Cap. 1.

3 – NOŢIUNI DE ELECTROTEHNICĂ

Electrotehnica – ştiinţa care studiază fenomenele electrice şi magnetice din

punct de vedere al aplicaţiilor tehnice. De asemenea, este o ramură a tehnicii ce se
ocupă cu aplicarea în industrie, comunicaţii, transporturi etc, a fenomenelor electrice
şi magnetice, precum şi cu proiectarea, construcţia şi exploatarea utilajului respectiv.

Problemele electrotehnicii se împart în:

 probleme de electroenergetică ( de curenţi tari) – se referă la

producerea, transmiterea şi utilizarea energiei electromagnetice;

 probleme de electrocomunicaţii ( de curenţi slabi) – se referă la

producerea, transmiterea, reproducerea, înregistrarea şi utilizarea
semnalelor electromagnetice purtătoare de informaţii.

În aplicaţiile practice întâlnim probleme din ambele grupe. Instalaţiile

electromagnetice au în componenţă şi dispozitive, circuite şi aparate de măsură,
control, protecţie şi semnalizare în curenţi slabi, iar cele de electrocomunicaţii conţin,
de cele mai multe ori, şi echipamente de producere şi de transmitere a energiei
electromagnetice.

Dacă în teoria electrostaticii intervin mărimi cum ar fi sarcina electrică şi

capacitatea electrică, în cazul electrocineticii ( ştiinţa care studiază fenomenele ce
se produc în cazul în care purtătorii de sarcină sunt în mişcare) mărimile
fundamentale sunt intensitatea curentului electric, tensiunea electrică şi
rezistenţa electrică ( în cazul curentului continuu), respectiv impedanţa ( în cazul
curentului alternativ).

Curentul electric constă în mişcarea ordonată a purtătorilor de sarcină într-un

circuit închis format din cel puţin un generator de tensiune electrică şi cel puţin un
receptor.
După mărimea efectelor pe care le produce, curentul electric poate fi mai
intens sau mai slab. Sunt mai intenşi curenţii care produc în acelaşi interval de timp
o încălzire mai mare. Pentru un curent electric constant intensitatea este o mărime
care se măsoară prin cantitatea de electricitate care trece printr-o secţiune
transversală a unui circuit în unitatea de timp.

Deci:
I = q/t

Untatea de măsură pentru intensitatea curentului electric – amperul – este

stabilită prin convenţie internaţională pe baza unor fenomene electromagnetice şi a
fost aleasă în aşa fel încât un curent de 1A să transporte într-o secundă o sarcină
electrică de 1 Coulomb, deci
1 A = 1 C/1 s

Curentul electric este un transport dirijat de purtători de sarcină electrică

(electronii - sarcini electrice negative). În drumul pe care îl parcurg electronii de la
borna negativă a generatorului, prin receptorul electric, la borna pozitivă a

Curs Lector pag.

Noţiuni de electrotehnică Cap. 1
IWE C.F. 1.3
Timişoara
generatorului, aceştia transmit circuitului doar energia pe care o primesc de la
tensiunea electrică prin intermediul câmpului electric dar numărul lor rămâne acelaşi
ceea ce înseamnă că intensitatea curentului electric este aceaşi pe întreaga lungime
a unui circuit electric neramificat.

Receptorul nu “consumă curent electric” ci energie electrică.

La diferenţierea diferitelor porţiuni ale unui circuit electric contribuie şi

tensiunea electrică, ea reprezentând raportul dintre lucrul mecanic L efectuat de un
camp electric pentru a transporta o sarcină electric q şivaloarea acestei sarcini,
adică:
U = L/q
În sistemul internaţional (SI), unitatea de măsură pentru tensiunea electric
este voltul :
1V = 1 J/1 C

Raportul constant dintre tensiune şi intensitatea curentului, pentru un

conductor dat, defineşte rezistenţa electrică a conductorului.

R = U/I
dar,
R = ρl/A

unde:
- l – lungimea conductorului, mm;

- ρ – rezistenţa specifică, Ωmm2/m;

- A – secţiunea conductorului.

