Click Bible

Discovering Perspective about the Bible and Christianity

http://www.clickbible.org

Capitolul 3
Capitolul 3
Legătura dintre capitolul 3 şi cele precedente

Întregul capitol este o paranteză care prezintă taina. În acelaşi timp, rugăciunea de la
sfârşitul lui Îl prezintă pe Dumnezeu în cel de-al doilea caracter al Său, anume acela de
Tată al Domnului nostru Isus Hristos, caracter menţionat la începutul epistolei. Primul
capitol prezintă planurile lui Dumnezeu aşa cum sunt în ele însele, adăugând la sfârşit
faptul că Dumnezeu L-a înviat pe Hristos şi L-a aşezat la dreapta Sa. Cel de-al doilea
capitol prezintă lucrarea lui Dumnezeu care, aducând pe alţii la viaţă împreună cu
Hristos, formează Adunarea celor înviaţi în Hristos, luaţi prin har atât dintre iudei cât şi
dintre naţiuni. Primele două capitole prezintă gândurile şi lucrarea lui Dumnezeu. Cel
de-al treilea capitol are ca subiect administrarea încredinţată lui Pavel, iar apostolul
vorbeşte mai ales despre introducerea naţiunilor pe acelaşi temei ca şi iudeii. Acesta
era un aspect cu totul nou în căile lui Dumnezeu.

Slujba distinctă a lui Pavel: descoperirea tainei

Pavel era închis pentru că le predicase naţiunilor Evanghelia – situaţie care scoate în
evidenţă în mod clar caracterul special al slujbei sale. Această slujbă este prezentată
în mod asemănător în primul capitol din Epistola către Coloseni, cu diferenţa că în acea
epistolă întregul subiect este tratat mult mai pe scurt, iar principiul esenţial şi
caracterul tainei potrivit cu locul pe care îl ocupă în planurile lui Dumnezeu nu este
explicat atât de detaliat, ci este privit dintr-un punct de vedere special, potrivit cu
scopul epistolei, şi anume relaţia naţiunilor cu Hristos. Aici apostolul arată că primise
slujba pe care o avea în urma unei descoperiri deosebite. Astfel, în puţine cuvinte, dar
cu expresii adecvate el făcuse (în capitolele 1 şi 2) să reiasă limpede cunoştinţa pe
care o avea cu privire la taina lui Hristos, taină care nu fusese niciodată făcută
cunoscută în veacurile dinainte, dar care le era acum descoperită apostolilor şi
profeţilor prin Duhul Sfânt. Trebuie remarcat că aici este vorba despre profeţii Noului
Testament, din vreme ce lucrurile care le-au fost transmise lor sunt prezentate în
contrast cu măsura de lumină care le-a fost dată celor din veacurile trecute. Taina
fusese ascunsă în toate timpurile trecute, şi chiar trebuise să fie ascunsă, pentru că
punerea naţiunilor şi iudeilor pe acelaşi fundament ar fi însemnat răsturnarea
iudaismului pe care îl întemeiase Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu Se îngrijise să ridice un
zid de despărţire la mijloc, şi datoria iudeului fusese să respecte despărţirea, şi el
păcătuia dacă nu o respecta cu stricteţe. Taina descoperită înlătura acest zid. Profeţii
Vechiului Testament, şi chiar Moise însuşi arătaseră că naţiunile aveau să se bucure
odată împreună cu poporul, dar poporul rămânea un popor deosebit, separat. Dar
faptul că naţiunile erau co-moştenitoare şi făceau parte din acelaşi trup, era ceva în

1/5
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

totul ascuns în Dumnezeu ca parte integrantă a planului Său dinainte de întemeierea

lumii, dar nu făcea parte din istoria lumii, nici din căile lui Dumnezeu cu privire la ea,
nici din promisiunile descoperite de Dumnezeu.

Acesta este un plan minunat al lui Dumnezeu care, unind pe cei răscumpăraţi cu
Hristos aflat în cer, aşa cum un trup este unit cu capul lui, le-a oferit şi lor un loc acolo.
Deşi umblăm pe pământ şi suntem locuinţa lui Dumnezeu prin Duhul pe pământ, în
gândurile lui Dumnezeu, locul nostru este în cer. În veacul viitor naţiunile vor fi
binecuvântate, dar Israel va fi un popor deosebit şi separat. În Adunare, orice
deosebire pământească dispare: noi suntem una cu Hristos, fiind înviaţi împreună cu
El.

Bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos sunt vestite naţiunilor

Astfel, evanghelia apostolului se adresa naţiunilor pentru a le da această veste bună,

potrivit cu darul dat de Dumnezeu lui Pavel prin lucrarea puterii divine, pentru a le
vesti nu numai un Mesia după promisiunile făcute părinţilor, nu numai un Hristos
iudeu, ci un Hristos ale cărui bogăţii sunt nemăsurate. Nimeni nu ar putea urmări până
la capăt în toate aspectele împlinirea planurilor lui Dumnezeu şi descoperirea firii
divine în El ca Om. Sunt bogăţii de nepătruns ale unui Hristos în care Se descoperă
Dumnezeu şi în care sunt împlinite şi manifestate toate gândurile lui Dumnezeu.
Planurile lui Dumnezeu cu privire la Hristos, Cap al Adunării Lui, căpetenie peste toate
lucrurile din ceruri şi de pe pământ, Hristos care este Dumnezeu arătat în carne, sunt
acum făcute cunoscut şi împlinite, în ceea ce priveşte strângerea laolaltă a celor
împreună-moştenitori într-un singur trup. Saul, duşmanul înverşunat al lui Isus
proclamat ca Mesia, chiar când această proclamare s-a realizat prin Duhul Sfânt trimis
din cer, deci el, cel mai rău dintre oameni, a devenit prin har apostolul Pavel,
instrument al harului şi cel care dă mărturie despre acest har, pentru a le vesti
naţiunilor aceste bogăţii de necuprins. Aceasta era funcţia lui apostolică cu privire la
naţiuni. Dar el mai avea şi altă funcţie, şi anume aceea de a le descoperi oamenilor
această taină care fusese ascunsă în Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Aceste
două aspecte corespund celor două părţi prezentate cu privire la slujba apostolului în
Coloseni 1.23-25, după cum şi versetul 27 din acel capitol corespunde versetului 17
din capitolul pe care îl studiem acum. Dumnezeu, care a creat toate lucrurile avea
acest gând, acest plan, înainte de creaţie, ca să supună întreaga creaţie Fiului Său
devenit Om şi glorificat; ca Fiul să aibă în glorie tovarăşi care să fie făcuţi asemenea
Lui, mădulare ale trupului Său spiritual, care trăiesc viaţa Lui.

Administrarea tainei

Apostolul le făcea cunoscut naţiunilor bogăţiile nemăsurate ale lui Hristos, prin care ei
aveau parte în planurile lui Dumnezeu în har. El îi lumina pe toţi nu numai cu privire la

2/5
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

taină, ci şi cu privire la administrarea acestei taine, adică nu numai asupra planului lui
Dumnezeu, ci şi asupra împlinirii în timp a acestui plan, la strângerea Adunării sub
Hristos în calitate de Cap. Acela care a creat toate lucrurile pentru a fi sfera în care să
se desfăşoare gloria Lui, păstrase în El Însuşi acest secret pentru ca administrarea
acestei taine, descoperite acum prin întemeierea pe pământ a Adunării, să fie la timpul
ei mijlocul prin care să le fie descoperit celor mai înalte făpturi create care este
înţelepciunea lui Dumnezeu, manifestată în moduri atât de variate. Acele fiinţe
văzuseră cum a apărut creaţia, văzuseră guvernarea lui Dumnezeu, providenţa Lui şi
judecata Lui ca şi intervenţia Lui în bunătate pe pământ în Hristos. Dar iată un fel de
înţelepciune cu totul nou, ceva în afara lumii, ţinut până atunci ascuns în planurile lui
Dumnezeu, astfel încât nu a existat nici o promisiune şi nici o profeţie cu privire la
aceasta. Taina era obiectul special al planului Său din eternitate, legată într-un mod
special de Acela care este centrul şi plinătatea tainei evlaviei, fiind unită cu El, şi care,
chiar fiind arătată pe pământ şi aşezată împreună cu Hristos în poziţia de căpetenie
peste creaţie, nu face parte din creaţia în sine, ci este ceva nou. Ea face parte dintr-o
nouă creaţie, fiind o manifestare distinctă a înţelepciunii lui Dumnezeu, o parte a
gândurilor Sale care până atunci fusese ţinută ascunsă în planurile Lui, a cărei
administrare actuală în timp, pe pământ, i-a fost încredinţată apostolului, pentru ca el
să prezinte înţelepciunea lui Dumnezeu potrivit cu planul alcătuit din eternitate în Isus
Hristos. „În care avem îndrăzneală şi intrare cu încredere, prin credinţa în El” adaugă
apostolul (versetul 12). În temeiul acestei relaţii ne apropiem noi de Dumnezeu.

