Academia de Studii Economice

Facultatea de Management- Administratie Publica

Politica de coeziune
economica si sociala

Grupa 238, seria C

An III

- Bucuresti 2009-
 Cuprins

Capitolul I :
1. Scurt istoric al politicilor de coeziune economica si sociala a
Uniunii Europene 3
2. Concepte de baza privind politica de coeziune economica si
Sociala 5
2.1. Definirea si necesitatea politicii de coeziune economica si soaciala 5
2.2. Cadrul legislativ al politicii de coeziune economica si sociala 6
2.3. Caracteristici ale politicii de coeziune economica si sociala 7
3. Rolul instrumentelor structurale in implementarea politicii de
coeziune a Uniunii Economice 9
4. Noua politica de coeziune economica si sociala a Uniunii Europene
pentru perioada 2007-2013 11
5. Bibliografie 12

Capitolul II :
1. Importanta politicii de coeziune economica si sociala pentru
Romania 13
2. Evolutia politicii de coeziune economica si sociala in Romania 16
2.1. Tendinte economico- sociale 16
2.2. Disparitati economico- sociale 18
3. Politica de coeziune a Romaniei pentru perioada 2007- 2013 19
3.1. Obiectivele politicii de coeziune economica si sociala 19
3.2. Fondurile structurale si de coeziune 22
3.3. Documentele structurale si de coeziune 22
4. Bibliografie 25

Capitolul III :
Concluzii 26

2
 Capitolul I

1. Scurt istoric al politicii de coeziune

economica si sociala a Uniunii Europene

Cu exceptia unei referinte generale la necesitatea consolidarii unitatii economice

dintre statele membre, tratatul fondator de la Roma (1957) nu ofera un mandat explicit
pentru adoptarea unei politici CE de coeziune.
În anul 1957, tarile semnatare ale Tratatului de la Roma se refera în preambulul
acestuia la necesitatea de „a consolida unitatea economiilor lor si de a asigura dezvoltarea
lor armonioasa prin reducerea diferentelor existente între diversele regiuni si a decalajelor
cu care se confrunta regiunile mai putin favorizate”.
În anul 1958 se constituie doua Fonduri sectoriale: Fondul Social European (FSE)
si Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA).
A fost nevoie de 18 ani ca politica de coeziune economica si sociala sa avanseze
pe agenda politica a CE, datorita primei extinderi care includea state membre (Marea
Britanie si Irlanda) cu probleme considerabile de dezvoltare economica si sociala, cuplate
cu o încetinire a dezvoltarii economice datorate crizei petroliere din anii '70.
La început, politica de coeziune economica si sociala avea un explicit caracter
redistributiv. În 1975 a fost înfiintat un Fond European de Dezvoltare Regionala (FEDR)
care sa contribuie la proiectele de dezvoltare lansate de guvernele nationale. S-a înteles
repede ca acest concept minimalist avea deficiente serioase. Numeroase proiecte erau
cofinantate de FEDR în baza unui sistem de cote nationale fara prioritati explicite de
dezvoltare pe termen lung si fara efect de multiplicare.
Necesitatea unei reforme radicale a sistemului de distributie s-a cristalizat dupa
extinderea sudica, prin includerea Greciei (1981), a Spaniei si a Portugaliei (1986), toate
considerabil în urma fata de media PIB-ului CE de atunci.
Grecia a negociat cu Comisia introducerea unor instrumente economice specifice
Sudului pentru a contrabalansa presiunile economice si concurentiale datorate aderarii
Spaniei si Portugaliei, ambele cu o orientare economica similara a sectoarelor primare si
secundare ale economiei lor.
Introducerea Programelor Integrate Mediteraneene (PIM) pentru perioada 1986-
1992 a oferit Comisiei prima oportunitate de a experimenta abordari inovatoare privind
atât continutul politicilor, cât si metodele si cerintele atasate punerii lor în aplicare.
În 1986 Actul Unic European creeaza bazele unei politici reale de coeziune
menite sa compenseze constrângerile pietei unice pe care le resimt tarile meridionale si
alte regiuni mai putin favorizate.
Adoptarea Programului Pietei Unice Europene în 1986 si semnarea Actului Unic
European în 1986 au semnificat o noua era pentru politica de coeziune economica si
sociala din CE. Eliminarea barierelor în calea comertului si libera circulatie a
persoanelor, capitalului si serviciilor au fost însotite de preocupari privind capacitatea
regiunilor defavorizate de a face fata presiunilor concurentiale ale pietei.
Consiliul European de la Bruxelles din februarie 1988 revizuieste modul de
functionare a fondurilor de solidaritate (cunoscute acum sub denumirea de Fonduri
Structurale) si le aloca 68 miliarde de ECU (la preturile din 1997).

3
 Tratatul de la Maastricht, care a intrat în vigoare în 1993, desemneaza coeziunea
ca fiind, împreuna cu uniunea economica si monetara si piata unica, unul dintre
principalele obiective ale Uniunii.
De asemenea prevede crearea Fondului de Coeziune, pentru sprijinirea proiectelor
în domeniul mediului si transporturilor în statele membre cel mai putin prospere.
Consiliul European de la Edinburgh (decembrie 1993) hotaraste alocarea a
aproximativ 177 miliarde de ECU (la preturile din 1999), adica o treime din bugetul
comunitar, pentru politica de coeziune. Pe lânga Fondurile Structurale se creeaza un nou
Instrument Financiar de Orientare pentru Pescuit (IFOP).
Tratatul de la Amsterdam (1997) confirma importanta coeziunii si de asemenea
include un Titlu privind Ocuparea Fortei de Munca care subliniaza necesitatea colaborarii
în vederea reducerii somajului. Consiliul European de la Berlin (martie 1999) initiaza
reforma Fondurilor Structurale si ajusteaza functionarea Fondului de Coeziune.
Aceste Fonduri vor primi peste 30 de miliarde de Euro pe an în perioada 2000
-2006, adica 213 miliarde de Euro în decurs de sapte ani.
Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare (ISPA) si Programul Special de
Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (SAPARD) completeaza programul
PHARE în vederea promovarii dezvoltarii economice si sociale a tarilor candidate din
Europa Centrala si de Est.
Politica de Coeziune economica si sociala a Uniunii Europene trebuie vazuta ca
parte integranta a Strategiei de la Lisabona (2000), care îsi propunea sa transforme
Europa pâna în anul 2010, ”în cea mai dinamica si mai competitiva economie bazata pe
cunoastere”. Strategia de la Lisabona a fost completata în anul 2001, în cadrul Consiliului
European de la Gotheburg cu noi obiective, printre care cel mai important este asigurarea
dezvoltarii durabile.
De asemenea, în 2 februarie 2005, Comisia Europeana a prezentat Liniile
Strategice Integrate pentru Crestere si Ocupare, în care se afirma ca UE trebuie sa creeze
o economie bazata pe crestere durabila si pe ocupare. În conformitate cu Liniile
Strategice Integrate pentru Crestere si Ocupare, se stabileau 3 prioritati pentru UE pentru
perioada 2007-2013, prioritati cuprinse în Orientarile Strategice Comunitare 2007- 2013:
1. Europa - un loc mai atractiv pentru investitii si munca
2. Îmbunatatirea cunoasterii si inovarii pentru crestere
3. Locuri de munca mai multe si mai bune
Cu alte cuvinte, politica de coeziune trebuie sa încorporeze obiectivele de la
Lisabona si Gotheburg, sa raspunda strategiei de crestere si ocupare si sa devina un
vector-cheie pentru realizarea lor prin intermediul programelor nationale si regionale de
dezvoltare.
Având în vedere noul context european, marcat de extinderea Uniunii Europene si de
provocarile de la nivel global, începând cu anul 2007, a avut loc o noua reforma a
politicii de coeziune. Reforma urmareste sa implementeze un nou cadru de programare a
politicii de coeziune, sa simplifice procedurile si sa descentralizeze procesul de
programare, implementare si de luare a deciziei. Astfel:
A) s-a adoptat un Nou Cadru Legal al Politicii de Coeziune 2007- 2013,
B) s-au stabilit noi obiective de interventie pentru principalele instrumente financiare prin
care se realizeaza politica de coeziune.

