Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
CLASIFICARE
a.optic:
corectia viviilor de refractie :
-statica: miopie, hipermetropie, astigmatism;
-dinamice: preshiorple
-asociale: afakie, anizometropie
b.estetic
de necesitate(avand si rol functional) oniridie, policorie, pseudopolicolire (congenitala sau
castigata)
de circumstanta
c. tectoniuc
keratocon sau alte octazii corneene sau sclerale porilimbice (stafilom intercalar);
d.terapeutic
e. adjuvant optico-muscular: in cazul nistagmusului
a. corneene cu diametrul mai mic decat cel al corneei, cuprins intre 8,2-10,7 mm, cel mai
frecvent avand 8,8: 9,2 si 9,5 mm; sunt lentile dure, permeabile sau nu la oxigen
b. cornosclerale sau semisclerale, cu diametrul de 12,5-13,5 mm. Se sprijina limb sau/si pe
sclera adiacenta limbului; pot fi dure sau moi.
c. sclerale.
Sunt lentile ce acopera corneea complet si se sprijina pe sclora la distanta de limbul
sclerocornean au diametru intre 14-25 mm, mai frecvente intre 14-16 mm.
c. combinate sau hibride (“piggy-back”) – lentila moale ca suport cornean, ascala cu optica
dura, plasata central peste lentila moale.
Materialele utilizate pentru confectionarea lentilelor de contact s-au diversificat foarte mult
in ultimii 15-20 de ani, cercetatorii cautand sa amelioreze cateva proprietati :
- permeabilitatea la gaze, in special la oxigen;
- ridicarea gradului de hidratare pentru cele moi;
- crestera gradului de umezire a suprafetelor;
- obtinerea unor lentile cat mai subtiri, cu stabilitate chimica crescuta;
- obtinerea unor materiale cu o toleranta corneana ridicata
Permeabilitatea la oxigen este unul din parametrii cei mai importanti. Definirea acestei
calitati necesita cunoasterea unor parametrii:
1. coeficientul de difuziune a oxigenuluiin material: D;
2. coeficentul de solubilitate a oxigenului in material: K
3. coeficientul de permeabilitate a meaterialului: DK, care este proportional cu coeficientul
de hidratare, avand o crestere exponentiala. Acest coeficient variaza in functie de:
-temperatura: crestere proprtionala;
-grosime (L): crestere invers proportionala
Cu cat lentila este mai subtire, cu atat pereabilitatea este mai buna.
4. coeficentul de transmabilitate a oxigenului DK/L;
Lentilele cu DK intre 15-30 sunt pentru portul zilnic, cele cu valori de 50-80 pentru portul
prelungit, iar cele cu valori in jur de 100 sunt pentru portul permanent..
5. fluxul de oxigen ce traverseaza lentila depinde si de diferenta de presiune partiala a
acestui gaz, pe cele doua fete ale lentilei de contact : atmosferica si corneeana :
p patm-pc
Astfel, formula care arata penetranta gazului prin lentila de contact este:
DK/L x p
Din acest punct de vedere materialele din care sunt confectionate lentilele de contact
pot fi:
- cu flux scazut : PMMA; HEMA; CAB.
- cu flux mediu: silicon brut; hidrogel cu hidratare inalta; copolimori siliconali;
- cu flux ridicat : silicon pur si elastomeri, hidrogel cu hidratare foarte mare.
Asa cum am aratat mai sus, un parametru important este presiunea partiala a oxigenului
in aer. In laborator se foloseste presiunea partiala a oxigenului de 160mmHg, dar in realitate
aceasta concentratie depinde de presiunea atmosferica. La presiune atmosferica mai mica,
presiunea partiala a oxigenului scade proportional. Astfel si Dpt scade.
Acelasi fenomen se petrece atunci cand suntem cu pleoapele inchise. In astfel de situatii,
presiunea partiala a oxigenului este de numai 55 de mmHg, deci si fluxul prin lentila va scadea
de 3 ori (160/55).
Cum valorile presiunii partiale a oxigenului nu le putem modifica in vivo, rezulta ca
imbunatatirea oxigenarii corneei de sub lentila de contact se poate face numai pe seama
ameliorarii coeficientului de transmibilitate .
Un alt parametru important este comportarea lentilei fata de filmul lacrimal. Umezirea
suprafetei lentilei de contact permite preluarea si transmiterea gazelor. Aceasta se poate studia
prin unghiul pe care-l face picatura de lacrima pe lentila. Cu cat unghiul este mai mic, cu atat
inmuierea lentilei este mai buna si transmisibilitatea oxigenului mai ridicata.
