Sunteți pe pagina 1din 9

Scarlat Mihai

Grupa 2409

Sisteme mixte (hibride AC+DC) de rețele


electrice de înaltă tensiune

După cum se știe transportul de energie electrică se poate face prin


intermediul retelelor electrice la tensiune alternativă cat si la tensiune
continuă.Transportul la tensiune continuă (C.C.) nu constituie o nouă
tehnologie, el fiind mai vechi decât cel la tensiune alternativă. Datorită
progreselor excepţionale realizate în tehnologia tiristoarelor – GTO şi LTT,
astăzi se construiesc legături HVDC (High Voltage Direct Current)
impresionante care au ±600 kV sau ±800 kV şi care transportă între 3000 şi
6000 MW.
SCURT ISTORIC
Dezvoltarea sistemelor de transport HVDC dateaza din anii 1930 cand
au fost inventate redresoarele cu arc de mercur. În 1941 primul sistem de
transport HVDC (60 MW) a fost construit pentru a alimenta orașul Berlin prin
intermediul unei retele electrice subterane de 115 km. In 1945 acest sistem
era gata pentru a fi pus in funcțiune,dar in timpul celui de-al doilea razboi
mondial rețeaua a fost dezafectată. În aceste condiții abia în 1954 prima
retea de transport HVDC (10 MW) a fost pusă în funcțiune în Gotland. Din
1960 rețelele de transport HVDC au devenit mai dezvoltate jucând un rol
important în transportul energiei electrice si în interconectarea sistemelor
energetice.
CARACTERISTICI GENERALE
Sitemele de transport HVDC au o fiabilitate ridicată și o durata lunga
de funcționare. Componența lor de baza este un convertor de putere,care
serveste drept interfața pentru sistemele de transport de tensiune
alternativă (AC). Conversia de la alternativ la continuu și viceversa se face
utilizând întreruptoare controlabile electronic într-o configurație de punte
trifazata.
O rețea HVDC evită unele dezavantaje si limitari ale rețelelor AC si are
urmatoarele avantaje:
• Nicio limită tehnica pentru cablurile submarine de conexiune
• Sistemele energetice interconectate nu trebuie sa se afle in sincronism
• Curenți de scurcircuit mai mici decat in cazul retelelor AC
• Sunt imune la impedante,fracvență sau fluctuații de tensiune
• Îmbunatățeste capacitatea de transport a energiei electrice prin
modelarea puterii ca raspuns la frecvență
În timp ce retelele AC sunt limitate de urmatoarele :
• Trebuie ca aibe variații admisibile de tensiune pentru transportul la
distanță și pentru încarcarile liniilor
• Trebuie ca sistemele interconectate sa se afle in sincronism, trabuie
mentinuta aceeasi frecvență pentru întreaga interconexiune
Scarlat Mihai
Grupa 2409

• Necesită cheltuieli suplimentare pentru a corecta limitarile prezentate


anterior.
Retelele HVDC necesită doua conductoare pentru
transportul energiei elecrice (unul singur pentru cablurile submarine)
in timp ce rețelele AC necesită trei conductoare,de aici rezultând un
spatiu mai mic necesar retelelor HVDC.

În cazul în care o linie de tensiune alternativă atinge limitele impuse de


stabilitate a sistemului sau limitele capacitătii termice si adăugarea unei linii
paralele cu aceasta este imposibilă se poate face conversia in linie cu
tensiune continuă. Aplicand aceasta conversie reteaua AC poate fi
transformată modificand doar configurația varfului stâlpilor nu si fundația,
sau dimensiunile acestora. Este posibilă chiar folosirea liniilor de tensiune
continuă si alternativă pe acelasi stâlp.
INTERCONEXIUNI
Interconexiunile in rețelele de tensiune alternativă
Pentru ca două sau mai multe rețele de tensiune alternativă să fie
interconectate trebuie sa fie respectate regulile privind controlul
fracvenței,controlul tensiunii (este necesar să se dispuna de regulatoare
automate de fracvență si tensiune RAV,RAT. Pentru ca aceste condiții de
sincronism sa fie îndeplinite se ține cont de structura si puterea sistemului ,
de numărul de linii interconectate si de problemele de stabilitate ce pot
apărea,cum ar fi oscilațiile de putere într-o anumită zonă ce pot conduce la
supraîncarcarea liniilor sau,dimpotrivă la descărcarea acestora duncând la
creșterea puterii reactive in acea zonă. În majoritatea cazurilor este nevoie
de mai multe circuite pentru siguranța in transport.
Interconexiunile in rețelele de tensiune continuă
Scarlat Mihai
Grupa 2409

