Principiile dreptului civil

Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii care sunt idei calauzitoare ce
privesc intreaga legislatie civila, avand aplicabilitate in toate institutiile dreptului civil, chiar daca
nu isi manifesta prezenta cu aceeasi intensitate. Literatura juridică a distins în dreptul civil, trei
categorii de principii: 1. principiile fundamentale ale dreptului român;
2. principiile generale ale dreptului civil român;
3. principii ale uneia sau mai multorr instituţii de drept civil.

Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt:

 Principiul proprietatii

Dreptul de proprietate a fost considerat, peste tot și în toate timpurile ca fiind principalul
drept real al omului și, conținând imensa majoritate a regulilor care cârmuiesc drepturile reale,
prototipul acestora. Institutia proprietatii este elementul central al dreptului. Acest principiu
este consacrat de Constitutia Romaniei, in art.44 care prevede: „Dreptul de proprietate precum
si creantele asupra statului unt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite
de lege”1.

Codul Civil Roman defineste proprietatea ca fiind: „dreptul ce are cineva de a se bucura si de
a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege” 2. Dreptul
la proprietate are 2 forme: dreptul de proprietate publica si dreptul de proprietate privata. Art.
136 din Constituţie prevede că bunurile proprietatii publice sunt inalienabile, iar proprietatea
privată este inviolabilă.

Normele de drept civil stabilesc continutul si exercitiul dreptului de proprietate (•posesia-

dreptul de a se servi de lucru „jus utendi”; •folosinta-dreptul de a culege fructele si veniturile
lucrului „jus fruendi”; •dispozitia-dreptul de a dispune de ul lucruchiar si instrainandu-l „jus

1
Constitutia Romaniei, Ed.Hamangiu,2010,revizuita prin Legea nr.429/2003,republicata de Consiliul Legislativ
2
Codul Civil,Ed.Lumina Lex,bucuresti,2005, Art.480
abutendi”), formele de proprietate(publica si privata), modurile de dobandire si
stingere,precum si mijlocul specific de ocrotire a proprietatii (actiunea de revendicare) 3.

Legea nr.213/1998 defineste dreptul de proprietate publica ca fiind acela care apartine
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor care sunt de interes public.
Aceeasi lege defineste dreptul de proprietate privata ca apartinand persoanelor fizice sau
juridice, inclusiv statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor care sunt de
interes privat. Potrivit legii, bunurile proprietatii publice sunt: inalienabile (pot fi date in
administrare, concesionare sau inchiriate), insesizabile(nu pot fi supuse executarii silite),
imprescriptibile(nu pot fi dobandite de alte persoane). Bunurile proprietatii private sunt:
alienabile, sesizabile, imprescriptibile extinctiv (protectia acestui drept prin actiunea in justitie
se poate exercita oricand), prescriptibile achizitiv (dreptul de proprietate asupa unor bunuri
imobile pot fi dobandite prin exercitarea posesiei intr-un interval de timp stabilit de lege).

Codul Civil stabileste si modurile prin care se dobandeste proprietatea si anume: prin
succesiune, prin legate, prin conventie, prin traditiune(art.644), dar si prin accesiune,
prescriptie si ocupatiune(art.645). Nimeni nu poate fi obligat a ceda proprietatea sa, exceptie
facand cauza de utilitate publica si in conditiile in care acesta primeste o „dreapta si prealabila
despagubire” (art.481-Codul Civil,art.44-Constitutie). Acasta actiune poarta denumirea de
expropriere. Aceeasi Constitutie stabileste ca atat cetatenii straini cat si apatrizii pot dobandi
dreptul de proprietate privata in conditiile prevazute prin lege organica. Sunt interzise
nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baa
apartenentei social,etnice religioase, politice saude alta natura discriminatorie a titularilor.

 Principiul egalităţii în faţa legii civile

Egalitatea partilor in fata justitiei este consacrata de numeroase documente precum

Constitutia Romaniei, Legea nr.92/1992, Declaratia Universala a Drepturilor Omului si decretul
nr.31/1954. Constitutia vorbeste despre egalitatea cetatenilor” in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si discriminari”(art.16), iar potrivit art. 4 şi art. 6 din Decretul nr. 31/1954
privind persoanele fizice şi juridice, capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor
3
P.Trusca, Introducere in dreptul civil, Ed.Universul Juridic,Bucuresti,2005,pag.18-19
fizice. Sexul, rasa, naţionalitatea, religia, gradul de cultură sau originea nu au nici o înrâurire
asupra capacităţii.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului vine si completeaza acest principiu, sustinand prin
articolele sale ca”toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si drepturi”(art.1) si
„orice persoana are dreptul… de a fi audiata in mod echitabil si in mod public de un tribunal
independent, impartial”(art.10).

