Părintele viu și lucrător din Dealul Mănăstirii Cetățuii sau cum

să ajungi pe treptele sfințeniei prin lucrarea virtuților și

asumarea Crucii!

"Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel;

Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu".

(Psalmul 67,36)

"Legea a slăbit, Evanghelia nu lucrează și toată Scriptura în tine nu este băgată în seamă; Profeții
au slăbit și tot Cuvântul Celui Drept" remarca pe la anul 700 Sfântul Ierarh Andrei Criteanul în
Canonul cel Mare.

Niciodată nu au fost mai adevărate aceste cuvinte și mai pline de amărăciune! Nori grei,
cer ca arama, încremenit, atmosferă îmbibată de violență și dezmăț strigător la cer! Pretutindeni
vezi oameni simpli, încărcați de griji, stres, datorii, îngenunchiați de sărăcie și umilință, obligați
de context și lumea secularizată să-și vândă timpul pe bani puțini, sacrificând de cele mai multe
ori familia, copii, visurile lor, acești oameni, exemplificați de Mântuitorul Hristos în Pilda
Samariteanului milostiv, ca fiind "aproapele nostru căzut între tâlharii" spirituali, jefuitorii de
timp și fapte bune, sunt mai tot timpul în căutarea lui Dumnezeu Cel minunat întru Sfinții Săi, a
unui părinte făcător de minuni, a unui preot cu har, capabil să le asculte necazurile, să le vindece
bolile, să-i sfătuiască, să se roage pentru ei ca pentru proprii copii, să le fie model de sfințenie.
Căutăm minuni, ne dorim ca și vrednicul de amintire Patriah Moise să-L vedem pe Dumnezeu,
dar de multe ori suntem orbiți spiritual, ne arătăm nevăzători, ignoranți la prezența smerită,
lipsită de pompă și fastuozitate a oamenilor sfinți, persoane simple, vase ale Duhului Sfânt în
care Dumnezeu Se odihnește în mod tainic! O asemenea prezență harică, sfințitoare, minunată și
plină de puterea Duhului Sfânt a fost și viața Părintelui Sfințit Teofan Merlă.

Aceste simple cuvinte scrise cu mare întârziere sunt de fapt o datorie de onoare, un tribut
modest închinat unui părinte sfânt, și nu spun vorbe mari, doar din evlavie și respect, personal
am asistat la minuni mai presus de fire și am auzit din gura Părintelui crâmpeie din viața sa plină
de prezența Duhului Sfânt, așa cum se revarsă și s-a revărsat la toți Sfinții cei din veac, prietenii
și casnicii lui Dumnezeu!

Creștinii cu nădejde de mântuire în Domnul nostru Iisus Hristos, atât cât au mai rămas în
acestă lume, se luptă din răsputeri să nu cadă răpuși de duhul lumii seculare, demon cumplit și
nesățios, duh subțiatic și viclean, mincinos și seducător desfrânat, dezbinător. Nu toți rezistă
tentației și luptei aprige, e nevoie de multă răbdare, de statornicie în credință, bucuriile
duhovnicești, oricât de intense și minunate sunt, la fel sunt și de rare, majoritatea vieții o
petrecem într-o luptă mocnită, surdă, cu căderi sângeroase, de multe ori rămânem infirmi, într-o
lume imună și indiferentă la suferința celor din jur. Trăim izolați în bula de fericire a confortului
egoist singular, invidioși și curioși din cale-afară în mediile sociale online de bunăstarea și
opulența vecinilor, a colegilor, a vip-urilor de prost gust și pline de incultură ce ne sunt inoculate
prin toate mijloacele, pe toate căile, prin toate simțurile. Toate aceste deșeuri radioactiv-pătimașe
pătrund încet-încet prin armura duhovnicească pusă la îndemână de Bunul Păstor, așa cum
minunat ne descrie Dumnezeiescul Apostol Pavel în Epistola sa către Efeseni, cap.6, 11-17:

" Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.

Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva
stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care
sunt în văzduh.

Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate
biruindu-le, să rămâneţi în picioare.

Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,

Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.

În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale
vicleanului.

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu."
Motivele pentru care ele pătrund încet dar sigur prin scutul credinței sunt multiple: slăbirea
credinței, încuviințarea păcatului, lipsa discernământului, împietrirea sufletului, lipsa de
compasiune pentru oamenii aflați în suferință și multe altele.

