GASTROENTTEROCOLITELE ȘI ENTEROCOLITELE

DEFINIȚIE

Gastroenterita este o afecțiune digestivă cu evoluție rapidă și scurtă, caracterizată prin scaune în
număr crescut și de consistență modificată, cu sau fără vărsărturi, însoțită sau nu de semne de
deshidratare. La sugar și copilul mic are o frecvență destul de ridicată, mai multe particularități
semiologice față de celelalte vârste și poate lua forme extrem de grave.

ETIOLOGIE

1. Cauze alimentare: abuzuri cantitative, erori calitative;

2. Cauze infecțioase digestive:
 Infecții bacteriene: flora intestinală autohtona exacerbată sau dezechilibrată ;
germeni microbieni Escherichia coli, Yersinia enterocolitica, Campylobacter
jejuni, Salmonella, Clostridium difficile;
 Infecții virotice: rotavirus, enterovirusuri;
 Infecții parazitare: Giardia etc.
3. Infecții parenterale(la sugar): rinofaringită acută, adenoidită acută, otită medie,
pneumopatii acute.
4. Cauze toxice: intoxicații cu nitriți din apă de puț; intoxicații cu ciuperci, cu insecte, cu
săruri de mercur, cu naftalină, cu arsenic.
5. Cauze alergice: intoleranță la anumite feluri de lapte;
6. Cauze favorizante: deficit imun (infecția cu HIV), deficite biologice (malnutriția protein-
calorică, hipovitaminoze), igienă deficitară, sezonul cald sau rece.

SIMPTOMATOLOGIE

 Diaree -simptom constant, scaune semiconsistente, semilichide, lichide, mucogrunjoase

sau mucosanguinolente, iar numărul lor este valabil, în funcție de etiologie și de gravitate.
 Anorexie este deseori prezentă, dar în formele ușoare unii copii bolnavi își păstrează
totuși apetitul.
 Vărsăturile lipsesc în formele ușoare (boala se denumește enterocolită acută), sunt
prezente în formele medii și numeroase în formele grave.
 Semne de deshidratare acută (persistența pliului cutanat, deprimarea fontanelei
anterioare, încălecarea oaselor craniene) apar în formele grave, cu pierdere în greutate
peste 10 % și cu stare toxică.
 INVESTIGAȚII

1. Coprocultură, arată prezența germenului cauzal. Se efectuează și antibiogramă, pentru

selectarea celui mai eficace medicament.
2. Ionogramă plasmatică și gazometrie sanguină sunt indicate în formele grave, cu
deshidratare acută și pierderi hidroelectrolitice.

TRATAMENT

1. DIETOTERAPIE
Reprezintă componenta principală a tratamentului în toate formele fără deshidratare
acută. Principiul de bază este realimentarea progresivă cu un preparat (lapte) dietetic este
indicat strict pe perioada de realimentare, deoarece nu reprezintă un aliment complet care
să asigure toți nutrienții necesari bunei creșteri și dezvoltări a unui copil.
2. PERFUZIE ENDOVENOASĂ DE REHIDRATARE
- soluție de glucoză 5% administrată intravenos;
-soluție de NaCl: 0,9%= ser fiziologic administrată i.v dar și ca solvent pentru multe
medicamente injectabile i.m;
-soluțiile de bicarbonat de sodiu 1,4%, 4,2% sau 8,4%;
-soluție de lorură de K ;
-gluconat de calciu soluție 10%.
3. TRATAMENT ETIOLOGIC (ANTIBIOTICE ȘI CHIMIOTERAPICE)
 În gastrenterită acută simplă: Saprosan, Furazolidon, Cotrimoxazol (Biseptol),
Colimicină (Colistin),Ampicilină
 În cazul coexistenței unui focar infecțios se administrează fie un antibioic pe cale
orală cu o bună absorbție intestinală (ampicilină), fie se asociază un antibiotic
injecabil.
 În funcție de germenii bacterieni sau de paraziții depistați se poate face terapie
țintită cu antiniotice sau chimioterapice(ex Escherichia coli - cotrimoxazol,
Salmonella - ampicilină, Colstridium difficile - vancomicină).
 În formele toxice se administrează de urgență două antibiotice unul pe cale orală,
celălalt pe cale endovenoasă (ex. cotrimoxazol per os + ampicilină i.v).
4. ALTE TRATAMENTE
 Împotriva colapsului vascular: hidrocortizon hemisuccinat, încălzirea
extremităților cu sticle cu apă caldă.
5. TRATAMENTE SIMPTOMATICE
 Combaterea pierderilor excesive de apă prin intestin - racecadotril (Hidrasec)
 Împotriva vărsăturilor incoercibile -spălătură gastrică cu ser fiziologic,
Fenobarbital
 Împotriva diareei persistente - carbonat de calciu pulvis, Smecta
 Împotriva febrei ridicate - hidratare corectă, soluții antitermice per os
 Împotriva eritemului fesier- toaleta locală, pensulații cu violet de gențiană sau
aplicarea unor unguente : Cutaden etc.