Click Bible

Discovering Perspective about the Bible and Christianity

http://www.clickbible.org

Capitolul 4
Capitolul 4
Starea pe care Pavel dorea să o vadă în fiecare credincios

Apostolul era în închisoare pentru mărturia pe care o dăduse pentru acest adevăr,
pentru faptul că susţinea şi proclama privilegiile pe care Dumnezeu le acordă
naţiunilor şi în special pe acela de a alcătui, prin credinţă, împreună cu iudeii
credincioşi, un singur trup, fiind uniţi cu Hristos. Pavel se foloseşte de faptul că se afla
în închisoare ca de un motiv puternic pentru a atinge inimile creştinilor dintre naţiuni.
Primul lucru pe care-l aştepta apostolul de la scumpii săi copii în credinţă, ca fiind
potrivit pentru această unitate şi ca mijloc pentru menţinerea unităţii în viaţa practică,
era un duh blând şi smerit, prin care ei să se îngăduie unii pe alţii în dragoste: iată
starea individuală pe care dorea el să o vadă la efeseni. Acesta este adevăratul rod al
apropierii de Dumnezeu, şi al posesiunii privilegiilor, dacă ele sunt savurate în
prezenţa Lui.

Rezultatul lucrării lui Hristos; chemarea creştinului

La sfârşitul capitolului 2 apostolul a prezentat rezultatul lucrării lui Hristos sub aspectul
unirii naţiunilor cu iudeii, această lucrare făcând pace între ei şi fiind alcătuită locuinţa
lui Dumnezeu pe pământ, atât iudeul cât şi cel dintre naţiuni având acces la Tatăl
printr-un singur Duh, prin mijlocirea lui Isus „cei doi” fiind împăcaţi cu Dumnezeu şi
aşezaţi într-un singur trup. Aceasta este chemarea creştinilor: să aibă acces la
Dumnezeu, să fie locuinţa lui Dumnezeu prin prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lor prin
Duhul Sfânt şi să fie împăcaţi un singur trup cu Dumnezeu. Capitolul al treilea a
prezentat lucrurile în toată întinderea lor, iar capitolul al patrulea prezintă aplicaţiile
acestora.

Un îndemn întreit; păstrarea unităţii Duhului în legătura păcii

Cei credincioşi, în conformitate cu cele spuse mai sus, trebuie să caute să păstreze
această unitate a Duhului în legătura păcii. Acest îndemn are trei aspecte: 1. datoria
creştinului de a avea o umblare demnă de chemarea lui; 2. duhul în care trebuie să
umble; 3. sârguinţa pentru a păstra unitatea Duhului prin legătura păcii. Este
important să reţinem că unitatea nu înseamnă a avea sentimente asemănătoare, ci
este unitatea mădularelor trupului lui Hristos realizată de Duhul Sfânt şi menţinută în
practică printr-o umblare în armonie cu Duhul harului. Este evident că sârguinţa cerută
pentru a menţine unitatea Duhului este legată de manifestarea pe pământ a acestei
unităţi.

1 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

Cele trei sfere ale unităţii

Apostolul îşi întemeiază îndemnul pe diversele aspecte sub care poate fi privită
această unitate: faţă de Duhul Sfânt, faţă de Domnul şi faţă de Dumnezeu.

Este un singur Trup şi un singur Duh. Nu este numai un efect în inimile indivizilor
pentru ca ei să se înţeleagă bine unii cu alţii, ci este un singur Trup. Este o singură
speranţă, a cărei sursă şi putere este Duhul. Aceasta este unitatea esenţială, reală şi
permanentă.

Este un singur Domn şi în legătură cu acest aspect stau „o singură credinţă” şi „un
singur botez”, acestea formând mărturia publică a recunoaşterii lui Hristos ca Domn
(comparaţi cu 1 Cor. 1.2).

Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este deasupra tuturor, prin toţi şi în
noi toţi.

Ce puternice legături în această unitate! Duhul lui Dumnezeu, domnia lui Hristos şi
prezenţa universală a lui Dumnezeu, Tatăl. Totul îi conduce la unitate, ca la un centru
divin, pe cei care sunt în relaţie cu fiecare din aceste lucruri. Toate relaţiile religioase
ale sufletului, toate punctele prin care noi intrăm în contact cu Dumnezeu, contribuie
împreună la unirea tuturor credincioşilor din această lume, astfel încât cineva nu poate
fi creştin fără a fi una cu toţi cei care sunt creştini. Nu am putea manifesta credinţa, nu
ne-am putea bucura de speranţă, nici nu am putea exprima cât de cât viaţa creştină
fără a avea aceeaşi credinţă şi speranţă ca şi ceilalţi credincioşi, fără a exprima ceea
ce există şi în ceilalţi care au credinţa. Însă noi suntem chemaţi să menţinem în
practică această unitate.

Întinderea fiecărei sfere a unităţii

Trebuie să remarcăm că cele trei sfere ale unităţii care sunt prezentate în aceste trei
versete nu sunt identice, ci cercul unităţii creşte de fiecare dată. De Duhul se leagă
unitatea Trupului (versetul 3), unitate reală şi esenţială produsă prin puterea Duhului
care îi leagă cu Hristos pe toţi cei care sunt mădularele ale Lui. De Domnul se leagă
unitatea credinţei şi a botezului (versetul 5): aici fiecare individ are aceeaşi credinţă,
acelaşi botez; acestea constituie mărturia exterioară, posibil reală, dar numai o
mărturie, cu privire la Acela care are drepturi asupra celor care poartă Numele Lui. Cel
de-al treilea caracter al unităţii ţine de drepturile divine care cuprind toate lucrurile,
chiar dacă legătura acestei unităţi este mult mai strânsă pentru credincios, pentru că
Acela care are drepturi asupra tuturor lucrurilor locuieşte în credincioşi.

