Sunteți pe pagina 1din 4

CONCUBINAJUL

Concubinajul-Convieţuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor


legale de căsătorie.
După 1970, atât în Europa, cât si în SUA, preferinta pentru coabitare, în special a
tinerilor, a devenit atât de frecventă, încât a zdruncinat destul de semnificativ atitudinile
sociale stereotipe care blamau până nu demult acest mod de convieţuire. Asistăm în
contemporaneitate la o tendinţă din ce în ce mai pregnantă, de înlocuire a mariajului
legal, dar din păcate, din ce în ce mai scurt, cu un nou model familial-uniunea liberă,
adesea stabilă şi fecundă pe parcursul unui număr mare de ani. Ea nu este doar un
subtituit de logodnă sau de căsătorie de probă, şi cu atât mai puţin o promisiune
amânată de căsătorie. Adoptată preferenţial de cuplurile tinere, uniunea liberă nu este
deci doar un mod de a convieţui câţiva ani înaintea căsătoriei sau de a forma o a doua
relaţie fără recăsătorie, ci pur şi simplu un nou model de coabitare, susceptibil de a se
extinde întregii vieţi şi de a înlocui mariajul în toate fazele sale. Opţiunea pentru uniune
liberă incearcă să satisfacă prin conjugare nevoia de dependenţă şi identificare ce cea a
autonomiei, angajând implicarea afectivă plenară, negând aspectul contractual al relaţiei
şi exaltându-l pa cel al libertăţii de manifestare, pe măsura satisfacţiei mutuale şi a
nevoilor autentice de a fi împreună.
O posibilă explicaţie a opţiunii pentru concubinaj ar putea fi şi teama de
contaminare cu maladii cu transmisie sexuală(SIDA).
Datele unui studiu relevă faptul că femeile din uniunile libere au fost anterior
„dezamăgite”în dragoste, ceea ce le-a marcat „mult concepţiile şi aşteptările vis-a-vis de
căsătorie”. Opţiuninea lor pentru această formă alernativă pote fi explicată şi prin teama
de încă un eşec sentimental, care în cazul unei căsătorii ar fi fost „inreparabil”Mai uşor
rupi o uniune liberă . Fără prezentări la tibunal, fără plata taxelor judecătoreşti, lucrurile
se termină simplu şi repede. ”-afirma o tânără investigată.
În ceea ce îi priveşte pe bărbaţi, aceştia par „a se bucura”mai mult de privilegiul
convieţuirii cu sexul opus, fie prin recăsătorire cu o celibatară mai tânără în medie cu 7-8
ani, fie preferând unul sau mai multe concubinaje succesive, până la vârste avansate,
sau chiar definitiv.
În vreme ce sub eticheta „căsătoriei” unele aşteptări privind fidelitatea mutuală
devin în ultimile decenii tot mai incerte, la ambele sexe, concubinajul propagă regula
fidelităţii liber consimţite, cu mai multă tărie chiar decât mariajul. Dacă în uniunea liberă
tinerii se angajează mai curând în speranţa „creşterii calitative a relaţiei”, cei care
optează pentru căsătorie, adesea o fac sub spectrul resemnării sau al temerii de
devitalizare, degradare în timp, proiecţia posibilelor infidelităţi crescând
„vigilenţa”tinerilor căsătoriţi din chiar momentul în care „contractul s-a comis.
Deşi cele mai multe cupluri aleg ca formă de convieţuire concubinajul multe dintre
aceste cupluri nu sunt conştiente de implicaţiile în timp ale traiului în comun intr-o formă
pe care statul şi legea nu o apără din punct de vedere legal. Potrivit Codului Familiei, în
România statul ocroteşte căsătoria şi familia, apără interesele mamei şi ale copilului şi
recunoaşte căsătoria încheiată în faţa ofiţerului de stare civilă. Legislaţia din România nu
recunoaşte concubinajul ca formă de convieţuire, neexistând un semn de egalitate între
concubinaj şi căsătoria încheiată legal.
În România s-a iniţiat un proiect de lege de către Preşedintele Comisiei pentru
drepturile omului din Camera Deputaţilor privind recunoaşterea concubinajul ca formă de
convieţuire. Potrivit unor studii, după revoluţie, a crescut foarte mult numărul
persoanelor care trăiesc în concubinaj. Astfel în 1993 15% dintre copii proveneau din
cupluri necăsătorite, iar în 2001 ponderea acestora ajunsese la 26%. În ceea ce priveşte
căsătoriile numărul acestora a scăzut de la 193. 000 în 1990 la numai 136. 000în 2000.
Sociologii spun că cea mai importantă cauză a concubinajului este sărăcia şi lipsa de
perspective economice din ultimii ani.
Majoritatea statelor au legiferat concubinajul mai ales din cauza numărului mare
de copii născuţi din cupluri necăsătorite. Pe locul întâi se află Islanda cu 65% dintre copii
proveniţi din relaţii de concubinaj, urmată de Danemarca si Suedia cu 55%, în timp ce în
Marea Britanie proporţia este 40%. Aplicarea prin analogie a dispoziţiilor legislaţiei la
raporturile dintre soţi la relaţiile dintre concubini nu este admisă din punc de vedere
legal la noi în ţară. Astfel prezumţia de comunitate instituită de art. 30 Codul Familiei
(„bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data
dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor”)în favoarea soţilor nu funcţioneză şi în cazul
concubinilor, bunurile dobândite în timpul cocubinajului devenind proprietate comună pe
cote-părţi pentru fiecare, în funcţie de gradul de contribuţie la achiziţionarea lor
indiferent pe numele căruia dintre ei s-a făcut actul de cumpărare.
Aşadar în cazul unei despărţiri, va trebui ca persoana interesată să dovedească cu
acte si martori tot ceea ce pretinde.
Copii născuţi în timpul concubinajului sunt egali în drepturi cu copii născuţi in
timpul căsătoriei. În această privinţă, legea prevede asimilarea copilului din afara
căsătoriei cu cel din căsătorie. (art. 48/pct 3 din Constituţie şi art63 din Codul familiei).
Copilul din afara căsătoriei a cărei filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin
hotărâre judecătorească area aceeaşi situaţie legală ca şi copilul din căsătorie,
bucurându-se de aceleaşi drepturi legale ca un copil din căsătorie.