1. Lentile dure
Impermeabile la gaz
a. polimetacrilatul (PMMA); au cost mic, sunt durabile, usor de confectionat si de
manevrat.
Dezavantajele: Impermeabile la oxigen, confort scazut. Astazi doar 5-10% din purtatorii de
lentile de contact utilizeaza astfel de lentile.
b. polimelilmetacrilat reticulat : sunt lentile flexibile, rapid acceptate, cu toleranta
buna in timp si confort.
Permeabile la gaz
a. celuloza acelat butimt (CAB) are ca avantaje o buna penetrabilitate la gaz, dar o
durabilitate foarte scazuta.
b. siliconul 100% are o permeabilitate foarte mare, dar monomerul este hidrofob .
Materialul poate fi totusi folosit sub forma de rasina (rigida) sau elastomer(flexibil), care sunt
tratate prin bombardarea ionica pe suprafata pentru a deveni hidrofile . Aceasta hidrofilie
scade insa in timp;
c. silicon acrilat; se obtine prin combinarea siliconului cu PMMA. Coopolimetrul
obtinut syloxanil metacrilat are un DK ridicat si o hidrofilie relativ buna;
d. T butil stirenul (sau simplu stirenul) este usor, dand un confort excelent, dar are
durabilitate mica si creeaza ebluisare ;
e. fluoropolimerii: fluoropolimer pur, fluorosiloxanil metacrilat, perfluoroalkil
itaconatsiloxan.
Aceste materiale au un DK foarte mare, umezirea suprafetei este foarte buna, iar
durabilitatea materialului este relativ buna. Sunt folosite pentru lentilele cu port prelungit.
f. Alte substante folosite: PMMA modificat, PMMA + PVP, PMMA + CAB + silicon.
Recent au fost folosite lentile de colagen cu scop de pansament cornean.
2. Lentile moi :
a. hidroxietilmetacrilat (HEMA). Hidratarea lor variaza intre 25 - 85% . Sunt
confortabile si rapid acceptate de pacient.
Dezavantajele: mai scumpe, durabilitatate scazuta, manevrabilitate mai dificila;
b. alte materiale folosite pentru lentilele moi sunt: N vinil pirolidon (NVP), polivinil,
pirolidon(PVP), metil metacrilat (MMA), glicerol metil metacrilat (GMA). Aceste materiale
simple sau combinate in diferite proportii cu HEMA sau intre ele au dat posibilitatea obtinerii
unor lentile suple cu hidrofilie foarte ridicata, necesara lentilelor cu port permanent.
3. Lentile hibride : combina un centru optic rigid din t-butil stiren cu o periferie
haptica din hidrogel. Aceasta lentila de contact este confectionata printr-un proces numit
polimelizare diferentiala, ce permite obtinerea unei lentile dintr-o singura plasa cu proprietati
diferite central si periferic .
O alta problema de discutat este coloratia lentilelor, introducerea lentilelor de contact
colorate s-a facut in 1980, initial cu scop estetic, apoi destinatia lor s-a diversificat :
-estetic( ex. Schimbarea culorii Irisului, mascarea unei opacitati corneene, coloboarne Iriene)
-protectiv( ex. Albinism, anidirie midriaza fixa post- traumatica)
-indicator (pentru a fi gasite si vazute mai usor de catre unele persoane cu vicii mari de
refractie).
Cele mai utilizate culori sunt albastru si verdele.
a. Indicele de refractie:
In general materialele plastice folosite au un indice de refractie de 1,42- 1,52, deci
mai mare decat al corneei, care este estimat intre 1,33 si 1,375. Acest indice de refractie crescut
confera posibilitatea creerii unor lentile de contact cu atat mai subtiri cu cat indicele de refractie
este mai mare.
b. Razele de curbura ale lentilelor de contact confera forma mai plata sau mai
convexa a suprafetei respective. Cu cat raza de curbura va fi mai mare, cu atat suprafata
respectiva va fi mai plata si invers. Raza de curbura se exprima in cifre cu doua zecimale, ex:
8,00 mm; 7,50 mm. Aceste raze de curbura se mai pot exprima si in dioptrii: de ex. O lentila cu
7,50 mm raza de curbura se poate scrie ca o surafata de 45,00 Dpt. Formula de transformare a
razei de curbura (R) in dioptrii (D) este: D:337,5/R
Fig3-3 : diametrul lentilei de contact este egal cu lungimea corzii segmentului de cerc cu raza LC
Fig. 3-5: Zona optica anterioara trebuie sa fie suficient de larga pentru a acoperi intrarea
pupilara proiectata. Descentrarea unei lentile creeaza in periferie o pelicula de lacrimi
deformata ce induce tulburari de vedere .
