Romanul ,,Baltagul” – argumentare

Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai de seamă prozatori din literatura
română, care a abordat o diversitate de specii literare. Dintre acestea iese în evidență
romanul, care este o operă epică în proză, de mare întindere, preponderent narativă, cu
o acțiune complexă și complicată, ce se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu
conflicte puternice și cu personaje numeroase, oferind o imagine amplă și profundă a
vieții.

Opera literară ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman deoarece întrunește

toate caracteristicile definitorii ale acestei specii.

În primul rând, o trăsătură specifică romanului este acțiunea complexă, structurată

pe mai multe planuri narative, întâmplările fiind relatate într-o anumită ordine,
constituind firul epic. Astfel, în expozițiune cititorul află că Vitoria, stând pe prispa
casei, își amintește de legenda auzită de la Nechifor Lipan, soțul ei, prin care se explică
apariția muntenilor în lume, dar și trăsăturile acestora. Ea se gândește la el și este
îngrijorată că acesta nu s-a întors din drumurile lui. Gheorghiță, fiul ei, se afla cu oile la
iernat, iar Vitoria merge la preot ca să-i scrie băiatului, apoi trece pe la baba Maranda,
vrăjitoarea satului. Băiatul se întoarce acasă; mama și băiatul fac un drum împreună la
Mănăstirea Bistrița și la Piatra Neamț. Neavând încredere în autorități, munteanca
decide definitiv să plece pe urmele lui Nechifor, această hotărâre constituind intriga
romanului, de unde vor decurge toate întâmplările care alcătuiesc desfășurarea acțiunii.
Astfel, în drumul lor trec prin Farcașa, unde îl întâlnesc pe subprefect și pe moș Pricop.
În drumul lor la Borca dau de o cumetrie, iar la Cruci de o nuntă. Ajung la Vatra
Dornei, unde află că Nechifor Lipan a cumpărat de aici 300 de oi. El vinde 100 de oi
altor doi ciobani cu care pleacă spre Neagra. Vitoria și Gheorghiță parcurg drumul
celor trei ciobani: Dorna, Broșteni, Borca, Sabasa și Suha. Hangiul de la Suha le spune
că turma era însoțită doar de doi păstori, de Calistrat Bogza și Ilie Cuțui; în acest
moment, Vitoria își dă seama că Nechifor Lipan a dispărut între Sabasa și Suha. Femeia
îl găsește pe câinele Lupu în curtea unui gospodar din Sabasa și cu ajutorul lui
descoperă osemintele soțului. Punctul culminant îl constituie acest moment, dar și
înmormântarea lui Nechifor Lipan, cu îndeplinirea obiceiurilor creștinești. Vitoria lasă
autoritățile să facă cercetările necesare, iar la praznicul de înmormântare reface punct
cu punct momentele crimei. Calistrat Bogza, fiind lovit cu baltagul de Gheorghiță și
atacat de câine, își recunoaște vina înainte de a muri, fapt care constituie
deznodământul romanului. Atingându-și scopul, Vitoria se pregătește de plecare pentru
a duce la îndeplinire noi treburi, dar și pentru a-și continua viața. Modul de expunere
predominant este narațiunea, care se îmbină într-un mod armonios cu descrierea,
dialogul și cu monologul interior, prin care scriitorul pune în lumină însușirile
personajelor, zbuciumul lor sufletesc și relațiile dintre ele, stabilite într-o lume
guvernată de tradiții.

În al doilea rând, o altă trăsătură specifică romanului și prezentă în ,,Baltagul”

este numărul mare de personaje. Astfel, există personaje principale (Vitoria, Nechifor
Lipan, Gheorghiță), secundare (Minodora, preotul Daniil, baba Maranda, negustorul și
hangiul David, ceilalți hangii și soțiile lor, Calistrat Bogza, Ilie Cuțui etc.) sau episodice
(moș Pricop, funcționarii de la prefectura din Piatra, de la Dorna etc.). Vitoria Lipan
este personajul principal al romanului, caracterizat atât în mod direct, prin descrierea
realizată de autor, cât și în mod indirect, prin intremediul acțiunii și al faptelor,
atitudinilor , gesturilor și al relațiilor cu celelalte personaje. Ea este tipul femeii de la
țară, al muntencei care se ocupă de îngrijirea gospodăriei și de creșterea copiilor, dând
dovadă de un caracter aprig și hotărât. Portretul fizic al femeii este unul static ,,ochii ei
căprii, în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duși departe”. De aici
reiese că Vitoria era o femeie încă tânără, însă nelipsită de grijile vieții. Ochii, oglinda
sufletului, reflectă stările sufletești ale personajului, dar pun în evidență și frumusețea
cuceritoare a Vitoriei. Portretul moral este realizat în mod indirect, dar nu numai prin
fapte, gesturi, comportament, ci și prin nume, mediul în care trăiește și relațiile cu
ceilalți. Fiind o femeie de la țară, are o mentalitate specifică locului în care trăiește,
astfel ea pune mare preț pe credință, începând fiecare acțiune cu semnul crucii sau în
numele lui Dumnezeu. În același timp, superstițiile joacă un rol important în viața ei. De
asemenea, Vitoria este prezentată ca o femeie puternică, ambițioasă și descurcăreață,
dar și ca un om înțelept sau ca o mamă grijulie, dar autoritară.

Prin intermediul acțiunii și al personajelor, Mihail Sadoveanu oferă și o

imagine amplă și profundă a vieții, aspect ce ilustrează o altă trăsătură specifică
romanului. Astfel, el zugrăvește modul de viață patriarhal al oamenilor de la munte,
unde obiceiurile și tradițiile sunt păstrate cu sfințenie. Totodată, înfățișează obiceiurile
legate de evenimentele cruciale ale existenței umane – botezul, nunta, moartea – dar și
lumea orașului din perioada sfârșitului sec. al XIX-lea – începutul sec. XX.

În concluzie, pe baza argumentelor prezentate se poate constata că opera

literară ,,Baltagul” întrunește toate notele definitorii ale unui roman, având caracter
epic, acțiune complexă, eistența unui număr mare de personaje și prezența unei imagini
ample și profunde asupra vieții. Valoarea lui este sporită și de concizia și dinamismul
acțiunii, precum și de armonia compoziției, ilustrând în mod strălucit specia literară pe
care o reprezintă.