Egalitatea in fata justitiei presupune: judecarea cetatenilor de catre aceleasi instante,

inexistenta unui privilegiu de judecata, aplicarea acelorasi norme procedurale in desfasurarea
procesului civil, drepturi si obligatii egale pentru partile din proces si mentinerea unui echilibru
intre partile din proces”4. Cetatenii si apatrizii, care sunt parti echitabile in procesul civil se vor
bucura la fel ca si cetatenii romani de drepturile si obligatiile procesuale.

• Principiul imbinarii intereselor personale cu cele generale

Dat fiind faptul ca in Romania se recunosc si se respecta drepturile civile atat ale
persoanelor fizice cat si ale persoanelor juridice, nu poate fi conceputa o neconcordanta a
acestora cu interesele generale. Atat normele dreptului civil cat si normele dreptului
constitutional consacra acest principiu fundamental. Articolul 57 din Constitutie da
obligativitatea cetatenilor de “a-si exercita drepturile si libertatile constitutionale cu buna-
credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti”. 5

Pentru persoanele fizice, acest principiu este statuat in art.1 din Decret care prevede ca: ”
Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a satisface interesele
personale, materiale si culturale, in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de
convietuire socialista”6, iar acestea “pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si
social”. Altfel spus, exercitarea drepturilor civile in scopul prejudicierii altora conduce la abuzul
de drept, care este sanctionat prin lege. In ceea ce priveste persoanele juridice, drepturile civile
le sunt recunoscute “ in scopul de a asigura cresterea neincetata a bunei stari materiale si a

4
Ghe.Dobrican, Drept procesual civil, Ed.Continent XXI, Bucuresti, 2003, p.66
5
Idem 1
6
DECRET Nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, EMITENT : MAREA ADUNARE
NATIONALA,APARUT IN BULETINUL OFICIA1 Nr. 8 DIN 30/01/54
nivelului cultural al oamenilor muncii, prin dezvoltarea puterii economice a tarii”(art.2). Acelasi
Decret defineste persoana juridica ca fiind un colectiv de oameni cu o organizare de sine
statatoare si un patrimoniu propriu care presteaza servicii pentru un anume scop, insa
respectand interesul general. Raportul dintre interesul particular si cel general nu trebuie
inteles ca un sacrificiu al drepturilor individuale in favoarea celor comune. Interesul general
este un rezultat al generalizarii intereselor particulare si se impune indivizilor ca o necesitate a
convietuirii in cadrul unei ordini de drept.7

• Principiu ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile

Decretul nr.31 prevede expres ca drepturile civile sunt ocrotite de lege, iar capacitatea de
exercitare a acestora le este recunoscuta tuturor persoanelor, indiferent de sex, rasa,
nationalitate, religie, gradul de cultura sau origine. Nimanui nu i se poate ingradi capacitatea de
folosinta si de exercitiu decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege si de asemenea nu se
poate renunta la ele.

Constituţia conţine numeroase dispoziţii, precum art. 1 alin. 3, art. 18, art. 20-53, prin care se
garantează drepturile şi libertăţile fundamentale, precum dreptul la viaţă, la integritate fizică şi
psihică, la sănătate, la libertate, la apărare, la viaţă intimă, familială şi privată, la inviolabilitatea
domiciliului, la liberă circulaţie, la moştenire, la proprietate şi altele. Toti cetatenii romanii se
bucura de acest principiu, inclusiv cetatenii straini si apatrizii.

8
Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului prevede ca”toate
persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea
legii”. Garantarea drepturilor civile este statuata si de Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, dar si de catre Constituţie care prevede că “persoana
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este îndreptăţită să obţină
recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei”(art.52).

7
Sache Neculaescu, Drept civil, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001,p.17
8
Pact la care Romania a aderat prin Decretul nr.212/1974
BIBLIOGRAFIE:
1. Constitutia Romaniei,Ed.Hamangiu, 2010
2. Codul Civil, Ed.Lumina Lex, Bcuresti,2005
3. Sache Neculaescu, Drept civil, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001
4. Ghe.Dobrican, Drept procesual civil, Ed.Continent XXI, Bucuresti, 2003
5. DECRET Nr. 31/1954
6. P.Trusca, Introducere in dreptul civil, Ed.Universul Juridic,Bucuresti,2005
PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL