INDUCȚIA ELECTROMAGNETICĂ

Prof. Măciucă Simona

Școala Gimnazială ,,Gheorghe Tătărescu”,
Tg-Jiu
 I. Fluxul magnetic
• Definiție. Mărimea fizică care descrie cîmpul magnetic ce străbate o suprafaţă S, poziţionată într-
un cîmp magnetic uniform de inducţie B, egală numeric cu produsul dintre inducţia cîmpului
magnetic şi aria secţiunii normale (Sn ) a suprafeţei străbătută de cîmp, a fost numită flux magnetic
prin suprafaţa S. Fluxul magnetic se notează simbolic cu litera φ.
φ = B · Sn

Secţiunea normală Sn a unei suprafeţe S dintr-un cîmp magnetic.

Obs. Spunem că un cîmp magnetic străbate o suprafaţă, dacă acea suprafaţă este intersectată de liniile
de cîmp magnetic (fig.a)și nu este paralelă cu liniile de cîmp magnetic (fig.b)

fig.a fig.b
 II. Experimentele lui Faraday
1. Se apropie un magnet de o bobină cu circuitul închis la un ampermetru (scala. 0—10 mA) şi se
observă că acul ampermetrului deviază într-un senş.
2. După introducerea magnetului în bobină, îl ţinem nemişcat în
bobină un interval de timp şi se observă că acul ampermetrului
revine la zero.
3. Se scoate magnetul din bobină şi se observă că acul amper-
metrului deviază în sens invers faţă de primul caz.
Explicații. 1. La apropierea magnetului de bobină (fig. (a)), în aceleaşi puncte din interiorul
bobinei, inducţia câmpului magnetic creşte în modul şi îşi modifică orientarea, făcând să crească
fluxul magnetic ce străbate suprafaţa spirelor bobinei ( φ = B · Sn ; B variază, deci variază φ).
Creşterea fluxului magnetic ce străbate suprafaţa spirelor bobinei determină apariţia unei
t.e.m. induse în bobină şi deci apariţia curentului de inducţie în circuitul închis al bobinei.
2. Când magnetul rămîne nemişcat în bobină nu variază fluxul magnetic ce străbate suprafaţa
spirelor bobinei , deci nu se produce t.e.m. indusă în bobină; în circuitul bobinei nu apare curent
de inducţie.
3. Când scoatem magnetul din bobină (fig. (b)), îndepărtîndu-l de aceasta, scade inducţia
câmpului magnetic ce străbate bobina, făcînd să scadă fluxul magnetic ce străbate suprafaţa
spirelor bobinei. Descreşterea fluxului magnetic ce străbate suprafaţa spirelor bobinei determină
apariţia unei t.e.m. induse în bobină, deci apariţia unui curent de inducţie în circuitul închis al
bobinei, de sens invers primului caz.
 III. Inducția electromagnetică
De asemenea, se constată apariția unei t.e.m. induse și a unui curent electric de inducție și în cazurile:
- când bobina conectată la ampermetru se mişcă în raport cu un magnet bară fix (fig. a);
- la apropierea și la depărtarea unui electromagnet de o bobină conectată la ampermetru (fig.b);

fig. a fig. B

fig.a fig.b

Definiție. Fenomenul de producere a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux
magnetic variabil, poartă numele de inducţie electromagnetică în acel circuit.
Tensiunea electromotoare produsă într-un circuit, prin inducţie electromagnetică, se numeşte
tensiune, electromotoare indusă (t.e.m. indusă) şi se notează cu e. Curentul electric produs de t.e.m. indusă
într-un circuit închis se numeşte curent de inducţie (curent indus) şi se notează cu i.
 IV. Sensul curentului de inducţie.

• La închiderea circuitului bobinei L, intensitatea curentului electric creşte de la zero la o

