Sunteți pe pagina 1din 282

SERIA „D IN A ST IA D U C IL O R “

Sheridan Wolfe, duce de Armitage, şi fraţii lui vitregi sunt hotărâţi


să rezolve misterul care planează asupra morţilor suspecte ale celor
trei soţi ai mamei lor. Când i se dă sarcina de a cerceta un posibil
suspect, Sheridan se trezeşte periculos de aproape de frumoasa fiică
a acestuia, Vanessa Pryde. Bântuit de amintirea unei iubiri tragice,
ducele nu vrea să se lase pradă atracţiei şi manevrelor căutătoarelor
de soţi cu titluri nobiliare. Oricum, minunata domnişoară Pryde
pare îndrăgostită lulea de un dramaturg londonez...
Vanessa e de părere că o manevră mică, pe ici, pe colo, nu strică,
mai ales că ea pe Sheridan îl vrea, lui i-a dăruit inima. Afacerea cu
dramaturgul este doar de faţadă, ca să-l determine pe ducele cel
scump la vorbă să se deschidă. Şi cum Sheridan îşi arată repede
gelozia, cei doi se găsesc curând implicaţi într-o cu totul altă
schemă, condim entată cu o logodnă falsă, o anchetă secretă şi,
de ce nu, o poveste de dragoste adevărată...

Sabrina Jeffries este autoare a peste 40 de romane, vândute


în aproape 10 milioane de exemplare şi traduse în 20 de limbi.

T radiţie din 19!


www.litera.r
Soţii Lydiei şi c o p i i i
G eorg e P ryde, L yd ia C h a r le s W olfe,
al tre ile a duce de G rey co u rt F letch er a l d o ile a d u c e d e A r m ita g e

E u s ta c e W illia m P ry d e , J o h n D rak e , M a u ric e W olfe, U n c h iu l A rm ie , L am b ert


ş i C o ra a l p a t r u le a d u c e a l d o ile a d u ce a l p a t r u le a d u ce a l tr e ile a d u ce W olfe
P ry d e de G rey cou rt d e T h o rn s to c k d e A r m ita g e d e A r m ita g e

V an essa F le tc h e r M a rlo w e G w yn S h e r id a n H eyw ood Jo sh u a B e a tr ic e


P ry d e P ry d e , a l D rak e , al D rak e W olfe, al W olfe W olfe W olfe
c in c ile a t r e ile a d u ce de c in cilea
d u ce de T h o rn sto c k D u ce d e
G rey cou rt A r m ita g e
JURNALUL SOCIETĂTIILONDONEZE
ultimul duce în atentia dumneavoastră
t

Dragi cititori,
Hu, corespondentul dumneavoastră de încredere, nu pot crede
c.1 este adevărat. Nu numai că ducele de Thornstock, acest drac îm-
pieliţat s-a căsătorit, dar a luat-o de soţie pe domnişoara Olivia! Şi
.ista după ce ea l-a refuzat categoric cu ani în urmă. Ducele trebuie
sa se fi schimbat în bine, pentru că eu, cel aflat mereu la dispoziţia
dumneavoastră, ştiu că domnişoara Norley nu s-ar fi căsătorit cu
(‘1dacă nu ar fi fost aşa.
Acest lucru înseamnă că fratele său vitreg, Sheridan Wolfe, duce
de Armitage, este singurul fiu al ducesei văduve pe care trebuie
sa îl aibă în vedere tinerele ducese nemăritate. Ce lovitură va da
tânăra care va pune mâna pe el! Deşi bârfele susţin că ar trebui să
se căsătorească cu cineva cu avere pentru a-şi salva proprietăţile,
aspectul acesta nu va fi luat în calcul de nici unul dintre cei care au
o fată de măritat. La urma urmelor este duce, şi încă unul tânăr şi
frumos, ceea ce este o oportunitate rară. îndrăznesc să prezic că nu
va rămâne multă vreme neînsurat.
Va fi o plăcere să îl urmăresc cum îşi vânează mireasa. Armitage
este mult mai discret decât Thornstock şi mai retras decât fratele
său vitreg, ducele de Greycourt. Aşadar, cea care va reuşi să îi spar­
gă armura şi să ajungă la sufletul lui deosebit va fi cu siguranţă
o doamnă extrem de interesantă. Aşteptăm cu nerăbdare finalul.
CapitoCuC1

( a!,7/ Armitage, Londra


Noiembrie 1809

I )u< ele de Greycourt a venit să vă vadă, Excelenţă!


I >u< ele de Armitage, Sheridan Wolfe, îşi ridică privirea din lista
Im* ( are «ivea evidenţa cailor din grajdurile conacului Armitage Hali
ni I va/.u pe majordom în uşă.

Invită-l înăuntru!
( ¡rey, fratele vitreg al ducelui, ar fi trebuit să se afle în Suffolk.
Nlava I)omnului că nu era aşa! Grey îl putea sustrage cu uşurinţă de
l.t gândul la caii pe care era nevoit să-i scoată la licitaţie. Sheridan
i u i voia să piardă nici un armăsar de prăsilă sau vreun campion.

I >ar averea ducatului Armitage avusese de suferit în urma cheltu­


it*Iilor exagerate ale răposatului său unchi şi din cauza faptului că
i ,»l /il lui... I se puse un nod în gât. Tatăl lui - care fusese tatăl vitreg
.il lui C.rey - murise mult prea devreme.
Sheridan împinse lista deoparte. La naiba, trecuse deja un an.
I )r ((» moartea tatălui încă îl bântuia atât de mult? Chiar şi mama
lui lat ea faţă situaţiei mai bine. Dacă nu ar fi venit Grey, ar fi ieşit
in I lyde Park călare pe Juno pentru a-şi limpezi gândurile. Poate
m.ii târziu. Iapa din rasa Thoroughbred1 avea puterea să-l scoată
din «de lui.
Işi aminti că Juno nu îi mai aparţinea şi oftă cu tristeţe. Fusese
I>t ima iapă pe care trebuise să o vândă pentru a menţine pro-
l>r ¡etatea pe linia de plutire. Urâse faptul că fusese nevoit să facă
.ista era cea mai bună iapă din grajdurile răposatului său unchi,
d.u avusese de ales între a o vinde pe ea sau pe unul dintre armă­
sar ii pursânge englez, pentru care încă mai putea obţine bani din
l axa de herghelie şi din câştigurile din premii.
1( .»I pursânge englez
Sabrina Jeffries

Ce gând deprimant! Se ridică şi se duse spre barul cu băuturi.


Ştia că fiind după-amiază, era cam devreme pentru alcool, dar, dacă
nu putea călări, atunci avea nevoie de un coniac şi de o conversa­
ţie plăcută cu Grey. îşi turnă un pahar şi era pe punctul de a mai
umple unul şi pentru fratele său vitreg, când intră majordomul în­
soţit de Grey, iar orice speranţă cu privire la o conversaţie plăcută
se evaporă.
Fratele său părea că băuse deja câteva pahare şi venise să-şi ver­
se năduful. Palid şi agitat, Grey examină biroul lui Sheridan de la
conacul din Londra în care se aflau, ca şi cum se aştepta ca în orice
moment să se ivească un hoţ din spatele bibliotecii.
- Să te servesc cu ceva? îl întrebă Sheridan pe fratele său, făcân-
du-i semn majordomului să mai rămână. Ceai? Cafea? Ridică paha­
rul pe care îl ţinea în mână. Coniac?
- Mă tem că nu am timp pentru aşa ceva!
Sheridan îi făcu majordomului semn să plece. De îndată ce uşa
se închise, întrebă:
- Ce s-a întâmplat? E vorba despre Beatrice? Cu siguranţă că nu
ai venit în oraş pentru piesa de teatru, dată fiind situaţia pe care
o ai acasă.
în câteva ore, familia lui urma să asiste la punerea în scenă, în
scopuri caritabile, a piesei lui Konrad Juncker, Sălbaticele aventuri
ale unui străin libertin la Londra, la teatrul Parthenon. Cu toate
că Sheridan nu-1 cunoştea pe autorul piesei, celălalt frate vitreg
al său, Thorn, îl rugase să meargă la spectacol pentru că misiu­
nea caritabilă era una foarte dragă şi apropiată sufletului soţiei
sale: Casa Half Moon ajuta femeile aflate în situaţii dificile să-şi
recapete echilibrul.
Grey dădu din cap.
- Nu, am venit în căutarea unui obstetrician care să o asiste la
naştere pe Beatrice. Moaşa spune că Beatrice ar putea naşte mai
repede decât ne aşteptam şi că se teme să nu apară complicaţii. Aşa
că am dat fuga la Londra să găsesc un doctor care să o examineze,
în eventualitatea în care moaşa are dreptate. Doctorul mă aşteaptă
în trăsură.
Sheridan răspunse, ridicând din sprânceană:
12
lin duce sui) acoperire -

- Mă aşteptam să te culci cu Beatrice odată şi-odată, dar v-aţi


căsătorit acum zece luni, aşa că nu putem vorbi despre un copil care
vine prea repede.
- într-adevăr. Moaşa poate să se înşele, dar nu mă pot baza pe
asta. De aceea am trecut pe aici în drum spre casă. Vreau să îmi
faci o favoare.
Sheridan dădu din cap.
- Din păcate, nu am nici o competenţă în ceea ce priveşte aduce­
rea pe lume a copiilor, aşa că...
- îţi aminteşti că am decis că eu sunt cel care trebuie să o ches­
tioneze pe mătuşa Cora cu privire la cele două petreceri de la conac
şi la care bănuim că ar fi fost prezent şi ucigaşul tatălui meu?
-îm i amintesc.
Cei cinci copii ai mamei lor ajunseseră la concluzia că aceasta
nu rămăsese văduvă de trei ori doar ca o consecinţă tragică a unor
evenimente nefericite. Cineva îi ucisese soţii, inclusiv pe Maurice
Wolfe, fostul deţinător al titlului de duce de Armitage şi tatăl lui
Sheridan şi al fratelui său, Heywood. Bănuiau că persoana care
pusese la cale crimele era una dintre cele trei femei care participa­
seră la petrecerile de la conac în timpul cărora muriseră primii doi
soţi. Prin urmare, Sheridan şi fraţii săi demaraseră o investigaţie,
iar fiecare dintre ei îşi asumase responsabilităţi. Grey avea sarcina
să o chestioneze pe mătuşa lui, Cora, cunoscută şi sub numele de
Lady Eustace, care nu avea nici o legătură de rudenie cu nici unul
dintre ceilalţi.
Sheridan îşi dădu seama în ce consta „favorul“.
-Nu, pentru Dumnezeu! Nu voi face aşa ceva. La naiba!
- Nu ştii ce am de gând să îţi cer, îi spuse Grey.
- Pot să ghicesc. Vrei să fiu cel care o va chestiona pe Lady
Eustace.
Grey oftă.
- Da, dată fiind situaţia.
- Te vei întoarce în oraş destul de curând. Poate aştepta până
atunci, nu-i aşa?
- Nu ştiu. Sincer, nu ştiu cât voi fi nevoit să stau la ţară.
Sheridan trase adânc aer în piept.
13
Sabrina Jeffries

- Da, dar de ce îmi ceri mie să fac asta? Abia de-o cunosc.
- Ceilalţi nu o cunosc deloc, sublinie Grey. Tu însă eşti prieten
cu Vanessa, iar ăsta este un avantaj.
Exact de aceea Sheridan nu voia să o facă. Pentru a o chestiona
pe Lady Eustace, trebuia să se afle în preajma fiicei sale, domni­
şoara Vanessa Pryde, care era prea ademenitoare pentru a nu-1
scoate din minţi cu buclele ei negre, cu chipul ei atrăgător şi zâm­
betul adorabil.
-Am vorbit cu Vanessa doar de câteva ori,-răspunse Sheridan.
Asta nu înseamnă că mă calific.
- Mătuşa mea şi cu mine ne urâm. Asta nu mă face deloc can­
didatul ideal, din moment ce este greu de crezut că îmi va spune
adevărul.
Era un secret de familie nu foarte bine păstrat faptul că unchiul
lui Grey, Eustace, nu se comportase cum ar fi trebuit cu el pe când
era copil, sperând că acesta din urmă va renunţa la câteva dintre
proprietăţi în favoarea lui. Tot aşa, nici faptul că mătuşa lui Grey,
Lady Eustace, trecuse cu vederea comportamentul soţului ei nu
rămăsese neştiut.
Sheridan sorbi din băutura sa.
- Şi de ce crezi că mătuşa ta mi-ar spune mie adevărul?
- Pentru că tu eşti duce şi eşti o partidă bună. Şi pentru că fiica ei
îşi caută un soţ. Nu că aş sugera să o curtezi pe Vanessa, dar mama
ei cu siguranţă va sesiza oportunitatea şi va fi foarte probabil să
lase garda jos.
- Nu sunt sigur de asta. Mătuşa ta a fost întotdeauna distantă
cu mine, probabil pentru că sunt un duce sărac. Ea caută un bărbat
bogat pentru Vanessa. Şi, să fiu sincer, Vanessa are nevoie de un
astfel de bărbat. Copila este răsfăţată şi impertinentă, o combina­
ţie periculoasă pentru un bărbat care nu-şi permite rochii, blănuri
scumpe şi bijuterii pentru soţia lui. Eu fac eforturi să mă menţin
pe linia de plutire. O soţie ca Vanessa m-ar trage la fund.
Grey miji ochii.
-Vanessa nu este pe atât de răsfăţată, pe cât este de dornică să
îşi decidă singură soarta.
- Care este diferenţa?
14
'Un duce suB acoperire

- O fată răsfăţată a primit mereu totul, aşa că se aşteaptă să


i se întâmple acelaşi lucru şi după ce se mărită. Crede-mă, deşi
Vanessa s-a bucurat de câteva avantaje, a crescut într-o familie
plină de conflicte. De aici, şi hotărârea ei de a nu lăsa pe nimeni
să o calce în picioare.
- Tocmai din acest motiv, mariajul cu o astfel de femeie ar în-
seamna certuri permanente.
- Gwyn şi Beatrice sunt plămădite din acelaşi aluat. Până acum,
eu şi Joshua suntem foarte mulţumiţi. Prefer să fiu căsătorit cu o
femeie temperamentală, care ştie ce vrea.
- Foarte bine pentru tine, i-o tăie Sheridan. Tu ai foarte mulţi
bani, poţi să îi faci toate poftele dacă vrei, dar eu, nu. Soţia ta nici
nu are o fixaţie absurdă pe Juncker, poetul ăla blestemat.
-A, da, Juncker. Grey îşi mângâie barba. Mă tem că nu este de­
cât o pasiune frivolă.
- Crede-mă că am auzit-o de multe ori vorbind despre piesele lui
geniale. Odată mi-a spus că Juncker scrie cu ferocitatea unui înger
negru, orice ar însemna asta. Fetiţa frivolă nu are nici cea mai mică
idee cu privire la genul de bărbat cu care ar trebui să se mărite.
- Dar tu ştii, sunt convins de asta, spuse Grey cu o strălucire
ciudată în privire.
- Ştiu, într-adevăr. Are nevoie de un bărbat care să îi tempereze
cele mai excentrice excese şi care s-o ajute să îşi canalizeze entu­
ziasmul tinereţii spre activităţi mai practice. Din păcate, gândurile
ei romantice îi vor face doar rău. îşi doreşte un bărbat pe care să îl
joace pe degete, astfel încât să îşi cheltuie zestrea după bunul plac.
- Te referi la Juncker, spuse Grey.
- La cine altcineva? Ştii prea bine că tânjeşte după el de câţiva ani.
- Şi asta te deranjează?
întrebarea îl prinse nepregătit pe Sheridan.
- Bineînţeles că nu.
Grey rânji la el, iar Sheridan adăugă cu o politeţe maliţioasă.
- Juncker e potrivit pentru ea. Ar putea face o alegere mai bună,
dar în acelaşi timp ar putea alege şi mult mai prost.
-M -ai convins, spuse Grey cu blândeţe. Doar dacă...
- Dacă ce?
15
------------ Sabrina Jeffries -----------—

- Doar dacă nu te preocupă faptul că ea crede despre duci că sunt


aroganţi şi lipsiţi de suflet sau ceva de genul ăsta. Prin urmare, nu
va fi niciodată de acord să se mărite cu tine.
- Da, mi-ai mai spus asta. De mai multe ori. îi spusese asta de
atâtea ori, încât reuşise să îl enerveze. Nici nu vreau să se mărite
cu mine.
- Cred că e posibil să o faci să te placă, dar dincolo de toate astea...
Grey lăsă cuvintele în aer, iar Sheridan scrâşni din dinţi.
-Am înţeles ce vrei să spui.
Sheridan nu avea nici o intenţie să o facă pe Vanessa să îl „pla­
că“. Nu era femeia potrivită pentru el. Decisese asta cu mult timp
în urmă.
- Nu ai fost tu de acord să finanţezi zestrea Vanessei? adăugă
Sheridan şi mai luă o înghiţitură de coniac. Poţi să o şicanezi pe
Lady Eustace până când îţi va mărturisi secretele, ameninţând-o că
nu mai dai nici un ban la zestre dacă nu-şi dovedeşte nevinovăţia.
- în primul rând, asta o va răni pe Vanessa. în al doilea rând,
dacă mătuşa mea se va simţi încolţită, va minţi. în plus, totul de­
pinde de cum decurge ancheta în timp ce criminala rămâne convin­
să că a scăpat. De aceea nu le-am spus mătuşii Cora sau Vanessei
că am aflat că tatăl meu a murit otrăvit cu arsenic. Asta e încă un
motiv pentru care tu ar trebui să îi pui întrebări mătuşii mele. Pe
tine nu te va suspecta.
- Cum rămâne cu Sanforth, întrebă Sheridan. La început, am de­
cis că eu voi pune întrebări prin oraş. Ce s-a întâmplat cu înţelegerea
asta din planul nostru de a găsi ucigaşul sau ucigaşii taţilor noştri?
- Heywood se descurcă foarte bine cu investigaţiile din Sanforth.
Probabil că era adevărat. Fratele mai mic al lui Sheridan, colo­
nel în rezervă, adusese îmbunătăţiri semnificative modestei sale
proprietăţi. Comparativ cu eforturile depuse, să pună întrebări
comunităţii restrânse din Sanforth ar fi fost doar o distracţie de
după-amiază.
-A şa că vezi, continuă Grey, nu ai nici un motiv să te întorci la
moşie. Dacă tot eşti în oraş şi mergi la teatru după-amiază, ai putea
intra în loja fratelui mătuşii mele să vezi ce poţi afla. Poţi să spui că
eşti acolo să vorbeşti cu Vanessa.
16
Un duce su9 acoperire

-A sta dacă suntem siguri că vor fi prezente la spectacol, spuse


Sheridan. Spectacolele caritabile nu par a fi genul de activităţi după
care să se dea în vânt Lady Eustace.
- O, vor fi acolo, răspunse Grey. Vanessa va face totul să fie acolo.
Este piesa lui Juncker, ai uitat?
- Corect. îşi coborî privirea în lichidul strălucitor din pahar şi
rosti o promisiune. Foarte bine. O să fac faţă suspiciunilor lui Lady
Eustace să văd ce pot afla.
Asta însemna că va trebui să îndure şi entuziasmul pe care îl
manifesta Vanessa în privinţa lui Juncker. înghiţi în sec. Nu-i păsa.
Nu avea de gând să îi pese.
-Mulţumesc, îi zise Grey. Acum, dacă nu te superi...
- Ştiu. Beatrice te aşteaptă la moşie şi ai de făcut un drum destul
de lung. Observă privirea temătoare a fratelui său şi îşi îndulci gla­
sul. Totul va fi bine. Cei din familia Wolfe sunt caractere puternice.
Ca să nu mai pomenesc de mama. Dacă ea a reuşit să dea naştere
la cinci copii de la trei soţi, înainte de a împlini douăzeci şi cinci de
ani, sunt convins că vara mea îţi va oferi un moştenitor fără prea
multe probleme.
- Sau îmi va oferi o fetiţă. Nu îmi pasă ce va fi, atât timp cât
Beatrice supravieţuieşte, iar copilul va fi sănătos...
-Du-te! Sheridan înţelese din expresia distrasă a lui Grey că
acesta era deja cu gândul la momentul în care va ajunge acasă la
soţia sa. Du-te la Beatrice! Nu te voi dezamăgi.
Sheridan ştia din proprie experienţă ce urmări putea avea o dra­
goste temătoare, cât de profundă era şi cât de dureros se răsucea în
jurul gâtului cuiva. Helen nu intenţionase asta, dar îl făcuse să fie
prudent când venea vorba de dragoste.
Acesta era motivul pentru care nu îşi mai dorea să se afle din
nou într-o asemenea situaţie. Doar observând agitaţia de care era
cuprins Grey era suficient pentru a-1 pune în gardă. Dragostea pu­
tea să mistuie un bărbat şi apoi să se lipsească de el mai repede
decât putea fugi un armăsar Thoroughbreds. Sheridan avea deja
multe lucruri de care să se îngrijoreze. Nu avea de gând să mai
adauge şi o soţie la toate astea.
CapitoCuf2

-Aşteaptă, domnişoară, îi spuse Vanessei mama sa, în momen­


tul în care fiica ei voia să intre în loja familiei Pryde. Pălăria ta e
strâmbă. înfipse un ac de pălărie în turbanul elegant al Vanessei
şi-i atinse uşor scalpul.
-Mama! Mă doare!
- Nu este vina mea că nu stă cum trebuie. Bridget nu a pus bine
borurile. Aşa-ţi trebuie dacă nu-ţi cumperi o pălărie nouă.
Mama ei întotdeauna preferase să cumpere ceva nou decât să
cârpească un lucru vechi. Din nefericire, averea lăsată de răposatul
său tată nu scotea un profit prea mare, iar partea care îi revenise
mamei sale în calitate de văduvă nu era una îndestulătoare, ast­
fel încât Vanessa nu îşi permitea cheltuieli necugetate. Vanessa şi
servitoarea ei, Bridget, făceau adesea mici economii pentru a se
asigura că ea şi mama ei nu cheltuiau mai mult decât aveau.
Mama sa însă nu vedea lucrurile aşa. în primul rând, încerca în
permanenţă să-i impresioneze pe cei din jur cu aristocraţia lor. în al
doilea rând, spera ca Vanessa să găsească o partidă bună.
- Nu e vorba de boruri, mama, mormăi Vanessa. E vorba doar de
faptul că vrei să-i păcăleşti pe cei din jur cu ţinuta mea.
-încerc doar să te aranjez. Trebuie să te prezinţi bine în faţa
domnilor.
Vanessa îşi dorea să arate bine cu adevărat doar pentru un singur
domn, dar probabil că el o va ignora, ca de obicei. Dacă va fi aşa
şi de data asta, nu-i rămânea altceva de făcut decât să renunţe la
speranţa de a-i atrage vreodată atenţia. Până atunci însă, nimic nu
părea să decurgă în favoarea ei.
Unchiul Noah Rayner, ruda sa favorită, împreună cu vărul Grey,
o bătu liniştitor pe umăr.
- Ştii cum e mama ta, tot timpul se gândeşte la curtezanii tăi.
18
Vin duce sub acoperire --

- Şi pe bună dreptate, spuse mama ei. Fata asta nu ştie care este
rolul pe care i l-a dat Dumnezeu când vine vorba despre bărbaţi.
Trebuia să se fi măritat cu Greycourt, în schimb, a lungit-o până
când el s-a căsătorit cu fata aia modestă, domnişoara Wolfe.
- Fata aia modestă, răbufni Vanessa, este nepoata unui duce, la
fel ca şi mine. Aşa că, dacă ea e modestă, atunci şi eu sunt la fel.
Mai mult, îmi place de ea.
Beatrice se dovedise alegerea perfectă pentru Grey, chiar în
perioada în care Vanessa era disperată că nu-1 va vedea căsăto­
rit vreodată.
- Bineînţeles că o placi, spuse mama sa încercând să-i aranjeze
turbanul. Mereu ai preferat oamenii nepotriviţi.
- Cred că, în general, sunt mult mai interesanţi decât cei potri­
viţi, bombăni Vanessa.
- Cum este şi cazul dramaturgului de care te-ai îndrăgostit? dădu
din cap mama fetei. Uneori, cred că vrei să te măriţi cu cel mai sărac
bărbat doar pentru a-mi face în ciudă.
- Domnul Juncker este foarte talentat, sublinie Vanessa tocmai
pentru a o înfuria pe mama sa.
în ciuda numelui de origine germană, Konrad Juncker crescuse
la Londra, fiind copilul unor imigranţi germani. Era foarte chipeş,
avea zâmbetul cuceritor, privirea pătrunzătoare şi dantura per­
fectă, dar Vanessei nu-i păsa de nici una dintre aceste calităţi.
Unchiul său răsuflă din greu.
- Intrăm şi noi în lojă până la sfârşitul secolului, surioară?
- O, potoleşte-te, Noah. Cei din orchestră încă îşi acordează in­
strumentele, spuse ea.
- Mie mi se pare că deja cântă uvertura. De aceea doar noi am
mai rămas pe hol.
- Sunt aproape gata. Mama renunţă în cele din urmă la aranjarea
turbanului Vanessei, dar numai pentru a-i trage corsajul mai jos.
Vanessa gemu.
-Va reveni la aceeaşi formă, mamă. Serios, chiar vrei să arăt ca
o prostituată?
- Dacă astfel îţi vei găsi un soţ bun, cu siguranţă. Nu întinereşti,
cred că ştii asta.
Apoi o ciupi tare de obraji.
19
—SaBrina Jejfries

Fata se strâmbă de durere.


- Nu înţeleg cum ciupitura ta mi-ar putea da anii înapoi.
-Trebuie să ai încredere în mama ta, spuse femeia. Ju r că îmi
doresc ca într-o bună zi să ai un copil la fel de recalcitrant ca tine.
Asta meriţi.
Când unchiul Noah îşi drese glasul, mama îl privi furioasă şi
deschise uşa.
- Foarte bine, acum putem intra.
Slavă Cerului! Să facă faţă manevrelor şi încercărilor mamei sale
de a-i găsi o partidă bună era la fel de periculos precum navigarea
pe apele cele mai adânci ale oceanului. Uneori era condusă de o bri­
ză uşoară pe valuri de mătase, alteori era pe punctul de a fi înghi­
ţită de apele învolburate de furtună. Nu ştiuse niciodată la ce să se
aştepte de la mama ei - la o criză de furie, la un dispreţ rece sau la
un acces siropos de bunătate, pe cât de fals, pe atât de dezgustător.
Mama sa fusese imprevizibilă toată viaţa ei.
-Aştepţi pe cineva în mod special în seara asta? întrebă Vanessa
în timp ce intrau în lojă. Mama ei o anunţa de obicei, dar acum nu
îi spusese nimic.
îi răspunse în şoaptă în timp ce scruta lojele.
-Am auzit că marchizul de Lisbourne ar putea fi prezent.
Pe Vanessa o străbătu un fior.
Mama continuă, fără să observe.
- Se spune că deţine mai multe proprietăţi decât vărul tău. Şi,
dacă vine la teatru...
- Printr-o magie, se va decide să se căsătorească cu mine pentru
că sunt roşie în obraji şi pieptul îmi este pe jumătate dezgolit.
-A şa gândesc bărbaţii, să ştii, spuse femeia. Orice le sare în ochi
este un avantaj pentru tine.
Doamne fereşte ca Vanessa să-i sară în ochi lordului Lisbourne!
Ultima soluţie care-i mai rămânea era să meargă la mănăstire.
- Cora, Lisbourne are şaizeci de ani, spuse unchiul Noah.
- Un bărbat puternic de şaizeci de ani, răspunse mama fetei.
Şi un libertin notoriu.
Unchiul Noah dădu din cap.
- Personal, cred că nepoata mea ar trebui să ţintească la Armitage.
E apropiat ca vârstă, nu e căsătorit şi este rudă cu nepotul tău.
20
Vin duce sub acoperire

- Bârfele spun că Armitage este falit, spuse femeia.


- E duce, răspunse unchiul Noah. Atât timp cât nu e un cartofor,
poate să câştige bani.
Tonul mamei deveni inflexibil.
-Atunci, lasă-1 să îi strângă de la Greycourt, nu din zestrea fii­
cei mele.
- Zestrea mea este finanţată de Grey, mama. Aşa că Armitage ar
putea să obţină banii de la Grey prin alte mijloace.
- Da, dar dacă Armitage foloseşte zestrea ta pentru a-şi plăti
datoriile, Greycourt şi-ar ţine banii în familia sa şi nu ar mai fi
nevoit să asigure şi o zestre, şi ajutorul financiar pentru fratele lui.
Nu vreau să le rotunjesc veniturile.
Unchiul Noah clipi.
- Nu are nici un sens. Şi, apropo, ce ai împotriva lui Greycourt?
- Este inamicul mamei, îi explică Vanessa cu un oftat. Nu ştiu ce
consideră mai rău - faptul că Grey a rezistat încercărilor ei de a-1
face să se căsătorească cu mine sau faptul că eu îl consider ca fiind
fratele mai mare pe care nu l-am avut niciodată.
Mama pufni.
- Dacă ai fi avut un frate mai mare, nu ar fi fost nici o problemă.
Fratele tău ar fi moştenit averea tatălui vostru, iar noi nu am fi
fost nevoite să ne bazăm doar pe dota mea de văduvă pentru a
supravieţui. Dar, pentru că nu ai un frate mai mare, ar fi trebuit să
te măriţi cu Greycourt.
- Mamă, nu am vrut să mă mărit cu el şi nici el nu a vrut asta!
Pe lângă toate astea, s-a comportat foarte frumos cu noi. Mai ales
dacă se gândea la felul în care părinţii ei se comportaseră cu el
în copilăria Vanessei. Pe lângă zestrea mea, a plătit şi chiria celor
două case pe care le avem în oraş ca să putem rămâne la Londra,
ceea ce a fost un gest mai mult decât generos. El făcuse toate astea
tocmai pentru ca Vanessa să îşi poată găsi un soţ. Cu siguranţă, un
gest foarte frumos din partea lui.
- Nu contează, spuse mama. Vreau să spun că nu doresc să te
măriţi cu un Armitage. Dacă te măriţi cu Lisbourne, care, din toa­
te informaţiile este bogat, vei avea asiguraţi banii de cheltuială.
Bani pe care, fără îndoială, mama urmărea să pună mâna prin
21
- Safarina Jeffries

intermediul Vanessei. Dacă te măriţi cu un Armitage, continuă fe­


meia, zestrea ta va plăti datoriile acelui bărbat în cele din urmă şi
nu vei avea parte de nici un ban. Grey cu siguranţă că ţi-a dublat
zestrea ştiind că banii se întorc în familie dacă face aranjamentele
necesare să te măriţi cu falitul său frate vitreg.
- E ridicol, spuse Vanessa, Sheridan —vreau să spun Armitage -
nu e falit. Mai mult, nu intenţionează să se căsătorească cu mine.
Ceea ce nu era bine deloc.
Unchiul îi trase un ghiont.
-Am crezut că eşti prietenoasă cu el.
- Nu chiar. Ne cunoaştem. Am dansat câteva dansuri împre­
ună, dar...
Cineva de lângă ei le făcu semn să tacă şi se aşezară pe locu­
rile lor.
încă de la primul dans cu Sfântul Sheridan - nu ar mai fi putut
vreodată să îi spună Armitage - afurisitul o retrogradase pe po­
ziţia de soră mai mică şi plictisitoare, cu toate că avea doar douăzeci
şi nouă de ani, iar ea douăzeci şi cinci. La al treilea dans, Vanessa îşi
dăduse seama că nu voia să fie plictisitoarea soră mai mică. Voia să
fie soţia lui. Asta era cât se poate de neplăcut.
De ce el? Nu era deloc genul ei. Principiul de la care nu făcea
rabat era ca bărbatul să nu aibă secrete şi să fie incapabil de sub­
terfugii - cu alte cuvinte, să fie cât se poate de diferit de răposatul
său tată. Deci, de ce îl plăcea? Sheridan, mai mult decât oricine
altcineva, cu firea lui tăcută te ducea cu gândul doar la secrete, iar
fata, cu atât mai rău, ar fi vrut mult să i le afle. La naiba!
De ce fusese el singurul care îi înfierbântase sângele şi îi acce­
lerase pulsul? Era corpul ei atât de vulnerabil? în ciuda comporta­
mentului lui distant şi a reticenţei specifice rangului de duce, pe
care ea încercase să le ignore, Sheridan îi dăduse fiori şi îi făcuse
pielea de găină... iar apoi piele de găină peste piele de găină.
Crezuse că se joacă cu ea pentru a o cuceri, dar el nu părea să
joace nici un fel de joc. Cu siguranţă, nu se uita la ea în felul acela.
Nici nu îi păsa dacă simte ceva pentru el. Asta o înnebunea.
Dacă l-ar fi putut cunoaşte, ar fi ştiut ce fel de soţ putea fi. Era
singura ei speranţă în acele zile în care mama sa făcea încercări
22
Vn duce sub acoperire -

disperate să pună mâna pe un pretendent bogat. Vanessa trăia zil­


nic cu teama că mama ei o va păcăli şi o va pune într-o situaţie
compromiţătoare şi care să fie pe placul lordului Lisbourne.
Din fericire, Sheridan nu avea renumele unui libertin. Din nefe­
ricire, după cele trei dansuri, o evitase. La început, pusese asta pe
seama faptului că era în doliu. Dar perioada de doliu se terminase
şi cu toate astea o ţinea la distanţă. între timp, mama sa aproape că
o împinsese în braţele lui Lisbourne de câteva ori. într-o zi urma să
reuşească... dacă Vanessa nu-şi găsea un soţ înainte ca acest lucru
să se întâmple.
Unchiul său se aplecă şi-i şopti la ureche.
- Dacă nu Armitage e cel pe care îl ai în vedere, atunci cine e?
Probabil Juncker, aşa cum susţine mama ta?
O, Doamne, asta era o conversaţie riscantă!
- Mama nu ştie ce vorbeşte.
- Nu? Nu este prima persoană care spune că eşti îndrăgostită
de el.
Fusese greşeala ei. Blestemase ziua în care îi spusese lui Grey că
avea o slăbiciune pentru un poet căruia nu-i menţionase numele.
O spusese să-l necăjească şi pentru a nu-i da de bănuit că ea ar fi
avut o slăbiciune pentru Sheridan. Deoarece, dacă Grey i-ar fi spus
lui Sheridan, iar Sheridan ar fi dispreţuit-o pentru asta, ea ar fi
murit de ruşine.
Mai târziu, la nunta lui Grey, Sheridan o întrebase pe un ton
mai degrabă condescendent care era identitatea poetului de care
era platonic interesată. Primul instinct fusese să-l certe pe Grey
pentru că îi spusese lui Sheridan despre „poet“. Apoi, în disperarea
de a găsi un poet cunoscut şi pentru că tocmai citise poemele lui
Juncker, îi spusese lui Sheridan că era vorba de domnul Juncker.
Din acel moment, minciuna aceea nevinovată îi dăduse viaţa
peste cap. Domnul Juncker descoperise secretul şi începuse să fli­
rteze cu ea. Grey aflase şi începuse s-o tachineze în mod constant,
în vreme ce Thornstock o luase deoparte şi o avertizase cu privire
la comportamentul libertin al poetului. Chiar şi mama ei aflase şi îi
ţinea frecvent lecţii de morală cum să nu fie atrasă în anturajul oa­
menilor de teapa lui Juncker, fără ca ea să înţeleagă ce însemna asta.
23
—Sabrina Jejjries

Din toată povestea, se alesese cu un avantaj important. Sheridan


părea gelos. Nu era însă sigură, din cauză că el era mai tot timpul
la fel de impenetrabil ca şi înainte. Dar faptul că îl făcuse să o pri­
vească ca pe o femeie - chiar dacă destul de rar - era mult mai bine
decât să nu o facă deloc.
Astfel apăruse întrebarea: va fi Sheridan prezent în seara aceea?
Dacă s-ar fi aplecat să se uite în loja familiei Armitage, s-ar fi dat de
gol. Apoi, îi veni o idee.
- Mama, şopti ea, ai polemoscopul1 la tine?
încuviinţând cu o mişcare a capului, mama scoase obiectul din
gentuţă. Dar înainte ca Vanessa să pună mâna pe el, o întrebă:
- Pe cine vrei să urmăreşti?
După tirada mamei la adresa lui Sheridan, nu îndrăzni să îi spu­
nă că era vorba despre el.
- Pe marchiz, desigur.
- Nu te juca cu mine, fetiţo. Ciudat cum mama credea mereu că
şi ceilalţi oameni minţeau la fel de mult ca ea. Ştiu că inima ta bate
pentru dramaturgul ăla, iar el se află jos, departe de aici.
- Da, mama.
Luând polemoscopul de la mama sa, Vanessa şi-l duse la ochi şi
se aplecă. Mama cumpărase ciudăţenia aceea după moartea tatei,
dar Vanessa nu îl folosise niciodată.
Până atunci. Polemoscopul arăta exact ca un monoclu folosit la
spectacolele de operă sau ca un ochean, dar ironia era că permitea
celui care îl folosea să îi spioneze pe oamenii aflaţi în lojele din
stânga şi din dreapta fără ca cineva să îşi dea seama. Putea cu uşu­
rinţă să îi vadă pe toţi cei din loja familiei Armitage.
Thornstock şi Sheridan stăteau în spatele surorii lor, Lady Gwyn,
şi a mamei lor. Cele două doamne discutau şi, deşi fratele său inter­
venea din când în când în discuţie, Sheridan părea detaşat, învăluit
în aura sa stoică. Ca un sfânt.
Sau un sfinx. Un sfinx i s-ar fi potrivit mai bine, datorită ca­
racterului său impenetrabil. Deodată se uită la ea şi ea tresări
1 Instrument optic prevăzut cu o oglindă sau o pereche de oglinzi setate la un
unghi faţă de linia de vizibilitate, pentru a fi utilizat la vizualizarea obiectelor
care nu se află direct în faţa ochiului.

