Masterand: Puiu V.

(Marcu) Smaranda Maria Veronica

CNP: 2770801284360

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE FILOSOFIE SI JURNALISM
Master: „Mass-media şi comunicarea” (învăţământ la distanţă)
Semestrul III
Disciplina: „Construirea mesajului în jurnalismul de agenţie”

Profesor: Prof. Univ. Dr. Pamfil Nichiţelea

 EVOLUŢIA AGENŢIILOR DE PRESĂ DIN ROMÂNIA

Agenţia de ştiri este o organizaţie de jurnalişti stabilită pentru a furniza informaţii

de primă mână, contracost, pieţei media: ziare, reviste, radio şi televiziune. UNESCO
definea în 1953 agenţia de presă astfel: „O agenţie de informaţii este o întreprindere care
are ca principal obiect, oricare ar fi forma sa juridică, să caute ştiri şi, de o manieră
generală, documente de actualitate, (...) şi să le distribuie unui ansamblu de întreprinderi
de informaţie şi, în mod excepţional, particularilor, în vederea asigurării, contra plăţii
unui abonament şi în condiţii conforme legilor şi uzanţelor comerţului, un serviciu de
informaţii cât se poate de complet şi de imparţial”.
Carmen Ionescu consideră agenţiile de presă uzine cu foc continuu, unde
muncitori anonimi topesc şi toarnă în forme comprehensibile cea mai de temut substanţă
a momentului: informaţia.
O agenţie de presă este deci o întreprindere care comercializează pentru clienţii
săi (presă, instituţii, întreprinderi în general) un serviciu de informaţii brute sau cu
valoare adăugată, ştiri neutre din punct de vedere ideologic şi politic, pe un suport definit
(hârtie, foto, informatică, audio, video).
Agenţiile de ştiri de astăzi sunt continuatoare ale mai vechilor agenţii de
informaţii din secolul al XIX-lea. Pentru că ambii termeni au fost şi mai sunt încă folosiţi
cu destulă frecvenţă, dar în mod eronat ca pereche sinonimică, trebuie menţionat faptul că
obiectul de studiu al jurnalismului îl reprezintă doar/mai ales agenţiile de presă.
Odată cu apariţia primelor agenţii, raportul cerere-ofertă putea fi evidenţiat doar
pe o dimensiune – cea a ofertei. În privinţa clienţilor, adică al cumpărătorilor de ştiri de la
prima mână, clasificările erau dificil de realizat datorită diversităţii acestora din urmă.
Astfel, agenţiile nu aveau destinatari exclusivi – jurnaliştii, redacţiile unor publicaţii ori
posturi radio ori TV, ci îşi ofereau produsele şi instituţiilor statului, băncilor, persoanelor
private etc. Vorbim, în acest caz, despre o activitate ce vizează furnizarea de servicii – în
speţă, informaţia – (din producţie proprie ori cumpărată de la terţi producători şi
reintegrată în circuit, prin prelucrare) tuturor clienţilor interesaţi.
Agenţiile de presă, însă, se disting ca autori totali ai informaţiilor transmise. De altfel,
definiţiile celor care au lucrat efectiv în domeniu sunt concludente. Aşadar, conform
