Scrisoare către preotul creştin ortodox

Scrisoare către preotul creştin ortodox!

Prea Iubite Frate Preot! Mă gândeam de mult tare să-ţi scriu. Aveam să-ţi spun multe, mai ales
că şi eu sunt preot şi împreună slujitor cu tine. Ţineam să-ţi spun despre Drumul Crucii, despre
bucuriile şi suferinţele tale, nu că nu le-ai şti, vai, departe de mine gândul acesta. Dar, ziceam
eu poate le-ai uitat, poate doreai să ţi le aminteşti, cu atât mai mult cu cât eu nu le voi spune de
la mine ci de acolo, din Sfânta Sfintelor, din Biblie şi din Sfinţii Părinţi. Ei sunt etalonul nostru.

Multe mi se amestecau prin cap, multe voiau să răbufnească în afară, dar atunci când m-am
aşezat să scriu mi-am dat seama că despre preoţie nu sunt primul care vreau să vorbesc.
Anume de asta îmi este uşor să-ţi scriu.
Ştiu cât de mult suferi şi ştiu cât de mult iubeşti. Ştiu că suferi mult pentru păcatele fiilor tăi
duhovniceşti, ştiu că suferi mult pentru păcatele ce le revarsă astăzi diavolul asupra lumii şi te
gândeşti că, de unele dintre acestea nici Sfinţii Părinţi nu ne-au preîntâmpinat şi nu ne-au dat
medicamentul necesar. Ştiu că suferi mult şi pentru judecata pe care ţi-o fac unii fii, uitând că
Judecata este dată Fiului, Domnului ceresc şi uitând că, Acesta ne-a avertizat să nu judecăm
pentru a nu fi judecţi. Tu frate preot, nu te supăra pe ei, nu că durerea din suflet ce te macină în
urma bârfelor ar putea fi atât de uşor ştearsă. Totuşi, nu-i judeca şi tu prea aspru pe ei. Roagăte
pentru ca Dumnezeul nostru să-i scoată din nou la Lumina Adevărului. Să le ierte păcatele lor
cele multe şi să nu uite Împăratul şi de noi. Îţi aduci aminte ce ne spune acelaşi Nemuritor
Împărat despre dragostea care trebuie să ne macine sufletele noastre în drumul slujirii noastre?

Secretul biruinţei noastre asupra tuturor nevoilor şi greutăţilor din viaţa noastră stă în iubire! Dar
într-aşa o iubire, similară cu cea a Fiului, adică iubire până la moarte. Nu uita niciodată
preaiubite frate că: „Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale" (Ioan 10, 11), iar dacă îmi
vei spune că unele oi rătăcite nu sunt ale tale, apoi citeşte-l mai departe pe Apostolul Dragostei,
la versetul 16 şi vezi ce zice Mântuitorul nostru: „Am şi alte oi, care sunt din staulul acesta. Şi
pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor!" Vezi ce
răspuns frumos ai primit? Iar în continuarea ideii mele de mai sus vin şi cuvintele părintelui Ioan