În rezumat:

2 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

1. Există un singur trup şi un singur Duh, o singură speranţă a chemării noastre.

2. Un singur Domn, de care se leagă o singură credinţă şi un singur botez.
3. Un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este deasupra tuturor, peste tot şi în
toţi credincioşii.

Mai mult chiar, insistând asupra acestor trei mari relaţii în care sunt cei credincioşi,
care constituie temeiul unităţii şi motivele pentru care trebuie păstrată unitatea,
observăm că aceste relaţii cresc succesiv ca sferă de cuprindere. Relaţia imediată se
aplică propriu-zis aceloraşi persoane, dar caracterul Celui care stă la baza acestei
relaţii extinde ideea legată de ea. În ce priveşte Duhul, prezenţa Lui uneşte Trupul şi
constituie legătura dintre mădularele Trupului: mădularele Trupului sunt privite aici
individual. Domnul are drepturi asupra unei sfere mai întinse şi, în această relaţie, nu
se mai vorbeşte despre mădulare ale trupului, ci de o singură credinţă şi de un singur
botez, o singură mărturie în lume, pentru că nu pot fi două mărturii. Dar chiar dacă
persoanele care sunt în această relaţie exterioară pot fi şi în cealaltă relaţie, adică sunt
şi mădulare ale trupului, totuşi relaţia prin care ei sunt legaţi de Numele Domnului este
una de mărturie individuală. Este ceva care ar putea exista şi fără o realitate lăuntrică,
în vreme ce, atunci când este vorba despre trupul lui Hristos, cineva ori este mădular,
ori nu este (aici nu poate fi vorba ca cineva să fie mădular prin mărturie). Dumnezeu
este Tată al celor care, fiind copii ai Săi, sunt în acelaşi timp mădulare în Trupul lui
Hristos. Dar Acela care susţine această relaţie este, în mod necesar, mereu deasupra
tuturor, în mod personal deasupra tuturor lucrurilor, dar în mod divin prezent
pretutindeni.

Realizarea şi manifestarea unităţii singurului Trup

Trebuie remarcat că aici nu este vorba numai de o unitate de sentimente, de dorinţe şi

de inimă. Este adevărat că această unitate este recomandată aici, însă numai pentru
realizarea şi manifestarea pe pământ a unei unităţi care ţine de poziţia eternă a
Adunării în Hristos. Este un singur Duh, dar este şi un singur Trup. Unirea inimilor în
legătura păcii, pe care o doreşte apostolul, este pentru a susţine în mod public această
unitate. Dacă această unitate publică dispare, credincioşii nemaisimţindu-i lipsa,
aceasta nu înseamnă că nu trebuie să mai existe îngăduinţă unii faţă de alţii. Nu
trebuie acceptat ceea ce este contrar Cuvântului, chiar dacă în unele cazuri trebuie să-
i îngăduim pe cei care sunt într-o astfel de poziţie. Dacă se ţine cont de poziţia şi
privilegiile comune tuturor copiilor lui Dumnezeu în relaţiile despre care am vorbit,
aceasta îi va uni şi îi va face să se bucure împreună de această poziţie atât de scumpă
şi, în acelaşi timp, să se şi bucure fiecare în dragoste de partea binecuvântată pe care
o are orice alt mădular al trupului.

Hristos, Cap peste toate lucrurile

3 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

Dar, pe de altă parte, faptul că Hristos a fost înălţat pentru a fi în cer Cap al tuturor
lucrurilor, aduce ceva deosebit prin supremaţia Lui, pe care El o exercită cu
suveranitate şi înţelepciune divină. „Fiecăruia dintre noi i s-a dat harul [darul] după
măsura darului lui Hristos” (versetul 7), adică după cum a găsit El că este bine să
dăruiască. În ceea ce priveşte poziţia noastră de bucurie şi de binecuvântare în
Hristos, noi suntem una, dar în ceea ce priveşte slujirea, fiecare dintre noi are locul lui,
potrivit cu înţelepciunea divină şi potrivit drepturilor suverane ale Domnului asupra
lucrării. Iată pe ce se întemeiază dreptul lui Hristos de a da darurile după cum vrea El,
indiferent de puterea divină care se manifestă în acest drept: omul era sub stăpânirea
lui Satan – nenorocită stare, urmare a păcatului, în care ajunsese prin propria lui
voinţă, şi în care, în urma judecăţii prin care Dumnezeu pronunţase asupra lui sentinţa
morţii era, atât cu trupul cât şi cu gândurile, rob al vrăjmaşului care are puterea morţii;
totuşi în această stare rămâneau în vigoare drepturile suverane ale lui Dumnezeu şi
harul Său suveran (capitolul 2.2). Însă Hristos S-a făcut Om şi, ca Om condus de Duhul
Sfânt, a mers împotriva lui Satan şi l-a învins. În ce priveşte puterea Lui personală
Domnul l-a putut alunga pe Satan de oriunde, pentru a-i elibera pe oameni. Dar omul
nu a dorit să-L aibă pe Dumnezeu cu el şi nu era posibil ca omul aflat în starea de
păcat să fie unit cu Hristos, fără răscumpărare. De aceea Domnul Şi-a continuat
lucrarea desăvârşită a dragostei şi, suferind moartea, l-a învins pe Satan în ultima lui
fortăreaţă, care se menţinea datorită judecăţii drepte a lui Dumnezeu împotriva
păcătosului – judecată pe care Hristos a suferit-o, împlinind o răscumpărare completă,
finală şi cu valoare pentru eternitate, astfel încât nici Satan, prinţul morţii şi acuzatorul
copiilor lui Dumnezeu pe pământ, nici chiar judecata lui Dumnezeu, nu-i mai pot atinge
pe cei răscumpăraţi. Lui Satan i-a fost luată împărăţia; judecata dreaptă a lui
Dumnezeu a fost deplin satisfăcută şi toată judecata şi toată puterea asupra oamenilor
I-a fost dată Fiului pentru că El este Fiul Omului. Aceste două rezultate nu s-au
manifestat încă, deşi Domnul are deja toată autoritatea în ceruri şi pe pământ. Dar aici
se pune problema altui fapt care se împlineşte deja în prezent. Biruinţa Domnului este
completă. El l-a luat prizonier pe adversar. Suindu-Se în înălţime, El a făcut ca Omul să
fie biruitor peste toate lucrurile şi a luat în robie orice putere care stăpânea mai înainte
asupra omului. Înainte de a manifesta în mod personal puterea pe care a dobândit-o ca
Om legându-l pe Satan, înainte de a desfăşura pe pământ binecuvântările pentru om,
El arată această putere în Adunare, care este Trupul Său, dând potrivit promisiunii Sale
daruri care sunt dovada acestei puteri a Lui, daruri date oamenilor eliberaţi de puterea
vrăjmaşului.