DE CE NU SE MAI CĂSĂTORESC TINERII?


Foarte multe cupluri dintre cele care trăiesc în uniune consensuală sunt formate
din tineri. Partenerii nu au mai fost căsătoriţi şi consideră aranjamentul o variantă optimă
pentru vârsta şi statutul lor prezent. Prof. univ Maria Voinea susţine că la baza preferinţei
pentru concubinaj stau factori economici, sociali şi de schimbare a mentalităţii.
Cauze posibile:
Emanciparea societăţii româneşti(uneori chiar sub presiunea) modelului
occidental.
Cerinţele crescânde de continuă calificare si educaţie, necesare asigurării unui loc
de muncă corespunzător.
Dorinţa tinerilor de a face carieră.
Lipsa unei locuinţe şi a unor resurse de trai decent
Bani insuficienţi pentru oficializarea relaţiei în condiţii decente.
„O căsătorie nu poate funcţiona în afara unui spaţiu civilizat şi a unor resurse de
trai decente. Cuplurile de uniune consensuală, se presupune, nu au casa lor şi trăiesc
mai degrabă improvizat. Pentru unul dintre parteneri e un mod de supravieţuire.
”argumentează prodecanul Facultăţii de Sociologie din Bucureşti.

CÂT DUREZĂ CONCUBINAJUL?


Din cauza motivelor enumerate, tinerii amână căsătoria oficială pentru o vârstă
mai matură, când speră că vor avea şi resurse financiare mai solide. Experienţa arată
că, după 4-5 ani astfel de cupluri decid să se căsătorească. Evident există si cupluri care
stau mai mult timp în uniune consensuală, pentru că ambii parteneri sau numai unul din
ei a mai fost căsătorit şi nu are curajul să-şi legalizeze noua relaţie.

CUM VĂD BĂRBAŢII UNIUNEA CONSENSUALĂ?


In percepţia lor, concubinajul nu presupune răspunderi fundamentale. Statutul de
bărbat căsătorit antrenează mult mai multe obligaţii în viziunea societăţii, a comunităţii,
a familiei. Într-o familie, potrivit tradiţiei, bărbatul este capul familiei şi datorită faptului
că este principalul aducător de venituri. În concubinaj nu trebuie să intreţii pe nimeni,
fiecare stă pe picioarele lui.

STATUTUL FEMEII
Teoretic, intr-o relaţie de concubinaj, femeia este un pic, mai protejată. Bărbatul
contribuie şi el la treburile casnice. Femeia poate petrece mai mult timp cu partenerul.
”Femeia care trăieşte în concubinaj nu fuge de răspundere sau după o viaţă mai uşoară.
E o formulă de supravieţuire, pe care a ales-o pentru o scurtă perioadă de timp, ca pe o
soluţie de compromis” afirmă prof. univ. Maria Voinea. În realitate, în uniunea
consensuală femeia nu beneficiază de statut diferit de cel al unei soţii, căci întreţine
casa, găteşte, contribuie la toate cheltuielile. Concomitent îşi vede şi de carieră.

AVANTAJELE UNIUNII CONCENSUALE


Este o relaţie mai lejeră;mai puţine suspiciuni de gelozie.
Cheltuielile materiale se împart între parteneri.
Partenerii împart numai o parte din venituri (într-o căsătorie trebuie puse la un loc
toate veniturile).
Rezolvă problemele sexuale în condiţii de siguranţă, stabilitate şi moralitate.
Partenerii au posibilitatea să se cunoască mai bine şi să experimenteze traiul în
comun.
Fiecare partener îşi poate vedea liniştit de carieră.

DEZAVANTAJELE CONCUBINAJULUI
Intră în contradicţie cu normele religioase.
Cuplul se caracterizeză prin instabilitate, relaţia fiind totuşi fragilă.
În concubinaj nu se întânlesc prea mulţi copii. Activitatea sexuală e strict
controlată, partenerii fiind preocupaţi să evite o eventuală sarcină.
Concubinajul e mai avantajos pentru bărbat, în foarte multe cazuri, acesta amână
la nesfârşit oficializarea relaţiei. Aşa se face că anii trec, iar femeia riscă să
îmbătrânească şi să ajungă la o vârstă la care nu mai poate face copii.

CONCLUZII
În România, concubinajul nu este legalizat iar, Maria Voinea consideră că nici nu
este nevoie de aşa ceva:”Legalizarea ar pune sub semnul întrebării instituţia căsătoriei,
în afara căreia nu mai poate exista familia”.
Uniunile consensuale sunt doar o soluţie temporară. România nu e pregătită să
accepte mental acest model. În opinia oamenilor, acesta e un lucru imoral, ilegal la
marginea modelelui acceptat. Mai ales când apar copii, se crează confuzii, intervine
denaturarea de statut. Căsătoria rămâne în continuare importantă.