Sunteți pe pagina 1din 5

ASPECTE PRIVIND ALTERAREA BIOMECANICII COLOANEI

VERTEBRALE IN SCOLIOZA IDIOPATICA


Filed in Kinetoterapia, Tratamente on Feb.18, 2009
ASPECTE PRIVIND ALTERAREA BIOMECANICII COLOANEI VERTEBRALE IN SCOLIOZA
IDIOPATICA
Lector univ. dr. Florian BENEDEK
Medic specialist Roxana BENEDEK
Universitatea „Stefan Cel Mare” – Suceava
Cuvinte cheie: biomecanica, scolioza, terapie
Keywords: biomechanics, scoliotics, therapy
Rezumat
Coloana vertebrala reprezinta un segment in cadrul sistemului musculo-scheletal. Miscarile coloanei
vertebrale normale sunt deosebit de complexe, la biomecanica ei participand toate elementele ce o
alcatuiesc. Exista o multitudine de afectiuni dintre care scolioza idiopatica ocupa un loc important. In
acest caz biomecanica coloanei vertebrale sufera modificari substantiale, cunoasterea acestor deficiente
creeaza premizele instituirii unui tratament corect fiziokinetic si ortotic reducand rasunetul acestei boli
asupra dezvoltarii armonioase a organismului aflat in perioada de crestere.
Introducere
O data cu cresterea gradului de informare a populatiei privind sanatatea tinerilor a crescut si atentia
acordata deformarilor coloanei vertebrale. Tot mai frecvent ortopedul si kinetoterapeutul sunt pusi in
situatia de a examina si ulterior a proceda la diverse manevre terapeutice din care un rol primordial il au
recuperarea si kinetoterapia.
Pentru intelegerea deformarilor coloanei vertebrale precum si incadrarea lor corecta in patologie este
necesara cunoasterea biomecanicii normale a coloanei vertebrale.
Biomecanica miscarii colonei vertebrale

Figura 1 – Rolul nucleului pulpos 1 – nucleul pulpos; 2 – vertebra.