1/3
Scrisoare către preotul creştin ortodox

Buga, care spunea că: „Preotul, pentru a fi un bun păstor trebuie să iubească pe cei încredinţaţi
lui spre mântuire, aşa cum Hristos ne-a iubit şi ne-a dat viaţa Sa pentru noi, ca un adevărat
păstor. Slujitorul care nu arde de pasiunea slujirii sale nu poate să aprindă în ceilalţi flacăra
iubirii de Dumnezeu. Ceea ce nu fierbe la focul dragostei se lâncezeşte, se strică şi aduce după
sine boală şi moarte." Şi dacă mai adăugăm la cele puse mai sus şi avertismentul apocaliptic:
„ştiu că ai nume şi că trăieşti, dar eşti mort", sau: „fiindcă eşti căldicel, nici fierbinte şi nici rece,
am să te vărs din gura mea"(Apocalipsa 3,1;6) sau şi mai straşnic: „Blestemat să fie tot cel ce
face lucrul Domnului cu nepăsare", cred că fiecare dintre noi ar fi cazul să stea puţin şi să
mediteze asupra slujirii sale. Să nu creadă nimeni că viaţa unui preot este un colac, totdeauna
cald şi o sărmăluţă, ce vine de la un praznic sau un botez. Noi suntem cei care trebuie în primul
rând să-i încălzim pe toţi cu focul dragostei lui Hristos şi atunci când cineva vine să-ţi
mulţumească, şi atunci când vine greaua încercare şi momentul dificil, care nu va lipsi
niciodată, iar pe alocuri să fii gata chiar de aţi pune viaţa pentru oile tale, deoarece adevăratul
preot îi iubeşte pe păstoriţii săi până la moarte, cunoscând că: „iubirea e ca moartea şi marea
nu o poate stinge".
Preoţia noastră frate are atâtea înălţimi, atâtea adâncimi, atâtea taine, încât cu foarte multă
greutate s-ar putea scrie şi descrie după cuviinţă. Este întocmai ca un munte care-şi înalţă cu
maestate vârful spre ceruri, dincolo de nori. Careva încearcă să se caţăre pe el. Unii ajung de
cunosc văile şi adâncimile de la poalele lui, alţii ajung până la jumătate, alţii se caţără pe
înălţimile care fac coroană piscului celui mai înalt, alţii reuşesc de a se urca până unde fruntea
muntelui se îngeamănă uneori cu norii; alţii, rari, rari de tot ating piscul cel mare.
Tu părinte - zice Pr. D. Feceoru - ia aminte deoarece eşti pe cel mai înalt pisc. Ia aminte şi
fereşte-te! Eşti înconjurat de ispite. Te bat furtuni mari. Ştii doar că piscurile cele mai înalte sunt
cele mai bântuite de furtuni. Acolo, pe piscul ameţitor de înalt pe care te afli suflă vântul cel mai
puternic. Acolo, tunetele se slobozesc chiar în preajma ta. Acolo este gheaţă şi zăpadă, când la
poalele muntelui înfloresc crinii, înfloresc trandafirii. Eşti pe loc sublim, dar tocmai de aceea ia
aminte, fereşte-te! Săvârşeşte Sfânta Slujbă cu toată curăţia trupească şi sufletească. Fă-ţi
pravila cerută de rânduiala Bisericii, citeşte rugăciunile pentru Sfânta Împărtăşanie. Nu le citi
numai pentru ca să le citeşti, ci pentru ca să-ţi înalţi sufletul către Dumnezeu, ca să te pocăieşti.
Când te rogi, cere cu îndrăzneală ceea ce îţi doreşti de la Domnul Slavei şi crede că ai şi primit
deja ceea ce ceri, dar nici de cum nu uita să mulţumeşti, ca să nu fii şi tu unul dintre cei nouă
leproşi din Evanghelie. Împacă-te cu toată lumea; împacă-te cu cel cu care slujeşti la acelaşi
altar. Mărturiseşte păcatele săvârşite duhovnicului. Nu săvârşi păcate de moarte. Nu fi trufaş,
nu fi iubitor de argint, nu curvi, nu te mânia, nu fi lacom, nu pizmui, nu cleveti, nu te lenevi spre
fapte bune. Fereşte-te de beţie şi de îmbuibare. Posteşte, roagă-te şi fă milostenii. Dar făle pe
toate fără făţărie. Şi doar astfel apropiete de Sfânta Masă, pe piscul cel înalt al preoţiei, pentru
al primi în mâinile tale pe Dumnezeul cel viu, pe Cel ce ţine universul în palme. Iar Sfântul Ioan
Gură de Aur continuă: „Sufletul preotului trebuie să fie mai curat decât însăşi razele soarelui,
pentru că Duhul cel Sfânt să nu-l părăsească niciodată şi ca să poată spune oricand - Iată de
acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine(Gal. 2.20)".
În tine părinte, poate fi aflat tot ceea ce este necesar pentru sufletul care înfometează şi
însetează după adevărul veşnic în această viaţă, şi care înfometează şi însetează după
nemurirea divină şi viaţa veşnică. Dacă credinţa şi dragostea desăvârşită este ceea de care au
nevoie creştinii noştri, în tine ei trebuie să o afle din abundenţă, iar tu le vei hrăni sufletul cu
hrană care nu-i va mai înfometa niciodată. Dacă au nevoie de dragoste, adevăr, credincioşie,
nădejde, umilinţă, smerenie, pocăinţă, rugăciune sau oricare altă virtute sau nevoinţă, în tine ei