4
 2. Concepte de baza privind politica de
coeziune economica si sociala

2.1. Definirea si necesitatea politicii de coeziune economica si sociala

Uniunea Europeana este una dintre cele mai prospere si competitive zone din
lume, atât din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare economica, cât si al
potentialului de dezvoltare. Cu toate acestea, disparitatile privind prosperitatea si
productivitatea dintre statele membre si regiunile acestora reprezinta o slabiciune
structurala majora.
Coeziunea reprezinta procesul de reducere a disparitatilor de dezvoltare
economica si sociala.
Coeziunea economica si sociala reprezinta unul din obiectivele prioritare ale
Uniunii Europene, alaturi de la Piata Unica si Uniunea Economica si Monetara (tratatul
de la Maastricht).
Politica de coeziune economica si sociala cuprinde toate actiunile Uniunii
Europene care vizeaza realizarea dezvoltarii economice armonioase si echilibrate a
acesteia, în special prin promovarea reducerii disparitatilor de dezvoltare între diferitele
regiuni/state ale Uniunii Europene, a egalitatii sanselor si a dezvoltarii durabile.
Aceasta va conduce la cresterea competitivitatii Uniunii Europene si va genera
cresterea veniturilor, aducând astfel beneficii pentru economia întregii Uniuni Europene.
Politica de coeziune economica si sociala a Uniunii Europene este o politica axata pe
solidaritate. Scopul sau este sa creeze locuri de munca si sa creasca nivelul
competitivitatii, oferind sprijin statelor din regiuni mai putin dezvoltate, precum si celor
care se confrunta cu dificultati structurale.
Disparitatile de dezvoltare au crescut în mod semnificativ odata cu integrarea
celor 10 noi state membre în mai 2004.
Extinderea Uniunii Europene la 27 de membrii, începând cu anul 2007, reprezinta
o provocare fara precedent pentru competitivitatea si coeziunea interna a Uniunii
Europene.
Extinderea a condus la cresterea diferentelor de dezvoltare economica între
vechile si noile statele membre, al caror nivel de dezvoltare e mult mai scazut. Odata cu
intrarea în Uniunea Europeana (UE) a noilor membrii, Produsul Intern Brut (PIB)
mediu/locuitor al UE a scazut cu 12.5%. De asemenea, una din patru regiuni de nivel
NUTS II ale Uniunii Europene are PIB/locuitor mai mic decât 75% din media
comunitara.
PIB/ locuitor in anul 2004 (UE 27)

Cele mai bogate regiuni PIB/loc Cele mai sarace regiuni PIB/loc
1. Inner London (UK) 303 1. Nord- Est (Ro) 24
2. Luxembourg (LU) 251 2. Severozapaden (BG) 26
3. Bruxelles (BE) 248 3. Yuzhen tsentralen (BG) 26

5
4. Hamburg (DE) 195 4. Severen tsentralen (BG) 26
5. Wien (AT) 180 5. Sud- Muntenia (RO) 28
6. Ile de France (FR) 175 6. Sud- Vest Oltenia (RO) 29
7. Berkshire, 174 7. Severoiztochen (BG) 29
Buckinghamshire &
Oxfordshire (UK)
8. Oberbayern (DE) 169 8. Yugoiztochen (BG) 30
9. Stockholm (SE) 166 9. Sud- Est (RO) 31
10. Utrecht (NL) 158 10. Nord- Vest (RO) 33
11. Darmstadt (DE) 157 11. Lubelskie (PL) 35
12. Praha (CZ) 157 12. Podkarpackie (PL) 35
13. Southern & Eastern (IE) 157 13. Centru (RO) 35
14. Bremen (DE) 156 14. Podlaskie (PL) 38
15. North Eastern Scotland 154 15. Vest (RO) 39
(UK)
Sursa: Eurostat, 19.02.2007

Dincolo de statisticile PIB, exista totusi inegalitati complexe între statele membre
si celelalte regiuni, datorate diferentelor în ceea ce priveste:
_ Infrastructura
_ Calitatea mediului înconjurator
_ Somajul si abilitatile fortei de munca relevante pentru dezvoltare
_ Marimea si diversitatea afacerilor
_ Nivelurile de inovare si utilizarea tehnologiei în afaceri
În acest context, pentru perioada de programare 2007-2013, politica de coeziune
este considerata principalul instrument prin care se va realiza modernizarea economiei
Uniunii Europene.

2.2. Cadrul legislativ al politicii de coeziune economica si sociala

 H.G. nr. 497/01.04.2004 privind stabilirea cadrului institutional pentru

coordonarea, implementarea si gestionarea instrumentelor structurale, modificata
si completata prin:
 H.G. nr. 1179/29.07.2004 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului
nr. 497/2004;
 H.G. nr. 2001/16.11.2004 pentru modificarea art. 18 din H.G. nr. 497/2004;
 H.G. nr. 128/29.01.2006 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 497/2004.

6
  H.G. nr. 1200/29.07.2004 pentru constituirea, organizarea si functionarea
Comitetului national de coordonare a procesului de pregatire pentru gestionarea
instrumentelor structurale;
 O.U.G. nr. 63/14.05.1999 privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate
Romaniei, precum si a fondurilor de cofinantare aferente acestora, modificata si
completata prin:
 O.G. nr. 6/24.01.2002 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 63/1999;
 O.G. nr. 94/26.08.2004 privind reglementarea unor masuri financiare, cu
modificarile si completarile ulterioare (Sectiunea a 13-a);
 O.U.G. nr. 56/23.06.2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 63/1999;
 O.U.G. nr. 41/14.07.2005 privind reglementarea unor masuri financiare (Cap. II,
Sectiunea 1);
 Legea nr. 80/23.03.2006 privind respingerea O.U.G. 63/1999;
 O.G. nr. 47/30.08.2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 63/1999.
 O.G. nr. 79/28.08.2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare,
precum si a fondurilor de cofinantare aferente, utilizate necorespunzator,
modificata si completata prin:
 Legea nr. 529/11.12.2003 pentru aprobarea O.G. nr. 79/2003;
 O.G. nr. 94/26.08.2004 privind reglementarea unor masuri financiare, cu
modificarile si completarile ulterioare (Sectiunea a 14-a);
 O.G. nr. 53/25.08.2005 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul
bugetar si al contabilitatii publice (Capitolul II, art. 1).
 Legea nr. 315/28.06.2004 privind dezvoltarea regionala in Romania, modificata si
completata prin:
 O.U.G. nr. 111/16.11.2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 315/2004.