definiţiei lui Paul-Louis Bret, fost director general al Agence France Press agenţia de ştiri
este : “un organism care caută, redactează şi vinde ştiri, la un preţ care acoperă
cheltuielile de exploatare şi asigură nişte beneficii normale, excluzând toate resursele
străine acestei activităţi”.
Pentru J. Watson şi A. Hill, ca şi pentru mulţi alţi cercetători, cele mai mari
agenţii de presă sunt: Associated Press (AP), Press Association (PA), creată în 1868,
Reuters şi United Press International (UPI). În evoluţia lor, aceste instituţii şi-au
dezvoltat, din raţiuni economico-financiare, pe lângă tradiţionalele servicii pentru presa
scrisă, şi servicii adiţionale, oferite noilor forme mass-media (radio, televiziune, Internet).
De exemplu, Reuters deţine acum Visnews (destinat televiziunii), iar UPI e proprietara
WNT (Worlwide Television News).
J. Tunstall argumentează în lucrările sale că, dintre cele patru agenţii care domină
fluxul internaţional de informaţii, cea britanică şi cele americane “au dobândit
legitimitate internaţională”, datorită percepţiilor mult mai neutre şi prezentării mult mai
precise a evenimentelor. Potrivit aceluiaşi autor, “aceste agenţii au modelat forma de
prezentare a ştirilor internaţionale în toate ţările lumii; astăzi, ele nu numai că joacă un rol
esenţial în stabilirea agendei politice, dar fac acest lucru de mai bine de o sută de ani.
Adică, de o sută de ani, ele sunt principalii creatori ai definiţiei valorilor ştirii (news
value)”, stabilind ce anume devine ştire şi ce nu. Încercarea de a oferi ambele variante ale
unui eveniment reprezintă o confirmare a valorilor pluraliste, specifice societăţilor
occidentale capitaliste, care duce, însă, şi la eliminarea posibilităţii de a desprinde
perspective ideologice nepotrivite din acestea, pentru că, se ştie, aceeaşi ştire poate fi
utilizată în mii de feluri pentru a ilustra înţelesuri profund diferite.
Angrosişti pe piaţa mediatică, agenţiile de presă au o triplă funcţie: de corelare, de
tratare şi de distribuire a informaţiilor. O clasificare simplă a acestor furnizori de servicii
informaţionale se poate face adoptând drept criteriu gradul de acoperire teritorială:
– agenţii naţionale, cum sunt: Rompres şi Mediafax – România, Jiji Press
(întreprindere particulară) – Japonia, Kyodo News Service – Japonia, FIDES – Vatican,
Deutsche Press Agentur (DPA)– Germania, Prensa Latina – Cuba, MENA – Egipt, EPE –
Spania, ANSA – Italia, SANA – Siria, AAP – Australia, APA – Austria, BTA – Bulgaria,
ZANA – Zambia, TT – Suedia;
– agenţii internaţionale, din care categorie fac parte şi un număr de agenţii
naţionale, alături de: ANSA – Italia, Lusa – Portugalia, Itar Tass – Rusia;
– agenţii mondiale: AFP – Franţa, REUTERS – Anglia, AP şi UPI – SUA.