Credincioşii dintre naţiuni sunt încurajaţi de către apostol

De aceea ei, credincioşii dintre naţiuni, nu trebuiau să fie descurajaţi de faptul că acela
care le vestise taina era întemniţat, pentru că suferinţele apostolului constituiau
dovada poziţiei glorioase pe care Dumnezeu le-o acordase lor, pentru care iudeii erau
geloşi pe ei, întemniţarea apostolului fiind rezultatul acestei gelozii.

Hristos, centrul tuturor căilor lui Dumnezeu

Această descoperire a căilor lui Dumnezeu nu ni-L prezintă, ca în primul capitol, pe

Hristos ca Om înviat dintre morţi prin puterea lui Dumnezeu pentru ca şi noi să fim
înviaţi şi să avem aceeaşi parte cu El, şi ca prin aceasta să fie împlinită administrarea
planurilor lui Dumnezeu. Ea ni-L înfăţişează pe Hristos ca fiind centrul tuturor căilor lui
Dumnezeu, Fiul Tatălui, moştenitor al tuturor lucrurilor ca Fiu creator şi centrul
planurilor lui Dumnezeu. Apostolul se adresează acum Tatălui Domnului nostru Isus
Hristos, după cum în primul capitol el s-a adresat Dumnezeului Domnului nostru Isus
Hristos. Astfel „orice familie” se situează sub acest nume de Tată al Domnului nostru
Isus Hristos. Sub numele Iehova erau numai iudeii: „Numai pe voi v-am cunoscut
dintre toate familiile pământului”, le spusese Iehova iudeilor (Amos 3.2), „de aceea vă
voi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre”. Dar sub numele de Tată al lui Isus

3/5
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

Hristos sunt cuprinse toate familiile: Adunarea, îngerii, iudeii şi naţiunile. Toate căile lui
Dumnezeu, în ceea ce a stabilit El pentru gloria Sa, sunt rânduite împreună sub acest
nume şi în legătură cu El. Iată ce cerea apostolul pentru sfinţii cărora li se adresa: ca ei
să fie făcuţi capabili să înţeleagă întinderea acelor planuri şi iubirea lui Hristos care
constituia centrul pentru inimile lor.

Întăriţi prin Duhul în omul dinăuntru

În acest scop apostolul doreşte ca ei să fie întăriţi cu toată puterea prin Duhul Tatălui
Domnului nostru Isus Hristos, şi ca Hristos – care este centrul tuturor lucrurilor în
planurile lui Dumnezeu Tatăl – să locuiască în inimile lor şi să fie astfel, în mod
conştient, centrul de afecţiune al cunoaşterii lor, centru care nu este al unui cerc
limitat, ci al unuia care se pierde în întinderea infinită pe care numai Dumnezeu o
umple în lungime, lărgime, înălţime şi adâncime . Dar acest centru le dă în acelaşi
timp sfinţilor o poziţie sigură, un sprijin de neclintit şi binecunoscut, toate în iubirea Lui
care este la fel de infinită ca şi întinderea necunoscută a gloriei lui Dumnezeu în
desfăşurarea ei în jurul Lui. „Ca Hristos să locuiască prin credinţă în inimile voastre”,
spune apostolul (versetul 17). Astfel, Acela care umple totul cu gloria Sa umple şi
inima cu o iubire mai puternică decât toată gloria al cărei centru îl constituie, şi
aceasta pentru a ne da capacitatea ca, în pace şi în iubire, să contemplăm tot ceea ce
a făcut El, înţelepciunea căilor Sale şi gloria universală al cărei centru este El.