24
lin duce sub acoperire -

surprinsă de privirea lui, cu toate că ştia că el nu avea de unde să


ştie că îl urmărea.
Dădu drumul polemoscopului în poală.
- E acolo? o întrebă mama ei.
- Cine?
-Al tău domn Juncker.
Doamne, nici măcar nu se uitase.
- Da, răspunse, rugându-se să fie aşa. Ridică polemoscopul şi
scană celelalte loje. Iată-1 pe domnul Konrad Juncker, presupusul
destinatar al sentimentelor ei. Multe femei îl adorau pentru părul
său blond şi ochii albaştri, o caracteristică a originii sale nordice, cu
toate că nu era cu adevărat acceptat de înalta societate. Se îmbrăca
precum un poet şi vorbea ca un dramaturg. într-adevăr, în momen­
tul acela, cocheta cu o doamnă pe care Vanessa nu o cunoştea. Asta
era motivul pentru care nu s-ar fi putut îndrăgosti de el niciodată.
Se bârfea că era fustangiu, la fel ca răposatul ei tată, şi asta îl făcea
nepotrivit pentru ea.
Cu toate astea, ar fi vrut să nu fi spus niciodată cuvintele care
au făcut să pară că îi păsa de el. Dacă în acel moment şi-ar fi arătat
sentimentele faţă de Sheridan, acesta ar fi considerat-o ca fiind o
uşuratică. Sau, mai rău, că juca un rol dublu. Lucru pe care nu şi-l
dorea. Dar aşa cum scrisese Sir Walter Scott, „Ce pânză încâlcită
împletim/atunci când învăţăm să păcălim“, pânza ei devenea din
ce în ce mai încâlcită pe zi ce trecea.
Puse jos polemoscopul şi se rugă să găsească o oportunitate de
a discuta cu Sheridan, dar gândul acela o îngrozea. Mai ales că, în
momentul în care piesa ajunse la finalul primului act şi Vanessa
aruncă o privire rapidă către loja familiei Armitage, văzu că
Sheridan dispăruse. Nu era nici un dubiu că flirta cu altcineva.
- Bună seara, se auzi o voce mieroasă. Sunt sigur că vă place
tuturor spectacolul.
Pulsul Vanessei o luă razna, în timp ce Sheridan ocoli scaunele
şi se sprijini de balustradă, cu faţa spre ea şi mama ei. Sheridan
venise în loja unchiului ei? Neaşteptat.
Ce plăcut!
- Ne place într-o oarecare măsură, dat fiind faptul că nu este
o premieră, spuse unchiul Noah de pe locul său aflat în spatele
25
------------ Sabrina Jeffries -----------—

mamei. Cu toate astea, prefer o piesă veche a lui Juncker în locul


uneia noi, care aparţine oricărui alt dramaturg. îţi garantez că ştie
cum să ne delecteze.
Imperceptibila mişcare a sprâncenei lui Sheridan îi dădu de în­
ţeles că nu fusese încântat de laudele aduse lui Juncker. Spera doar
să fie sigură în privinţa motivului.
- Armitage, spuse mama Vanessei cu răceală, nu cred că l-ai cu­
noscut pe fratele meu, Sir Noah Rayner.
Având în vedere salutul rece al mamei sale, Vanessa l-ar fi înţe­
les perfect pe Sheridan dacă ar fi ales să plece. Din fericire, unchiul
Noah salvă situaţia şi se ridică, ocolind scaunul mamei, şi îi în­
tinse mâna.
-E ste o plăcere să te cunosc, duce! Ochii săi albaştri străluciră
puţin. Am auzit foarte multe despre tine de la sora mea.
- Nu fi prost, Noah, i-o tăie femeia. Vă rog să îl ignoraţi pe fra­
tele meu, Excelenţă. Nu sunt o bârfitoare.
Ce minciună. Mama era şi bârfitoare, şi manipulatoare, în egală
măsură.
Unchiul arătă spre locul de lângă el, cel care se afla exact în spa­
tele Vanessei.
- Te rog să ni te alături. Nepoata mea tocmai mi-a spus că ar dori
să ştie care e părerea ta cu privire la spectacol.
Evident că sora lui nu era singura capabilă să întoarcă o situaţie
în avantajul ei. Dar, cel puţin, unchiul Noah o împingea pe Vanessa
către Sheridan, nu către Lord Lisbourne.
Când minunaţii ochi verzi ai lui Sheridan o ţintuiră, Vanessa
afişă un zâmbet cuceritor.
-N u e nevoie, unchiule. Deja îi cunosc părerea.
Expresia de pe chipul lui Sheridan rămase neschimbată. Aerul
său era un amestec perfect între nonşalanţă şi plictis.
- Da? Şi care ar fi aceasta?
- Că situaţiile comice create de Felix şi de prietenii săi sunt ridi­
cole şi că nu consideri o asemenea frivolitate ca fiind distractivă.
-Dacă spui asta... Ridică din umeri. Cinstit vorbind, nu am nici
un fel de opinie.
Era genul de afirmaţie pe care o spunea tot timpul.
26
— Vn duce sub acoperire

-A , dar trebuie să fii de acord că, atunci când ai o părere, ea


contravine părerilor celorlalţi. Odată te-am auzit spunându-i mi­
nistrului de Război că Napoleon este un strateg genial, care ar pu­
tea câştiga împotriva noastră tocmai pentru că noi îi minimalizăm
abilităţile şi nu acţionăm în consecinţă.
- Dar asta nu este o opinie, este adevărul. O ţintui cu privirea.
Doar pentru că este duşmanul nostru nu înseamnă că trebuie să
pornim de la ideea că este prost. Oameni de vază, cum e şi cazul
ministrului nostru de război, au făcut această greşeală, ceea ce a
fost în dezavantajul lor.
Cuvintele astea îi stârniră curiozitatea unchiului fetei.
- Iartă-mă, duce, dar ai cunoştinţe de strategie militară?
- Tatăl meu m-a educat încă de la o vârstă fragedă să îl urmez
în cariera diplomatică, o profesie care necesită cunoştinţe de stra­
tegie în domenii diverse. Deci, da, Sir Noah, am destule cunoştinţe
în domeniu.
Mama fetei strâmbă din nas doar când auzi asta.
- Sunt sigură că, în schimb, răposatul dumitale tată a respi­
rat uşurat când ai devenit moştenitorul ducatului. Ce eveniment
neprevăzut!
Sheridan îşi mută atenţia către mama Vanessei.
- Mă îndoiesc că tata ar fi numit drept eveniment neprevăzut
moartea fratelui său. Dându-şi seama că femeia ar fi putut fi ofen­
sată de vorbele sale tăioase, îşi îndulci tonul. Personal, mi-aş fi do­
rit mai degrabă să obţin un post în străinătate decât să moştenesc
ducatul, dar nu a fost să fie.
Vanessa nu era sigură dacă să îl creadă sau nu. Nu părea convin­
gător. Poate că încerca să se convingă singur? Ulterior, analizând
spusele lui şi faptul că punea mai presus interesele Angliei, în dau­
na celor personale, i se păru că asta i s-ar fi potrivit în mod firesc,
dată fiind şi reticenţa sa.
Ca şi cum şi mama fetei s-ar fi îndoit de spusele lui, ridică din
sprânceană.
-Aţi fi fost mai fericit să locuiţi în străinătate, ca un funcţionar
oarecare pentru tot restul vieţii?
27
— Sabrina Jejjries

-N u m-am născut în Anglia, Lady Eustace. Aşa că, dacă aş avea


şansa să îmi petrec restul zilelor în Prusia, de exemplu, aş fi extrem
de mulţumit.
- în timp ce familia dumitale ar rămâne aici? întrebă Vanessa,
sincer curioasă. Nu ţi-ar fi dor de ei?
Privirea lui se mută spre ea.
- Bineînţeles că da. Dar, dacă aş fi intrat în diplomaţie, ar fi în­
semnat că unchiul meu ar fi fost încă în viaţă şi că părinţii mei şi
Gwyn s-ar afla încă în Prusia.
- Şi, totuşi, nu ţi-ar fi fost dor de fraţii dumitale? întrebă Vanessa.
Ei i-ar fi fost foarte dor de Grey dacă el ar fi fost în străinătate,
şi îi era doar văr.
- în ultimii ani, nu am fost prea mult în preajma lor. Sprânceana
i se ridică imperceptibil. Sunt obişnuit cu asta. Eram doar un copil
când Grey a plecat, Heywood a plecat în misiune când aveam şap­
tesprezece ani, iar Thorn a plecat când aveam nouăsprezece. Am
petrecut nouă ani fără nici unul dintre ei prin preajmă.
Tonul său tensionat contrasta cu ceea ce spunea.
- Dar, cu siguranţă, ţi-ar fi lipsit spectacolele de acest fel, par­
tidele de vânătoare de la conac sau balurile strălucitoare, spuse
mama fetei.
Unchiul dădu dezaprobator din cap.
- Toate astea sunt şi în Prusia, nu-i aşa, duce?
- Dar acolo nu sunt englezi, insistă mama fetei. Iar prusacii nu
sunt de încredere.
Vanessa scăpă un oftat.
- Te rog să o ierţi pe mama. Ea crede că toţi străinii sunt suspecţi.
Sheridan ignoră comentariile Vanessei.
- Trebuie să vă fac o mărturisire, Lady Eustace, şi anume că pe­
trecerile din Berlin pălesc în faţa a ceea ce-mi povestea mama că
se petrecea în Anglia în timpul tinereţii sale. Petrecerile din Prusia
erau evenimente care se desfăşurau după un anumit program. Pe
de altă parte, petrecerile organizate la Carymont de primul ei soţ
erau supuse doar hazardului. Toată lumea avea planuri diferite şi
nimeni nu se consulta cu ceilalţi în privinţa asta.
-Exact, spuse Lady Eustace, înseninându-se la faţă. Chiar aşa
era. Făceam ceea ce ne plăcea în acele zile. Nu era nimic de genul
28
Vn duce sub acoperire

„o, tinerii domni trebuie să stea liniştiţi“. Ne bucuram de viaţă cum


puteam mai bine.
- Presupun că oaspeţilor le mai rămânea timp şi să exploreze
Carymont, adăugă Sheridan.
- Şi să aibă întâlniri amoroase, spuse timid unchiul Noah.
Femeia îşi lovi fratele cu geanta.
- Nimeni nu avea întâlniri amoroase, Noah. Eram proaspăt că­
sătorită şi nu voiam să îmi risc căsnicia pentru nici un bărbat. Iar
soţul meu nici măcar nu era prezent. Se uită la Vanessa şi sublinie.
Nu că soţul meu ar fi făcut aşa ceva vreodată.
Vanessa se abţinu să nu-şi dea ochii peste cap. Cum îşi închipuia
mama ei că nu observase plăţile pe care tata le făcuse doamnelor
de-a lungul anilor? Vanessa îi ţinuse registrele încă de când era
îndeajuns de mare pentru a avea cunoştinţe de contabilitate. Tatăl
ei era un dezastru când venea vorba despre gestionarea banilor.
- Petrecerea de la Carymont, gândi Vanessa cu voce tare. A fost
doar o distracţie sau a fost vorba despre o petrecere obişnuită pre­
cum cele care se organizau la conac?
Mama ei suspină.
- Ne aflam acolo pentru a sărbători botezul lui Grey. In schimb...
-A murit tatăl lui Grey, spuse Sheridan aspru.
Vanessa oftă. Nu avea nici o idee despre cele întâmplate atunci
şi nici nu ar fi adus niciodată în discuţie acest subiect. Dar părin­
ţii ei nu îi spuseră nimic despre moartea tatălui lui Grey, în afara
faptului că Grey era un bebeluş când se întâmplaseră toate astea.
Unchiul Noah îi aruncă o privire surorii sale.
-Atunci s-a întâmplat?
-Atunci. Sheridan n-o scăpa din ochi pe mama Vanessei. Mă
întreb ce părere au avut oaspeţii despre întâmplarea asta. Cred că
entuziasmul lor a scăzut în mod dramatic.
Lady Eustace făcu un gest cu mâna.
- Hai să nu ne mai gândim la asta. Este mult prea dureros şi
trist. în plus, trebuie să înceapă actul al doilea.
Orchestra începu să cânte o piesă mult mai dramatică. Unchiul
Noah îşi reluă locul, dar Sheridan continuă să stea sprijinit de
balustradă.
29
— Sabrina Jeffries

-Vrei o bomboană de lămâie, Excelenţă? întrebă Vanessa în


timp ce scotea una din geantă, în speranţa că îl va mai ţine lângă ei.
- Nu, mulţumesc, mormăi Sheridan, aruncându-i un zâmbet im­
perceptibil. Am renunţat la dulciuri în perioada postului.
Când ea şi unchiul Noah chicotiră, mama Vanessei se încruntă.
- Postul s-a terminat acum câteva luni.
Mama fetei nu prea avea simţul umorului.
- Exact, surioară. Unchiul Noah îi zâmbi Vanessei. Eu însă voi
lua o bomboană de lămâie.
Luă bomboana din mâna fetei.
Apoi, pe scenă îşi făcu apariţia un actor care prezentă într-un
mod comic introducerea actului al doilea. Conversaţia lor luă sfârşit.
Părând frustrat - pentru motive pe care Vanessa nu le cunoş­
tea - Sheridan se îndepărtă de balustradă, atrăgându-i involun­
tar atenţia cu fizicul lui frumos. Avea cei mai frumoşi pectorali pe
care îi văzuse vreodată, ca să nu mai menţionăm pieptul lat ca al
unui pugilist capabil să facă faţă oricărui test de forţă. Şi, ca şi cum
toate acestea nu ar fi fost de ajuns pentru a atrage o tânără dom­
nişoară, părul lui... O, nu ar fi trebuit să se gândească la buclele lui
maro-cenuşii. O tenta să îşi plimbe degetele prin ele, o tentaţie de
care el părea cu totul absent, ignorând-o complet pe Vanessa, timp
în care se mai aplecă de două ori să îi şoptească ceva mamei fetei,
parcă din dorinţa de a relua conversaţia începută.
Aidoma unui balon care se dezumflă se risipi şi entuziasmul
fetei. Se afla acolo pentru a discuta cu mama ei, având în vedere
că, chiar şi după ce ocupase locul din spate, se apleca în faţă să
schimbe câteva replici cu aceasta. Vanessa nu înţelegea motivul,
dar ideea era că nu venise acolo pentru a fi cu ea.
Ce trebuia să facă pentru a-1 face să vorbească cu ea? Sau măcar
să o observe? Dacă nu era capabilă să găsească o soluţie să-l dez­
lipească de mama ei, trebuia să renunţe la visul prostesc de a se
mărita cu el şi, în schimb, să găsească un bărbat, de preferat tânăr,
de încredere şi cu avere.
Folosindu-se de polemoscopul mamei, Vanessa inspectă lojele
vecine, storcându-şi mintea pentru a găsi ceva cu care să îi atragă
atenţia lui Sheridan. Atunci îl luă în vizor pe domnul Juncker.
Mama şi Sheridan încă şopteau, aşa că le făcu semn să tacă.
30
lin duce su£> acoperire —

-Acum urmează partea mea favorită, spuse cu voce scăzută. Am


s-o pierd din cauza şoaptelor voastre.
Mama şi Sheridan tăcură. Vanessa aşteptă, întrebându-se dacă
Sheridan va înghiţi momeala.
-Ai o parte preferată? o întrebă el în cele din urmă.
Inima fetei începu să bată. Strategia ei funcţionase, deşi sperase
din răsputeri să nu fie nevoită să apeleze la o provocare precum
interesul faţă de domnul Juncker pentru a-1 face pe Sheridan să
discute cu ea.
-N u doar o parte, bineînţeles. Se întoarse în scaun să poată
vorbi cu Sheridan. Domnul Juncker este un dramaturg atât de ta­
lentat, încât am trei sau patru scene favorite în fiecare piesă. Vor
urma.
-A ş fi fost de părere că cel mai mult îţi plac costumele, şopti el
tăios, dată fiind pasiunea ta pentru modă.
Pentru a nu-şi pierde cumpătul în faţa lui, se întoarse cu faţa la
scenă. „Pasiunea ei pentru modă", desigur. încă o dată o percepea
ca pe o prostuţă frivolă.
- Iar eu mă aşteptam să îţi placă cel mai mult spiritul piesei, îi
spuse ea cu maliţiozitate. Dar probabil că ai nevoie de cineva să îţi
explice asta.
Sheridan râse pe înfundate, un râs care o învălui pentru scurt
t imp, dându-i o senzaţie de moliciune şi umezeală în tot corpul.
Apoi el îi şopti.
- Acesta este modul politicos prin care îmi spui că sunt prost,
domnişoară Pryde?
- O, am fost politicoasă? Nu am intenţionat să pară astfel.
Probabil ar fi trebuit să admită că Sheridan nu era interesat în
mod romantic de ea. Indiferent ce ar fi făcut, ea nu era altceva
decât un subiect de tachinare şi apoi de ignorat. Evident că el nu
o vedea ca pe femeia pe care să o ia de soţie. Chiar şi atunci când
dansase cu ea la baluri, o făcuse dintr-un sentiment al datoriei faţă
<le fratele său mai mare. Dacă acesta nu îl făcuse să îşi schimbe
.sentimentele, atunci ce altceva l-ar fi putut face?
Pe scenă, un tânăr încerca să fure un sărut de la doamna care
ii era sortită să-i fie adevărata dragoste, iar asta o înfioră. Un să­
rut. Asta era! Pulsul Vanessei o luă iar razna. Trebuia să îl facă pe
31
Sabrina Jeffries —•

Sheridan să o sărute. Săruturile pot fi magice. Ei bine, nu că ea ar fi


experimentat vreunul până atunci, dar, în mod evident, nu găsise
persoana potrivită să fie sărutată. Dacă nu ar fi fost aşa, atunci care
ar fi motivul pentru care săruturile marcau momentele cruciale
dintr-o comedie, părţile cele mai plăcute din balade şi chiar şi cele
mai emoţionante versuri dintr-o poezie?
Dar cum, Doamne, l-ar fi putut face pe Sheridan să o sărute,
când el nu o percepea deloc ca pe o tânără ispititoare care îşi dorea
să fie cu el?
Ridică polemoscopul cu mintea golită de orice idee. Colac
peste pupăză, domnul Juncker îşi făcu apariţia în vizorul ei. în
timp ce îl privea, domnul Juncker se ridică şi era clar că urma să
părăsească loja.
Atunci îi veni o idee. Sheridan deja ştia că ea era îndrăgostită
de domnul Juncker. Putea să se folosească de asta. Mai întâi însă
trebuia să-l convingă pe Sheridan să părăsească loja în compania ei.
Iar privirea aruncată în loja vecină o inspiră în acest sens.
Vanessa se aplecă pentru a-i şopti la ureche.
-Am observat că o prietenă a mea este în loja de jos. Trebuie să
merg să vorbesc cu ea. Mă însoţeşti?
El se uită la ea cu suspiciune.
- Şi ce se întâmplă cu scena ta favorită?
-Tocmai s-a terminat, spuse ea grăbită. Şi se pare că prietena
mea urmează să plece şi nu am mai văzut-o de câteva luni.
- De ce nu-1 rogi pe unchiul tău să te însoţească?
- Te referi la unchiul meu care tocmai sforăie zgomotos?
Sheridan se uită la unchiul Noah şi se strâmbă.
- Poţi să rămâi aici, adăugă ea. Mă duc singură.
Se ridică, rugându-se ca mama ei să nu încerce să o oprească şi
ca protectorul Sfânt Sheridan să o urmeze, iar când acest lucru se
întâmplă, respiră adânc.
Odată ajunşi pe holul acum pustiu, Sheridan mormăi.
-Apropo, cine este prietena asta specială?
Mergea înaintea lui, păstrând o distanţă mică.
- Domnişoara Younger.
- N-am auzit de ea niciodată, spuse el sceptic.
32
- 'Un duce sub acoperire —

-A sta nu înseamnă nimic. în primul rând, tu nu ieşi în societate


decât atunci când familia ta te forţează să o faci. în al doilea rând,
mă eviţi ori de câte ori acest lucru este posibil, prin urmare, nu
aveai cum să te întâlneşti cu ea. în al treilea rând...
- Stai, stai, opreşte-te! O prinse de mână cu intenţia de a o opri.
Cum adică te evit? Asta ar însemna că nu te plac deloc.
- Spune-i cum vrei, dar trebuie să recunoşti că faci tot ce poţi ca
să nu te întâlneşti cu mine.
Se uită fix în ochii lui, provocându-1 să nege ceea ce îi spuse.
-N u am făcut asta, nu am... Păru tulburat pe moment. Era un
semn bun că ea putea să îl tulbure. Apoi, chipul său îşi reveni la
expresia serioasă pe care o afişa doar în prezenţa ei. Trebuie să
cădem de acord că nu suntem de acord cu asta.
- Hm... Ea continua să străbată holul. Oricum, nu aveai de unde
să o cunoşti, pentru că încă nu şi-a făcut apariţia în mod oficial.
- Cum aţi ajuns să fiţi prietene? Tu ţi-ai făcut intrarea cu ceva
vreme în urmă. Dacă prietena ta abia e la vârsta la care poate ieşi
în lume, atunci numele i se potriveşte, de vreme ce ar trebui să fie
cu şase sau şapte ani mai tânără decât tine.
- Ce inteligent din partea ta să faci jocul ăsta de cuvinte cu nu­
mele prietenei mele.
Exploră cu privirea holul şi încetini pasul. Unde naiba era dom­
nul Juncker?
- Sunt destul de deştept încât să îmi dau seama că un nume pre­
cum Younger este pură imaginaţie.
- De ce aş apela la imaginaţie? Se opri atât de brusc, încât el o
călcă pe trenă. Nu că i-ar fi păsat. Repede, sărută-mă, îi spuse în-
torcându-se spre el.
- Poftim?
-Sărută-mă! Cum el ridică sprânceana, ea mormăi. Nu e nici o
problemă! O s-o fac singură.
Şi, apucându-1 de umeri, se ridică pe vârfuri şi îşi lipi buzele de
ale lui.
Se îndepărtă şi se uită pe hol. Văzu ceea ce văzuse şi ea - domnul
Juncker se îndrepta spre ei. Atunci, încruntându-se, Sheridan o lipi
de perete şi îi întoarse sărutul.
33
— SaSrina Jejjries

Doar că sărutul lui era unul de complezenţă, un sărut venit din


partea unui bărbat care fusese obligat să facă ceva ce nu-şi dorea.
Stătură aşa până când domnul Juncker se strecură pe lângă ei,
murmurând.
-V ă rog să mă scuzaţi.
Abia atunci îi dădu drumul Sheridan, iar Vanessa îşi dădu seama
ce făcuse: o protejase încă o dată, tratând-o ca pe o şcolăriţă pros-
tuţă. Se asigurase că domnul Juncker nu văzuse că fusese sărutată,
în timp ce el nici nu o sărutase cu adevărat.
Cuprinsă de mânie, îl lovi. Tare.
El făcu un pas înapoi.
- Pentru ce a fost asta?
-Pentru... pentru...
Ei bine, cu greu putea să îi spună adevărul. Şi-ar fi dat seama care
îi sunt sentimentele pe care le nutrea pentru el.
- Ştii exact pentru ce a fost.
- Că te-am sărutat?
- Dacă poţi să îl numeşti aşa.
Nu, nu se putea plânge în faţa lui de asta. Şi-ar fi dat seama că
el era adevărata ţintă a sentimentelor sale. Singura sa şansă era să
se învârtă în jurul lui Juncker, indiferent de cât de mult ura lucrul
ăsta. Se uită în direcţia în care o luase dramaturgul.
- Nu l-ai lăsat să vadă că te sărutam.
O ţintui cu o privire dură.
-Vrei să-ţi compromiţi reputaţia, Vanessa?
-N u, deloc. Nu înţelesese motivul ei. Ridică bărbia şi minţi
ca să se salveze în continuare. încercam să îl fac gelos pe domnul
Juncker. Dar dacă el nu ştie că am fost sărutată...
- Nu cred că se poate spune despre tine că ai fost sărutată, bol­
borosi Sheridan. Tu ai fost cea care m-a sărutat.
- El nu şi-ar fi dat seama de asta. Plecă capul. Dacă tu l-ai fi lăsat
să fie martor la acest incident, l-aş fi câştigat de partea mea.
-Să-l câştigi de partea ta? Sheridan se uită mânios la ea. Bărbatul
acesta nu se va însura niciodată cu tine. Deci, chiar vrei să îţi com­
promiţi reputaţia cu un bărbat care nu are nici un interes în a sta­
bili o legătură serioasă cu tine?
Se uită pe hol după domnul Juncker.
34
— TIn duce sub acoperire

- De unde ştii că nu va stabili o legătură serioasă? Sau, pur şi


simplu, mă crezi prea prostuţă să atrag un pretendent potrivit?
Sheridan clipi.
- Nu are de-a face cu tine. El este un om de nimic, iar oamenii de
nimic nu se căsătoresc.
- Dar Thorn a făcut-o.
-Fratele meu vitreg a avut alte motive. Chipul lui Sheridan se
întunecă. Juncker nu are astfel de motive - nu are nici o moştenire
pe care să o gestioneze, nici o proprietate pe care s-o administreze.
In plus, are şi foarte multe femei care vor să împartă patul cu el,
aşa că, de ce s-ar însura?
- Nu am nici cea mai vagă idee şi nici tu nu ai. Ce ştii tu despre
astfel de oameni? Tu nu eşti nici pe departe unul dintre ei. Aşa că
nu ai cum să înţelegi.
Sheridan o sărută din nou. Numai că de data asta nu superficial
sau fals. De data asta, o sărută aşa cum un bărbat sărută femeia
dorită. Pe Vanessa începu să o cuprindă ameţela, în timp ce gura
lui o seducea şi o sorbea prin mişcări apăsate şi tandre, făcând-o
să-i tremure genunchii. El îşi puse braţele în jurul umerilor ei şi se
aplecă asupra ei, corpul său puternic acoperindu-1 pe al ei într-o
încercare de a o subjuga. Doar că ea era mai mult decât fericită să
fie subjugată de el.
Cerule, dar chiar ştia să sărute!
Sheridan îi înlănţui talia, ca pe un sprijin de care avea nevoie
atunci când simţea că zboară şi atinge norii. în clădirea răcoroasă
a teatrului, corpul lui emana căldură, ca un soare care încălzeşte
pajiştea, şi mirosea a soare, de asemenea, şi a piele, şi a aromele
parfumului.
Apoi îi despărţi buzele şi pătrunse în gura ei cu limba.
Dumnezeule mare, ce făcea? Ce senzaţie minunată, o emoţie pe
care nu o experimentase niciodată. Braţele ei îl strânseră tare, îl
dorea şi mai aproape.
Şi când răspunsul său fu un geamăt şi o presiune mai mare asu­
pra ei, ea scoase un strigăt de plăcere. Apăsarea greutăţii corpului
lui îi dădea ei o stare de moleşeală plăcută, în timp ce o săruta şi
iar o săruta...
îi păsa. în sfârşit.
35
CapitoCuC3

Sheridan ştiu că făcuse o greşeală. Nu ar fi trebuit să o atingă,


darămite s-o sărute. Dar primele două atingeri ale buzelor ei îi stâr­
niseră dorinţa de a o săruta cu adevărat, s-o facă se răzgândească
cu privire la Juncker şi la comportamentul lui libertin şi să îi ara­
te că orice bărbat avea nevoile lui şi că încercarea de a-1 ademeni
Juncker nu i-ar fi adus decât necazuri.
Sărutând-o, îşi atrăgea necazuri. Dumnezeu să îl aibă în pază,
naviga pe ape necunoscute, un aventurier în căutare de ţărmuri
străine. Buzele ei erau moi, iar corpul ei cald, tânjind după al lui.
Avea gust de bomboane de lămâie şi de soare, iar cu cât limba lui
intra mai adânc în gura ei, cu atât mai mult creştea dorinţa să ex­
ploreze şi alte locuri. Nebunie curată. Mai ales că ea nu i se împo­
trivise. De ce?
Pentru că fusese vorba de un flirt. Putea să i-o fure lui Juncker
dacă dorea. Dar bineînţeles că nu dorea asta. Nu trebuia să vrea asta.
Cu siguranţă, nu trebuia să mai rămână pe hol sărutând-o.
Puteau fi văzuţi foarte uşor! Cu regret, se opri din sărutat şi făcu
un pas înapoi pentru a-i face loc să se mişte.
De data asta, nu mai primise nici o palmă. Pur şi simplu, Vanessa
stătea şi se uita la el cu ochii aceia albaştri cristalini, ca şi cum l-ar fi
zărit într-o lumină nouă. Nici acest lucru nu trebuia să se întâmple.
II tenta să îi permită să îl cunoască, dar îşi promisese deja să nu mai
facă asta niciodată, cu toate că era atât de atrăgătoare cu turbanul
ei la modă, cu rochia ei scumpă şi cu decolteul care îi dezvăluia
sânii atât de mult, încât îl făcea să îşi piardă minţile.
De ce oare? Vanessa nici măcar nu era tipul de femeie de care el
ar fi fost atras în mod normal. Helen fusese, cu siguranţă - înal­
tă, suplă şi elegantă. Vanessa era scundă, voluptuoasă, cu chipul
proaspăt, genul de femeie cochetă, pe care orice bărbat şi-ar fi dorit
s-o tăvălească prin căpiţele de fân.
36
‘Un duce sui) acoperire

Alungă repede acel gând din mintea lui. Putea să îl facă să su­
fere - era un adevăr pe care deja îl cunoştea. O suferinţă din dra­
goste îi era deja de ajuns.
Mai mult, viaţa lui era deja complicată acum. Ultimul lucru de
care avea nevoie era o femeie ca Vanessa, care să tulbure şi mai
mult apele.
Respiră adânc.
-Acum ştii cât de uşor îi este unui bărbat să se joace. Chiar şi
eu pot.
- Ştiu, într-adevăr, spuse ea pe un ton grijuliu. Mărturisesc că
sunt surprinsă. Nu păreai genul.
- Care gen?
- Genul care să sărute pasional o femeie.
Asta îl duru. Dar nu trebuia să lase să se vadă. în schimb, adoptă
un ton rece.
-A sta pentru că nu sunt. Am crezut doar că va fi o lecţie de care
să te foloseşti. Ar putea să te salveze de la dezastru într-o bună zi.
- Deci, sărutul tău a fost o lecţie? îl întrebă ea sceptică. Dacă aşa
este, cu siguranţă a fost o lecţie convingătoare.
- Care mai este scopul unei lecţii dacă nu este convingătoare?
- Corect.
Privirea ei deveni rece, în timp ce o coborî spre mănuşile sale
care îi alunecaseră de pe antebraţe, dezvăluindu-i coatele.
în timp ce şi le trăgea în sus, el simţi o undă de regret. Avea
coate foarte frumoase. Cum de nu observase înainte?
- Oricum, asta nu schimbă situaţia, adăugă ea. încă îmi doresc
să îl câştig pe domnul Juncker, dacă o să îmi reuşească.
Cuvintele răsunară în urechile lui. îl prinseseră nepregătit.
„Peste cadavrul meu“, îşi spuse, abţinându-se cu mare efort să nu
gândească cu voce tare. Poate că ea nu era femeia potrivită pen­
tru el, dar Juncker nu va fi niciodată bărbatul potrivit pentru ea.
Trebuia să găsească o modalitate prin care să o ţină departe de
braţele ticălosului ăluia.
Pe lângă asta, trebuia să petreacă mai mult timp cu mama ei.
Lady Eustace încă nu îi spusese ceea ce voia el să afle de la ea.
- Ei bine, dacă eşti hotărâtă să urmezi acest plan, spuse Sheridan,
te pot ajuta.
37
SaBrina Jeffries

Se uită la el, ridicând o sprânceană.


- De ce ai face asta? Ai făcut tot ce ai putut să mă ascunzi în
timpul primului sărut, când eu încercam să-l fac gelos.
- Pentru că am crezut că asta a fost tot. Mi-ai arătat foarte clar
că m-am înşelat. Aşa că, dacă tu crezi totuşi că el este bărbatul
potrivit pentru tine, te voi ajuta, chiar dacă o voi face doar ca să-ţi
demonstrez că nu este omul pe care ţi-1 imaginezi.
- Dar de ce să te preocupe asta? De ce îţi pasă dacă mă va dezo­
nora? Poate că îţi pasă pentru că, dacă se căsătoreşte cu mine, pune
mâna pe zestrea mea? Sau poate îţi închipui că se va întâmpla alt­
ceva dacă continui să îl ispitesc.
Privirea ei întrebătoare îl forţă să scormonească un răspuns con­
vingător. Nu îi putea spune că motivul era că voia să o interogheze
pe mama ei.
- Consider că suntem prieteni. Da, ăsta era răspunsul corect.
Tu nu?
Râse cu amărăciune.
-Abia vorbeşti cu mine pe la baluri. Mă eviţi când sunt în com­
pania lui Grey şi a lui Beatrice. Este evident că nu mă cauţi în mul­
ţime. Mai exact, de ce am fi prieteni?
- In primul rând, legătura fiecăruia dintre noi cu Grey. Gân-
deşte-te la mine ca la un frate mai mare.
- Da, răbufni ea. Pot să spun că te-ai comportat ca un frate când
mă sărutai.
El scrâşni din dinţi.
-Ţi-am spus...
- Că aveai grijă de mine. Că mi-ai dat o lecţie. Sigur.
Părea supărată. De ce să fi fost? Nu avea nici un sens. Dar când
el se uită la chipul ei, supărarea din vocea ei nu se potrivea cu ex­
presia destinsă de pe faţa ei, iar asta îl făcu să creadă că totul fusese
doar în imaginaţia lui.
- în orice caz, continuă ea, nu am nevoie de încă un frate mai
mare. Grey îmi este mai mult decât suficient, crede-mă.
- Dar este ocupat zilele astea. Eu, nu.
- înţeleg. îşi aranjă o şuviţă căzută, răsucind-o înapoi în turban.
- Foarte bine. Spune-mi cum ai de gând să mă ajuţi să pun mâna
pe domnul Juncker.
38
‘Un duce su£> acoperire

- Poate că nu ai reuşit să îl faci gelos în seara asta, dar o să îţi


ofer multe alte ocazii s-o faci. Ţinu să facă rapid o precizare. Ocazii
care nu vor însemna dezonorarea ta. O fixă cu privirea. îţi voi face
curte în mod oficial. Dar ca un gentleman. Dacă asta nu îl va face să
te ceară în căsătorie, atunci nimic altceva nu o va face, astfel că îţi
voi dovedi că am avut dreptate în privinţa caracterului său.
Sheridan văzu cum mintea ageră a Vanessei cântărea propune­
rea lui, întorcând-o pe toate părţile şi încercând să analizeze dacă
avea vreo parte ascunsă.
Spre surprinderea lui, în timp ce aştepta răspunsul ei, răsufla­
rea i se înteţi, iar pulsul i-o luă razna. îşi spuse că făcea asta doar
pentru că avea nevoie de mai multe informaţii de la mama ei. Până
acum nu aflase practic nimic despre acea perioadă din viaţa mamei
lui şi a lui Lady Eustace, cu excepţia faptului că mama lui fusese
considerată un diamant al primei ape1 în tinereţea ei, iar acesta era
un lucru pe care îl ştia deja. Conform spuselor lui Lady Eustace,
bărbaţii făcuseră lucruri extraordinare să îi atragă atenţia. Se spu­
nea că unul chiar s-ar fi sinucis când ea îl refuzase.
Ăsta era cel mai absurd lucru pe care şi-l putea imaginea
Sheridan - să te sinucizi din cauza unei femei, chiar dacă femeia
era admirată de toată lumea, aşa cum fusese mama lui. Nu va mai
permite vreodată să i se întâmple aşa ceva. Nu era vorba doar de
scandal şi de problemele financiare, trebuia să ţină cont şi de fa­
milia lui. Trecuse prin prea multă suferinţă. Nu voia să mai adauge
încă una.
- Intenţionezi să te faci că mă curtezi, îl întrebă Vanessa, riscând
să fii considerat un prost în momentul în care mă voi mărita cu
Juncker, doar sperând că îmi poţi dovedi că ai avut dreptate în
privinţa caracterului lui?
Dacă asta mă va ajuta să îl găsesc pe asasinul tatălui meu, o voi face.
Sheridan ridică din umeri.
- îmi place să am dreptate. Să ştii că nu este ceva neobişnuit la
un duce.
1 O tânără excepţional de frum oasă. Expresia provine dintr-un termen tehnic
folosit pentru a descrie diamantele. Gradul de strălucire într-un diamant se
numeşte „apă“, astfel încât un „diam ant al primei ape“ este un diamant excep­
ţional de fin.