2.3. Caracteristici ale politicii de coeziune economica si sociala

Pentru perioada 2007 – 2013, prin politica de coeziune economica si sociala a Uniunii
Europene se finanteaza 3 mari obiective:
 Convergenta – Obiectivul urmareste accelerarea dezvoltarii economice in
regiunile mai putin dezvoltate prin investitii in: infrastructura, capital uman,
inovare si dezvoltarea societatii bazate pe cunoastere, protejarea mediului.
Finantat cu 81,54% (aproximativ 282,855 miliarde Euro) din bugetul UE destinat
fondurilor structurale si de coeziune, acesta se adreseaza regiunilor din statele
member ale Uniunii Europene care au un PIB/locuitor mai mic decat 75% din
media comunitara;
 Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca – obiectivul urmareste
dezvoltarea regiunilor competitive, ocuparea fortei de munca prin anticiparea
schimbarilor economice si sociale, prin cresterea si imbunatatirea calitatii

7
 investitiilor in capitalul uman, inovare si promovarea societatii informationale.
Finantat cu 15,95% (aproximativ 54,965 miliarde Euro) din bugetul UE destinat
fonduilor strcturale si de coeziune, acest obiectiv se adreseaza regiunilor care nu
sunt eligibile in cadrul obiectivului “convergenta”;
 Cooperarea teritoriala europeana – Obiectivul urmareste cresterea cooperarii
intre regiunile din UE pe trei niveluri:
1. cooperare interregionala – incurajarea schimbului de experienta intre
zone din UE;
2. cooperare transfrontaliera – programe commune derulate de regiuni
aflate la granita;
3. cooperare transnationala – programe intre state invecinate.
Finantat cu 2,52% (aproximativ 8,723 miliarde Euro) din bugetul UE destinat
fondurilor structurale si de coeziune, acest obiectiv se adreseaza tuturor regiunilor din
cadrul Uniunii Europene

8
 3. Rolul instrumentelor structurale in implementarea politicii de
coeziune a Uniunii Europene

Pentru perioada 2007-2013, Uniunea Europeană a alocat 336 mld. euro pentru
politica de coeziune. Instrumentele Structurale sunt reprezentate de fondurile structurale
şi fondul de coeziune şi sunt instrumentele financiare prin care UE acţionează pentru
eliminarea dezechilibrelor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării
coeziunii economice şi sociale.
Instrumentele structurale sunt:
 Fondul Social European  (FSE): finanţează proiecte care să sprijine creşterea
adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor, scăderea ratei şomajului,
promovarea incluziunii sociale, extinderea şi îmbunătăţirea investiţiilor în
capitalul uman (educaţie şi formare profesională) şi întărirea capacităţii
instituţionale şi a eficienţei administraţiilor publice şi serviciilor publice la nivel
naţional, regional şi local;
 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR): finanţează proiecte care
sprijină investiţii în cercetare şi dezvoltare tehnologică, protecţia mediului,
prevenirea riscurilor, turism, transport, energie, sănătate (infrastructură), proiecte
de dezvoltare locală, inovare şi antreprenoriat, precum şi sprijin pentru investiţii
pentru IMM-uri;
 Fondul de Coeziune  (FC): finanţează proiecte care urmăresc dezvoltarea de reţele
trans-europene de transport, proiecte majore de infrastructură de mediu şi domenii
care pot asigura beneficii durabile în ceea ce priveşte protecţia mediului.
Adiţional instrumentelor structurale, în vederea reducerii decalajelor între regiuni,
Uniunea Europeană pune la dispoziţia Statelor Membre alte două fonduri nerambursabile:
 Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR)
 Fondul European pentru Pescuit (FEP)
În perioada 2007-2013, toate regiunile de dezvoltare ale României sunt eligibile
pentru asistenţă financiară nerambursabilă acordată în cadrul obiectivelor Convergenţă şi
Cooperare Teritorială Europeană.

Ce sunt fondurile structurale?

Fondurile Structurale şi de Coeziune (FSC), sau Instrumentele Structurale, sunt
instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea
disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice
şi sociale.
Regulile generale privind Fondurile Structurale şi de Coeziune sunt stabilite prin
Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1083/2006, care defineşte regulile
generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European
şi Fondul de Coeziune.

9
Orientări strategice pentru coeziune

Orientările Strategice pentru Coeziune economică, socială şi teritorială reprezintă

un cadru general unitar pentru toate Statele Membre în vederea pregătirii documentelor
programatice pentru FSC pentru perioada 2007-2013 (Cadrul Strategic Naţional de
Referinţă şi Programele Operaţionale). Liniile directoare pentru Coeziune au în vedere
rolul politicii de coeziune în implementarea politicilor Uniunii Europene, coerente cu
Agenda Lisabona.

Principii de programare
A. Complementaritate: Acţiunile comunitare trebuie să fie complementare sau să
contribuie la operaţiunile naţionale corespondente.
B. Parteneriat: Acţiunile Comunitare trebuie realizate printr-o strânsă consultare între
Comisie şi Statele Membre, împreună cu autorităţi şi organisme numite de Statele
Membre, cum ar fi autorităţi regionale şi locale, parteneri economici şi sociali.
Parteneriatul trebuie să acopere pregătirea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea
asistenţei financiare. Statele Membre trebuie să asigure asocierea partenerilor relevanţi la
diferite stadii ale programării.
C. Subsidiaritate: Fondurile Structurale nu sunt direct alocate proiectelor alese de
Comisie. Principalele priorităţi ale programului de dezvoltare sunt definite de autorităţi
naţionale/regionale în cooperare cu Comisia, dar alegerea proiectelor şi managementul
lor sunt sub responsabilitatea exclusivă a autorităţilor naţionale şi regionale.
D. Adiţionalitate: Ajutorul Comunitar nu poate înlocui cheltuieli structurale publice sau
altele echivalente ale Statelor Membre. Bugetele Programului pot include atât fonduri UE
cât şi fonduri naţionale din surse publice sau private.
E. Compatibilitate: Operaţiunile finanţate de Fonduri Structurale trebuie să fie în
conformitate cu prevederile Tratatului UE, precum şi cu politicile şi acţiunile UE,
inclusiv regulile privind concurenţa, achiziţiile publice, protecţia mediului, promovarea
egalităţii între bărbaţi şi femei.
F. Programare: Acţiunea comună a UE şi Statelor Membre trebuie să fie implementată pe
o bază multianuală printr-un proces de organizare, luare de decizii şi finanţare bazat pe
formularea de strategii integrate şi coerente multi-anuale şi definirea de obiective
concrete.
G. Concentrare: Fondurile Structurale sunt concentrate pe câteva obiective prioritare; de
fapt, o mare parte a acestora acoperă un număr limitat de zone, care au nevoie de sprijin
pentru dezvoltarea lor, iar resursele rămase sunt dedicate anumitor grupuri sociale care se
confruntă cu dificultăţi în toată Uniunea Europeană, fără a satisface criterii geografice
speciale.
Instrumentele structurale ale Uniunii Europene au rolul de a stimula creşterea
economică a statelor membre ale Uniunii şi de a conduce la reducerea disparităţilor
dintre regiuni. Ele nu acţionează însă singure, necesitând asigurarea unei contribuţii din
partea statelor membre implicate. Ele sunt co-finanţate în principal din resursele publice
ale statului membru, însă în multe domenii este necesară şi contribuţia financiară
privată, aceasta fiind încurajată în cele mai multe cazuri

1
 4. Noua politica de coeziune economica si sociala a Uniunii Europene
pentru perioada 2007- 2013

