Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSTATEA “VASILE ALECSANDRI” DIN BACAU

FACULTATEA DE INGINERIE
SPECIALIZAREA: INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE

REGIMUL ALIMENTAR A UNUI


BOLNAV DE HEPATITA A

BACAU 2010
Cuprins:

1. Bolile ficatului ………………………..……………………………...........…………3


1.1. Notiuni de anatomie si fiziologie……………………………….............….............3
1.1.1. Anatomia ficatului…………………………...…..................................3
1.1.2. Fiziologia ficatului…………………………………..............………...3
1.2. Hepatita virala acuta……………………………………………..............………....4
1.21. Definitie……………........................................................................................4
1.2.2. Istoric si terminologie…………………………....................................4
1.2.3. Etimologie si epidemiologie..................................................................4
1.2.4.Simptomatologie……………………………………………............….5
1.3 Caile de transmitere si raspandire a virusului…………………...………...6
1.4.Persoanele predispuse la contaminare cu virusul hepatic
A.............................7
2.Regimul alimentar unui bolnav de hepatita A……....................……………………...8
2.1.Numarul si orarul meselor………………………..................………………..9
2.2.Alimente nerecomandabile in hepatita A………………………..…………...9
2.3.Alimente recomandabile in hepatita A…………………..................……….10
3. Tabele………………………………………………………………………………..12
4.Concluzie……………………………………………………………………………..19

2
1.Bolile ficatului

1.1. Notiuni de anatomie si fiziologie

1.1.1.Anatomia ficatului.

Ficatul este cel mai mare organ din corp. Organ plin, de consistenţă fermă, ficatul
cântăreşte la adult 1 200 - 1 500 g cu vasele golite. Este situat în loja
subdiafragmatică şi partea internă a hipocondrului stâng.Este alcătuit
din doi lobi inegali, cel drept fiind de circa şase ori mai mare decât cel
stâng.Ficatul are două feţe: una superioară, convexă, şi alta
inferioară.Ficatul are doua invelisuri : un invelis seros care inveleste tot
ficatul , cu exceptia unei benzi transversale la nivelul suprafetei
superioare;al doilea inveliş este capsula Glisson, care acoperă ficatul şi intră
la nivelul hilului în interiorul organului de-a lungul vaselor şi căilor
biliare.Vascularizaţia ficatului este asigurată de artera hepatică, care
aduce sângele arterial, şi de vena portă, care aduce sânge venos
funcţional.

1.1.2. Fiziologia ficatului.

Ficatul are o mare capacitate de regenerare, demonstrată prin faptul că după o


hepa-tectomie parţială regenerarea începe după 24 de ore, atinge
maximul în 4 - 5 zile şi se termină în 14 zile. Funcţiile lui sunt
multiple.Funcţiile metabolice se exercită în metabolismul glucidic,
proteic şi mineral.In metabolismul glucidic, ficatul intervine în
fosforilarea şi polimerizarea glucidelor în glicogen, asigurând rezerve de
glucoza şi menţinerea homeostazei glicemice. La nevoie fabrică glucoza
din proteine şi grăsimi (gliconeogeneză). Metabolismul glucidic hepatic
este insulinodependent. In metabolismul proteic, ficatul are funcţie
proteinoformatoare şi de echilibru proteic, funcţie ureogenă.
Sintetizează albumina, 70% din cc-globuline, 50% din p-globuline,
protrombina şi fibrinogenul, catabolizează nucleoproteinele. In
metabolismul lipidelor intervine în absorbţia grăsimilor şi în fosfarilarea
lor, în sinteza şi esteri-ficarea colesterolului, în sinteza lipoproteinelor,
fosfolipidelor şi trigliceridelor. In metabolismul mineral acţionează prin
depozitarea fierului şi a cuprului şi intervine în repartiţia apei şi a
electroliţilor (ionii de Na , K şi CF) în organism.Funcţia biliară comportă
secreţia şi excreţia bilei, cu rol important în digestia şi absorbţia
grăsimilor, în absorbţia vitaminelor liposolubile (A, D, E şi K), în
absorbţia fierului şi a calciului alimentar. Funcţia antitoxică constă în
faptul că ficatul dispune de activităţi prin care substanţele toxice de
origine exogenă, ca şi acelea rezultate din metabolismele endogene
sunt transformate în substanţe mai puţin toxice şi eliminate ca atare.

3
1.2. Hepatita virala acuta

1.2.1. Definitie

Hepatita virala acuta este o boala infectioasa transmisibila, aparand sub forma de
epidemii sau chiar pandemii. Este provocata de un virus filtrabil specific, care - introdus in
organism pe cale digestiva sau accidental, pe cale parenterala - provoaca o imbolnavire a
intregului organism si in mod deosebit a parenchimului hepatic. Boala se manifesta prin
semne de infectie generala si prin simptome digestive si hepatice, insotite sau nu de icter.
Hepatita este un termen general care semnifica prezenta unei reactii inflamatorii la
nivelul ficatului. Hepatitele acute virale sunt infectii virale acute sau subacute
caracteristice omului si animalelor, care afecteaza intregul organism dar suferinta
manifestandu-se cu predilectie la nivelul ficatului.Inflamatia poate fi determinata de o
serie de factori, printre care alcool, medicamente si droguri, boli metabolice, boli
autoimune si infectii virale. Se cunosc mai multe tipuri de virusuri hepatitice, cele mai
cunoscute fiind cele de la A la E. Unele se transmit pe cale fecal-orala, cum este cazul
virusurilor hepatice A si E iar altele prin sange si fluide ale corpului contaminate
(virusurile B, C, D). Hepatita virala A este o boala infecto-contagioasa acuta, produsa de
virusul hepatitic A – se mai numeste si hepatita epidemica, deoarece apare in focare
epidemice sau epidemii, mai ales la copii.