39
Sahrina Jeffries -—

- O, crede-mă că ştiu. Grey are acelaşi viciu. Vanessa se uită de-a


lungul holului în direcţia în care dispăruse Juncker. Şi dacă planul
tău nu-1 va face pe domnul Juncker să mă ceară în căsătorie? Nu
eşti îngrijorat că în felul acesta vei fi în mod implacabil legat de
mine, dat fiind că oamenii se vor aştepta să ne căsătorim?
-Au dreptul să se aştepte la orice doresc, spuse Sheridan alene.
Bărbaţii curtează femeile adeseori, fără a avea sorţi de izbândă. Tot
ce trebuie să faci este să rosteşti cuvântul potrivit şi mă retrag ime­
diat. Sau, dacă îţi faci griji că un astfel de comportament îţi poate
afecta viitoarele relaţii cu alţi pretendenţi, poţi să mă părăseşti. în
ambele cazuri, ne despărţim.
Totuşi, trebuia să se asigure că asta se întâmpla după ce obţinea
de la mama ei informaţiile de care avea nevoie în investigaţie.
Ea îşi ridică bărbia.
- Bine atunci. Sunt de acord cu propunerea ta. Cu o condiţie.
Dacă domnul Juncker dă dovadă că este interesat să se căsătoreas­
că cu mine, te vei retrage cu diplomaţie.
- Desigur.
Dar Sheridan ar fi pariat oricât că Juncker nu va face asta nicio­
dată. Sheridan cunoştea genul acela de bărbaţi. Nu se căsătoreau -
nici din dragoste, nici pentru bani.
Se auzi zgomotul aplauzelor care anunţau terminarea celui de-al
doilea act.
- O, Doamne, spuse Vanessa. Trebuie să ne grăbim dacă vreau să
o prind pe domnişoara Younger înainte să părăsească loja împreu­
nă cu Lady Whitmarsh.
O porni în direcţia pe care o luase de la început, iar Sheridan se
grăbi s-o ajungă.
- Stai, spuse el. Vrei să spui că domnişoara Younger există cu
adevărat?
- Desigur. Cât de prostuţă mă crezi? Cum aş fi putut să inventez
o prietenă, dat fiind că ar fi atât de simplu să verifici dacă există
cu adevărat?
Fu nevoit să recunoască faptul că logica ei era fără cusur. Asta
însemna că ea nu intenţionase să se întâlnească cu Juncker? Se
întâlniseră cu el din întâmplare?
într-un fel, se îndoia de asta.
40
tUn duce sub acoperire -—-

Vanessa privi neliniştită cum Sheridan îşi schimbase atitudinea


şi o fermeca pe prietena ei, Flora Younger. Nu că acest lucru ar fi
surprins-o. Flora nu era atât de frumoasă, dar cu siguranţă încer­
ca să cucerească. Spre deosebire de cele mai multe dintre femeile
înalte pe care le cunoştea Vanessa, ea chiar nu încerca să ascundă
faptul că era înaltă. Şi apoi, mai avea şi părul acela blond-cenuşiu,
strâns într-o coafură elegantă, şi ochii de culoarea chihlimbarului,
care aveau reflexe aurii în lumina lumânărilor.
Vanessa se strădui să nu fie geloasă, dar era dificil, fiindcă
Sheridan nu îi arătase ei niciodată o astfel de simpatie. Vanessa îl
surprinsese având aceeaşi atitudine faţă de sora sa vitregă şi faţă
de verişoara sa, Beatrice. Vanessa nu putea suporta ideea că ei încă
nu-i arăta aceeaşi căldură, chiar şi după ce o sărutase atât de bine.
In schimb, o trimisese în colţul ei, ca pe o... servitoare.
Singurul lucru care o făcea să nu se supere pe prietena ei era că
aceasta era complet lipsită de viclenie. Flora ştia că şansele ca du­
cele de Armitage să se însoare cu ea erau la fel de mici ca şi şansele
ca regele însuşi să o ia de soţie.
- Nu eşti de aceeaşi părere, Vanessa? o întrebă Flora.
Vanessa clipi.
- Ă ...
-Nu-i da atenţie, îi spuse Sheridan Florei, arătând din cap spre
Vanessa. Prietena ta are tendinţa de a visa cu ochii deschişi.
- De unde ştii? întrebă Vanessa. M-ai văzut de câteva ori în so­
cietate - este mult prea puţin ca să îţi poţi forma o opinie cu privire
la caracterul meu.
- Dimpotrivă, cred că îţi cunosc foarte bine caracterul, glumi el
cu ochii strălucind. Iubeşti moda, petrecerile şi bijuteriile.
Vanessa se încruntă, iar Flora izbucni în râs.
- Este clar că nu o cunoaşteţi deloc, Excelenţă.
- Presupun că tu o cunoşti mai bine, o tachină el pe Flora.
-A şa sper. Am mers la aceleaşi baluri. Mama ei este rudă cu
patroana mea.
- Patroană? Sheridan ridică o sprânceană privind-o pe Vanessa.
41
—-Sabrina Jeffries -—

- Nu mi-ai dat ocazia să îţi explic mai devreme, spuse Vanessa.


Flora este companioana lui Lady Whitmarsh. Femeia discuta cu o
prietenă într-un colţ. Şi este cu doi ani mai mare decât mine.
Cele auzite părură să-l deruteze pe Sheridan. Dar numai pentru
o secundă.
-Deci, din pricina angajamentului pe care îl are nu şi-a făcut
debutul, spuse. Acum înţeleg.
Spre încântarea Vanessei, Sheridan nu făcu nici o referire la ceea
ce sigur bănuia, şi anume că Flora avea bani puţini şi nici o poziţie
socială. Doar bunăvoinţa arătată de Lady Whitmarsh îi permitea
Florei să aibă activităţi precum spectacolele de teatru sau balurile.
Vanessa l-ar fi sărutat pentru că nu îşi schimbase atitudinea faţă
de prietena ei, acum că ştia toate astea. îi aruncă Florei un zâmbet
plin de superioritate.
- Excelenţa Sa şi-a închipuit că eşti mai tânără decât mine.
Credea că eşti o şcolăriţă sfioasă. Nu-i aşa, Sheridan?
-Te rog să nu mă atragi într-o astfel de conversaţie. Un bărbat
care face speculaţii cu privire la vârsta femeilor nu scapă fără
cicatrici.
Flora şi Vanessa izbucniră în râs.
Apoi, Flora îi făcu cu ochiul Vanessei.
- Excelenţa Voastră nu mi-aţi dat încă ocazia să vă schimb păre­
rea pe care o aveţi faţă de prietena mea. Partea cu moda, aici vă dau
dreptate. Ţinutele Vanessei sunt întotdeauna de bun-gust şi foarte
apreciate - se străduieşte mult să fie aşa.
-Te referi la cumpărături chibzuite, spuse el, cu o condescen­
denţă supărătoare.
- într-adevăr. Vanessa petrece mult timp pentru a-şi reface
rochiile şi a-şi repara pălăriile şi bonetele. Vedeţi plasa acea stră­
lucitoare care învăluie rochia cu care e îmbrăcată? A luat-o de la
o rochie mai veche a mamei sale şi a pus-o peste cea mai simplă
rochie de bal pe care a purtat-o în sezonul trecut. Şi acel ornament
de pe turbanul ei alb din satin? L-a brodat cu fir de mătase aurie.
Odată adăugate şi penele vopsite în roşu burgund, ţinuta sa ves­
timentară a fost gata, doar cu banii cheltuiţi pe firele de mătase şi
pe două pene.
42
'lin duce sub acoperire

Vanessa se înroşi când auzi cum fusese demascată, ca să spu­


nem aşa.
- Dumnezeule, Flora, nu-mi dezvălui toate secretele.
- Este bărbat, spuse Flora. Probabil că nu a înţeles nici jumătate
din ce i-am spus.
- Ţi n să te contrazic, interveni el, privind ostentativ spre
Vanessa. Sora mea obişnuia să facă la fel. Cred că încă o mai face.
- Vreau să spun că, adăugă Flora, deşi admit că Vanessei îi plac
petrecerile şi bijuteriile la fel ca oricărei tinere, are şi profunzimi
nebănuite.
- Nu-ţi bate capul, Flora, spuse Vanessa. El mă crede o prostuţă
frivolă, încât nimic din ceea ce spui nu-i va schimba părerea.
- Nu am spus niciodată că eşti frivolă, sublinie el.
- Poate că nu, dar recunoaşte că mă crezi prostuţă, că-mi pierd
timpul cu fantezii frivole.
Flora dădu din cap când Vanessa scăpă involuntar aliteraţia.
- Nu ţi-ai dat seama până acum câte cuvinte încep cu litera F şi
denumesc ceva prostesc sau nefolositor? în special chestii care sunt
asimilate femeilor. Farsă, frivolitate, fudulie, flecăreală, flirt, fast.
- Fandoseală, adăugă Vanessa. Bărbaţii cred că moda este cul­
mea prostiei. Cu excepţia cazurilor în care ei înşişi vorbesc cu cro­
itorul lor şi îşi doresc să fie în pas cu moda.
Flora încuviinţă din cap.
- în timp ce femeile sunt criticate pentru fiecare lucru. Pentru că
sunt fardate, false, fandosite, frivole, fraiere, flecare.
- Şi agitate, spuse Vanessa. Femeile sunt mereu acuzate că se agi­
tă pentru nimicuri, fără a vedea ce înţeleg bărbaţii prin „nimicuri“.
- De aceea, cel mai elocvent termen este femeie, spuse Sheridan
încet.
Amândouă rămaseră mute de uimire. Ar fi vrut să-l tragă de
urechi, dar el îşi ridică mâinile.
- Glumesc, pentru numele lui Dumnezeu! Există cuvinte care în­
cep cu F şi care sunt atribuite în mod frecvent bărbaţilor, să ştiţi.
Filfizon, furios, mmm...
Vanessa îşi ridică bărbia.
- Nu mai găseşti alte cuvinte, nu-i aşa?
43
SaBrina Jeffries

- Nu, recunoscu el. Dar sunt multe alte cuvinte care au înţelesul
de„ prost“ sau „prostie“ pentru fiecare literă din alfabet. A pentru
asin, B pentru bufon, bou şi balivernă, C pentru cretin şi clovn,
D pentru dobitoc şi descreierat - toate acestea sunt atribuite în
general bărbaţilor, şi mai e şi tâmpit.
- Să nu uităm de imbecil, spuse Flora amabilă.
- Fiecare literă? Ce spui la Z? întrebă Vanessa.
- Zăpăcit, spuse Sheridan.
- Ce spui despre P?
- Prostii. Rânji el. Ştii că aş putea face asta toată ziua.
Din spatele lojei se auzi o voce.
- Te rog să nu faci asta. îl văzură pe domnul Junker cum îşi cu­
răţa haina de scame. E mai bine să laşi jocurile de cuvinte pe seama
scriitorilor.
Sheridan îl fixă cu privirea.
- Se apucă un bărbat să scrie câteva comedioare, iar dintr-odată
devine expert.
- Nu sunt comedioare, spuse Vanessa. Datorită înţelegerii pe
care o făcuse cu Sheridan era nevoită să îi ia apărarea lui Juncker.
Sunt comedii, şi unele chiar excelente.
-A sta depinde de gustul fiecăruia. Dumneata ce părere ai, dom­
nişoară Younger?
într-un târziu, Vanessa îşi dădu seama că nu i-1 prezentase
Florei pe domnul Juncker. întorcându-se spre prietena ei, răma­
se fără cuvinte. Faţa Florei era albă ca hârtia, iar privirea ei era
înspăimântată.
Vanessa se uită la domnul Juncker şi-l văzu holbându-se la Flora
de parcă ar fi văzut o stafie.
-Domnişoara Younger? întrebă el pe un ton tăios. Dumneata?
- Da, eu. Flora părea că şi-ar fi dorit să intre în pământ. Şi dum­
neata, domnule, încă burlac?
-încă, spuse domnul Juncker. Sunt doar... nu mă aşteptam... De
când eşti la Londra?
- Nu de multă vreme.
în mod cert, Flora şi-ar fi dorit ca în acel moment să se afle ori­
unde altundeva.
44
Un duce sub acoperire

Sheridan o privi pe Vanessa în căutarea unei explicaţii pentru


.Kcastă întâlnire stânjenitoare. Fata nu avea nici o explicaţie. Flora
nu făcuse niciodată vreo referire la domnul Juncker. Şi nici nu o
mai întâlnise vreodată pe prietena ei la piesele domnului Juncker.
- Voi doi vă cunoaşteţi? întrebă Vanessa.
Flora dădu imperceptibil din cap, iar domnul Juncker spuse.
- Ne-am întâlnit în Bath acum câţiva ani.
Doamna Whitmarsh se ridică, observând-1 abia atunci pe
nou-venitul în loja ei.
- Nu i-ai făcut îndeajuns de mult rău dragii mele Flora, domnule
Juncker? Făcu un semn cu mâna, ca şi cum ar fi alungat o găină.
Pleacă! Al doilea act stă să înceapă, aşadar nu cred că vrei să pierzi
momentul tău de glorie.
Părea că Lady Whitmarsh ştia ce se întâmplase cu „câţiva ani în
urmă“. Vanessa dorea cu disperare să afle şi ea, deşi trebuia să mai
aştepte până când va putea rămâne singură cu Flora.
Domnul Juncker se înclină în faţa doamnei Whitmarsh şi dădu
să plece, când Sheridan strigă după el.
-Juncker, aşteaptă! Trebuie să vorbesc cu tine.
Vanessa se crispă. Ce punea la cale Sheridan? Nu avea încredere
că îşi va ţine gura în privinţa planului lor de a-1 face gelos pe Juncker,
aşa că îl urmări pe hol chiar la timp pentru a-1 auzi spunând:
- Thorn mi-a spus să îţi reamintesc că eşti invitat la Thorndiff
după piesă. Sheridan o văzu şi adăugă. Şi tu eşti invitată la cină,
domnişoară Pryde. împreună cu mama ta.
Domnul Juncker trecu printre ei şi se îndreptă spre ieşirea din
lojă, moment în care Flora se întoarse cu faţa spre scenă, iar Lady
Whitmarsh încă îl ţintuia cu privirea.
- Spune-i fratelui tău vitreg că aveam de gând să vin. Dar s-ar
putea să întârzii puţin.
- Şi noi la fel, spuse Sheridan, luând-o la braţ pe Vanessa
printr-un gest minunat, care arăta că îi aparţine.
Domnul Juncker părea însă destul absent încât să observe.
Dinspre scenă se auzeau voci care anunţau începutul actului trei,
dar asta nu-1 opri din contemplarea Florei.
Apoi se scutură ca şi cum şi-ar fi dorit să se elibereze dintr-o
pânză de păianjen.
45
Sabrina Jeffries -—-

-N e întâlnim acolo, atunci.


Se îndreptă spre loja sa, evident adâncit în gânduri.
- Ce-a fost asta? întrebă Sheridan.
-N u am nici o idee, spuse Vanessa.
Privirea lui Sheridan se afundă în a ei.
- De ce nu ştii? Cu siguranţă că te-a auzit vorbind adesea despre
domnul Juncker şi a comentat. Dumnezeu ştie cât de des îi spui
numele numai în prezenţa mea.
- Nu mi-a lăsat niciodată impresia că l-ar cunoaşte.
Cu siguranţă, Vanessa nu avusese nici un indiciu, având în ve­
dere că nu dădea doi bani pe omul acela.
- Nu te îngrijorează faptul că Flora ar putea fi rivala ta la inima
lui? insistă Sheridan.
întreaga situaţia o neliniştea în aşa măsură, încât îngăimă:
-A cui inimă? Dar îşi reveni repede. Mă îndoiesc că Flora vrea să
îmi fie rivală. în mod clar, el i-a făcut ceva de neiertat.
Sheridan o conduse înapoi spre loja unchiului ei.
-A sta ar trebui să îţi spună tot ce vrei să ştii legat de caracte­
rul său.
Cu siguranţă aşa era, dar ea trebuia să îl apere din nou pe dom­
nul Juncker.
-A u spus că s-a întâmplat acum câţiva ani. Sigur s-a matu­
rizat între timp. Părea că îl anima un sentiment de vinovăţie la
vederea ei.
Sheridan îi aruncă o privire voalată.
- Indiferent ce spun, tu îi iei apărarea.
- Şi indiferent de ceea ce spun eu, tu îl ataci. Poate că eşti îngri­
jorat ca nu cumva să rivalizeze cu tine la inima Florei. Sau la a mea.
Spuse aceste cuvinte puţin ofensată, în speranţa că vor putea trece
dincolo de zidurile de care el se înconjura.
- Este absurd. Nu sunt interesat să obţin afecţiunea nimănui,
încordarea bruscă a braţului său spunea însă altceva.
Ce interesant!
- Dar vei veni la Thorncliff în seara asta, nu-i aşa? împreună cu
mama ta.
îl lăsă să schimbe subiectul.
46
—- rUn duce sub acoperire -

- Cu siguranţă că nu aveai de gând să ne inviţi. Pur şi simplu, nu


ai mai avut ce face când am auzit că l-ai invitat pe domnul Juncker.
- Nu e adevărat. Thorn a fost foarte categoric în privinţa asta.
liu trebuia să vă invit pe tine şi pe mama ta. Pe de altă parte, ar fi
o neglijenţă din partea mea să nu o invit pe femeia pe care se pre­
supune că o curtez. Se aplecă spre ea. Vei avea o mulţime de ocazii
să-l faci gelos pe Juncker.
înţelegerea pe care o făcuseră - dacă o putea numi aşa - nu avea
nici un sens. De ce să îi pese dacă ea punea mâna pe Juncker? Până
atunci, abia de îşi dorea să danseze cu ea, de ce să conceapă un
angajament fals, în care erau forţaţi să fie împreună? Nu prea avea
încredere în justificarea că o făcea doar pentru a-i demonstra că
avusese dreptate cu privire la caracterul lui Juncker. Cu toate as-
tea, nu-şi putea imagina un alt motiv, exceptându-1 pe cel în care
i*l o curta cu adevărat, probabil pentru a pune mâna pe zestrea
ei, dacă bârfele s-ar fi confirmat. Şi, chiar dacă ar fi aşa, de ce nu
recunoştea asta? Ştia şi el că Grey deja îi spusese că Sheridan era
obligat să se căsătorească pentru bani.
Dar el rămânea tot mândru şi taciturn.
-Abia aştept să vin, spuse ea, chiar şi numai pentru a vedea co­
nacul lui Thornstock. Am auzit că Thorncliff este magnific. Se uită
pe hol la uşa deschisă de la loja unchiului Noah. Dar nu pot merge
fără a avea un companion, iar mama şi cu mine nu putem merge
fără unchiul Noah.
- Aduceţi-1 doar pe unchiul Noah. Sincer, va fi ceva informai, doar
câţiva prieteni apropiaţi şi familia. S-ar putea să fie şi câteva dan­
suri şi ai putea să îl atragi pe domnul Juncker să danseze cu tine.
îl privi cu atenţie.
- Mă surprinde că Thornstock permite oricărui membru din fa­
milia mea să vină la el acasă. Mama nu este chiar bine-venită în nici
o casă a lui Grey, iar Thornstock nu numai că ştie, dar cunoaşte şi
motivul. La fel şi mama ta.
Sheridan rosti pe un ton sobru.
- Cinstit vorbind, cu toţii suntem conştienţi că mama ta este
persona non grata pentru Grey, cu toate că nu ne-a spus niciodată
motivul acestei atitudini faţă de ea. Tu ştii care e?
Ştia. Dar dacă Grey nu dezvăluise nimic, nici ea nu o va face.
47
Sabrina Jeffries

Ca şi cum ar fi înţeles motivul reţinerii sale, Sheridan adăugă.


- Ştiu că nu are nimic de-a face cu tine.
- Sper că nu. Eu aveam doar unsprezece ani când Grey a plecat
din casa noastră. Nu l-am mai văzut până când mi-am făcut debutul.
- Grey s-a implicat în debutul tău?
-A fost mai mult decât fericit să îmi ofere ajutorul şi să îmi
faciliteze vizitele la reşedinţa sa din Londra de-a lungul anilor, pen­
tru care îi voi fi întotdeauna recunoscătoare. De aceea nu-mi place
ideea de a o aduce pe mama la un eveniment la care, fără îndoială,
va fi şi el prezent, împreună cu mama lui, mama ta. Ştiu că mama
mea şi mama ta se cunoşteau bine odată, dar drumurile lor s-au
despărţit în cele din urmă.
- E adevărat, spuse Sheridan, dar Grey este încă la moşie, iar
mama o ajută pe Olivia cu organizarea petrecerii, aşa că va fi mult
prea ocupată să îi pese. De aceea pe Thorn nu-1 deranjează absolut
deloc dacă voi trei veţi veni.
- Eşti sigur? Nu vreau ca prezenţa noastră să dea naştere la pro­
bleme în familie.
-N u se va întâmpla asta, îţi promit. îndrăznesc să spun că nici
nu va observa că sunteţi acolo. E beat de fericire de când s-a căsă­
torit cu Olivia.
Tensiunea din glasul lui o puse pe gânduri.
- Nu îţi place de ea?
El clipi.
-Nu, nimic de genul ăsta. Olivia e minunată. Doar că... ei bine,
credeam că Thorn şi cu mine vom rămâne amândoi burlaci, excep­
tând cazul în care aş fi fost forţat să mă căsătoresc. Nu părea genul
de bărbat însurat. Dumnezeu ştie că eu nu sunt.
- De ce? întrebă ea cu stomacul strâns. Eşti chipeş şi nu eşti un
petrecăreţ ca el. Nu am auzit niciodată nimic despre tine cum că
ai fi avut vreo aventură cu o... cu vreo uşuratică. Iar dacă dăm la o
parte tendinţa ta de a le spune tot timpul femeilor ce să facă, tu...
-N u le spun femeilor ce să facă, izbucni Sheridan. întreab-o pe
Gwyn. La naiba, întreabă pe oricare dintre femeile pe care le cu­
nosc. Cred că femeile trebuie să aibă dreptul lor de a decide şi le
încurajez în acest sens.
48
—Un duce sui) acoperire

- Deci este vorba doar despre mine, despre care crezi că sunt
incapabilă să decid care este bărbatul potrivit pentru mine.
- Doar încerc să îţi dau sfaturi.
Dându-i drumul la braţ, îl privi ţintă în ochi.
- încerci să mă deturnezi de la subiect şi îmi spui de ce nu eşti
jţenul de bărbat însurat. De ce te-ai afla vreodată în situaţia de a
i i forţat să te căsătoreşti? Bărbaţii se găsesc foarte rar în astfel de
.situaţii - chiar dacă ar fi vorba de reputaţia unei femei - iar ducii
aproape niciodată. Prin urmare, exceptând cazul în care plănuieşti
să dezvirginezi o prinţesă, ai putea batjocori pe oricine, fără să-ţi
pese să te însori. Din câte am înţeles, aşa procedează ducii.
Se uită dezaprobator la ea.
- Nu intenţionez să-mi bat joc de nici o femeie, fie ea prinţesă
sau ţărancă. Doamne, Dumnezeule, nu mă cunoşti absolut deloc!
- La ce te aşteptai? Tocmai am stabilit că tu nu mă cunoşti. Dacă
e să mă iau după lipsa de cunoaştere, nu am nici o idee ce te-ar face
sa te căsătoreşti din obligaţie. Aşa că, luminează-mă.
El se încruntă.
- Este un subiect pe care nu vreau să îl discut.
- Atunci, de ce l-ai adus în discuţie?
Pentru că tu m-ai întrebat - înjură pe sub mustaţă. S-o lăsăm
haltă. A vorbit gura fără mine, e bine? E suficient să spun că, cel
mai probabil, nu voi putea să evit să îmi iau o soţie, dar, dacă aş
putea, aş prefera să nu mă căsătoresc. Asta a fost tot ce am avut
<le spus.
Putea Sheridan să fie un petrecăreţ misterios, mai ceva ca
Ihornstock? Mai mare decât ar fi crezut ea vreodată? Ar putea el
sa şi dorească doar amante sau întâlniri scandaloase cu femei mă-
i itate? Bârfele îl dădeau drept un tip discret, deci ar putea fi mai
discret cu privire la aventurile sale decât oricare dintre fraţii săi.
Nu, cu greu putea crede asta despre el. Nu părea a fi ceva care să
il ( aracterizeze, deşi doar Dumnezeu ştia că se poate înşela, având
m vedere ce şoc îi produsese sărutul lui pasional.
Şi tocmai îi explicase destul de clar că nu era interesat să se
( asătorească, indiferent de motiv - bani sau iubire -, ceea ce în­
semna că nu era interesat cu adevărat să o curteze.
49
—Safrrina Jejjries

- Fă cum vrei, pufni ea, obosită să încerce să-i afle secretele. Dar
să nu mă găseşti pe mine vinovată dacă vei sfârşi singur şi nefericit.
- Cu o familie ca a mea, care este mereu în preajmă? spuse el
pe un ton sec. Nu prea cred. Chiar dacă le voi supravieţui fratelui
meu, precum şi fraţilor mei vitregi, ei, chiar în momentul ăsta,
sunt ocupaţi să-şi umple casele cu copii. Sunt sigur că vor apărea
micuţii Grey, Gwyn, Thorn şi Heywood, semănând ravagii printre
generaţiile care vor urma.
Se uită la el cu o privire fermă.
- Sentimentul de a avea nepoţi şi nepoate nu se compară cu sen­
timentul de a avea propriii copii.
- De unde ştii? Nu ai nici unul.
-Adevărat. Dar sper să am într-o bună zi.
-N işte mici Junckeri?
-Ai cui altcuiva? spuse ea încet.
Asprimea tonului lui atenuă puţin din supărarea ei când auzise
că era împotriva căsătoriei. Ar face cumva să îl atragă de partea ei.
Oricare ar fi fost motivele pentru care nu dorea să se căsătorească,
acestea ar fi putut dispărea dacă reuşea să-l facă să o placă îndea­
juns de mult ca, atunci când se va căsători cu eaysă nu o facă din
obligaţie. Părinţii ei avuseseră o astfel de căsnicie şi nu mersese
prea bine.
Aşa nu ar funcţiona niciodată.

50
CapitoCuC4

Când Sheridan ajunse la cină, sala de bal de la Thorncliff era


«mimată de discuţii aprinse, în mare parte purtate de membrii fa­
miliei sale. încercă să-şi imagineze cum va arăta locul acela după
cc veneau toţi invitaţii.
Proaspăta soţie a lui Thorn, Olivia, se apropie de el cu o expresie
de îngrijorare pe faţă.
- Este prima mea petrecere în calitate de soţie a lui Thorn. Te
mg, spune-mi că nu am ieşit din tipare.
- Dacă ar fi aşa, sunt sigur că Thorn sau mama ţi-ar fi spus deja,
spuse el, strângând-o de mână.
- Mama ta e prea bună să spună vreodată o vorbă rea despre
mine. Şi Thorn nu este încă aici. E încă la Parthenon, depănând
poveşti despre teatru cu domnul Juncker. Să nu mai punem la
socoteală spectacolul din seara asta.
- Da, nu poţi spune despre fratele meu că nu e un critic de tea-
tru bun.
- E foarte greu să îl învinovăţeşti că se preocupă de soarta piese­
lor sale, spuse ea absentă, în timp ce scana cu privirea intrarea sălii
de bal pentru a-i întâmpina pe oaspeţi.
- Piesele lui?
Olivia îl săgetă cu privirea.
-O, nu. Voiam să spun piesele domnului Juncker... Bineînţeles
că asta am vrut să spun. Piesele domnului Juncker.
- Olivia? spuse el pe tonul pe care îl folosea când voia să afle
adevărul.
- Ce este? zâmbi ea senină.
Sheridan nu se lăsă păcălit. Poate că Thorn te putea ameţi cu
vorbele, dar soţia lui nu se pricepea deloc să disimuleze, lucru pe
care Sheridan îl înţelesese de când o văzuse prima dată. Spune-mi
51
— SaSrina Jejjries

adevărul. E posibil să... încerci să îmi spui că Thorn îi scrie piesele


lui Felix?
Se făcu mică sub privirea lui.
-Am crezut că ştii. Eu, eu am presupus că, pentru că eşti fratele
lui, vorbiţi ca şi cum... îl strânse de mână. Să nu-i spui soţului meu.
Nu trebuie să îi spui. Nu ştie nimeni.
- Nimeni? Serios?
-Absolut nimeni! Făcu o pauză. Ei bine, ştiu Gwyn şi domnul
Juncker, bineînţeles. O, şi mama mea - i-am spus când am aflat
prima dată.
- Deci, nu ştie absolut nimeni, spuse abţinându-se să nu râdă.
- Nu mă chinui. îşi duse degetul la bărbie. De fapt, mama nu
ştie. I-am spus că domnul Juncker a scris despre... nişte poveşti pe
care i le-a spus Thorn. Deci, sunt doar trei oameni care ştiu adevă­
rul, incluzându-mă şi pe mine.
-Ş i Thorn. Şi eu.
- Bineînţeles că Thorn ştie. în ceea ce te priveşte, a fost un accident.
Dar nimeni altcineva din familia voastră, nici măcar mama ta nu ştie.
Proprietarul teatrului crede că sunt piesele domnului Juncker.
Sheridan se strădui din răsputeri să nu zâmbească. Juncker nu
era atât de briliant, în cele din urmă. Ha! Asta era o lecţie şi pentru
Vanessa. Tânjea după bărbatul nepotrivit. Abia aştepta să îi spună
că preţiosul ei domn Juncker era un şarlatan.
Ei bine, nu chiar un şarlatan. Când Grey îi pomenise despre in­
teresul Vanessei pentru Juncker, spusese că omul era poet. Dacă
primul ei argument de a-1 plăcea pe Juncker era poezia lui, atunci
faptul că îi va spune adevărul cu privire la dramaturgie nu-i va al­
tera interesul pentru talentul omului. Doar dacă...
- Dar poemele lui Juncker? o întrebă el. Şi pe acestea le-a scris
tot fratele meu?
- Doamne, Dumnezeule, nu! Olivia se încruntă. Thorn nu este
deloc atras de poezie. Nu ştiai?
Oftă. Presupunea că ar fi trebuit să ştie. Avuseseră aceiaşi pro­
fesori în Prusia. Dar nu fusese atent la ce citea Thorn. Pentru că
tatăl său îi dădea lui Sheridan alte lucruri de citit - cărţi despre
diplomaţie, strategie şi despre arta conversaţiei. Din păcate, tata
52
—Un duce sui) acoperire

nu se gândise să îi dea şi cărţi de contabilitate, o activitate care îi


ocupa mai tot timpul în această perioadă, dar nu cu rezultatele pe
care şi le-ar fi dorit. Ura matematica. Cifrele nu îi plăcuseră nicio­
dată, un dezavantaj de care tata îi reamintea mereu la întoarcerea
în Anglia, dat fiind că Sheridan urma să-i fie moştenitor.
Tata. Doamne, de ce plângea după un om care toată viaţa nu
făcuse altceva decât să îl lovească în momentele cele mai dificile?
Asta îl făcu să-şi amintească că avea şi alte lucruri de care să se
ocupe în afară de situaţia ducatului. Toate erau importante.
- Nu cred că ai avut ocazia să o întrebi pe mama ta cu privire la
petrecerile la care a fost.
- Nu. După care adăugă cu o expresie crispată: Thorn mi-a spus
că fusese nevoit să le facă, iar mama chiar începuse să-l placă, iar el
nu vrea să facă nimic să schimbe situaţia asta. Olivia se apropie şi
spuse încet. Că tot vorbim despre Thorn, te rog să îmi promiţi că
nu vei spune nimănui că scrie piese de teatru, mai ales vreunuia
dintre invitaţii din seara aceasta.
La naiba! Abia aştepta să îşi savureze victoria atunci când îi va
spune asta Vanessei.
- Sheridan, mă auzi? strigă Olivia disperată. Trebuie să îmi pro­
miţi că nu vei dezvălui secretul lui Thorn.
Ultimul lucru pe care l-ar fi dorit era să strice relaţia Oliviei cu
Thorn şi să rişte să îl rănească pe fratele său.
- Promit că nu voi scoate nici un cuvânt. Jur pe ce am mai sfânt.
Uşurată, îşi acoperi faţa.
-Mulţumesc. Mulţumesc.
- în schimb, îţi cer să te juri că nu-i vei spune domnişoarei
Pryde - şi nimănui altcuiva - că singurul meu interes faţă de per­
soana ei este legat de încercarea de a afla ce ştie mama ei referitor
la cele două petreceri.
Olivia îl privi sceptică.
- Te referi la verişoara lui Grey?
- Chiar la ea.
-Atunci nu voi scoate un cuvânt.
- Fie intenţionat sau în alt mod, sublinie el. Nu vreau să scapi
faţă de domnişoara Pryde sau de mama ei informaţii legate de in­
vestigaţia noastră.
53
Sabrina Jeffries

Ea îşi îndreptă spatele.


- Fii atent ce spui. Eu niciodată nu aş...
- Tocmai mi-ai spus un secret despre care Thorn nici măcar nu
mi-a dat nici cel mai mic indiciu, spuse el.
Fata se înroşi.
- Da, dar... ei bine, nu aş... Se uită la el supărată. Asta e o situaţie
diferită. Eşti fratele lui şi am crezut că ştii. Pe lângă toate acestea,
chiar dacă i-aş spune ceva domnişoarei Pryde despre intenţiile tale
rce-onorabile, mă îndoiesc că i-ar păsa, pentru că ea este îndrăgos­
tită de domnul Juncker, cum ştie toată lumea.
Făcu eforturi să nu nege aceste zvonuri, chiar dacă ştia că nu
putea să o facă.
Din fericire, chiar atunci Olivia se uită spre sală şi observă că
servitorii trebuiau să mai aducă scaune.
-O, Doamne! Te rog să mă scuzi, trebuie să le dau instrucţiuni
servitorilor unde să aşeze scaunele.
- Desigur. Te înţeleg.
în timp ce o privea pe Olivia cum traversează sala, îi trecu prin
minte că dezvăluirea ei despre faptul că Thorn scrie piese de teatru
explica foarte multe lucruri, cum ar fi prietenia strânsă dintre
Thorn şi Juncker. Până la dezvăluirea Oliviei, cei doi fuseseră
catalogaţi drept nişte libertini, dornici să bătătorească drumurile
spre sălile de joc şi bordelurile din Londra. Astfel, Sheridan presu-
pusese că astea erau interesele lor comune.
Dar, deşi Thorn moştenise o avere substanţială, Juncker nu şi-ar
fi permis niciodată o astfel de existenţă, având în vedere că tatăl
său fusese un simplu comerciant, dacă era să ne luăm după bârfe.
Şi nici dramaturgia nu aducea prea mulţi bani. Aşa că, dacă Thorn
îl plătea pe Juncker să accepte să îşi pună numele pe piesele lui de
teatru, fără să mai spunem şi despre tăcerea lui...
Ei, aşa totul căpăta sens. Mai mult decât atât, Thorn dovedise
mereu un interes faţă de piesele de teatru - citea recenziile, ur­
mărea multe producţii şi chiar organizase reprezentaţia caritabilă
din seara aceea. Relaţia lor era mai mult decât o relaţie normală
de prietenie. Sheridan crezuse că Thorn şi-ar fi dorit să fie un fel de
patron al artelor, datorită dragostei lui pentru teatru, dar Thorn
nu sprijinise nici un alt dramaturg, artist sau muzician. Doar pe
54
lin duce sui) acoperire

Juncker. Era surprinzător cum reuşiseră să menţină tăcerea în pri­


vinţa acestei legături.
Să îi naiba pe toţi. Sheridan nu era supărat pe nimeni în mod
particular. Dorea cu tot dinadinsul să o avertizeze pe Vanessa că
nu făcuse alegerea corectă. Dar nu putea să o facă. Pe de o parte,
Olivia nu l-ar fi iertat niciodată dacă ar fi spus secretul cuiva din
afara familiei. Mai bine să nu facă valuri. Pe de altă parte, nu era
sigur de ce Vanessa îl alesese drept pretendent pe escrocul acela. în
mod clar, putea să îl placă pe Juncker pentru talentul său de a scrie
poezii sau pentru abilităţile de dansator sau chiar pentru ţinutele
sale remarcabile. Nenorocitul probabil că risipea la fel de mulţi bani
la croitor pe cât cheltuia Vanessa pe rochiile ei. Doar că domnişoara
Younger îi spusese lui Sheridan că se înşela în acea privinţă. Grey
ştia? Şi dacă aşa era, de ce nu îi spusese nimic?
Nu contează. Dimpotrivă, devenise obligatoriu ca Sheridan să
se ţină de planul său de a-i demonstra Vanessei ce caracter urât
avea Juncker. Pur şi simplu, nu putea să ajungă în braţele acelui
personaj, altfel nici o restrângere a cheltuielilor destinate modei
nu ar fi salvat-o de la sărăcie.
Deci, trebuia să joace în continuare rolul de pretendent o vreme,
cel puţin până în momentul în care era sigur că va reuşi să îi scoată
Vanessei din cap ideile fanteziste cu privire la omul acela. în plus,
Sheridan nici măcar nu începuse să o investigheze pe Lady Eustace
ca să afle informaţiile de care avea nevoie. Agitaţia bruscă din holul
de la intrarea în sala de bal îl făcu să ofteze. Thorn îşi făcu apariţia.
Şi, din larma care se auzea, probabil că adusese şi jumătate din
lumea de la teatru cu el. Avea să fie o noapte lungă şi zgomotoasă,
de genul celor de care Sheridan fugea. Dar, în ciuda faptului că ar
fi preferat să îşi petreacă restul serii acasă, lângă şemineu, cu un
pahar de lichior de pere făcut chiar din perii de pe moşia sa, nu
putea pleca.
Câteva secunde mai târziu, fratele său vitreg intră însoţit de
Juncker.
- Olivia! strigă Thorn. Olivia!
Soţia lui se grăbi spre el.
- Sunt chiar aici. Ce s-a întâmplat?
55
Sabrina Jeffries

