Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tempoul este o noțiune muzicală importantă, de care trebuie să țină cont orice muzician, fie el
începător, fie avansat. Cu ajutorul acestuia, interpretul poate reda nuanțele cerute de către partitură
– acesta este un lucru esențial când vine vorba despre a cânta corect, divers și într-un mod
profesionist. Deși notele par a fi ingredientul principal în ceea ce privește frumusețea unei compoziții,
de fapt, tempoul are un puternic impact asupra formei finale a piesei respective.
Tempoul este viteza de interpretare a unei piese muzicale și se măsoară în bătăi pe minut (bpm).
Acesta se poate regăsi la începutul partiturii, prin identificarea unor denumiri specifice (precum
Adagio, Allegretto etc.), care indică modul în care ar trebui cântată bucata respectivă. De asemenea,
măsura așezată la începutul portativului muzical poate oferi informații despre timpii în care se vor
interpreta măsurile cu pricina. De exemplu, dacă piesa este scrisă într-o măsură de 4/4, acest lucru se
înțelege astfel: fiecare măsură muzicală (distanța dintre două bare de măsură) va fi de 4 timpi
(lungimea unei pătrimi). În așa fel, interpretul se va baza, în permanență, pe acest indicator
temporal.
Uneori, însă, acest aspect poate fi influențat de către diverși oameni, în funcție de context și de rolul
pe care îl au aceștia în ansamblul respectiv. De exemplu, într-o orchestră, dirijorul are libertatea de a-
și impune viziunea asupra schimbărilor de tempo, care pot nuanța diferit modul de interpretare. De
asemenea, în anumite genuri muzicale, precum cea populară, tradițională sau cea de fanfară,
tempoul este impus și condus de către percuționiștii principali – cei care cântă la tobe sau alte
instrumente de percuție.
Astfel, în funcție de cadrul în care te afli, dar și de caracteristicile muzicii pe care o interpretezi, te
poți întâlni cu mai multe tempouri muzicale, care sunt ghidate de către cei care au această
responsabilitate sau care sunt indicate pe suportul scris.
În muzica clasică au fost introduse, în secolele XVII-XVIII, denumiri specifice ale tipurilor variate de
tempo. Acestea au fost inventate în italiană, fiindcă, pe vremea aceea, era o limbă comună, vorbită și
înțeleasă de către majoritatea marilor compozitori. Ele au rămas până astăzi metode de identificare a
tempoului și a respectivei maniere în care trebuie interpretată lucrarea muzicală. Deseori, acești
indicatori oferă informații prețioase atât despre ritm și schimbările acestuia, cât și despre
expresivitatea care îmbogățește interpretarea.
Așadar, există mai multe categorii de tempo muzical, pe care le poți observa notate pe partiturile de
muzică simfonică sau în manualele de specialitate:
De asemenea există și alte cuvinte care pot exprima o schimbare sau o nuanță pe parcursul melodiei,
chiar dacă tempoul muzical general este unul dintre cele de mai sus – noțiuni precum tempo primo
(revenire la primul tempo), subito (brusc) și altele.
În concluzie, tempoul este un factor cu care te vei întâlni tot timpul în muzică, indiferent de
instrumentul pe care îl practici. Acesta este unul dintre detaliile care pot face diferența dintre o piesă
cântată la un nivel basic și una interpretată la nivel profesionist. Studiază toate aceste elemente care
țin de teoria muzicală și pune-le în aplicare în permanență!