Biomecanica normala se refera la studiul miscarilor coloanei care sunt extrem de complexe si depind de
elementele structurale ale acesteia: corpurile vertebrale, discurile intervertebrale care trebuie sa fie
integre, alte articulatii si ligamente. Se remarca importanta integritatii nucleului pulpos care trebuie sa
aiba consistenta, forma, asezare normale. Miscarile vertebrale se executa pe nucleul pulpos ca pe un ax,
acesta jucand rolul unei adevarate bile mecanice (rulment) si fiind conditionat de tensiunea lichidului ce
se afla intre elementele sale componente (fig. 1) (Baciu C., 1981). De aici rezulta o proprietate
fundamentala a nucleului pulpos – elasticitatea.
Principalele miscari ale coloanei vertebrale sunt: flexia – extensia, inclinarile laterale, rotatia si ca o
rezultanta a acestora circumductia (Baciu C., 1981; Burnei Gh., 2004). Media amplitudinilor diverselor
segmente ale coloanei vertebrale precum si a coloanei in intregime este redata in tabelul 1 (Burnei Gh.,
2004; Logeanu M., 2004).
Tabelul 1 – Amplitudinea miscarii coloanei vertebrale pe segmente
Segmentul Flexia Extensia Inclinarea Rotatia
Cervical 700 600 300 750
Dorsal 500 550 1000 400
Lombar 400 300 350 50
Total 1600 1450 1650 1200
Activitatea mecanica a coloanei vertebrale poate fi studiata cu ajutorul goniometrului, o metoda cu un
coeficient important de relativitate, de aceea se prefera hidrogoniometrul Gegy.
Coloana vertebrala normala prezinta in plan sagital o lordoza cervicala si una lombara, curburi convexe
spre anterior si o cifoza toracala, curbura convexa spre posterior. In plan frontal coloana vertebrala este
rectilinie.
Clasificarea scoliozei
Una din cele mai frecvente deformari ale coloanei este scolioza idiopatica. Aceasta poate fi clasificata:
 in functie de varsta de debut: infantila: < 3-4 ani; juvenila: intre 4-13 ani la
fete si 4-15 ani la baieti; scolioza adolescentei: >13 ani la fete si >15 ani la
baieti.
 in functie de topografie: cervicala, toracala, cervico-toracala, toraco-
lombara, lombo-sacrata.
Biomecanica coloanei scoliotice
In cazul scoliozei biomecanica coloanei este alterata astfel: leziunea de baza o reprezinta rotatia in spatiu
a vertebrelor, una in raport cu cealalta. Rotatia vertebrelor toracale determina deplasarea vertebrei aflate
in maximul de curbura, vertebra-apex, catre anterior si lateral, generand stergerea curburii cifotice
normale si aparitia in plan frontal a unei curburi scoliotice, de regula dextroconvexa. Rotatia vertebrelor
lombare determina stergerea lordozei normale si aparitia scoliozei prin deplasarea vertebrei-apex catre
posterior si lateral.
In plan frontal, vertebrele care compun curbura sunt departate de linia mediana, cea mai departata fiind
vertebra-apex. Aceasta este orizontala, iar vertebrele supraiacente si subiacente sunt orientate oblic.
Vertebra superioara cea mai inclinata reprezinta vertebra limita superioara (VLS), iar vertebra inferioara
cea mai inclinata este vertebra limita inferioara (VLI). (figura 2). In plan sagital, curburile normale ale
coloanei vertebrale sunt atenuate, dand aspectul de spate plat. In plan orizontal, vertebrele sunt rotate
spre convexitatea curburii, generand aspectul clinic de gibus dat de coaste, in zona toracala si de
apofizele transverse, in zona lombara. Scolioza este organica sau structurala atunci cand curbura
anormala din plan frontal este ireductibila si insotita de rotatia vertebrelor in plan orizontal. Corpurile
vertebrale la persoanele cu scolioza au forma cuneiforma, cu inaltime diminuata pe partea concava a
curburii. Arcul vertebral este de asemenea torsionat si rotat catre convexitate, iar nucleul pulpos nu se
mai afla in centrul discului. Se impune examenul trunchiului la subiectul scoliotic, unde se are in vedere
echilibrul global al acestui, pozitia bazinului, pozitia umerilor in raport cu bazinul si in raport cu solul,
asimetria triunghiurilor formate de membrul toracic cu trunchiul.
Figura 2 – Spate scoliotic – se observa asimetria triunghiurilor formate de membrele superioare cu
trunchiul
In cadrul scoliozelor cu curburi importante, rotatia vertebrala poate fi responsabila de infundarea
asimetrica a peretelui toracic anterior. La examinarea in ortostatism efectuat din spate se identifica
curbura prin palparea apofizelor spinoase. In pozitia asezat se poate examina rotatia umerilor in raport cu
bazinul, iar in decubit ventral se poate constata stergerea scoliozelor care nu sunt structurale. Se poate
decela de asemenea o eventuala inegalitate de membre pelvine care poate induce o atitudine scoliotica.

Figura 3 – Masurarea unghiului Cobb la scolioza toracala (Dimeglio A., 1996)