Evoluţia agenţiilor de presă româneşti

ROUMAGENCE este prima agenţie de presă românească, ce a fost înfiinţată la 30

martie 1889, la Bucureşti, sub numele de "Agence Telegraphique de Roumanie" –
Roumagence. Agenţia a funcţionat în România înainte de primul război mondial, fiind
finanţată de Ministerul de Externe, şi a fost agenţia telegrafică ce a înlocuit la noi
sucursala Agenţiei Havas. Intrarea pe piaţă a noii agenţii a fost grea, deoarece Havas era
foarte puternică. Totuşi Havas este înlăturată de la monopolul ştirilor oficiale ale
ministerului de externe şi ca urmare, sucursala de la Bucureşti este dizolvată în perioada
iunie-iulie 1889. Aceasta acceptă să cedeze toţi abonaţii agenţiei române. Majoritatea
ştirilor erau primite prin telegraf de la asociata din Viena, iar cele urgente şi foarte
importante erau furnizate de agenţii din Paris, Berlin, Roma, Londra. Pe lângă serviciul
de informaţii în română şi franceză, Roumagence asigura şi servicii de ştiri comerciale şi
financiare.
Agenţia nu este lipsită de probleme, deoarece în 1907 încearcă să transmită în
română pentru ziare, până acum serviciul fiind în franceză. Ziarele reclamă acest lucru,
doarece în contracte era stipulat ca ştirile să fie transmise în franceză, aşa cum vin de la
telegraf. Agenţia a fost evacuată din Palatul Poştelor la sfârşitul anului 1916, în condiţiile
ofensivei germane. Probabil funcţionarii ministerului au căutat agenţia şi n-au găsit-o,
pentru că la 2 noiembrie 1917 anunţă legaţia de la Paris că Agenţia Română nu mai
funcţionează. După primul război mondial, era fondată ca societate mixtă, la 16 iunie
1921, prima agenţie naţională de presă în accepţiune modernă: „Orient Radio” - Rador.
 RADOR este prescurtarea denumirii Agenţiei Radio Orient, fondată la 16 iunie
1921, pe locul rămas gol prin dispariţia în 1916, la intrarea României în război, a primei
agenţii naţionale, Roumagence. Începuturile erau foarte grele pentru noua agenţie. În
primii ani de după război existau probleme de toate naturile, cum ar fi de pildă cele
aproape insurmontabile legate de liniile telegrafice distruse. În plus, existenţa unui
“vânător” de ştiri, birocraticul serviciu de cenzură, împiedica difuzarea corectă a ştirilor
agenţiei. Întârzierile şi credibilitatea informaţiilor devin nişte probleme atât de presante,
încât se creează un curent de opinie puţin favorabil proaspetei instituţii de presă.
La 12 martie 1925, printr-o hotărâre a Consiliului de miniştri semnată de I. C.
Brătianu, Ministerul de Externe cumpără acţiunile societatii anonime "Orient Radio"
devenind proprietarul exclusiv al agenţiei de presă". Totuşi, statul nu a transformat
agenţia într-o direcţie a Ministerului de Externe, ci a reorganizat-o sub forma unei
societăţi comerciale cu personalitate juridică proprie. De fapt, această mişcare a fost
făcută pentru ca agenţia să nu fie banuită de propagandă
Dintre serviciile oferite, amintim: serviciul politic, comercial, financiar. Mai mult,
agenţia transmite în străinătate ştirile despre ţară şi asigură publicarea lor în jurnalele
agenţiilor asociate. Momentul 23 august 1944 reprezintă începutul decăderii agenţiei
Rador.
În prezent, agenţia Rador, care face parte din Societatea Română de
Radiodifuziune (SRR), furnizează, în medie, 500 de ştiri pe zi, cele mai multe din
domeniile politic, economic şi social. Rador mai oferă, pe lângă fluxul clasic de ştiri,
monitorizare de presă scrisă naţională şi internaţională, analize cantitative, calitative şi de
imagine, traduceri şi transcrieri. Rador susţine că deţine cel mai mare centru de
monitorizare din România şi că ţine sub observaţie 57 de posturi de radio şi televiziune
din România şi din lume, peste 150 de titluri din presa scrisă românească centrală şi
locală şi peste 250 de titluri din presa scrisă internaţională, în 15 limbi străine.

Schimbările istorice după cel de-al doilea război mondial au bulversat agenţia
naţională de presă. Astfel, după instaurarea puterii comuniste (martie 1948), Decretul 217
din 20 mai 1949 consfinţeşte crearea AGERPRES şi, totodată, abrogă legea asupra
funcţionării Rador. Odată cu venirea Anei Pauker în fruntea Ministerului de Externe, ea
numeşte în consiliul de administraţie al Rador, în funcţia de comisar al guvernului, pe Ion
Popescu-Puţuri. Acesta îl va concedia pe direcorul social-democrat Şomuz, şi va curăţa
personalul de “elementele necurate”. În decretul de înfiinţare se preciza că Agerpres va fi
o instituţie centrală, pe lângă Consiliul de Miniştri, condusă de un director general şi doi
adjuncţi, numiţi de acelaşi consiliu. Deşi menţine legăturile cu Reuter, Associated Press
şi Agence France Presse, în prim plan apare legătura cu agenţia moscovită TASS.
Această structură a Agerpres se năruie ca un castel de nisip, la 2 ianuarie 1990, după
revoluţia anticomunistă din decembrie. Ea devine printr-un decret al guvernului Agenţia
Naţională de Presă ROMPRES şi rămâne sub autoritatea statului.