În opozitie cu sitemele de transport cu tensiune alternativă, cele cu


tensiune continuă nu necesită respectarea problemelor de stabilitate sau
strategiile de control ca in cazul anterior. Interconexiunile între liniile HVDC
se pot face în statii de interconexiune sau prin interconectarea centrelor de
sarcina sau generare în cadrul sistemelor de transport la distanță.
Pentru interconexuinile submarine cu cat distanța creste,cu atat
cablurile AC generează o larga variație a tensiunii determinand fluctuații de
putere pana cand cablul atinge curentul de suprasarcină maxim admisibil.
Distanța maximă pentru care poate fi folosit cablul de AC este de 100 km. În
acest caz transportul prin intermediul cablului de tensiune alternativă este
singura solutie viabilă. Un cablu HVDC necesită doar doi conductori (pozitiv si
negativ) sau un singur conductor,in ambele cazuri nu exista limite
tehnice,singura limita fiind costul.

Tipuri de linii HVDC


Monopolare
În configuraţiile monopolare obişnuite, una din bornele redresorului
este conectată la pământ. Cealalaltă bornă are un potenţial pozitiv sau
negativ faţă de pământ şi este conectată la linia de transmisie. Ieşirea
conectată la pământ poate fi legată sau nu printr-un conductor de borna
corepunzătoare din cealaltă staţie.
Dacă nu este utilizat un al doilea conductor curentul circulă prin pământ
între bornele celor două staţii. Întoarecerea curentului prin pământ atrage
după sine apariţia următoarelor fenomene:
• Coroziunea electrochimică a conductelor metalice subpământene cum
ar fi conductele de transport gaze
• Producere prin efect de electroliză a substanţelor nocive (clor) sau
schimbarea compoziţiei chimice în apa mării în cazul conductelor
submarine.
• Un curent necompensat poate produce un câmp magnetic care poate
influenţa instrumentele de navigaţie a vaselor ce trec deasupra
conductelor.
Aceste efecte pot fi eliminate prin instalarea de conducte de retur printre cele
două ieşiri de pământ ale staţiilor. Deorece unul din borne este conectat la pământ,
conductorul corespunzător acesteia nu trebuie izolat pentru întrega tensiune , ceea
ce reduce costurile. Utilizare celui de al doilea conductor este cântărit având în
vedere raţiuni de ordin economic, etnic şi de protecţia mediului
Sistemele monopolare moderne pe linii aeriene transportă de obicei 1500MW,
dacă se optează pentru cablu subteran sau subacvatic, puterea transmisă este de
600MW.
Cele mai multe sisteme monopolare sunt proiectate pentru dezvoltarea
viitoare în sisteme bipolare. În cazul liniilor aeriene, stâlpii de susţinere se
proiectează pentru a susţine doi conductori, şi în multe cazuri aceşti conductori
chiar există fiind fie neutilizate fie legate în paralel cu primul (cum este cazul la B
Baltic-Cable).
Scarlat Mihai
Grupa 2409

Bipolare
În transmisa bipolară se utilizează o pereche de conductori, fiecare aflându-se la
o tensiune ridicată faţă de pământ şi având polaritate opusă. Din această cauză
fiecare din aceşti conductori trebui să aibă izolaţie dimensionată la întrega tensiune.
Costurile acestor linii sunt mai mari decât în cazul anterior. Cu toate acestea
prezintă avantaje ce le fac atractive:
• La funcţionare normală, curentul prin pământ este neglijabil ca şi în cazul
liniilor monopolare cu al doilea conductor reducându-se la minimum
pierderile de energie prin pământ şi impactul asupra mediului.
• Dacă apare un defect pe linie, cu ajutorul electrozilor de pământ montaţi la
staţii, energia poate fi transmisă trecându-se la regim de lucru monopolar.
• Deoarece pentru o putere dată, în cazul liniilor bipolare, printr-un conductor
se transmite doar jumătate din energia corespunzătoare unei linii bipolare,
costurile liniilor sunt mai scăzute.
• În teren foarte accidentat, al doilea conductor poate fi montat pe un grup de
stâlpi separaţi astfel încât există posibilitatea furnizării de energie şi în cazul
distrugerii uneia dintre linii.
Un sistem bipolar poate fi prevăzut şi cu un conductor de împământare. Pentru
evitarea coroziunii şi a influenţei undelor electromagnetice, pământarea se face la
câţiva km depărtare de staţiile de comutare, aşa că este nevoie de o linie separată.
Aceasta poate fi în funcţie de situaţie subterană sau aeriană, sau o combinaţie a
acestora. De obicei se dimensionează pentru o tensiune de lucru de 10-20kV(medie
tensiune).
Sistemele bipolare pot transporta 3000MW la o tensiune de +/-533 kV. Liniile
submarine iniţial construite în sistem monopolar pot fi îmbunătăţite adăugându-se
un al doilea cablu şi trecându-se în mod de lucru bipolar.
Scarlat Mihai
Grupa 2409