-Am strâns o mie de lire pentru Casa Half Moon, spuse el destul
de tare pentru ca cei din încăpere să-l audă.
- Ce veşti excelente! Olivia se chinui să zâmbească. Se pare că ai
invitat mulţi prieteni în cinstea evenimentului.
In timp ce oamenii umpleau sala, vorbind şi privind în jur,
Sheridan dădu din cap, Thorn părea ameţit de... sau era doar dus
de valul de mulţumire că reuşise să strângă atât de mulţi bani
pentru cauza de suflet a soţiei sale. Juncker, pe de altă parte,
Juncker era extrem de serios. De fapt, părea mai degrabă nervos,
dacă Sheridan se lua doar după faptul că era încruntat. Să fi fost
din cauza acelei respingeri din partea Florei, de care avusese parte
la teatru? Sau să fi fost din cauza faptului că Vanessa se afişase
mai devreme la braţul lui?
Sheridan era surprins cât de preocupat era să afle care era mo­
tivul. Mai ales că Vanessa şi unchiul ei tocmai îşi făcură apariţia,
chiar în spatele lui Thorn şi a lui Juncker. Dar ce se întâmplase cu
Lady Eustace? Ea era motivul pentru care Sheridan suporta adu­
narea aceea.
De fapt, ea şi fiica ei obraznică.
Mormăind ceva în barbă, Sheridan o urmări pe Vanessa.
- Unde e mama ta?
Vanessa ridică o sprânceană.
- Şi pentru mine este o plăcere să te revăd.
Unchiul Noah începu să râdă până când Sheridan îl ţintui cu
privirea, iar Sir Noah deveni subit serios.
- Dacă îţi făceai probleme în legătură cu absenţa unui însoţitor,
continuă Vanessa, te asigur că unchiul Noah este gata să îndepli­
nească acest statut. Zâmbi spre el. Nu-i aşa, unchiule?
- Desigur. Aruncă pe ascuns o privire prin sala grandioasă de
bal. Atâta vreme cât nu te rătăceşti în acest loc al pierzaniei.
-N u se va pierde, spuse Sheridan încet. O să mă asigur de asta.
Acum fu rândul unchiului Noah să-i arunce o privire ameninţă­
toare lui Sheridan.
- Iartă-mă, duce, dar eu sunt cel care mă voi asigura de asta.
Minunat. Exact ce-şi dorea Sheridan - un baron suspicios şi în­
căpăţânat, absenţa lui Lady Eustace, căreia ar fi trebuit să îi pună
întrebări, şi o Vanessa revoltată. De aceea Sheridan ar fi dorit ca
56
------------Un duce sui) acoperire------------

altcineva să se ocupe de interogatoriu - nu se simţea în largul lui


în prezenţa Vanessei. Nu avea decât două posibilităţi, să o ţină la
distanţă sau să o sărute nebuneşte.
- Oricum, nu înţeleg de ce o femeie de vârsta mea ar avea nevoie
de însoţitor, spuse Vanessa.
Sheridan răbufni.
-Ai douăzeci şi cinci de ani, Vanessa, nu cincizeci.
Fata ridică bărbia în modul acela straniu pe care îl aborda când
analiza oamenii. Ca un corb. Sau ca o coţofană care vrea să fure
orice e strălucitor.
- Sunt surprinsă că ai observat. Mă tratezi ca şi cum aş avea
doisprezece ani.
- Dacă nu te-ai comporta ca şi cum ai avea doisprezece ani, nu
te-aş trata aşa.
Unchiul Noah murmură ceva despre nevoia de a bea un punci
şi plecă în grabă, dar Sheridan începu deja să regrete că se grăbise
să-i răspundă. Putea să jure că temperatura din jurul lui scăzuse
cu zece grade.
în mod evident, privirea ei era de gheaţă.
- Dacă tu nu te-ai comporta ca şi când ai avea cincizeci de ani,
m-aş abţine să te atenţionez că până şi bătrânul meu unchi ştie
cum să se distreze la o petrecere, în mod special la una unde e
muzică bună, mâncare excelentă şi mult punci.
Doamna ştia cu siguranţă cum să învârtă cuvintele, nu-i aşa?
- Pace, spuse el, cu un zâmbet spăşit. Recunosc că remarca mea
a fost stupidă.
- Şi la fel de nepoliticoasă.
Se uită prin sală, ca şi când ar fi fost în căutarea oricărui alt
companion cu excepţia lui.
Asta îi dădu un imbold să-i spună.
-Acum e rândul tău să îţi ceri iertare.
- Pentru ce? Am spus doar adevărul.
Oftă. Planul lui de a intra în graţiile Vanessei cu scopul de a
ajunge la mama ei nu decurgea prea bine.
- Deci, să înţeleg că mama ta nu vine la petrecere? întrebă, doar
pentru a fi sigur.
Sabrina Jeffries

- Nu. Nu s-a simţit prea bine după piesă. Vanessa îi studie chipul.
Dar e mai bine aşa, nu crezi? Asta simplifică mult situaţia pentru
familia ta, de vreme ce îndrăznesc să spun că nimeni nu o place.
- I-ai spus să nu vină?
-N u, nu am făcut asta. S-a decis singură, când a auzit că va fi
0 reuniune informală, la care participă „doar câţiva prieteni apro­
piaţi şi familia“. De unde să ştie că pentru voi termenul de „prieteni
apropiaţi“ înseamnă sute de oameni?
El chicoti.
- Mi-e teamă că şi eu am fost un pic dezinformat cu privire la
amploarea acestui eveniment.
- în mod clar. Se mai relaxă un pic. Nu contează. Mă distrez mai
bine când nu e mama prin preajmă.
înainte să comenteze, Thorn strigă spre orchestră.
- Cântaţi, domnilor! „Vino, vino, suntem prieteni. Hai să dansăm
înainte să ne căsătorim, să ne uşurăm inimile şi călcâiele nevestelor“1.
Citatul din Shakespeare îl făcu pe Sheridan să râdă. întotdeauna
atribuise replicile pe care le folosea Thorn dragostei faţă de teatru
pe care o manifesta întreaga familie. Cât de ciudat că nu ghicise că
Thorn scria piese de teatru. Privi prin încăpere după cumnata sa,
să vadă reacţia ei la citatul folosit de Thorn, dar, deşi alte proaspete
ducese ar fi fost ruşinate de un astfel de limbaj libertin, Olivia se
uita radioasă la omul pe care îl adora.
Vanessa îi şopti.
- Trebuie să recunoşti că se potrivesc perfect.
- Doar timpul ne va dovedi asta. înţelesese că era o aluzie la
discuţia pe care o avuseseră cu privire la căsătorie. Sunt încă în
luna de miere.
- Jur că, pentru un bărbat care a fost toată viaţa lui burlac, ştii
foarte multe despre căsătorie.
în ciuda faptului că nu făcuse încă pasul, ştia destul de multe cât
să rămână prudent, deşi puţini înţelegeau asta. Nu era genul care să
povestească tuturor problemele lui personale.
Muzicienii se conformară spuselor lui Thorn şi începură să cânte
un dans plin de viaţă. Invitaţii se dădură deja deoparte pentru a
face loc pe scenă cuplurilor care dansau.
1Mult zgomot pentru nimic, de William Shakespeare, Actul V, scena IV

58
lin duce sub acoperire

Sheridan îşi puse mâna pe spatele Vanessei şi murmură.


-A r fi mai bine să nu le stăm în cale.
Ea îşi ridică capul.
- Nu ai de gând să mă inviţi la dans? Credeam că eşti preten­
dentul meu.
Avea dreptate, la naiba. Dar înainte de a apuca să-i răspundă,
Juncker se apropie de ei.
- Domnişoară Pryde, îmi faceţi onoarea de a dansa acest dans
cu mine?
Sheridan răspunse în locul ei.
- Nu poate. Mi l-a promis deja mie.
Vanessa îl privi surprinsă, dar nu îl contrazise.
- După cum a spus Excelenţa Sa, l-am promis deja.
-Atunci îl voi cere pe următorul, spuse Juncker.
- în acest caz, vă mulţumesc. îi zâmbi larg. Aş fi încântată.
Nu trebuia să fie atât de încântată. în timp ce Juncker se înde­
părta, Sheridan se încruntă. Ce mai punea acum la cale tipul ăsta?
Nu avea deloc încredere în el.
Cel puţin, momentan, o avea lângă el pe Vanessa. Avea de gând
să se folosească de asta în favoarea lui. Mâna lui se afla încă pe
curba formată de spatele ei şi se mira de cât de mlădioasă o sim­
ţea, chiar şi prin rochie.
- Ei bine, se pare că planul nostru funcţionează, spuse Vanessa,
ignorând în mod evident poziţia intimă a mâinii lui. Chiar mai
bine decât am sperat. Ştiai că domnul Juncker nu m-a mai invitat
la dans până acum?
-Atunci e mai prost decât credeam, observă Sheridan şi o con­
duse spre ringul de dans. Când observă că Vanessa îl privea ca şi
când spusele lui fuseseră acuzatoare, adăugă. Eşti o dansatoare
excelentă. îl laşi pe partener să te conducă cu uşurinţă, ceea ce
nu prea pot să spun despre majoritatea doamnelor din societate.
- Excelenţa Voastră, chiar cred că mi-aţi făcut un compliment.
Unul surprinzător pentru mine, dacă avem în vedere că aţi dansat
doar de trei ori cu mine.
- O singură dată ar fi de ajuns să îţi recunosc calităţile, dar a
treia oară înseamnă confirmarea lor. în mod evident, aş fi fost un
idiot dacă nu aş fi observat deloc aceste calităţi după toate astea.
59
Sa6rina Jeffries -—-

îşi deschise evantaiul şi îl flutură în dreptul pieptului.


- Complimentele tale flatante m-au emoţionat.
Sheridan zâmbi chinuit, în timp ce mişcarea mâinii ei îi con­
ducea privirea înspre decolteul ei minunat. Era, fără îndoială, o
mişcare premeditată.
- Nu te juca cu mine, copilă neruşinată, spuse el, ridicând brusc
privirea, sau te calc pe picioare în timpul dansului.
- Nu o să faci asta niciodată. Cu o strălucire de neastâmpăr în
privire, dădu drumul evantaiului să atârne de încheietura mâinii
sale. Nu te încurci deloc în timpul dansului. în mod cert ai avut
parte de un instructor de dans excelent.
- Părinţii mei s-au asigurat că sunt bine pregătit pentru un post
în diplomaţie. Dar acum, totul este în zadar.
-N u e chiar aşa. Ca duce, se aşteaptă de la tine să impresionezi
pe toată lumea cu uşurinţa paşilor tăi. Până la urmă, nu vrei să îţi
compromiţi porecla de Sfântul Sheridan.
Gemând, îi luă mâna înmănuşată într-a lui.
-N u ştiu cum am căpătat porecla asta blestemată, dar o urăsc.
-D in câte îmi amintesc, provine de la cei din familia ta. Apoi a
circulat, cum era de aşteptat. Pentru că, de fiecare dată când noi
eram veseli şi ne distram, tu te izolai într-un birou pentru a te
ocupa de responsabilităţile tale de duce. Numai Dumnezeu ştie ce
făceai acolo.
- Crede-mă, spuse el aspru, nu era nimic care v-ar fi putut inte­
resa. Se mişcă în faţa celeilalte doamne, execută paşii necesari şi se
întoarse lângă Vanessa. îmi închipui că este mult peste gustul tău.
Zâmbetul ei sclipitor dispăru şi era ca şi cum norii albi şi pufoşi
îşi arată partea întunecată. Voia ca norii pufoşi să reapară. Ce spu­
sese? Cum putea repara asta?
La naiba, de ce să îi pese? Vanessa era cu ochii după un alt băr­
bat, iar lui nu-i păsa. Să nu uite de asta!
Rămase în continuare tăcută, executând paşii, alunecând într-o
parte, apoi în cealaltă, pe scurt, fiind acea parteneră perfectă de
dans, aşa cum o caracterizase mai devreme. Dar plăcerea ei de a
dansa scăzuse în mod evident.
Când se opriră unul în faţa celuilalt la capătul şirului, aşteptând
ca şi celelalte cupluri să se aşeze faţă în faţă către centrul ringului
60
—Un duce suS acoperire ~~

de dans, voia neapărat să-i spună ceva. îi frângea inima cu dezamă­


girea pe care o afişa.
- De obicei studiam registrele.
- Poftim? clipi ea.
- în „birou“. în timpul în care mă refugiam. Studiam registrele
moşiei.
-O !
începu iar să îşi facă vânt cu evantaiul, dar, de data asta, motivul
era indubitabil faptul că era îngrozitor de cald în sala de bal, destul
de ciudat pentru luna noiembrie. Din nefericire, evantaiul îl făcu
să adulmece parfumul ei cu arome florale - cu toate că nu putea
spune ce floare era. Poate că nici nu era vorba despre o floare, ci
despre un parfum exotic pe care îl cumpărase de la Floris, de pe
strada Jermyn.
încă îl mai adulmeca, când ea spuse.
- Mi-aş fi închipuit că ai oameni care să se ocupe de asta în
locul tău.
„Să se ocupe de asta în locul meu?“ Nu avu curajul să îi spună
că nu-şi permitea să angajeze oameni pentru asta şi, cu siguranţă,
nici nu ar fi făcut-o dacă voia să salveze ducatul pentru generaţiile
viitoare.
- Chiar şi aşa, este important să înţelegi cum sunt cheltuiţi banii
cuiva. Dacă ştii la ce mă refer.
Dumnezeule, ce făcea, dezvăluind astfel de informaţii în mijlo­
cul unei săli de bal?
Dar norii negri dispărură de pe chipul ei.
- Ştiu exact la ce te referi.
Avu impresia că ea chiar ştia despre ce e vorba. Ceea ce era ab­
surd. Ce ar fi putut să ştie ea despre cum se administrează o pro­
prietate? Conform spuselor lui Grey, proprietăţile tatălui ei erau
modeste, dar în nici un caz nu aveau cum să fie administrate de ea.
Se aflau din nou la capătul şirului, obligaţi să execute câţiva paşi
şi apoi să îşi unească mâinile pentru ca apoi să reia dansul. Avea o
strângere de mână destul de fermă pentru o femeie. îi plăcea asta
la ea. Mâinile ei nu ar fi putut fi molatice. Dintr-odată, simţi că îşi
dorea să se fi aflat singuri într-o cameră, pe undeva...
61
— Sabrina Jejjries

Ce prostie! La ce îi era gândul? El şi Vanessa nu se potriveau. Şi


ea trebuie să fi ştiut asta.
Ajunseră iar la capătul rândului, iar ea se aşeză în faţa lui.
Observă că mănuşile îi alunecaseră de pe braţe, aşa cum se întâm­
plase şi mai devreme. Se surprinse imaginându-se ce ar fi dacă...
Aşteptă să vadă dacă îi alunecau iar sub coate. Mănuşile căzură din
nou, iar ea, absentă, le ridică pe rând. Scăpă un oftat. într-o bună
zi, cât de curând, o va duce undeva unde să fie singuri şi îi va da jos
mănuşile alea blestemate doar pentru a-i vedea coatele dezgolite.
Apoi îşi va apăsa buzele pe curbura interioară a braţelor pentru
a şti odată pentru totdeauna dacă i se accelera pulsul pentru el,
într-un moment atât de intim.
Şi asta nu pentru că intenţiona cu adevărat să o curteze şi nici
pentru oricare alt motiv. Doar aşa şi-ar fi putut da seama. Era ca şi
cum ai renunţa la dulciuri în Postul Mare. Era un sacrificiu pentru
cineva care le simţise gustul de atâtea ori, încât îşi dea seama cât
de mult îi vor lipsi.

62
CapitoCuC5

Vanessa era numai zâmbet. Dansul cu Sheridan avusese rezulta­


te mai bune decât se aştepta. Şi-ar fi dorit ca eticheta să nu-i fi ce­
rut să schimbe partenerul în timpul dansului, deoarece ar fi putut
pur şi simplu pluti împreună cu Sheridan de-a lungul întregii serii,
îi promisese însă următorul dans domnului Juncker şi trebuia să
se prefacă a fi fericită în privinţa asta.
în timp ce poetul o conducea spre ringul de dans, scană cu privi­
rea întreaga sală de bal pentru a vedea cu cine dansează Sheridan.
Bucuria i se stinse când îl zări în compania prietenei sale, Flora.
Nu se punea problema să nu vrea ca Flora să se distreze şi să aibă
mai mulţi parteneri, dar, pur şi simplu, nu îşi dorea ca Sheridan
să fie unul dintre aceştia. Şi mai ales să nu formeze un cuplu atât
de frumos.
îşi mută atenţia de la ei şi o îndreptă spre domnul Juncker.
- De când o cunoşti pe domnişoara Younger?
întrebarea îl surprinse pe partenerul ei.
- De câţiva ani. De când ne-am întâlnit la Bath.
De ce Flora nu îi spusese niciodată nimic despre el? O va întreba
de îndată ce se va ivi ocazia.
Juncker schimbă partenera şi reveni, dar nu păru dornic să facă
lumină asupra subiectului.
- Şi dumneata? De când eşti prietenă cu domnişoara Younger?
-încă de la debutul meu. Se înclină şi se învârti. Ne-am întâlnit
pe când călăream în Hyde Park împreună cu un partener pe care
mama încerca să mi-1 vâre pe gât drept pedeapsă că-i eşuase planul
de a pune mâna pe Grey şi a mă mărita cu el.
- Dă-mi voie să ghicesc, spuse domnul Juncker. Pedeapsa a fost
de a-ţi găsi un partener mai bătrân, cu un titlu nobiliar, care te-ar
sorbi din priviri ori de câte ori ar avea ocazia.
Râse.
63
— Safirina Jeffríes

-N u, ăsta e pretendentul pe care mi-1 bagă pe gât acum. Pre­


tendentul acela era tânăr, dar înfumurat ca un păun, atitudine
nejustificată, mai ales că purta pantaloni lăbărţaţi şi o perucă groaz­
nică, plină de pudră, dar care, credea el, îi dădea un aer sofisticat.
Se despărţiră pentru scurt timp. Când se reîntâlniră, ea conti­
nuă să povestească.
- Era martie şi, dintr-odată, s-a iscat un vânt puternic, care i-a
luat peruca, aruncând-o chiar în ornamentul de pe pălăria Florei,
prinzându-se în cordeluţă. Flora a ţipat, brezând că e vorba de o
pasăre, şi abia după ce Lady Whitmarsh a avut prezenţa de spirit
de a-i scoate pălăria, prietena mea a înţeles că nu fusese atacată.
A zâmbit către domnul Juncker. Seamănă cu o scenă din piesele
dumitale, nu-i aşa?
- Doar că, în piesa mea, peruca a zburat şi de pe pălăria ei şi a
lovit un cal, care s-a speriat şi a luat-o la galop, târându-1 şi pe că­
lăreţ după el.
Vanessa încuviinţă.
- Şi cum aţi fi jucat toate astea pe scenă?
Juncker răspunse făcând un gest cu mâna, plin de aroganţă:
- Decizia cade în sarcina regizorului. Eu nu mă ocup de astfel de
lucruri lipsite de importanţă. Apoi, zâmbi larg, ceea ce îi confirmă
Vanessei impresia că era un tip infatuat. Dar regizorul poate să se
plângă cu privire la asta.
- Fără îndoială, spuse ea sec.
Râse, iar asta îi plăcu la el. De ce lucrurile erau atât de uşoare
cu domnul Juncker, ceea ce nu-şi dorea în mod special, şi atât de
dificile cu Sheridan, de care îi păsa? Pur şi simplu, nu era corect. Au
continuat paşii de dans în tăcere pentru câteva momente. Uneori,
în vâltoarea dansului, se mişcau între Sheridan şi Flora, după cum
prevedea dansul, iar Vanessa ciulea urechile pentru a surprinde
conversaţia celuilalt cuplu. Nu i-a auzit însă vorbind. Nu ştia dacă
asta era de bine sau de rău. Sheridan era de obicei un gentleman
taciturn. Poate că prefera o parteneră tăcută în faţa uneia vorbă­
reţe, cum era ea. Asta îl va transforma în Taciturnul Sheridan. Nu,
în Studiosul Sheridan, dacă era să ia în calcul ceea ce îi povestise
despre cum îşi petrecuse timpul studiind registrele contabile.
64
—lin duce sub acoperire

Şi, ca şi cum domnul Juncker i-ar fi citit gândurile, o întrebă.


- De când îl cunoşti pe Armitage?
- De când a venit la Londra.
- Deci, nu de multă vreme.
- îndeajuns de multă vreme, spuse Vanessa în timp ce domnul
Juncker o învârtea în timpul dansului. Mai mult de un an.
Domnul Juncker era un dansator bun, cu mişcări uşoare şi un
bun conducător, dar totuşi nu la fel de bun ca Sheridan. Sau poate
că era subiectivă. Aruncă o privire pe furiş către Sheridan şi Flora.
Arătau perfect împreună, amândoi înalţi şi eleganţi, alunecând ar­
monios pe ringul de dans.
Vanessa credea despre sine că se îmbrăca cu gust, dar nu era
elegantă şi nici nu va fi. Era prea scundă. Prea agitată. Prea vor­
băreaţă. Prea dornică să râdă din tot sufletul. Mama ei îi spusese
mereu. O doamnă nu trebuie să facă nimic din tot sufletul, fetiţo. Este
un semn de lipsă de educaţie.
Sfatul acesta ciudat se întipărise în mintea Vanessei cu ani în
urmă, cu toate că nu-1 urmase niciodată.
- îl placi pe Armitage? o întrebă domnul Juncker privind spre
celălalt cuplu.
- O placi pe domnişoara Younger?
- Sunt precaut.
- Mi-e teamă că eu nu sunt, recunoscu ea. Oricum, nu încă. Privi
pe ascuns către Sheridan. Dacă sufli vreo vorbă despre sentimen­
tele mele faţă de Sheridan, am să distrug relaţia pe care o ai cu
domnişoara Younger pentru totdeauna.
- Nu poţi să distrugi ceva ce eu am distrus deja cu mâinile mele.
Vanessa respiră adânc.
- Nu e niciodată prea târziu să îndrepţi lucrurile.
Domnul Juncker zâmbi amar.
-A ş vrea să cred că e adevărat.
- Promiţi să-mi păstrezi secretul?
-Categoric. Chiar îmi place să îl enervez pe Sfântul Sheridan,
care întotdeauna a lăsat impresia că nu mă place deloc, fără vreun
motiv anume.
65
— Sabrina Jejjries

Putea oare să spere că motivul era gelozia lui pe presupusa ei


pasiune pentru domnul Juncker? I-ar fi uşurat sufletul dacă ar fi
fost adevărat.
Spre surprinderea ei, dansul se termină chiar în acel moment.
Se dovedi a fi mult mai plăcut decât se aşteptase.
- Spune-mi, te rog, spuse ea în timp ce Juncker o conducea spre
locul unde unchiul ei discuta cu alte persoane. De ce m-ai invitat
la dans?
-Vreau să încep o pagină nouă în viaţa mea. Ii mângâie mâna care
era aşezată pe antebraţul lui. Vărul tău Grey nu mă mai însoţeşte în
aventurile mele, şi la fel se întâmplă şi cu prietenul meu, Thorn. Aşa
că, mi-am reanalizat priorităţile pentru un scop mult mai respecta­
bil. Am început să scriu un roman, la îndemnul lui Thorn. Dacă reu­
şesc să găsesc un editor să-l publice, ca să nu mai vorbim de public,
aş putea să mă aşez la casa mea şi să mă căsătoresc.
- Sper că nu cu mine.
Bărbatul râse din tot sufletul. Se pare că bărbaţii aveau voie să
râdă din tot sufletul, fără să li se reproşeze ceva.
- Cu siguranţă mama ta nu ar fi niciodată de acord ca eu să fiu
pretendentul tău.
-Adevărat.
- Dar trebuie să pornesc de undeva, iar tu eşti o alegere potrivită ca
oricare alta pentru a-mi exersa arta de a cuceri o doamnă respectabilă.
- Nu ar trebui să mă iei pe mine drept exemplu de doamnă re­
spectabilă. Mama pretinde că îmi exprim opiniile mult prea cate­
goric ca să pot fi numită astfel.
- Ei bine, nu vreau să mă căsătoresc cu o doamnă foarte respec­
tabilă, spuse el zâmbindu-i afectat. Poate că am de gând să mă aşez
la casa mea, dar totuşi prefer un pic de piper în mâncare, dacă
înţelegi ce vreau să spun.
- Chiar înţeleg. Şi mie îmi place piperul.
- Mă tem că nu vei găsi aşa ceva la Armitage.
-Ai putea fi surprins, şopti ea în timp ce îl urmărea pe Sheridan
cum îşi ia la revedere de la Flora.
Vanessa şi domnul Juncker ajunseră unde se afla unchiul ei. Cu
o plecăciune, domnul Juncker se retrase în căutarea altei partenere
care să îl însoţească în incursiunea pe tărâmul respectabilităţii.
66
- 'lin duce sub acoperire

După ce Vanessa se alătură micului grup de persoane, cineva se


si recură în spatele ei precum un lup la vânătoare.
- Păstrezi dansul de cină pentru mine, nu-i aşa? îi şopti bărbatul
l.i ureche.
Fata tresări şi se întoarse pentru a vedea că era vorba despre
Sheridan.
- Vrei să-mi stea inima?
- încerc doar să mă asigur că dansez cu tine dansul de cină.
- O să văd ce pot face. Dacă domnul Juncker mă solicită...
- O să îl refuzi, la naiba, şopti Sheridan.
Fu nevoită să apeleze la toată voinţa ei să îşi ascundă satisfacţia.
- Şi de ce aş face asta? Până la urmă, el este bărbatul la care
râvnesc.
Buzele lui Sheridan se strânseră.
- Chiar şi aşa, nu ai vrea să-ţi dezvălui secretul prea curând, alt­
fel îl vei pierde.
- Este un argument bun, spuse ea. Foarte bine, voi păstra dansul
de cină pentru tine.
- Bine. îţi mulţumesc, zise el şi plecă apoi.
O, Doamne, petrecerea mergea chiar bine până în acel moment!
Două dansuri cu Sheridan, o manifestare de gelozie din partea sa
şi câştigarea unui aliat nesperat în persoana domnului Juncker. Ce
îşi putea dori mai mult o femeie?
Unchiul Noah observă că ea stătea undeva în afara micului grup
de persoane.
-Aici erai, draga mea. De ce nu dansezi?
-Am dansat, unchiule, dar acum am nevoie de un punci. M-am
deshidratat, jur.
Unchiul ei râse.
- O să îţi aduc un punci, dar mai întâi aş vrea să te prezint duce­
sei de Armitage. îi făcu cu ochiul Vanessei. Mama prietenului tău
Sheridan.
Vanessa se întâlnise cu faimoasa Lydia Pryde Drake Wolfe o sin­
gură dată, la nunta lui Grey, şi abia apucase să îi zâmbească şi să
facă o reverenţă, darămite să converseze cu ea. Femeia era încă
în perioada de doliu, la urma urmelor. Vanessa petrecuse toată
67
- Sabrina Jejjries

dimineaţa nunţii dansând cu fraţii vitregi ai lui Sheridan sau dis­


cutând cu el şi cu Heywood, fratele lui, dat fiind că ei nu puteau
dansa din cauza doliului.
Dar perioada de doliu se terminase chiar şi pentru ducesă, ţi­
nând cont de faptul că era îmbrăcată cu o rochie albă din satin
cu crinolină, cu o mantie din organza de culoare albastru celest,
prinsă cu o broşă de aur pe umăr. Chiar şi turbanul elegant era
făcut din aceeaşi organza strălucitoare, cu două pene stilate care-1
împodobeau pentru a pune în evidenţă întreg ansamblul. Ducesa
se răzbuna pe perioada de doliu.
- De fapt, ne-am cunoscut, spuse mama lui Sheridan, salutând-o
pe Vanessa cu un zâmbet.
- Cu atât mai bine, spuse unchiul Noah. Asta înseamnă că puteţi
să reînnodaţi legătura în timp ce vă aduc nişte punci.
Unchiul său se îndepărtă să îşi îndeplinească misiunea. înainte
ca Vanessa să scoată vreun cuvânt, cei care formau micul grup se
răsfirară care încotro, unii să danseze, alţii spre sala de jocuri, iar
câţiva dădură ocol sălii de bal în căutare de prieteni sau de cunoş­
tinţe. Astfel, Vanessa şi ducesa rămaseră singure.
- Sunt onorată că v-aţi amintit de mine, zise Vanessa, neştiind
ce altceva ar fi putut spune, dureros de conştientă că îşi dorea ca
această femeie să îi fie soacră într-o bună zi.
- Bineînţeles că mi-am amintit de tine. Ochii albaştri, pă­
trunzători ai ducesei analizau chipul Vanessei. Cum aş putea să
uit o tânără domnişoară care era pe punctul de a se mărita cu fiul
meu Grey?
Vanessa se înroşi când îşi aminti cum încercase mama ei să îl
forţeze pe Grey să se căsătorească cu ea.
-A fost o greşeală a celor de la ziar, ducesă. Ar fi trebuit să o
menţioneze pe Beatrice.
-A şa mi s-a spus şi mie, spuse ducesa cu un zâmbet ironic. Şi,
din fericire, a fost corect.
- Cu adevărat din fericire, adăugă Vanessa, un pic prea entuzi­
asmată. Altfel, aş fi fost căsătorită cu un bărbat care îmi este mai
degrabă ca un frate decât ca un văr. Amândoi am fi fost nefericiţi.
Ducesa se uită la ea şi mai pătrunzător.
68
- Vn duce sub acoperire -

- Deci, cu adevărat nu aveai nici un interes faţă de Grey.


-N u în calitate de soţ.
- Dar probabil că celălalt fiu al meu care este burlac te inte­
resează? L-am văzut cum îţi şoptea la ureche. Ducesa îşi flutură
evantaiul. El crede că eu nu observ astfel de lucruri. Nu am irosit
anul din perioada de doliu. Când unei femei nu i se permite să se
implice în activităţi sociale, învaţă să dea atenţie oamenilor din
jurul ei şi să observe când fiul ei dansează cu o femeie seducătoare.
Vanessa nu ştiu ce să-i răspundă.
- îmi cer scuze, ducesă, dar mă întrebaţi dacă am intenţii oneste
faţă de Sheridan?
Replica ei tăioasă o făcu pe ducesă să chicotească.
- E greu de crezut că eşti fiica Corei. Ea nu ar fi pus niciodată o
întrebare atât de interesantă. Privirea ei o săgetă pe Vanessa. Dacă
te-aş întreba asta, care ar fi răspunsul tău?
- Că va trebui să aşteptaţi să vedeţi ce se va întâmpla. Nu am de
unde să ştiu care vor fi intenţiile mele, pentru că nu ştiu cum vor
decurge lucrurile.
- Deci este vorba despre curtare, nu-i aşa? întrebă ducesa.
întrebarea plutea în aer în aşteptarea unui răspuns, când se
«ipropie unchiul Noah cu paharele de punci pe care le oferi celor
două doamne. Slavă cerului! Vanessa avu senzaţia că tocmai scăpase
de la disecţie. Data viitoare va trebui să fie mai bine pregătită.
Dacă va mai exista o dată viitoare. Vanessa bău cu nesaţ din
punci. Părea că ducesa era extrem de interesată în a-i găsi o par­
teneră lui Sheridan, iar Vanessa nu ştia dacă avea sau nu aproba­
rea ducesei.
Cel puţin, Sheridan va confirma afirmaţia Vanessei cum că o
curta. Până la urmă, curtarea gândită să îl facă gelos pe Juncker
fusese ideea lui, nu a ei.
Unchiul se uită la Vanessa, apoi la ducesă.
- V-am întrerupt?
-Absolut deloc, spuse ducesa, spre uşurarea Vanessei. Femeia
sorbi din punci. Aş vrea să ştiu, Sir Noah, cum ar fi fost dacă nu
ne-am fi întâlnit în seara asta. Pari a fi genul de gentleman jovial,
a cărui companie îmi face plăcere.
69
- Sabrina Jejjries -—

- Soţiei mele nu-i plăcea oraşul, spuse el. Doar de curând am


început să fac iar incursiuni aici.
- Pentru că şi-a schimbat părerea despre oraş?
Unchiul Noah îşi coborî privirea în pahar.
- Pentru că a murit... la începutul anului trecut.
- îmi pare rău, spuse încet ducesa. Nu am ştiut.
îi zâmbi cu tristeţe.
- Mi-am pierdut obiceiul de a veni la Londra, spuse ţintuind-o
cu privirea. Dar am de gând să remediez ăsta. Ducesa se îmbujo-
ră, iar unchiul Noah îşi luă un aer triumfător. Oricum, nu ne-am
fi putut întâlni până acum. V-aţi întors la Londra doar de puţin
timp, adevărat?
- De fapt, de un an şi jumătate, spuse Vanessa. îmi amintesc
pentru că... Pentru că atunci fusese prima dată când dansase cu
Sheridan. într-adevăr dansase cu el de două ori în prima săptă­
mână petrecută de familia lui la Londra, înainte de a pleca la ţară.
Atât ducesa, cât şi unchiul ei o priviră curioşi, iar ea bolborosi:
- Nu contează care a fost motivul. Se uită la ducesă. Nu-i aşa că
aţi venit în mai, anul trecut?
Ducesa zâmbi.
-A şa a fost. Eu şi Maurice eram încă în doliu după fratele lui,
deşi copiii noştri erau liberi să facă ce vor. La sfârşitul perioadei
de doliu...
Pe măsură ce rememora toate astea, tristeţea punea stăpânire
pe chipul femeii. Vanessa simţi din ce în ce mai multă compasiune
pentru ducesă.
-A trebuit să intraţi iar în doliu.
Femeia aprobă din cap.
- Doliul meu s-a încheiat luna trecută. Chipul ei deveni puţin
palid. Nu m-am simţit în viaţa mea atât de nefericită că a trebuit
să port negru.
- Pot să-mi închipui, murmură unchiul Noah. Pentru noi, băr­
baţii, doliul nu reprezintă o schimbare prea mare, dar pentru
dumneavoastră, doamnele, e altceva. O expresie ghiduşă îi animă
chipul. Deşi sunt sigur că arătaţi minunat în negru, sunteţi şi mai
frumoasă în nuanţa asta de albastru.
70
- Tin duce sui) acoperire

-F iţi atent, Sir Noah, îl tachină ducesa. Linguşirea e jocul


diavolului.
Vanessa se încruntă.
Unchiul Noah râse.
- Dar nu e linguşire, e purul adevăr.
-A sta e încă o linguşire, domnule, spuse ducesa.
-Atunci ar trebui să îmi exprim admiraţia pe alte căi, nu prin
vorbe. Se apropie, aplecându-se. îmi faceţi onoarea să dansaţi cu
mine următorul dans, ducesă?
- Este dansul de cină, spuse ducesa. Sunteţi de acord cu regula
că va trebui să îmi ţineţi companie şi pe timpul cinei?
- Nici nu mă gândesc că aş avea altceva mai bun de făcut, spuse
el, cu toate că un om modest ca mine poate doar visa la compania
unei ducese văduve.
-Sunteţi atât de...
- Chipeş? Stilat? îi făcu cu ochiul. Spontan?
-încercaţi să cochetaţi cu mine, răspunse ducesa. îmi face
plăcere.
Când el îi oferi braţul şi ducesa acceptă, Vanessa scutură din
cap. Nu-1 mai văzuse niciodată pe unchiul său flirtând. Era, cu si­
guranţă, surprinzător. Şi, de asemenea, ceva care nu-i era caracte­
ristic. Să îl vadă cochetând cu o străină...
- Cea care dansează cu unchiul tău este mama mea? întrebă
Sheridan când se apropie de Vanessa.
- O, da. A fost chiar dornică să îi accepte invitaţia.
Sheridan se holba la perechea care era pe ringul de dans.
- Sper că nu îşi închipuie că e o femeie bogată. Tata i-a lăsat doar
un minim de dotă când a rămas văduvă.
Vanessa îşi dădu ochii peste cap.
-Doamne, eşti atât de cinic. Nu dansează cu ea pentru banii ei.
Are destui bani şi o moşie doar a lui.
- în cazul ăsta, mi se pare ciudat.
-D e ce?
- Nu cred că se potrivesc, doar dacă...
Se strâmbă.
- Doar dacă ce?
SaSrina Jejjries -—

- Nimic. O s-o întreb mai târziu ce i-a plăcut la el.


Vanessa chicoti.
- Cred că a văzut un tip arătos cu care să danseze.
- Şi să cineze. Dacă ne-am fi aflat oriunde altundeva şi dacă acest
eveniment ar fi fost mai formal, nu ar fi luat cina împreună.
Vanessa îl privi.
- Uneori eşti surprinzător de enervant, ştii asta?
Ridică din umeri.
-Am fost crescut în ideea că viitorul meu înseamnă să ajut ţările
aflate în conflict să negocieze acorduri care să mulţumească ambele
părţi. Am învăţat protocolul pe genunchii tatălui meu.
-Atunci ar trebui să îţi subliniez, Excelenţă, că, în mod cert, eu
nu ar trebui să fiu persoana pe care tu să o însoţeşti la cină „oriun­
de altundeva şi dacă acesta ar fi un eveniment mai formal“. Expli­
că-mi de ce vrei să încâlci protocolul şi să dansezi cu o domnişoară
de condiţie modestă cum sunt eu?
Alungă din minte orice alt gând şi îi zâmbi.
- Pentru că, draga mea, uneori îmi place să trăiesc periculos.
Trase aer în piept. Şi ea la fel.
Oferindu-i braţul, continuă.
- Mergem?
- Bineînţeles, răspunse ea.
în timp ce înaintau pentru a se alătura celorlalţi de pe ringul de
dans, el îi spuse încet.
- Săracul William Bonham.
- Cine e? întrebă ea.
- Un tip care va fi foarte dezamăgit când va auzi că unchiul tău
flirtează cu mama mea şi că mama mea e de acord.
- Eşti dezamăgit?
-N u atât de dezamăgit pe cât de... îngrijorat.
Fata râse.
-E ste doar un dans, Sheridan, Mă îndoiesc că va deveni ceva
serios.
- S-ar putea să ai dreptate. Părea cufundat în gânduri în timp ce
o conducea către şirul de dansatori. Când o surprinse uitându-se
fix la el, se hotărî să-i ofere un zâmbet fals. Nu uita că mama mea
72
------------ (Un duce sub acoperire -------------

a avut trei soţi. Nu mi-am închipuit că va mai încerca şi a patra


oară.
în ciuda încercării lui de a fi jovial, ea simţi că altceva se întâmpla
în spatele calmului său. Redevenise impenetrabil ca un sfinx, iar
asta o îngrijora.

