mogoș, ~ă a [At: ZANNE, P.

VI, 206 / Pl: ~i, ~e / E: cf mg magas „înalt”] (Reg) 1

Îndrăzneț. 2 Obraznic.

sursa: MDA2 (2010) adăugată de blaurb. acțiuni

Cheia alegerii: Pe 10 septembrie 1989, nava de transport pasageri Mogoșoaia s-a
scufundat pe Dunăre, în aval de Galați, în urma ciocnirii cu un convoi de barje. Au
murit peste 200 de oameni.
Arhiva cuvintelor zilei
Cuvântul zilei de 10 septembrie în alți ani:
iconița cuvântului zilei
2020: planisi

S-a născut în 1974 actorul american Ryan Phillippe. Printre filmele sale se numără
și Tentația seducției și Capcanele seducției.
iconița cuvântului zilei
2019: superfetație

S-a născut în 1897 eseist, filozof și scriitor francez Georges Bataille. Este
cunoscut pentru teoria părții blestemate, potrivit căreia în orice societate și în
orice sistem viu există un exces de resurse, care, atunci când nu este folosit la
creșterea individuală sau la cea colectivă, trebuie irosit, sacrificat, pentru a
asigura un echilibru funcțional.
iconița cuvântului zilei
2018: filogenie

S-a născut în 1941 Stephen Jay Gould, paleontolog, biolog evoluționist și istoric
al științei.
iconița cuvântului zilei
2017: spilcuit

Se naște în 1933 creatorul de modă Karl Lagerfeld.

iconița cuvântului zilei
2016: izbăvire

Începând din 2003 este marcată în calendarul Organizației Mondiale a Sănătății

drept Ziua internațională a prevenirii suicidului.
Copyright © 2004-2021 dexonline (https://dexonline.ro)
licență confidențialitate găzduit de Hosterion
8 intrări
cuvânt
cuvânt-cheie
cuvânt-înainte
cuvânt-matcă
cuvânt-titlu
cuvânt-vedetă
cuvânta
migrația cuvintelor
school Articole pe această temă:
Flexionarea cuvintelor compuse
54 de definiții (cel mult 20 afișate)

Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUVẤNT, cuvinte, s. n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă

asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor; vorbă.
◊ Cuvânt simplu = cuvânt care conține un singur morfem radical. Cuvânt primitiv =
cuvânt care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte. Cuvânt
compus = cuvânt format prin compunere. Cuvânt derivat = cuvânt format prin
derivare. Cuvânt-matcă = cuvânt care se află în fruntea unui articol de dicționar,
sub care se grupează și se glosează toate variantele și expresiile, uneori și
derivatele și compusele. ◊ (Lingv.: în compusul) Cuvânt-titlu = cuvântul definit în
articolul de dicționar respectiv. ◊ Expr. A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte = a nu
fi în stare (sub impulsul unor stări afective puternice) să exprimi ceea ce
gândești. Cu alte cuvinte = a) exprimând același lucru altfel; b) deci, prin
urmare, așadar. Într-un (sau cu un) cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, așadar.
În puține cuvinte = pe scurt, în rezumat. Cuvânt cu (sau de) cuvânt = fără nici o
modificare, exact, fidel. Dintr-un cuvânt = imediat, numaidecât. ♦ Joc de cuvinte =
glumă bazată pe asemănarea cuvintelor; calambur. Cuvinte încrucișate = joc
distractiv-educativ în care trebuie găsite, pe baza unor indicații date, o serie de
cuvinte astfel aranjate într-o figură geometrică împărțită în pătrățele, încât
cuvintele citite orizontal să aibă o literă comună cu cele citite vertical. 2.
Gând, idee exprimată prin vorbe; spusă. ◊ Cuvânt greu = vorbă hotărâtoare; (la pl.)
vorbe de dojană, de ocară. Cuvânt introductiv sau cuvânt înainte = prefață,
introducere (la o lucrare). Purtător de cuvânt = persoană autorizată să exprime în
mod public păreri care arată punctul de vedere al forului pe care îl reprezintă. ◊
Expr. A pune un cuvânt (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva. În (toată)
puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe deplin, cu desăvârșire. A tăia (sau
a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă. (Reg.) A începe cuvânt =
a începe vorba, a spune. ♦ Subiect de vorbă, de povestire, istorisire. 3.
Cuvântare, discurs, conferință. ◊ Expr. A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o
ședință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi. A lua
cuvântul = a vorbi (într-o adunare). A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-
și mai continue afirmațiile (într-o adunare). 4. Învățătură, îndrumare, sfat; p.
ext. dispoziție, ordin. ◊ Expr. A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a asculta de
spusele, de sfaturile cuiva. Cuvânt de ordine = dispoziție dată de un superior. 5.
Promisiune, făgăduială; angajament. ◊ Expr. Om de cuvânt = om care își ține
făgăduielile. Cuvânt de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune sau asigurare
care angajează cinstea cuiva. A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod
hotărât că va face cu orice preț ceva. (A crede) pe cuvânt = (a crede) fără a mai
controla exactitatea spuselor. A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt = a-și
îndeplini o promisiune făcută. 6. Părere, opinie exprimată; punct de vedere. ♦
Libertate, drept de a revendica ceva. 7. (Mai ales la pl.) Discuție; ceartă,
ciorovăială. ◊ Expr. Schimb de cuvinte = discuție aprinsă, ceartă, sfadă. (Reg.)
Nu-i cuvânt = e indiscutabil. 8. Motiv, rațiune, cauză. ◊ Expr. Cu drept cuvânt =
pe bună dreptate, la drept vorbind. 9. (Înv.) Știre, veste, informație; zvon. 10.
(Înv.) Înțelegere, pact, acord, convenție. 11. (Rar) Facultatea de a vorbi; voce,
grai. 12. (În sintagmele) Cuvânt-cheie = a) termen folosit pentru a marca o
diviziune într-un catalog (de bibliotecă); b) termen al unei unități frazeologice
pe care cade accentul semantic. Cuvânt-vedetă = termen ales din titlul unei lucrări
sau al unei publicații, care folosește la orânduirea alfabetică a lucrării în
catalogul general sau în catalogul pe materii. 13. (Inform.) Ansamblu de cifre
binare care poate fi tratat ca o unitate de informație la un moment dat. – Lat.
conventus „adunare, întrunire”, conventum „înțelegere”.