La 10 februarie 2004, Comisia a publicat un comunicat către Consiliu şi PE

privind perspectivele financiare ale UE pentru perioada 2007-2013, intitulat „Construind
împreună viitorul: provocări politice şi modalităţi bugetare ale Uniunii extinse, 2007-
2013”. Acest comunicat nu reprezintă decât prima etapă a procesului bugetar care ar
trebui să se finalizeze, în cea mai favorabilă evoluţie, în 2006.
Comisia şi-a prezentat „propunerile bugetare” pornind de la patru priorităţi
politice prioritare ale UE:
1. creşterea durabilă cu două sub-rubrici:
a. competitivitate în serviciul creşterii şi folosirii forţei de muncă (realizarea
obiectivelor Lisabona). Printre altele se număra cheltuieli cu cercetarea şi
dezvoltarea, intervenţii europene în vederea creşterii, educării, formării etc.;
b. coeziune în vederea realizării creşterii economice şi utilizării forţei de muncă:
în cadrul acestei rubrici se regăsesc cheltuielile cu FS şi FC, destinate actualelor şi
viitoarelor state membre (cu o valoare anuală variind între 47,5 mld euro în 2007
şi 50,9 miliarde euro în 2013, la un buget UE anual de 133 miliarde în 2007 şi 158
miliarde în 2013).
2. dezvoltarea durabilă şi protejarea resurselor naturale. Aici se regăsesc în principal
cheltuielile legate de PAC. Să ne reamintim că, în urma Consiliului European de la
Bruxelles, din octombrie 2002, cheltuielile cu PAC nu trebuiau să crească cu mai mult de
1% pe an, cu alte cuvinte cu mai puţin decât nivelul previzionat al inflaţiei. Ca atare,
aceste cheltuieli, în preturi constante, vor trebui să scadă de la 43.7 miliarde euro in 2006
– credite de angajament - la 42.2 miliarde euro în 2013 (preţuri constante 2004).
3. democraţia, libertatea, securitatea şi justiţia „pentru a oferi un sens cetăţeniei
europene” prin care se acoperă cheltuielile legate de securitatea internă a uniunii,
controlul frontierelor externe, imigraţia, menţinerea diversităţii culturale etc.
4. finanţarea politicii externe a UE, ajutor pentru dezvoltare, politica de vecinătate,
politica comercială comună, ajutorul umanitar etc. Fondul European de Dezvoltare va
fi integrat în bugetul UE şi va fi inclus în cadrul acestei rubrici.
Această nouă prezentare reprezintă o mutaţie în raport cu situaţia anterioară,
punctele esenţiale fiind următoarele:
• Creditele angajate anuale vor trece de la 120.6 miliarde în 2006 la 158.4 miliarde în
2013, respectiv o creştere de 31% (în comparaţie, bugetul francez în 2004 va fi de 280
miliarde euro). La finele perioadei, aceste credite se vor ridica la 1.27% din PIB al UE-27
(inclusiv Bulgaria şi România).
• Creditele plătite anuale vor creşte de la 114.7 mld euro în 2006 la 143.1 mld în 2013,
respectiv o creştere de 24.7%. Ca medie anuală, creditele plătite vor reprezenta 1.14% din
PIB al UE. Să ne reamintim faptul că plafonul resurselor proprii ale UE a fost fixat la
1.24% din PIB şi că şase şefi de state şi guverne din principale ţări contribuitoare nete,
printre care şi Franţa, au propus limitarea cheltuielilor comunitare la 1% din PIB.

1
 Bibliografie :

 www.adrvest.ro/attach_files/Scurt%20Istoric%20Pol%20Coez.pdf
 www.adrvest.ro/attach_files/Conceptul%20si%20necesitatea.pdf
 www.finanteiasi.ro/index.php?page=10&ct=0&idc=12
 www.fonduripentrudezvoltare.ro/finantare/
 www.fseromania.ro/index.php?
option=com_content&task=blogcategory&id=2&Itemid=6&lang=ro#a4
 www.consultingreview.ro/articol/mai-2008/fondurile-structurale-si-de-
coeziune.html

1
 Capitolul II

1. Importanta politicii de coeziune economica si sociala pentru

Romania

Pentru recuperarea anilor pierduti intr-un sistem care a gandit altfel economia,
libertatea si dezvoltarea, si pentru afirmarea in Uniunea Europeana a unei natiuni
sanatoase, prospere, educate, libere si demne, integrarea europeana a Romaniei trebuie
privita ca un proces care sa contribuie la dezvoltarea economica, pentru a participa
performant si competitiv pe piata interna a Uniunii Europene.
In conditiile actuale, in care economia romaneasca se confrunta inca cu probleme
structurale destul de serioase, avem nevoie de strategii coerente si unitare care sa aiba ca
obiectiv programarea, prioritizarea si urmarirea politicilor de dezvoltare nationala.
In vederea asigurarii fondurilor necesare implementarii acestor strategii, Romania,
ca stat membru al Uniunii Europene, beneficiaza in prezent de ajutor financiar din partea
acesteia prin intermediul instrumentelor de pre-aderare – actualele programe PHARE,
ISPA si SAPARD care nu au fost finalizate din perioada in care Romania era stat
candidat.
Principalele obiective avute in vedere de Uniunea Europeana prin acordarea
asistentei financiare nerambursabile prin programele de coeziune se concentreaza pe:
• dezvoltare institutionala
• investitii pentru sprijinirea aplicarii legislatiei comunitare
• investitii in coeziunea economica si sociala
Astfel aceste obiective contribuie in permanenta la realizarea coeziunii economice
si sociale, la pregatirea implementarii aquis-ul comunitar, precum si la pregatirea
mecanismului institutional pentru punerea in practica a politicilor Uniunii Europene.
Pentru realizarea obiectivelor sunt implementate masuri care se concentreaza pe
functionarea economiei de piata si pe capacitatea de a face fata presiunilor competitive si
a fortelor pietei din interiorul Uniunii Europene.
Prin fondurile europene sunt finantate proiecte care contribuie la dezvoltarea
zonelor mai putin avansate, prin investitii pentru coeziune economica si sociala, in
domenii cheie precum dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea infrastructurii locale si
regionale, servicii sociale si servicii turistice. Scopul acestor investitii este crearea de
locuri de munca, cresterea nivelului competetitivitatii si imbunatatirea calitatii vietii
pentru locuitorii regiunilor vizate.
Mai mult, acolo unde este vorba de investitii de anvergura, programele europene
pot juca un rol catalizator in mobilizarea co-finantarii impreuna cu statul roman si
institutiile financiare internationale (BERD, BEI, BM).
Odata cu momentul aderarii la Uniunea Europeana, si implicit la principiile
comunitare ale politicii de dezvoltare regionala, programele de pre-aderare au fost
inlocuite de instrumente structurale:
- Fondul European pentru Dezvoltare Regionalã (FEDR)
- Fondul Social European (FSE)
- Fondul de Coeziune

1
- Initiativele comunitare (ex: Interreg III);
- Alocari speciale de fonduri pentru ajustarea structurilor piscicole si pentru
sustinerea actiunilor inovative si de asistenta tehnica.
Scopurile urmarite prin finantarea proiectelor din aceste fonduri vizeaza in
principal promovarea unei dezvoltari durabile, echilibrate si armonioase a ansamblului
economic si social al Uniunii, pentru a se asigura imbunatatirea nivelului de trai al
cetatenilor Uniunii Europene, din care Romania va face parte incepand cu 1 ianuarie
2007.
Un aspect important este acela ca aceste posibilitati de finantare din fonduri
europene vor fi mult mai mari decat pana in prezent. Conform programarii financiare, in
perioada 2007-2009, Romania va beneficia de fonduri nerambursabile, de aproximativ 4
ori mai mari decat cele din perioada de pre-aderare, in valoare de 5973 milioane Euro.
Avand in vedere acest lucru, este necesar ca experienta acumulata pana in prezent
in privinta utilizarii programelor de pre-aderare sa fie folosita drept punct de plecare
pentru dezvoltarea managementului viitoarelor instrumente structurale. Totodata, trebuie
sa ne ghidam si dupa experientele tarilor est-europene care au aderat la Uniunea
Europeana si care s-au confruntat cu probleme in managementul si implementarea
programelor finantate prin fonduri structurale.
Romania are nevoie de programele structurale, atat pentru a recupera decalajul
existent fata de tarile membre ale Uniunii Europene, cat si pentru o dezvoltare durabila.
Fondurile structurale care vor finanta masuri de politica regionala trebuie astfel
gestionate si directionate incat sa permita apropierea decalajelor intre regiuni si nu sa Ie
adanceasca.
Prin Planul National de Dezvoltare, instrumentul de recuperare a disparitatilor de
dezvoltare social-economica a Romaniei fata de Uniunea Europeana, sunt orientate
prioritatile cu obiectivele instrumentelor structurale.
Obiectivele Planului National de Dezvoltare referitoare la cresterea
competitivitatii, dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere, dezvoltarea si modemizarea
infrastructurii de transport, dezvoltarea economiei rurale si diminuarea disparitatilor de
dezvoltare intre regiunile tarii, realizate cu ajutorul instrumentelor structurale si corelate
cu obiectivele Agendei Lisabona, pot ajuta la dezvoltarea economico-sociala locala si
regionala.
Consideram ca in contextul actual, al integrarii in Uniunea Europeana si al
regionalizarii pe criterii economice, in abordarea conceptuala a Strategiei Lisabona
trebuie sa se tina cont de situatia economica si sociala a Romaniei, precum si de
particularitatile regionale.
In urma analizarii situatiei economice actuale, precum si a perspectivelor pe
termen scurt si mediu, consideram ca printre principalele directii de actiune in domeniul
dezvoltarii regionale si locale, pentru perioada urmatoare, sunt:
1. asigurarea stabilitatii macroeconomice, prin respectarea criteriilor de convergenta, din
procesul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana;
2. asigurarea coerentei si complementaritatii politicilor economice, in special a politicii
de dezvoltare regionala, prin formarea palilor de competitivitate, dezvoltarea
clusterelar;
3. cresterea gradului de absorbtie a fondurilor europene, in scopul realizarii obiectivelor
de coeziune economica si sociala si pentru reducerea decalajelor inter si intra-