7. A.P.C. (Anerior Peripheral Curve). Unele lentile au la nivelul hapticii o curbura diferita fata
de optica pe fata anterioara .Nu va fi specificata de medic. Ea este necesara numai
constructorului lentilei de contact pentru situatii deosebite ( ex: lentilele pentru miopia
forte).
8. Diametrul lentilei de contact exprima lungimea corzii totale a lentilei de contact dintr-o
margine in alta.
9. Zonele de amoritizare (blends) sunt destinate sa elime discret diferentele dintre optica si
haptica, creand o jonctiune , cat mai perfecta intre P.C.C si P.I.C.; precum si intre P.I.C
si P.P.C. . Rezulta astfel o suprafata asferica; ea confera un confort deosebit de bun.
10. Puterea lentilei precizeaza in dioptrii puterea vertexului posterior si lentilei de contact in
trepte de 0,12 Dpt.. Suprafata critica a lentilei este A.O.Z. care devenind interfata
sistemului optica ochi-lentila, are cea mai mare vergenta. O suprafata optica apare la
lentilele pentru corectia afakiei.
11. P.A.R. (Posterior Apex Radius) se noteaza pentru lentilele asferice in sensul definrii
curburii apexului lenticular posterior .
Contactactologul va nota in reteta acesti parametrii, alaturi de culoarea dorita a lentilei
de contact. Ex:
(tab. Pg 4)
B. Lentilele torice: pot fi dure sau moi. Ele sunt folosite in astigmatismele corneene
mai care nu pot fi rezolvate prin lentile dure asferice sau atunci cand lentilele dure nu sunt
tolerate. De asemeni, se folosesc atunci cand corneea este sferica dar apare un astigmatism
lenticular. Lentila de contact torica are una sau ambele suprafete cu raza de curbura diferite in
meridianele principale. Dupa cum este construita, poate fi torica anterioara, torica posterioara,
sau bitorica atunci cand ambele suprafete ale lentilei de contact sau torice.
Fortele care influenteaza mentinerea si pozitia pe glob a lentilei de contact sunt:
-forte hidrostatice care tin lentila de contact lipita de cornee;
-forte gravitationale care directioneaza partea mai grea a lentilei spre in jos;
-forta de impingere a pleoaplor asupra lentilei de contact in timpul clipitului si in timpul
miscarilor globului oculalar.
Lentilele torice au datorita formei lor o greutate ilegal repartizata pe lentila, ceea ce
poate duce la descentrarea axului activ al torei.
In acest sens s-au conceput o serie de metode de stabilizare a acestui tip de lentila.
1. Balast prismatic prin subtierea lentilei in partea superioara, prin ingrosarea ei in partea
inferioara sau ambele. Lentila apare pe sectiune sagitala de forma unei prisme. Acest
procedeu realizeaza o directionare gravitationala a lentilei .
2. Trunchiuirea inferioara : se face prin talarea lentilei de contact pe o coarda orizointala .
In acest fel pleoapa inferioara stabilizeaza lentila, nepermitand rotirea ei . Pentru
lentilele cu diametrul sub 9 mm, se taie 0,5 mm inferior; pentru lentilele cu diametrul
mai mare de 9 mm se scoate 1mm.
E. Lentilele asferice :sunt lentile de contact la care fata posterioara nu are nici una,
doua sau trei cuburi, ci isi modifica raza de curbura continuu din centru spre periferie, capatand
un aspect de parabola. Aceste lentile se fintonza mult mai bine pe fata anterioara a corneei, care
este asferica. Uneori insa aceasta fitare “pron perfecta” induce o hipoxie a opiteliului prin
minimalizarea moniscului de lacrimi.
Fig3-7: Mecanismul vederii alterne intr-o lentila bifocala cu optica pentru aproape inserata
inferior.