valoare maximă I. Totodată creşte de la zero la maximum inducţia magnetică, respectiv fluxul
magnetic al cîmpului creat de acest curent în miezul de fier.
Fluxul magnetic crescător din miezul de fier străbate şi suprafaţa inelului, deci va produce în inel
un curent indus i. Aşadar, câmpul magnetic crescător ce străbate inelul este un câmp magnetic
inductor. La rîndul său şi curentul indus i produce un cîmp magnetic propriu (cîmp indus), făcînd ca
inelul să se comporte ca un magnet care interacţionează cu electromagnetul.
La închiderea circuitului, inelul se îndepărtează de electromagnet deci inelul şi electromagnetul
au faţă în faţă polii magnetici de acelaşi nume. Aceasta înseamnă că inducţia cîmpului magnetic
indus este de sens opus inducţiei cîmpului magnetic inductor, opunîndu-se creşterii acesteia.
Deci, curentul electric indus produce un cîmp magnetic propriu care se opune creşterii fluxului
magnetic inductor care l-a creat.
• La deschiderea circuitului bobinei L, intensitatea curentului din bobină scade pînă la zero.
Totodată scade şi fluxul magnetic inductor, care străbate suprafaţa inelului producând astfel în inel
un curent de inducţie care la rândul său produce un cîmp magnetic propriu. Întrucît inelul se
apropie de electromagnet, rezultă că inelul şi electromagnetul au faţă în faţă polii magnetici de
nume diferite.
• Deci curentul indus produce un cîmp magnetic propriu cu care se opune descreşterii fluxului
magnetic inductor care l-a generat.
 V. Regula lui Lenz
,, Curentul electric indus într-un circuit închis străbătut de un flux magnetic variabil are un
astfel de sens încât prin cîmpul magnetic propriu se opune variaţiei fluxului magnetic inductor.”
(regula lui Lenz).
 VI. Sensul liniilor câmpului magnetic al curentului
electric liniar
• Spectrul câmpului magnetic produs de curentul electric liniar în jurul său este alcătuit din
cercuri concentrice cu centrele pe conductorul străbătut de curent şi cu planele perpendiculare
pe acest conductor (fig. 6.16). Sensul liniilor cîmpului magnetic se inversează, atunci când
curentul electric îşi inversează sensul. Liniile câmpului magnetic sunt tangente în fiecare punct
la direcţia acului magnetic.
Regula burghiului drept (sau regula tirbuşonului): sensul liniilor câmpului magnetic al
curentului electric liniar este sensul în care trebuie rotit burghiul (tirbuşonul) aşezat de-a lungul
conductorului, pentru a înainta în sensul curentului electric prin conductor .
• Sensul liniilor cîmpului magnetic, ce străbat suprafaţa unei spire,
este sensul de avans al burghiului aşezat perpendicular pe suprafaţa spirei,
când este rotit în sensul curentului electric din spiră. Se observă
că liniile de cîmp magnetic intră printr-o faţă a spirei şi ies prin cealal-
tă faţă. Aşadar, spira parcursă de curent electric se comportă ca un
magnet foarte scurt pe care-l numim foiţă magnetică. Faţa spirei prin
care intră liniile de cîmp magnetic este polul sud, iar faţa spirei din
care ies liniile de cîmp este polul nord.
• Sensul liniilor cîmpului magnetic produs în interiorul unui solenoid
(bobină a cărei lungime este mult mai mare decât diametrul unei spire), de către curentul electric
ce străbate spirele acestuia, se determină la fel ca la spiră. Fiind alcătuit din mai multe spire,
solenoidul se comportă ca un magnet bară: capătul solenoidului prin care intră liniile de cîmp
magnetic este polul sud al solenoidului, iar capătul prin care ies liniile de cîmp este polul nord al
solenoidului
 VII. Concluzii

• Interacţiunile magnetice se manifestă:

- între magneţi;
- între magneţi şi curenţi;
- între curenţi (curenţii electrici de acelaşi sens
se atrag, iar curenţii electrici de sens opus se
resping).
 VI. Aplicații
1. Cum trebuie deplasată o spiră într-un câmp magnetic
uniform pentru ca în ea să nu apară curent electric?
2. Într-o bobină conectată la un miliampermetru, se
introduce o bară magnetizată suspendată de un resort
elastic. Se trage uşor de magnet în jos şi apoi se lasă liber.
Descrieţi comportarea magnetului şi a miliampermetrului
după eliberarea magnetului.
 VI. Aplicații

3. Să se stabilească sensul curentului indus într-o bobină în

următoarele situaţii:

• magnetul se apropie cu polul nord de bobină;

• magnetul se depărtează cu polul nord de bobină;
• magnetul se apropie cu polul sud de bobină;
• magnetul se depărtează cu polul sud de bobină.
 VI. Aplicații

4. în figura 6.22, săgeţile indică sensul forţelor

de interacţiune dintre cele două bobine. Stabiliţi
polaritatea electrică, la capetele bobinelor, care
face posibilă interacţiunea indicată de săgeţi.
 VI. Aplicații
5. În figurade mai jos, cilindrul metalic de
deasupra bobinei se află în echilibru în aer, fără
să aibă contact cu bobina. Precizaţi natura
cilindrului metalic şi marcaţi pe desen polii
nescrişi.