ROMPRES este Agenţia Naţională de Presă a României, “vocea” oficială,

organizată ca instituţie publică. ROMPRES are, prin statutul său, obligaţia fundamentală
de a-şi desfăşura activitatea în afara oricăror influenţe sau consideraţii de ordin ideologic,
politic, religios sau economic. Prin conţinutul serviciilor sale, agenţia trebuie, totodată, să
asigure pluralismul, libera comunicare a informaţiei, corecta informare a opiniei publice
şi să nu difuzeze materiale care ar aduce atingere siguranţei naţionale sau demnităţii ori
imaginii persoanei. ROMPRES este moştenitoarea celor mai vechi instituţii ale statului
român specializate în culegerea, redactarea şi distribuirea ştirilor, cumulând peste 110 ani
de activitate în presa de informaţie. Agenţia colectează, prelucrează şi difuzează
informaţii politice, sociale, economice, culturale, industriale. Clienţii sunt, în primul rând,
sistemele mass-media (90 de ziare, posturi de radio şi televiziune), dar şi diverşi factori
politici şi agenţi economici, cărora agenţia le livrează zilnic, în limbile română, franceză,
engleză şi maghiară, peste 220 de ştiri din actualitatea internă şi aproximativ 175-200 din
actualitatea internaţională. De asemenea, ROMPRES realizează şi oferă zilnic
beneficiarilor circa 25-30 de imagini din actualitatea internă, preia şi difuzează integral
fluxul de fotografii al agenţiilor EPA (European Press-Photo Agency) şi A.P. (Associated
Press).
Agenţia ROMPRES realiza, în 2001, 14 buletine cotidiene, săptămânale sau lunare,
pe care le oferă sub formă tiparită sau pe Internet. Fluxul de ştiri, fotografii şi grafice este
direcţionat, aşadar, atât spre media, direct, cât şi spre comerţ, bănci, industrie şi chiar
cetăţean, printr-un segment specializat: Piaţa de Date în Timp Real. Agenţia are acorduri
de colaborare şi face schimburi de informaţii şi fotografii cu peste 45 de agenţii de presă
din întreaga lume. Pentru a rămâne competitivă, ROMPRES a crescut numărul de
servicii, ceea ce a dus la creşterea numărului de utilizatori şi implicit la creşterea
veniturilor. În 2007, Agenţia avea circa 1800 de utilizatori, veniturile aferente acestui an
fiind de 2.858 mii lei.

MEDIAFAX este parte a concernului „Mediapro” şi s-a născut în 1991, ca o

componentă a concernului, devenind în 1995 societate pe acţiuni. Mediafax este unul
dintre cei mai mari furnizori de informaţie generală şi de afaceri din România, cunoscut
în general pentru fluxurile sale de ştiri şi fotografie de presă accesate de 90% din presa
scrisă centrală şi 70% dintre posturile de radio şi de televiziune. Primele ştiri Mediafax au
fost bătute la maşină şi apoi trimise în plicuri către redacţiile ziarelor centrale. Mai târziu,
fluxurile de ştiri au început să fie trimise în întreaga ţară prin fax, din oră în oră. Echipa
iniţială din spatele numelui Mediafax a fost alcătuită din 12 jurnalişti. În prezent
furnizează zilnic peste 600 de ştiri din domeniile politic, economic, social, cultural şi
sportiv, fluxuri de fotografie de presă, precum şi înregistrări audio cu declaraţii şi
interviuri în exculsivitate. În afară de informaşie în timp real, Mediafax oferă acces la
arhivă de peste un milion de materiale jurnalistice şi peste 140.000 de fotografii de
eveniment, din 1994 până în prezent, actualizată zilnic. Corpul jurnalistic, alcătuit din
150 de reporteri, redactori şi editori precum şi din corespondenţi în principalele 40 de
oraşe ale ţării, dar şi în SUA, Franţa, Rusia, Moldova, Ungaria, Germania şi Belgia,
asigură accesul eficient la o bază bogată de date şi informaţii economice, financiare şi de
altă natură, agenţia oferind un număr de 30 de servicii de informaţii. Mediafax este
principala sursă de informaţii pentru ţara noastră, deservind 90% din media centrale şi
70% din cele locale. Pe linii de business, agenţia oferă serviciile Mass-Media News,
Business News, Foto şi Monitorizare (serviciu de monitorizare zilnică a presei scrise -
circa 300 de publicaţii centrale şi locale şi peste 20 de posturi radio şi TV. Mediafax mai
oferă şi conţinut multimedia prin serviciul Mobile Services şi anuare specializate pe
domenii precum Media & Advertising, IT&C, Financiar şi Construcţii prin Mediafax
Market Reports.
NEWS IN - este cea mai nouă agenţie de ştiri naţională de pe piaţa românească, lansată
în iulie 2006, ca parte a trustului „Realitatea-Caţavencu”. Ea furnizează fluxuri de ştiri,
fotografie, video şi servicii profesionale, adresate companiilor, care acoperă sectoarele
energetic, IT&C şi financiar-bancar. Pentru companii, agenţia oferă patru servicii
specializate, NewsIn Essential - informaţii macroeconomice, NewsIn Energy, NewsIn
Financial&Banking şi NewsIn IT&Telecom. Ultima categorie de servicii furnizate de
NewsIn este mobile content.
Agenţia se concentrează şi pe proiecte în print. Astfel, în 2008, NewsIn a editat al
doilea număr al anuarului "AdRating", publicaţie care vizează, în primul rând, agenţiile
de media şi publicitate, şi "Manual de România", o radiografie economică a celor opt
regiuni din România.