1. Sistemul concentric: are doua zone concentrice, centrala si periferica, care sunt de
puteri diferite. Esista doua variante:
- centrul pentru departe si periferia pentru apoape. Vederea de departe este oarecum
limitata , existand o zona de incetosare periferica spre zona optica pentru aproape . Vederea de
departe este oarecum limitata , existand o zona de incetosare periferica spre zona optica pentru
aproape .
- centrul pentru aproape si periferia pentru distanta. Marimea si localizarea obiectelor
sunt deficitare, totusi uniii purtatori sunt foarte multumiti chiar la sofat.
2. Lentile asferice : realizeaza prin raza lor de curbura modificata progresiv de la centru
la periferie un efect optic ca cel al ochelarilor cu focar continuu. Aceasta permite purtatorului
sa selecteze preferential raze luminoase reflectate de obiectele de departe sau de aproape.
Imaginea retiniana ce se formeaza provine de la zone diferite ale refractiei de la zone diferite ale
refractiei lentilei de contact. Sunt lentile foarte usor acceptatate si bine tolerate; totusi
modificarea diametrului pupilar consecutiv reflexului fotomotor in mediul ambiant induce
uneori incetosarea vederii sau aparitia unor, umbre fantomatice. Sunt realizate prin modificarea
continua a razelor de curbura a ambelor fete ale lentilei de contact prin tehnologii moderne de
strujinire cu program asistat de calculator. Zona optica centrala este de 2,12mm – 2,55 mm. Se
prefera lentilele de contact cu zona optica centrala mai mare pentru a reduce efectele nedorite
date de modificarea doiametrului pupilar in timpul reflexului fotomotor.
Harold A. Stein si colab. (1985) raporteaza o rata de succese de 64% - 74% (purtare 6 re/zi
cel putin 6 sap[tati ) cu lentile asferice multifocale.
A. Corneea reprezinta 1/6 anterioara a tunicii externe, este transparenta si compusa din
5 straturi: epiteliul, membrana Bowman, stroma, membrana Descomet si endoteliu. In suprafata
masurata la nivelul de sulcus (mic sant de frontiera intre cornee si sclera) are diametrul de 13,5
– 12,6 mm orizontal si 12-11,7 mm vertical, dand o forma ovoidala sau elipsoidala corneei.
Suprafata anterioara are aproximativ 48 DpL, este asferica; raza de curbura modificandu-se pe
acelasi meridian de la centru la periferie, iar uneori pe acelasi meridian diferit in sectorul nazal
si cel temporal (unde este mai plata ). De asemenea, este frecvent “astigmatismul fiziologic”
datorita scaderii razei de curbura pe meridianul vertical cu o diferenta de refractie de 0, 25- 0,75
Dpt.
Topografie corneana:
1. Centrul vizual: prin care trece azul optic .
2. Apexul : aria corneana centrala cu curbura cea mai mica (7,50-7,90) si
cu un diametru de 4 mm. Centrul apexului poate sau nu sa coincida cu centrul vizual . Pentru
aria si curbura apexului se prescrie PCC.
3. Centrul geometric: este punctul in care se intalnesc meridianul orizontal si cel
vertical; de obicei nu coincide cu primele doua.
4. Intrarea pupilara: este aria de pe fata anterioara a corneei unde se proiecteaza
deschiderea pupilara, care in mod normal este descentrata usor nazal si inferior si nu coincide
uneori cu apexul cornean. Aceasta poate influenta diametrul necesar pentru aria optica si
implicit al intregii lentile de contact.
Epiteliul cornean este nekeratinizat, format din trei tipuri de celule suprapuse: strat
bazat cu rol mitotic intens, cu atat mai evident cu cat se siteaza mai la periferia corneei
(reanoirea epiteliului cornean se face in 7 zile); 4-6 strate de celule intermediare cu atat mai
plate cu cat sunt mai la suprafata, si 2-4 straturi de celule superficiale aplatizate cu caractere de
degenerare din ce in ce mai evidente la suprafata, unde celule moarte sunt spalate de fluxul
lacrimal prin miscarea pleoapelor, realizand o suprafata neregulata. Lentilele de contact
impiedica aceasta spalare a celulelor moarte. Celule epiteliale sunt legate intre ele prin
desmozoni si zonula aderens. Portul prelungit al lentilelor de contact reduce numarul straturilor
epiteliale (datorita scaderiii metabolismului ), micsorand consecutiv grosimea corneei. In plus
reduce numarul de desmozomi, favorizand aparitia leziunilor corneene.