1
 regionale, precum si a decalajului ce desparte tara noastra de tarile dezvoltate, membre
ale UE;
4. dezvoltarea si modernizarea infrastructurii nationale si transnationale, de transport, de
mediu, de energie si pentru cercetare-dezvoltare;
5. incurajarea reconversiei profesionale a categoriilor dezavantajate sau afectate de
restructurari si sustinerea perfectionarii continue in munca.
Fondurile europene pot fi folosite si la crearea de poli de competitivitate, prin
sustinerea incubatoarelor de afaceri, pentru dezvoltarea IMM-urilor (acces pe piata,
cresterea competitivitatii) si atragerea investitorilor. Avand in vedere ca diversitatea
regionala privind distributia industriilor este mare, abordarea acestor poIi de
competitivitate trebuie facuta distinct de la o regiune la alta.
Alocarea fondurilor structurale catre regiuni (in special Fondul European pentru
Dezvoltare Regionala) va tine cont de specificul regiunii respective, avantajul competitiv
al industriilor existente si va incuraja dezvoltarea polilor de competitivitate.
Se impune astfel asigurarea acestei abordari unitare, prin toate parghiile pe care
statui Ie are la dispozitie, prin alocarea eficienta a resurselor, dar si prin stabilirea
prioritatilor.
Printre principalele provocari ale guvernarii, este aceea de a asigura, prin minima
interventie a statului in economie, maxima eficienta in corelarea politicilor, tinand cont in
special de specificitatile regionale si nationale.
Una din oportunitatile politicilor economice este aceea de a identifica din
analizele socio-economice regionale si nationale, avantajele competitive si comparative,
astfel incat, orice instrument va fi utilizat, sa conduca la valorificarea, cat mai rentabila, a
acestor avantaje.
In perspectiva fondurilor structurale si de coeziune, care au fost acordate
Romaniei de catre UE, este necesara o viziune de ansamblu, unitara, asupra intregului
tablou al dezvoltarii social-economice a tarii si, totodata, o imbunatatire a
managementului acestor fonduri, printr-o ajustare structurala potentiala sau o
reprioritizare a alocarii acestora, atunci cand este cazul.
Printre prioritatile guvenarii in perioada urmatoare, trebuie sa se regaseasca
dezvoltarea si modemizarea infrastructurii (transport, mediu, energie, C&D). Este
necesara alocarea resurselor bugetare cu prioritate pentru a asigura cofinantarea pentru
proiecte ample de infrastructura, de interes regional si european, coridoarele pan-
europene (autostrazi, cai ferate, oleoducte si conducte de gaze naturale), proiecte ce pot fi
finantate din viitoarele instrumente structurale.

1
 2. Evolutia politicii de coeziune economica si sociala in
Romania

2.1. Tendinte economico- sociale

Politica de Coeziune este unul dintre exemplele tangibile despre cum ar trebui să fie o
politică europeană: modernă, flexibilă, anticipativă, rapid adaptabilă la un mediu
economic şi social în continuă schimbare şi având o contribuţie substanţială la atingerea
obiectivelor politice cheie ale Uniunii, cum ar fi Agenda Lisabona. Mai mult decât atât,
sub umbrela unei strategii generale coerente, această politică permite tuturor regiunilor şi
comunităţilor să-şi urmeze propriile căi de dezvoltare, în contextul situaţiilor si
provocărilor specifice cu care se confruntă.

În contextul dezbaterii actuale asupra viitorului Politicii de Coeziune, un proces de

reflecţie pe marginea acestui subiect a fost iniţiat de către autorităţile române, cu
implicarea celor mai relevante instituţii responsabile pentru implementarea Politicii de
Coeziune în România şi pentru managementul instrumentelor structurale. Comentariile
prezentate în continuare reflectă primele rezultate ale procesului de consultare şi reflecţie.

Aspecte cheie:

- România sprijină puternic menţinerea unei ponderi importante a Politicii de

Coeziune în cadrul bugetului comunitar. Am dori să accentuăm contribuţia directă şi
substanţială pe care această politică se aşteaptă să o aducă la modernizarea şi dezvoltarea
rapidă a României, precum şi la atingerea convergenţei reale cu restul Uniunii, după cum
s-a întâmplat deja în Noile State Membre care au aderat la UE în 2004.

- În vederea creşterii eficienţei în ceea ce priveşte reducerea disparităţilor de dezvoltare,

ţările şi regiunile cel mai puţin dezvoltate ar trebui să fie principalele beneficiare ale
Politicii de Coeziune, şi prin urmare acestea ar trebui să primească alocări crescute
în ceea ce priveşte sprijinul acordat pe cap de locuitor.

- Susţinem menţinerea principiului alocărilor naţionale şi regionale, care permite

regiunilor de dezvoltare să beneficieze cu adevărat de beneficiile politicii de coeziune.

- Politica de Coeziune ar trebui să continue să furnizeze sprijinul său valoros faţă de

atingerea ţintelor Strategiei Lisabona revizuite. Această politică are suficientă
flexibilitate pentru a finanţa acţiuni inovatoare care să conducă la noi modele de
dezvoltare în Europa. Totuşi, Statele Membre ar trebui să-şi păstreze dreptul de a aplica
propria „reţetă” în ceea ce priveşte abordarea măsurilor Lisabona, în concordanţă cu
condiţiile lor specifice.

1
- Politica de Coeziune ar trebui să ajute regiunile să aibă succes în cadrul competiţiei
globale prin dezvoltarea capacităţii acestora de a-şi defini şi întări propria poziţie
strategică de succes care să le asigure un avantaj competitiv, atât la nivelul UE, cât şi pe
piaţa globală. Din acest punct de vedere o atenţie specială este necesar a fi acordată bunei
guvernanţe (ex. utilizarea eficientă a fondurilor publice şi a resurselor publice),
dezvoltării economiei bazate pe cunoaştere şi îmbunătăţirii continue a capitalului uman.