De aceea avem nevoie de faruri spirituale, ghizi duhovnicești experimentați în lupta cu vicleanul
diavol, capabili de mari jertfe sufletești și trupești, uneori chiar cu prețul vieții sau a sănătății lor,
dar cu dorința sinceră de a ajuta la mântuire sau de a scoate din necazuri pe aproapele lor, pentru
care S-a jertfit Hristos Domnul, pentru că "mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca
sufletul lui să şi-l pună pentru aproapele său." (Ioan 15,13)

Acesta este motivul pentru care după cei 40 de ani de regim comunist ateu, ani grei de dictatură,
torționarism, închisori diabolice în care antihriștii sovietici ne-au exportat metode de tortură
inimaginabile împrumutate din iad, precum la Pitești, Aiud, Suceava, Gherla, Târgu Ocna, Jilava,
Târguşor, Braşov, Ocnele Mari, Peninsula, Sighet, Râmnicu Sărat, Cavnic, Baia Sprie,

menite să decimeze tinerii intelectuali creștini ce erau considerați o amenințare pentru ideologia
marxist-leninistă, oamenii s-au întors cu fața la Dumnezeu, precum evreii din vremea lui Moise
care mușcați fiind de șerpi veninoși, se salvau de la moarte doar dacă priveau la șarpele de aramă
înălțat pe o cruce de lemn.(Numeri 21,8-9). Au început să-l caute pe Dumnezeu ce-L ascuns în
poruncile Sale, după cum mărturisește Biserica, Cel care Se odihnește întru sfinți și care este
minunat întru ei! Oare nu asta vrem toți? Să-L vedem pe Dumnezeu, Să ne ierte trecutul, Să ne
ocrotească după mare mila Sa acum, în timpul vieții și Să ne dăruiască sfârșit creștinesc și
mântuire? Dar pentru că "pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodată; ci Fiul cel Unul-Născut,
Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut nouă" (Ioan 1,18), de aceea avem nevoie de
sfinți, de modele, pentru că ei mijlocesc legătura dintre noi și Dumnezeu, au fost oameni ca și
noi, cu neputințe, cu slăbiciuni, dar în același timp au trăit "lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi, ei, de
care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile
pământului"(Evrei 11,38).

Încetul cu încetul, după căderea comunismului prin jertfa tinerilor căzuți în Revoluția din 1989,
au început să apară o serie de sfinți contemporani cu noi, completând lista celor deja
binecunoscuți ce umplu filele Sinaxarului Bisericii Ortodoxe Sobornicești din cele 365 de zile
ale fiecărui an, sfinți precum:
-Sfântul Siluan Athonitul(+1938), dascăl apostolic și profetic al Bisericii;

-Sfântul Ierarh Ioan Maximovici, Arhiepiscop de Shanghai și San Francisco(+1966), un mare

teolog inspirat de Dumnezeu și „nebun întru Hristos”, un zelos ierarh misionar și un apărător al
săracilor, un ascet desăvârșit și un părinte iubitor de orfani;

-Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina(+1920), Marele Făcător de minuni și

vindecător de boli;

-Sfântul PreaCuvios Părinte Paisie Aghioritul (+1994), Apostol Contemporan al Bisericii

Ortodoxe;

-Sfântul Preacuvios Părinte Porfirie Kafsokalivitul(+1991), care deși în ultima parte a vieții și-a
pierdut vederea la amândoi ochii, a ajutat mii de creștini cu Darul străvederii și a vindecat
nenumărați oameni de boli incurabile prin puterea sfințitelor sale rugăciuni.

Se împlinesc anul acesta 100 de ani de la venirea în acestă lume a Părintelui Teofan Merlă, la
data de 8 septembrie 1921 și aproape trei sferturi de veac de când Mănăstirea Cetățuia în special
și cetatea cea binecuvântată a Iașului în general are un Părinte ce a căpătat mare îndrăzneală ca
mijlocitor și rugător la Tronul Sfintei Treimi pentru noi, cei adesea nemulțumitori și indiferenți
la binele primit în ajutor, dar și de cele mai multe ori îngenunchiați de mulțimea păcatelor și a
necazurilor și încercărilor de tot felul!

Deși vestea isprăvilor duhovnicești și viața mult asemănătoare îngerilor a depășit demult granița
Mănăstirii Cetățuia, a orașului Iași și chiar a Moldovei, mai sunt destui creștini, ieșeni și români
care încă nu au auzit viața uimitoare, minunile nenumărate, vindecările, rugăciunile de foc în
care Părintele Teofan dădea sânge ca să ia har, atât în timpul vieții pământești, dar cât și după
mutarea la Cer. Și în ziua de azi Părintelui Teofan, cel ce a fost vânător iscusit de suflete și inimi
frânte și zdrobite, umplute de smerenia adusă de suferință și încercări, îi slujesc la mormânt, ca
odinioară femeile mironosițe pline de tămâie și duh cuviincios, femei și bărbați, și chiar copii,
care, deși n-au avut bucuria de a-l cunoaște pe Părintele în timpul vieții pământești, l-au
descoperit minunat și viu, lucrător și grabnic ajutător în rugăciune și credință, în cărțile scrise și
minunile povestite de ucenicii și creștinii ce au avut bucuria minunată de a-l cunoaște, vedea,
auzi, rugându-se și slujind neobosit la Altarul bisericii mănăstirii Cetățuia.
Părintele nostru sfințit Teofan Merlă s-a născut în anul 1921 într-o zi de Mare Sărbătoare pentru
toți creștinii ortodocși, 8 septembrie - "Nașterea Maicii Domnului", prima mare sărbătoare a
anului bisericesc! Și cu adevărat sub Acoperământul și ocrotirea Maicii Domnului i-a fost toată
viața, pentru că după Hristos Domnul, Maicii Sale PreaCurate I S-a rugat toată viața!