La microscopul electronic suprafata acestor celule este acoperita cu o retea densa de
microvili la care adera o matrice de glicocalix ce interactioneaza cu patura de mucina a filmului
lacrimal. Prin aceasta, suprafata corneei este, regularizata perfect, iar filmul lacrimal adera intim
la cornee. La nivelul microviilor se realizeaza schimbul cu filmul lacrimal. Lentilele de contact
duc la scaderea numarului de microvii, micsorand schimburilor metabolice. Dupa 8 ore o
lentila de contact dura nepermeabila reduce practic la zero numarul microviilor iar o lentila de
silicon nu da modificari semnificative.
In mod fiziologic corneea are variatii de grosime nictemarale, fiind mai groasa cu
0,01 -0,047 mm dupa trezirea din somn dimineata datorita hipoxiei induse de inchiderea
pleoapelor in cursul noptii. Ingrosarea se face mai mult central deoarece periferia si endoteliul
sunt mai bine alimentate din vasele de sange limbice si respectiv umoarea apoasa.
b. Deformarea corneana
Portul lentilelor de contact, in special cele dure, schimba curbura anterioara a
corneei. Modificarea este cu ata mai mare cu cat lential de contact are raza de curbura mai mica,
deci este mai stransa pe cornee si cu cat diametrul este mai mare. Forest si colab. (1981)
efecetueaza un studiu prospectiv pe 300 pacienti de lentile de contact suple 38% ghidratare
purtateintre 1 si 7 ani la care a aparut un astigmatism regulat in 25% cazuri . Studii ulterioare au
deschis si lansat o noua stiinta ortokeralogia, care se ocupa cu modificarile induse de portul
unor lentile de contact. S-a incercat deci prin portul unor lentile de contact inductia de
modificari coreene care sa elimine diferite vicii de refractie mici . Practica a aratat ca aceste
modificari sunt temporare. Cele mai bune rezultate au aparut dupa 90 de zile de port al lentilei
de contact orketoratologice, rezultatele mentinandu-se 15-18 luni. Primii ortokeratologi pot fi
considerati vechii japonezi, care puneau in cursul noptii saculetiicu alice pe pleoa pe pentru ca
dimineata sa vada mai bine.
D. Filmul lacrimat
Filmul lacrimal are 7-10 mm grosime, un volum de 8 ml, este secretat cu un debit
de 1,2 ml/min si este fortmat din trei straturi suprapuse secretate de glanda diferite:
a. stratul lipidic suprficial: secretat de glandele lui Meibornins si mai putin de cele ale lui
Zezis si Moll de pemarginea ciliara a pleoapei. Acest strat are 800-2000 A grosime, rolul de
bariera hidrofoba si detine urmatoare functii:
- impiedica evaporarea lacrimilor ;
- lubrifiaza suprafataa pe care aluneca pleoapele ;
-previne contaminarea filmului lacrimal de alte lipide de pe suprafata pielii pleoapelor.
- ingroasa si stabilizeaza filmul lacrimal;
- reduce deperditia de caldura.
b. stratul central este format din secretie seroasa profusa de blanda lacrimala principala
(95%) si cele conjunctivale secundare Krause si Wolfring. Reprezinta 90 % din grosimea
filmului lacrimal , creand mediul de difuziune si circulatie a substantelor nutritive si
detritusurilor aparute din metabolismul cornean.
c. stratul de mucina este secretat de glandele lui Mantz si Henie si de celulele mucipare
californeene ale conjunctivei. Mucura este formata din glicoproteine hidratate care adera intim
la matrices de glicocalix secretata de celulele epiteliale atasaja la microvilii celulelor epiteliale
superficiale . Rolul mucinei este de a mentine adecenta filmului la cornee.
Instabilitatea filmului lacrimal este dependenta de evaporarea fazei apoase a
filmului lacrimal. Cand stratul lipidic ajunge in contact cu cel de mucina, se ajunge la ruptura
filmului lacrimal. Conditiile patologice se definesc prin insuficiente unuia din cele trei straturi
ale filmului lacrimal.
E. Pleoapele : au un rol protector al globului ocular, iar prin clipit inmatura vechiul
film lacrimal, intinzand un strat proaspat de lacrimi.
Clipitul apare la cinci luni, are o frecventa medie de 15-16/min ( limite 3-26/min),
pleoapele inchizandu-se spre marginea inferioara a corneei din unghiul extern spre cel intern.
