Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Recoltarea se face la cabinet sau la laborator, dimineata inaintea primei mictiuni, fara nici o toaleta
locala la barbat si cu toaleta atenta la femeie. Se recomanda ca bolnavul sa nu ingereze lichide prea
multe cu 10-12 h inainte si sa urineze noaptea cat mai tarziu. Daca secretia e redusa se va face in
prealabil, masaj prostatic ( nu si in faza acuta a procesului inflamator) sau se va incerca reactivarea
secretiei prin ingestia de bere in seara precedenta, prin instilatii uretrale cu 5 ml nitrat de argint sau
prin iritare mecanica a uretrei.
Tehnica variaza in functie de agentul suspicionat: pt uretrite microbiene se recolteaza cu ansa de
platina din secretia de pe meat sau de pe colul uterin; pentru uretrite inframicrobiene sau sdr Reiter
se racleaza mucoasa uretrala, epiteliul colului uterin sau al conjunctivei cu ansa de platina, chiureta
Dunlop-Jones oftalmologica sau cu tampon de vata. Se va face citodiagnostic deci se va evita
recoltatea de puroi sau sange.
Pentru trichomonas vaginalis se face recoltare cu ansa din secretia uretrala si din santul
balanopreputial iar produsul pe lama se va examina imediat.
In prostatitele cronice se recolteaza din secretia prostatica dupa masaj sau din ejaculatul de
dimineata dupa 5 zile de abstinenta sexuala.
14. Factorii de care depinde numarul sedintelor terapuetice necesare distrugerii calculului prin
ESWL.
- caracteristicile calculului: localizare, dimensiune, structura chimica, duritate fizica
- tipul aparatului folosit: presiunea energiei din focarul therapeutic si dimensiunea acestuia.
Calculi duri (cistina, oxalate de calciu monohidrat) necesita nr mare si trepte superioare de energie a
undelor de soc aplicate.
16. Care sunt situatiile in care ESWL este imposibilă tehnic, limitată în aplicare sau previzibil slab
eficientă ?
Exista anumite conditii date de:
- Particularitati ale pacientilor: obezitate excesiva (nu se poate localiza ecografic calculul),
anomalii scheletale ce impiedica o pozitionare corecta pe masa de lucru ( cifoze, cifoscolioze
accentuate)
- Particularitati ale litotritorului: cele cu localizare exclusiv radiologica nu permit fragmentarea
calculilor radiotransparenti; cele cu localizare ecografica nu permit localizarea calculilor
ureterali iliaci si pelvini;
- Anomalii renale de pozitie- rinichi in ectopie pelvina sau incruciasata
- Calculi pe rinichi transplantat;
- Anomalii ale cailor urinare superioare ce nu permit eliminarea fragmentelor: calcul in
diverticul caliceal, calcul asociat cu disfunctiesau stenoza de jonctiune pielo-ureterala sau cu
stricture de ureter;
- Calcul asociat cu dilatatia importanta a sistemului cavitar renal;
- Localizare calicial inferioara- exista rata crescuta de restante litiazice;
- Calcul ureteral fix, impactat;
- Localizarea calculilor in ureterul iliac;
- Chimia calculilor: cei de cistina sau oxalat monohidrat au o duritate remarcabila
Litiaza renala “la limita” ( diametrul calculului intre 1,5-3 cm) si masa litiazica mare (calculi cu
diametru peste 3 cm, litiaza multipla cu volum mai mare de 5 cm cubi, calculi coraliformi partiali sau
completi) desi e abordabila prin ESWL monoterapie cu conditia inserarii unui cateter ureteral
autostatic dublu J, necesita un effort therapeutic prelungit, ceea ce inseamna o rata mai mare de
esec, o morbiditate mai mare si o rata mai mare a restantelor litiazice; de aceea se va renunta la
principiul minimei invazivitati pentru cel al minimei morbiditati (NPL, chirurgie deschisa).