Unitatea de măsură a rezistenţei electrice se numeşte ohm şi se spune că un

conductor electric are rezistenţa de 1 ohm atunci când aplicându-i la capete o
tensiune de 1 V, prin el trece un curent cu intensitatea de 1A.

1 Ω = 1 V/ 1 A
Relaţia următoare:

R = U/I

se numeşte legea lui Ohm pe o porţiune de circuit şi se enunţă astfel:

Intesitatea curentului, pe o porţiune de circuit, este direct proporţională

cu tensiunea aplicată la capetele acesteia atunci când rezistenţa porţiunii
rămâne constantă.

Legea lui Ohm este valabilă pentru conductoarele metalice cărora li se aplică
tensiuni nu prea mari şi pentru electroliţi.

Dacă se consideră tot circuitul şi se notează cu E tensiunea electromotoare a

generatorului, cu R rezistenţa circuitului exterior şi cu r rezistenţa internă a
generatorului, atunci se poate scrie relaţia:

Curs Lector pag.

Noţiuni de electrotehnică Cap. 2
IWE C.F. 1.3
Timişoara
 I = E / R+r

relaţie ce reprezintă legea lui Ohm pe întregul circuit şi ea se enunţă astfel:

Intensitatea curentului ce străbate un circuit electric este direct proporţională
cu tensiunea electromotoare a generatorului şi invers proporţională cu
rezistenţa totală a circuitului.

Conductanţa G – inversul rezistenţei electrice:

G = 1/R

Conductivitatea electrică γ – inversul rezistenţei specifice:

γ = 1/ρ

Reţelele electrice sunt circuite ce conţin surse şi receptoare, fiind caracterizate prin:
 nodurile reţelei – punctele în care se întâlnesc cel puţin trei conductoare;

 ramurile reţelei – căile de curent între două noduri consecutive; în orice

secţiune a unei ramuri de reţea, curentul electric are aceeaşi intensitate;

 ochiurile de reţea – drumuri închise formate cu ramurile reţelei.

Prima lege alui Kirchhoff – suma algebrică a intesităţilor curenţilor care se

întâlnesc într-un nod este egală cu zero.

A doua lege a lui Kirchhoff – suma algebrică a căderilor de tensiune pe

ramurile unui ochi de reţea este egală cu suma algebrică a tensiunilor
electromotoare pe ramurile ochiului de reţea considerat.

Curs Lector pag.

Noţiuni de electrotehnică Cap. 3
IWE C.F. 1.3
Timişoara
 Atunci când avem mai multe rezistoare legate în serie, ţinând cont de legea lui
Ohm, se deduce că rezistenţa echivalentă este egală cu suma rezistenţelor acelor
rezistoare.

Dacă avem mai multe rezistoare legate în paralel (derivaţie), în baza legilor lui
Ohm şi Kirchhoff, rezultă că inversul rezistenţei echivalente este egal cu suma
inverselor rezistenţelor acelor rezistoare.

La conectarea în serie a doi consumatori avem următoarele relaţii de calcul:

Ut = U1+U2
It = I1=I2
Rt = R1+R2

Când se conectează două surse de curent în serie avem:

Ut = U1+U2
It = I1=I2

La conectarea în paralel a două surse avem următoarele relaţii de calcul:

Ut = U1=U2
It = I1+I2

Când se conectează doi consumatori în paralel avem:

Ut = U1=U2
It = I1+I2
1/Rt = 1/ R1+1/ R2

Curentul continuu – acel curent al cărui sens nu variază în timp.

Sursele de energie electrică în curent continuu sunt:
 pile electrice (baterii electrice);

 termocuple;

 celule fotoelectrice pentru puteri mici;

 generatoare electrice de curent electric continuu (dinamuri);

 redresoare pentru puteri mari.

Curs Lector pag.

