Răpirea sabinelor.

Eveniment legendar plasat de izvoarele literare

romane în perioada primitivă a istoriei Romei, în timpul domniei lui
Romulus.După întemeierea cetăţii şi popularea sa cu bărbaţi, Romulus
s-a văzut nevoit să găsească o soluţie pentru a atrage între zidurile
Romei şi femei; a invitat atunci la celebrarea sărbătorilor Consualia
poporul sabinilor, inclusiv femeile, pe care în timpul festivităţilor le-a
răpit: Romulus a dat semnalul de atac ridicându-se în picioare,
desfăcându-şi toga şi înfăşurând-o la loc.Informaţiile cu privire la
numărul femeilor răpite sunt discordante: de la treizeci la câteva sute.
Izvoarele favorabile lui Romulus subliniază că romanii n-au răpit nici
o femeie căsătorită — cu excepţia uneia, Hersilia, despre care de altfel
nu ştiau că e măritată – şi că acţiunea lor nu a urmărit să-i ofenseze pe
sabini, ci să cimenteze unirea celor două popoare. Dar, cum era lesne
de prevăzut, faptul a provocat reacţia imediată a sabinilor, ducând la
un îndelungat război între cele două popoare, încheiat printr-un acord
care le recunoştea sabinilor cetăţenia romană şi îl asocia la conducerea
Romei pe suveranul lor, Titus Tatius.
Drăganii au decis să călătorească în Munții Carpați. Radu, fiul mai mic
al lui Drăgan, era încântat să audă vestea. Nici un cuvânt nu-și putea
exprima entuziasmul. De data aceasta, călătoria cu trenul a fost
aleasă pentru a avea ocazia de a admira peisajele pitorești ale țării.
Cu câteva zile înainte de călătorie, tatăl a rezervat biletele de
întoarcere pentru un tren turistic. Familia a sosit la gară chiar înainte
de plecare. Oamenii se grăbeau. Unele agitate ar putea fi observate
acolo. Prietenul lui Radu a venit, de asemenea, să-i vadă pe călători.
Un portar a ajutat Drăganii să transporte bagajele în compartiment.
Curând toți s-au urcat în tren și și-au ocupat scaunele confortabile.
Radu a ales dana de sus. Trenul a început la timp. Turiștii erau în cele
mai înalte spirite. Trenul a plecat din Chișinău și sa îndreptat spre
Ungheni. Călătoria însăși a fost încântătoare încă de la început. În
curând, turiștii au avut plăcere să privească livezile și podgoriile care
se întindea peste dealurile ruralului.familia nu a putut să admită
dealurile din regiunea Cornești acoperite cu iarbă și păduri verzi, cu
ușurință deosebind stejarul înalt, teiul, bradul și frasinul. În plus,
câmpurile de floarea-soarelui și de porumb se extind spre nord;
câmpiile și pajiștile verzi, cu pășunat de vite, au rămas la sud-vest.
Călătoria nu era deloc obositoare. A luat călătorii aproape o zi
întreagă pentru a ajunge la Piatra Neamț, un mic oraș situat la
poalele Carpaților. Frumusețea acestui oraș și a împrejurimilor sale
poate fi comparată cu cea a unei perle. În mod natural, această
frumusețe nu a putut decât să fascineze familia călătorilor.