1.2.2. Istoric si terminologie

Inca din secolul al XVIII-lea si al XlX-lea au fost observate ictere febrile cu


caracter epidemic in timpul razboaielor, denumite „boala militara" sau „icter soldatesc".
Apoi afectiunea a fost observata si intre perioadele de epidemii, fiind cunoscuta sub
numele de „icter infectios benign". La sfarsitul secolului trecut, Botkin i-a recunoscut
caracterul infectios si a descris boala, de unde si denumirea de „boala Botkin".
Boala mai figureaza sub denumirea: „hepatita infectioasa".Sub denumirea de „hepatita
virotica sau virala" sunt cuprinse atat hepatitele cu virus A si virus B, cat si cele provocate
de alte virusuri decat cel hepatic.In legatura cu calea de transmitere parenterala se vorbeste
de „hepatita de inoculare".

1.2.3. Etimologie si epidemiologie

Dupa cercetarile bacteriologice si imunologice hepatita virala acuta este provocata


de un virus specific:virusul A care patrunde in organism in mod obisnuit pe cale orala,
insa poate fi inoculat si parenteral. Perioada de incubatie dureaza intre 2 si 6 saptamani. in
cursul bolii, virusul A a fost gasit in sange, in sucul duodenal si in materiile fecale. A putut
fi decelat in materii fecale si la 18 luni dupa boala. Contaminarea facandu-se cel mai

4
frecvent pe cale digestiva, vectorul obisnuit este apa.

Boala poate sa apara sporadic, dar deseori in focare epidemice, care intereseaza
colectivitati cu sursa de apa comuna: familie, internate, camine, scoli, cazarmi. In timpul
razboaielor sau al calamitatilor naturale, cand se produc aglomerari de populatie cu
conditii de igiena deficitara, izbucnirile epidemice, ale bolii cuprind mari mese de oameni.
Infectia cu virus A confera o imunitate homoloaga.

1.2.4.Simptomatologie

Debutul este variabil. De cele mai multe ori, boala incepe cu tulburari dispeptice,
uneori atribuite unor mese mai grele, care in fond nu fac decat sa accentueze o stare
dispeptica existenta de cateva zile. Bolnavul se plange de inapetenta, greturi, uneori
varsaturi, balonari postprandiale, modificari de scaun (constipatie sau diaree), de multe ori
dureri epigastrice cu aspect de colica biliara.
Alteori, boala are un debut cu aspect „gripal": cefalee, curbatura, fenomene catarale
ale cailor respiratorii superioare. In alte cazuri, debutul se manifesta prin artralgii, mialgii,
lombalgii, uneori tumefieri articulare, febra, imbracand un aspect „reumatismal". Dar toate
aceste aspecte pot sa lipseasca, primul simptom care atrage atentia bolnavului fiind icterul.
Hepatita virala acuta evolueaza de obicei in trei faze: preicterica, icterica si de
rezolutie.
Faza preicterica are o durata de 3 - 4 zile pana la 2 saptamani, rar pana la 4
saptamani si se manifesta cu unele din semnele aratate mai sus, uneori cu intricarea lor.
Ele apar pe un fond de stare generala alterata: astenie, insomnie, cefalee, tulburari
dispeptice, stare subfebrila (37,2 - 37,5°). Pot exista dureri in hipocondrul drept sau fosa
iliaca dreapta. In aceasta faza sunt descrise si alte manifestari, urticarie, herpes zoster,
iritatii meningiene.
La examenul obiectiv se poate constata o hepatomegalie moderata, cu ficatul usor
sensibil, eventual si o splenomegalie discreta.
Examenele de laborator arata urobilinogenurie, cresterea transaminazelor, reactii
pozitive la sulfat de zinc si cefalina-colesterol. In unele cazuri boala se opreste in aceasta
faza, fara a mai urma aparitia icterului.
Faza icterica dureaza in mod obisnuit 2-3 saptamani, uneori o perioada mai scurta;
alteori se poate prelungi pana la 6 - 8 saptamani. In aceasta faza, simptomele obiective din
faza preicterica se atenueaza sau dispar, apetitul revine, starea subfebrila dispare. Icterul se
instaleaza repede, atingand maximul de intensitate in 3 - 4 zile. Coloratia este galbena-
roscata. Urina este hipercroma (colurica), iar scaunele usor decolorate (hipocolice).
Diureza scade sub 1 000 ml, putand ajunge la 500 ml. Pruritul si bradicardia - semnele de
crestere a sarurilor biliare in sange - sunt moderate, si ele persita doar daca este vorba de o
forma de icter prelungit, colangiolitic.
La examenul obiecitv, in afara de coloratia caracteristica, se mai poate constata o
sensibilitate a ficatului.
Examenele de laborator pun in evidenta o bilirubinemie crescuta 10-30 mg%
(raportul bilirubina indirecta/bilirubina totala este 10 - 25%); in urina exista biliru-bina si
saruri biliare; reactia cu timol se pozitiveaza; cresc globulinele: transaminazele sunt
crescute; stereobilinogenul scade moderat.