73
CapitoCuC6

Sheridan o privi pe mama sa mai mult de jumătate din timpul


în care dansase cu Vanessa. Cu siguranţă, nu era o coincidenţă
faptul că singurul bărbat cu care mama sa dansa în acea seară era
fratele lui Lady Eustace. Le spusese că îi va ajuta cu investigaţia
lor, dar ei insistaseră să n-o facă. Aşa înţelegea ea să-i ajute? Nu
era bună la subterfugii, nu mama lor. Putea să-i distrugă eforturile
lui Sheridan.
Până se termină dansul şi se îndreptară spre sala unde se servea
cina, Sheridan îşi închipui tot felul de scenarii în care mama lui s-ar
fi dat într-un fel sau altul de gol în faţa lui Sir Noah.
- Nu îi va face nimic să o rănească, să ştii, murmură Vanessa. E
un gentleman, la urma urmelor.
- Cine? întrebă Sheridan, prefăcându-se că nu înţelege.
- Unchiul meu, bineînţeles. Arăţi de parcă ai vrea să îl iei deopar­
te şi să îi aplici un avertisment aspru. Sau o bătaie bună.
Asta îl făcu să îşi mute atenţia la Vanessa, care părea îngrijorată.
- Dar e absurd. In primul rând pentru că ai dreptate, el e un
gentleman. Pe de altă parte, mama e perfect capabilă să îşi poarte
singură de grijă.
- O, bine. Atunci suntem de acord.
Sheridan chicoti.
- Probabil că suntem de acord în privinţa multor lucruri, trebuie
s-o recunoşti.
- Chiar aşa? Spre exemplu? Ochii ei scânteietori se pierdură
într-ai lui. Se aflau în rândul care se formase la intrarea în sala
unde se servea cina.
- Că arăţi minunat în această rochie.
Nu păru atât de măgulită pe cât se aşteptase el.
- Mulţumesc, spuse ea încet. Aş da dovadă de vanitate dacă aş fi
de acord cu tine în această privinţă.
74
—‘Un cCuce sub acoperire

-Adevărat. Dădu din cap. Atunci amândoi ar trebui să fim de


acord că eu arătam superb în ţinuta pe care am purtat-o la teatru.
Nu mă deranjează să fiu considerat vanitos.
Fata se abţinu în mod evident să nu zâmbească.
- Dar mă deranjează presupunerea ta că eu aş fi de acord.
- Cum ai putea să nu fii de acord? zise el şi zâmbi. Te informez că
servitorul meu a lucrat din greu ca eu să fiu elegant în seara asta.
- Poate să se străduiască cât vrea, tu nu vei fi niciodată un bărbat
în pas cu moda.
El clipi.
- De ce nu?
-T u eşti prea... în mod evident, nu eşti preocupat de cum ară­
ţi. Eşti opusul unui tip vanitos. îi aranjă lavaliera. De exemplu, în
timpul dansului ţi s-a strâmbat lavaliera. Un bărbat elegant ar fi
observat asta în oglindă şi ar fi îndreptat-o.
Inima îi bătea nebuneşte când ea se apropie atât de tare.
Doamne! Părul ei mirosea îmbătător, avea miros de crin. Da! Era un
miros exotic, pe care însă nu îl putea defini. Vanessa ştia să aleagă
un parfum cu miros exotic, la fel de englezesc precum budinca de
prune. Abia se abţinu să nu se aplece să o miroasă şi să se asigure
că este aşa.
în mod clar, îşi pierduse minţile. Trebuia să înceteze imediat să
o ia atât de personal, înainte să cadă în mrejele ei sau să spună şi
să facă ceva ce ar fi regretat mai târziu.
- Despre ce vorbeam?
Fata zâmbi.
- Despre lucruri asupra cărora suntem de acord. Până acum am
stabilit că a fost doar unul singur.
-A , o să-ţi arăt că amândurora ne plac polemoscoapele.
O roşeaţă profundă i se ridică dinspre piept pe faţă. Asta îi spori
atracţia pe care o exercita asupra lui, la naiba!
- Nu ştiu ce vrei să spui.
- Bineînţeles că ştii. Ai folosit unul când mă aflam în loja unchiu­
lui tău. Coborî vocea. Probabil ca să-l spionezi pe Juncker.
Privi în altă parte.
- Corect. Pe cine altcineva aş mai putea spiona?
75
— SaBrina Jeffries

-Apropo de Juncker, ce părere ai despre poezia lui? Faptul


că nu-i putea dezvălui numele adevăratului autor al pieselor lui
Juncker îl deranja încă. Presupun că ai citit câteva.
-D esigu r, răspunse ea puţin prea precipitat. Sunt foarte
emoţionante.
Cât de ciudat. Era posibil ca ea să nu-i fi citit poeziile. Nu era
înnebunită după tipul ăsta?
Trecură de intrare şi o conduse la locurile libere aflate la masa
cea mai mare, acolo unde se adunase familia lui. Juncker se afla la
o masă alăturată, aşa că Sheridan se asigură că o aşază pe Vanessa
pe scaunul care era cu spatele la Juncker şi abia apoi se aşeză lângă
ea. Lui Sheridan nu îi plăcea jocul acela stupid, în care el era atât
de fermecător şi de teatral, jucând un rol dintr-o farsă, producţie
proprie a lui Juncker, în care Vanessa era eroina, iar Juncker, eroul.
Chiar dacă Sheridan nu-i putea spune că nu Juncker scrisese
piesele care îl făcuseră faimos, Sheridan intenţiona să îi dezvăluie
adevăratul caracter libertin al lui Juncker.
Mâncarea era servită într-o cameră alăturată, unde în mod nor­
mal se servea micul dejun la Thorncliif, astfel încât, după ce îşi
aşezară naproanele pe masă pentru a-şi rezerva locurile, se duseră
dincolo pentru a-şi alege mâncarea. în timp ce făceau turul came­
rei, observă că ea îşi pusese o porţie extra de crabi cu unt, cu unul
mai mult decât luase el.
în timp ce se întorceau la locurile lor, îi spuse.
-Văd că îţi plac crabii la fel de mult ca mie.
- Remarca ta este lipsită de cavalerism. Zâmbetul ei provocator
era în contradicţie cu vorbele ei. O doamnă nu ar trebui să consume
o cantitate atât de mare de mâncare.
- Cu siguranţă că şi doamnele trebuie să mănânce.
Se uită prin salon.
-D a, dar majoritatea doamnelor pe care le cunosc pretind că
nu ar trebui să mănânce. Este un joc mincinos. Se prefac că nu
mănâncă prea mult când sunt în societate, deşi când sunt acasă,
exact asta fac.
- Să înţeleg că ăsta nu e un joc pe care să îl practici şi tu.
Un zâmbet stingher îi trecu pe chip.
76
----------- - “lin duce su9 acoperire -—---------

- Presupunerea ta e corectă. Mi-e teamă că am un apetit nebu­


nesc şi nu doresc să ascund asta.
Doar la auzul cuvântului nebunesc, imaginaţia lui o luă razna,
trecându-i prin faţa ochilor imagini în care ea îşi dădea jos, una
câte una, fiecare piesă vestimentară, până când tot ce mai avea era
doar o privire seducătoare.
Strânse farfuria ca şi când ar fi fost vorba despre cheia de la bu­
doarul unei curtezane. Vorbeau despre mâncare, la naiba! Mâncare.
-Bine, spuse. Nu o să te dispreţuiesc pentru apetitul tău. Deci,
le vom lăsa pe doamne să se înfometeze dacă aşa vor, iar, între
timp, noi vom mânca tot din farfurie. De acord?
De data asta fata zâmbi larg.
- De acord.
Doamne, cât iubea zâmbetul acela unic, era ca şi cum atinsese
luna de pe cer! Cât ar fi dorit să-i aducă luna în dar şi să nu mai ţină
cont de părerea celor din jur!
Se întoarseră la locurile lor. Thorn stătea de cealaltă parte a me­
sei, avându-le pe Olivia şi pe mama lui de-a stânga şi de-a dreapta.
Lângă mama lui era Sir Noah. Lui Sheridan nu-i plăcea să recunoas­
că, dar prefera ca mama lui să-şi petreacă timpul în compania lui
Sir Noah decât în cea a lui William Bonham.
Lui Thorn nu-i plăcea de Bonham, întrucât nu-1 credea potrivit
pentru mama sa. Problema lui Sheridan era însă alta. Era fericit să
o vadă pe mama sa în compania oricui, dar Bonham îl trata deja ca
pe un fiu care avea nevoie de îndrumare pentru a administra pro­
prietatea. Atitudine oarecum justificată, pentru că Bonham lucra
pentru ducii de Armitage de câteva decenii, astfel că era îndreptăţit
să aibă o atitudine paternă. Cu toate astea, deşi era o problemă lip­
sită de importanţă, pentru Sheridan nimeni nu putea juca rolul de
mentor, sfătuitor sau prieten, cu excepţia tatălui său. De aceea nu
era de acord că Bonham îi dădea târcoale mamei sale, în încercarea
de a-i lua locul răposatului său tată.
Mamei nici măcar nu-i păsa de sentimentele lui Sheridan faţă
de Bonham. Mariajul ei cu tatăl lui Sheridan, deşi unul amiabil, nu
fusese chiar o căsătorie din dragoste. Şi, mai mult de atât, întot­
deauna făcuse numai ce voise.
—SaSrina Jejjries

Aparent aşa făcea şi Vanessa, judecând după mâncarea pe care


şi-o pusese în farfurie. Spre surprinderea lui, mare parte din ce
alesese se regăsea şi în farfuria lui. Nu ar fi crezut că mai există
cineva căruia să îi placă varza de Bruxelles. Altcineva în afară de
Thorn, care avea aceleaşi preferinţe ca ale lui Sheridan, o consecin­
ţă a copilăriei petrecute în Prusia. Prusacilor le plăcea foarte mult
varza de Bruxelles.
- Deci, Sheridan, spuse Thorn, prefăcându-se că îşi tăia foarte
atent friptura de vită, ce părere ai despre-piesă?
Olivia se albi la faţă şi continuă să îi facă semn din cap,
implorându-1 să tacă.
Sheridan vru să fie răutăcios.
- Să nu-i spui prietenului tău Juncker, dar mi s-a părut cam
slăbuţă.
Lângă el, Vanessa răbufni.
- Nu e exact părerea pe care am spus că o ai tu despre piesă când
ai venit în loja unchiului Noah? Că nu-ţi place o astfel de „frivolita­
te“? Ai spus că nu ţi-a făcut nici o impresie, dar e clar că ai minţit.
Sheridan se uită la fratele său, al cărui chip se întunecă.
-A i dreptate, spuse Sheridan. De fapt, m-am gândit că este o
înlănţuire prostească de evenimente care nu au nici un sens.
Olivia ridică privirea spre cer în căutare de ajutor divin, în timp
de Thorn se uită ameninţător la Sheridan.
- De ce nu are sens? Şi cine îţi dă dreptul să judeci? Se lăsă pe
spate cu un gest care arăta în mod evident că renunţase să mai
mănânce. Nu eşti vreun expert în dramaturgie.
- Poate că nu sunt, dar recunosc o scriitură bună atunci când
o văd.
Thorn arăta de parcă înghiţise o bucată de gheaţă, şocat şi iritat
în acelaşi timp.
- Nu e nimic rău cu stilul de scriitor al lui Juncker.
- E prietenul tău, aşa că era clar că vei spune asta. Dar eu nu
sunt orbit de prietenie.
Acum, şi Olivia îi arunca săgeţi. Asta îl făcu să se simtă vinovat.
Dar numai un pic. Thorn l-ar fi torturat la fel, fără milă, dacă situ­
aţia era inversă. Erau fraţi până la urmă.
-Trebuie să admiţi că piesa a fost amuzantă, replică Thorn.
78
Un duce suS acoperire -

- Cred că am un simţ al umorului diferit de al tău, spuse Sheridan,


care se distra cu adevărat în aceste momente. Evident că ţie îţi plac
situaţiile groteşti, în timp ce eu prefer umorul mai subtil.
- Nu este adevărat, şi tu ştii prea bine asta, Sheridan, spuse
Vanessa. Te-am auzit râzând la câteva scene. Negi asta?
O lăsă pe Vanessa să îl facă mincinos.
- Cred că au fost câteva momente amuzante. îi aruncă lui Thorn
o privire pe ascuns. Foarte puţine.
Thorn îl ţintui cu privirea. Apoi strigă spre cealaltă masă.
- Juncker! Sheridan pretinde că au fost doar câteva momente
amuzante în piesă. Ce răspuns ai la asta?
Juncker chicoti.
- Fratele tău e pur şi simplu invidios pe succesul meu - şi ca
scriitor, dar şi la femei.
Sheridan se întoarse pentru a-1 putea privi în faţă pe rivalul său.
-N u mai spune!
- Câte piese de teatru ai scris dumneata, duce? întrebă Juncker.
îndrăznesc să spun că nici una.
- Corect, răspunse Sheridan, dar nici nu am considerat că talen­
tul meu înnăscut este de a scrie piese de teatru.
- Exact, zâmbi afectat Juncker. Este uşor să critici ceva ce tu nu
ai încercat să faci vreodată.
- Nici la vioară nu am încercat vreodată să cânt, dar în mod sigur
poţi să te bazezi pe mine şi pe oricine altcineva din această sală că
ne dăm seama când cineva cântă fals.
Cei care auzeau conversaţia începură să şuşotească, iar unii din­
tre ei chiar să chicotească.
Lui Juncker nu părea să îi convină situaţia. Poate că aşa va înce­
ta să mai fie atât de plin de el.
- Pentru cineva care a fost educat să devină diplomat, spuse
Vanessa cu o voce scăzută, ai avut o atitudine total lipsită de diplo­
maţie faţă de domnul Juncker, ca să nu spun că ai fost de-a dreptul
nepoliticos.
-Va supravieţui, murmură Sheridan. Are pielea groasă ca a unui
elefant. Pe lângă asta, Thorn a fost cel care l-a băgat în discuţia
noastră, nu eu.
79
— Sabrina Jejfries

- Ş i care este părerea dumitale, domnişoară Pryde? strigă


Juncker către ea. Piesa mea a fost amuzantă? Sau, aşa cum s-a
exprimat Excelenţa Sa, a sunat fals? Nu am intenţionat să fac un
joc de cuvinte.
Vanessa se foi în scaun, aşezându-se în aşa fel încât să-l poată
vedea pe domnul Juncker.
- Părerea mea este că piesa a fost ingenioasă şi distractivă, în
nici un caz grotescă. De fapt, ca de obicei.
-Trădătoareo! şopti Sheridan.
-V ă mulţumesc, domnişoară Pryde, spuse Juncker, jubilând în
mod evident. Sunt fericit să aud că cineva de aici apreciază drama­
turgia de valoare.
In jur se auziră voci care îi dădeau asigurări că piesa fusese foarte
apreciată, cel puţin de către public.
- Şi eu, la rândul meu, apreciez dramaturgia de valoare, explică
Sheridan. Atunci când e cazul, despre asta e vorba.
încurajat de amestecul de voci care protestau şi râdeau, Juncker
se uită serios la Sheridan.
-N u mă aşteptam ca un duce să aibă prea multe cunoştinţe în
acest domeniu. Mai ales un duce care-şi petrece timpul încercând
să-şi menţină pe linia de plutire ducatul gata să se scufunde.
Cei din încăpere amuţiră. Să lansezi atacuri la talentul sau gus­
tul cuiva era o chestiune. Dar să te legi de finanţele lui era cu totul
altceva.
-Ai grijă, Juncker, strigă Thorn în apărarea lui Sheridan. Vezi că
îl insulţi pe fratele meu.
- Pot să îmi duc singur bătăliile, îi spuse Sheridan lui Thorn,
destul de tare încât să fie auzit de Juncker. Apoi afişă un zâmbet
dispreţuitor. Mai ales când bărbatul cu care mă lupt ştie să mânu­
iască doar un pieptene.
- Şi un stilou, spuse Juncker, provocându-1 practic pe Sheridan
să facă public adevărul. Dacă nu ar fi ştiut că Olivia şi Thorn nu i-ar
fi iertat-o niciodată, ar fi făcut-o. După care, Juncker adăugă. Cel
puţin eu nu vânez tinere nemăritate.
- Nu că ele s-ar plânge de asta. Sheridan se întoarse către
Vanessa, căreia părea că-i plăcea schimbul de replici. Ea însă s-ar
80
— ‘Un duce sub acoperire

fi putut plânge, din moment ce încerca să îl facă gelos pe Juncker.


Aşa este, draga mea?
- Nu am scos nici un cuvânt pentru că discuţia asta mi se
pare ridicolă. Refuz să intervin între doi domni care se duelează
în vorbe.
Juncker se uită la ea.
-Ai prefera să ne lovim cu pumnii?
Chipul fetei fu cuprins de spaimă.
- în nici un caz. Ar fi lipsit de eleganţă ca o femeie să încura­
jeze aşa ceva. Mulţimea aprobă printr-un murmur. De fapt, con­
tinuă ea, suspectez faptul că nici unul dintre voi nu ştie cum să se
lupte fizic.
Auzind râsetele celor care asistau la discuţie, Juncker îşi strânse
umerii.
- M-aţi rănit profund, scumpă doamnă.
- Mă îndoiesc, spuse Vanessa cu un zâmbet. Excelenţa Sa susţi­
ne că aveţi pielea groasă ca a unui elefant.
Se auziră mai multe râsete.
- Şi o inimă de leu, replică Juncker.
- Mai degrabă o inimă de şoarece, spuse Sheridan tăios, altfel o
mică insultă venită din partea unei doamne nu te-ar fi făcut să-ţi
strângi umerii.
Juncker se aplecă.
- Pot să îmi folosesc pumnii, ca să fac dovada inimii de leu, dacă
preferi asta.
- Sunt pregătit pentru asta, muşcă Sheridan.
- De ajuns, spuse mama lui în timp ce se ridica. Nu va fi nici
un fel de bătaie cu pumnii sau de orice altă natură sau vă interzic
amândurora să mai participaţi la orice alte evenimente sociale în
care sunt şi eu implicată.
- I-ai interzice asta propriului tău fiu? întrebă Sheridan sceptic.
- Categoric, dacă se comportă necivilizat şi nu ca un gentleman,
aşa cum l-am învăţat, îi răspunse pe tonul tăios pe care Sheridan
şi-l amintea din copilărie.
Sheridan îşi strânse umerii într-un gest teatral.
-Acum eu sunt rănit profund.
81
— Sabrina Jeffries

- Pot să îţi împrumut pielea mea de elefant dacă vrei, Armitage,


strigă Juncker.
-N u e nevoie, răspunse Sheridan. Când mama simte că trebuie
să intervină în conflict, e timpul să ne liniştim. îl fixă pe Juncker
cu o privire întunecată. De acord, domnule?
Juncker ezită puţin.
- Desigur. Doamne fereşte să fiu privit ca un tip necivilizat de
către ducesă.
Slavă Domnului că disputa se încheiase. Nu dorea să o su­
pere şi mai mult pe mama lui. Suferise mult în viaţa ei. Acela
fu şi sfârşitul răfuielii dintre el şi Juncker, dacă putea fi numită
răfuială. Sheridan era de părere că întreg scandalul ar fi putut fi
evitat, dacă...
Dacă ce? Dacă Vanessa i-ar fi ţinut partea în mod direct. Dacă
l-ar fi susţinut de la bun început.
Nu ar fi făcut asta niciodată. Obiectivul ei era să-i capteze aten­
ţia lui Juncker. Şi, deşi era dureros, Sheridan dorea să o ajute, chiar
dacă îl enerva. Chiar dacă nu era de acord. Chiar dacă tot ce gândea
despre Vanessa era că voia să vină spre el ca spre un iubit.
La naiba, era de neacceptat.
Se forţă să zâmbească pentru a veni în ajutorul Vanessei.
- Să-ţi mai aduc un crab, iubire?
Iubire? Ce naiba făcea?
Aparent o curta, aşa că îi adresă cea mai tandră privire pe care
i-o acordase vreodată.
-Mi-ajunge, mulţumesc, spuse încet.
Bine. Excelent. Cum trebuia să se comporte de acum înainte?
Era imposibil să-şi dea seama.
Terminară de mâncat, conversând în cel mai politicos mod cu
familia lui. Oaspeţii se retraseră să danseze, iar un domn o luă pe
Vanessa la dans.
Sheridan fu pe punctul de a merge spre sala de jocuri, când
Thorn îl trase deoparte, îngrijorat.
- Olivia mi-a spus că ţi-a dezvăluit secretul meu. Deci, faptul că
m-ai înţepat a fost doar pentru a întări impresia celor din sală
că Juncker e autorul pieselor.
82
— 'Un duce su6 acoperire

-Acum că ştii că ştiu, presupun că este în regulă dacă îi spun


Vanessei.
-în nici un caz.
Sheridan se încruntă.
- De ce?
- Pentru că vrei cu tot dinadinsul să faci asta. Thorn îl străfulgeră
cu un zâmbet viclean. Cred că asta e o răsplată binemeritată pentru
remarcile tale de mai devreme despre talentul meu de scriitor.
- Ştii că nu am vrut să spun asta.
- Sunt sigur că oaspeţii mei au presupus că asta ai vrut.
Asta îl derută pe Sheridan.
- De când îţi pasă ţie de părerea celorlalţi?
- Nu-mi pasă, râse Thorn. Pur şi simplu, simt la fel de multă
plăcere să te chinui cum ai simţit şi tu când ai făcut-o.
Avea dreptate. Sheridan îl privi fix.
- Eşti conştient că nu am nevoie de aprobarea ta ca să îi spun
Vanessei.
Thorn ridică din umeri.
- Dacă faci asta, îţi vei încălca promisiunea pe care i-ai făcut-o
Oliviei. Şi tu eşti un om de cuvânt, nu-i aşa?
Sheridan scăpă un oftat, apoi dădu să plece.
-Chiar te deranjează că domnişoara Pryde are sentimente faţă
de Juncker, aşa este? întrebă Thorn.
Oprindu-se pentru a-1 mai înfrunta o dată pe fratele său,
Sheridan continuă.
- Nu fi absurd. Nu-mi pasă de asta. Abia dacă suntem prieteni.
Probabil că dacă şi-ar fi repetat asta, până la urmă aşa ar fi fost.
Nu-şi permitea ca ea să-i fie altceva decât prietenă.
- Nici un bărbat care este doar prieten cu o femeie nu se uită la
ea aşa cum o faci tu.
Sheridan scăpă o mică înjurătură.
- Şi cum mă uit?
- Ca şi cum nu o să mai vezi niciodată alta la fel. Ca şi cum este
răspunsul la nefericirea ta.
- Ce te face să crezi că sunt nefericit?
- Să fim serioşi, Sheridan. Ai început să fii nefericit încă dinain­
te să moară tata. Recunoaşte, ai detestat că te-a forţat să înveţi
83
—Sabrina Jejfries

să administrezi o proprietate, când tot ceea ce îţi doreai era să


serveşti Anglia ca diplomat.
Sheridan îşi reprimă durerea care-1 săgeta.
- E clar că nu mă cunoşti deloc. Nu-i displăcea partea cu ad­
ministrarea proprietăţii. Era vorba de incapacitatea de a înţelege
contabilitatea cu dublă intrare, pentru a putea vedea nevoile pro­
prietăţii şi unde dispăruseră toţi banii. Dar îmi imaginez că cei
nouă ani au schimbat puţin lucrurile.
Thorn îl privi suspicios.
- Ce vrei să spui?
- Nu contează. Oricum nu ai înţelege.
Nu avea de gând să dea explicaţii. îl supăra faptul că nu se price­
pea la cifre. Aparent, asta era o componentă necesară în exercitarea
rolului său.
Cel puţin, aşa crezuse tatăl său, care apela la cel ce se ocupa de
administrarea afacerii doar de nevoie, din moment ce Bonham fu­
sese legat de ducele de Armitage de ani buni, dar tatăl insistase
ca Sheridan să înveţe contabilitate, să se asigure că lucrurile sunt
făcute bine. Din păcate, tatăl murise fără să aibă certitudinea că fiul
lui poate să facă faţă poverii care îi revenea ca duce.
-Foarte bine. Poţi să-ţi păstrezi secretul. Thorn se apropie. Dar
să ştii, Grey mi-a spus că te-a însărcinat pe tine să-i pui întrebări
mătuşii lui, Cora. Ai reuşit să afli ceva până acum?
-N u încă. în timpul spectacolului era decisă să nu spună nimic
despre subiect. Mă întreb însă dacă nu cumva nu a venit la petre­
cere tocmai pentru a nu vorbi despre cele întâmplate.
- Sau pentru că vrea să vă lase ţie şi Vanessei timp să staţi
împreună.
Sheridan scrâşni din dinţi.
-Ţi-am spus, Vanessa şi cu mine...
- Ştiu, ştiu. Sunteţi doar prieteni. Dădu din cap. Să ştii că ai
putea afla ceva de la Vanessa.
-Vanessa s-a născut abia după ce atât tatăl tău, cât şi al lui Grey
muriseră deja.
- Nu mă refeream la crime. Mă refeream la uciderea tatălui tău.
Uciderea adevăratului meu tată. Ştii că îl consider pe el ca fiind
adevăratul meu tată.
84
'Un duce sub acoperire

- Desigur. Sheridan nu se îndoia absolut deloc de asta. Toţi cei


l rei fraţi vitregi fuseseră crescuţi de tatăl lui, în afară de Grey, care
plecase de acasă de când era un copil. Thorn şi Gwyn nu se născu­
seră când tatăl lor murise. Dar nu văd cum Vanessa ar putea şti ceva
despre ultimele două crime. Cu siguranţă, nu vrei să sugerezi că
Lady Eustace s-a dus la moşie să se întâlnească cu tata şi l-a arun­
cat de pe pod. De ce? E mai în vârstă decât mama.
Thorn zâmbi trist.
- Crezi că mama e prea bătrână să arunce pe cineva de pe un pod?
- Cred că ar putea, dar...
-Ai dreptate, oftă Thorn. Nu cred nici că vreunul dintre suspec­
ţii pe care îi avem ar putea face asta.
- Sau să îl împingă pe unchiul Armie de pe cal cu câteva luni mai
devreme.
- Exact, dădu Thorn din cap. Dar dacă unul dintre ei - cum ar fi
Lady Eustace - a angajat pe cineva ca Elias, Vanessa ar fi putut să
îl vadă pe tip sau să o audă pe mama sa vorbind despre el sau cu el.
Sheridan aprobă absent. Un tânăr infractor pe care îl descope­
riseră în timpul investigaţiilor, Elias, fusese ucis înainte să mărtu­
risească cine îl angajase.
- Cred că ar putea fi adevărat. O să văd dacă aflu ceva de la una
din ele. Amintindu-şi ce-i spusese Olivia, Sheridan îl privi pe fra­
tele său. Cum merge investigarea lui Lady Norley?
- O, Doamne, bolborosi Thorn. Nu pot să mă ocup de asta. E -
soacra mea, pentru numele lui Dumnezeu! Mă va urî.
Sheridan râse involuntar. Olivia avusese dreptate în această
privinţă.
-Aşa, şi? Pune-o pe soţia ta să se ocupe de asta.
- O va face. Dar de-abia ne-am căsătorit şi, sincer, nu o cred în
stare pe Lady Norley să facă aşa ceva.
Sheridan rânji către fratele său.
- înţeleg, nu vreau să tulbur apele.
- Habar nu ai cum e. Aşteaptă până când vei fi însurat şi tu. Abia
«Uunci o să înţelegi.
„Nu dacă am ceva de spus în privinţa asta.“ Sheridan o văzu pe
mama lor apropiindu-se.
85
Sabrina Jejjries —

- Te caută Olivia, îi spuse lui Thorn, salvându-1, din fericire, pe


Sheridan, care ar fi trebuit să dea un răspuns. Este în sala de bal.
- Discutăm mai târziu despre asta, spuse Thorn şi plecă să-şi
caute soţia.
- Despre ce vorbeaţi? întrebă mama.
Sheridan se forţă să zâmbească.
-Nimic important.
Mama îl privi un moment. Simţise întotdeauna când era bine să
nu insiste pe lângă fiii ei pentru a afla ceva.
- Dacă aşa spui tu.
-Am crezut că vei dansa din nou cu Sir Noah.
Femeia ridică din umeri.
- Mai târziu. Deşi, părerea mea e că nu se va mai dansa mult. E
prea puţină lume.
- Puţină? Cred că sunt cel puţin treizeci de persoane.
-Abia dacă sunt suficiente, în cazul în care vrem să dansăm un
cotilion adevărat.
- Chiar e nevoie de aşa ceva?
- Desigur. îi atinse braţul cu evantaiul. Speram să ni te alături
şi tu.
Buna cuviinţă îi dicta că nu mai poate dansa cu Vanessa şi nu
avea dispoziţia necesară de a dansa cu altă femeie.
- Câţiva domni joacă cărţi. Mă gândeam să mă alătur lor.
- O, foarte bine. Făcu o pauză, apoi adăugă. îmi place de tânăra
ta domnişoară.
Asta îl puse pe Sheridan în alertă.
- Despre ce tânără domnişoară vorbeşti?
- Ştii foarte bine la cine mă refer. Domnişoara Pryde, fiica Corei.
- Nu e domnişoara mea.
- Oh? Chiar ea mi-a spus că o curtezi.
-A şa a zis? De ce era o surpriză pentru el. Era exact ceea ce
trebuia să facă - să pretindă că o curtează. Presupun că s-a aflat
deja secretul.
- încercaţi să păstraţi secret? îl întrebă mama, pe un ton ce se
dorea neutru.
Nu era de mirare că nu îl chestionase cu privire la remarca lui
Thorn. îşi păstrase muniţia pentru atunci.
86
— Un duce sub acoperire —

Nu o va dezamăgi.
- în mod categoric, da. Ştiu cum faci când încerci să stabileşti
dacă cineva e îndeajuns de bun pentru unul dintre copiii tăi.
Părea ofensată.
- Cum fac?
- Eşti curioasă, băgăcioasă, teribil de directă.
- Pentru informarea ta, nu am fost deloc aşa. Pufni. Am vrut
doar să mă asigur că nu profiţi de ea.
Sheridan se încordă.
- De aş face aşa ceva?
- Ca să fii mai aproape de mama ei şi să afli ce ştie despre ucide­
rea primului meu soţ.
La naiba. Mama lui era mult prea intuitivă. Aşa supravieţuise
deceselor soţilor ei, probabil ucişi. Situaţia nu era atât de rea pe
<ât se aştepta.
- Chiar aşa?
- Te joci cu inima unei tinere încântătoare. Mai degrabă mi-aş dori
(a nici unul dintre voi să nu rezolve misterul uciderii lui Maurice,
decât să îi faci rău unei fiinţe inocente ca domnişoara Pryde.
îşi îndreptă spatele.
- Chiar mă crezi în stare de aşa ceva, mamă?
- Te cred în stare să faci ce trebuie să obţii ce-ţi doreşti.
- Mulţumesc pentru votul de încredere, spuse sarcastic. Dom­
nişoara Pryde nu este deloc interesată de mine.
Mama lui îşi înclină capul într-o parte.
-N u?
- Nu. Inima ei bate pentru domnul Juncker. I-am promis că o voi
ajuta să îl cucerească, curtând-o pentru a-1 face gelos.
- Juncker? Dramaturgul?
- Care alt Juncker mai cunoşti? întrebă el iritat.
Mama izbucni în râs.
-O ! O, Doamne... asta-ibună!
- Ce e atât de distractiv?
Ea dădu din cap.
- Sărmani prostuţi.
îşi încrucişă mâinile la piept.
- La cine te referi?
87
Sabrina Jejfries

- La tine şi la domnişoara Pryde, bineînţeles. îl bătu pe umăr.


Nu mai sunt îngrijorată. E clar că voi doi aveţi totul sub control. Se
îndepărtă. Juncker! Ce glumă bună!
Tot ce îi rămase de făcut fu să se uite lung după ea. Se pare că
pierderea tatălui său o afectase în cele din urmă.

Vanessa nu-1 găsea nicăieri pe unchiul ei. Unde dispăruse? Era cu


mult după miezul nopţii şi, după piesa de teatru, câteva dansuri şi
cină, era gata să meargă acasă. Străbătea coridorul când auzi voci
venind din spatele uşilor închise. Aruncă o privire în încăpere. îi
văzu pe domnul Juncker şi pe unchiul ei jucând cărţi, dar şi pe
Sheridan care îi susţinea.
Mai devreme, Sheridan fusese pe punctul de a se bate cu domnul
Juncker, iar acum se tachinau jovial discutând despre jocul de cărţi,
despre calitatea şampaniei pe care o băuseră şi Dumnezeu mai ştie
despre ce.
Nu îi va înţelege niciodată pe bărbaţi. Doar un bărbat putea tre­
ce în numai câteva ore de la duşmănie la camaraderie. Cu toate că
nu fusese pusă niciodată în situaţia în care o prietenă să-i devină
duşman, dacă ar fi făcut-o, era sigură că nu ar fi jucat cărţi cu ea ca
şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
între timp, Thornstock şi un bărbat grizonant, care stătea cu spa­
tele la ea, se pare că pierdeau, iar nici unul nu era mulţumit de asta.
într-adevăr, domnul Juncker şi Sheridan făceau cu schimbul şi îi
tachinau, totul fiind punctat de glumele unchiului Noah.
Unchiul Noah însă părea mult prea ocupat să flirteze cu ducesa
văduvă ca să se mai preocupe de ceilalţi.
Cine era partenerul lui Thornstock? Nu avea nici cea mai vagă
idee până când bărbatul făcu o remarcă ursuză faţă de unchiul
Noah. Vanessa scăpă o înjurătură printre dinţi când îi recunoscu
vocea. Lord Lisbourne. O, Doamne! Nici măcar nu observase că
marchizul era aici. Trebuie să fi fost în sala de jocuri în tot acel
timp. Slavă Domnului că mama ei preferase să nu vină la petrecere,
altfel ar fi încercat deja să îi aducă împreună.
Acum, Vanessa avea o dilemă. Să meargă să i se alăture unchiului
său, deşi marchizul era acolo? Sau se furişeze afară şi să o găsească
88
'lin duce sui) acoperire -—-

pe Lady Thornstock pe care să o roage să îl întrebe pe unchiul Noah


cât mai dura jocul.
- Domnişoară Pryde, strigă Lord Lisbourne.
Prea târziu. Afurisitul o zărise.
Afişând un zâmbet fals, Vanessa intră în sala de jocuri.
- Deci, aici au dispărut toţi partenerii mei de dans.
- Poftim? spuse Lord Lisbourne, încreţindu-şi fruntea palidă.
S-a terminat deja dansul?
-Deja! râse ea. E aproape ora două dimineaţa, domnule!
Bărbatul ridică din umeri.
-A sta e ceva normal la un bal.
Cu siguranţă ştia asta, din moment ce mergea la foarte multe.
In ciuda vârstei sale, marchizul era considerat de către toate ma­
mele - şi chiar de către unele dintre tinerele doamne - o partidă
bună. Vanessa presupunea că era îndeajuns de atrăgător, cu silueta
lui elegantă şi cu zâmbetul binevoitor, dar avea tendinţa de a se
îmbrăca ciudat, cum era şi în seara aceea, cu haină elegantă, cu
vestă de catifea de culoare verde-deschis, asortată la nişte panta­
loni bufanţi maro din mătase. Ţinuta lui părea învechită într-un
mod dezarmant, în comparaţie cu pantalonii şi hainele din lână,
în culori discrete, pe care le purtau Thornstock, Sheridan şi chiar
şi unchiul ei.
Thornstock se încruntă la el.
-A sta nu e un bal, Lisbourne, ci doar o petrecere privată,
organizată după piesa de teatru. De altfel, ora este înaintată.
-Prostii. Noaptea abia a început. Lord Lisbourne bătu uşor în
scaunul de lângă el. Haide, vino şi stai lângă mine, domnişoară
Pryde, să urmăreşti jocul. Jucăm cadril şi am mare nevoie de noro­
cul pe care doar o domnişoară frumoasă ca tine mi-1 poate aduce.
Pentru nimic în lume nu s-ar fi aşezat pe scaunul acela, lordului
Lisbourne îi plăcea să se uite în decolteul femeilor.
- Iertaţi-mă, domnule, dar simţul datoriei îmi spune că ar trebui să
ofer din porţia mea de noroc, atât de puţin cât este, unchiului meu.
-Ai face bine să procedezi aşa, nepoată, spuse unchiul Noah.
Dacă pierd, aş fi forţat să te mai ţin aici încă două ore ca să îmi
recuperez banii. îi aruncă o privire. îmi dau seama după moleşeala
care te-a cuprins că vrei să pleci.
89
Sabrina Jeffries

- Nicidecum, minţi ea, fiindu-i greu să strice distracţia unchiului


său. Nu-1 mai văzuse atât de vesel dinainte ca mătuşa ei să cadă
bolnavă. Aştept însă să-mi dai un procent din câştigul tău.
Unchiul Noah râse cu poftă.
- O să mă achit destul de curând de asta. Juncker şi cu mine îi
batem pe Lisbourne şi pe Thornstock. Lasă-ne să câştigăm rândul
ăsta şi pe următorul, iar apoi sunt gata să îţi dau răsplata. Se uită
la mama lui Sheridan. De altfel, aş îndrăzni să spun că şi ducesa
este la fel de obosită ca şi tine, dar, pur şi simplu, ştie mai bine ca
tine să mascheze asta. Şi, de vreme ce ea ne ţine socoteala la jocul
de cadril, nu putem continua fără ea.
- Te rog să nu-mi subestimezi rezistenţa, domnule, spuse ducesa
cu o voce melodioasă. Nu este singura dată când invitaţii s-au dis­
trat mult prea bine ca să plece, chiar dacă au fost conştienţi că ar
trebui să o facă înainte să se prăbuşească de epuizare.
-N im eni nu se prăbuşeşte din câte observ eu, mamă, spuse
Sheridan cu ochii strălucitori. Haide, domnişoară Pryde. Stai lân­
gă mine să vezi cărţile lui Juncker şi să îi spui unchiului tău ce are
prietenul nostru în mână.
Thornstock se încruntă la Sheridan.
-Nu e amuzant.
- Nu-ţi face griji, Thornstock. Vanessa se apropie de Sheridan. în
ciuda părerii fratelui tău despre mine, eu nu trişez.
-Oricum nu aveai cum să trişezi, spuse unchiul Noah, din mo­
ment ce nu ştii să joci cadril.
-Unchiule! Chiar vrei să îmi dezvălui toate secretele?
- Nu te simţi ofensată, spuse el. Eu însumi am învăţat nu de mult.
- Nici eu nu ştiu cum se joacă, spuse Sheridan încet, când ea veni
lângă el. Pare mult prea complicat pentru un simplu joc de cărţi.
- Exact, şopti Vanessa. Pur şi simplu, nu vreau să mă chinui prea
mult pentru ceva ce ar trebui să fie un divertisment. Nici părinţi­
lor, nici prietenilor ei nu le plăcuse jocul, aşa că nu-1 învăţase.
- Şşşt, şuieră Thornstock. Nu pot să gândesc când şoptiţi ca
doi copii.
Sheridan îi atinse cotul.
- Haide, domnişoară Pryde. îţi aduc un pahar de şampanie din
camera alăturată. Lasă-1 pe fratele meu cu înfrângerile lui.
90
Iin duce sui acoperire