Staţii de cuplare în curent continuu (Back to back)


O staţie back-to-back este realizată pe acelaşi amplasament, de cele mai multe
ori în aceeaşi clădire lungimea liniei de curent continuu fiind de doar câţiva metri.
Linii de înaltă tensiune în curent continuu de tip back-to-back sunt utilizate în cazul:
• cuplării reţelelor electrice de frecvenţă diferită (ex. Japonia)
• cuplării a doua reţele electrice care au aceeaşi frecvenţă, dar fără o
relaţie stabilită între faze
• existenţei unei diferenţe între frecvenţa şi numărul de faze ale celor
două reţele
reţele cu moduri de operare diferite
Curentul continuu din circuitul intermediar poate fi ales liber la staţiile de tip
back-to-back datorită lungimii scurte a conductorului. Tensiune continuă este pe cât
se poate de joasă, în scopul utilizării unui spaţiu cât mai mic de către elementele de
comutare şi a elimina necesitatea conectării în paralel a acestora. Din acest motiv la
acest tip de staţii se utilizează elemente de comutare cu cel mai mare curent de
sarcină disponibil.
Scarlat Mihai
Grupa 2409

Reţele de curent continuu


Varianta de transport de energie electrică prin linii de înaltă tensiune în
curent continuu cea mai des utilizată este legătura dintre două terminale, unde
două staţii de comutare sunt legate prin linii dedicate (HVDC). Aceasta este
configuraţia utilizată de obicei în conectarea reţelelor nesincronizate, în transportul
la distanţe mari şi în cablurile submarine.
Linii de înaltă tensiune în curent continuu cu mai mult de două terminale
conectând mai mult de două staţii sunt rare. Legarea staţiilor poate fi în serie,
paralel sau mixt. Legătura paralelă tinde să să fie utilizată la staţii de capacităţi
mari, iar cea serie la staţiile mici. Un exemplu de staţii multiple este Quebec - New
England Transmission de 2000 MW deschis în 1992 care actualmente este cea mai
extinsă reţea de staţii utilizând linii de înaltă tensiune în curent continuu din lume.

Tripolare - current-modulating control


O schemă recent brevetată (2004) este utilă în cazul transformării liniilor de
înaltă tensiune trifazate existente în linii de înaltă tensiune în curent continuu. Doi
din cei trei conductori funcţionează în regim bipolar. Al treileaconductor este utilizat
în regim monopolar în paralel, echipat cu elemente de comutare reversibile (sau
elemente de comutare legate în paralel având polaritate inversă). Prin acest al
treilea conductor circulă curent de la o staţie la alta, schimbând periodic (într-un
ritm de câteve minute) sensul. Ceilalţi doi conductori vor avea în acelsşi ritm o
încărcare de 1.37 respectiv 0.37 ori limita lor termică, cu al treilea conductor
încărcat la +/-1.0 ori sarcina de la limita termică. Energia termică disipată este
proporţională cu media pătratică a curentului prin conductor şi va fi egală cu
energia disipată pentru cazul în care conductorul ar avea o încarcare constantă
egală cu limita termică. Acest lucru permite încărcarea conductorilor cu curenţi mai
mari, şi utilizarea la capacitatea nominală a celui de al treilea. Prin conductori pot
circula curenţi mari chiar şi la o încărcare sub capacitate.
Scarlat Mihai
Grupa 2409

Comparând puterea medie maximă posibil a fi transportată în curent


continuu la aceeaşi tensiune faţă de pământ de către un sistem tripolar rezultat din
transformarea unei linii de înaltă tensiune în curent alternativ cu capacitatea ei în
curent alternativ înainte de transformare, rezultă o creştere de 80% utilizând
aceiaşi stâlpi şi conductori. Unele linii de înaltă tensiune în curent alternativ nu pot
fi încărcate la limita termică datorită problemelor de stabilitate, siguranţă în
funcţionare şi putere reactivă care nu există la liniile de înaltă tensiune în curent
continuu.
Sistemul funcţionează fără curent de întoarcere prin pământ. Deoarece la un
defect al unuia din poli sau conductori rezultă o mică pierdere de capacitate de
transport şi nu apar curenţi de întoarcere prin pământ, sistemul are un mare grad
de siguranţă în funcţionare. Nu se pierde timp cu deconectări/reconectări dacă se
rupe un conductor. Elementele de comutare au o rezervă de supraîncărcare în caz
de urgenţă la lucru în mod bipolar. Acest lucru probabil va permite creşteri
importante în puterea transportată, cu efect însemnat în sistemele încărcate, în
care la defectarea unui conductor posibilităţile de alocare de linii paralele sunt
limitate. Deoarece cheltuielile de investiţii sunt mai mari decât la conversia în
sistem bipolar funcţionând la aceeaşi tensiune, surplusul de capacitate rezultat,
reduce proporţional costul pe megawatt. În funcţie de configuraţia liniilor de
transport, s-ar putea să apară necesitatea înlocuirii unor izolatori pentru a putea
atinge mărirea de capacitate, pentru a asigura distanţa corectă între linii.