Hepatita virala acuta evolueaza de obicei in trei faze: preicterica, icterica si de


rezolutie.
Faza preicterica are o durata de 3 - 4 zile pana la 2 saptamani, rar pana la 4
saptamani si se manifesta cu unele din semnele aratate mai sus, uneori cu intricarea lor.
5
Ele apar pe un fond de stare generala alterata: astenie, insomnie, cefalee, tulburari
dispeptice, stare subfebrila (37,2 - 37,5°). Pot exista dureri in hipocondrul drept sau
fosa iliaca dreapta. in aceasta faza sunt descrise si alte manifestari, urticarie, herpes zoster,
iritatii meningiene.
La examenul obiectiv se poate constata o hepatomegalie moderata, cu ficatul usor
sensibil, eventual si o splenomegalie discreta.
Examenele de laborator arata urobilinogenurie, cresterea transaminazelor, reactii
pozitive la sulfat de zinc si cefalina-colesterol. in unele cazuri boala se opreste in aceasta
faza, fara a mai urma aparitia icterului.
Faza icterica dureaza in mod obisnuit 2-3 saptamani, uneori o perioada mai scurta;
alteori se poate prelungi pana la 6 - 8 saptamani. in aceasta faza, Simptomele obiective din
faza preicterica se atenueaza sau dispar, apetitul revine, starea subfebrila dispare. Icterul
se^ instaleaza repede, atingand maximul de intensitate in 3 - 4 zile. Coloratia este galbena-
roscata. Urina este hipercroma (colurica), iar scaunele usor decolorate (hipocolice).
Diureza scade sub 1 000 ml, putand ajunge la 500 ml. Pruritul si bradicardia - semnele de
crestere a sarurilor biliare in sange - sunt moderate, si ele persita doar daca este vorba de o
forma de icter prelungit, colangiolitic.
La examenul obiecitv, in afara de coloratia caracteristica, se mai poate constata o
sensibilitate a ficatului.
Examenele de laborator pun in evidenta o bilirubinemie crescuta 10-30 mg%
(raportul bilirubina indirecta/bilirubina totala este 10 - 25%); in urina exista biliru-bina si
saruri biliare; reactia cu timol se pozitiveaza; cresc g-globulinele: transa-minazele sunt
crescute; stereobilinogenul scade moderat.
Faza de rezolutie se caracterizeaza, in primul rand, prin disparitia icterului. Starea
generala se imbunatateste si astenia dispare. Tulburarile dispeptice sunt atenuate, insa pot
persista mai multe luni. La examenul clinic, ficatul apare normal.
Laboratorul indica normalizarea bilirubinemiei si a urobilinogenuriei. Reactia cu
timol poate ramane pozitiva timp indelungat (spatamani, luni). Probele indica¬toare de
hepatocitoliza se normalizeaza. Bolnavul este considerat vindecat in urma¬toarele
conditii: disparitia semnelor subiective (cu exceptia unui sindrom dispeptic bilioduodenal),
normalizarea morfologica a ficatului si disparitia hepatolgiei de efort, normalizarea
bilirubinemiei si disparitia urobilinogenuriei, cu revenirea capacitatii de munca.

Evolutie: hepatita virala acuta evolueaza spre vindecare completa in 4/5 din cazuri
intr-un interval de 3 - 4 saptamani. Formele care trec de 3 - 4 luni au tendinta la
permanentizare. O parte din bolnavi ramane cu suferinte extrahepatice, iar altii i trec spre
hepatita cronica, ca urmare directa a hepatitei acute.
Este important sa aratam ca aproximativ 10% dintre bolnavii de hepatita epide¬mica
raman in stadiul preicteric, cazuri desemnate sub denumirea de hepatita anicterica.
Ulterior, acesti bolnavi pot suferi aceleasi consecinte, ca si cei care au prezentat o forma
comuna. in situatiile in care faza icterica se prelungeste la 6 saptamani si mai mult,
vor¬bim de forme prelungite, cu ficat mai mare, adesea cu splenomegalie si cu reve¬nirea
unor perioade subfebrile; in aceste forme pot surveni si recaderi icterice, la intervale de
cateva zile sau saptamani. Daca icterul revine dupa trei luni de la disparitie, se considera
ca este vorba de o noua imbolnavire.
O parte dintre bolnavi ramane cu o suferinta asociata a duodenului sau a cailor
biliare, suferinta care nu trebuie interpretata ca o hepatita cronica. Alti bolnavi, cu un teren
neuropsihic mai labil, pot prezenta in continuare tulburari de tip obsesiv-anxios,
preocupati fiind de grija de vindecare. O proportie de 10% din bolnavi nu se vindeca, ci
trec spre hepatita cronica - fie direct, fie dupa o perioada de latenta, mai rar dupa o forma
severa a distrofiei hepatice.
6
Distrofia hepatica este o posibilitate evolutiva foarte grava a hepatitelor acute, care
se instaleaza rapid, fara prodroame, indiferent de cum a evoluat hepatita pana atunci;
exista doua aspecte clinice: distrofia acuta si subacuta.
Perioada de convalescenta a hepatitei virale acute lunga (2-4 luni) si necesita
respectarea regulilor igieno-dietetice.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe tabloul clinic si pe datele de laborator, este
important ca diagnosticul sa fie pus inca din stadiul preicteric, cand trebuie sa ne gandim
la hepatita epidemica si sa efectuam examenele necesare.
Hepatita tip A este mult mai frecventa. Incidenta maxima este in copilarie si
adolescenta. Infectiile inaparente sunt de 20 - 30 ori mai frecvente decat cele mani¬feste
(60 - 80% din populatia de peste 50 ani, are anticorpi specifici). Nu prezinta antigen
Australia (Ag HBs). Incubatia este in medie 4 saptamani. Debuteaza relativ brusc cu
sindrom infectios general si manifestari digestive, mai rar pseudogripare sau tip boala
serului (eruptie urticariana, poliartralgii, caracteristice formei B). Evolueaza aproape
totdeauna spre vindecare chiar in formele prelungite. Recrudescentele si recaderile sunt
rare. Prognosticul este bun. in concluzie bolnavul este un copil sau tanar, cu sindrom
hepatitic clinic icteric sau anicteric si cu sindrom de laborator, cu lipsa antigenului
Australia, cu prezenta eventuala a focarului si cu evolutie benigna.

