie înfloritoare se bazează pe o

105
Ibidem.
106
Ibidem.
107
http://eacea.ec.europa.eu/index_en.php,accesat in data de 20 aprilie 2010
populaţie cu activitate de muncă de lungă durată, care îşi îmbunătăţeşte în mod constant
competenţele pe durata activităţii profesionale. „Învăţare pe tot parcursul vieţii” este
cuvântul de ordine. În UE, numărul adulţilor care participă la activităţile de formare a
crescut, ajungând în 2006 la 9,6 % din populaţia cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de
ani108. În lupta sa pentru succes economic pe piaţa mondială, Uniunea Europeană se
confruntă cu rivali „tradiţionali” ca Japonia şi Statele Unite, precum şi cu alţii mai noi,
cum ar fi China şi India.
Cercetarea şi dezvoltarea, în special în noile tehnologii, reprezintă cheia către
creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă în viitor. Obiectivul UE este de a
investi mai mult în cercetare, pentru a situa acest domeniu la acelaşi nivel cu Statele
Unite şi Japonia. În 2004, Japonia a alocat echivalentul a 3,15 % din produsul intern brut
(PIB) sectorului cercetării şi dezvoltării, iar Statele Unite −2,59 %, în raport cu media
UE de 1,92 %109. Dar cifrele UE ascund diferenţe considerabile între prestaţiile
naţionale. Cifrele pentru 2005 arată că Suedia şi Finlanda au depăşit Japonia în ceea ce
priveşte cheltuielile, în timp ce alte ţări din UE au cheltuit mai puţin de 1 %.

Totalul cheltuielilor destinate cercetării şi dezvoltării, ca procentaj din PIB (2005)110

Ţara % din PIB


SE 3,86
FI 3,48
DE 2,51
DK 2,44
AT 2,43
FR 2,13
BE 1,89
NL 1,78
UK 1,77
LU 1,56
SI 1,45

108
http://eacea.ec.europa.eu/index_en.php,accesat in data de 20 aprilie 2010
109
Uniunea Europeana,Comisia Europeana,Directia Generala de Comunicare,Aspecte si date importante
despre Europa si cetatenii ei,Manuscris finalizat in mai 2007,p.31
110
Sursa: http://www.capitalul.ro/macro-economie/romania-a-alocat-cele-mai-mici-procente-din-pib-
pentru-educatie-din-ue-in-2005.html,accesat in data de 22 aprilie 2010
CZ 1,42
IE 1,25
ES 1,12
IT 1,10
HU 0,94
EE 0,94
PT 0,81
LT 0,76
MT 0,63
EL 0,63
LV 0,57
PL 0,57
SK 0,51
BG 0,50
CY 0,40
RO 0,39
Fig.6

Cifrele se referă la anul 2004 pentru Belgia, Italia, Malta, Ţările de Jos, România,
Slovenia şi Regatul Unit. Cifrele pentru Grecia se referă la 2003111.
Educaţia reprezintă cheia către succes – atât pentru persoanele fizice, cât şi
pentru UE în general. Voi prezenta procentajul alocat de UE din fonduri proprii pentru
educaţia populaţiei
Totalul cheltuielilor publice destinate educaţiei, ca procentaj din PIB (2003)112
%
Ţara
DK 8,28
SE 7,47
CY 7,36
FI 6,51
BE 6,06
SI 6,02
HU 5,94
FR 5,91
EE 5,67
PL 5,62
PT 5,61
AT 5,48

111
Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.dotab=table&language=en&pcode=tps00001&tableSe
lection=1&footnotes=yes&labeling=labels&plugin=1,accesat in data de 22 aprilie 2010
112
Sursa: ec.europa.eu/publications/booklets/eu_glance/66/ro.doc ,accesat in data de 22 aprilie 2010
UK 5,38
LV 5,32
LT 5,18
UE-27 5,17
NL 5,07
MT 4,84
IT 4,74
DE 4,71
CZ 4,55
IE 4,40
SK 4,38
ES 4,29
EL 4,24
BG 4,24
LU 4,06
RO 3,44
Fig.7
DK: cifrele nu fac referinţă la învăţământul postliceal neuniversitar.
FR: cifrele nu fac referinţă la departamentele franceze de peste mări.
LU: cifrele nu fac referinţă la învăţământul universitar.
NL: cifrele includ costurile publice pentru instituţii private finanţate de guvern.
PT: Cifrele nu includ cheltuielile publice locale113.
Educaţia după finalizarea studiilor obligatorii şi, în special, la nivel universitar,
reprezintă cheia reuşitei profesionale pentru mulţi europeni şi este esenţială în dotarea
Uniunii cu populaţie activă calificată. În momentul de faţă, în UE, marea majoritate a
tinerilor au urmat un învăţământ postliceal superior sau au depăşit acest nivel.
Procentajul tinerilor între 20 şi 24 de ani care au absolvit învăţământul postliceal
superior (2005)114
%
Ţara
SK 91,8
CZ 91,2
PL 91,1
SI 90,5
SE 87,5