Conţinutul capitolelor 1, 2, 3, 4 şi legătura dintre ele

Primul capitol a prezentat gândurile lui Dumnezeu; cel de-al doilea a prezentat
împlinirea cu putere a gândurilor Sale cu privire la cei răscumpăraţi, fie ei dintre iudei
sau dintre naţiuni, care erau toţi morţi în păcate, dar care acum formează Adunarea;
şi, în sfârşit, cel de-al treilea capitol prezintă desfăşurarea specială a tainei cu privire la

4 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

naţiuni în administrarea slujbei pe care o are Pavel pe pământ. Aici, în capitolul al

patrulea, Adunarea este înfăţişată în unitatea ei ca Trup şi cu diferitele funcţiuni ale
mădularelor ei; ceea ce înseamnă că vedem efectul pozitiv pe pământ în Adunare al
planurilor lui Dumnezeu. Şi aceasta se întemeiază pe înălţarea lui Hristos care, după ce
l-a învins pe vrăjmaş, S-a suit la cer ca Om.

Daruri pentru oameni din partea Celui care este Cap al Trupului

Astfel înălţat, El a primit daruri în Om, adică în caracterul Său de om (comparaţi cu

Fapte 2.33). „Daruri în om” este expresia prin care este redat acest adevăr în psalmul
68, de unde este citatul. În pasajul care ne stă înainte, primind aceste daruri în calitate
de Cap al Trupului, Hristos este singurul canal prin care acestea pot fi transmise altora.
Acestea sunt daruri pentru oameni.

Aici sunt prezentate trei caracteristici ale lui Hristos: El este un Om înălţat, un Om care
l-a luat prizonier pe cel care îl ţinea pe om în captivitate, un Om care a primit pentru
oamenii eliberaţi de acest vrăjmaş darurile lui Dumnezeu care dau mărturie despre
această înălţare a omului în Hristos şi care sunt folosite ca mijloc pentru eliberarea
altora. Acest capitol nu vorbeşte despre semne directe ale puterii Duhului, cum sunt
limbile, miracolele şi tot ceea ce ar putea intra în ceea ce numim în mod obişnuit
daruri miraculoase, ci aici ne este prezentat ceea ce Domnul, în calitate de Cap, dă
credincioşilor individual; şi anume oameni-daruri pentru a-i forma pe sfinţi, pentru
zidirea Trupului – aceşti slujitori fiind rod al grijii Sale pentru sfinţi. De aceea, după cum
am remarcat deja, aceste daruri prezentate aici vor rămâne până când toţi vom creşte
până la statura de om matur în Hristos, Capul, darurile fiind date prin puterea Duhului.
În 1 Corinteni 12 nu este la fel.

Lucrarea completă şi glorioasă a Domnului; captivii lui Satan făcuţi slujitori

ai lui Hristos

Să ne oprim puţin pentru a contempla ceea ce am cercetat. Ce lucrare completă şi

glorioasă este aceea pe care a făcut-o Domnul pentru noi, despre care darurile
transmise nouă dau o mărturie frumoasă! Noi eram robi ai lui Satan şi, în consecinţă,
robiţi de moarte şi de păcat, dar Hristos a binevoit ca, pentru gloria lui Dumnezeu, să
sufere ceea ce trebuia să suferim noi. El a coborât în moarte, moartea fiind puterea lui
Satan şi a obţinut o victorie deplină pentru om. Eliberarea noastră este atât de
completă încât El, ca Om, este înălţat la dreapta tronului lui Dumnezeu. El, cel care a
fost în moarte, ne-a eliberat de sub jugul vrăjmaşului şi Se foloseşte de privilegiile Lui,
care Îi dau poziţia glorioasă, pentru ca pe cei care înainte erau captivi să-i facă vase
ale puterii pentru eliberarea altora. Fiind acum sub jurisdicţia Lui şi înrolaţi sub
drapelul Lui, noi avem dreptul să luptăm în războiul Lui sfânt, fiind animaţi de aceleaşi
principii de dragoste ca şi El. Eliberarea noastră este aşa de mare încât noi am devenit

5 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

instrumentele puterii Sale împotriva vrăjmaşului, colaboratorii Lui în iubirea Lui şi prin
puterea Lui. Din aceasta rezultă relaţia dintre evlavia manifestată în practică,
supunerea completă a cărnii, şi capacitatea de a-I sluji lui Hristos ca instrumente
folosite de Duhul Sfânt şi ca vase ale puterii Sale.