sursa: DEX '09 (2009) adăugată de LauraGellner acțiuni

CUVÂNTÁ, cuvântez, vb. I. 1. Tranz. A vorbi, a grăi, a zice; a declara. 2. Tranz. A
ține un discurs. ♦ A recita. 3. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte.
[Prez. ind. și; cuvintez] – Lat. conventare „a se întruni mereu”.

sursa: DEX '09 (2009) adăugată de LauraGellner acțiuni

cuvânt sn [At: COD. VOR. 7/1 / Pl: cuvinte, (înv) cuvente / E: ml conventum] 1
Unitate de bază a vocabularului care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui
complex de sensuri) și a unui complex sonor Si: vorbă. 2 (Lin; îs) ~ simplu Cuvânt
care conține un singur morfem radical. 3 (Lin; îs) ~ primitiv Cuvânt (1) care
servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte. 4 (Lin; îs) ~ compus
Cuvânt (1) format prin compunere. 5 (Lin; îs) ~ derivat Cuvânt format prin
derivare. 6 (Lin; îs) ~ matcă, ~ titlu Cuvânt aflat în fruntea unui articol de
dicționar, sub care se grupează și se glosează toate variantele și expresiile,
uneori și derivatele și compusele. 7 (Îe) A nu găsi (sau a nu avea) ~vinte A nu fi
în stare (sub impulsul unei stări de moment) să exprimi ceea ce gândești. 8 (Îlav)
Cu alte ~vinte Exprimând același lucru altfel. 9 (Îal) În concluzie. 10 (Îlav)
Într-un (sau cu un) ~ Pe scurt. 11 (Îal) În concluzie. 12 (Îlav) În puține ~e Pe
scurt. 13 (Îae) În concluzie. 14 (Îlav) ~ cu (sau de) ~ Fără nici o modificare Si:
exact, fidel. 15 (Îlav) Imediat. 16 (Îs) Joc de cuvinte Calambur. 17 (Îs) Cuvinte
încrucișate Joc distractiv-educativ în care trebuie găsite, pe baza unor indicații
date, o serie de cuvinte, astfel aranjate într-o figură geometrică împărțită în
pătrățele, încât cuvântul citit orizontal să aibă o literă comună cu cel citit
vertical. 18 Gând, idee exprimată prin grai Si: spusă. 19 (Îs) ~ greu Vorbă
hotărâtoare. 20 (Îas; lpl) Vorbe de dojană, de ocară. 21 (Îs) ~ introductiv sau ~
înainte Prefață (la o lucrare). 22 (Îs) Purtător de ~ Persoană autorizată să
exprime, în mod public, păreri care arată punctul de vedere al forului pe care îl
reprezintă. 23 (Îe) A pune un ~ (bun) A interveni (favorabil) pentru cineva. 24
(Îlav) În (toată) puterea ~ului în înțelesul adevărat. 25 (Îal) Pe deplin. 26 (Îe)
A tăia (sau a curma) ~ul A întrerupe pe cineva din vorbă. 27 (Reg; îe) A începe ~ A
începe vorba. 28-29 Subiect de discuție, de povestire Si: istoris