Ca să înțelegem pe deplin Harul peste Har revărsat din Tronul Sfintei Treimi trebuie să
înțelegem Crucea extrem de dificilă ce i s-a încredințat și viața plină de greutăți, suferințe și
necazuri ce au dus la creșterea duhovnicească din treaptă în treaptă până la atingerea sfințeniei,
adică peste 60 de ani, de aceea amintim câteva repere istorice și personale concludente, ce s-au
desfășurat în timpul vieții lui:

Părintele s-a născut la 3 ani după încheierea Primului Război Mondial, a participat activ ca soldat
în Cel de-al Doilea Război Mondial, unde doar prin Mila Maicii Domnului a scăpat cu viață și s-
a remarcat pentru curaj, după terminarea războiului a fost primit în Garda Regală, în 1945 îl
salvează pe Regele Mihai de la un atentat inițiat de Ana Pauker, ocazie cu care este decorat și
felicitat. După lăsarea la vatră a prins Marea Foamete din 1946-1947, şi-a ținut promisiunea de a
intra în mănăstire în anul 1947, a fost dat afară din Mănăstirea Cetățuia în anul 1959 în urma
celebrului decret 410, și s-a întors abia după 8 ani lungi și grei în 1968 la propunerea PS Irineu
Crăciunaș unde a rămas statornic străjer al Credinței străbune până la mutarea sa la Domnul în
2006, curajos, jertfelnic, mare rugător pentru toți creștinii din Iași și din toată țara care auzeau de
minunile și puterea rugăciunilor sale ca de foc.

A suferit foarte mult din cauza nevoințelor înfricoșătoare, fiind un adevărat înger în trup, dar toți
acești ani petrecuți în picioare, oră de oră, zi de zi, săptămâni, luni, ani la ușa Sfântului Altar
pentru lua aspra Sfinției sale toate necazurile, durerile, păcatele noastre au șubrezit foarte mult
sănătatea, aducându-i într-un final sfârșitul, după o agonie de 3 săptămâni! De aceea Bunul
Dumnezeu I-a dăruit încă din timpul vieții darul vederii înainte și a deosebirii duhurilor,
rugăciunea de foc, vindecări minunate și chiar profeții, dar toate aceste daruri au venit cu mari
costuri, invidii și răutăți din partea autorităților comuniste și nu numai, pentru că să nu uităm
spusa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, că nu este Prooroc iubit în patria sa.

De doi ani de zile întreaga planetă a fost cuprinsă de Pandemia noului Covid, care a scindat
societatea și Biserica în mai multe fracțiuni, au reușit în doi ani ceea ce n-a reușit diavolul în
secole: să introducă frica, lipsa de credință, lipsa de comuniune, de bunătate, de răbdare și de
încredere!

Maica Domnului, a cărei minunata nastere o pomenim, ne cheamă și în anul acesta centenar să
primim bucurie, nădejdea și mângâierea care ne vin de la mormântul Părintelui Teofan și să ne
unim în duh de rugăciune pentru îndepărtarea plăgii venită nu ca o pedeapsă, ci ca o chemare și
ridicare din amorțeala ce ne-a cuprins, ca o alarmă menită să ne trezească din somnul păcatului și
al indiferenței!

Părintele Teofan ne cheamă la rugăciune, la răbdare în necazuri, la unitate, la lepădarea mândriei

și aroganței de a crede că suntem cineva, că suntem aleși, la bunătate și întrajutorare, pentru că
doar așa ne putem numi creștini și urmași vrednici ai Sfinților Apostoli, mărturisitori ai Credinței
Ortodoxe și ucenici prea iubiți ai Părintelui Teofan care a fost, este și rămâne model de sfințenie,
de iubire și jertfelnicie.

Maica Domnului, pentru rugăciunile și mijlocirile Părintelui Teofan, milostivește-te și ajută la

cererea robilor tăi!