Hristos umple inimile noastre; noi înşine suntem centrul afecţiunilor Lui

Repet: Acela care umple totul umple, mai presus de toate, inimile noastre. Dumnezeu
ne întăreşte potrivit cu bogăţiile acestei glorii pe care o desfăşoară înaintea ochilor
noştri uimiţi, gloria fiind chiar cea a lui Hristos. El face aceasta cu cea mai tandră
afecţiune, pentru ca Hristos să locuiască în noi şi ca El să fie tăria inimilor noastre.
Astfel, înrădăcinaţi şi întemeiaţi în dragoste, şi cuprinzând în cercul cel mai intim al
afecţiunilor şi gândurilor noastre pe cei care sunt ai lui Hristos – pe toţi sfinţii, obiecte
ale iubirii Sale – fiind umpluţi de El şi fiind noi înşine centrul afecţiunilor şi gândurilor
Lui, ne cufundăm în toată întinderea gloriei lui Dumnezeu, pentru că este gloria Celui
pe care Îl iubim. Şi care sunt limitele acestei glorii? Nu există nici o limită, pentru că
este vorba de plinătatea lui Dumnezeu, de descoperirea Lui Însuşi. În Hristos este
descoperită toată gloria Lui: El este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat în
eternitate.

Realizarea practică a ceea ce Pavel dorea pentru cei credincioşi

Dar rămânând în dragoste, noi rămânem în Dumnezeu şi Dumnezeu în noi, şi aceasta

în relaţie cu desfăşurarea gloriei Sale, aşa cum o prezintă El în tot ceea ce a creat în
jurul Lui pentru a Se arăta pe Sine, pentru ca Hristos şi Hristos în Adunare ca Trup al

4/5
 Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

Său, să fie centrul a tot ceea ce arată El în această manifestare a gloriei şi totul să fie
în acelaşi timp manifestarea lui Dumnezeu Însuşi în plinătatea gloriei Sale. Noi suntem
umpluţi spre toată plinătatea lui Dumnezeu şi pentru aceasta locuieşte Dumnezeu în
Adunare; El lucrează în noi prin Duhul Său în acest scop. De aceea apostolul doreşte şi
cere ca a Lui să fie gloria în Adunare în toate veacurile prin Isus Hristos! Amin.

Trebuie să reţinem faptul că aici ţelul este ca cei credincioşi să realizeze lucrurile
despre care vorbeşte apostolul. Nu este ca în capitolul 1, ceva obiectiv, un adevăr cert
pe care efesenii să-l cunoască, ci este vorba de adevăruri pe care ei să şi le
însuşească, fiind întăriţi prin Duhul lui Dumnezeu. Este foarte frumos să vedem cum,
după ce ne-am cufundat în infinitul gloriei lui Dumnezeu, apostolul ne readuce la un
centru cunoscut, în Hristos, pentru ca să cunoaştem dragostea lui Hristos, şi aceasta
nu cu scopul de a ne limita. Pentru că dragostea este divină, chiar mai divină, dacă
putem spune aşa, decât gloria, deşi ne este atât de familiară. Ea întrece orice
cunoştinţă.

Dragostea divină care lucrează în noi

Trebuie să remarcăm faptul că aici apostolul nu cere ca Dumnezeu să lucreze pentru

noi cu putere (aşa cum ne exprimăm deseori), ci să lucreze în noi . Puterea Lui care
lucrează în noi poate face mai mult decât ceea ce putem noi cere sau gândi. Ce parte
minunată avem! Ce poziţie ne este dată în Hristos!

Pavel revine la teza din capitolul 2, aceea că Dumnezeu locuieşte prin Duhul în
Adunare şi că creştinii, fie ei iudei sau dintre naţiuni, sunt uniţi cu Hristos într-un singur
Trup. El doreşte ca creştinii din Efes (şi noi toţi) să umble într-un mod demn de această
chemare, pentru că ei sunt chemaţi să fie un singur trup, Trupul lui Hristos; dar, în
fapt, acest trup se manifestă pe pământ în unitatea lui prin prezenţa Duhului Sfânt. Am
văzut (în capitolul 1) cum creştinul este introdus chiar în prezenţa lui Dumnezeu; dar
faptul că creştinii alcătuiesc trupul lui Hristos şi că, aici pe pământ, ei sunt locuinţa lui
Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, este cuprins în expresia „chemarea voastră”. Capitolul
1 ne prezintă sfinţii înaintea lui Dumnezeu, iar rugăciunea din capitolul 3 ni-L prezintă
pe Hristos în ei.

5/5
Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)