Noţiuni de electrotehnică Cap. 4
IWE C.F. 1.3
Timişoara
 Curentul electric continuu a constituit mult timp unicul mijloc de transmisie a
energiei electrice şi se utilizează cu succes în tehnica sudării.
Curentul electric continuu are o polaritate bine determinată. Prin convenţie se
consideră sens pozitiv al curentului electric sensul de mişcare al sarcinilor pozitive
prin circuitul exterior.

Curent alternativ – acel curent al cărui sens şi intensitate se schimbă periodic în

timp .

În electrotehnică se utilizează, frecvent, curentul electric alternativ sinusoidal, a

cărui intensitate variază în timp după o funcţie sinus.
În funcţie de numărul fazelor circuitelor se disting:
 curenţi electrici alternativi monofazaţi;

 curenţi electrici alternativi polifazaţi ( cel mai răspândit fiind sistemul trifazat).

După frecvenţă se disting curenţi electrici alternativi de joasă, medie şi înaltă

frecvenţă.
La ora actuală curentul electric alternativ constituie principala formă de
obţinere, de transmisie şi de distribuţie a energiei electrice, întrucât poate fi uşor de
transformat ( cu randament ridicat) cu ajutorul transformatoarelor electrice şi pentru
că generatoarele şi motoarele de curent alternativ sunt mai simple, mai sigure în
exploatare şi au gabarite mai reduse decâ cele de curent continuu.
În curent electric alternativ apar mărimi noi, cum ar fi:
 valoarea instantanee a tensiunii electrice alternative:

u = Umsin ωt ,

unde: Um-valoarea maximă a tensiunii electrice alternative

ω- pulsaţia
t- timpul
 valoarea instantanee a curentului electric alternativ:

i = Im sin ωt,

unde: Im-valoarea maximă a curentului.

Perioada curentului alternativ sau a tensiunii electrice – timpul t in

intervalul căruia curentul i sau tensiunea u se repetă cu aceeaşi valoare şi acelaşi
sens de variaţie.

Frecvenţa – numărul perioadelor într-o unitate de timp. Se măsoară în hertzi

Hz.

Valoarea efectivă a curentului sau a tensiunii – egală cu valoarea unui

curent continuu echivalent care, trecând prin aceeaşi rezistenţă ca şi curentul
alternativ, dezvoltă în fiecare unitate de timp aceeaşi cantitate de căldură. Ea este
egală cu:

Curs Lector pag.

Noţiuni de electrotehnică Cap. 5
IWE C.F. 1.3
Timişoara
 Defazaj – Tensiunea şi intensitatea unui curent electric alternativ sunt în
“fază” dacă trec în acelaşi moment prin valoarea zero şi ating concomitent valorile lor
maxime pozitive, respectiv negative (fig. a). Dacă curentul şi tensiunea nu îsi
schimbă simultan sensul şi nu ating simultan valorile lor maxime pozitive, respectiv
negative se spune că sunt “defazate” (fig. b).

Energie electrică:

Wel = UIt în kWh

U – tensiunea în volţi
I – intensitatea curentului în amperi
t – timpul în ore

Pentru curent alternativ:

W = UefIeft

Curs Lector pag.

Noţiuni de electrotehnică Cap. 6
IWE C.F. 1.3
Timişoara
 Puterea:

 în curent continuu:

Pel = UI în watt (1W=1VA)

P = I2R – puterea dezvoltată într-o rezistenţă

 în curent alternativ:

- putere activă: P = UefIefcosφ în watt

- putere reactivă: Q = UefIefsinφ în VAR

- putere aparentă: S = UefIef în VA

- puterea activă în curent trifazat: P = 3IfUfcosφ

- puterea reactivă în curent trifazat: Q= 3IfUfsinφ

- puterea aparentă în curent trifazat: S = 3IfUf

Conectare în serie a consumatorilor

Conectare în paralel a consumatorilor

Curs Lector pag.

Noţiuni de electrotehnică Cap. 7
IWE C.F. 1.3
Timişoara
 Legarea aparatelor de măsură cu ac indicator

Curs Lector pag.

Noţiuni de electrotehnică Cap. 8
IWE C.F. 1.3
Timişoara