- În contextul schimbărilor climatice, mai multe eforturi ar trebui orientate către

prevenirea şi diminuarea efectelor negative determinate de aceste schimbări. O
abordare care să acorde mai multă atenţie mediului reprezintă o necesitate. Cercetarea,
dezvoltarea şi inovarea sunt elemente cheie legate de această problematică, iar sprijinul
pe care aceste domenii îl vor primi sub umbrela Coeziunii ar trebui să fie mai orientat
către acţiunile legate de mediu.

- În ceea ce priveşte sinergia Politicii de Coeziune cu celelalte politici naţionale şi

comunitare, considerăm că Politica de Coeziune poate produce efectele aşteptate numai
în combinaţie cu politici naţionale şi regionale coerente şi cuprinzătoare. Politica de
coeziune nu poate avea succes printr-o implementare izolată de restul politicilor. În acest
sens, integrarea politicilor relevante naţionale şi comunitare într-un concept strategic
coerent şi bine fundamentat, care să poată pune cel mai bine în valoare potenţialul de
dezvoltare al unei ţări, regiuni sau zone, ar trebui să fie esenţial. În particular, o atenţie
specială ar trebui acordată complementarităţii între Politica de Coeziune şi Politica de
Dezvoltare Rurală, care are obiective şi instrumente similare.

- Simplificarea mecanismului de implementare a politicii a fost unul dintre obiectivele

declarate pentru perioada 2007-2013. Adeseori, încercarea de simplificare a condus la
rezultate opuse, dând naştere la complicaţii sau la simpla înlocuire a unor reguli existente
cu
alte reguli, chiar mai complicate decât precedentele. În acelaşi timp, atât aquis-ul
comunitar, cât şi legislaţiile naţionale au devenit din ce în ce mai complexe. Aspecte
precum ajutorul de stat, achiziţiile publice, impactul asupra mediului, procedurile
complexe
şi standardele tehnice etc. ridică mari dificultăţi la nivelul proiectelor şi adesea generează
întârzieri majore în implementare (în contextul regulii „dezangajării automate”). Pentru
următoarea perioadă de programare, Comisia Europeană şi Statele Membre trebuie
să găsească soluţii reale de simplificare, astfel încât implementarea politicii să
devină cât mai eficientă.

- Politica de Coeziune este benefică nu numai pentru cele mai puţin dezvoltate ţări şi
regiuni, ci pentru întreaga Uniune. Putem identifica cu uşurinţă multe rezultate ale
politicii fără de care cele mai dezvoltate regiuni şi State Membre nu ar fi putut să-şi
desăvârşească interesele pe Piaţa Unică Europeană, cum ar fi: dezvoltarea infrastructurii
de transport paneuropene şi în consecinţă îmbunătăţirea mobilităţii spaţiale, a circulaţiei
bunurilor şi forţei de muncă, a transferului de cunoaştere şi noi tehnologii. În acest
context, este necesar să se accentueze şi să sporească conştientizarea rolului Politicii
de Coeziune ca o „politică pentru Europa”.

1
Merită subliniat de asemenea faptul că, dincolo de impactul său pozitiv evident asupra
dezvoltării Statelor Membre ale UE, a regiunilor şi oraşelor, Politica de Coeziune oferă
unele dintre cele mai vizibile beneficii pentru cetăţenii UE. Acest lucru ar trebui să îl
avem în vedere cu toţii în contextul dezbaterii curente asupra viitorului UE şi al nevoii de
creştere a legitimităţii Uniunii.

2.2. Disparitati economico- sociale

In Romania , dezvoltarea regionala este un concept nou, introdus in anii 1998, si

care vizeaza, ca si in Uniunea Europeana, reducerea disparitatilor de dezvoltare intre
regiunile tarii, astfel imbunatatindu-se calitatea vietii, in ansamblul ei, prin stimularea si
diversificarea activitatilor economice, a investitiilor in sectorul privat sau prin reducerea
somajului. Pentru implementarea politicii de dezvoltare regionala s-au infiintat opt
regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei.
Situatia Romaniei in ceea ce priveste disparitatile intre regiuni este comparabila
cu cea a majoritatii statelor membre ale Uniunii Europene, si anume cea mai dezvoltata
regiune include capitala, iar cele mai slab dezvoltate regiuni sunt zonele de granita,
acestea fiind concentrate in nord- est, la granita cu Moldova si sud, de-a lungul Dunarii.
Subdezvoltarea apare ca fiind corelata in mare masura cu somajul si cu preponderenta
activitatilor rurale, precum si cu incapacitatea de atragere a investitiilor straine directe

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană în anul 2007 şi a accesului la Fondurile

Structurale şi de Coeziune ale UE, România a elaborat Planul Naţional de Dezvoltare
2007-2013, pe baza strategiilor sectoriale de dezvoltare şi a strategiei naţionale de
dezvoltare regională, realizându-se astfel o programare a dezvoltării economice şi sociale
a ţării, similară celei realizate de statele membre ale UE.

Planul Naţional de Dezvoltare reprezintă documentul de planificare strategică şi

programare financiară multianuală, în conformitate cu principiile Politicii de Coeziune,
având ca obiectiv strategic global „reducerea cât mai rapidă a disparităţilor de dezvoltare
socio-economică faţă de statele membre ale UE”.
Cadrul Strategic Naţional de Referinţă realizează programarea strategică a FSC, având la
bază priorităţile strategice stabilite în PND. Obiectivele strategice ale CSNR sunt:
reducerea disparităţilor sociale şi de dezvoltare economică dintre România şi statele
membre ale Uniunii Europene şi reducerea disparităţilor faţă de UE prin generarea unei
creşteri suplimentare de 10% a PIB până în anul 2015. Strategia CSNR are la bază patru
priorităţi tematice, şi anume:
Dezvoltarea infrastructurii la standarde europene; Îmbunătăţirea competitivităţii pe
termen lung a economiei româneşti; Dezvoltarea şi utilizarea mai eficientă a capitalului
uman şi Construirea unei capacităţi administrative eficiente. De asemenea, s-a stabilit o
prioritate teritorială „Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate”.

1
 3. Politica de coeziune a Romaniei pentru perioada 2007- 2013

Politica de dezvoltare regionala a Romaniei reprezinta o politica nationala, care

are ca scop diminuarea disparitatilor de dezvoltare dintre regiunile si diferitele zone ale
tarii si preintampinarea aparitiei de noi dezechilibre iar, prin aceasta, diminuarea
diferentelor de dezvoltare dintre Romania, in ansamblu, si celelalate state membre ale
Uniunii Europene.
Politica regionala a Romaniei este reflectata in Strategia Nationala de Dezvoltare
Regionala, transpusa ca prioritate in Planul National de Dezvoltare 2007- 2013. Aceasta
strategie s-a elaborat pe principii europene, respectiv luand in considerare strategiile de
dezvoltare ale regiunilor, trasate la nivel regional de largi grupuri de lucru parteneriale.
Obiectivul general il reprezinta cresterea economica mai ccelerata a regiunilor slab
dezvoltate. Acest obiectiv se va realiza, printre altele, printr-o alocare a fondurilor
diferentiata pe regiuni, in functie de gradul de dezvoltare si anume, invers proportional cu
PIB/locuitor, dand astfel prioritate regiunilor ramase in urma. Axele prin care se va
realiza strategia regionala a Romaniei sunt urmatoarele :
Axa 1 : Imbunatatirea infrastructurii publice regionale si locale ( construirea sau
reabilitarea a peste 4000km de drumuri, 1500 unitati scolare, 150 spitale, pana in 2015) ;
Axa 2 : Consolidarea mediului de afaceri regional si local ( dezvoltarea peste 200
unitati de sprijinire a mediului de afaceri, sprijinirea directa a peste 1500
microintreprinderi) ;
Axa 3 : Dezvoltarea turismului regional si local (reabilitarea, pana in 2015, a 200
situri turistice si culturale si cresterea contributiei turismului la formarea PIB cu 1,25%)
Axa 4 : Dezvoltarea urbana durabila ( construirea/ reabilitarea a 400ha/km spatii
publice si implementarea a 20 proiecte integrate de dezvoltarea urbana pana in 2015) ;
Axa 5 : Promovarea cooperarii teritoriale europene.