Profa
Faza de rezolutie se caracterizeaza, in primul rand, prin disparitia icterului. Starea
generala se imbunatateste si astenia dispare. Tulburarile dispeptice sunt atenuate, insa pot
persista mai multe luni. La examenul clinic, ficatul apare normal.
Laboratorul indica normalizarea bilirubinemiei si a urobilinogenuriei. Reactia cu
timol poate ramane pozitiva timp indelungat (spatamani, luni). Probele indicatoare de
hepatocitoliza se normalizeaza. Bolnavul este considerat vindecat in urmatoarele conditii:
disparitia semnelor subiective (cu exceptia unui sindrom dispeptic bilioduodenal),
normalizarea morfologica a ficatului si disparitia hepatologiei de efort, normalizarea
bilirubinemiei si disparitia urobilinogenuriei, cu revenirea capacitatii de munca.
Evolutie: hepatita virala acuta evolueaza spre vindecare completa in 4/5 din cazuri
intr-un interval de 3 - 4 saptamani. Formele care trec de 3 - 4 luni au tendinta la
permanentizare. O parte din bolnavi ramane cu suferinte extrahepatice, iar altii trec spre
hepatita cronica, ca urmare directa a hepatitei acute.
Este important sa aratam ca aproximativ 10% dintre bolnavii de hepatita epidemica
raman in stadiul preicteric, cazuri desemnate sub denumirea de hepatita anicterica.
Ulterior, acesti bolnavi pot suferi aceleasi consecinte, ca si cei care au prezentat o forma
comuna. In situatiile in care faza icterica se prelungeste la 6 saptamani si mai mult, vorbim
de forme prelungite, cu ficat mai mare, adesea cu splenomegalie si cu revenirea unor
perioade subfebrile; in aceste forme pot surveni si recaderi icterice, la intervale de cateva
zile sau saptamani. Daca icterul revine dupa trei luni de la disparitie, se considera ca este
vorba de o noua imbolnavire.
Hepatita de tip A este mult mai frecventa. Incidenta maxima este in copilarie si
adolescenta. Infectiile inaparente sunt de 20 - 30 ori mai frecvente decat cele manifeste (60
- 80% din populatia de peste 50 ani, are anticorpi specifici). Nu prezinta antigen Australia
(Ag HBs). Incubatia este in medie 4 saptamani. Debuteaza relativ brusc cu sindrom
infectios general si manifestari digestive, mai rar pseudogripare sau tip boala serului
(eruptie urticariana, poliartralgii, caracteristice formei B). Evolueaza aproape totdeauna
spre vindecare chiar in formele prelungite. Recrudescentele si recaderile sunt rare.
Prognosticul este bun. in concluzie bolnavul este un copil sau tanar, cu sindrom hepatitic
clinic icteric sau anicteric si cu sindrom de laborator, cu lipsa antigenului Australia, cu
prezenta eventuala a focarului si cu evolutie benigna.
7
1.3 Caile de transmitere si raspandire a virusului

Hepatia infectioasa ese cauzata de virusul hepatic A. Acest virus traieste in fecalele
persoanelor infectate cu acest virus. Eliminarea virusului incepe inainte de declansarea
propriu-zisa a bolii, cu o saptamina - 10 zile, ceea ce face ca circulatia virusului sa nu
poata fi controlata. Este trasmis prin contactul cu aceste materii fecale infectate si din
acestea poate trece cu usurinta in mancare si apa, si prin ingerare, in organismul uman.

Cele mai frecvente cai de transmitere a hepatitei A sunt:


○ ingerarea alimentelor si a apei ce au intrat in contact cu materii fecale infectate;
○ prin apa , lapte si alimente mai ales crustacee;
○ mancare pregatita necorespunzator;
○ omiterea procesului de spalare a mainilor dupa utilizarea toaletei;
○ consumul unor alimente pe strada, pastrarea alimentelor in conditii neigienice;
○ utilizarea instrumentelor de mancat/baut folosite in prealabil de o persoana infectata;
○ sexul neprotejat (de orice forma – inclusiv oral si anal).

Exista situatii care favorizeaza trasmiterea virusului hepatic A:


dezastrele naturale precum inundatii, cutremure etc. cand apa potabila poate fi cu usurinta
contaminata cu virusul hepatic A.