18. Proprietatile radiatiei LASER, pentru care aceasta este folosita in urologie.
Interactiunea LASER-tesut depinde de proprietatile fascicolului laser si de cele ale tesutului respectiv ;
acestea vor determina indicatia aplicatiei. Diferite medii vor produce fascicole cu lungimi de unda
diferite, lungimile mai mari putand patrunde mai profund in tesuturi.Alte caracteristici ce definesc
performanta laserilor sunt nivelul energetic si modul de emisie ( continua sau pulsatila). Proprietatile
fizice ale laserilor sunt definite de : energie, putere, fluenta (densitatea puterii) si iradianta
(intensitatea undei laser). Fibrele optice folosite pentru a transmite undele laser permit o oarecare
divergenta a fascicolului la iesirea din capatul fibrei, astfel incat la o distanta de pana la 3 cm
intensitatea poate varia de la a inciza tesutul (distanta cea mai mica, spotul cel mai concentrat) la a-l
vaporiza (distanta cea mai mare).
Efectele tehnologiei LASER utilizate in medicina sunt consecinte ale proprietatilor ei :
1.termice : energia luminii absorbite e transformata in caldura ; la 60 grade-denaturarea proteinelor,
la 100 deshidratarea celulara, la 250 carbonizarea iar la 300 vaporizarea tisulara. Efect folosit in
ablatia tumorilor.
2.mecanice : utilizate in litotritia calculilor.
3.fotochimice : utilizate in distrugerea tumorilor superficiale, indiferent de natura, ale pielii si
mucoaselor ; unda laser activeaza compusi (hematoporfirina) administrati sistemic si fixati selectiv in
tesutul tumoral la produsi toxici ce induc moartea celulara.
4.de coaptare tisulara : pentru inducerea coaptarii colagenice a marginilor unei incizii, dupa
adaugarea de material proteic (50% albumina umana) sau cromofori.
34. Enumerati 5 leziuni ale aparatului urinar inferior ce pot fi rezolvate endoscopic:
deblocarea endoscopica a colului vezical, extragerea calculilor si corpilor straini din uretra si VU,
electrorezectia tumorilor vezicale, sectionarea stricturilor uretrale, cateterism uretral in anuria
obstructiva si/sau insertia unui cateter ureteral autostatic tip Cook.
Punctul ureteral mijlociu Halle: la intersectia orizontalei ce uneste cele 2 SIAS cu marginea laterala a
dreptilor abdominali; se mai numeste punctul supraspinos Turneaux. E dureros in afectiuni ale
ureterului lombar si iliac.
Punctul ureteral inferior Pasteau: corespunde zonei uretero-vezicale, palpabil direct prin tuseu rectal
sau vaginal. Punctul ureteral inferior palpat bimanual poate evidentia calculul ureteral juxtavezical
sau intramural sau tumora infiltrativa ureterala ( patologie de ureter terminal).
59. Polakiuria:
Urinare frecventa cu cantitati mici de urina, neexplicata de cresterea diurezei. Este un simptom si
depinde de individualitatea psihica a fiecarui pacient. Apare prin mai multe mecanisme:
- Reducerea capacitatii vezicii prin tumori vezicale, litiaza, cistita acuta, pancistita, tbc urinar,
adenom prostatic, cancer prostatic cu evolutie endovezicala sau cauze de compresie
extrinseca( sarcina, tumori maligne sau benigne);
- Staza vezicala cauzata de obstructii subvezicale date de adenom prostatic, cancer prostatic,
stricturi uretrale, valve uretrale, stenoze de meat, fimoze, tumori peniene cu invazie uretrala,
calculi inclavati in uretra, vezica neurologica;
- Iritatia sfincteriana sau a detrusorului in leziuni cervico-uretrale date de tumori vezicale sau
prostatice, calculi sau substante iritante
Ca unic simptom e dificil de interpretat; in sindromul cistitic se asociaza cu urina tulbure si durere la
mictiune;
Polakiuria diurna cu hematurie de efort, jet intrerupt, ce se reia dupa modificarea pozitiei si durere
cu sediu variabil in functie de pozitie sugereaza litiaza vezicala;
In tumora vezicala se insoteste de hematurie, histurie, anemie, sindrom consumptiv;
In adenomul de prostata polakiuria apare in a doua parte a noptii; se trateaza cu beta-blocante
selective inhibitori de 5-alfa-reductaza sau chirurgical;
Polakiuria progresiva, cu disurie progresiva de la o ora la alta, febra, frison, dureri perineale
sugereaza supuratii prostatice sau periuretrale; se trateaza cu antibioticoterapie si drenaj;
Polakiuria premenstruala cu dureri hipogastrice si urina limpede sugereaza cistopatia endocrina si se
trateaza hormonal ginecologic.