113
Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?
tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tps00001,accesat in data de 23 aprilie 2010
114
Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?
tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tps00001,sondaj privind forta de munca,accesat in data de
23 aprilie 2010
LT 87,5
AT 85,9
IE 85,8
EL 84,1
HU 83,4
FI 83,4
FR 82,6
EE 82,6
BE 81,8
CY 80,4
LV 79,9
UK 78,2
UE-27 77,4
DK 77,1
BG 76,5
RO 76,0
NL 75,6
IT 73,6
DE 71,5
LU 71,1
ES 61,8
MT 53,7
PT 49,0
Fig.8

Uniunea Europeană îşi doreşte să promoveze valorile umaniste şi progresiste şi


să garanteze că fiinţa umană este stăpânul şi nu victima schimbărilor majore care au loc
la nivel global. Nevoile cetăţenilor nu pot fi satisfăcute doar prin intermediul
mecanismelor de piaţă şi nici nu pot fi impuse în mod unilateral.
De aceea, Uniunea Europeană pledează pentru acea viziune a omenirii sau acel
model de societate care este susţinut de majoritatea cetăţenilor săi. Europenii se
mândresc cu patrimoniul bogat de valori, printre care se numără drepturile omului,
solidaritatea socială, libertatea întreprinderii, distribuirea echitabilă a roadelor creşterii
economice, dreptul la un mediu protejat, respectarea diversităţii culturale, lingvistice şi
religioase şi o sinteză armonioasă a tradiţiei şi a progresului.
Agenţia Executivă pentru Reţeaua Transeuropeană de Transport (TEN-TEA)115

Agenţia Executivă pentru Reţeaua Transeuropeană de Transport a fost creată în


anul 2006, este situată la Bruxelles şi gestionează fondurile comunitare consacrate
promovării programului reţelei transeuropene de transport (RTE –T) şi proiectele puse în
aplicare de acest program.
Transportul şi energia sunt factori vitali pentru economia UE. Europenii şi
produsele pe care le consumă în cantitate şi varietate din ce în ce mai mare sunt
transportate dintr-o parte în alta a continentului prin toate modalităţile de transport, dar
în special prin transport rutier.Pe măsură ce economia se dezvoltă, creşte şi cererea în
domeniul transportului şi al energiei. Dar această creştere duce la probleme legate de
congestionarea traficului rutier şi la un consum de carburanţi mai mare, fenomene care,
la rândul lor, duc la creşterea poluării. Acestea sunt probleme care afectează întreaga
Europă şi care solicită soluţii la nivel european adoptate în cadrul UE. Dezvoltarea
durabilă reprezintă o prioritate majoră pentru UE, care ia în considerare preocupările
legate de mediu în elaborarea tuturor politicilor sale.

Căile ferate şi căile navigabile interioare (fluvii şi canale), odinioară atât de


importante pentru transportul mărfurilor şi al pasagerilor în Europa, sunt folosite astăzi
doar pentru o mică parte din transporturi. Trei sferturi din transportul de mărfuri în
Uniune se efectuează în prezent pe căile rutiere, şi în acelaşi mod se deplasează mai mult
de trei sferturi din călători.

Previziunile arată că transportul rutier va rămâne, fără doar şi poate, cel mai
important mijloc de deplasare pentru călători şi că transportul pe cale aeriană va
continua să se extindă116. Pentru a fluidiza traficul rutier şi a îmbunătăţi calitatea
mediului înconjurător, UE îşi încurajează cetăţenii să se deplaseze cu mijloace de
transport în comun şi îndeamnă firmele de transport să recurgă la trenuri, ambarcaţiuni şi
nave pentru transportul mărfurilor.

115
Iordan Gheorghe Barbulescu,Daniela Rapan.op.cit.p.114
116
Uniunea Europeana,Comisia Europeana,Directia Generala de Comunicare,op.cit.,Manuscris finalizat
in mai 2007,p.48
Pentru a rezolva problema congestionării în aeroporturile europene, UE
elaborează un sistem de gestionare a traficului aerian („cerul unic european”).

Utilizarea a patru mijloace de transport de pasageri în UE-25, ca procentaj din


transportul total de pasageri, calculat în pasageri/km (2000, 2010 şi 2030)117

Transport Autoturisme Transport Transport


rutier în personale feroviar aerian
comun
2000 8,9 77,8 7,3 5,4
2010 8,7 76,6 7,8 6,3
2030 7,3 74,7 7,7 9,7
Fig.9

Transport rutier în comun Autoturisme personale Transport feroviar Transport aerian.


