Versul “…” este foarte sugestiv si are o importanta deosebita raportat la intregul text.

In primul rand, metafora “ochiul lunii” este si ea foarte sugestiva, exprimand ideea ca luna este asemana cu un ochi care
apare slab printre nori.
In al doilea rand, sentimentele transmise sunt de melancolie.

Poezia ‘Lacul’ apartine genului liric. Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare
in care autorul isi exprima sentimentele, ideile, gandurile in mod direct. Mărcile
subiectivității sunt prezența eului liric si o mare varietate de figuri de stil si imagini artistice.
Modul de expunere predominant este descrierea.
Un prim argument care demonstreaza apartenenta textului la genul liric este
transmiterea directa a sentimentelor de dorinta, asteptare si iubire ale poetului prin
intermediul celor cinci catrene. Se remarca prezenta eului liric atat in mod explicit, prin
marci lexico-gramaticale precum ‘eu’, ‘-mi’, ‘sa scap’, cat si in mod implicit, prin emotia
generala pe care o degaja textul. Prin excelenţă o operă ce se adresează sensibilităţii, textul
creează un tablou al naturii tranfigurat de iubirea şi de viziunea romantică a eului liric.
Descrierea lacului este încărcată de emoție, peisajul devine état d’âme ( stare de spirit). In
cadrul descrierii, ca mod predominant de expunere, imaginile artistice se completeaza
reciproc prin intermediul juxtapunerii.
De asemenea, putem mentiona ca al doilea argument bogatia figurilor de stil .
Imaginea cadrului feeric al visului se creeaza cu ajutorul epitetelor cromatice (‘albastru’,
‘galben’, ‘albe’) si al imaginilor vizuale si auditive ce fac din natura un spatiu ocrotitor al
intalnirii ‘Sub lumina blandei lune’, ‘Unduioasa apa sune’. Starea de tensiune, aspiratia de
implinire a visului de iubire sunt subliniate de folosirea modului conjunctiv (‘sa scap’, ‘sa
plutim’), precum si de repetitia ‘parca ascult si parca astept’. Muzicalitatea textului este
sustinuta la nivel fonetic prin aliteratii si asonante.
In concluzie, avand in vedere argumentele aduse, putem afirma ca opera data
apartine genului liric, transmițând cu emoție și sensibilitate

Una din primele caracteristici ce încadrează poezia „Dorința” în genul liric este chiar prezența eului liric. Acesta își
imaginează desfășurarea unei idile în mijlocul naturii, într-un cadru rustic, idilă ce devine realitate prin intermediul
visului. Prezența eului liric este exprimată prin verbele de mișcare asociate cu pronumele la persoana întâi: „Pe
genunchii mei ședea-vei”, „brațele-mi întinse”, „pe piept să-mi cazi”. Eul liric experimentează mai multe stări pe parcurs
ce evoluează textul, printre sentimente cititorul putând regăsi iubirea, dorul, nerăbdarea întâlnirii iubitei și bucuria
împlinirii visului de dragoste.

Prin intrermediul epitetului (metaforei, comparatiei etc. depinde ce figură) Z..(citez) poetul accentuează starea de spirit
a eului liric … (scrii care este starea eului), scoate în relief sentimentele trăite de acesta, sentimente de…. (dragoste,
dor,tristete, melancolie, regret, suferintă etc.)Această figură de stil crează o imagine poetică foarte sugestivă si
intensifică expresivitatea limbajului artistic.