60. Disuria
Dificultatea mictionala si golirea cu efort a vezicii. Principalele cauze posibile sunt urmatoarele:
-disuria prin disectazia de col vezical: datorita leziunilor la nivelul colului ale
mucoasei/muscularei/inervatiei/tesutului conjunctiv/elemente vasculare in tumori de VU, de prostat,
scelroza de col vezical, tulburari de vascularizatie sau inervatie. Tratarea cauzei poate ameliora
simptomatologia.
-disuria secundara obstructiilor subvezicale, de la col la MUE: HPB, tumori prostata maligne, tumori
uretra, supuratii prostatice, litiaza uretrala, uretrite acute sau cronice, stricturi uretrale, hipertrofia
de verum montanum, valvele uretrale.
-disuria de cauza vezicala: tumori, calculi obstructivi, vezica paralitica. Disuria e mai intensa spre
finalul mictiunii in sindromul cistitic sau in litiaza vezicala. Apare si in leziuni nervoase centrala ( tabes
de ex) sau periferice (post amputatie de rect) si in leziuni vertebrale cu interesare nervoasa.
-disuria secundara neconcordantei detrusor-col vezical: megavezica, sindrom Innes-Williams.
Disuria prin afectiuni de organe vecine: la gravide, in tumori ale uterului si anexelor, tumori rectale,
flegmoane de fosa ischio-rectala, abcese perianale, hemoroizi trombozati.
63. Anuria:
Anuria se defineste ca suprimarea diurezei. Diureza normala 800-1800 ml/24h, oligurie relativa 400-
800 ml/24h, oligurie absoluta 100-400 ml/24h, ,100 ml/24h = anurie
Exista 2 cauze de anurie: obstructia de cai urinare si imposibilitatea functiei normale a parenhimului
renal.
Anuria obstructiva apare prin instalarea brusca a unui obstacol pe rinichi unic functional, congenital
sau chirurgical sau prin obstructia simultana a ambilor rinichi. Cele mai frecvente cauze sunt litiaza,
cheagurile din hematuriile renale majore, tumorile, infectiile, malformatiile complicate, cancerul de
prostata sau cancerul vezicii urinare, compresiile patologice de vecinatate sau iatrogene.
Primul pas in reluarea diurezei= permeabilizarea cailor urinare= degonflarea rinichiului prin
cateterism ureteral retrograd, ureteroscopie, drenaj intern pielo-uretero-vezical sau prin nefrostomie
percutana sub ghidaj echo. Nereluarea diurezei conduce spre alte cauze ale anuriei- nefrologice,
infectioase sau vasculare!
65. Hematuria:
=prezenta de sange in urina peste 3000 hematii/minut sau peste 5 hematii/cp
Hematuria poate fi microscopica- <1 milion/min, sau macroscopica- > 1 milion/min.
Hematuria microscopica- detectia de sange in urina se face prin examen microscopic sau cu dipstick.
Sumarul de urina evalueaza cantitativ hematuria in functie de cantitatea de hematii descoperite:
foarte rare- rare-frecvente-foarte frecvente-in masa. In functie de caracteristicile hematiilor se poate
orienta sediul hemoragiei: hematiile normale sugereaza hematurie de origine joasa, cele palide,
deformate- hematurie de origine inalta. Osmolaritatea urinara crescuta determina aspectul crenelat
si microcitoza, iar cea scazuta hematii mari pe cale de liza. Prezenta cilindrilor hematici orienteaza
spre originea renala a hematuriei; asocierea de piocite- infectie; de cristalurie-litiaza. Asocierea
hematuriei minore cu proteinurie mare sugereaza nefropatie.