Activitatea Uniunii Europene a vizat mai ales libertatea de a presta servicii în
domeniul transporturilor terestre, în special accesul liber pe piaţa transporturilor
internaţionale şi activităţile de cabotaj, care constau în a permite accesul
transportatorilor nerezidenţi pe piaţa naţională de transport a statelor membre ale Uniunii
Europene. Au fost luate decizii în vederea armonizării condiţiilor de concurenţă în
domeniul transporturilor rutiere, în special a condiţiilor privind accesul la profesie şi la
piaţa de muncă, libertatea de stabilire şi de a presta servicii, timpul de conducere şi
siguranţa rutieră.
Politica comună în ceea ce priveşte transportul aerian trebuie să facă faţă efectelor
concurenţei mondiale. Liberalizarea spaţiilor aeriene europene este realizată în etape,
rezultatul acestui fapt fiind o mai mare flexibilitate a modului în care marile companii
aeriene îşi împart între ele aceste spaţii, accesul reciproc pe pieţe şi libertatea fixării
tarifelor. La aceasta se adaugă clauzele de protecţie referitoare la responsabilităţile
serviciului public aerian şi la imperativele amenajării teritoriului. Concurenţa sporită a
determinat o scădere a preţurilor la biletele de avion, facilitând astfel transportul aerian.
Transporturile maritime sunt supuse regulilor concurenţei care se aplică atât

117
Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?
tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tps00001,accesat in data de 25 aprilie2010
armatorilor europeni, cât şi celor care navighează sub pavilionul unor state terţe. Aceste
reguli vizează combaterea politicilor tarifare neloiale (pavilioane de complezenţă), dar,
de asemenea, urmăresc să facă faţă gravelor dificultăţi cu care se confruntă industria
şantierelor navale din Europa.

2.6. Agenţia Executivă pentru Sănătate şi Consumatori (AESC)118

A luat fiinţă în anul 2008, preluând sarcinile vechii Agenţii Executive pentru Programul
de Sănătate Publică (PHEA), la care s-au adăugat domeniile protecţiei consumatorului şi
a siguranţei alimentare, mandatul său fiind extins până în anul 2015.
Cu toate că europenii trăiesc mai mult şi sunt mai sănătoşi, ei ar putea face
eforturi şi mai mari pentru a se proteja de cele două cauze principale ale decesului -
afecţiunile cardiace şi cancerul. Un stil de viaţă sănătos şi activ constituie un factor
pozitiv. Fumatul, proastele obiceiuri alimentare şi sedentarismul se numără printre
factorii care cresc riscul de afecţiuni cardiace ischemice, afecţiuni care comportă un
aport insuficient al sângelui la inimă, din cauza vaselor sanguine obturate sau
deteriorate.
În UE, aceste afecţiuni sunt mai frecvente la bărbaţi decât la femei, iar proporţia
populaţiei afectate variază în mare măsură de la o ţară la alta. În 2004, Ungaria a
înregistrat cea mai ridicată rată de mortalitate ca urmare a cazurilor de cancer, atât la
bărbaţi, cât şi la femei. Franţa a înregistrat cea mai scăzută rată de mortalitate ca urmare
a afecţiunilor cardiace ischemice în cazul ambelor sexe.
Decese cauzate de cancer (tumori maligne) şi de afecţiuni cardiace ischemice în EU-
25 la 100 000 de locuitori (2004)119

Bărbaţi Femei

118
Iordan Gheorghe Barbulescu,Daniela Rapan,op.cit.,p.114
119
Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?
tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tps00001,accesat in data de 28 aprilie 2010
286,6 212,0
Cancer
157,0 137,3
Afecţiuni cardiace

ischemce
Fig.10

Exerciţiul fizic este benefic pentru sănătate. Un sondaj Eurobarometru publicat în


120
noiembrie 2006 a arătat că 64 % din populaţia UE a desfăşurat o activitate fizică în
cursul unei săptămâni obişnuite. Prima pe listă este Finlanda, unde 83 % dintre
persoanele chestionate au răspuns că desfăşoară activităţi pentru recreere, culturale şi
sportive. Pe locul doi s-au situat olandezii, cu 79 % şi lituanienii, cu 78 %121. Cel mai
puţin activi au fost portughezii, urmaţi de români şi de maltezi122.
În general, numărul bărbaţilor este mai mare decât cel al femeilor în ceea ce
priveşte desfăşurarea activităţilor sportive, iar activitatea fizică este mai frecventă în
cazul tinerilor.
Tabelul arată procentajul persoanelor chestionate în fiecare ţară UE care au
răspuns că nu desfăşoară activităţi fizice pe parcursul unei săptămâni.
Procentajul persoanelor chestionate în UE-27 care nu desfăşoară activităţi sportive
în mod regulat (2006)123

%
Ţara
PT 54
RO 52
MT 50
EL 49
FR 43
HU 42
EE 41
CY 41
PL 41
UK 39
120
Uniunea Europeana,Comisia Europeana,Directia Generala de Comunicare,op.cit.,Manuscris finalizat
in mai 2007,p.22
121
Ibidem.
122
http://europa.eu/abc/keyfigures/qualityoflife/healthy/index_ro.htm,accesat in data de 28 martie 2010
123
Sursa:http://europa.eu/abc/keyfigures/qualityoflife/healthy/index_ro.htm,Eurobarometru,accesat in
data de 28 martie 20101
ES 39
IT 38
BE 37
CZ 37
DK 37
BG 36
SK 36
LU 30
SE 29
LV 27
SI 27
IE 27
AT 24
DE 24
LT 22
NL 21
FI 17
Fig.11