Semnificaţia înălţării Domnului, în legătură cu Persoana şi lucrarea Sa

Înălţarea Domnului este foarte importantă în ceea ce priveşte Persoana şi lucrarea Lui.
El este înălţat ca Om, dar mai întâi, tot ca Om, a coborât până în întunecimile
mormântului şi morţii, şi de acolo a ieşit victorios asupra vrăjmaşului care avea
puterea morţii şi, după ce a şters păcatele răscumpăraţilor Săi şi a împlinit în ascultare
ceea ce cerea gloria lui Dumnezeu, El Şi-a ocupat poziţia de Om mai presus de toate
cerurile, pentru ca să umple toate, nu numai ca Dumnezeu, ci potrivit cu gloria şi
puterea poziţiei în care este aşezat în urma împlinirii lucrării de răscumpărare, lucrare
care L-a adus în străfundurile puterii vrăjmaşului şi apoi L-a aşezat ca Om pe tronul lui
Dumnezeu. Şi această poziţie o are nu numai prin titlul de Creator, pe care îl avea
dinainte, ci şi prin acela de Răscumpărător, care pune la adăpost de rău tot ceea ce se
află în sfera puterii eficace a lucrării Sale, sferă umplută de binecuvântare şi de har şi
mai ales de Persoana Lui. Ce adevăr glorios care ţine în acelaşi timp de unirea firii
divine cu cea omenească în Persoana lui Hristos şi de lucrarea de răscumpărare
împlinită de El prin suferinţa Lui pe cruce.

Coborârea şi înălţarea Domnului

Iubirea L-a făcut să coboare de pe tronul lui Dumnezeu şi să devină Om , ca apoi, prin
acelaşi har să coboare în întunecimile morţii. După ce a suferit moartea purtând
păcatele noastre, El a fost din nou înălţat la tron, însă ca Om, şi umple toate lucrurile.
El a coborât mai jos decât creaţia, în moarte, şi este înălţat mai presus de toate.

Obiectul lucrării lui Hristos: Trupul Său, Mireasa Sa

Dar umplând toate lucrurile potrivit cu drepturile Persoanei Sale glorioase şi în relaţie
cu lucrarea pe care a împlinit-o, El este de asemenea în relaţie directă cu ceea ce în
planurile lui Dumnezeu este strâns unit cu El, cu ceea ce constituie în mod special
obiectul lucrării Sale de răscumpărare, adică Trupul Său, Adunarea, care este unită cu
El prin legătura Duhului pentru a-L completa pe acest Om mistic, pentru a fi Mireasa
acestui al doilea Om care umple totul în toţi – un trup care este aici, pe pământ, într-o
creaţie care nu este încă eliberată, în prezenţa vrăjmaşilor care sunt în locurile cereşti
până atunci când Hristos Îşi va exercita din partea lui Dumnezeu, Tatăl Său, puterea
care I-a fost încredinţată ca Om. Atunci când El Îşi va exercita puterea Se va răzbuna
pe cei care au întinat creaţia Sa şi l-au făcut pe om să cadă, omul care fusese
căpetenie a creaţiei de pe pământ şi o imagine a Celui care urma să fie Cap al tuturor

6 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

lucrurilor. El va elibera şi creaţia de sub robia răului. În aşteptarea acelui moment, El

este înălţat personal ca Om glorios şi aşezat la dreapta lui Dumnezeu până când
Dumnezeu Îi va pune vrăjmaşii sub picioare şi, în prezent, El transmite darurile
necesare pentru a-i strânge pe cei care trebuie să-I fie tovarăşi în glorie şi care se vor
arăta împreună cu El atunci când gloria Lui va străluci asupra acestei lumi a
întunericului.

Lucrarea Duhului Sfânt în Adunare

Apostolul ne prezintă aici o adunare deja eliberată şi exercitând puterea Duhului, care,
pe de-o parte, eliberează sufletele, iar pe de altă parte, le zideşte în Hristos pentru a le
face să crească până la statura Capului lor, şi aceasta în pofida puterii lui Satan care
este încă la lucru.

De aceasta se leagă un adevăr important: această putere spirituală nu se exercită într-

un mod exclusiv divin. Hristos este Cel care S-a înălţat (Cel care mai înainte a coborât
în locurile cele mai de jos ale pământului) şi, în calitate de Om, a primit aceste daruri
de putere. Spun că le-a primit în calitate de Om pentru că aşa se exprimă psalmul 68
şi Fapte 2.33. Pasajul din Fapte vorbeşte şi despre darurile oferite mădularelor Sale. În
capitolul de faţă este prezentat numai cel de-al doilea aspect: „a dat daruri oamenilor”
(versetul 8).

Scopul şi caracterul darurilor date de către Capul Trupului

Doresc să precizez că aceste daruri nu sunt prezentate aici ca fiind daruri împărţite
oamenilor de Duhul Sfânt coborât pe pământ, distribuite fiecăruia potrivit cu voia Lui,
şi nici nu este vorba de daruri care sunt semne ale puterii spirituale, potrivite pentru a
lucra asupra celor de afară, ci sunt slujbe pentru strângerea laolaltă şi pentru zidire,
fiind date de Hristos în calitate de Cap al Trupului prin intermediul darurilor cu care
sunt îmbrăcate persoanele pe care le alege El. El S-a înălţat şi Şi-a ocupat locul ca Om
la dreapta lui Dumnezeu şi umple toate lucrurile, dar, oricare ar fi întinderea gloriei
Sale, Hristos are în primul rând ca scop împlinirea căilor lui Dumnezeu în iubire prin
strângerea laolaltă a sufletelor, şi în special împlinirea acestor căi faţă de Adunare;
Domnul lucrează prin aceste daruri pentru ca prin ele să pună în lumină manifestarea
firii divine şi să transmită Adunării bogăţiile acestui har arătat pe aceste căi, har a
cărui sursă este însăşi natura divină. Natura lui Dumnezeu, planurile harului său şi
lucrarea eficace a lui Isus au ca obiect principal Adunarea. Aceste daruri sunt
mijloacele de administrare a binecuvântării pentru om.