Mai avem şanse să câştigăm, strigă Thornstock după ei, în timp


• <* Iugiră în camera cealaltă, râzând.
Se îndreptară spre masa unde un servitor care căsca cuprins de
nhoseală era însărcinat să ofere şampanie.
Mă tem că fratele meu nu ştie să piardă. Sheridan îi făcu semn
•¿rr vi torului să-i toarne fetei un pahar. întotdeauna a fost aşa. De
.i< eea, foarte rar joc cu el. Nu înţelege că trebuie pur şi simplu să
Ir bucuri de joc.
- Şi ce jocuri îţi plac ţie?
Ridică din umeri.
- Şah. Crichet. Privirea îi străluci. Orice fel de curse de cai.
- Şi mie îmi plac cursele de cai. Trebuie să mergem să călărim
mtr-o zi.
Dădu din cap gânditor.
- într-o zi, da.
După ce servitorul îi înmână paharul, Sheridan o conduse lângă
.şemineu.
Ea luă o gură din şampanie.
- Dar, revenind la fratele tău, pentru binele lui, sper să fie atât
de bogat pe cât am auzit, dar să nu fie dispus să liciteze prea mult
la jocurile de cărţi sau la cursele de cai. Nu mi-ar plăcea să o văd pe
ducesa lui sărăcind încă din primii ani de căsnicie. Dacă e să mă iau
după discuţiile pe care le-am purtat în seara asta, îmi place de ea.
-Toţi o îndrăgim. Dar, crede-mă, Olivia nu are de ce să îşi facă
griji. Thorn nu cred că are probleme financiare din moment ce e
dispus să îl împrumute pe Lisbourne.
- Lisbourne! Aruncă o privire spre uşă şi îşi coborî vocea. Toată
lumea spune despre el că ar fi bogat.
- Nu şi dacă e să ne luăm după ce spune Grey, zise Sheridan.
Cred că anii în care a jucat jocuri de noroc i-au pus capac şi nu stă
prea bine din punct de vedere financiar. Cu toate că nu cred că se
ştie asta.
-E i bine, lasă în seama lui Grey să ţină un astfel de secret. Se
pricepe la asta. Dădu din cap. Săraca mama... E hotărâtă să mă
căsătorească cu el, pentru că este convinsă că e bogat.
Sheridan păru că o priveşte cu atenţie.
- Dar cu siguranţă tu nu ai dori o astfel de partidă.
91
- Safarina Jejfries

- Doamne, nu! Lăsând la o parte că are de două ori vârsta mea,


e... are tendinţa să...
- Să atingă cu privirea acolo unde mâinile nu ajung?
Fata scăpă un oftat de uşurare. Nu mai încercase să explice în
cuvinte astfel de lucruri unui bărbat.
- Exact.
- Vrei să îl provoc la duel?
Vocea lui avea o tentă oţelită, ceea ce o uimi şi o tulbură în egală
măsură.
- Pentru mine? Pulsul începu să-i crească la gândul acela, până
când îşi dădu seama că ar fi putut fi doar o glumă. Nu ai face asta
şi o ştii prea bine.
- Mă faci mincinos? întrebă el.
- Spun că doar mă tachinezi.
Sheridan îşi miji ochii.
- Păi, te curtez. Nu asta ar face un pretendent?
Da. Corect. Subterfugiul lor. Se strădui să zâmbească. Un pre­
tendent adevărat, probabil, nu unul închipuit.
- Cu toate acestea, deşi ştiu că nu ai vorbit serios, apreciez că
te-ai gândit la asta. Din fericire, lordul Lisbourne nu a făcut nimic
grav până acum, aşa că nu se justifică un răspuns atât de exagerat,
fie el de la un pretendent adevărat sau de la unul închipuit.
-Atunci, rămâne aşa. Nu mi-ar plăcea să risipesc un glonţ pe el.
Dinspre uşă se auzi vocea unchiului ei.
-Acum sunt la dispoziţia ta, draga mea fetiţă. Chiar şi fără prezen­
ţa ta în cameră, tot mi-ai adus noroc. Aşa că putem pleca dacă vrei.
Era aproape pe punctul de a-i spune că poate să mai joace un joc
dacă dorea. Foarte rar avea şansa de a-1 avea pe Sheridan în preaj­
mă. Dar era extenuată cu adevărat şi nici nu avea vreo garanţie că
Sheridan mai rămânea.
-A r fi bine, unchiule. Chiar sunt obosită.
lordul Lisbourne a apăru lângă unchiul ei.
-V ă voi face o vizită mâine, domnişoară Pryde.
„Mulţumesc că m-ai avertizat.“
- Sunt sigură că mama va fi încântată să vă aibă oaspete.
Fiind foarte plin de el, ca de obicei, nu păru să sesizeze lipsa ei
de entuziasm. Vanessa abia de salută din cap.
92
*lin duce sub acoperire

- Atunci, o seară bună.


La fel şi dumneavoastră, domnule.
în timp ce lordul se întorcea în cealaltă cameră, discutând cu
unchiul ei, Sheridan îi puse mâna pe cot pentru a o opri.
- Eşti sigură că nu vrei să îl provoc la duel?
- Foarte sigură.
- Cu toate astea, mâine vă voi vizita şi eu. încearcă să progra­
mezi în aşa fel încât să ajung după venirea lordului Lisbourne.
-Asta chiar aş aprecia, spuse cu un zâmbet recunoscător. Dacă
nu e vreo problemă.
Se uită lung la ea, înainte să îşi retragă mâna de pe cotul ei.
Privirea îi deveni opacă.
-N ici o problemă. Practic, eşti membru al familiei mele. Grey
nu m-ar ierta niciodată dacă aş lăsa să i se întâmple ceva verişoarei
lui favorite.
Vanessa se simţi descurajată. După ce îl sărutase, după ce o
sărutase, după ce dansase cu el, după ce râseseră împreună în
seara aceea, el încă o vedea ca pe o soră mai mică şi care avea
nevoie de protecţie?
Nu era doar demoralizant, dar nu ştia dacă va mai putea evita să
devină doar o prietenă pentru Sheridan. Cât va mai putea îndura
loviturile cu care firea lui schimbătoare îi puneau la încercare în­
crederea în sine?

93
CapitoCuC 7

în dimineaţa de după petrecerea lui Thorn, Sheridan se uita pe


registrele contabile ale moşiei sale, încercând să găsească un sens
în rezultatul calculelor. Pur şi simplu, nu înţelegea de ce veniturile
diferitelor sale proprietăţi nu crescuseră aproape deloc în ultimul
an, de când moartea tatălui său îl forţase să se ocupe de asta.
Aplicase câteva schimbări sugerate de Grey, dar până acum nu
avuseseră efect. îi spusese asta lui Grey, dar fratele său îi răspunse­
se că rezultatele se văd în timp. Deşi Sheridan fusese de acord, tot
nu înţelegea de ce recoltele bogate din toamna trecută nu produse­
seră nici un efect asupra veniturilor. Citise despre modalităţile de a
vinde resursele viabile ale proprietăţii, cum ar fi cheresteaua şi car­
nea de vânat, şi scosese la licitaţie diverse obiecte menite să aducă
profit rapid, dar, deşi temperase pierderile, nu le oprise de tot.
La naiba cu toate.
Sheridan se poziţionă în scaun pentru a privi prin glasvand că­
tre grădină. Prima dată când văzuse biroul, după sosirea familiei
sale din Prusia, se gândise că nu fusese proiectat bine. Camera era
lungă, iar lăţimea era diminuată de rafturile cu cărţi aliniate pe
pereţii laterali. Deoarece uşa care dădea în hol era aşezată în faţa
uşilor de sticlă care dădeau spre grădină, singurul loc unde putea fi
aşezat biroul era înaintea glasvandului, astfel că scaunul biroului
era aşezat cu faţa spre grădină.
Cu timpul, îşi dădu seama că încăperea avea câteva aspecte
practice. Deoarece grădina era scăldată în lumină şi uşile erau din
sticlă, putea să aibă destulă lumină naturală în timpul verii, astfel
că nu era nevoit să aprindă nici o lumânare până târziu în noapte.
Dacă se întorcea în scaun, putea vedea cum veneau măcălendrii
şi privighetorile să se scalde în fântână sau putea să se delecteze
privind verdele iederii englezeşti, răcoroase care creştea pe pereţi.
Petrecea o mare parte din timp căutând alinare în aceste momente
94
— Vn duce sub acoperire -

de contemplare. Nu înlocuiau reprizele de călărie de dimineaţă,


dar îl ajutau.
în ziua aceea însă nu funcţiona. Avea prea multe în minte,
încât grădina să îl poată linişti. Trebuia să găsească o cale prin
care să crească veniturile - chiriaşii şi servitorii depindeau de el.
Dar cheltuielile exagerate făcute de unchiul Armie scufundaseră
Armitage Hali şi proprietăţile învecinate într-un hău atât de adânc,
încât începuse să se teamă că nu va fi niciodată capabil să aducă
situaţia pe linia de plutire.
Din pragul intrării în birou, cineva îşi drese vocea. Sheridan îşi
ridică privirea şi îl zări pe administratorul tatălui său.
- M-aţi chemat, Excelenţă? întrebă William Bonham.
- Bonham! Ce bine că ai venit. Intră, intră, vreau să îţi spun ceva.
Bonham intră şovăitor.
- Nu e nimic de rău, sper.
- Nimic mai rău decât ceea ce se petrece de câţiva ani încoace.
-A sta e bine, cred, spuse Bonham cu o privire mâhnită.
Cel puţin, el îşi dădea seama de gravitatea situaţiei. Sheridan se
ridică în picioare, de după biroul său. Ca în cazul multor obiecte
de mobilier care decorau atât Armitage Hali din Lincolnshire, cât
şi Armitage House de aici, din Londra, biroul era inutil de extrava­
gant şi de bogat în ornamente. Când va avea ocazia, Sheridan avea
de gând să redecoreze locul şi să înlocuiască piesele de mobilier în
stil rococo cu altele cu un design mai simplu. Dar asta se va întâm­
pla când va reuşi să încetinească spirala descendentă în care erau
prinse proprietăţile ducatului.
Făcu un semn spre scaunul aflat în faţa biroului.
- Te rog să iei loc. Eu sunt un pic prea agitat ca să stau jos. După
ce Bonham se aşeză, Sheridan adăugă. Am luat o hotărâre. îşi re­
primă resentimentul pe care îl simţea ori de câte ori se gândea la ce
urma să facă. Ai dreptate. Trebuie să vând cei mai buni cai din graj­
durile unchiului Armie, din grajdurile mele. Vânzarea lor va asigura
proprietăţii fondurile de care este atâta nevoie pentru renovarea
reşedinţelor închiriate, amânată prea mult.
Făcu câţiva paşi în spatele biroului. Oricum, nu avem nevoie de
atâţia cai de călărie. Simţi un junghi în piept, dar ignoră durerea.
95
- SaSrina Jeffries

Deşi, încă rămân la ideea că ar trebui să mai păstrăm câţiva cai


din rasa Thoroughbrad. Banii pe care îi primim din premii şi taxe
acoperă, practic, cheltuielile de întreţinere. Chiar dacă nu sunt cai
de curse valoroşi.
- Este o decizie înţeleaptă, duce, spuse Bonham. Ştiu că unchiul
dumneavoastră făcea un spectacol din etalarea cailor, dar să deţii
un grajd atât de mare nu este o chestiune practică.
- Sunt de acord, deşi mă doare să recunosc asta. Trase aer în
piept. Deci, te ocupi de organizarea unei-licitaţii la Tattersall?
- Desigur. Dar asta o să îmi ia câteva săptămâni, dacă sunteţi
de acord.
- Mă aşteptam să dureze atât. Luă o foaie de hârtie de pe biroul
său şi se îndreptă spre Bonham să i-o înmâneze. Am făcut o listă cu
caii care urmează a fi vânduţi. Cred că ar trebui să organizăm două
licitaţii, să începem cu cea pentru caii de aici de la Londra, iar apoi
cu vânzarea celor de la moşie.
-Cum doriţi. Deşi, v-aş sugera...
- Ca toţi să fie vânduţi în cadrul unei singure licitaţii mai
mari. Ştiu. îmi amintesc ce mi-ai spus. Se sprijini cu şoldul de birou.
Dar am vorbit cu alţi domni care se pricep, de la clubul Father’s, iar
ei sunt de părere că ar fi mai eficient ca licitaţiile să fie organizate
separat.
- Sunt caii dumneavoastră, Excelenţă. Prin urmare, puteţi să
organizaţi vânzarea cum vă convine.
Bonham păru ofensat, la naiba. Era evident că Sheridan fusese
prea direct.
- Chiar ţin cont de sfatul tău, Bonham. Eşti conştient de asta,
nu-i aşa?
- Da. Se lăsă o linişte stânjenitoare. Bonham se foi în scaun.
Sper că dumneavoastră şi familia dumneavoastră sunteţi bine. Am
aflat că aţi ieşit aseară împreună cu ducesa.
Sheridan îşi reprimă o replică tăioasă la menţiunea pe care băr­
batul o făcuse la adresa mamei sale. Bonham fusese doar politicos.
-A şa este. Apoi făcu o pauză, când îl fulgeră un gând. De unde
aţi aflat asta?
Obrajii lui Bonham se înroşiră.
96
‘Un duce sub acoperire -

- Din ziare. Era o ştire despre un eveniment de societate orga­


nizat de fratele dumneavoastră la Thorncliff.
La naiba.
- Da, ei bine, a fost o chestiune mai degrabă neoficială şi organi­
zată pe neaşteptate. O adunare restrânsă. De ce se simţea vinovat
că nu îl invitase şi pe Bonham? Nici măcar nu fusese petrecerea lui,
iar Bonham nu fusese la spectacolul de caritate.
Nu fusese, nu-i aşa? Doamne, dacă ar fi fost, atunci ar fi trebuit
să se simtă extrem de ofensat.
Bărbatul clătină din cap, ca şi când i-ar fi auzit gândurile lui
Sheridan, ceea ce ar fi fost ridicol.
- O, spuse, în articol se menţiona că dumneavoastră şi domni­
şoara Pryde o să vă căsătoriţi. Felicitări, Excelenţă!
Simţi un gol în stomac. Cine naiba ar fi putut spune jurnaliş­
tilor o asemenea minciună? Vanessa nu ar fi nici ea prea fericită.
Curtea pe care i-o făcea fusese gândită doar pentru a-1 face gelos pe
Juncker, nu pentru a-i lega unul de celălalt în mod irevocabil, astfel
că, dacă s-ar fi despărţit, să nu însemne compromiterea reputaţiei
şi a vieţilor lor.
Din păcate, Bonham nu terminase ce avea de spus.
- Ştiu că nu este treaba mea, dar vă spun că e un gest foarte
curajos din partea dumneavoastră să vă căsătoriţi, având în vedere
problemele financiare actuale -
-Ai dreptate, nu este treaba ta. Bonham se albi la faţă. Totuşi,
pentru liniştea dumitale, să ştii că domnişoara Pryde are o zestre
substanţială. Probabil că exagerase puţin, dar interesul manifestat
de Bonham îl irita.
Aparent, cuvântul chiar îl linişti pe Bonham, deoarece chipul lui
se lumină.
-A sta e bine. Pare a fi o decizie cu adevărat înţeleaptă.
Sheridan nu dorise să insinueze că se căsătorea cu Vanessa, dar
reticenţa lui obişnuită cu privire la viaţa lui personală îl împiedică
să-i spună contrariul.
- Mă bucur că sunteţi de acord, spuse sarcastic.
Bonham părea că nu înţelesese ironia.
97
Sabrina Jejjries -—-

O clipă. Sheridan citise Times în dimineaţa aceea şi nu văzuse


ştirea.
- La ce ziar te referi, Bonham?
- La London Society Times.
Sheridan oftă. Acelaşi ziar care scria despre familia sa încă de la
sosirea lor în Anglia. De fapt, publicase bârfe despre Grey încă din
momentul în care fratele lui pusese piciorul pe ţărmurile Angliei,
în urmă cu douăzeci şi cinci de ani.
Ei, poate nu chiar de atâta vreme, dar, oricum, de o perioadă al
naibii de lungă.
- Pot să vă trimit exemplarul meu, dacă vreţi, se oferi Bonham,
dat fiind că tăcerea lui Sheridan se prelungea.
-Mulţumesc, dar nu e cazul să te deranjezi. Sunt sigur că pot
găsi un exemplar în sala de lectură de la club.
Bonham îl privi dezaprobator.
- Dacă-mi permiteţi, Excelenţă, mai este un domeniu unde ar
trebui să restrângeţi cheltuielile: cotizaţia de la club.
- Din fericire - sau din nefericire, din perspectiva ta - nu plătesc
cotizaţie. Tatăl meu a obţinut statutul de membru pe viaţă sau ceva
de genul acesta. Oricum, nu mă costă nimic. Pentru că, dacă nu ar
fi fost aşa, aş fi părăsit clubul fără nici o remuşcare, doar pentru a
face economii.
Bonham părea dezamăgit. Sărmanul om muncise din greu să îl
ajute pe Sheridan să găsească o cale să acopere gaura financiară
pe care unchiul lui o făcuse cu ani în urmă. Ce ar fi trebuit să facă
Bonham era să tempereze excesele unchiului Armie. Dar unchiul
Armie nu fusese tipul de om care să se lase condus de un simplu
administrator.
-Sheridan! Aici erai. Mama lui intră în birou, fluturând un ziar,
fără să lase impresia că l-ar fi observat pe Bonham care, în momen­
tul în care ea îl strigase pe Sheridan, se ridică şi se dădu la o parte.
Ai apucat să citeşti ziarul London Society Times? Puse ziarul pe bi­
rou. Ai intenţionat să le spui despre curtea pe care i-o faci Vanessei?
El zâmbi chinuit.
- Mama, Bonham este aici. Poate că ar trebui să lăsăm discuţia
asta pentru mai târziu.
98
—*1in duce sui acoperire -

Se gândea ca subiectul să îl dezbată după vizita la reşedinţa fa­


miliei Pryde, când avea să afle dacă Vanessa văzuse ziarul. Iar dacă
il văzuse, cum primise toate acestea.
Mama se opri dintr-odată pentru a se uita în jur. Sheridan ar fi
putut spune cu exactitate momentul în care îl zărise pe Bonham,
pentru că se înroşi instantaneu. Oare chiar era ceva între ei? Sau
pur şi simplu era stânjenită că vorbise chestiuni personale în faţa
lui? Cu mama, era greu să îţi dai seama.
Bonham se înclină în faţa mamei şi apoi a lui Sheridan.
- De fapt, Excelenţă, dacă nu mai e nimic altceva, mă retrag.
- Mulţumesc, Bonham, spuse Sheridan. Cred că asta e tot. Apre-
<it'z faptul că ai făcut un drum atât de lung pentru o discuţie atât
de scurtă.
Aruncând o privire grăitoare spre mama lui Sheridan, Bonham
spuse.
- întotdeauna sunt fericit să vizitez reşedinţa Armitage,
lixcelenţă. Apoi plecă. De îndată ce bărbatul ajunse în hol, mama
deschise gura, dar Sheridan duse un deget la buze şi se duse să
închidă uşa. Ea înclină capul, în semn de încuviinţare.
- Ce a fost asta? Sunt sigură că putem să avem încredere în
Honham. E discret.
- Dar probabil că nu şi servitorii.
- Fără nici un dubiu că servitorii au auzit deja bârfele. Aşadar,
degeaba îţi faci griji.
întorcându-se la biroul său, Sheridan făcu semn spre scaunul pe
<are îl eliberase Bonham.
-A sta doar dacă vrei să discuţi cu mine despre articol. Dar nu e
(.izul. Oricum, nu încă. După o răsuflare rapidă, precipitată, ducesa
se aşeză pe scaun.
- Despre ce voiai să discutăm?
- Despre conversaţia ta cu unchiul Vanessei.
Femeia îl privi sfidător.
- Nu-mi pasă ce scrie în articolul ăla. Nu a fost nimic altceva
decât un flirt nevinovat. Simţi cum o menghină i se strânge în jurul
pieptului.
99
— Sabrina Jeffries

-Vrei să spui că articolul se referă în mod specific la tine şi la


Sir Noah?
Sfidarea ei păli.
-Am crezut că ştii. Nu l-ai citit?
- Bineînţeles că nu. Când să aibă timp să citească bârfele?
Luă ziarul şi scană rubricile până când găsi partea menţionată
de mama sa şi de Bonham.

Evenimentul neprogramat care a avut loc la reşedinţa lui


Thornstock din Mayfair a inclus dansuri şi o cină pentru cei
câţiva aleşi, îndeajuns de norocoşi pentru a fi invitaţi. Ducele
deArmitage a dansat cu domnişoara Pryde, verişoara fratelui
său vitreg, pentru ca apoi să reuşească să o aibă ca parteneră
pentru dansul de la cină pe aceeaşi femeie încântătoare. Au exis­
tat zvonuri în ultima vreme că domnişoara Pryde îl preferă pe
talentatul domn Juncker în faţa oricărui alt pretendent, lucru
care nu s-a adeverit şi aseară - faimosul dramaturg a obţinut
doar un dans cu domnişoara Pryde, faţă de cele două obţinute
de ducele de Armitage. Corespondentul tău fidel pariază că vom
auzi în curând clopote de nuntă pentru domnişoara Pryde şi du­
cele de Armitage.

Sheridan se strâmbă. Vanessa îl va ucide. Dacă oamenii aveau


impresia că ei erau ca şi logodiţi, vor avea dificultăţi în a le schimba
percepţia şi să poată ulterior să se căsătorească cu altcineva. Din
moment ce el era sigur că Juncker nu se va căsători în nici un caz
cu ea, însemna că perspectivele ei de a se logodi cu alt bărbat care
i-ar fi fost pe plac se năruiau.
Dar încă nu aflase nimic despre mama lui, aşa încât continuă să
citească.

Există indicii şi despre iminenţa unei alte posibile căsătorii.


Ducesa văduvă de Armitage a fost văzută în compania lui Sir
Noah Rayner în mai multe rânduri, iar cei doi păreau foarte afec-
tuoşi. Şi el a avut succes şi a avut-o drept companioană la cină.
Poate că a patra oară este cu noroc pentru ducesă.

Un val de mânie îl cuprinse pe Sheridan.


100
Tin duce sui) acoperire -

-Ce e asta... ce încearcă acest nenorocit să spună? O ţintui pe


mama sa cu o privire dură. Că tu ai fost nefericită cu toţi ceilalţi soţi?
- Cum ar fi cu tatăl lui, de exemplu?
Era o prostie să fie supărat pentru asta. Părinţii lui nu ascun-
seseră niciodată faptul că mariajul lor se bazase pe prietenie şi că
dragostea romantică nu intrase niciodată în discuţie. în ciuda fap­
tului că îl irita, era ceva ce atât el, cât şi fraţii lui vitregi acceptaseră
ca fiind adevărul despre familia lor.
- Deci, autorul are dreptate? continuă el. Eşti interesată din
punct de vedere sentimental de Sir Noah sau pur şi simplu te folo­
seşti de el ca să îl faci gelos pe Bonham? Sau pretinzi că eşti intere­
sată de el din alte motive?
Femeia sări din scaun.
- Nu văd pentru ce îţi faci griji.
El îşi încrucişă braţele peste piept.
- Este problema mea dacă tu încerci să „investighezi“ moartea
tatălui lui Grey, cochetând cu Sir Noah.
Şocul nedisimulat de pe chipul ei îl făcu să înţeleagă că presupu­
nerea lui fusese greşită. Apoi, expresia ei dispăru şi făcu loc încă­
păţânării cu care se obişnuise din partea mamei sale.
- Şi dacă ar fi fost adevărat? Se uită de sus la el. Tu nu procedezi
la fel, încercând să te apropii de domnişoara Pryde ca să ajungi la
mama ei?
Doamne, dar mama chiar ştia cum gândesc fiii ei. în ciuda fap­
tului că ştia ce urmărea ea, îl pusese în defensivă.
-Ţi-am mai spus şi înainte, nu este atât de rău cum pare.
- Este inutil să negi asta. înainte să plece din oraş ieri, Grey mi-a
spus că are de gând să te pună pe tine să faci asta.
Asta nu era stilul lui Grey.
- Chiar aşa?
- Vrei să spui că mint?
La naiba. Dacă nu era atent, discuţia putea degenera, astfel
încât mama să facă afirmaţii pe care el să nu le poată aproba
sau respinge.
- Cu toţii ştim că uneori eviţi să spui adevărul. Mai mult, am
avut impresia că Grey se grăbea să plece din oraş. Aşa că nu văd
motivul pentru care ţi-ar fi făcut mai întâi o vizită.
101
—Sabrina Jejjries -—■

Mama îi zâmbi plină de satisfacţie.


-M-am întâlnit întâmplător cu el când eram în vizită la Gwyn.
Ea a fost cea care i-a dat numele unui obstetrician renumit din
Londra. Asta s-a întâmplat înainte ca el să vină aici.
Nu avea cum să o contrazică. Nu înainte de a discuta cu Gwyn.
-D upă cum ţi-am mai spus, cochetez cu Vanessa pentru că ea
vrea să îl facă gelos pe Juncker. Asta-i tot. Când femeia deschise
gura, ca şi când ar fi vrut să îi contrazică spusele, el ridică braţele.
Dacă vrei o confirmare, va trebui să o întrebi pe ea. Deja am spus
mai mult decât ar fi trebuit.
Nu avea de gând să recunoască faptul că mama sa avea dreptate
în privinţa celuilalt motiv de a fi în preajma Vanessei. Era genul de
secret pe care mama l-ar fi scăpat în timp ce îşi făcea confidenţe cu
tânăra domnişoară. Şi, pe undeva, ştia că ar fi rănit-o profund pe
Vanessa. Refuza să-i facă aşa ceva. I se părea greşit.
„La fel de greşit precum faptul că te foloseşti de ea ca să afli ceea
ce vrei?“
înjură în barbă. Era în misiune. Existenţa familiei sale era în
pericol. Patru bărbaţi muriseră deja. Cineva distrusese laboratorul
Oliviei, ar fi putut muri şi ea în explozie. Dacă urmau mama sau
unul dintre fraţii săi? Trebuia să afle cine era cel care încerca să-i
ucidă sau să-i mutileze pe membrii familiei sale.
-Acum, dacă nu te superi, continuă el, trebuie să mai studiez
nişte registre înainte să o vizitez pe Vanessa. Poate că este şi ea în­
grijorată de articolul din London Society Times. Trebuie să o asigur
încă o dată că asta nu îi va afecta foarte mult planurile de a pune
mâna pe Juncker. Să nu mai vorbim de faptul că i-am promis să o
protejez de Lisbourne. Iar el îşi lua promisiunea în serios.
Mama pufni.
- Dacă spui tu.
- Te mai pot ajuta cu ceva?
Femeia se ridică de pe scaun.
-Nu, pentru moment.
- Bine. Atunci ne vedem diseară, strigă pentru a o opri din mar­
şul ei spre uşă. Sper că vei păstra secretul.
- Desigur. Nu fac aşa de fiecare dată?
102
------------ Tin duce sub acoperire -—---------

Sheridan îşi înăbuşi un zâmbet sceptic.


- Nu întotdeauna.
Mama nu păru să aprecieze gluma, prin urmare părăsi încăperea
pufnind. El se întoarse la examinarea registrelor sale.

103
CapitoCuC8

Vanessa dormi până târziu şi coborî să-şi ia micul dejun abia


după prânz. După o masă copioasă, care să o ajute să facă faţă în­
tâlnirilor pe care le avea în cursul după-amiezii, frunzări ziarele
aşezate pe masă până când găsi London Society Times, ziarul ei pre­
ferat. Nu-i luă mult până când văzu articolul despre petrecerea de
la Thornstock. Cu cât citea mai mult, cu atât se simţea mai rău.
Cine era acel jurnalist care reuşea să fie prezent la atât de multe
petreceri private sau care să aibă legături cu oamenii care mergeau
la atâtea petreceri private? Panicată, se întoarse spre valetul care
strângea masa.
- Ştii cumva dacă mama a văzut ziarul acesta?
- Nu prea cred, domnişoară. încă nu a coborât la micul dejun.
Slavă Cerului! Poate că mama ei chiar se simţise rău când o lăsa­
se cu unchiul Noah şi venise acasă.
Dar Vanessa nu era atât de naivă încât să meargă să vadă ce face.
Las-o pe mama să doarmă. Şi ca să fie sigură că mama ei nu va citi
niciodată articolul din ziarul de cancan, Vanessa îl făcu sul şi se
grăbi să urce scările. Din nefericire, nu apucă să ajungă în camera
ei înainte ca mama să o abordeze în hol. Flutura o pagină din ziar
spre ea.
- Ce înseamnă asta, domnişoară?
- Habar nu am despre ce vorbeşti, mamă. Uneori mergea să facă
pe inocenta. însă nu era cazul de data asta.
-N u? Atunci, ce este asta? Mama îi smulse ziarul de sub braţ.
- L-am luat în cameră să îl citesc.
- O poveste verosimilă. Nici măcar nu aş fi văzut bârfa asta dacă
nu ar fi fost prietena mea, care a venit să mă felicite pentru „cuplul
minunat“ de aseară. Se apropie, lovind-o cu ziarul şi forţând-o să
se refugieze în camera ei. Deci, în timp ce eu eram bolnavă în pat,
tu a trebuit să mă sfidezi şi să dansezi cu Armitage nu o dată, ci de
104
'Un duce sui) acoperire

două ori! Aruncă cu ziarul spre Vanessa. Când puteai să fii cu Lord
Lisbourne.
-lordul Lisbourne a fost în sala de jocuri toată noaptea, protestă
Vanessa.
- Exact! Mama ei îşi înfipse un deget în articol. Puteai şi tu să fii
acolo, atârnând de braţul lui, încurajându-1, purtând discuţii intime...
Pentru numele lui Dumnezeu, despre ce tot vorbea mama ei?
De unde ştiuse că marchizul era acolo, când ea însăşi nu aflase
decât târziu?
O, nu. Sigur nu. Frunzări ziarul. Câteva paragrafe mai jos de
fragmentul în care scria despre ea şi Sheridan, găsi o menţiune
despre lordul Lisbourne.

Bârfele spun că sala de jocuri a fost la fel de animată ca şi


sala de dans. Marchizul de Lisbourne s-a comportat admirabil,
se spune că a câştigat un pot încă de la prima oră a serii, având-o
lângă el pe moştenitoarea domeniului Hitchings.

Cel ce scrisese articolul îi putea aduce sfârşitul.


-M amă, pot să-ţi explic...
Mama pufni.
-N u te osteni. Ştiu ce ai de gând. Şi nu-mi place absolut deloc.
Vanessa se încordă. Mama ei înţelesese care era ţinta adevărată
a speranţelor ei?
Mama o împinse cu degetul în piept.
- încerci să îl faci gelos pe domnul acela Juncker, ca să îl faci să
te ceară de soţie.
Fata răsuflă uşurată. Slavă Cerului că mama vedea lucrurile doar
la suprafaţă.
- Ei bine, eu nu o să tolerez aşa ceva, continuă ea. Data viitoare
când te întâlneşti cu Lord Lisbourne, fetiţo, vei flirta cu el, cu ni­
meni altcineva.
Firea temperamentală a Vanessei luă foc. Putea să tolereze maşi-
naţiunile, ţipetele şi încercările mamei ei de a o căsători, dar detesta
să i se spună „fetiţo“. Suferea prea mult că Sheridan o considera aşa.
- Sau ce o să faci, mamă? O să mă arunci în stradă? O să mă
înfometezi, aşa cum i-aţi făcut tu şi tata lui Grey?
105
Sabrina Jejjries

Mama păru surprinsă. Nici nu era de mirare. Era obişnuită ca


Vanessa să îi treacă cu vederea comportamentul în loc să facă scandal.
-A stea sunt faptele tatălui tău. Eu nu am avut nimic de-a face
cu asta.
- Dar nici nu l-ai oprit, nu-i aşa? Să îi fi luat apărarea în faţa lui
tata. O sfidă cu privirea. Nu sunt o fetiţă. Sunt o femeie matură,
care ştie ce are de făcut. Nu mă voi mărita cu Lord Lisbourne, nici
acum şi niciodată. De altfel, ştiu din surse sigure că marchizul
este un jucător înrăit şi că are buzunarele goale, ca să mă exprim
în termenii tăi favoriţi. Aşa că se învârte în jurul meu doar
pentru că este forţat să se căsătorească cu o femeie care deţine o
zestre semnificativă.
Mama se albi.
-A sta este... nu poate fi... Nu este adevărat. îşi duse mâinile la
piept. Nu te cred. Cine este „sursa sigură“?
- Una de mare încredere, jur.
- Dacă nu spui cine este, nu am posibilitatea să evaluez sur­
sa, spuse pufnind. Prin urmare, va trebui să fii drăguţă cu lordul
Lisbourne, deoarece...
Vanessa oftă.
- Este vorba despre Grey. Via Sheridan, dar mama nu trebuia să
ştie asta. Şi tu ştii că Grey află astfel de informaţii în mod cinstit.
L-ai mai văzut şi cu alte ocazii cum a valorificat financiar astfel
de informaţii.
Mama privi în altă parte, incertitudinea de pe chipul ei demon­
strând în mod clar cât de convingător fusese pentru ea argumentul
Vanessei.
- Bine. Poate că Grey doar îi netezeşte calea fratelui său vitreg să
se năpustească pe zestrea ta.
- Haide, mamă, nu înţelegi? Cel care vrea să pună mâna pe zes­
trea mea este lordul Lisbourne.
- Mi se pare greu de crezut.
- Bine. Atunci să te măriţi tu cu el. Se întoarse şi se îndreptă spre
dormitorul ei. O, şi apropo, a spus că ne va vizita astăzi, aşa că ar
fi bine să mă îmbrac.
- Poftim? ţipă mama ei. De ce nu spui aşa? Doamne, abia am
timp să mă pregătesc!
106
'Un duce sub acoperire — ■

Ultima imagine pe care a văzut-o Vanessa pe când se ducea în ca­


mera ei fu cea a mamei ei care se grăbea spre dormitor, strigându-şi
servitoarea şi menajera.
La trei fix, ora la care erau aşteptaţi să sosească cei cu care se în­
tâlnise în seara precedentă, Vanessa se strecură pe scări, tăcută ca
o pisică, sperând să evite o altă întâlnire cu mama ei. Regreta deja
ultima confruntare. Nu-i plăcea când se enerva şi se răstea la mama
ei. O făcea să pară exact copilul pe care mama ei şi l-ar fi dorit.
Voia să-şi controleze temperamentul. Tata avusese deseori crize
de furie, iar ea fusese îngrozită când, copil fiind, era martoră la ele.
Din nefericire, mama scotea ce era mai rău din ea. Astfel că
Vanessa se simţi uşurată să afle de la valet că mama ei era deja jos,
aşteptând-o în cel mai frumos salon pentru a-1 primi pe primul
invitat. Aruncă o privire în interiorul salonului şi văzu că lordul
Lisbourne era deja acolo şi că venise în mod evident ca „să-i facă
curte“, după cum îi plăcea cameristei ei să zică. Ca de obicei, se
îmbrăcase mult prea elegant pentru o vizită - de data asta, într-un
costum de velur de culoare albastru-închis, cu pantaloni bufanţi
până la genunchi, de culoare azurie. Ar fi trebuit să fie fericită că
nu purta o perucă plină de pudră.
Oare de ce marchizul era obsedat de catifea? Era evident că îi
plăcea să fie văzut îmbrăcat în catifea. Vanessa ar fi putut crede
că era demodat din cauza vârstei, doar că unchiul ei, care era cam
de aceeaşi vârstă, nu ar fi purtat o astfel de ţinută nici mort. Cu
siguranţă, Lord Lisbourne angajase un servitor care ştia mai multe
decât el în ceea ce priveşte vestimentaţia.
Chiar şi aşa, nu şi-l putea imagina pe încrezutul marchiz că
i-ar permite unui umil servitor să îi dea sfaturi despre cum să
se îmbrace.
Bărbatul o zări în uşă şi se repezi spre ea. Atunci observă ce avea
în mână. Margarete. O, Doamne! îi adusese un superb buchet de
margarete şi trandafiri de seră şi insista să i-1 ofere chiar el, în loc
să roage un servitor să pună florile în apă.
Le admiră, ţinând buchetul la o distanţă de un braţ.
-S u n t frumoase. Se strădui să nu inspire, dar degeaba. Aşa
cum i se întâmpla mereu când era vorba de margarete, începu să
107
Sabrina Jeffries

strănute. Iertaţi-mă... hapciu! Lord Lis... hapciu, hapciu! Sunt... Nu


pot... hapciu.
Slavă Domnului că mama ei se repezi să îi ia buchetul din mână.
- Opreşte-te chiar acum, domnişoară! Florile astea sunt minu­
nate. Le mirosi şi se uită la fiica ei. Nu-mi pot imagina de ce te
comporţi aşa când le vezi.
Asta reaprinse firea temperamentală a Vanessei.
-Mamă, ştii de ce!
Reacţia ei alergică la margarete era atât de virulentă, încât nu le
plantau în grădină.
- Prostii. Mama îl privi pe Lord Lisbourne care părea derutat
de situaţie. Nu îi da atenţie, domnule. Mai mult ca sigur că a răcit,
despre asta e vorba.
Când bărbatul se îndepărtă panicat, fata se abţinu să nu râdă.
Poate că asta era soluţia de a scăpa de Lord Lisbourne.
-V ă rog să o iertaţi pe fiica mea. Probabil că a răcit când a fost
aseară la teatru.
Ca o confirmare a spuselor mamei ei, Vanessa se aşeză şi îşi suflă
nasul în batistă.
- Opreşte-te, spuse mama, aşezându-se şi ea pe scaun. E cea
mai uşoară răceală pe care ai avut-o, din moment ce erai bine de
dimineaţă.
Asta păru să-l mai liniştească pe Excelenţa Sa, pentru că se re­
aşeză pe canapea, cu toate că în partea cea mai îndepărtată de locul
unde stătea Vanessa.
Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Mama ei se străduia să facă con­
versaţie, întrebând despre bătrâna mamă a lordului Lisbourne, care
avea aproape nouăzeci de ani. Nu fusese însă o întrebare inspirată.
Marchizul se strădui să-i explice motivul pentru care trebuia să
stea departe de persoanele bolnave, şi anume să nu-i transmită
boala scumpei sale mame.
Din fericire, valetul apăru în uşa salonului.
- Excelenţa Sa ducele de Armitage este aici pentru a o vizita pe
domnişoara Pryde, doamnă.
Mama ei se uită la servitor.
- Spune-i că nu suntem acasă.
108
— Tin duce sui) acoperire

Vanessa sări în picioare.


