Genova (în dialectul genovez: Zena) este un oraș-port și comună din Italia de nord, capitală a Liguriei și principal

port de deservire al insulelor Corsica și Sardinia. Are o populație de cca. 580.000 locuitori și a fost capitala
culturală europeană în 2004

Genova se întinde din est în vest pe o distanță de mai bine de 15 km, dar din nord (contraforții munților
Apenini Ligurici) spre sud (Marea Mediterană) pe mai puțin de 3 km, conform topografiei locului, între
munte și mare. Orașul s-a dezvoltat în jurul Portului Vechi (Porto Antico), un fost golf semi-circular, care
adăpostește astăzi un muzeu al marinei și un mare acvariu public, cel mai mare din Italia și al doilea din
Europa, după cel din Valencia.
„Strada Nuova” (în prezent via Garibaldi) și „Palazzo dei Rolli” din Genova au fost înscrise în anul 2006
pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Istorie

Contoarele comerciale și teritoriile Genovei în Mediterana și Marea Neagră.

Ambroise Louis Garneray : Vedere cu Genova (circa 1810) arătând orașul vechi, azi centrul.
Pentru aproximativ opt secole Genova a fost capitala Republicei Genova, care cuprindea majoritatea
Liguriei, Corsica (dată Franței in 1768), o parte din Piemont (partea numită oltregiogo) și insula Capraia.
Cele mai vechi dovezi găsite in zona orașului sunt un așezământ din Neolitic (în zona Brignole) din
mileniul V sau IV î.Hr. și locuințe din Epoca Bronzului (un perete aproape de râul Bisagno).[2]
Orașul a avut originea lânga fortificația (oppidum) de pe colina "di Castello"(Castelului), aproape de
portul antic, intemeiată la începutul secolului V î.Hr.[3]
În antichitate, Genua era un orășel al Ligurilor. Aliat credincios al Romei, spre deosebire de alte popoare
ligure și celtice din Italia de nord (care se alăturaseră cartaginezilor în Al Doilea Război Punic), Genova
și-a pierdut din importanță ca oraș-port după ascensiunea noului port Vada Sabatia, lângă Savona.
Timp de cinci secole în fiecare parte a Mării Mediterane s-au dezvoltat numeroase colonii genoveze,
acestea fiind ori emporii, ori colonii propriu-zise, în strânsă legătură cu Republica, cu Banco di San
Giorgio (Banca Sfântului Gheorghe) sau cu cetățenii privați.
În anul 411 este asediată, cucerită și prădată de Vizigoți, iar în 493 ajunge, odată cu toată Italia, în
mâinile Ostrogoților. Romanii (de Răsărit), conduși de generalul Velisarie, o recuceresc în anul 536 și se
mențin până în 650 când orașul este cucerit de Lombarzi. În 774, intră în componența imperiului
Francilor, apoi în cea a ducatului Lombardiei, el însuși parte a imperiului "Roman" Germanic.