Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al

limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în
urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba
română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân.
De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova,
unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă (inclusiv sub denumirea de „limba
moldovenească”).
Limba română în lume
În afară de România, limba română se mai vorbește în:

 Republica Moldova, ca limbă oficială, fiind limba maternă pentru 2,5 milioane de
locuitori.
 Regiunea Cernăuți, Ucraina ca limbă oficială la nivel local, fiind limba maternă pentru
peste 182000 de locuitori reprezentand 19,80 % din intreaga populatie a regiunii.
 Bugeac, Ucraina ca limbă oficială la nivel local, fiind limba maternă pentru peste 80000
de locuitori reprezentand 13 % din intreaga populatie a regiunii.
 Provincia Autonomă Voivodina, Serbia, unde este limbă oficială.
 Țările vecine cu România și Republica Moldova, adică Ucraina, Ungaria, Serbia (Valea
Timocului) și Bulgaria.
 Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel, unde
în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație, emigrată din România în Israel[4]
[5].

 Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în
România. Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au
studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română[6].
 Prin deportări masive, în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească, limba
română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia,
Tadjikistan și Turkmenistan.
 Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale (datorită emigrației),
precum Italia, Spania, Statele Unite, Canada, Franța, Portugalia, Cipru, Germania sau
Australia (cf. români). Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și
America de Nord[7].
 Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul
monastic Muntele Athos, o regiune autonomă din Grecia, fiind vorbită în schiturile
Prodromu și Lacu.
De asemenea, a existat epoca anteliterară, după cum o numeşte Iorgu Iordan, ce a fost
cuprinsă între secolele al VII-lea şi al XV-lea, perioadă în care, limba noastră evoluează în totală
izolare de celelalte limbi romanice şi în condiţii istorice grele. În secolele XVI-XVIII se fixează
începuturile scrisului românesc şi, o dată cu el, începe etapa formării unei limbi literare. Limba
română veche are un teren restrâns, căci primele scrieri sunt traduceri religioase (manuscrisele
maramureşene), scrisori private (Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung), cronici istorice (ca
letopiseţele cronicarilor moldoveni) şi aproape deloc scrieri literare (singura creaţie importantă
fiind Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir).
Începuturile perioadei moderne sunt făcute abia de Şcoala Ardeleană şi consolidate prin
contribuţia paşoptiştilor care au creat curentul istoric şi popular, acum se fixează primele norme
literare prin gramaticile cărturarilor ardeleni şi prin Gramatica lui Ion Heliade Rădulescu. În
secolul al XIX-lea, „Junimea”, prin strădania consecventă a lui Titu Maiorescu, dar mai cu
seamă prin operele marilor clasici, pune bazele limbii literare moderne.
Știați că:
 Cuvântul „locaţie” nu are, de fapt, sensul de „spaţiu, amplasament, loc etc”, aşa cum
greşit este folosit de unii vorbitori? Locaţie înseamnă, conform DEX, „chirie, închiriere,
suma plătită drept chirie”. Confuzia se datorează influenţei limbii engleze unde cuvântul
„location” are sensul de „loc, spaţiu”.
 Limba română este singura limbă europeană în care se poate face o propoziție completă
formată din 8 cuvinte ce conțin doar vocale.
Ex: „Oaia aia e a ei, eu o iau.”
 Limba română conține și câteva grupuri de cuvinte care pot fi citite de la stânga la
dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul:
„Ele fac cafele.”
„Ele ne seduc cu desenele.”
„Era o tipă răpitoare.”
„O ramă maro.”
 Aproape 40% din totalul cuvintelor din vocabularul limbii române provin din franceză și
italiană, dar în schimb avem 3 cuvinte care ne reprezintă tradițiile în patrimoniul cultural
UNESCO: „dor”, „doină”, „colind”;
Cuvintele „dor” și „doină” nu pot fi traduse cu exactitate în altă limbă.
 Cele mai vechi atestări ale unor cuvinte românești apar în unele texte slavone cu 1555 de
ani în urmă:
„abia”: 863-867 d.Hr.
„cumătră”: 869-885 d.Hr.
„august”: 943 d.Hr.

2
3