3.1. Obiectivele politicii de coeziune economica si sociala

Politica de Coeziune Economică şi Socială a Uniunii Europene are ca scop, pe de o parte,

reducerea disparităţilor de dezvoltare între diversele regiuni, iar pe de altă parte, stoparea
declinului economic al regiunilor foarte defavorizate, inclusiv al zonelor rurale.
În acest sens, pentru perioada de programare 2007-2013, la nivel european au fost
stabilite trei obiective: obiectivul "Convergenţă", obiectivul "Competitivitate
regională şi ocuparea forţei de muncă" şi obiectivul "Cooperare teritorială".

In cadrul Obiectivului de Convergenta, rata maxima a interventiei UE va in general de

75% din costul total al fiecarei investitii pentru FEDER, FSE, FAEDR, FEP. In ceea ce
priveste Fondul de Coeziune, rata maxima de interventie va fi de 85% din costul total.
Aceste rate sunt reduse in mod substantial in cazul investitiilor care genereaza venituri si
al investitiilor in companiile private.

1
Obiectivul Convergenta are in vedere statele membre si regiunile mai putin dezvoltate
care, conform tratatului, sunt prioritatile principale ale politicii de coeziune a Comunitatii
si vizeaza accelerarea convergentei celor mai putin dezvoltate state membre si regiuni
prin imbunatatirea conditiilor de dezvoltare si ocupare a fortei de munca, bazata pe
imbunatatirea calitatii investitiilor in capitalul fizic si uman, dezvoltarea inovatiei si a
societatii informationale, adaptabilitatea la modificarile sociale si economice, protectia si
imbunatatirea mediului, precum si eficienta administrativa.

Acest obiectiv priveste, in principal, acele regiuni al caror PIB pe cap de locuitor este mai
mic decat 75% din media Comunitatii. In acest context, obiectivul cheie al politicii de
coeziune este promovarea conditiilor care favorizeaza cresterea si o convergenta reala.
Programele vor fi sprijinite de resursele financiare ale Fondului European pentru
Dezvoltare Regionala (FEDR), Fondul Social European si Fondul de Coeziune.
In cadrul obiectivului de convergenta, FEDR sustine dezvoltarea economica integrata si
durabila la nivelul regional si local, prin mobilizarea capacitatilor locale si diversificarea
structurilor economice, in special in domeniile: cercetare si dezvoltare tehnologica,
inovare si antreprenoriat, societatea informationala, protectia mediului, prevenirea
riscurilor, turismul, transport, energie, investitii in sanatate, sprijin pentru investitii pentru
IMM-uri.
In cadrul obiectivului de convergenta, FSE sustine urmatoarele domenii de interventie:
sporirea adaptabilitatii fortei de munca si a intreprinderilor; cresterea accesului pe piata
fortei de munca a persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca si a persoanelor
inactive, prevenirea somajului, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate
si combaterea discriminarii, reforma in domeniile ocuparii si incluziunii sociale,
extinderea si imbunatatirea investitiilor in capitalul uman, intarirea capacitatii
institutionale si a eficientei administratiilor publice si serviciilor publice la nivel national,
regional si local, pentru a putea implementa reforme, in special in domeniul economic,
social, al ocuparii fortei de munca, protectiei mediului si judiciar.
Obiectivul Convergenta este finantat si prin Fondul de Coeziune, destinat statelor
membre cu un PNB sub 90% din media Comunitatii.
Urmand prioritatile stabilite din perspectiva financiara, Fondul de Coeziune isi va intari
contributia pentru a realiza o dezvoltare durabila. De aceea, retelele de transport, in
special cel trans-european, proiectele de interes european si infrastructura de mediu vor
ramane prioritati centrale.
In scopul de a ajunge la un echilibru corespunzator pentru a reflecta nevoile speciale ale
noilor state membre, se are in vedere si sprijinirea proiectelor, cum ar fi: programele de
transport feroviar, maritim, pe cai navigabile interioare, si prin alte modalitati in afara
TEN-T, cele de transport urban durabil si investitii importante de mediu in domenii cheie
ale eficientei energiei sau a energiilor alternative.

Obiectivul Cooperare teritoriala europeana vizeaza cresterea cooperarii transfrontaliere

prin initiative locale comune, la nivel transnational prin actiuni ce determina dezvoltarea
teritoriala legata de prioritatile comunitare si prin schimb de experienta.
Pornind de la experienta actualei Initiative INTERREG, Comisia propune crearea unui
nou obiectiv destinat continuarii integrarii armonioase si echilibrate a teritoriului Uniunii,

2
prin sprijinirea cooperarii intre diferitele ei componente in probleme de importanta
comunitara la nivel transfrontalier, transnational si interregional.

Actiunea va fi finantata de FEDR si va avea urmatoarele domenii de interventie:

• dezvoltarea activitatilor economice si sociale transfrontaliere, prin strategii comune
pentru dezvoltarea teritoriala durabila (ex: dezvoltarea IMM, turismului, culturii,
infrastructurii pentru sanatate, protectia mediului),
• stabilirea si dezvoltarea cooperarii transnationale, inclusiv cooperarea bilaterala intre
regiuni maritime, prin finantarea retelelor si a activitatilor ce conduc la dezvoltarea
teritoriala integrate (managementul apelor, accesibilitate, prevenirea riscurilor, retele de
cooperare stiintifica si tehnologica),
• promovarea lucrului in retea (networking) si a schimbului de experienta intre
autoritatile locale si regionale, inclusiv programele de cooperare si actiuni ce implica
studii, culegere de date, monitorizarea si analiza tendintelor de dezvoltare in comunitate.
Conform perspectivei financiare 2007-2013, Comisia Europeana a alocat 308,041
miliarde euro pentru finantarea Polticii de Coeziune la nivelul UE. Repartizarea acestei
sume pe cele trei obiective ale politicii reformate este urmatoarea:

• 81,7% pentru obiectivul Convergenta, din care 24.5% sunt destinate Fondului de
Coeziune
• 15,8% pentru obiectivul "competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca".
• 2,4% pentru obiectivul "cooperare teritoriala europeana".

Finantarea Politicii Agricole Comune in perioada 2007-2013

Instrumentele actuale legate de politica de dezvoltare rurala vor fi grupate intr-un singur
instrument din cadrul Politicii Agricole Comune, care are ca scop:

• Cresterea competitivitatii sectorului agricol prin sprijinirea acordata pentru

restructurare;
• Imbunatatirea calitatii mediului si a zonelor rurale prin sprijinul acordat gestionarii
terenului;
• Imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale si promovarea diversificarii activitatilor
economice.
Actuala Initiativa comunitara, LEADER+, va fi integrata in programarea generala.
In mod asemanator, actiunile in favoarea restructurarii sectorului de pescuit vor fi grupate
intr-un singur instrument, care se va concentra pe actiuni care sa insoteasca nevoile de
restructurare ale sectorului de pescuit si sa imbunatateasca conditiile de munca si de viata
in zonele unde sectorul de pescuit, incluzand piscicultura, joaca un rol important.
Conform perspectivei financiare 2007-2013, Comisia a alocat 69.75 miliarde pentru
finantarea Politicii Agricole Comune la nivelul UE.
Întregul teritoriu al României este eligibil sub obiectivul „Convergenţă”, îndeplinind,
conform regulamentelor UE, criteriile de finanţare din Fondul European de Dezvoltare
Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune (FC). Pentru a
reflecta nevoile semnificative ale noilor State Membre cu privire la infrastructura de
transport şi de mediu, ponderea finanţării din FC reprezintă aproximativ o treime din
alocarea financiară totală pentru noile State Membre în perioada 2007-2013.

