Ce este o Constituţie?

Ca lege fundamentală a unui stat, Constituţia reflectă stadiul de dezvoltare socială,

economică și politică a acestuia la un moment dat, stabilind forma de guvernământ și
organizarea statală, precum și drepturile și obligaţiile cetăţenilor.

 Pânǎ la primele Constituţii în sensul modern al cuvântului (lege fundamentalǎ),

actele cu caracter constituţional s-au concretizat în documente care au rǎmas la
stadiul de:

 - declaraţii de principii (Cererile norodului românesc în 1821);

 - declaraţii de drepturi (Proclamaţia de la Islaz în 1848);

 - proiecte de reformǎ (Constituţia cǎrvunarilor din 1822, redactatǎ de Ionicǎ Tǎutul,

Osǎbitul Act de numirea suveranului românilor din 1838, redactat de Ion
Câmpineanu);

 - programe interne (rezoluţiile Adunǎrilor Ad-hoc din Moldova şi Ţara Româneascǎ

din 1857).

 - acte constituţionale (Regulamentele organice – 1831 – Tara Românească; 1832 –

Moldova)

 Convenţia de la Paris – 1858

 Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris – 1864

CONSTITUTIA DIN 1866

 Este constituția epocii moderne care a pus bazele construcției democratice a statului,
fiind elaborată fără acordul Marilor Puteri. A stabilit temeiul juridic al regimului
monarhiei constituționale până în 1923.

 Context istoric: Ce s-a intâmplat în 1866?

 Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza la 11 februarie 1866 punea în pericol unirea. În
aceste condiții, elita politică românească se îndreaptă spre aducerea unui prinț străin pe
tronul României. Alegerea s-a oprit asupra persoanei lui Carol de Hohenzollern
Sigmaringen care la 10 mai 1866 depunea jurământ de credință ca domn al României.
 Actul proclamării lui Carol de Hohenzollern ca domn al României punea Europa din
nou în fața faptului împlinit.

 Geneza: Modelul constituţional l-a reprezentat Constitutia belgiană din 1831, una din
cele mai liberale şi mai echilibrate constituţii din Europa.

 Titulatura. Articolul I prevedea că “Principatele Unite Române constituie un singur

Stat indivizibil, sub denumirea de România” iar articolul 2 arată ca “Teritoriul
României este nealienabil”, graniţele statului neputând fi schimbate sau rectificate
decât în virtutea unei legi.

 Forma de guvernământ era monarhia constituţională. Ce este monarhia

constituţională? Cunoaşteţi alte tipuri de monarhii?

 Principii.

 Puterile statului erau organizate pe baza a trei principii :

 principiul suveranitǎţii naţionale (art. 31)

 principiul separaţiei puterilor (art. 32, 35, 36)

 principiul guvernǎrii reprezentative (art. 38)

 Dreptul la proprietate.

 Articolul 19 al Titlului II prevedea că

 "Proprietatea de orice natură, precum şi toate creanţele asupra statului, sunt sacre
şi inviolabile". Exproprierea se putea face numai în cazuri excepţionale, de
interes public, iar atunci doar după o dreaptă despăgubire a proprietarului. Se
introducea astfel un principiu nou, acela al garantării proprietăţii prin Constituţie.

 Organizarea administrativ-teritorială: Teritoriul României era organizat în

comune, județe și plăși.

 Limite: Cu privire la acordarea cetăţeniei române a tuturor drepturilor în Stat,

articolul 7 al Constituţiei României stabilea un regim preferenţial celor de religie
creştină. În speţă, locuitorii de religie mozaica (evreii) nu aveau dreptul la
cetăţenie.
 De asemenea, votul era cenzitar

Modificari constituţionale:

 I - Octombrie 1879, modificarea art. 7 prin care era anulată interdicţia obţinerii
cetăţeniei române de către cei de altă religie sau confesiune decât cea ortodoxă (în
speţă, evreii şi musulmanii)

 II - Iunie 1884 - se introducea noua titulatura aceea de Regat. A fost redus

numărul colegiilor electorale, de la 4 la 3 pentru Camera Deputatilor , s-a extins
de la vot prin scăderea censului şi înlăturarea lui pentru cei ce absolviseră clasele
primare.

 III - Iunie 1917 – au fost votate proiectele de revizuire a Constituţiei privind

lărgirea dreptului de vot şi înfăptuirea reformei agrare; modificate articolele 57
și 67.

 Importanţa.

 Constituţia României moderne promulgată la 1 iulie 1866, era una dintre cele
mai liberale din Europa. Ea oferea cadrul legislativ cel mai favorabil
modernizării societăţii româneşti prin principiile pe care le promova, libertăţile
cetăţeneşti și stabilitatea politică pe care o putea asigura.; de asemenea și prin
titulatura statului de "România" în perspectiva înlăturării definitive a
suzeranităţii otomane.