1.4.Persoanele predispuse la contaminare cu virusul hepatic A

Hepatita de tip A este numita si hepatita copilariei si a tinerilor. Foarte rar, aceasta
boala afecteaza persoane adulte sau in virsta.
Exista cateva grupuri care prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita A:

○ copii care traiesc in comunitati precum crese, gradinite etc.;


○ adulti care traiesc in conditii aglomerate si nesanitare;
○ persoanele active sexual;
○ persoanele care traiesc impreuna cu cineva care are hepatita A;
○ persoanele care lucreaza in centre de ingrijire, spitale de boli contagioase;
○ persoanele care calatoresc in zone unde hepatita A este foarte frecventa din cauza ○ ○ ○
○ precaritatii conditiilor de igiena;
○ persoanele care consuma medicamente hepatotoxice;
○ persoanele care fac abuz de alcool pe o perioada de timp indelungata.

8
9
2.Regimul alimentar unui bolnav de hepatita A

Afectarea ficatului poate duce la perturbarea in mod variabil a functiilor importante


ale ficatului, iar imposibilitatea ficatului de a-si indeplini functiile fiziologice impune -
printre alte masuri terapeutice - si un regim alimentar deosebit. Scopul acestuia este pe de o
parte ca prin scaderea aportului de substante toxice alimentare sa nu suprasolicite functia de
detoxifiere hepatica, iar pe de alta parte sa aduca un aport suplimentar de substante care nu
mai pot fi sintetizate, metabolizate sau stocate de ficat.
De obicei, bolile hepatice afecteaza digestia, absorbtia, stocarea si eliberarea
substantelor nutritive, starea functionala hepatica influentand semnificativ statusul
nutritional al individului, secundar putand sa apara importante deficite energetice, proteice,
vitaminice si minerale. Gradul acestor deficite nutritionale poate la randul sau sa contribuie
la progresia bolii hepatice.
Alimentatia bolnavilor cu hepatita virala acuta trebuie sa asigure un status
nutritional optim, sa previna si sa trateze malnutritia sau deficientele nutritionale specifice -
atunci cand acestea exista - si sa previna progresia potentiala a bolii hepatice din cauza
dezechilibrelor nutritionale. Astfel, dieta poate fi considerata un component important in
complexa terapie a hepatitei .
Stimularea apetitului si depasirea anorexiei este probabil cea mai grea incercare
pentru pacientii cu hepatica acuta A, care se simt atat de slabiti incat refuza sa se
alimenteze. Dieta va ţine seama si de faptul că la hepatita virală acută
există o hipofermenţie gastrică, biliară şi pancreatică şi deci să nu ceară
un efort digestiv prea mare. Alimentaţia trebuie să fie suficientă caloric,
să conţină material plastic şi, pe cât posibil, să fie variată şi adaptată
gustului bolnavului. Pacientului i se vor oferi mancarurile sale preferate. De
asemenea, ei pot servi mai multe gustari reduse cantitativ, pentru a nu se simti descurajati
daca nu pot consuma decat foarte putin. In regimul alimentar, baza va fi
constituită de glucide uşor digerabile, cu proteine şi vitamine suficiente
şi cu o cantitate moderată de grăsimi. Dieta trebuie sa fie bogata in proteine,
pentru a sustine repararea celulelor hepatice. In prezent, nutritionistii recomanda un aport
zilnic de 120 grame de proteine. Aporturile adecvate de proteine sunt importante pentru a
construi si mentine masa musculara si pentru a contribui la vindecare. Aporturile trebuie
adaptate la greutatea corporala. Ficatul joaca un rol important in metabolismul fierului,
deoarece este principalul organ care stocheaza acest metal. O dieta normala trebuie sa
contine 10 -20 mg de fier si poate fi normalizata cu ajutorul suplimentelor alimentare.
Regimul va fi alcătuit şi în raport cu perioada evolutivă a bolii.în
prima săptămână se vor da: compot, sucuri de fructe, lichide zaharate,
supe de legume cu făinoase, miere, dulceaţă, marmeladă, biscuiţi, lapte,
iaurt, brânză de vaci proaspătă, pâine prăjită. Din a doua săpămână se
vor adăuga: ouă moi sau ochiuri în apă, unt proaspăt, carne slabă (pui,
viţel, vacă) sau peşte slab (ştiucă, şalău), pregătite rasol, cu adaos de
ulei şi lămâie (la masă), soteuri de legume, morcov ras.In săptămâna a treia se
trece către un regim alimentar complet, rămânând excluse: conservele,
mezelurile, sosurile cu rântaş, grăsimile prăjite, condimentele nocive,
alcoolul, legumele bogate în celuloză.

10
2.1.Numarul si orarul meselor

Frecvent in hepatitele epidemale poate sa apara o diminuare a apetitului si astfel


intervine riscul aparitiei unei stari de denutritie. De aceea, se recomanda un aport alimentar
normo- sau usor hipercaloric, administrat in 5-6 mese mai reduse cantitativ si egal spatiate
pe parcursul intregii zile.Repausul postprandial si o activitate fizica moderata pot ameliora
apetitul. Pentru pastrarea unui indice adecvat al masei corporale, aportulcaloric trebuie sa
fie de 25-40/kgc/zi, care sa provina din glucide 50-55%,lipide 30-35% si proteine 10-15%.
Aportul hidric recomandat este de 35ml/kgc/zi.

2.2.Alimente nerecomandabile in hepatita A

○ Alimente vechi sau conservate;


○ afumaturi si mezeluri afumate;
○ prajeli;
○ branzeturi fermentate;
○ vanat;
○ carnea grasa (porc, rata, gasca), peste gras, icre;
○ sosuri picante, alimente condimentate;
○ fructe de mare;
○ cafea, cafeina.

