Sus

Soarele,
Luminos, sclipitor, orbitor.
Soarele, orb ceresc.

Soarele se aseamănă cu nimic teluric,

Este unic,
Asociat cu majoritatea zeităților majore,
Soare dătător de viață.

Soarele este sus, spre zenitul universului...

Dintr-un palat de jad solar,
Un tron mirific și din fildeș,
Vălurile cuprinzându-l.

Soarele, soare galben-roșu,

Te încălzește cu o mângăiere,
Te poate arde dacă stai prea mult sub el,
Soare ca un ochi asupra Zenitului.

Lumina solară ajunge și în Hades,

Lumina infinită,
A unui faraon uman,
faraon al uitării.

Fosforescență primară,
Prin stalactite cunoscătoare,
Luminează prin eter,
Soarele, pol al Gravitației.
Dar oare, cu toate discuțiile despre Hades,
Șarpe al cunoașterii orfic,
Oare există un al doilea pol,
Luna, pol în direcția nadir,
și chiar un pol central, Gravitația însăși.

Nume autor: Neacșu Alexandru Gabriel

Nume profesor: Bobirică Mariana
Liceu: Colegiul Național Octav Onicescu
Clasa a XI-a G