Aceste daruri sunt: apostolii, profeţii, evangheliştii, păstorii şi învăţătorii. Apostolii şi

profeţii au pus temelia, sau mai degrabă au fost puşi ca temelie pentru această zidire
cerească şi au lucrat într-un mod extraordinar, ca venind direct de la Domnul. Celelalte

7 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

două categorii (din care ultima este subîmpărţită în două daruri, legate prin natura lor)
constituie slujbe care continuă în toate timpurile. Este important să remarcăm că
apostolul nu recunoaşte nimic din acestea înainte de înălţarea lui Hristos. Înainte de
acest eveniment el nu recunoaşte decât omul ca fiind copil al mâniei, puterea lui
Satan, puterea care ne-a înviat împreună cu Hristos (pe când eram morţi în păcat) şi
eficacitatea lucrării de la cruce care ne-a împăcat cu Dumnezeu şi a desfiinţat în
Adunare diferenţele dintre iudeu şi cel din naţiuni, unindu-i într-un singur Trup înaintea
lui Dumnezeu – crucea unde Hristos a băut paharul şi a purtat blestemul, astfel încât
mânia a trecut pentru cel credincios, iar crucea este cea unde Se arată un Dumnezeu
plin de dragoste, un Dumnezeu Mântuitor.

Apostolii şi profeţii Noului Testament

Termenul de „apostoli” se referă aici numai la acele daruri care au urmat înălţării lui
Isus. Cei doisprezece, ca trimişi ai lui Isus pe pământ, nu sunt subiect de învăţătură în
această epistolă, care tratează adevărul despre Trupul lui Hristos şi unitatea
mădularelor trupului, iar trupul nu a putut exista înainte să existe Capul şi înainte ca El
să ocupe această poziţie. De asemenea, am văzut că, atunci când Pavel vorbeşte de
apostoli şi de profeţi, aceştia sunt pentru el în exclusivitate cei ai Noului Testament,
care au căpătat această calitate de la Hristos, după înălţarea Lui. Omul cel nou, Omul
ceresc, în calitate de Cap, fiind înălţat la cer, este Cel care formează trupul Său pe
pământ. El formează acest trup pentru cer punând indivizii care îl compun în relaţie
spirituală şi inteligentă cu El Însuşi prin puterea Duhului Sfânt care lucrează pe pământ
în acest Trup; darurile de care vorbeşte aici apostolul sunt canalele prin care este
transmis harul din partea Capului, potrivit cu legătura pe care Duhul Sfânt o face între
Cap şi Trup.

Efectul darurilor

Efectul practic imediat al acţiunii darurilor este desăvârşirea credincioşilor conform

harului Aceluia care este Cap. Această acţiune divină ia forma lucrării de slujire pentru
formarea Trupului lui Hristos, care se desfăşoară pentru ca toate mădularele trupului
să ajungă la starea de om matur, la măsura staturii lui Hristos, Capul lor. Hristos a fost
descoperit în toată plinătatea Lui, şi, potrivit acestei descoperiri, mădularele Trupului
trebuie să fie modelate pentru a fi asemenea lui Hristos, Cel cunoscut ca umplând
toate şi ca fiind Cap al Trupului Său – descoperire a iubirii perfecte a lui Dumnezeu şi a
excelenţei omului înaintea Lui, potrivit planurilor Sale, a omului care este vasul harului
Său, al întregii Sale puteri şi al tuturor darurilor Sale. Astfel, Adunarea şi fiecare dintre
mădularele lui Hristos vor fi pătrunse de gândurile şi de bogăţiile unui Hristos bine
cunoscut şi nu vor fi purtate încoace şi încolo de tot felul de învăţături aduse de
vrăjmaş pentru a înşela sufletele.

8 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

Dragostea şi adevărul; Hristos, expresia perfectă a lor

Creştinul trebuie să crească potrivit cu tot ce este descoperit în Hristos şi să semene

din ce în ce mai mult cu Cel care este Capul, iubirea şi adevărul fiindu-i folositoare în
acest sens pentru sufletul său, acestea două fiind perfect exprimate în Hristos.
Adevărul exprimă relaţiile reale care există între lucruri în raport cu centrul absolut,
care este Dumnezeu, revelat acum în Hristos; iar dragostea este natura lui Dumnezeu,
care este centrul tuturor lucrurilor. Iar Hristos, ca lumină, arată exact locul şi
caracterul fiecărui lucru, fie că este vorba de om, de Satan, de păcat, de dreptate sau
de sfinţenie, toate fiind prezentate din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Şi Hristos
este dragoste, expresia iubirii lui Dumnezeu în mijlocul a tot ce există. Astfel, El este
modelul nostru şi este modelul nostru în calitate de învingător, care S-a suit la cer şi
este Capul nostru, de care suntem legaţi ca mădulare ale Trupului Său.

Mădularele Trupului sunt canale ale harului lui Hristos

De la acest Cap, prin intermediul mădularelor Sale, vine harul necesar pentru a împlini
lucrarea de asimilare a lor în El Însuşi. Trupul Său, strâns unit, creşte prin lucrarea
harului Său în fiecare dintre mădularele Lui, şi este zidit în dragoste . Aşa este poziţia
Adunării după gândul lui Dumnezeu până ce toate mădularele vor ajunge la statura lui
Hristos. Dar, vai!, manifestarea acestei unităţi este întunecată, însă harul şi lucrarea
harului Capului pentru a da creştere mădularelor nu a scăzut nici un moment,
niciodată, şi n-a scăzut nici dragostea din inima Domnului, ca sursă a acestui har. Noi
nu Îl glorificăm pe Domnul aşa cum ar trebui şi nu găsim îndeajuns plăcerea de a fi
slujitori pentru bucuria altora, totuşi Capul nu încetează să lucreze spre binele Trupului
Său. Lupul într-adevăr vine şi risipeşte oile, dar el nu le poate smulge din mâna
Păstorului. Fidelitatea Lui este glorificată chiar în infidelitatea noastră, însă fără a o
scuza.