LACTATE:
○ branzeturi fermentate sau grase.

FRUCTE:
○ nuci, alune, avocado, migdale, smochine, curmale, unt de arahide.

LEGUME:
○ castraveti, gulii, varza, vinetele, ceapa, usturoi, cartofii prajiti, muraturi.

CARNE SI PREPARATE DIN CARNE:


○ carne grasa: de porc, oaie, miel, gasca, rata, cocos, vanat;
○ mezelurile, carnatii, salamurile, pastrami;
○ conservele, carnea conservata sau afumata;
○ carnea tocata si condimentata (ardei umpluti, sarmale), prajelile;
○ maruntaie: creier, rinichi, drobul de mile;
○ peste gras: somn, crap, biban, scrumbie;
○ peste afumat, conservat, prajit sau marinat, icre.

OUA:

11
○ ouale prajite in untura sau ulei, ouale de rata.

GRASIMI: – max. 50 g/ zi
○ untura de porc, slanina, grasimea de vaca sau de gasca, grasimi prajite;
○ maioneza;
○ sosurile preparate cu ceapa prajita, sau cu condimente;

DULCIURI SI PRODUSE ZAHAROASE:


○ prajiturile cu unt sau multe galbenusuri de ou: placinte, cozonac, clatite, gogosi;
○ prajiturile cu cacaco, ciocolata;
○ inghetata.

2.3. Alimente recomandate in hepatita A

LACTATE:
○ lapte (de preferinta degresat), iaurt, branza de vaci (degresata), cas, telemea (desarata).

CEREALE SI FAINOASE:
○ macaroane, taitei, orez, gris,hrisca,arpacas -fierte bine;
○ biscuiti, cornuri, chifle;
○ paine alba (de preferinta prajita);
○ mamaliguta.

FRUCTE:
○ mere, struguri, capsuni, pepene, lamai, portocale, grepfruit.

LEGUME:
○ dovlecei, laptuci, conopida, rosii, sfecla fiarta, morcovi, cartofi (fierti sau copti), ardei
gras, spanac, mazare verde – sub forma de salate, supe, piureuri, soteuri, (fara prajeli).

CARNE SI PREPARATE DIN CARNE:


○ carne slaba: de pasare: de pui,de curcan (dupa indepartarea pielitei);
○ de iepure;
○ de vaca - fiarta sau preparata pe gratar, fara condimente;
○ peste alb: pastrav, calcan, mreana, salau, stiuca – fiert sau fript pe gratar.

OUA:
○ maxim 2 oua pe saptamana – fierte(de preferat albusul).

GRASIMI: – max. 50 g/ zi
○ unt proaspat, smantana (alegeti sortimentele cu putine grasimi);
○ grasimi vegetale: ulei de masline, floarea-soarelui, porumb, dovleac;
margarina;
○ sosuri – fara grasimi, fara prajeli si fara condimente .

12
DULCIURI SI PRODUSE ZAHAROASE:
○ miere de albine, marmelada, magiun, jeleu, bomboane, serbet, bezele;
○ prajituri preparate din aluat uscat, cu branza de vaci, cu fructe sau marmelada, tarte cu
fructe.

BAUTURI:
○ sucuri de fructe (in special de citrice si struguri);
○ compoturi;
○ ceai de menta, tei, cozi de cirese, de maciese , de cicoare (cicoarea are proprietati de
regenerare a celulelor hepatice);
○ cafea naturala.

CONDIMENTE :
○ patrunjel, marar, leustean, dafin, cimbru, chimen, telina, suc de lamaie, sare de lamaie
diluata, otet slab (de preferinta de fructe).

13
3. Orarul si regimul alimentar tabelat si valoarea calorica a alimentelor.

Tabelul 1

Ziua/Ora Aliment Cantitatea UM Substante nutritive calorigene, g Valoare


energetica
Luni (Preparat) P L G
8:00 Gris 25 g 2,35 0,225 18,975 89,5
Mic dejun
Lapte 100 ml 3,2 1,7 4,9 42,05
Ceai de
menta 200 ml - - - -
Paine alba
prajita 75 g 5,6 0,3 39 205,5
Unt 20 g 1,2 14,2 0,4 144,2
Dulceata de
cirese 20 g 0,1 0,06 10,46 42,6
12:00 Ciorba de
Dejun zarzavat 200 g 1,65 26,25 10,61 235,85

Piept de pui
fript 200 g 40,2 20,4 - 354
Cartofi copti 100 g 1,7 0,2 17,4 80
Verdeata 5 g - - - 0,95
Paine alba
prajita 75 g 5,6 0,3 39 205,5
Fructe in 100 g 0,32 0.22 14,7 21,95
gelatina
Branza de 150 g 13,5 - 6 135
vaci
Miere de 20 g 0,1 - 16,2 62
albine
18:00 Sarmalute 200 g 5,39 4,321 6,878 95.4
Cina din carne
fiarta
Paine 100 g 7,6 0,9 49,7 226,9
Kefir 200 ml 6,6 5,2 4 140
Biscuiti din 50 g 4,1 4,75 37 212,5
fulgi de ovaz
Ratia reala 1815 g 147,61 78,426 264,548 2272,5