Efortul, oboseala, factori psihici si iritanti cresc rata cipului . Atentia si fixatia o
diminua .
La purtatorul de lentila de contact dure filmul lacrimal retrolenticular este reinoit
prin doua modalitati :
1. mobilizarea lentilei de contact in timpul clipitului, permitand schimbarea peliculei
lacrimale sublenticulare .
2. mecanismul de pompa ; in timpul clipitului pleoapele apasa pe fata anterioara a
lentilei de contact, impigand in afara aproximativ 10-20% din filmul lacrimal
sublenticular . La deschiderea pleoapelor lentila isi revine si aspira o cantitate noua
de lacrimi sub ea .
Pentru lentilele hidrofile schimbul se face circa 1% prin primul mecanism si 5% prin
cel de-al doilea..
A.Corneo-conjunctivale si palpebrale:
1. eroziuni epiteliale corneene
- liniare
- punctiforme
- punctate periferice
- val ondulat periferic sau central
- abrazia
2. edem corneean
- epitelial (cel mai frecvent)
- stromal
4. Infiltrate corneene
- marginal
- central
- mixte
1.Depozite lenticulare
2. Colorarea lentilei
3. Determinarea suprafetelor si rupturi ale L.C.
In timpul concluziei palpebrale prelungite din timpul noptii apar urmatoarele modificari de
care trebuie sa tinem cont:
1. aportul de oxigen scade cu 2/3
2. cresterea in grosimea corneei, mai ales central (edem fiziologic);
3. temperatura corneei creste cu 3-4°
4. productia de lacrimi diminua
5. pH-ul lacrimal se acidifica, prin cresterea concentratiei de acid lactic
Acesti factori duc la aparitia unui edom cornean ce face impredictibila comportarea unei
lentile de contact pentru portul prelungit.
Marea majoritate a pacientilor reactioneaza bine la un port prelungit, daca au o lentila bine
fitata. Din pacate exista o serie de persoane care nu suporta portul prelungit, hipoxia nocturna
generand: microchisti epiteliali, vasodilatatie, si neovascularizatie, eroziuni cu favorizarea
aparitiei infectiilor.
a. Lentilele dure permeabile la gaz pot fi purtate ocazional cateva zile, fara a fi scoase in
timpul noptii, dar nu mai mult de o saptamana. Numai anumitwe tipuri de lentile de contact dure
permeabile la gaz sunt folosite pentru portul prelungit: cele siliconate (Parapern EW; Boston IV)
si cele din polimeri trifluoranti (3M; Equalens; Floroperm EW).
b. Lentile moi creeaza un confort superior lentilelor de contact, dure, facandu-le cele mai
indicate pentru pacientii fara astigmatisme mari. Indicatia lor majora este in miopie si afakie.
Pentru a face o lentila mai permeabila, in conditiile ocluziei palpebrale, se impun doua directii:
1. crestera hidratarii lenticulare . Fiecare hidratare suplimentara cu 10% creste cu 50 %
permeabilitatea (fata de pozitia de plecare);
2. scaderea grosimii lentilelor . Pentru fiecare injumatatire a grosimii lentilei de contact,
permeabilitatea la oxigen se dubleaza .
O lentila de -3.00 Dpt. Se poate executa cu o grosime de 0,06mm. Cele mai subtiri lentile
realizate au fost de 0,2 mm. Sub aceasta grosime, materialul isi pierde stabilitatea .Recomandari
in fitarea lentilelor propuse portului prelungit : raza de curbura mare pentru ca in timpul noptii :
- edemul cornean aplatizeaza corneea
- mediul acid nocturn modifica curbura lentilei de contact, facand-o mai stransa pe cornee
si astfel inducand compresiune si edem suplimentar;
- miscarile rapide din timpul viselor nocturne descentreaza lentila de contact si maresc
gradul de oxigenare a corneei.
O alta problema este durata portului prelungit . Toleranta personala este si aici principala
parghie care paote ridica portul unei lentile de contact de la cateva zile la cateva luni, fara a
aparea reactii nedorite. In concluzie, durata portului lentilelor de contact se face prin urmarire
individual.
In principiu, se recomanda detasarea lentilelor de contact la sfarsitul fiecarei saptamani de
port prelungit, cu igienizarea si riguroasa a ochiului, precum si repaus ocular pentru noaptea
respectiva.
