I. ABORDAREA PSIHOMETRICA. Teoria trasaturilor (Allport, Cattell, Eysenck).

Interactionismul mecanic si dinamic cu Modelul MCD si CAPS (simularea

neuronala)

1. Modelul clasic dispozițional (Modelul Trăsăturilor Dispoziționale)

P = sistem hipercomplex, probabilist
P trebuie decompusă în unități elementare pentru a putea fi măsurată.
Cea mai dominantă concepție metodologică și teoretică a fost ABORDAREA BAZATĂ PE
TRĂSĂTURI.

1.1 Concepția lui Gordon Allport

Trăsătura = unitate descripptivă elementară
- Bazele modelului dispozițional sau al trăsăturilor
- Primul care a propus conceptul de trăsătură (1921)
 Mai mult decât o existență nominală
 Sunt mai generalizate decât habitudinile (obișnuințe comportamentale)
 Dinamice pentru comportament (determinative)
 Pot fi determinate empiric
 Au independență relativă în raport cu celelalte trăsături
 ≠ judecată morală/socială
 Pot fi văzute din perspectiva PERSONALITĂȚII care le conține sau din
perspectiva DISTRIBUȚIEI la nivelul populației
 Actele, comportamentele, habitudinile inconsistente unei trăsături nu
denotă inexistența ei
Trăsăturile/dispozițiile caracteristice sunt unitățile de bază ale personalității, dispoziții
psihofizice relaționate cu sistemele neuronale.
Trăsăturile nu sunt observate în fluxul comportamental, ci acte adaptative, ele trebuie
inferate.
Trăsăturile sunt sisteme neuropsihice generalizate și focalizate ce prelucrează-interpretează
stimuli și inițiază-ghidează comportamentul » generalitate și caracter omniprezent.

Particularități ale trăsăturilor

 Facultăți ≠ trăsături (personale, interdependente, determinate empiric)
 Unități nomotetice (factori, instincte, nevoi) (universal) ≠ trăsături (individual)
 Trebuie inferate
 Actiunea e dată de mai mulți factori, trăsături, forțe accidentale sau influențe
specializate, doar acțiunea repetată cu aceeași semnificație denotă trăsătura
 Pot fi și latente
  Nu sunt entități reale, trebuie descoperite
 Sunt exprimate prin etichete lingvistice limbajului comun
 Operează în mod unic
 Există trăsături dinamice sau motivaționale care dinamizează comportamentul,
dar și trăsături mai puțin dinamice care îl stilizează
 Sunt sisteme neuropsihice relaționate » consistență și flexibilitate comp. a
aceleiași trăsături
 Semnificația lor e dată de măsura în care facilitează adapatarea la mediu
 Gradul de organizare diferă de la o pers la alta

Allport este unul dintre puținii autori care au rămas consecvenți de-a lungul timpului.
- Trăsăturile pot fi studiate DIMENSIONAL ca aspect al psi. Dif. Individuale sau
INDIVIDUAL în termeni de dipoziții personale
- + Odbert = ipoteza lexicală

Organizarea trăsăturilor
- Trăsături cardinale = modelează cea mai mare parte a comp.
- Trăsături centrale = dispoziții mai puțin generale
- Trăsături secundare = și mai puțin generale, frecvent atitudini

Diferențieri conceptuale
Trăsături-atitudini = atitudinile sunt mereu legate de un obiect sau eveniment
Trăsături-tipuri = tipurile sunt referenți biosociali care există doar în mintea
observatorului, prototipuri.
Trăsături-habitudini = parte – întreg (gestalt) trăsătura este o fuziune de habitudini.

1.2 Concepția lui Cattell

T = unități de bază
Necesitatea utilizării procedurilor factoriale în identificarea trăsăturilor de personalitate.
Demersul explorativ factorial = 16 factori primari.
- Economia resurselor
- Descoperirea adevăratelor influențe
Ipoteza lexicala- self report, peer rating și teste obiective » 36 trăsături de suprafață și 15-20
factori sursă (scopul principal).
 1.3 Concepția lui Eysenck
- A pornit de la tipologia propusă de Jung (I-E) și de la dimensiunile
constituționale propuse de Kretschemer.
- A susținut un demers ipotetico-deductiv, nu explorativ pe trei factori
EXTRAVERSIUNE, NEVROTISM și PSIHOTISM, adică trebuie și practic.
- Factorii = concepte conotative, nu denotative (Cattell)
- Susține că tipurile stau în interconexiuni de trăsături, nu trăsături dihotomizate,
constelații observate de sindroame de trăsături.

Organizarea trăsăturilor
Factori eroare
Factori specifici – reacții accidentale, nu e o organizare autentică
Factori grupali – prin intercorelarea răspunsurilor habituale se obțin factori de grup
Factori generali - prin intercorelarea trăsăturilor se organizeză tipurile

1. Relație invers proporțională între nivelul ierarhic de organizare și acuratețea

demersurilor predictive efectuate de cercetător. Pentru a face predicții despre nivelul
de organizare trebuie să pornim de la nivelul supraordonat.
2. Distincția dintre factori generali, specifici și de grup e relativă.

1.4 Modelele Big Five

- Are la bază teoria clasică dispozițională.
- Prin analiză factorială se extrag superfactorii de personalitate (5 factori sursă).
- Nevrotism, extraversie, deschidere, agreabilitate și conștiinciozitate cu câte 6
fațete.
- Superfactorii nu sunt afectați de variațiile factorilor situaționali.
Trăsăturile de personalitate sunt forțe determinante interne care induc un mod stabil de a
reacționa în contexte variate. Stabilitate în timp și consistență trans-situațională. Pot fi inferate
pe baza asocierilor mai multor comportamente.
Critici la modelul trăsăturilor =
1. Ignorarea variabilelor externe/situaționale

2. Modelul interacționist
Endler = relația dintre persoană (trăsături) și situație
Tolman = Vi S (stimuli exteriori), E (ereditatea organismului), T (experiența achiziționată) și
F (apetitul sau aversiunea fiziologică) sunt cauzele comportamentului.
Lewin = câmpul personalității, comp este produsul interacțiunii dinamice dintre persoană și
situația în care se află.

Comportamentul este funcția interacțiunii dintre caracteristicile personale și caracteristicile

situației date.
- Interacționismul mecanic ia în considerare doar acțiunea unilaterală a
variabilelor (independente) persoană și situație asupra comportamentului (variabilă
dependentă). Mai imp e S x P pt comp.
- Interacționismul dinamic/reciproc-interacționist este preocupat de interacțiunea
reciprocă dintre situație și comportament, adică evenimentele afectează
comportamentul, iar persoana poate afecta evenimentele.
 Comp = funcție a unor interacțiuni multidirecționale, feedback dintre pers
și situație
 Individul este un agent activ în proces
 Factorii cognitivi și motivaționali sunt determinanți comp esențiali dpdv al
persoanei
 Dpdv al situației, semnificația psi. a situației este cel mai imp factor
determinant pt individ.

3. Modelul Condițional Dispozițional MCD

Wright și Mischel situație-comportament = dacă..atunci..
 Renunțarea la termenul de trăsătură cu tendințe comportamentale
 Constructul dispozițional (propoziții condiționale = contextul necesar pentru
apariția unui comportament) este unitatea de analiză a personalității
 Constructele definitorii pentru o persoană sunt seturi de probabilități
condiționale comportamental-contextuale