Catedrala

Catedrala Nașterea Domnului este o catedrală ortodoxă din Chișinău

ce se află în apropierea pieței Marii Adunări Naționale și aparține
Bisericii Ortodoxe din Moldova. Clădirea catedralei este un
monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în
Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău
la inițiativa Academiei de Științe. Primul post de radio din Chișinău,
Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial prin transmiterea liturghiei
de la Catedrala Mitropolitană pe 8 octombrie 1939. Inițiativa înălțării
Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812–
1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al
Chișinăului din 1817. Construcția s-a realizat pe timpul succesorului
său, între anii 1832–1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima
(1821–1844). Este construită din piatră și cărămidă, cu trei altare:
central – Nașterea Domnului, laterale (inchinate initial ): cel sudic –
Sf. Alexandru Nevski, cel nordic – Sf. Nicolai Mirlikysky. Astăzi cele
două altare laterale sunt închinate binecredinciosului voievod Ștefan
cel Mare și Adormirii Maicii Domnului, sărbătoare la care orașul
Chișinău își aniversează hramul – 14 octombrie. Arhitectul locașului
sfânt este Avraam. I. Melnikov, maestru al stilului empir
rus.Ansamblul catedralei este alcătuit din: biserică sau catedrala
propriu-zisă, o clopotniță cu patru niveluri și de Porțile Sfinte.
Lucrările edilitare scot în evidență preocuparea pentru crearea
centrului urban, iar un rol deosebit în compoziția sa arhitectural-
spațială trebuia să-l joace catedrala orașului. În planul din 1817, în
centrul orașului era deja indicată amplasarea catedralei, cu un plan
cruciform.
 Catedrala
Catedrala. Arhitectura este în stil neoclasic târziu, cu
folosirea pentru coloane a formelor elene antice. A fost
construită în stil eclectic, o combinare a planului bizantin
cruce greacă înscrisă cu principiile renascentiste de tip
central. Are o compoziție simetrică, în plan reprezentînd un
pătrat cu latura de 27 m, prin alipirea la corpul cubic a patru
porticuri a câte șase coloane dorice, fiind obținut un plan
cruciform, cu fațadele soluționate identic.Cupola, surmontată
de un tambur cilindric, este susținută de patru piloni pătrați
în secțiune, care preiau greutatea prin intermediul a patru
arce dublouri și a patru pendantivi. Învelitoarea cupolei
parabolice, cu coastele radiare, era din tablă de fier. Prin
tamburul larg, de 13 m lărgime, cu 12 ferestre, interiorul este
inundat de lumină. Suprafețele interioare ale pereților și
bolților au fost pictate cu subiecte biblice și evanghelice.
Părțile tencuite sugerau impresia dalelor din
marmură.Catedrala a suferit în timpul celui de al doilea
război mondial, turla și cupola, interioarele fiind reconstruite
cu abateri de la formele inițiale.
 Clopotnița
Clopotnița. A fost construită concomitent cu catedrala,
amplasată la 40 m distanță de ea, simetric cu catedrala și față
de centrul geometric al cartierului catedralei. Are patru
niveluri, trei prismatice, cu latura în retragere succesivă, iar al
patrulea sub forma unui foișor circular în plan, pentru camera
clopotelor, acoperit cu o cupolă. La primul nivel se afla o
capelă, intrarea în care avea loc printr-un portic cu două
coloane, amplasat în latura sudică. Porticuri identice
împodobeau fiecare fațadă a clopotniței, realizându-se o
repetare, la o scară micșorată a compoziției catedralei,
armonizând cu aceasta și prin forma cupolelor. A fost
demolată în anii ’60 ai secolului al XX-lea și reconstruită în
1998 după imaginile de epocă.
 Porțile Sfinte
Porțile Sfinte. Pentru cel mai mare clopot, ferestrele camerei
clopotelor s-au dovedit a fi prea mici. Pentru a găzdui clopotul mare
s-a luat decizia de a fi construită o clopotniță specială, autorul
acesteia fiind arhitectul Luca Zaușkevici, în care a fost comasată
funcția de clopotniță cu cea a porții de intrare. Clopotnița-poartă a
obținut forma Arcului de triumf, amplasat la intrarea pe teritoriul
scuarului catedralei din direcția Mitropoliei (distrusă în anii
războiului).Este o construcție în spiritul stilului empire,
particularitatea arcului din Chișinău rezidă în soluționarea trecerii în
patru direcții, obținând patru fațade identice, cu patru piloni. În plan
este pătrată, cu pilonii de la colțuri împodobiți pe două fațade
exterioare cu câte o pereche de coloane corintice. Partea superioară
este un atic, care se sprijină pe acești patru piloni, care corespunde
camerei clopotelor, unde atârnă clopotul greu de 400 puduri.