Adoptarea Constituţiei din 1866, marchează încheierea procesului de instituire

a regimului parlamentar modern în România și impunerea dinastiei ereditare a lui
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar principiul constituţionalităţii, cu specificul
său, se adaugă de acum tot mai mult celorlalte mijloace de luptă ale românilor pentru
îndeplinirea idealurilor de unitate şi independenţă naţională. Modificările
constituţionale din deceniile următoare aveau să confirme sau să preconizeze paşii
întreprinşi de societatea românească pe linia modernizării și independenţei statului și
apoi pentru soluţionarea unor probleme de drepturi politice și sociale și a creării
premiselor pentru realizarea Marii Uniri din 1918.

CONSTITUTIA DIN 1923

 Preluând şi dezvoltând o serie de principii și reguli din Constituţia de la 1866,
Constituţia din 1923 s-a încadrat în spiritul democratic interbelic, având, cum s-a
apreciat în acei ani, temelii juridice solide, izvorâte din realităţile social-politice și
economice ale ţării.
Ea a contribuit în mod decisiv la consolidarea unităţii economice, teritoriale,
politice şi spirituale a României întregite. În acelaşi timp, actul fundamental din 1923
a asigurat afirmarea unui regim democratic-parlamentar liberal, care a creat condiţii
favorabile dezvoltării statului român în direcţia liberalismului și progresului social,
înscriind România în rândul statelor europene cu un sistem politic de îndelungată
tradiţie democratică, în stare să reziste multă vreme tendinţelor autoritariste și
revizioniste apărute în Europa în deceniul al IV-lea al secolului trecut.
De ce a fost necesară o noua Constitutie in 1923?
Aceasta nouă lege fundamentală răspundea noilor realităţi de după 1918:
relizarea Marii Uniri, lărgirea dreptului la vot, schimbările din mentalitatea colectivă,
diversitatea partidelor, mutaţiile economic-sociale, noul context european. Noua
Constituţie a fost votată de majoritatea liberală din ambele camere la 27 martie 1923
şi publicată în Monitorul Oficial nr.282 din 29 martie 1923.
Constituţia din 1923 reprezenta, în fapt, o actualizare a celei din 1866, în sensul
că 20 de articole au fost modificate total sau parţial,  s-au introdus şapte articole noi,
iar 25 de articole au fost reformulate sau completate. Actualizarea Constituţiei din
1866 a avut la bază situaţia de după război, adaptarea la principiile societăţii
democratice ale vremii şi modificări limitate, în ideea de păstrare a cât mai mult din
textul existent (din care, de altfel, 78 de articole au rămas nemodificate). Pentru
elaborarea Constituţiei au fost avute în vedere patru proiecte: unul elaborat de liberalul
Ion I.C. Brătianu, al doilea de Romulus Boilă din partea Partidului Naţional Român, al
treilea de către Constantin Stere de la Partidul Ţărănesc şi al patrulea al lui Constantin
Berariu, expert în probleme juridice. Proiectul adoptat a fost cel al lui Ion I.C.
Brătianu.
ISTORIE EDU DESPRE CONST 1923
 Titulatura art. 1. - Regatul Romaniei este un Stat national unitar si indivizibil.
 Forma de guvernământ era monarhia constituţională.
 Principii.
 Puterile statului erau organizate pe baza a trei principii :
 principiul suveranitǎţii naţionale (art. 33- Toate puterile Statului emană dela naţiune,
care nu le poate exercita decat numai prin delegaţiune şi după principiile si regulile
aşezate in Constituţiunea de fată.)
 principiul separaţiei puterilor (art. 34, 35, 39,40)
 principiul guvernǎrii reprezentative (art. 42. - Membrii Adunarilor reprezintă
natiunea.)
 Dreptul la proprietate. Proprietatea de orice natură precum si creanţele asupra
Statului sunt garantate.
 Organizarea administrativ-teritorială: Teritoriul Romaniei din punct de vedere
administrativ se împarte în judete, judeţele în comune.
 Prerogativele regelui
 Art. 88. - Regele numeşte si revoacă pe miniştrii săi.
 El sancţionează şi promulgă legile.
 El poate refuza sancţiunea sa.
 El are dreptul de amnistie în materie politică.
 Are dreptul de a ierta sau micşora pedepsele în materii criminale, afară de ceeace se
statorniceşte în privinţa miniştrilor.
 El nu poate suspenda cursul urmăririi sau al judecăţii, nici a interveni prin nici un mod
în administraţia justiţiei.
 El numeşte sau confirmă in funcţiunile publice potrivit legilor.
 El nu poate crea o noua funcţiune fară o lege specială.
 El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fară să poată vreodată
modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.
 El este capul puterii armate.
 El confera gradele militare în conformitate cu legea.
 El va conferi decoraţiunile romane conform unei anume legi.
 El are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale.
 El incheie cu Statele străine conventiunile necesare pentru comerţ, navigaţiune şi alte
asemenea; însî pentru ca aceste acte sa aibă autoritate îndatoritoare, trebuie mai intâiu
a fi supuse Puterii legislative si aprobate de ea.
 Importanţa. Constituţia din 1923 a perfecţionat sistemul de control al respectǎrii
libertǎţilor cetǎţeneşti şi al regimului politic în stat şi a consacrat în plan juridic Marea
Unire din 1918.