Hematuria macroscopica: diagnosticul cert e pus cand apar cheaguri in urina, cand hematocritul
urinar depaseste 40-50%
Hematuria e urgenta de diagnostic, cand prin intensitate blocheaza evacuarea urinara sau cand
anemia ameninta viata devine urgenta terapeutica.
Hematuria izolata are ca prima investigatie de urgenta cistoscopia: sangerare de cauza joasa ( cancer
prostatic, tumora vezicala, calcul vezical, adenom), sangerare printr-un meat ureteral ( tumora
renala, litiaza, cauza urologica), sangerare prin ambele meate ureterale ( cauze urologice: rinichi
polichistic, litiaza bi-renala, patologie tumorala bilaterala; cauze nefrologice: GN, nefroangioscleroza,
amiloidoza, necroza papilara) sau nu se observa sursa sangerarii.
Hematuria poate sa apara si asociata altor semne si simptome: in tumorile parenhimatoase, in cele
uroteliale inalte, in litiaza renala, in necroza papilara, in tbc urinar, in boala polichistica renala, in
traumatisme, in alte afectari ( sdr Cacci-Ricci, hemangioame renale), in adenomul de prostata ( e
initiala frecvent), in litiaza vezicala, in cancerul prostatic ( mai frecvent si mai specific decat in HBP), in
sindroame cistitice de cauze diverse. In afectiuni vasculare ale tractului urinar hematuria poate fi
determinata de embolia arterei renale prin cheaguri, ateroame, sepsis ( clinic: colica nefretica,
hematurie, greata cu varsatura, ileus, oligo-anurie, febra, HTA), de tromboza acuta a venei renale cu
aceleasi manifestari ca in embolia arteriala dar cu evolutie spre sechele, atrofie si IR sau de apoplexii
hemoragice peri si pararenale.
Investigatii: echo de urgenta, RRVS si UIV, la barbat-cliseu mictional si postmictional pt aprecierea
reziduului, cistoscopia, CT, RMN, arteriografie, scintigrafie renala, etc..
Tratament: in primul rand trebuie determinata cauza! Rezolvarea ei va rezolva hematuria!
Retentia completa de urina prin cheaguri- cateter vezical si spalare repetata cu lichid steril, si
extragerea cheagurilor cu seringa Guyon. Ulterior se poate monta cateter uretro-vezical special cu
dublu-curent in vederea impiedicarii formarii cheagurilor.
Hematuria macroscopica majora care afecteaza prin volumul de sange pierdut hemodinamica
pacientului e adesea prin traumatism renal sau ale aparatului urinar inferior- se va trata cauza.
66. Pneumaturia:
Defineste eliminarea de gaze prin urina. Cele mai comune cauze sunt fistulele dintre aparatul urinar
si cel digestiv ( recto-vezicale, sigmoido-vezicale, uretro-rectale) ce pot determina si fecalurie in unele
cazuri. Alte posibile cauze: cistita emfizematoasa a diabeticilor.
Diagnostic: cistoscopia
Tratament: chirurgical
81. RRVS:
RRVS corect efectuata trebuie sa aiba pe film urmatoarele repere osoase: vertebrele T11 si T12 in
partea de sus, CV pe mijlocul filmului si simfiza pubiana in partea de jos. RRVS care nu indeplineste
aceste reguli este incorect executata si trebuie repetata pentru a evita obtinerea unor informatii
incorecte sau incomplete.
In functie de aceste considerente se regleaza regimul expunerilor radiologice ulterioare, se observa
daca intestinul a fost bine pregatit, se culeg informatii despre cadranul osos, umbra psoasului ( daca
e prezenta si simetrica cu cea controlaterala), diversele tipuri de imagini radio-opace care se pot
proiecta la nivelul aparatului urinar ( de ex: calculi radio-opaci).