UTILIZARE
Din punct de vedere al cheltuielilor cu investiţii, în cazul curentului continuu
staţiile sunt mai costisitoare decât cele din curent alternativ, pe când liniile mult
mai ieftine. Deoarece cheltuielile cu liniile sunt proporţionale cu distanţa, rezultă că
peste o aumită lungime liniile de înaltă tensiune în curent continuu devin mai
rentabile decât cele în curent alternativ. Această limită se situează la cca 30km în
cazul cablurilor maritime şi cca 500km la cele aeriene. Posibilitatea controlării
parametrilor curentului din circuitele de comutaţie, a conectării reţelelor
nesincronizate, precum şi a utilizării eficiente în transmiterea energiei prin cabluri
submarine, duce adesea la utilizarea liniilor de înaltă tensiune în curent continuu la
graniţa dintre ţări pentru transfer de energie. Parcuri de generatoare eoline din
largul mărilor necesită deasemenea cabluri submarine turbinele lor fiind
nesincronizate. Costurile scăzute ale iniilor de înaltă tensiune în curent continuu
prezintă avantaje la legături între comunităţi situate la mare distanţă (ex. Siberia,
Canada, nordul Scandinaviei). Dezvoltarea tehnologiei IGBT(insulated gate bipolar
transistors) şi GTO(gate turn-off thyristor) a făcut ca liniile de înaltă tensiune în
curent continuu să devină competitive şi în cazul sistemelor de putere mai redusă.
Acestea pot fi instalate în liniile de înaltă tensiune de curent alternativ existente cu
rolul de a stabiliza fluxul de putere fără a fi nevoie de olinie suplimentară de curent
alternativ în caz de scurtcircuit. Un producător a denumit acest concept "HVDC
Light", altul un concept similar "HVDC PLUS" (Power Link Universal System). Ei au
extins posibilitatea utilizării sistemului la blocuri cu puterea de numai câţiva zeci de
MW şi lungimea liniei de numai câţiva zeci de kilometri de linii aeriene. Diferenţa
constă în modul de abordare a conceptului tehnologiei Voltage-Sourced Converter
Scarlat Mihai
Grupa 2409

(VSC), unde "HVDC Light" utilizează modulaţia lăţimii impulsului, iar "HVDC PLUS"
este bazat pe "multilevel switching"
Exista mai multe tipuri de instalații HVDC dintre care amintim:
1. Instalații cu vapori de mercur
2. Instalații pe baza de tiristoare
3. Instalații functionând pe baza de IGBT (Insulated Gate Bipolar
Transistors)
4. Statii back to back

DEZAVANTAJE
Staţiile de comutare sunt foarte scumpe şi permit doar o mică
supraîncărcare. Este foarte greu să se extindă ulterior cu o ramificaţie o linie de
înaltă tensiune în curent continuu existentă. Transmisia energiei prin linii de înaltă
tensiune în curent continuu pare predestinată legăturii între două puncte.
Deoarece o linie de înaltă tensiune în curent continuu impune existenţa unei reţele
trifazate pe partea de curent alternativ în care să poată livra energie, nu se poate
alimenta în acest mod o reţea izolată. Pentru a putea totuşi utiliza acest tip de
tranport de energie electrică la o instalaţie de foraj maritim este necesară utilizarea
unei soluţii bazate pe tehnologia ‘Voltage Source Inverter’.
Pe durata exploatării, la tensiuni continue înalte de peste cca 300kV apar
probleme în izolatoare şi la trecerile conductoarelor în instalaţiile în aer liber
datorate depunerilor de impurităţi şi infiltrării apei de ploaie.
La tensiuni alternative câmpul electric spaţial este influenţat de
capacităţile de exploatare şi parazite. Deformarea câmpului datorită
straturilor de impurităţi bune conducătoare de electricitate de pe izolatori,
poate fi neglijată datorită curentului de deplasare comparativ mai mari ce
apare. Altă este situţia în cazul curentului continnuu de înaltă tensiune care
modifică, datorită rezistenţei ohmice mari a izolatorului, câmpul electric. O
depunere de murdărie umedă poate contribui la deformarea câmpului
electric în jurul izolatorului, având ca rezultat descărcarea de-a lungul
corpului izolatorului.
Scarlat Mihai
Grupa 2409

BIBLIOGRAFIE

1. Eremia, M. – „Tehnici noi în transportul energiei electrice. Aplicaţii ale electronicii


de putere”. Editura Tehnică, Bucureşti, 1997
2. http://media.wiley.com
3. http://wikipedia.org