Dublul caracter al unirii dintre Hristos şi Adunare

Cu acest scop foarte scump al administrării harului (care este creşterea individuală a
fiecărui mădular al Trupului lui Hristos până la statura Capului Însuşi), cu această
lucrare a fiecărui mădular la locul lui pentru zidirea în dragoste a Trupului, se încheie
această desfăşurare a planurilor lui Dumnezeu cu privire la unitatea dintre Hristos şi
Adunare, ea având acest dublu caracter de Trup al lui Hristos în cer şi de locuinţă a
Duhului pe pământ. Aceste două adevăruri nu pot fi separate, şi fiecare dintre ele are
importanţa lui deosebită, ele arătând în paralel lucrarea sigură şi de neschimbat a
Celui care este Cap, şi lipsurile manifestate de Adunarea aflată pe pământ, în ce
priveşte responsabilitatea ei.

Îndemnuri pentru o umblare potrivită cu poziţia pe care o ocupăm

9 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

După aceasta avem îndemnuri pentru o umblare potrivită poziţiei pe care ne-a acordat-
o Dumnezeu, pentru ca gloria Lui în noi şi prin noi şi harul Lui faţă de noi să poată fi
văzute în binecuvântarea noastră deplină. Vom remarca principiile esenţiale ale
acestor îndemnuri.

Întâi ni se prezintă o inimă orbită şi străină de viaţa din Dumnezeu, care, în consecinţă,
umblă în deşertăciunea propriei sale înţelegeri a vieţii, adică potrivit poftelor ei aflate
sub influenţa impulsurilor cărnii, fără Dumnezeu. În contrast cu aceasta, vedem starea
omului care Îl cunoaşte pe Hristos şi şi-a însuşit adevărul care este în Isus, ca expresie
a vieţii din Dumnezeu în om, Isus fiind Dumnezeu Însuşi arătat în carne. Cel care L-a
primit pe Hristos s-a dezbrăcat de omul cel vechi care se strică prin poftele înşelătoare
şi s-a îmbrăcat cu un Om nou, cu Hristos. Nu este vorba de o ameliorare a omului cel
vechi, ci de lepădarea lui şi de îmbrăcarea cu Hristos.

Nici aici apostolul nu scapă din vedere unitatea trupului lui Hristos: noi trebuie să
vorbim adevărul pentru că „suntem mădulare unii altora” (versetul 23). „Adevărul”, ca
o expresie a curăţiei şi a integrităţii inimii, este în relaţie cu „adevărul care este în
Isus”, a cărui viaţă este transparentă ca lumina, pe când minciuna este în relaţie cu
poftele înşelătoare.

Noua creaţie; căderea lui Adam şi rezultatul ei

Mai mult, omul cel vechi este fără Dumnezeu şi străin de viaţa din Dumnezeu, pe când
omul cel nou este o creaţie nouă , după modelul caracterului lui Dumnezeu: „în
dreptate şi în sfinţenia adevărului”. Primul Adam nu a fost creat după chipul lui
Dumnezeu în acest fel. Prin cădere, omul a ajuns la cunoştinţa binelui şi răului, el
nemaiputând fi inocent. Adam fusese inocent, adică nu cunoştea ce este răul, dar
acum, omul căzut este străin de viaţa din Dumnezeu, rămânând însă cu cunoştinţa
dobândită despre bine şi rău, cu distincţia morală între ce este binele şi ce este răul în
sine, distincţie ce constituie un principiu divin: „omul a ajuns ca unul din Noi, să
cunoască binele şi răul” (Gen. 3.22). Dar este necesară energia divină şi viaţa divină
pentru ca, având această cunoştinţă, omul să poată face binele înaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu, Centrul oricărei relaţii adevărate şi al oricărei obligaţii morale

Fiecare lucru apare în adevăratele lui caracteristici înaintea lui Dumnezeu, şi în

aceasta constă adevărul. Nu Dumnezeu este adevărul, ci adevărul este expresia
perfectă a ceea ce este un lucru în realitate şi, la modul absolut, expresia a ce sunt
toate lucrurile, ca şi expresia relaţiilor dintre ele. Deci, Dumnezeu nu poate fi adevărul,
pentru că El nu este expresia altui lucru, ci toate lucrurile se raportează la El şi El este
centrul tuturor relaţiilor reale şi al tuturor obligaţiilor morale. Dumnezeu nu este nici
măsura tuturor lucrurilor pentru că El este deasupra tuturor lucrurilor şi nimic altceva

10 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

nu poate avea poziţia Lui . Adevărul este Dumnezeu devenit Om; Hristos este măsura
tuturor lucrurilor. Şi toate lucrurile apar în adevăratul lor caracter în ochii lui
Dumnezeu; El judecă drept toate, atât sub aspect moral, cât şi în putere. El acţionează
potrivit acestei judecăţi a Lui, şi El este drept. El cunoaşte perfect şi răul, fiind El Însuşi
binele, şi nu poate suferi răul, respingându-l prin tot ce este El în fiinţa Lui: El este
sfânt. Şi aşa este şi omul cel nou creat după natura divină, asemenea lui Dumnezeu în
dreptate şi în sfinţenia adevărului. Ce privilegiu şi ce binecuvântare! El este, aşa cum
spune un alt apostol, părtaş naturii divine; Adam nu a fost aşa.

Responsabilitatea lui Adam de a asculta

Adam a fost perfect ca om inocent. Suflarea de viaţă din nările lui venise de la
Dumnezeu şi el avea responsabilitatea de a-L asculta pe Dumnezeu într-o chestiune în
care nu se punea problema binelui şi răului, ci avea numai de respectat o poruncă. El a
fost testat numai la proba ascultării şi nu i s-a cerut să cunoască binele şi răul în sine.
Acum, în Hristos, credinciosul este părtaş naturii divine, cunoscând binele şi răul şi
participând în mod vital la binele suveran, fiind părtaş naturii lui Dumnezeu, chiar dacă
depinde continuu de El. Ceea ce refuză în noi să depindă de Dumnezeu este firea
noastră rea.