- Nu fi nepoliticoasă, mamă. O să vadă caleaşca lordului
Lisbourne şi va şti că suntem acasă. Nu vrem să îl supărăm pe fra­
tele iubitului nostru Grey. în timp ce valetul stătea în uşă şi aştepta
cu stoicism un răspuns, Vanessa adăugă. Te rog să îl conduci pe
Excelenţa Sa înăuntru.
Deşi nu părea fericită de situaţie, mama ei aprobă aproape im­
perceptibil din cap, valetul se grăbi să plece, iar Vanessa respiră
adânc, fără să-şi dea seama.
Când Sheridan fu anunţat, mama şi lordul Lisbourne se ridicară
în picioare. Tânărul arăta încântător. Era îmbrăcat cu haina de că­
lărie de culoare galbenă, care îi punea în evidenţă verdele ochilor,
cu pantaloni bufanţi din piele de căprioară şi cu cizme înalte, ceea
ce îi dădea un aer mai degrabă neprotocolar.
Vanessa nu se putu abţine să-i zâmbească.
- Foarte frumos din partea dumitale că ai venit, domnule.
Sheridan, care ţinea mâinile la spate, se înclină în faţa ei şi a
lordului Lisbourne, apoi luă sticla neagră pe care o ascunsese la
spate şi se apropie de mama Vanessei.
- Lady Eustace, m-am gândit că v-ar plăcea un lichior din perele
de pe moşia mea.
Un zâmbet de surpriză fulgeră chipul mamei în timp ce pri­
mea sticla.
- Pentru mine? Este un gest foarte frumos din partea dumitale,
Excelenţă. într-adevăr, îmi place să beau cidru de mere din când în
când, dar nu am băut niciodată ceva făcut din pere.
-Sper să vă placă, spuse Sheridan politicos.
Cu siguranţă că găsise drumul spre inima mamei fetei. Femeii
chiar îi plăceau cidrul şi vinul.
Apoi se întoarse spre Vanessa şi îi oferi un buchet de crini.
-Aceştia sunt pentru tine.
Inima ei prostuţă începu să bată cu putere.
- De unde ştiai că sunt florile mele preferate?
- Pentru că am un nas fin. Când fata îşi înclină capul întrebătoa­
re, el râse. Mirosul tău - miroşi ca un crin.
-O, deci... asta e.
109
Sabrina Jeffries

în spatele ei, Lord Lisbourne pufni. Fetei nu-i venea să creadă


că Sheridan ştiuse care era parfumul ei şi că îi adusese flori care
miroseau la fel! Cât de surprinzător că observase aşa ceva! Nu
s-ar fi aşteptat la asta de la Studiosul Sheridan sau de la Sfântul
Sheridan. El se aplecă îndeajuns de mult încât ceilalţi să nu observe
şi îi făcu cu ochiul, iar ea fu nevoită să se abţină să râdă. începuse
să observe că uneori se comporta ca un ştrengar.
Uşurată, se duse să îl roage pe valetul aflat în hol să îi pună buche­
tul în apă. Când se întoarse, lordul Lisbourne îşi lua la revedere. Din
fericire, regulile referitoare la vizite erau de partea ei în acea zi. Nu
numai că oaspeţii nu aveau voie să abuzeze de ospitalitatea gazde­
lor, dar, în cazul în care apărea un alt invitat care îşi anunţase vizita,
primul venit trebuia să plece în decurs de câteva minute.
îi ură toate cele bune lordului Lisbourne, abia aşteptând ca
acesta să părăsească încăperea pentru a-şi ocupa din nou locul
pe canapea. Puţin tulburată, observă că Sheridan se aşezase mai
aproape de ea decât o făcuse marchizul. Dacă ar fi început să
tuşească sau să strănute în preajma lui, s-ar fi îndepărtat? Se îndo­
ia. Sheridan nu părea a fi genul de persoană căreia să îi fie teamă
de o răceală.
El îi zâmbi mamei.
- Mi-a părut rău să aud că aţi fost prea bolnavă să puteţi veni
la mica petrecere dată de fratele meu aseară. Şi mama mea a fost
dezamăgită.
Vanessa îşi reprimă tendinţa de a râde.
-în ţeleg, Lady Eustace, continuă Sheridan, că v-aţi făcut
debutul în acelaşi an cu mama mea.
Asta o şocă pe Vanessa.
- E adevărat, mama? E adevărat că ţi-ai făcut debutul atât de
târziu? Cât aveai pe atunci? Douăzeci şi şapte?
- Douăzeci şi şase, draga mea. Doar cu un an mai mare ca tine.
- Da, dar eu nu mi-am făcut debutul la vârsta asta.
Mama ei ridică o sprânceană.
- Şi încă nu eşti măritată. Cel puţin, eu nu mi-am irosit tinereţea
fără a-mi găsi un soţ. Am avut bunul-simţ să îl accept pe primul
care m-a cerut la vârsta aceea.
- Mamă, spuse Vanessa, ridicându-se nervoasă.
110
—Un duce suB acoperire -

Fu nevoită să-şi muşte limba ca să nu spună că, în toţi anii ace­


ia, mama ei îi descurajase pe toţi pretendenţii ei, toţi cei care nu
erau Grey. Dacă ar fi spus ce gândea, mama ei i-ar fi făcut situaţia
şi mai grea.
- în orice caz, spuse mama, ar trebui să îţi dai seama de ce m-am
măritat atât de târziu. Mai erau şi celelalte mătuşi ale tale, surorile
mele mai mari. Bunicul tău nu putea cheltui cu debutul celorlalte
până când cea mai mare fiică nu se mărita. Aşa că am fost nevoită
să aştept până când fiecare dintre ele s-a căsătorit.
- O, mamă, nu am ştiut.
Mama ei îşi aranjă fusta, pufnind.
- Ei bine, acum ştii. Familiile au obligaţii - părinţii au obligaţii.
Şi, uneori, nu-i lasă pe copii să facă ce vor.
Asta era o altă aluzie la adresa Vanessei, dar ea ştia foarte bine că
nu trebuia să o contrazică. Când situaţia se înfierbânta cu mama,
era mai bine să continue să îşi joace cartea în loc să se certe. Mama
ei era nemiloasă în luptă, chiar dacă era vorba despre fiica ei. Sau
în mod special dacă era vorba despre fiica ei.
Destăinuirea mamei ei o făcu însă pe Vanessa să se întrebe dacă
nu cumva toate încercările prin care trecuse mama ei nu fuseseră
motivele care o determinaseră să fie atât de înverşunată să deţină
controlul în privinţa alegerii unui soţ pentru Vanessa.
între timp, Sheridan se uita pe rând la ea şi la mama ei. Era
evident că relaţia dintre ele era cu totul diferită de cea dintre
Vanessa şi mama lui. I se păruse că se înţeleseseră foarte bine la
petrecerea de la Thorncliff.
Era timpul să schimbe subiectul.
- Deci, mama, tu şi ducesa eraţi prietene pe atunci? întrebă
Vanessa, fiind chiar curioasă acum.
Mama se îndreptă în scaun.
-U n fel de prietenie. în mare parte, mergeam împreună la ace­
leaşi baluri, dineuri şi petreceri. Dar Lydia s-a căsătorit foarte re­
pede cu tatăl lui Grey. Familia Fletcher a avut o înţelegere cu acest
bărbat, dat fiind faptul că mama Lydiei era amanta lui secretă şi s-a
gândit că mariajul cu fiica ei îl menţinea în... s-a abţinut să spună
„pat“, amintindu-şi, evident, cu cine vorbea. în sfera ei, ca să mă
exprim astfel.
—- SaSrina Jejfries

Sheridan avea o privire de gheaţă.


- Nu mi-aţi spus aseară, Lady Eustace, că nu sunteţi o persoană
bârfitoare?
Asta o făcu să se revolte.
- Este o diferenţă între ceea ce este cunoscut de toată lumea şi
bârfă.
- Deci, înţelegerea asta era ştiută de toţi? întrebă Sheridan.
- Era secretul cel mai prost ţinut din Londra.
Sheridan se încruntă.
- Şi planul bunicii mele de a-1 menţine pe tatăl lui Grey în „sfera“
ei a funcţionat?
- Presupun. Este greu de spus, din moment ce a mai trăit doar
până i s-a născut moştenitorul. în sfârşit mama Vanessei păru să
înţeleagă că nu se comporta conform regulilor de politeţe, aşa că
dădu din mână a dispreţ. O, dar de ce vorbim despre astfel de lu­
cruri triste? Mai bine să discutăm despre moşia ta, Armitage. Este
în Lincolnshire, corect?
Părea că asta îl prinse nepregătit.
- într-adevăr. Aşa este.
Sheridan se uită la Vanessa, dar fata ridică din umeri. Nu avea
nici cea mai vagă idee unde bătea mama ei.
-Am auzit că Lincolnshire este un loc frumos de vizitat, spu­
se femeia, în special în această perioadă a anului, când se strâng
recoltele şi se apropie festivalurile la care se organizează întreceri
cu tauri.
Fata miji privirea spre mama ei.
- Deci, aţi fost la moşia mea din Lincolnshire.
- Nu. De ce crezi aşa ceva?
- Pentru că aţi menţionat festivalul de la Sanforth, unde au loc
întreceri cu tauri. Festivalul nu este unul foarte cunoscut. De fapt,
cred că este ultimul care se mai organizează în Anglia. Au mai exis­
tat câteva, dar nu s-au mai organizat de două decenii.
- Sunt sigură că am auzit de festival pe undeva. Din nou, mama ei
anulă comentariul cu un gest de parcă s-ar fi ferit de un ţânţar ener­
vant. Oricum, nu am fost niciodată la Sanforth. Asta îmi amintesc.
- Nici eu nu am fost, interveni Vanessa, dar îmi amintesc că am
citit despre festival. Este organizat de ziua unui sfânt...
112
- ‘Un duce sui acoperire

- Sfântul Brice, spuse Sheridan.


- Corect. Şi nu este vorba despre un singur taur pe care îl fugă­
reşte întreaga mulţime prin oraş?
Sheridan aprobă din cap, deşi acum o privea ciudat.
- Obiceiul a început acum şase sute de ani. Mi s-a spus că străinii
au încercat să-l oprească, dar oraşul s-a opus. De fapt, nici eu nu
am participat niciodată la festival.
- Mi-am adus aminte unde am citit despre asta, exclamă
Vanessa. Era în cartea cu titlul: Sporturile şi distracţiile oamenilor
din Anglia: inclusiv distracţiile interne şi rurale, jocuri distractive, jo­
curile de mai, pantomime, spectacole, procesiuni, concursuri şi ochelari
spectaculoşi, din trecutul îndepărtat până în prezent, scrisă de dom­
nul Strutt.
- Doamne, Dumnezeule, îţi aminteşti titlul ăsta în detaliu?
- Nu chiar.
A arătat spre raftul de cărţi de lângă ea. Pur şi simplu am vede­
rea bună şi pot să-l citesc de aici.
-Ah, zâmbi Sheridan. într-adevăr, ai o vedere foarte bună. Eu
abia dacă reuşesc să citesc câteva cuvinte.
- Ei bine, eu chiar am citit cartea din scoarţă în scoarţă. Aşa că
mi-a fost uşor să recunosc titlul.
Mama ei dădu din cap.
- N-o lăsa să te păcălească. îşi aminteşte tot felul de lucruri de
genul ăsta. Mă ameţeşte.
- Nu mi-ai înţeles ideea, mamă. Faptul că tu îţi aminteşti despre
cursa cu tauri mi se datorează mie. Trebuie să-ţi fi citit partea asta.
Sau să îţi fi povestit despre asta, sau altceva de genul ăsta.
- Ei bine, nu sunt sigură de unde am auzit, dar nu e dintr-o car­
te. De asta sunt sigură.
Sheridan părea să găsească acest lucru foarte interesant, deşi
Vanessa nu şi-ar fi dat seama de ce. De ce-1 interesa dacă mama ei
fusese vreodată la Sanforth? De fapt, de ce îl interesa faptul că îşi
făcuse debutul odată cu mama lui? Părea mai degrabă preocupat să
o cunoască pe ea. Ar fi vrut să creadă că o făcea pentru a afla cum să
gestioneze prejudecăţile mamei în legătură cu persoana lui, astfel
încât să se poată căsători cu ea. Dar, din păcate, nu credea că ăsta
era motivul. Pur şi simplu, nu ştia despre ce putea fi vorba.
SaSrina Jeffries

Pentru că tăcerea se prelungi, mama îşi drese vocea.


- Sunt sigură că oamenii din Sanforth sunt fericiţi că aţi preluat
controlul moşiei Armitage. Din câte am auzit, unchiul dumitale
era un risipitor.
-Mama, te rog...
- Ce e? E adevărat, iar dumnealui ştie asta. Mama îşi ridică băr­
bia înainte. Sunt sigură însă că ducele face tot ce-i stă în putinţă ca
să amelioreze situaţia în care se află moştenirea.
Vanessei îi venea să plângă. Mama era aproape la fel de subtilă
ca şi articolul din ziar. Putea la fel de bine să strige în gura mare că
vrea să ştie dacă Sheridan are nevoie de bani.
- Fac tot ce pot mai bine, spuse Sheridan cu diplomaţie, deşi
muşchii maxilarului i se contractau nervos.
-Acesta e motivul prezenţei dumneavoastră aici? întrebă mama
ei pe un ton care ei i se păru de o falsă modestie.
Vanessa gemu. Cum putea să oprească toată această nebunie?
Mama niciodată nu o băga în seamă în asemenea situaţii.
- Nu ştiu la ce vă referiţi, spuse Sheridan pe un ton atât de no­
bil cum ea nu-1 auzise niciodată vorbind. Am venit aici să vă vizi­
tez pe dumneavoastră şi pe fiica dumneavoastră. Asta ar trebui să
fie evident.
Mama ei schimbă tactica auzind replica lui glacială.
- Desigur. Şi este foarte frumos din partea dumneavoastră. Mai
ales că aveţi lucruri importante de făcut. Cum ar fi să vindeţi părţi
din proprietatea nepoţilor mei. Oricum, aşa am auzit.
Asta îl făcu pe Sheridan să încremenească.
- Pentru o femeie care pretinde că nu este o bârfitoare, cu sigu­
ranţă că sunteţi una care împrăştie foarte multe bârfe. Se aplecă.
Dar vă atenţionez că nu-mi plac intriganţii de nici un fel. Ceea ce
înseamnă că nu vă permit să dezvăluiţi detalii despre situaţia mea
financiară doar pentru amuzamentul dumneavoastră. Şi, dacă in­
tenţionaţi să mă faceţi de ruşine faţă de fiica dumneavoastră, zic
să vă gândiţi mai bine. Vanessa şi cu mine suntem prieteni, iar
prietenia aceasta nu se va destrăma din cauza dumneavoastră.
Cuvintele lui o făcură să îşi dorească să plângă. Prieteni? încă o
mai vede ca pe o prietenă? Credea că era mult mai bine decât să fie
văzută ca un duşman, dar ar fi vrut mult mai mult de la el. Cum să
114
Un duce sui) acoperire ~~

facă să-i schimbe impresia pe care o avea despre ea? Putea oare
să schimbe asta?
Apoi nu mai auzi ce spuneau. O, Doamne, dacă vreodată va afla
că încercarea ei de a-1 face gelos pe Juncker fusese doar o „schemă“
prin care să îl atragă să se căsătorească cu ea, Sheridan va pune
capăt „prieteniei“ lor fără nici un regret. Dar acum era prinsă la
mijloc. Nu mai putea schimba cursul faptelor. Nici pretendenţii.
Ceasul din hol bătu ora exactă, iar Sheridan se ridică.
- Cred că mi-am depăşit timpul de vizită.
Judecând după aerul lui înţepat şi după ceea ce spusese,
Vanessa ştiu că era cu adevărat ofensat.
Totuşi, reuşi să dea dovadă de curtoazie în faţa amândurora pen­
tru că se înclină şi-i spuse mamei:
- Sper să vă placă lichiorul, doamnă. Apoi se întoarse spre
Vanessa, cu o uşoară temperare în atitudine. Mulţumesc pentru
conversaţie. O zi bună amândurora.
Şi ieşi din cameră.
Vanessa nu avea de gând să permită ca lucrurile să rămână aşa.
Se duse după el, ignorând faptul că mama striga în urma ei.
-Te întorci aici chiar acum, fetiţo! Nu te voi lăsa să alergi după
Armitage ca o prostituată de rând.
Din fericire, Vanessa putea oricând să o depăşească pe mama ei.
îl prinse din urmă tocmai când valetul îi dădea pălăria şi paltonul.
-Sheridan, lasă-mă să-ţi prezint scuze în numele mamei. Ea...
- Nu e nevoie să-ţi ceri scuze pentru ea. Ştiu că nu are nimic de-a
face cu tine.
-Dar...
-N u-ţi face griji. Aruncând o privire valetului, o trase deopar­
te şi-i spuse încet. O să respect înţelegerea noastră referitoare la
Juncker.
Asta o surprinse atât de tare, că abia fu în stare să îngaime ceva.
- Bine, mulţumesc, spuse înainte ca el să iasă pe uşă şi să coboa­
re treptele.
Câteva secunde mai târziu, o simţi pe mama sa apropiindu-se.
- Cel puţin, ştim un lucru acum, spuse mama, cu o urmă de
satisfacţie în voce. în mod clar, caută să se căpătuiască în urma
115
Sabrina Jejjries

căsătoriei. Altfel, cuvintele mele nu ar fi trebuit să-i provoace o


asemenea reacţie nervoasă.
încă supărată din cauza comportamentului mamei sale, Vanessa
se uită la ea şi-i spuse.
- Din fericire, am o zestre generoasă. Aşa că nu va fi nici o
problemă.
- Bine. Dacă vrea să îţi facă curte, asta nu poate decât să îi atragă
şi pe alţi domni, mai bogaţi. Aşa că, presupun, i-aş putea tolera
vizitele pentru o perioadă.
- între timp, să sperăm ca el o să te tolereze pe tine, replică ime­
diat Vanessa.
Apoi urcă scările, lăsând-o pe mama sa să inventeze un motiv
prin care să justifice în faţa celorlalţi vizitatori indisponibilitatea
Vanessei.
Vanessa o minţise însă pe mama ei. Deşi avea o zestre fru­
moasă, nu voia ca Sheridan să se căsătorească cu ea doar pentru
banii ei. Nu se aştepta nici să se căsătorească cu ea din dragoste -
nici măcar nu era sigură că voia să existe dragoste în căsnicia ei.
Faptul că îşi petrecuse jumătate din viaţă încercând să obţină dra­
gostea mamei sale sau măcar afecţiunea ei - fără succes însă - cu
siguranţă nu dorea să-şi irosească restul vieţii încercând să obţină
dragostea soţului ei. Ceea ce dorea era un soţ cu care să-şi îm­
părtăşească ideile, să găsească alinare în vremuri grele, să ducă o
existenţă liniştită.
Un soţ cu care să se bucure de plăcerile fizice şi să aibă copii.
Aşa că, ultimul lucru pe care şi-l dorea era să îl facă pe Sheridan
să se căsătorească cu ea doar pentru a-şi salva proprietatea, în
cazul în care zestrea ei ar fi fost destul de mare încât să-i capteze
interesul. Voia să o dorească pentru ea însăşi. La ce bun dacă se
căsătorea cu ea din obligaţie?

116
CapitoCuC9

Sheridan păşi în salonul de la reşedinţa Armitage cu sângele încă


clocotind. Era mai degrabă supărat pe el însuşi. Ar fi trebuit să
îşi tempereze furia, să găsească o cale prin care să o facă pe Lady
Eustace să mărturisească ceea ce el se chinuia să afle, în loc să se
aprindă ca un tinerel imatur cu temperament fierbinte.
- Nu pot să cred că eşti atât de furios, spuse sora lui vitregă,
Gwyn, din locul unde era aşezată, pe canapeaua preferată a mamei.
Nu îţi stă în fire să tropăi de colo până colo.
- Dar nu „tropăi de colo până colo“, merg. Aşa fac bărbaţii când
sunt nervoşi. Tropăi de colo până colo, chiar aşa? Mă faci să par
un tinerel imatur cu un temperament fierbinte. Se opri în faţa ei. Ar
fi trebuit s-o vezi pe Lady Eustace. îţi spun, femeia asta râdea de
mine. Râdea! Nici măcar nu a încercat să ascundă faptul că a fost
la Sanforth. Nu aş fi deloc surprins să aflu că ea i-a ucis pe unchiul
Armie şi pe tata cu mâinile goale.
-Amândoi ştim că este puţin probabil. Poate că a fost tipul ace­
la, Elias, executând ceea ce-i ceruse cel care l-a angajat, persoana
pe care noi nu am descoperit-o încă. De altfel, din câte am înţeles
din povestea ta, ea a fost extrem de confuză. Vreau să spun că mi
se pare că încerca să îşi amintească de unde ştia de cursele de tauri,
iar Vanessa a încercat să o ajute.
Sheridan dădu din cap.
- Nu înţelegi. Vanessa i-a dat mamei sale o justificare foarte
bună referitoare la sursa de unde a aflat, aşa că, dacă Lady Eustace
ar fi fost confuză, s-ar fi agăţat de asta. în schimb, femeia a spus
categoric că nu de acolo auzise. Fără să vină cu o alternativă. Râdea
de mine, jur!
Gwyn rânji.
-Am observat că nu susţii că Vanessa a încercat să ascundă per­
fidia mamei sale.
—Sabrina Jejfries -—-

- Pentru că ar fi fost absurd, spuse el.


Doar când auzea numele Vanessei îl cuprindea un soi de agitaţie.
Sărmana, era îngrozită de fiecare cuvânt care ieşea din gura mamei
sale. Nu ştiu cum poate să suporte o astfel de mamă. Acum înţeleg
de ce Grey îşi urăşte atât de mult mătuşa. Este o... bârfitoare agre­
sivă şi lipsită de maniere, care insista să mă ridiculizeze invocând
datoriile pe care le-am moştenit.
-Ah, acum apare adevăratul motiv al supărării tale. Nu ţi-a plă­
cut să te pună într-o lumină proastă în faţa Vanessei.
- Poftim? Asta e ridicol.
Nu ăsta era adevărul. Nu avea cum să fie. Nu-i păsa atât de mult
de Vanessa. Oare aşa era?
Gwyn încercă să se ridice, dar căzu la loc.
-Ai grijă, spuse Sheridan îngrijorat, dându-i mâna şi ajutând-o
să se ridice.
Dumnezeule, fiind gravidă în şapte luni, Gwyn era grea acum.
Copilul ei avea să fie puternic.
Şi proaspătul soţ al lui Gwyn era puternic ca un taur.
Odată ridicată în picioare, Gwyn zise:
- Mi-e foame. Ţie? Pot să cer să ni se aducă nişte ceai şi prăjituri.
Poate şi un măr. Stai, bucătăreasa mai face tartele alea delicioase
cu mere? Asta vreau: ceai şi prăjituri şi tarte cu mere... şi poate un
pic de brânză. O, şi murături. Da, e clar că vreau şi nişte murături.
- Mâncăm cât şapte, nu-i aşa? spuse el sec.
- Nici pe departe. Aseară, la cină, cred că puteam să devorez sin­
gură jumătate din ceea ce a pus Olivia pe masă. Ridică o privire
întrebătoare spre el. Apropo de seara trecută, tu şi Vanessa păreaţi
foarte intimi.
- Nu am de gând să comentez despre seara trecută. Tu şi mama
vreţi să mă însuraţi şi nu sunt de acord cu asta.
- De ce nu? Pentru că el nu răspunse imediat, Gwyn îl cercetă
cu privirea. Să nu-mi spui că încă o jeleşti pe Helen. Au trecut cinci
ani de atunci.
- Şase. Şi mi se pare că s-a întâmplat ieri.
Sau aşa ar fi trebuit să simtă. Nu trebuia să treacă rapid şi uşor
peste faptul că iubise o persoană doar pentru că aceasta murise. Nu
ar fi fost corect. Nu vreau să vorbesc despre Helen.
118
— ‘Un duce su9 acoperire

- Bine, atunci.
Sună după un servitor şi îi dădu o listă lungă cu mâncărurile şi
băuturile pe care le dorea.
Lui Sheridan nu-i venea să creadă. Femeile însărcinate aveau
mereu o foame de lup? Sau era doar cazul surorii lui, care arăta ca
şi când ar fi înghiţit un jambon întreg?
O imagine cu Vanessa în situaţia lui Gwyn îl copleşi pe neaş­
teptate - o Vanessa rumenă şi înfloritoare, o Vanessa care îi purta
copilul în pântece, o Vanessa care legăna pe fiul sau pe fiica lor pe
genunchi.
La naiba! Ce era în neregulă cu el? Simţea că o trădează pe Helen
închipuindu-şi aşa ceva, mai ales că nu-şi imaginase şi cu ea o astfel
de scenă. De ce o făcea cu Vanessa?
După ce servitorul ieşi, Gwyn îi făcu semn cu mâna.
- Din moment ce nu mă laşi să vorbesc despre Helen, să conti­
nuăm tirada ta la adresa lui Lady Eustace, „bârfitoarea agresivă şi
lipsită de maniere“. încep să mă simt mai degrabă fericită că nu
am cunoscut-o.
- Crede-mă, aşa trebuie să fii. în mod ciudat însă, furia lui se
răcise. Pur şi simplu, aş vrea să ştiu care-i era jocul. Nu pare să mă
placă. în schimb, mă tot chestionează referitor la situaţia financiară
a ducatului.
- Şi Vanessa nu i s-a alăturat?
-N u. Dimpotrivă, era oripilată de tirul de întrebări venit din
partea mamei sale.
Gânditoare, Gwyn se aşeză cu grijă pe canapea.
- Eşti sigur că Vanessa nu ştie nimic compromiţător despre
mama ei?
- Dacă ştie, a disimulat extraordinar de bine. Ridică din umeri.
Trebuie să mă întorc mâine la ele. Trebuie să aflu dacă mama ei ur­
mărea să afle adevărul sau pur şi simplu e doar o fiinţă îngrozitoare.
-Ar trebui să o iei şi pe mama cu tine.
- Pentru numele lui Dumnezeu, de ce?
-Au fost prietene pe timpuri. Sau cel puţin rude. Lady Eustace
a fost cumnata mamei în anul în care mama era căsătorită cu ta­
tăl lui Grey. Iar mama va avea şi justificarea perfectă de a merge
119
SaBrina Jeffries

acolo - pentru că vrea să o cunoască pe Vanessa după ce a văzut-o


la petrecerea Oliviei şi a lui Thorn.
Exact ce-i lipsea - mama lui şi Vanessa, punându-şi minţile la
contribuţie cu privire la orice.
Gwyn se foi.
- Oricum..., mama ce spune despre prezenţa lui Lady Eustace la
petrecerile de la conac? Ai întrebat-o?
- Bineînţeles că am întrebat-o, oftă Sheridan. La prima petrece­
re, după cum ştii, mama trebuia să se ocupe de un copil şi un soţ
bolnav. Abia a avut timp să vadă invitaţii. La a doua petrecere, era
în travaliu. Nu era în situaţia în care să ştie pe unde era lumea.
-C a să ne exprimăm delicat..., murmură Gwyn.
- Poftim?
-N u eşti în situaţia să... nu contează. îşi ridică capul. Mai spun
încă o dată că, dacă mergi cu mama, ea poate să o facă pe Lady
Eustace să rememoreze împreună petrecerile de familie într-un
mod mult mai firesc decât dacă tu scoţi aceste informaţii de la ea.
- Probabil. Nu voia să recunoască în faţa lui Gwyn, dar nu-i plă­
cea ideea să discute cu Vanessa având-o pe mama lui în preajmă.
Era destul de greu chiar şi numai în prezenţa mamei ei să monito­
rizeze conversaţia.
Dar Gwyn avea un punct de vedere just. El nu era acolo pentru
a se conversa cu Vanessa. El trebuia să se converseze cu mama ei.
Asta dacă putea numi „conversaţie“ ceea ce vorbea mama ei.
Poate că ar trebui să o responsabilizeze pe Gwyn. Şi ea avea un
rol în investigaţie.
- Deci, spuse el, încercând să pară nonşalant, ai apucat să vor­
beşti cu Lady Hornsby?
Gwyn se încruntă.
-N u. Dar nu pentru că nu aş fi încercat. Nu „a fost acasă“ nici
măcar o zi de când am demarat noi asta.
- Lucrul ăsta e foarte interesant.
- Şi eu cred asta. Am de gând să mai încerc mâine încă o dată.
înainte să apuce să mai comenteze, intrară servitorii cu un
festin demn de un rege. Sau, mai degrabă, demn de o regină în­
sărcinată. Chipul lui Gwyn se lumină şi abia reuşi să aştepte ca
120
— Tln duce sui) acoperire

servitorii să plece, încât să îşi poată umple farfuria cu cele mai


ciudate combinaţii de mâncăruri.
Sheridan se aşeză pe un scaun în faţa ei şi luă o tartă cu mere.
- Crezi că am exagerat cu investigaţia? Muşcă din tartă. Era foar­
te bună într-adevăr. E posibil ca toate aceste decese să fie exact
ceea au părut în tot acest timp - morţi ca urmare a unor accidente
sau boli? E posibil să nu aibă nici o legătură unul cu celălalt, în
afara faptului că toate implicau câte o persoană apropiată mamei?
-N u exagerezi deloc. Gwyn luă o bucăţică de prăjitură şi apoi
una de murătură. Am dovedit deja că tatăl lui Grey a fost otrăvit.
Din câte ştim, ticălosul l-a otrăvit şi pe Grey, dar el a supravieţuit.
Mai ştim şi că biletul care se presupune că a fost scris de Joshua
pentru tata, cel care l-a condus pe tata spre moarte, nu a fost în
realitate scris de Joshua. Şi mai ştim că Elias, cel care ar fi putut
foarte bine să scrie acele bilete, a fost angajat să facă tot felul de
ticăloşii care aproape că i-au ucis pe câţiva dintre noi. Apoi, el a fost
otrăvit în închisoare. Asta este cu siguranţă o probă incriminatorie,
nu e doar o simplă coincidenţă.
- Ei, când prezinţi aşa situaţia...
Ea dădu din cap cu înţelepciune, în timp ce tăia două feliuţe
subţiri de prăjitură şi una de murături şi îşi făcea un fel de sandviş.
-A sta pare dezgustător, spuse el.
-A şa pare, nu? Tăie o bucăţică din sandviş şi o mâncă. Se linse
apoi pe buze. Mama e bine? Chiar îţi place Vanessa?
El se încordă.
- Bineînţeles că-mi place de ea. întotdeauna mi-a plăcut. Este o
femeie foarte plăcută. „Care sărută ca o seducătoare.“
- Nu la asta mă refeream, ştii foarte bine ce am vrut să spun.
- Cred că da, dar atât poţi să-ţi spun. „Cel puţin ţie.“
Mai rămânea să se convingă şi pe el.

în următoarele două zile, Sheridan se duse conştiincios la


reşedinţa Eustace din Queen's Place, la ora potrivită pentru vizi­
te, încercând să facă cercetări cu privire la locurile unde se aflase
Lady Eustace la cele două petreceri de la conac. Femeia continua
însă să fie evazivă şi necooperantă. întrebările lui păreau să o
121
■— Sabrina Jeffries

nedumerească pe Vanessa. Se temea că ar putea să-şi dezvăluie in­


tenţiile înainte să afle care era adevărul.
Aşa că, în cea de-a treia zi, urmă fără tragere de inimă sfatul lui
Gwyn şi o rugă pe mama lui să îl însoţească. Aceasta fu foarte ama­
bilă şi acceptă imediat, ceea ce-1 făcu să-şi fi dorit să o fi întrebat
mai devreme. De ce se temuse?
De data asta se duseră în vizită după ora cinci după-amiază,
atunci când sunt aşteptate vizitele prietenilor şi ale familiei. Lady
Eustace nu mai avusese nici o legătură cu-mama lui în ultimii
zece ani, dar cele două femei erau încă rude, după tatăl lui Grey.
Presupunea că asta le unea pentru totdeauna.
Când ajunseră, dădură de unchiul Noah, care se afla în vizită la
sora lui. Sheridan se vedea nevoit să o vadă pe mama lui flirtând cu
unchiul Vanessei. Cel puţin, o putea avea pe Vanessa partener de
conversaţie. Aşa cum făcuseră şi în ocaziile precedente, discutară
despre orice, de la grădinărit - de care era pasionat, având cunoş­
tinţe şi despre plantele hibride - la cai şi până la cărţi. Fără ca el să
fi bănuit, ea era o mare cititoare şi, cu toate că preferinţele ei nu
coincideau cu ale lui, amândurora le plăcea poezia. în mod cert,
fusese atrasă de talentul de poet al lui Juncker.
Gândul acesta îl amărî. Vanessa era o femeie mult prea delicată
pentru farsele şi gusturile teatrale ale lui Juncker. în ziua aceea
purta o rochie veselă, în nuanţa despre care Gwyn spunea că era
„luminiţa de seară“. Oricum i-ar fi zis, nuanţa acea de galben-închis
făcea ca ochii ei albaştri să devină scânteietori, iar pielea ei
să strălucească.
Sau poate că pur şi simplu aşa o vedea el - scânteietoare şi stră­
lucitoare. La naiba, trebuia să fie atent. în special când zâmbetul
ei cuceritor făcea ca totul să fie şi mai dificil.
Nu trebuia să se gândească la ea în felul acela, dar cu toate astea
o făcea. La naiba!
Singura soluţie era să se concentreze pe obiectivul vizitei lor - să
o facă pe Lady Eustace să vorbească. Femeia fu realmente surprin­
să şi fericită că mama lui Sheridan o vizita. Din păcate, mama lui
nu părea dornică să rememoreze prea multe despre trecutul lor
comun şi nu se grăbea să conducă conversaţia în direcţia pe care
el o dorea. Ar fi făcut-o el însuşi, dar nu găsea ocazia de a începe.
122
—lin duce sud acoperire —

Prin urmare, de îndată ce doamnele terminară subiectele de in­


teres comun, conversaţia lor fu urmată de o tăcere grea. Sheridan
o instruise pe mama sa despre ce să spună şi ce să întrebe pentru
a o lăsa pe Lady Eustace să vorbească despre cele două petreceri de
la conac. Dar, ca de obicei, mama lui nu putea urma un plan propus
de copiii ei. întotdeauna îşi urma propriul drum.
- Deci, spune-mi Cora, zise ea, e adevărat că tu şi Eustace v-aţi
purtat urât cu fiul meu cel mai mare pe vremea când locuia cu voi?
Sheridan scăpă o înjurătură. Asta era mai mult decât să îşi urme­
ze propriul drum. Asta era ca şi cum s-ar fi aruncat de pe o stâncă.
Se uită la Vanessa în căutare de ajutor, dar ea era în mod evident
amuţită de şoc. între timp, Lady Eustace, rămase cu gura căscată
şi evident oripilată de faptul că mama lui fusese atât de directă.
Unchiul Noah ridică ochii către cer, ca şi cum s-ar fi rugat la îngeri
să îl ajute să conducă discuţia spre ape mai calme.
- Mamă, spuse Sheridan ferm, nu cred că e momentul potrivit să...
- Este singurul moment pe care îl am la dispoziţie. Nu am de
gând să mă mai întorc aici, aşa că este unica mea şansă să obţin un
răspuns de la harpia asta cu privire la comportamentul ei mizerabil
faţă de primul meu născut.
în cele din urmă, Lady Eustace îşi veni în fire.
- Nu ştiu ce ţi-a spus Grey, dar...
- Mi-a luat ani întregi să-l fac să îmi spună ceva, o întrerupse
mama, în mod evident fără să îi pese de faptul că Lady Eustace se
învineţise la faţă. Chiar şi aşa, am fost nevoită să deduc adevărul
în totalitatea lui, discutând cu servitorii. Dar asta nu explică de ce
m-ai trădat în felul ăsta. Ce ţi-am făcut să merit aşa ceva? Grey era
doar un copil. Merita mai mult de la unchiul şi mătuşa lui.
Da, merita. Deşi fierbea de furie, pe chipul mamei lui se citea
durerea. Sheridan simţi un gol în stomac, rememorând durerea pe
care o văzuse pe chipul părinţilor lui Helen. Familia îţi poate rupe
inima uneori.
Dar mama lui nu terminase. Se aplecă înainte în scaunul ei.
- Şi tu erai prietena mea. Ţi l-am încredinţat pe fiul meu în vârstă
de numai zece ani pentru că am crezut că îi va prinde bine să înveţe
cum să conducă un ducat într-o bună zi şi pentru că m-am gândit,
în mod evident greşit, că unchiul lui şi prietena mea îl vor trata cu
123
Sabrina Jejjries

blândeţe. Dar acum, că am aflat cum a ales soţul tău să îl trateze -


l-a înfometat, l-a bătut, a încercat să îi fure dreptul dobândit prin
naştere - trăiesc în fiecare zi cu vina asta. Mi-am dat seama că, deşi
teoretic ceea ce plănuisem eu era cel mai bine pentru viitorul lui,
nu putusem să prevăd că Eustace îi va face rău. Cu toate astea...
Sheridan se ridică în picioare.
- Mamă, ar trebui să plecăm.
Mama lui dădu din cap.
- Nu am terminat. O fixă pe Lady Eustace cu o privire de ghea­
ţă. Cum poţi să trăieşti purtând vina asta? Cum ai putut accepta
atitudinea soţului tău? Cum ai acceptat aşa ceva? Dădu din picior
nervoasă. Ai un răspuns pentru mine? O scuză plauzibilă? Mă în­
doiesc că există aşa ceva.
Lady Eustace rămase cu gura deschisă, dar nu se auzea nici un
cuvânt din partea ei. Sir Noah se ridică şi-i întinse mâna mamei
lui Sheridan.
- Este o zi atât de frumoasă. Poate că ar fi bine să facem o plim­
bare prin grădina din Queen's Place, ducesă.
- Propunerea dumitale sună foarte bine, spuse ea, dar nu-i luă
mâna. Mai întâi aştept un răspuns de la sora dumitale.
Lady Eustace se ridică şi arătă cu degetul tremurând spre uşa
salonului.
- Ieşi. Afară. Din. Casa. Mea.
Mama lui Sheridan se ridică cu o privire de oţel.
- încântată. Dar mai întâi va trebui să îmi răspunzi la întrebare.
Cu o expresie tristă, Vanessa se ridică şi ea.
- Mă tem că nu are nici un răspuns să vă dea, pentru că mi l-ar
fi dat mie, acum mult timp, când am întrebat-o.
- De partea cui eşti tu, fetiţo? interveni brusc mama ei.
- De partea lui Grey, spuse Vanessa încet. întotdeauna de partea
lui. Pentru că nu a avut pe nimeni în casa asta căruia să îi pese de
el, în afară de mine.
Asta îl lovi drept în inimă pe Sheridan. Ştia că Grey suferise, dar
grozăvia că fratele lui vitreg fusese singur într-o casă în care unicul
lui prieten fusese o fetiţă, îl duru foarte tare. Atunci înţelese de ce
fratele lui nu voise să se mai întoarcă în casa aceea şi să fie din nou
în preajma mătuşii sale. Cum ar fi putut?
124
— Tin duce sub acoperire

Mama lui se întoarse către Sir Noah.