AM PRESS - a fost înregistrată la 8 martie 1991 şi a transmis primele fluxuri la 18 martie

acelaşi an. Este prima agenţie privată din România şi a treia din Europa de acest tip. AM
Press este o agenţie naţională, cu o reţea de corespondenţi şi o reţea de distribuţie
naţionale. Agenţia este utilizată mai ales pentru ştiri de fapt divers.

AMOS NEWS a fost lansată în 2002 ca agenţie de presă independentă, fiind înfinţată de
jurnalistul Octavian Andronic. În aprilie 2006 agenţia a fost cumpărată de grupul Intact,
care mai cuprinde Antena 1, Antena 2, Antena 3, „Euforia Lyfestyle TV”, Radio
Romantic, Jurnalul Naţional, „Gazeta Sporturilor”, „Săptămâna Financiară’ etc.

„BASILICA” – agenţia ştirilor ... binecuvântate

Agenţia de presă "Basilica", lansată la mijlocul lunii iunie 2008, este cel mai nou
produs al centrului de presă al Patriarhiei şi oferă informaţii despre Biserica Ortodoxă
Română. Fluxul de informaţii, redactat în română şi engleză, este organizat pe mai multe
categorii precum "Ştiri din ţară", "Diaspora ortodoxă română", "Ortodoxia în lume",
"Mapamond creştin" şi "Dialog religios". Agenţia de ştiri "Basilica" face parte din
Centrul de presă cu acelaşi nume al Patriarhiei Române şi a fost înfiinţată pentru a
prezenta, sub forma ştirilor şi a documentarelor de presă, instituţiile, activităţile şi
atitudinile Bisericii Ortodoxe Române, dar şi pe cele ale altor biserici.

INFOSTAR – Agenţie de ştiri independentă, singura din Constanţa.

INWANET PRESS – Agenţie de ştiri dedicată ariei serviciilor secrete şi investigaţiilor de

presă.

NOVOPRESS INFO – agenţie de presă independentă.

Agenţiile de presă, ca şi mass-media în general, permit oamenilor să aibă o

cunoaştere a realităţii imposibilă în absenţa acestora. O serie de evenimente, de fapte, nu
ne sunt cunoscute decât prin intermediul mediei, care desenează astfel pentru noi o
realitate secundă.
Bibliografie

 Ionescu Carmen, Agenţiile de presă din România, Editura Tritonic, Bucureşti,

2007
 Unesco, Les Agences telegraphiques d’information, Paris, 1957
 Vrânceanu Florica, Un secol de agenţii de presă româneşti (1889-1989), Editura
Paralela 45, 2000