14
Tabelul 2
Ziua/Ora Aliment Cantitatea UM Substante nutritive calorigene, g Valoare
energetica
Martia (Preparat) P L G
8:00 Lapte
Mic dejun 200 ml 6,4 3,4 9,8 98,424
Fulgi de
porumb 75 g 6,97 3 52,05 266,25
Suc de
potocale 200 ml 0,5 - 26,6 111,11
Biscuiti 50 g 4,1 4,75 37 256,86
12:00 Supa din
Dejun sfecla rosie 200 g 3,2 0,2 19,2 86

Carne slaba
de vita 150 g 30,6 3,3 - 156,15
Piure 150 g 3 6,3 25,35 169
Salata verede 150 g 1,8 0,45 4,95 25,5
Paine 100 g 7,6 0,6 52,6 226,9
Tarta de
fructe 100 g 3,2 9 47,2 276
Suc de
struguri 200 ml 0,8 - 37 154,98
Sandwich
cu:branza de 50 g 8 0,5 0,5 39
vaci
Paine 100 g 7,6 0,6 52,6 226,9
Rosii 50 g 0,45 0,1 1,95 9
Sfecla coapta 50 g 1,6 0,1 9,6 43
18:00 Mreana de
Cina mare 200 g 33.6 4,6 - 184

Legume
frantuzesti 200 g 4,4 4,2 8,6 90
Paine 100 g 7,6 0,6 52,6 226,9
Lapte
200 ml 6,4 3,4 9,8 98,424
Covrigi 50 g 6,5 0,5 35,5 160
Ratia reala 2475 149,72 45.6 482,9 2904,398

15
Tabelul 3
Ziua/Ora Aliment Cantitatea UM Substante nutritive calorigene, g Valoare
energetica
Miercuri (Preparat) P L G
8:00 Omleta din
Mic dejun albus 200 g 22 - 2 96
Ceai de
macese 200 ml - - - -
Paine alba
prajita 75 g 5,7 0,45 39,22 53,12
Marmelada
de capsuni 20 g 0,1 - 8,4 34
Unt 20 g 1,2 14,2 0,4 144,2
12:00 Supa cu
Dejun piure de 200 g 2.13 2.39 11.51 84.76
conopida
Snitel din
piept de pui 100 g 25 2 1 126
aburite
Cartofi natur 200 g 3,8 0,2 40,2 174
Paine 100 g 7,6 0,6 52,3 226,9
Papanasi cu 100 g
morcovi 10,18 2,41 14,42 120,62
Budinca de
dovleci si 200 g 6 7,2 36 122
miere
18:00 Biban
Cina 150 g 36,3 7,05 - 219

Orez
100 g 2,7 0,3 28,2 130
Sfecla rosie
50 g 0,7 0,1 4,25 18,5
Paine 100 g 7,6 0,6 52,3 226,2
Banane
coapte 170 g 1,87 0,51 38,76 151,3
Ratia reala
1985 131,88 37,42 329 1926,6

16
Tabelul 4
Ziua/Ora Aliment Cantitatea UM Substante nutritive calorigene, g Valoare
energetica
Joi (Preparat) P L G
8:00 Omleta cu
Micul conopida
dejun 200 g 7,33 3.85 6 66,16
Lapte cald 200 ml 6,43 3,4 9,8 98,42
Miere 20 g 0,1 - 16,2 66,83
Paine prajita 75 g 5,7 0,45 39,22 53,12
12:00 Supa de
Dejun dovlecei 200 g 3,07 6,4 12,34 114,3

Pulpa de
curcan 150 g 37 8 - 335
Hrisca 10 g 1,1 0,08 7,3 34,3
Paine 100 g 7,6 0,6 52,3 226,2
Pepene verde 200 g 1,2 0,4 15,2 60
Ardei umluti
cu branza 100 g 24,1 43,05 10 463
18:00 Budinca din
Cina carne de pui 200 g 20,42 17,9 11.44 292,1

Paine 100 g 7,6 0,6 52,3 226,2


Kefir
200 g 6,4 0,2 9 68
Biscuiti din
fulgi de ovaz 50 g 3 7 35 215
Ratia reala 1805 131,05 91,93 276,1 2318

17
Tabelul 5
Aliment Cantitatea UM Substante nutritive calorigene, g Valoare
energetica
Vineri (Preparat) P L G
8:00 Branza
Mic dejun 100 g 17 0,1 2 69

Smantana 50 g 1,6 6 2 68,4


Mamaliguta 50 g 3,5 0.4 35 175
Ceai de
cicoare 200 ml - - - -
Biscuiti din 50 g
fulgi de ovaz 3 7 35 215
12:00 Supa din
Dejun :carne slaba 50 g 13 10 - 145
de pui
Cartofi 50 g 1 0,05 10 44
Morcov 50 g 0,4 0,1 4,1 17
Verdeata 4 g - - - 0,95
Carne de
iepure 100 g 21 8 0,4 162
Orez cu
legume 100 g 3,1 0,3 14,5 73
Paine 100 g 7,6 0,6 52,3 226,2
Placinta cu
branza de vaci 100 g 4 29 18 363
Compot de
cirese 200 ml 0,6 - 20,08 90
Branza de
vaci 200 g 34 0,2 4 140
18:00 Stiuca la
Cina gratar 200 g 40 1,4 - 176

Orez cu
legume 100 g 3,1 0,3 14,5 73
Paine 100 g 7,6 0,6 52,3 226,2
Iaurt 100 g 7,2 0,2 8 72
Mere 50 g - - 6 25
Pere 50 g 0,2 0,05 8 30
Ratia reala 2004 167,9 64,3 286,18 2390,75