Schimbarea lentilelor de contact se face la 4-6-12 luni, functie de rezistenta materialului,
corectitudinea intretinerii si toleranta individuala.
Un concept relativ nou este acela al lentilelor de contact “disposable”. Evident ca
schimbarea lentilelor de contact cat mai frecvent confera un confort sporit, dar in acelasi timp
mareste mult costul acestui gen de corectie optica.
B. Corectia afakiei
Problema portului lentilei de contact la afak, depinde de etilogia cataractei, care este diferita
in functie de varsta:
– la copil, cea mai frecventa este cataracta congenitala;
– la adultul tanar, catarata traumatica;
– la batran ,catarata senila
Dintre toate acestea, catarata senila insumeaza cele mai multe cazuri.
1. Catarcta congenitala
3. Cataracta senila
Afakul dupa cataracta senila suporta foarte bine portul lentilelor de contact datorita unor
modificari in metabolismul local ocular care confera o toleranta mai buna. Ochiul batranului are
un metabolism redus, cu consum de oxigen mai sczut. Inca din 1982, numeroase studii arata ca
edemul cornean indus de portul lentilelor de contact la afakul senil este mai sczut decat la
subiectul normal. O lentila de contact supla induce dupa doua ore de purtare, pe ochiul inchis, un
edem de 7,5% la afak si 11 % la ochiul normal.
Aceasta observatie sustine ideea portului prelungit la aceasta categorie de persoane. Problema
manualitatii, deficitare la batrani, este astfel partial rezolvata. Sistemul “disposable” devine, din
aceste puncte de vedere, cel mai indicat portului la afakul batran.
Se recomanda mai ales in afakiile unilaterale, unde implantarea de pseudofak nu a fost
posibila sau a fost contraindicata.
Caracterele fizice ale lentilelor de contact prescrise la afak
Corectia optica cu o lentila convergenta de putere mare inseamna o lentila de contact foarte
groasa central si subtire periferic. Miscarea pleoapelor si greutatea lentilei tinde sa dizloce lentila
de pe cornee. In general, se prescriu lentile tenticulare si reticulate. Lentilele dure se manevreaza
mai usor, deci sunt mai indicate la batrani. Aceste lentile lenticulare vor avea un diametru total de
9,5 mm Cele neleticulare se pot prescrie si cu diametre mai mici: 8,5 mm. Ele sunt indicate
pentru afakul tanar.
Se indica utilizarea unor coloranti pentru a face mai vizibile lentilele si astfel sa favorizeze
o manipulare mai facila.
` Operatia de cataracta, in special prin tehnica intracapsulara, este generatoare de
astigmatisme corneene. Din acest punct de vedere sunt de preferat lentilele de contact dure, care
reduc mai bine astigmatismele corneeene.
Lentilele de contact moi se prescriu pentru afak cu 2-4 Dpt. mai plate decat cel mai plat
meridian corneean, dar in prezenta unui estigmatism cornean este indicata folosirea unei raze de
curbura mai mici.
In concluzie,cele mai indicate lentile pentru afakuil senil sunt lentilele de contact dure,
permeabile la gaz, cu port prelungit.
A..Generale
a. Avantaje
b. Dezavantaje:
b. Dezavantajele
1. adaptare mai dificila;
2. se descentreaza mai usor;
3. induc fenomene iritative mai frecvent;
4. determina in timp deformari corneene durabile;5.
5. durata relativ redusa de purtare zilnica.
b. Dezavantajele :
1. costul ridicat;
2. celesiliconate creeaza o atractie electrostatica care aduna o cantitate mare de depuneri
suprafata;
3. materialele silicontate se deterioreaza spontan in timp;
4. moderata flexibilitate produce instabilitate a vederii.
Lentilele suple
a. Avantaje.
1. oxigenare mai buna a corneei;
2. adaptare rapida si confort superior;
3. inducmai rar complicatii erozive si nu deformeaza corneea in timp ;
4. fiind sclerale sau semisclera, se descentreaza mai greu;
5. pot fi purtate un timp mai indelungat decat cele dure;
b. Dezavantaje:
1. costul mai ridicat;
2. nu reduc spontan astigmatisme mai mari de 1-1;5 Dpt;
3. manevrabilitate mai dificila ;
4. vederea este mai slaba decat la cele dure ;
5. nu sunt indicate in cazul persoanelor expuse la noxe:praf, substante chimice, corozive,
iritante, toxice.
6. durablilitate scazuta.