Părtaşi naturii divine şi locuiţi de Duhul Sfânt pentru a fi imitatori ai lui

Dumnezeu

Există un prinţ al acestei lumi străine de Dumnezeu. Şi, în afară de participarea la

natura divină, nouă ne-a fost dat Duhul. Aceste adevăruri solemne sunt prezentate ca
principii în îndemnurile apostolului. Pe de-o parte ni se spune „nu daţi loc diavolului”
(versetul 27), adică nu-i daţi ocazia să lucreze asupra cărnii şi, pe de altă parte, „nu
întristaţi Duhul” care locuieşte în voi. Răscumpărarea creaţiei încă nu a venit, dar voi
aţi fost pecetluiţi pentru acea zi, deci respectaţi şi preţuiţi acest oaspete sfânt care, în
har, locuieşte în voi. Deci, orice amărăciune şi răutate să înceteze, chiar orice cuvânt
nepotrivit, iar blândeţea şi bunătatea să vă stăpânească, după modelul pe care îl aveţi
în Hristos cu privire la căile lui Dumnezeu faţă de voi. „Fiţi imitatori ai lui Dumnezeu”.
Ce privilegiu minunat! Acesta însă decurge în mod normal din faptul că noi suntem
părtaşi firii Lui şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în noi.

Modelul vieţii creştine aflat în creaţia cea nouă

Iată cele două mari principii subiective (cu caracter lăuntric) ale creştinului: 1) el s-a
dezbrăcat de omul cel vechi şi s-a îmbrăcat cu cel nou, 2) Duhul Sfânt locuieşte în el.
Nu există nimic mai important decât modelul de viaţă dat aici pentru creştin, întemeiat
pe faptul că noi suntem o nouă creaţie. Este ceva perfect subiectiv şi ceva perfect
obiectiv. Întâi, subiectiv, adevărul în Isus este că ne-am dezbrăcat de omul cel vechi şi

11 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

ne-am îmbrăcat cu omul cel nou, care-L are pe Dumnezeu ca model, fiind creat potrivit
cu Dumnezeu, după perfecţiunea morală a caracterului Său. Dar aceasta nu este totul,
pentru că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care noi am fost pecetluiţi pentru ziua
răscumpărării, locuieşte în noi, iar noi nu trebuie să-L întristăm. Acestea sunt cele două
elemente caracteristice ale stării noastre: omul cel nou, creat potrivit lui Dumnezeu, şi
prezenţa Duhului Sfânt, numit aici Duhul lui Dumnezeu, fiind numit astfel în relaţie cu
caracterul lui Dumnezeu.

Din punct de vedere obiectiv, Dumnezeu este modelul nostru

Apoi, obiectiv (în afara noastră), fiind creaţi după felul de a fi al lui Dumnezeu şi
Dumnezeu locuind în noi, El este model pentru umblarea noastră, şi aceasta în relaţie
cu cele două cuvinte care exprimă esenţa lui Dumnezeu: „lumină şi iubire”. Noi
suntem chemaţi să umblăm în dragoste, „după cum Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe
Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu” (5.1). ”Pentru noi” arată iubirea
divină; „lui Dumnezeu” arată perfecţiunea obiectului şi motivaţiei. Legea are iubirea de
sine ca măsură a iubirii pentru alţii. Hristos S-a dat pe Sine pentru noi, însă lui
Dumnezeu. Nevrednicia noastră face să fie şi mai mare valoarea dragostei care L-a
făcut să Se dea pentru noi, dar, pe de altă parte, afecţiunea şi motivaţia îşi iau
valoarea din obiectul lor; iar în cazul lui Hristos, Dumnezeu Însuşi a fost obiectul Lui,
pentru care S-a oferit în întregime. Dacă putem spune aşa, noi putem iubi mai presus
de ce suntem noi sau mai prejos de ce suntem noi. Atunci când, în afecţiunile noastre,
privim mai sus de noi, cu cât mai nobil este obiectul afecţiunii, cu atât mai nobile sunt
afecţiunile, iar atunci când privim la un nivel inferior nouă, cu cât obiectul iubit este
mai nedemn, cu atât mai curată şi mai absolută este iubirea. Hristos a fost desăvârşit
în ambele aspecte, şi aceasta la modul absolut. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi şi
lui Dumnezeu. Apoi se spune că suntem lumină în Domnul. Nu putem spune că noi
suntem iubire, pentru că iubirea este bunătatea suverană a lui Dumnezeu, ci noi
putem numai să umblăm în iubire, asemenea lui Hristos. Însă noi suntem lumină în
Domnul. Şi în aceasta Îl avem tot pe Hristos ca model: „Hristos va străluci peste tine”.
În calitate de copii iubiţi, noi suntem chemaţi să fim imitatori ai lui Dumnezeu.

Viaţa ne este prezentată perfect şi deplin în Hristos

Această viaţă la care suntem părtaşi şi pe care o trăim ca părtaşi firii divine ne-a fost
prezentată în mod obiectiv în Hristos, în toată perfecţiunea şi în toată plinătatea ei în
om, şi încă în Omul care a ajuns la perfecţiune şi este acum în cer, potrivit cu planurile
lui Dumnezeu cu privire la El. Această viaţă este Hristos, această viaţă eternă care era
dinainte la Tatăl şi care ne-a fost arătată. Cel care mai întâi a coborât este acum
înălţat în cer pentru a duce acolo firea omenească şi pentru a o manifesta în glorie, în
gloria lui Dumnezeu, potrivit planurilor eterne. Am văzut această viaţă în desfăşurarea
ei pe pământ: Dumnezeu arătat în carne, Omul perfect ceresc şi în totul ascultător de

12 / 14
Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

Tatăl, a Cărui purtare faţă de alţii este determinată de motivele care-L caracterizează
pe Dumnezeu Însuşi în har. Mai târziu, El Se va arăta pentru judecată. În viaţa de pe
pământ El a trecut deja prin toate experienţele unui om şi, prin aceasta, cunoaşte felul
cum harul se potriveşte pentru toate nevoile noastre, şi acest har îl desfăşoară acum
potrivit acestei cunoştinţe, iar în viitor va exercita judecata având o cunoaştere
perfectă a omului, nu numai o cunoaştere divină, ci şi o cunoaştere ca om care a
umblat în această lume în sfinţenie perfectă, fapt care nu va permite nici o scuză şi nu
va lăsa nici o scăpare inimilor celor judecaţi.