2
Totodată, România va primi finanţare din FEDR şi în cadrul obiectivului „Cooperare
Teritorială Europeană”, pentru acţiuni de cooperare transfrontalieră, transnaţională şi
interregională.

3.2. Fondurile structurae si de coeziune

 Fondul European de Dezvoltare Regională – FEDR
 Fondul Social European – FSE
 Fondul de Coeziune
- Politica de coeziune –
 Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală – FEADR (precursor:
SAPARD)
 Fondul European pentru Pescuit - FPE (precursor: SAPARD)
vor fi incluse în cadrul
Politicii Agricole Comune

Planul financiar
Alocare totală Fonduri Structurale şi de Coeziune pentru România în perioada
2007 – 2013 : 17,3 miliarde Euro
- pentru Obiectivul Convergenţă în România: 16,9 miliarde Euro (FEDR, FSE, FC)
- pentru Obiectivul Cooperare Teritorială în România: 400 mil. Euro (FEDR)
Alocare România Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală
(FEADR): 7,1 mld Euro
Alocare România Fondul European pentru Pescuit (FEP): 0,2 mld Euro

3.3.Documentele structurale si de coeziune

Pentru a primi ajutor din partea Uniunii Europene, fiecare stat trebuie să elaboreze
o serie de documente cu caracter strategic:
- Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013,
- Cadrul Strategic Naţional de Referinţă,
- Programe Operaţionale.
Programele operaţionale sunt documente aprobate de Comisia Europeană pentru
implementarea acelor priorităţi sectoriale şi / sau regionale din Planul Naţional de
Dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin Cadrul Naţional Strategic de Referinţă
(HG 497 aprilie 2001)

Pentru perioada de programare 2007-2013, România elaborează 7 Programe

Operaţionale în cadrul Obiectivului „Convergenţă” (Creşterea competitivităţii
economice, Mediu, Transport, Dezvoltare regională, Dezvoltarea resurselor umane,
Dezvoltarea capacităţii administrative şi Asistenţă tehnică) şi colaborează cu ţările vecine
şi alte state membre UE la elaborarea altor 7 Programe Operaţionale sub Obiectivul
„Cooperare teritorială europeană”.

2
 Programele Operaţionale 2007-2013

Program Autoritate de Organisme Finanţare

Operaţional (PO) Management (AM) Intermediare (OI) UE
PO Sectorial Ministerul - Agenţia Naţională FEDR
Creşterea Economiei şi pentru Întreprinderi Mici
competitivităţii Comerţului şi Mijlocii şi Cooperaţie
economice - Ministerul Educaţiei şi
Cercetării –
Departamentul de
Cercetare
- Ministerul
Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiei
- Ministerul Economiei şi
Comerţului –
Departamentul Energie
- Autoritatea Naţională
de Turism
PO Sectorial Ministerul FEDR + FC
Transport Transporturilor,
Construcţiilor şi -
Turismului
PO Sectorial Mediu Ministerul Mediului Agenţiile Regionale de FEDR + FC
şi Gospodăririi Protecţie a Mediului
Apelor
PO Regional Ministerul Integrării Agenţiile de Dezvoltare FEDR
Europene Regională
PO Sectorial Ministerul Muncii, - Agenţia Naţională de FSE
Dezvoltarea Solidarităţii Sociale Ocupare a Forţei de
resurselor umane şi Muncă
Familiei - Ministerul Educaţiei şi
Cercetării –
Departamentul de
Educaţie
PO Dezvoltarea Ministerul - FSE
capacităţii Administraţiei
administrative şi Internelor
PO Asistenţa Ministerul - FEDR
tehnică Finanţelor Publice
Cooperarea
transfrontalieră²

Coordonarea politică la nivel naţional a sistemului instituţional al FSC este îndeplinită de

către un organism cu rol de decizie, constituit prin HG nr. 1200/2004, denumit
„Comitetul Naţional de Coordonare a procesului de pregătire pentru gestionarea
Instrumentelor Structurale” (CNC). Preşedinţia şi secretariatul CNC sunt asigurate de

2
către MFP, iar membri sunt reprezentanţi la nivel de decizie ai ministerelor cu rol de
Autorităţi de Management şi Autoritate de Plată

 Finanţarea POR 2007 – 2013:

Pentru finanţarea POR 2007 – 2013 au fost alocate 4.030,77 milioane EURO :
 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR): 3.275 milioane
EURO, reprezentând 19,4% din totalul Fondurilor Structurale şi de
Coeziune alocate pentru finanţarea Programelor Operaţionale în România
 Fonduri publice naţionale: 513,92 milioane EURO
 Fonduri private: 241,85 milioane EURO
Contribuţia financiară a UE poate ajunge până la 85% din totalul cheltuielilor
publice.

2
2
 4. Bibliografie

 www.aor.ro/documente/Prezentare%20Cristian%20David.pdf
 www.politici.ro
 http://www.prefecturabotosani.ro/integrare/fonduri_structurale.pdf
 http://www.aor.ro/documente/Prezentare%20Cristian%20David.pdf

2
 Capitolul III

Concluzii

Corelat cu nivelul de dezvoltare nationala si cu gradul de evolutie al parametrilor

comunitari ai politicii de coeziune economica si sociala, in Romania, paitruspreprezece
domenii beneficiaza de finantare prin intermediul fondurilor structurale si de coeziune :
- cercetare si dezvoltare tehnologica ;
- informatizarea societatii ;
- transport ;
- energie ;
- protectia mediului si prevenirea riscului ;
- turism ;
- cultura ;
- regenerarea urbana si rurala ;
- support pentru companii si antreprenori ;
- acces la locuri de munca stabile ;
- incluziune sociala pentru persoane defavorizate ;
- dezvoltarea capitalului uman ;
- investitii in infrastructura sociala, inclusiv cea de sanatate si educatie ;
- promovarea dezvoltarii parteneriatului.
Procesul de finantare are ca suportde legitimare si monitorizare a actiunilor
derulate, programele operationale care detaliaza domeniile de finantare ce corespund
prioritatilor nationale si comunicare. Concomitent cu respectarea criteriilor de eligibilitate
impuse de cele trei domenii de actiune la nivel comunitar, este necesara orientarea
programelor nationale de dezvoltare pe doua axe, astfel :
1. Prioritati tematice : dezvoltarea infrastructurii de baza la standarde
europene, imbunatatirea competitivitatii pe termen lung a economiei
romanesti, dezvoltarea si utilizarea eficienta a capitalului uman ;
2. Prioritati teritoriale : promovarea unei Dezvoltari Teritoriale
Echilibrate.
In vederea adaptarii la conditiile de eligibilitate si pentru a monitoriza eficient
domeniile de finantare, autoritatile manageriale au pus in discutie sapte programme
operationale pentru cadrul financiar 2007- 2013. Fiecare dintre acestea vor fi subordonate
si monitorizate de catre Autoritatile de Management ( ministerele de linie responsabile),
precum si de Autoritatea pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, in cadrul grupurilor de
lucru inter-institutionale si parteneriale.
Toate aceste demersuri si actiuni pe care trebuie sa le puna in practica Romania,
impun conturarea unei strategii nationale de crestere si dezvoltare, care sa raspunda
eficient cerintelor comunitare ale politicii de coeziune economica si sociala. Pe de alta
parte strategia nationala va urmari valorificarea atributiilor Autoritatilor de Management
responsabile si armonizarea principiilor de functionare a acestora cu principiile
corespondente la nivel comunitar.