18
Tabelul 6
Ziua/Ora Aliment Cantitatea UM Substante nutritive Valoare
calorigene, g energetica

Sambata (Preparat) P L G
8:00 Gustare rece
Mic dejun alcatuita din:sunca 100 g 15 4 4 112
de Prada
Cremwusti 50 g 5 18,5 - 193
Parizer slab
condimentat 50 g 6,5 11,5 1,5 138,5
Ceai din cozi de
cirese 200 ml - - - -
Paine 100 g 7,6 0,6 52,3 226,2
12:00 Ciorbe de perisoare
Dejun 200 g 6,4 5,2 1 108

Chiftelute din piept


de pui 100 g 16,3 10,8 6,6 190
Sote de dovlecei 100 g 3 0,4 5,1 35,7
Paine 75 g 7,6 0,6 52,3 226,2
Placinta cu mere 100 g 3,5 6 30 186
Suc de citrice 200 ml - - 28 88
Sandwich:branza de
vaci 50 g 8,5 0,05 1 35
Paine 100 g 7,6 0,6 52,3 226,2
Sunca Prada 50 g 7,5 2 2 56
Salata verde 50 g 0,6 0,1 1,7 8,5
18:00 Carne de vita
Cina 200 g 60,6 13,2 - 376

Arpacas fiert 100 g 9,9 1,2 77,7 352


Paine 100 g 7,6 0,6 52,3 226,2
Iaurt natural
200 ml 7,2 0,2 8 72
Ratia reala 2125 160,8 75,46 375,8 2320,3

19
Tabelul 7
Ziua/Ora Aliment Cantitatea UM Substante nutritive calorigene, g Valoare
energetica
Duminica (Preparat) P L G
8:00 Fulgi de
Mic dejun ovaza 100 g 17 7 66 246
Lapte 200 ml 6,43 3,4 9,8 98,42
Stafide 10 g 0.3 - 8 29,9
Banane 10 g
uscate 0,4 0,2 8,83 34,6
Caise 10 0,14 0,04 1,2 4,8
Suc din
struguri 200 ml - - 32,6 134
Tarta de
fructe 75 g 3,2 9 47,2 279
12:00 Bors
Dejun armenesc 200 g 16,48 4,78 3,04 12,41

Rulada de
salau 200 g 22,3 6 9,1 184,3
Cartofi
nature 100 g 1,7 - 20 86
Paine 100 g 7,6 0,6 52,3 226,2
Crema de
branza de
vaci cu
biscuiti si 150 g 19,1 5,8 34,9 355,3
sirop de
fructe
Compot de
mere 200 ml - - 10 40
Aperetiv din 200 g
branza de 17,6 6,1 4 137,8
vaci

20
18:00 Chiftelute 200 g
Cina din morcov 4,46 5,1 24,04 146,7
si mere
Lapte batut 200 ml 7,2 0,2 8 72
Biscuiti din
fulgi de ovaz 50 g 3 7 35 215
Ratia reala 2205 127 55.22 374 2301,63

4. Concluzii

Ficatul este un organ cu numeroase functii in organism, printre cele mai importante
fiind:

○ Sinteza glucidelor: gluconeogeneza, conversia fructozei si galactozei in glucoza,


glicogenogeneza si glicogenoliza;
○ Sinteza trigliceridelor din glucoza sau aminoacizi, sinteza fosfolipidelor, sinteza
colesterolului si eliberarea lui sanguina sub forma de lipoproteine sau utilizarea sa pentru
formarea bilei;
○ Sinteza unora dintre aminoacizii neesentiali si a majoritatii proteinelor plasmatice
(albumina, factori de coagulare, complement, proteine de transport, inhibitori enzimatici),
sinteza creatinei;
○ Producerea bilei cu important rol in digestia lipidelor si absorbtia vitaminelor liposolubile
si a calciului;
○ Functia de stocare a glicogenului, unor vitamine liposolubile, fierului si cuprului;
○ Functia de biotransformare a multor substante toxice exogene, droguri si alcool, dar si
hormoni, hem si amoniac.

Afectarea cronica a ficatului poate duce la perturbarea in mod variabil a functiilor


enumerate, iar imposibilitatea ficatului de a-si indeplini functiile fiziologice impune -
printre alte masuri terapeutice - si un regim alimentar deosebit. Scopul acestuia este pe de o
parte ca prin scaderea aportului de substante toxice alimentare sa nu suprasolicite functia de
detoxifiere hepatica, iar pe de alta parte sa aduca un aport suplimentar de substante care
nu mai pot fi sintetizate, metabolizate sau stocate de ficat. De obicei, bolile hepatice
afecteaza digestia, absorbtia, stocarea si eliberarea substantelor nutritive, starea functionala
hepatica influentand semnificativ statusul nutritional al individului, secundar putand sa
apara importante deficite energetice, proteice, vitaminice si minerale. Gradul acestor
deficite nutritionale poate la randul sau sa contribuie la progresia bolii hepatice.

Alimentatia bolnavilor cu hepatita acuta trebuie sa asigure un status nutritional


optim, sa previna si trateze malnutritia sau deficientele nutritionale specifice - atunci cand
acestea exista - si sa previna progresia potentiala a bolii hepatice din cauza dezechilibrelor
21
nutritionale. Astfel, dieta poate fi considerata un component important in complexa terapie
a bolii.

BIBLIOGRAFIE

http://www.boli-medicina.com

22