Chipul lui Dumnezeu

Dar acum noi vorbim despre chipul lui Dumnezeu în El, pentru că în El ne este
prezentat ceea ce trebuie să imităm, şi această fire este prezentată în om aşa cum
trebuie să se dezvolte în noi pe pământ, în împrejurările prin care trecem. În El vedem
manifestarea lui Dumnezeu, şi aceasta în contrast cu omul cel vechi. Ne este prezentat
„adevărul în Isus”, cu nota că, în noi, acest adevăr cuprinde dezbrăcarea de omul cel
vechi şi îmbrăcarea cu omul cel nou, ceea ce corespunde morţii şi învierii lui Hristos
(pentru comparaţie, în special cu privire la moartea Lui, vedeţi 1 Pet. 3.18, 4.1). Astfel,
pentru a atrage şi a pune în mişcare inimile noastre, pentru a ne da modelul după care
trebuie să fie formate şi ţelul pe care-l au de atins, Dumnezeu ne-a dat un Obiect în
care Se manifestă El Însuşi şi în care Îşi găseşte toată plăcerea.

Scopul lui Dumnezeu în omul cel nou şi scopul omului nou însuşi

Reproducerea lui Dumnezeu în om este scopul pe care Dumnezeu Îl are în omul cel
nou şi este de asemenea scopul omului cel nou, care este el însuşi o reproducere a firii
şi a caracterului lui Dumnezeu. Sunt două principii ale umblării creştinului, potrivit cu
lumina în care el se află. Primul, alergarea spre ţinta chemării lui cereşti, către Hristos
înălţat în cer. Deci alergarea este către cer, iar fiinţa minunată a lui Hristos este
motivaţia creştinului, pentru că doreşte să-L câştige pe Hristos. Dar nu acesta este
punctul de vedere al Epistolei către Efeseni, ci aici credinciosul este aşezat în locurile
cereşti în Hristos, de unde el vine (cum s-a întâmplat în mod real cu Hristos) şi
manifestă pe pământ caracterul lui Dumnezeu, avându-L, după cum am văzut, pe
Hristos ca model. Noi, fiind copii preaiubiţi, suntem chemaţi să arătăm căile Tatălui
nostru. Noi nu am fost creaţi din nou după felul în care a fost creat primul Adam, ci am
fost creaţi potrivit cu Dumnezeu, a cărui manifestare este Hristos, El fiind al doilea Om
şi ultimul Adam .

Trăsăturile caracteristice ale omului nou

Când apostolul intră în detalii vedem trăsăturile caracteristice ale omului cel nou:
adevărul, absenţa oricărei mânii cu caracter de ură (minciuna şi ura sunt cele două

13 / 14
 Click Bible
Discovering Perspective about the Bible and Christianity
http://www.clickbible.org

caracteristici ale vrăjmaşului), dreptatea practică, care este legată de lucrarea făcută
potrivit cu voia lui Dumnezeu (adevărata poziţie a omului); şi absenţa corupţiei.
Vedem aici omul supus ordinii pe care Dumnezeu a stabilit-o de la cădere, om eliberat
de efectele poftelor înşelătoare. Dar mai este încă ceva: un principiu divin care
produce dorinţa de a face bine altora, de a face bine trupului şi sufletului. Nu mai este
nevoie să spun cât de mult vedem aici o imagine a vieţii lui Hristos, aşa cum în
versetele precedente am văzut dezbrăcarea de duhul vrăjmaşului şi de omul cel vechi.
Apoi, completând această imagine, se vorbeşte despre duhul păcii şi al dragostei care
domneşte în inimă în pofida răului care se manifestă la alţii şi a nedreptăţilor pe care
ni le pot face ei. Apostolul adaugă ceea ce va fi uşor de înţeles după ceea ce am spus,
anume că, iertându-ne unii pe alţii, trebuie să fim imitatori ai lui Dumnezeu şi să
umblăm în dragoste, după cum Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi.
Ce imagine frumoasă şi ce privilegiu minunat! Fie ca Dumnezeu să ne facă să privim în
aşa fel la Isus încât imaginea Lui să se imprime în noi şi ca să umblăm asemenea Lui
într-o măsură cât mai mare.

Harul şi dragostea lui Dumnezeu acţionând în om şi întorcându-se înapoi la

Dumnezeu sub forma devotamentului

Altfel, este de remarcat aici un aspect important în acest tablou al roadelor harului şi
ale omului nou, şi anume că harul şi iubirea coboară de la Dumnezeu, lucrează în om şi
revin mereu la Dumnezeu sub forma devotamentului. Apostolul spune: „umblaţi în
dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi
jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (5.2). Aceasta vedem în Hristos. El
este această iubire care coboară în har, iar acest har care lucrează în oameni Îl face să
Se dedice lui Dumnezeu chiar dacă face o lucrare în favoarea altora. Aceleaşi lucruri
sunt valabile şi pentru noi, iar această îndreptare a inimii către Dumnezeu este piatra
de încercare pentru activitatea creştinului.

14 / 14
Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)