De remarcat utilitatea efectuarii unei radiografii de coloana vertebrala atat din fata cat si din profil. Pe
radiografia din fata se apreciaza echilibrul / dezechilibrul C7 – L5. Amplitudinea curburii se cuantifica prin
masurarea unghiului Cobb, care se defineste ca fiind unghiul dintre linia tangenta la platoul superior al
vertebrei limita superioara (VLS) si linia tangenta la platoul inferior al vertebrei limita inferioara (VLI).
(figura 3 ) (Logeanu M., 2004; Dimeglio A., 1996).
Tot pe radiografia de fata se evalueaza si gradul de rotatie vertebrala prin devierea pediculilor si a
apofizei spinoase catre convexitatea curburii. Rotatia vertebrala face diferenta intre scolioza propriu-zisa
si atitudinea scoliotica fara componenta structurala si fara caracter de evolutie.
Oblicitatea bazinului se poate evidentia si ea si impune cautarea de eventuale inegalitati de membre
pelvine. Pe radiografia de profil a coloanei vertebrale se evidentiaza echilibrul antero-posterior al
acestuia, modificarea curburilor in plan sagital, precum si modificarile diametrului antero-posterior al
toracelui.
Suplimentar se pot efectua radiografii ale coloanei la manevra de inclinare laterala evaluandu-se astfel
flexibilitatea acesteia.
De remarcat ca aceasta deviere a coloanei vertebrale in general nu este dureroasa. Cel mai important
rasunet al scoliozei este cel estetic. In cazul scoliozelor grave deformarea este usor de remarcat de
anturaj, afecteaza perceptia asupra propriei persoane, conferind si o dimensiune psiho-sociala a acestei
tulburari.
Evolutia scoliozei idiopatice depinde de varsta de debut. Astfel perioada cu risc maxim de agravare a
scoliozei este pubertatea, cand se produce o crestere a inaltimii coloanei cu 7 cm la fete si cu 8 cm la
baieti.
Tratament
De cele mai multe ori tratamentul acestei deformari este conservator fiziokinetoterapeutic, ortotic si uneori
chirurgical. Tratamentul fiziokinetoterapeutic urmareste mentinerea supletii coloanei vertebrale si
cuprinde tehnici specifice. Tratamentul ortotic are ca scop corectarea curburilor scoliotice si mentinerea
acestei corectii pana la maturitatea osoasa. Tratamentul conservator este diferentiat in functie de unghiul
curburii (tabelul 2).
Tabelul 2. Tratamentul recuperator in functie de unghiul curburii
Unghiul curburii < 100 10 – 200
Gimnastica medicala, inot, supravegherea
Kinetoterapia asistata Purtarea de corset
atitudinii posturale
Rezultatele tratamentului la grupele de subiecti luate in studiu:
 s-au realizat corectii semnificative ale unghiului de curbura;
 s-a redus simtitor sindromul algic asociat imbunatatind vizibil calitatea
vietii.
Concluzii
Se remarca importanta cunoasterii acestei categorii de deformari ale coloanei vertebrale in randul
populatiei tinere, avand in vedere rasunetul negativ asupra dezvoltarii armonioase a organismului, cat si
asupra personalitatii tinerilor.
Pentru limitarea acestor deficiente se recomanda practicarea cu regularitate a exercitiilor fizice organizate
precum si participarea activa la orele de educatie fizica prevazute in programa scolara. In cazul aparitiei
acestor deformari, deseori vizibile, se impune adresarea catre cabinetele specializate in aceste sens
pentru limitarea consecintelor pe timp indelungat asupra personalitatii persoanei in cauza.
Abstract
The spine represents an important segment inside the musculo-schelethal system. In turn, the spine has
very completly movements at the normal biomechanics take parts all the lements who compose the
vertebral column.
There are a lot of diseases of the spine such as idiopatics scoliosis wchich represints an important. In this
case the biomechanics of the spine has importants changes. The movements like: flexion, rotation,
bending, are very difficult. The knowledge of these deviations makes possible to initiate a correct a
treatment which may stops the negative effects of this deasis to the human organism.
Bibliografie
BACIU C., Aparatul locomotor. Editura Medicala, Bucuresti, 1981.
BURNEI GH., NEAGOE P., GEORGESCU I., VLAD C., MIRONESCU A., DAN D., LOGEANU
M.,Scolioze idiopatice – opinii curente si aprecieri dupa 317 cazuri tratate ortopedic si 106 interventii
operatori. Revista de Ortopedie si Traumatologie, vol. 14, nr. 3-4, 2004
DIMEGLIO A., HERISSON C., SIMON L., La scoliose idiopatique. Edition Masson, Paris, 1996
HERRING J. A., Tachdjian’s Pediatric Orthopedics.W.B. Saunders Company, 2002
sursa: sportscience.ro