2/3
Scrisoare către preotul creştin ortodox

trebuie să o afle, iar tu la rânduţi, în Vieţile Sfinţilor şi în Sfânta Scriptură vei afla un număr infinit
de sfinţi dascăli pentru orice fel de nevoinţă ascetică şi vei dobândi ajutor haric pentru orice fel
de virtute, necesară ţie şi creştinilor tăi. Dacă te afli tu sau turma ta cumva în vreo ispită, Vieţile
Sfinţilor şi Sfânta Scriptură ne va ajuta s-o biruim şi acum şi totdeauna...
Auzi frate preot ce zice Sfântul Ignatie Brenceaninov: „Plang pentru tine toată ziua; plâng pentru
tine toată noaptea. Plânsul meu nu preţuieşte mare lucru. Se întamplă însă o mare plângere, al
cărei preţ nu poate fi de nimic egalat: plâng îngerii, plâng chipurile mucenicilor şi parinţilor din
ceata pustnicilor, plâng toţi vieţuitorii cerurilor, nicicum nu-şi ogoiesc plânsul. Se uită din cer cu
luare-aminte şi cu dragoste spre pământ, se bucură de faptele bune ale oamenilor şi ale tale, se
întristează de pacatele lor şi mai ales de ale tale. L-ai intristat pe însuşi Cel ce te-a facut din
nimic şi te-a răscumpărat cu scump sângele Său. „Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în
stricăciune?", grăieşte El către toţi greşiţii, către cei care vieţuiesc în păcat. Atotsfântul, neatins
de stricăciune, se coboară în stricăciune, dându-se creştinilor îmbrăcaţi în Hristos şi care îl au
în ei pe Hristos, atunci cand se ating de întinăciunea nelegiurilor"? Nouă ne zice frate preot.
Pentru noi plânge acest călugăr... Mai ales pentru noi care îl primim în palmele noastre pe El,
pe Împăratul Iubirii....
În fine, te rog mult de tot, să nu fii popă. Te rog să fii Preot, după cum zice Scriptura: „Preot în
veac, după rânduiala lui Melchisedec..." (Evrei 6; 20), iar eu zic, să fii Părinte. Zic aceasta
pentru că preotul este un părinte care naşte la botez, din apă şi din Duh Sfânt, un părinte pentru
că tu îţi hrăneşti fii tăi duhovniceşte, prin Taina Pocăinţei. Tu eşti cel care faci ca legătura să fie
neîntreruptă dintre ei şi Tatăl Cersc, prin rugăciunile tale de zi cu zi.

Să nu crezi frate preot că vreau să te învinuiesc de ceva. După cum am spus-o şi mai sus şi eu
sunt preot. Şi eu sunt în aceeaşi barcă cu tine şi poate că pe alocuri, am scris mai mult pentru
mine decât pentru tine, ca să am şi eu o mustrare. Dar dacă te găseşti şi tu printre aceste
rânduri, dacă şi pentru tine plânge Hristos, fii bun de te corectează, ca să te mântuieşti tu şi cei
ce ţi-au fost încredinţaţi de Iubirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Al tău frate şi împreună lucrător în viea Domnului

Preot Iulian Raţă

3/3