83. UIV:
Pentru o UIV (1 ml/kgc bolus) de calitate satisfacatoare, pacientul trebuie pregatit digestiv printr-un
regim alimentar cu 2 zile in prealabil. Incepand cu ora 20 in preziua examinarii, pacientul va opri
ingestia de lichide si solide si va fi pregatit cu 2 plicuri de Fortrans. UIV este metoda optima pentru
vizualizarea intregului tract urinar, mai ales a uroteliului care acopera sistemul pielocaliceal, ureterele
si VU. Investigatia aduce informatii functionale calitative si informatii anatomice.
UIV are 2 faze: nefrografica (opacifierea parenhimului renal, apare dupa 1 minut de la injectare) si
pielografica ( opacifierea sistemului pielocaliceal, la 2-3 minute de la injectare). Secventa filmelor
depinde de timpul de injumatatire:
-injectarea in bolus: opacifierea parenhimului apare rapid si dureaza o scurta perioada de timp (de
aia primul cliseu se face imediat dupa injectare)
-injectarea lenta: opacifierea apare dupa cateva minute si dureaza mai mult
Adesea se efectueaza pe langa cliseele renale, si clisee cu vezica plina, clisee mictionale si
postmictionale. Examenul urografic nu trebuie standardizat, cliseele se vor efectua la intervale
diferite in functie de patologia pacientului si de rezultatul cliseelor initiale.
Pentru rezultate mai bune se pot efectua: UIV cu diuretic (in caz de obstructie ureterala la limita, dar
scintigrama renala e mult mai sensibila si mai precisa si e de electie), UIV minutata ( in stenozele
unilaterale de artera renala, nu se mai foloseste), UIV in decubit ventral (pentru a obtine o opacifiere
mai buna a sistemului pielocaliceal si ureterului), UIV cu compresie prin comprimarea ureterelor la
nivelul stramtorii superioare a pelvisului printr-o centura subombilicala, timp de 15 minute, dupa
decompresie efectuandu-se un alt film.
Indicatiile curente ale UIV sunt durerea in flanc, hematuria, hidronefroza sau ureterohidronefroza
decelate ecografic, litiaza aparatului urinar, ca proba functionala calitativa inaintea efectuarii unei
nefrectomii sau pentru citologie urinara anormala.
86. Hidronefroza:
Hidronefroza reprezinta distensia cavitatilor renale de natura congenitala sau dobandita
(ureterohidronefroza implica si dilatatia ureterului).
Ecografia e prima metoda de investigatie pentru detectarea hidronefrozei; ea va indica gradul
distensiei si de multe ori si sediul si natura obstacolului. Dilatatia bazinetului si calicelor apare sub
forma unor zone transsonice in interiorul zonei ecodense. Cand dilatatia implica numai cavitatile
renale, ureterul nu poate fi vizualizat ecografic.
Hidronefroza are 5 grade:
I-distensia bazinetului si calicelor primare
II-distensia bazinetului, calicelor primare si secundare
III-dilatatie cu aplatizarea sau inversarea cupelor caliceale dar cu parenhim de grosime normala
IV-distensie majora cu subtierea importanta a parenhimului si calice explodate
V-dilatatia completa, monstruoasa, cu disparitia parenhimului renal- rinichiul mut urografic
Distensia vezicala secundara retentiei complete de urina va duce la ureterohidronefroza bilaterala, in
general simetrica, cu caracter acut, ce se remite dupa drenajul vezical.
Hidronefroza congenitala prin disfunctie de jonctiune pielo-ureterala are ca manifestare ecografica
distensia globuloasa a bazinetului si secundar a calicelor, cu ureter normal. Hidronefroza de cauza
obstructiva litiazica va evidentia un calcul cu con de umbra posterior si distensia secundara, iar cand
obstacolul e ureteral, ureterohidronefroza secundara. Cu cat dilatatia e mai mare cu atat ureterul
poate fi evaluat mai bine.
Cand dilatatia ecografica implica un singur calice se numeste hidrocalicoza si se face diagnostic
diferential cu chistul renal solitar.