Sunteți pe pagina 1din 1

Zdreanţă de Tudor Arghezi

L-aţi văzut cumva pe Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,


Zdreanţă, Se strecoară pe furiş.
Cel cu ochii de faianţă? Pune laba, ia cu botul
E un câine zdrenţuros Şi-nghite oul cu totul.
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice, - "Unde-i oul? a-ntrebat
Ca să-l tot împiedice, Gospodina. - "L-a mâncat!"
Ferfeniţele-i atârnă "Stai niţel, că te dezvăţ
Şi pe ochi, pe nara cârnă, Fără mătură şi băţ.
Şi se-ncurcă şi descurcă, Te învaţă mama minte."
Parcă-i scos din calţi pe Şi i-a dat un ou fierbinte.
furcă. Dar decum l-a îmbucat,
Are însă o ureche Zdreanţă l-a şi lepădat
De pungaş fără pareche. Şi-a-njurat cu un lătrat.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ, Când se uita la găină,
Aşteptând un ceas şi două Cu culcuşul lui, vecină,
O găină să se ouă, Zice Zdreanţă-n gândul lui
Care cântă cotcodace, "S-a făcut a dracului!"
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,