Drama Meşterul Manole, de Lucian Blaga, a apărut la Sibiu în 1927, iar la 6 aprilie 1929 are

loc premiera piesei la Teatrul Naţional din Bucureşti, apoi la Berna (Elveţia) şi la Lwow
(Polonia), înscriindu-se în literatura modernă interbelică. Drama lui Lucian Blaga se inspiră,
ca atâtea alte creaţii literare, din mitul popular al jertfei pentru creaţie, pe care însă scriitorul-
filozof îl intelectualizează, adâncindu-l în înţelesurile lui cele mai profunde, cu instrumentele
teatrului modern, ale curentului literar numit expresionism. Blaga îi dedică piesă filologului
ardelean Sextil Puşcariu, „iubitorului de ştiinţă şi legendă”. Expresionismul este un curent
artistic apărut în Germania la începutul secolului al XX-lea, a cărei concepţie estetică
reflectă raportarea lucrurilor la absolut printr-o nouă expresie a spiritualităţii umane. Putem
restrânge trăsăturile expresionismului la cele relevate în drama Meşterul Manole:

 expresia pură a trăirilor sufleteşti;

 imagini puternice, violente pentru a exprima neliniştea existenţială, idealul întoarcerii
la sufletul primar;
 personajele sunt figuri generice, reprezentative pentru o întreagă categorie, fiind mai
mult simboluri ale unor idei sau concepte, decât individualităţi umane;
 titlurile sau subtitlurile pieselor expresioniste (Meşterul Manole, Zamolxe, Tulburarea
apelor, Avram Iancu, Anton Pann) au valoare de simbol prin cufundarea în mitologie
şi atemporalitate, prin întoarcerea la mit şi legendă;
 esenţializarea şi abstractizarea printr-un limbaj metaforic absolut, potenţând
misterele, prefăcându-le „într-un mister şi mai mare”.
Piesa Meşterul Manole este o dramă de idei, care are la bază mitul estetic al creaţiei
realizată prin jertfă şi suferinţă, fiind îmbogăţit cu profunde idei filozofice în perspectivă
expresionistă. Drama are patru acte, fiecare dintre ele fiind structurat în scene. Relaţiile
spaţiale sunt complexe, manifestându-se în această dramă atât spaţiul real şi deschis al
zidirii mănăstirii Argeşului, dar mai ales spaţiul închis, psihologic al protagonistului. Relaţiile
temporale reliefează, în principal, perspectiva continuă, cronologică a evenimentelor care
duc la destinul tragic al personajului.
Personajele dramei sunt: Vodă, Manole, Mira, Stareţul Bogumil, Găman, iar zidarii, cei „nouă
meşteri mari”, sunt numerotaţi, dar numai primii patru pot fi identificabili după succinte
precizări biografice: Întâiul, a fost cândva cioban; Al doilea, a fost cândva pescar; Al treilea,
a fost cândva călugăr; Al patrulea, a fost cândva ocnaş; Al cincilea; Al şaselea; Al şaptelea;
Al optulea; Al nouălea. Sunt enumerate şi personajele secundare ale dramei, între care
boierii călugări, femei, norod etc. Lucian Blaga specifică locul acţiunii: pe Argeş în jos. Timp
mitic românesc.
Conflictul interior, neliniştea şi tensiunea sufletească sunt amplificate de iubirea pătimaşă a
meşterului pentru Mira, „femeia adusă de peste apă”, simbolul purităţii, care înţelege patima
lui Manole pentru creaţie şi faptul că pasiunea lui este dictată de destin, ca un blestem.
Găman prevesteşte zidirea bisericii şi avertizează: „Visul se izbândeşte, dar liniştea, liniştea
n-o mai găsim”, apoi plânge pentru prima oară după 100 de ani, presimţind în profunzime
drama ce avea să se petreacă, aceea că „pacea n-o mai întâlnim”. ntriga se declanşează în
scena a IV-a a primului act, când meşterii vor să abandoneze construirea bisericii, crezând
că au „clădit pe pământ nărăvit”, deşi ei şi-au făcut datoria cu iubire, nu vor să se mai
întoarcă „la locul prăpădului”.
Actul al doilea debutează la „ruinele bisericii veşnic reîncepute”, Manole este numit de zidari
„Meşterul Nenoroc”, pentru că lăcrimează cu amândoi ochii, semn că „ceva hotărâtor se
petrece în el”. Solul trimis de Vodă îi dă lui Manole un ultim termen pentru ridicarea bisericii,
care era iniţial de doi ani „şi nu de şapte”, timp în care „nici temelia nu e aşezată”. Cei şapte
ani de trudă semnifică cifra fatidică a Genezei, conform căreia lumea a fost făcută în şapte
zile. Manole mai cere un răgaz de trei zile şi hotărăşte că „biserica se va ridica!”.