-Cred că am putea să facem plimbarea aceea, domnule. Acesta
este probabil singurul răspuns pe care îl voi primi de la sora
dumitale.
Sheridan se uită la Vanessa. Mama lui avusese dreptate în pri­
vinţa unui singur lucru. Nu avea nici un rost să mai încerce să ob­
ţină ceva de Lady Eustace în ziua aceea.
- Te alături plimbării noastre? o întrebă el pe Vanessa.
Fata aprobă din cap cu tristeţe. Nu putea să o condamne. Şi el ar
fi vrut să plece cât mai repede posibil de lângă mamele războinice.
Deşi îi plăcuse încrâncenarea mamei sale de a afla adevărul. Ceea
ce i se întâmplase lui Grey, o poveste despre care el până atunci
ştiuse doar o mică parte, fusese nedrept şi injust. Chiar şi după ce
reluase relaţia cu fiul ei mai mare - o relaţie care fusese destrămată
de forţe independente de voinţa ei - mama lui încă suferea că nu
putuse preveni ceea ce se întâmplase.
Sheridan simţi un nod în gât. Tatăl lui murise fără ca măcar să
ştie de ce Grey fusese atât de distant de ei toţi. Un motiv în plus să
facă tot ce putea ca să afle cine îi ucisese tatăl.
Ieşiră toţi patru, oprindu-se tăcuţi doar pentru a-şi lua pălăriile
şi paltoanele de la servitor, ca şi când ar fi plecat de la o înmormân­
tare. Era un fel de înmormântare. Era finalul a tot ce mai rămăsese
din prietenia mamei lui cu Lady Eustace.
Odată ajunşi pe strada luminată de felinare, se îndreptară spre
frumoasa grădină folosită în special de cei care locuiau acolo şi de
oaspeţii lor. Sir Noah şi mama lui Sheridan se duseră direct spre
statuia reginei Anna, iar Vanessa îl trase pe Sheridan de braţ
spre altă alee.
După o oarecare distanţă, unde nu mai puteau fi auziţi, îi spuse:
- Nu a fost distractiv?
- Permite-mi să-ţi prezint scuze în numele mamei mele, în­
cepu el.
- Nici vorbă. O admir pe mama ta. îşi apără copiii cu ferocitate,
dar fără să-i calce în picioare pe cei care nu merită furia ei. Mama
o merită, crede-mă.
- Tu erai doar un copil când a venit Grey. De unde ştiai prin ce
trecea?
125
— SaSrina Jeffries

- La fel cum a ştiut şi mama ta. Din alte surse. în cazul meu,
au fost servitorii. Şi citind printre cuvintele pe care şi le adresau
părinţii mei sau auzind discuţiile lor atunci când ei credeau că nu e
nimeni prin preajmă. Am aflat puţin şi de la Grey. în primul rând,
am observat cum se ferea, ori de câte ori era tata prin preajmă.
-Nu-mi imaginez cum mergea relaţia lor, ţinând cont de ceea
ce a spus mama.
- Greu. Deşi Grey a plecat la şcoală la treisprezece ani, venea
acasă în vacanţe şi în săptămânile dintre semestre. Când am fost
îndeajuns de mare, mi-a spus câte ceva din câte a suferit înainte
să meargă la Eton. Cred că simţea nevoia să îl asculte cineva şi să-i
pese de el. Odată plecat la şcoală, pedepsele s-au oprit. Nu mai era
acasă timp suficient pentru a-i putea fi aplicate, dar nu a putut
scăpa definitiv de controlul tatălui meu până când nu a împlinit
douăzeci şi unu de ani. înainte să plece, ori de câte ori venea acasă,
mă lua cu el la plimbare chiar în grădina asta. M-a învăţat să călă­
resc, a avut grijă de mine să nu cad din copacii în care mă căţăram.
-Te căţărai în copaci? întrebă el, nevenindu-i să creadă.
Ea chicoti.
- în cei mai mici. Eram ca un băieţoi, până când am primit prima
mea păpuşă, la vârsta de doisprezece ani. De atunci, Grey a început
să mă ia la cumpărături.
-A şa cum trebuia să facă un frate mai mare.
- Da. Amintirile puseră stăpânire pe Vanessa. Se eliberă de ele
scuturându-se. Nu a fost niciodată ca un văr pentru mine. A fost
fratele meu în toate aspectele, mai puţin legal. Deşi mama a vrut
să ne căsătorească, nici unul dintre noi nu a luat în serios asta. Se
cutremură. Pot să îmi imaginez doar cât de nepotrivit ar fi fost.
- Fără îndoială. Se îndreptară spre o bancă unde puteau să
se aşeze amândoi, asigurându-se totuşi că îi văd pe unchiul ei şi pe
mama lui. Nu că aş vrea să schimb subiectul, dar mama ta va folosi
acuzaţiile mamei mele împotriva ta?
Gândul că Lady Eustace va proceda astfel îi îngheţă sângele.
Vanessa nu avea nici o vină.
- Pentru că i-am ţinut partea ducesei? Probabil. Dar mama este
genul care latră, dar nu muşcă. Dacă ne uităm în trecut, singura ei
126
— Tin duce sub acoperire -

fărădelege a fost că a închis ochii atunci când tata făcea ce voia cu


Grey. Ca şi tata, voia proprietăţile moştenite de Grey. Dar n-a avut
niciodată îndrăzneala să ridice mâna ea însăşi.
- Eşti sigură că nu-ţi va face rău?
Păru mişcată de întrebarea lui.
- în mare parte, furia ei va fi canalizată spre mama ta. Fără îndoială
că va trebui să îndur o oră sau mai mult de ţipete, dar nu e nimic nou.
- îmi pare rău dacă incidentul de astăzi a fost neplăcut pentru
tine şi unchiul tău.
- Sincer, a trecut mult timp de atunci. Făcu semn cu capul spre
locul unde se aflau mama lui şi Sir Noah care discutau pe un ton
scăzut, la picioarele statuii. în ceea ce-1 priveşte pe unchiul meu,
cred că mama ta compensează orice disconfort pe care l-ar fi resim­
ţit. Ştiai de când te-ai hotărât să o aduci cu tine că mama ta avea
de gând să se confrunte cu mama mea în privinţa celor întâmplate
în trecut?
- Doamne, nu! Aş fi lăsat-o acasă dacă aş fi bănuit asta.
Mama sa uitase în mod cert care era scopul vizitei. Nu ar fi putut
s-o acuze de asta.
-Deci... Vanessa continua să privească spre locul unde se aflau
cei doi. De fapt, de ce ai adus-o?
La naiba. Acum se afla pe un teren periculos.
- De fapt, a vrut să îţi facă o vizită, pe care a amânat-o prea
mult, pentru a-ţi mulţumi că ai venit la petrecerea lui Thorn.
Sprâncenele ei se ridicară atât de mult, încât aproape că-i atin­
seră părul.
- Cu greu pot să îmi închipui care femeie nemăritată, normală
la cap, ar fi putut să nu onoreze o astfel de invitaţie. Cu siguranţă,
eu nu aş fi făcut aşa ceva.
-A!
El nu ştia ce altceva putea să spună.
-Ai venit să mă vizitezi în fiecare zi după acea noapte...
-A şa cum trebuie să facă un bărbat care curtează o femeie, sub­
lime el repede.
- Da, dar partea ta din înţelegerea noastră era ca tu să mă cur­
tezi să îl faci gelos pe domnul Juncker. Partea mea - aşa cum am
127
----------- - SaBrina Jejjfries -—---------

stabilit - era să înţeleg că ai avut dreptate în cazul în care se dove­


deşte că nu e interesat să se căsătorească. Privi în jos spre mâinile
ei înmănuşate. Nici unul dintre noi nu ne-am îndeplinit partea de
înţelegere. Iar eu nici măcar nu pot să mă achit de a mea până când
tu nu te achiţi de a ta, ceea nu s-a întâmplat deloc în cazul tău.
Vreau să spun, cum pot să îl fac gelos când el nu este prin preajmă
să vadă că mă curtezi?
- Foarte bună observaţie. „La naiba.“ Ştiuse că nu avea la dispo­
ziţie decât câteva vizite în care să o investigheze pe Lady Eustace
înainte ca Vanessa să înceapă să-şi pună întrebări cu privire la mo­
tivele lui, dar mai avea nevoie de timp. Cu toate astea, ea fusese
răbdătoare şi fără să ştie ce punea el la cale. Am înţeles ce vrei să
spui. Cum sugerezi să rezolv problema?
Se uită la el, iar îmbujorarea obrajilor ei îi declanşă un senti­
ment ciudat de sălbatic în trupul lui, o nevoie mistuitoare de a o
poseda. Acum. în toate modurile posibile. Ceea ce era o nebunie,
bineînţeles.
- E simplu, spuse ea. Data viitoare îl aduci pe el drept compani­
onul tău, nu pe mama ta.
- Dar ce motiv să-i dau pentru a-1 convinge să mă însoţească în
vizita pe care ţi-o fac?
-Lasă-m ă să mă gândesc. Se gândi un moment. Ştiu! Poţi să îi
spui că ai nevoie de un companion pentru a-i distrage atenţia ma­
mei ca să poţi să vorbeşti cu mine şi să-ţi deschizi inima.
- S-ar putea să funcţioneze. Probabil că ar funcţiona, dar nu era
atât de sigur că îi plăcea. Ideea de a-1 implica pe Juncker era riscan­
tă. Omul putea să nu se comporte aşa cum trebuie cu ea. Sau să îi
frângă inima. Sau să pună mâna pe ea în scopuri vinovate.
Nu, nu trebuia să îşi facă griji pentru asta. Va refuza să o lase
singură cu acest individ.
Fata îi zâmbi dulce.
-Astfel, dacă domnului Juncker i-ar păsa măcar un pic de mine,
va încerca să îţi ia locul şi să-şi deschidă chiar el inima în faţa mea.
Şi voi şti cu siguranţă dacă mă vrea de soţie.
- Şi dacă nu înghite momeala, atunci vei fi conştientă că am
dreptate în privinţa lui?
- Da. Se uită la el. Pur şi simplu, simt nevoia să aflu adevărul.
128
— 'Un duce sub acoperire

Putea înţelege cum se simţea ea în situaţia aceea, dar îl deran­


ja că era atât de obsedată de Juncker. Omul era un coate-goale,
un arogant fără substanţă. Locul ei nu era lângă Juncker. Locul
ei era lângă...
Nu, asta era de neconceput. Nu contează că firea ei dulce îl stă­
pânea şi-l făcea să-şi dorească să o revendice ca fiind a lui. Nu era în
căutarea unei soţii. Poate că avea o zestre generoasă, dar, oricum,
n-ar fi fost îndeajuns să salveze ducatul Armitage. Iar salvarea du­
catului şi găsirea celui care a orchestrat uciderea tatălui său erau
singurele lui obiective în momentul de faţă.
Dar braţul ei lângă al lui şi mirosul ei de crini îi înceţoşau min­
tea în aşa fel, încât iar uita de ce nu trebuia să se căsătorească cu
ea. Era pierdut în faţa rochiei splendide şi ademenitoare pe care
o purta. Răsărise luna, învăluind grădina într-o lumină romanti­
că. Şi-o imagina în patul lui, cu sânii aceia voluptuoşi eliberaţi de
strânsoare, cu buclele ei la fel de negre ca abanosul răsfirându-se
pe pernă, în timp ce el...
Sir Noah şi mama lui se apropiará. Dumnezeule, spera ca întu­
nericul şi paltonul să ascundă reacţia corpului său. Nici un bărbat
nu ar fi vrut ca mama lui să îl vadă într-o astfel de stare. Mai spera
doar ca dorinţa lui să nu i se citească pe chip.
Dar, în mod evident, atât mama, cât şi unchiul Noah erau prea
distraşi să observe astfel de lucruri.
- Vanessa, începu unchiul ei să spună în timp ce se apropia de
ci. O voi conduce pe ducesă acasă cu caleaşca mea. Nu cred că sunt
in stare acum să o înfrunt pe mama ta. Spune-i că îi voi face mâine
0 vizită.
încruntându-se, Sheridan se ridică şi apoi o ajută şi pe Vanessa.
- Nu e nevoie să vă deranjaţi, domnule. O să mă ocup personal
s.1 o duc pe mama la reşedinţa Armitage. De altfel, trăsura mea este
mult mai sigură pe timp de noapte decât caleaşca dumneavoastră
(are nu e acoperită.
O să fiu în siguranţă cu Sir Noah. Tu nu ai nevoie de mai mult
1imp să petreci cu Vanessa?
Vanessa oftă.
Nu sunt sigură dacă vreunul dintre voi ar fi bine-venit în casa
noastră acum. Dacă nu mă întorc, mama va fierbe în furia ei până
129
- Sabrina Jeffries -—-

când se va răzbuna pe servitori. Aşa încât, este mai bine să mă


întorc să o calmez.
- Draga mea, îmi pare rău că ai fost prinsă la mijloc.
- Mie nu-mi pare rău, spuse Vanessa cu o umbră de zâmbet pe
chip, care dovedea că într-adevăr vorbea serios. Aţi spus adevărul.
Să sperăm că va avea ceva de învăţat din asta, deşi, din câte o cunosc
pe mama, mă îndoiesc. Se uită la Sheridan. Trebuie să mă întorc.
- Merg cu tine, spuse Sir Noah, dar nu voi intra înăuntru.
- O laşi pe nepoata dumitale să suporte de una singură furia
mamei ei? întrebă mama, spre surpriza lui Sheridan.
- Cred că ar fi nedrept, oftă Sir Noah. Să nu credeţi însă că îmi
face plăcere.
Apoi, îi oferi braţul Vanessei, care îl privi pe Sheridan.
- Ne vedem mâine.
-Voi veni la aceeaşi oră ca astăzi, răspunse el. Apoi privi după ei
cum se întorceau spre reşedinţa Pryde.
îi făcu un semn valetului care aştepta pe scările reşedinţei Pryde,
iar servitorul se grăbi să aducă trăsura.
- Te întorci mâine aici? întrebă mama lui.
- Da. I-am promis Vanessei că-1 aduc şi pe Juncker cu mine.
-Astfel încât tu şi Vanessa să-l faceţi gelos.
- Exact. Dar nu era ceva care să îl facă nerăbdător Şi încă nu
aflase ce trebuia de la Lady Eustace.
- Fata asta nu e interesată de domnul Juncker, să ştii. Ea te vrea
pe tine.
El dădu din cap dezaprobator.
- Este doar părerea ta, pentru că tu nu-ţi poţi imagina cum ar
putea să dorească pe altcineva în afară de fiul tău.
Mama pufni.
- îmi dau seama când o femeie este interesată de cineva, observ
asta atunci când se întâmplă.
- Crede-mă, nu este interesată de mine. Cu mult înainte ca noi
doi să începem să... flirtăm, ea i-a spus lui Grey despre interesul pe
care îl are faţă de Juncker.
- Dacă spui tu. Mama părea sceptică.
Era timpul să schimbe subiectul.
- Ce ai discutat cu Sir Noah? Sau îndrăznesc prea mult?
130
Un duce sub acoperire

- în mare parte, am discutat despre Cora. A vrut o explicaţie


detaliată a faptelor de care am acuzat-o, iar eu am vrut să aflu unde
era el când se întâmplau toate astea.
-Ah! Sheridan o luă de după umeri, amintindu-şi cât de mică şi
de fragilă era în realitate, în contrast cu firea ei puternică. Durerea
pricinuită de moartea celor trei soţi ar fi doborât pe oricine.
- Şi ce a spus?
- Mi-a amintit un lucru de care ştiam vag, încă de pe vremea
când eu şi Cora eram prietene, că moşia lui era departe, undeva în
nord, în Cumberland. Acesta a fost motivul pentru care el şi soţia
lui veneau rar la Londra, înainte de moartea ei. Un alt motiv a fost
că soţia lui a fost bolnavă o vreme îndelungată, iar el nu a vrut să
o lase singură.
-Toate motivele par a fi perfect rezonabile.
- Din păcate, nu a putut să-mi justifice prea uşor comportamen­
tul Corei: de ce este aşa cum este, ce a făcut-o să fie atât de rea şi
cum a reuşit să crească o fată atât de rafinată ca Vanessa.
- De fapt, eu cred că Grey s-ar putea să fi avut un cuvânt de
spus în această privinţă. îi spuse pe scurt ce-i povestise Vanessa
despre modul în care crescuse, avându-1 pe Grey în rolul de „frate
mai mare“.
Mama lui pufni.
- Cred că pur şi simplu a avut noroc cu Vanessa. Dar din ce în
ce mai mult cred că Grey are dreptate în privinţa Corei. Ea era cea
mai motivată să îi ucidă pe soţii mei, chiar dacă asta s-a rezumat
doar la resentimentele pe care le avea faţă de mine. M-am măritat
cu ducele la care a râvnit ea, iar după ce l-a ucis, am avut din nou
„noroc“ cu tatăl lui Thorne. După ce l-a ucis şi pe el, m-am căsătorit
cil un bărbat pe care ea l-a considerat a fi lipsit de importanţă şi de
care, oricum, îi era greu să se atingă, fiind departe, în Prusia. Până
(and şi el a devenit duce, oferindu-mi ceea ce-şi dorea ea - prestigiu
.şi avere. Aşa că a trebuit să îl omoare.
Sheridan îşi reprimă un zâmbet.
- Iar faptul că a fost rea cu unul dintre copiii tăi nu are nimic
<l<* a face cu motivul pentru care crezi toate astea.
Mama îşi ridică bărbia.
- Doar demonstrează cât de rea este.
131
- SaBrina Jejjries

- Există două probleme cu teoria ta. Prima e că ducatul de


Armitage nu a mai cunoscut bogăţia de ani buni, din cauza cheltu­
ielilor unchiului Armie.
- Dar ea nu ştie asta.
- Ceea ce ne conduce spre cea de-a doua problemă. Teoria ta nu
explică de ce ar fi aşteptat ea toţi anii ăştia, ca apoi să se decidă
brusc să îl ucidă pe unchiul Armie, obligându-1 practic pe tata să se
întoarcă în Anglia şi transformându-1 şi pe el într-un duce. Noul lui
statut n-ar fi contribuit la invidia ei?
Buzele mamei se strânseră, formând o linie severă.
- Ei bine... vreau să spun că noi nu ştim sigur că unchiul tău
Armie ar fi fost ucis, nu-i aşa? Doar am presupus că face parte din
plan. Dar s-ar putea să nu fie aşa.
Asta îl făcu să dea înapoi. Avea dreptate. Dacă unchiul Armie
murise cu adevărat cazând de pe cal, beat fiind, şi îşi rupsese gâ­
tul, atunci faptul că tatăl său se întorsese şi devenise duce pur
şi simplu o înfuriase pe Lady Eustace, văzând că mama lui iar
„avusese noroc“.
- Cred că e ceva la care trebuie să mă gândesc, spuse în timp ce
trăsura lor se apropia. O să le spun şi celorlalţi.
Trăsura opri, valetul trase scara, iar Sheridan o ajută pe mama
lui să urce. Odată aşezaţi pe locurile lor şi în drum spre reşedinţa
Armitage, mama întrebă.
- Eşti supărat pe mine?
- Pentru ce?
- Pentru că am atacat-o atât de virulent pe Cora. Ştiu că trebuia
să o chestionez despre cele două petreceri de la conac, dar când am
văzut-o acolo, cu zâmbetul ăla satisfăcut pe figură, am vrut să-i
smulg părul din cap pentru ce i-a făcut lui Grey.
- Cum să fiu supărat pentru aşa ceva? O merita.
- Dar asta îţi va face şi mai dificilă misiunea.
Mama habar nu avea. S-ar considera norocos dacă ar mai reuşi
să intre în reşedinţa Pryde.
-O să mă descurc, nu te teme. Cel puţin, trebuie să-mi res
pect promisiunea pe care i-am făcut-o Vanessei, că îl voi aduce pe
Juncker în vizită.
-A, da. Şi cum îl vei convinge să vină cu tine?
132
- Ea şi cu mine am născocit un plan. Trebuie doar să dau de el în
seara asta să pun planul în funcţiune.
-înţeleg. Atunci, mult noroc. Amândoi aveţi nevoie de noroc.
Cât adevăr era în vorbele astea. Cel mai rău era faptul că, după
ziua de mâine, nu va mai avea motive să o vadă pe Vanessa. Fie că
ea va pune în cele din urmă mâna pe Juncker, fie Juncker o va face
să înţeleagă, odată pentru totdeauna, că nu era interesat de ea.
Ai putea să o curtezi chiar tu. Să o faci soţia ta şi să o ai în patul tău,
acolo unde îţi doreşti să fie.
îşi înăbuşi valul de căldură care îl cuprinse instantaneu. Pe
lângă faptul că nu dorea să fie o consolare pentru o femeie care
îl pierduse pe cel care era obiectul sentimentelor ei, trebuia să se
căsătorească cu o moştenitoare a unei averi consistente. Zestrea
Vanessei, chiar dacă, aşa cum arătau cifrele, era destul de generoa­
să, tot nu era de ajuns.
Aşa că mâine trebuia să pună capăt perioadei petrecute în com­
pania Vanessei, indiferent de faptul că era conştient că îi va lipsi.
Şi, la naiba, îi va lipsi mult.
CapitoCuC10

Când Vanessa şi unchiul ei ajunseră acasă, mama ei se dusese


la culcare şi „nu voia să fie deranjată“. Asta era una dintre tacticile
ei prin care dorea să arate că deţinea controlul şi care funcţiona­
se foarte bine în timpul copilăriei Vanessei. Ori de câte ori mama
era supărată din cauza comportamentului fiicei sale şi nu-i adresa
nici un cuvânt, Vanessa se aşeza în faţa uşii de la camera mamei,
implorând-o să nu mai fie supărată şi întrebând-o ce putea să facă
pentru a îndrepta lucrurile.
I-au trebuit ani mulţi să înţeleagă că mama folosea tăcerea ca
pe o armă pentru a o face să creadă că lumea se va prăbuşi în jurul
ei dacă ea nu era în preajmă. îi făcea plăcere să o vadă pe Vanessa
cum se ruga de ea. Sau să-l facă pe tatăl ei să o roage, în alte ocazii.
Dar, cu timpul, Vanessa începu să nu îi mai adreseze rugăminţi de
a o ierta, alegând, în schimb, să o înfrunte şi să plece, găsindu-şi
alinarea fie cumpărându-şi o fustă, fie făcând altceva.
Când mama ei era nefericită, toţi în jur trebuiau să fie nefericiţi.
Aşa funcţiona tehnica tăcerii.
Din fericire, pe la şaptesprezece ani, Vanessa îşi dădu seama
că singura ei scăpare era să ignore tăcerea mamei. Nu puteai să
pedepseşti pe cineva cu tăcerea dacă celălalt nu o percepea ca pe
o pedeapsă.
Se pare că şi unchiul Noah învăţase lecţia încă din timpul copi­
lăriei lor, judecând după expresia de profundă uşurare de pe chip
când auzi că sora lui se retrăsese deja, lucru care nu rămăsese ne­
observat de Vanessa.
- Probabil că aşa e cel mai bine, spuse el. Se va calma până
dimineaţă.
Vanessa se îndoia sincer de asta. Cel puţin, vom avea parte de o
seară liniştită, adăugă el.
- E în regulă dacă vrei să pleci, unchiule. Mă descurc.
134
— Un duce sub acoperire

Stătea în foaier şi se uita în sus pe scări.


- Eşti sigură? Pot să rămân dacă vrei.
-N u e nevoie. O să îmi iau ceva de mâncare în cameră şi apoi
o să citesc până adorm. In afară de asta, avea timp să se pregă­
tească pentru evenimentele neprevăzute de a doua zi - mama furi­
oasă, mama supărată, mama ameninţând că va întrerupe legătura
Vanessei cu Grey şi cu familia lui.
- Bine, atunci. Unchiul Noah se aplecă să o sărute pe frunte. Să-i
spui mamei că mâine trec pe aici.
-A şa voi face.
- O, şi să nu-1 excluzi încă pe Armitage de pe lista de pretendenţi.
Dacă este genul de bărbat pe care cu siguranţă îl meriţi, îşi va veni
singur în fire. Pentru că e clar că te place foarte mult.
- Sper să ai dreptate. Pentru că şi eu îl plac foarte mult.
Era adevărat. în timpul ultimelor vizite discutaseră destul de
mult. Se aşteptase ca apropierea s-o facă să îl dispreţuiască. în
schimb, descoperise că era mai degrabă bărbatul pe care şi-l do­
rea - responsabil, serios şi inteligent. Nu-i păsa dacă avea nevoie
de banii ei. I-ar fi dat bucuroasă dacă el ar fi ajutat-o să scape de
bărbaţii de genul lordului Lisbourne.
După ce unchiul Noah plecă, Vanessa se strecură pe scări, spe­
rând că mama ei se retrăsese într-adevăr să se odihnească şi nu o
aştepta să se arunce asupra ei. Dar mama fie adormise, fie băuse
mai mult decât era cazul din lichiorul de pere pe care Sheridan i-1
adusese şi căzuse lată. în ambele cazuri, Vanessa avea nevoie să
profite de calmul dinaintea furtunii. Pentru că, în mod sigur, va fi
o furtună, dacă nu în seara aceea, atunci mâine.
Aşa cum bănuise, mama ei o trezi a doua zi dimineaţă, în jurul
orei nouă, în timp ce Vanessa, încă somnoroasă, se freca la ochi.
Mama îşi încrucişă braţele la piept.
-Vrăjitoarea aia nu va mai trece pe aici, m-ai auzit, domnişorico?
- Vrei să spui ducesa de Armitage? întrebă Vanessa, încercând
s«i se trezească.
Mama ei pufni.
- Nu-i voi face onoarea de a o numi ducesă pe creatura aceea ori­
bilă. Cum îndrăzneşte să mă ponegrească în propria mea casă! Şi
135
—Safarina Jejjries

când te gândeşti că odată am fost prietene. Cred că nu am fost în


minţile mele de i-am permis să facă parte din cercul meu de prieteni.
Vanessa abia de-şi putu stăpâni râsul. Se îndoia destul de mult
că ducesa de Armitage ar fi avut vreodată nevoie de ajutor în ceea ce
priveşte relaţionarea în societate, chiar şi înainte de a se căsători
cu tatăl lui Grey.
- Şi cu siguranţă nu vor mai exista vizite din partea lui Armitage.
Fetei i se frânse inima.
- Dar, mamă, el nu are nici o legătură cu..:
- Nu o să-ţi ascult pledoaria. înţeleg - ceea ce se pare că tu nu
reuşeşti să faci - că Armitage te curtează pentru zestrea ta. Dacă
reuşeşte, voi fi legată de Lydia pe vecie. Iar asta nu se va întâmpla,
ţi-o spun clar! Se aplecă spre Vanessa. Şi pentru că e posibil să in­
tenţioneze să îţi facă astăzi o vizită, m-am asigurat că nu-mi vei ieşi
din cuvânt. Deja le-am dat instrucţiuni servitorilor să anunţe că „nu
suntem acasă“ pentru nimeni astăzi. Poate că asta te va face să te
gândeşti de două ori înainte să le ţii partea inamicilor mamei tale.
Vanessa oftă.
- Sheridan nu este inamicul tău, mamă.
înţelesese motivele ducesei să fie supărată pe mama ei. N-avea nici
un sens să o mai angreneze în altă discuţie care să o umple de furie.
-Nu-mi pasă ce crezi despre acest tânăr. Nimeni din familia lor
nu va mai pune piciorul în casa asta. Iar data viitoare când vine
Lord Lisbourne în vizită, ar trebui să îţi reconsideri încăpăţânarea
de a-i refuza avansurile. îţi trece tinereţea, fetiţo!
Lovitura finală era una obişnuită din partea mamei sale, dar să­
dise teroare în sufletul Vanessei. Ani întregi ea şi Grey evitaseră să
nu fie prinşi de mama ei. Vanessa nu ştia dacă va reuşi acest lucru
cu Lisbourne, nici măcar pentru un minut. Nu se va mărita cu tipul
acela ridicol, indiferent ce ar fi spus mama şi indiferent de câte ori
va încerca să o ridiculizeze pe Vanessa, numind-o „fetiţa“ ei.
De îndată ce mama părăsi încăperea, Vanessa se dădu jos din
pat. în seara precedentă îi fusese teamă că domnul Juncker îi putea
spune lui Sheridan secretul pe care îl scăpase fără să vrea faţă de el
la petrecerea de la Thorncliff. Dar, la lumina zilei, era sigură că
el nu-i va spune niciodată aşa ceva lui Sheridan. Domnul Juncker
îl vedea pe duce ca pe o ameninţare faţă de persoana de care era
136
- Un duce sub acoperire

interesat, Flora. Aşa încât, era sigură că o va ajuta pe Vanessa să


ajungă la Sheridan, cu condiţia să-l îndepărteze pe duce din raza
lui de interes.
îşi puse la cale strategia, neştiind dacă să îi trimită un mesaj
lui Sheridan să se întâlnească în altă parte sau să îi spună să vină
mâine. Nu era sigură dacă mesajul ajungea la timp în cursul zilei,
aşa cum nu putea fi sigură că mama ei nu va acţiona la fel şi a doua
zi. Aşadar, renunţă la aceste planuri.
Avea nevoie de o strategie diferită. în timp ce camerista ei,
Bridget, era jos ca să îi aducă ceva de mâncare pentru micul de­
jun, Vanessa îşi analiză garderoba. Dorea să se îmbrace în ţinute
splendide pentru doi dintre vizitatori, dar dacă mama ar fi văzut-o
prea bine îmbrăcată, şi-ar fi dat seama imediat că intenţiona să o
sfideze. Asta însemna că Vanessa trebuia să se îmbrace ca într-o zi
obişnuită, în care nu aşteptau pe nimeni.
Avea nevoie de ajutorul lui Bridget. Din fericire, camerista ei nu
o trădase niciodată. De la plecarea lui Grey, fusese singura ei aliată
fidelă. Celorlalţi servitori le era frică de mama, dar nu şi lui Bridget,
slavă Domnului! De-a lungul anilor fusese cea care o susţinuse pe
Vanessa în încercările ei de a evita să fie surprinsă în apropierea
lui Grey, acesta fiind şi motivul pentru care Vanessa o răsplătea cu
un supliment la ceea ce ştia foarte bine că era un venit extrem de
modest. Mama ei nu fusese niciodată generoasă cu servitorii ei.
Bridget intră în cameră, iar Vanessa îi spuse să se aşeze.
- Iată cum stau lucrurile după drama ridicolă în care s-a trans­
format recent existenţa mea.
îi povesti lui Bridget despre declaraţiile mamei ei. Camerista era
la curent cu încercările Vanessei de a se folosi de Juncker pentru a-1
face gelos pe Sheridan şi cunoştea şi capcanele care se deschideau
în momentul în care Vanessa şi-ar fi pus planul în aplicare.
- Cred că am un plan pentru a gestiona vizita de astăzi a domni­
lor, a continuat Vanessa. Am nevoie, ca de obicei, doar de mintea
ta strălucită pentru a mă asigura că nu am trecut cu vederea ceva.
Bridget râse.
- Iertaţi-mă, domnişoară, dar într-o bună zi planurile dumnea­
voastră vă vor arunca în necazuri mult mai mari decât o ceartă
obişnuită cu mama dumneavoastră.
—- SaSrina Jeffries

- Ştiu, spuse ea, luând-o în mod evident prin surprindere pe


Bridget. Jur că, dacă va funcţiona, nu voi mai planifica niciodată
nimic de genul ăsta. Spera să nu mai fie cazul pentru că, dacă nu
funcţiona... Nu, nici nu putea lua în considerare această posibilita­
te. Ar fi fost îngrozitor.
- Foarte bine, spuse Bridget, deşi părea sceptică. Ce puneţi la
cale de data asta?
-Vreau să-i pândesc pe Sheridan şi pe domnul Juncker chiar
înainte ca ei să intre în casă.
- De unde ştiţi că vor veni împreună?
- Pentru că Sheridan a spus că îl va aduce pe domnul Juncker,
iar el este, de obicei, un om de cuvânt.
- înţeleg.
-Vor încerca să intre prin faţă, după ce se vor da jos din trăsura
lui Sheridan. Deci, când vine ora vizitei, îi voi spune majordomu­
lui că, în cazul în care mama va întreba, mă găseşte în grădina din
spate. Odată ce sunt afară, mă voi grăbi pe alee pentru a întâmpina
trăsura lui Sheridan. Apoi, noi trei putem să traversăm strada şi să
mergem spre grădina din Queen's Place şi să stăm acolo cât vrem.
Va funcţiona, nu-i aşa?
Bridget ridică ochii spre cer.
- Doar dacă, într-adevăr, ajung împreună. Şi nu plouă. Şi dacă
mama dumneavoastră nu anticipează sfidarea şi nu se uită pe
geam. Urăşte frigul, aşa că e puţin probabil să iasă afară, dar ar
putea privi pe fereastră.
Vanessa îşi duse degetele la bărbie.
- Poate că ar trebui să-i spun majordomului că mă duc să mă
plimb în grădina din Queen's Place.
-A sta îi va trezi cu siguranţă suspiciuni... şi lui, şi mamei dum­
neavoastră. Bridget se îndreptă spre fereastră. Ce ziceţi de ideea
asta? Intraţi în grădină purtând haina veche şi pălăria cu boruri
mari pe care o folosiţi la grădinărit. Vă aştept pe alee, unde îmi veţi
da haina şi pălăria. Apoi, vă puteţi pune să îţi pui în aplicare planul
în timp ce eu voi rămâne în grădină îngrijind plantele.
Vanessa îşi înăbuşi un hohot de râs. Bridget nu era genul de
persoană căreia să îi placă activităţile în aer liber.
138
—- ‘Un duce suS acoperire

- Da, dar dacă cineva chiar iese afară să vorbească cu tine, cre­
zând că sunt eu? Nu vreau să-ţi creez probleme.
-Apreciez asta, domnişoară. Bridget păşi în faţa ferestrei. Dacă
vine cineva la mine, îi voi spune că nu ştiu unde sunteţi şi că mi-aţi
dat haina şi pălăria. Nimeni nu îmi va pune la îndoială spusele.
Era un obicei destul de răspândit ca doamnele să dea hainele
vechi servitoarelor, şi totuşi...
- Majordomul ar putea să întrebe. Trebuie să le port când cobor;
altfel, va fi reticent să mă lase să intru în grădina din spate fără per­
misiunea mamei. Deci, dacă te-ar vedea îmbrăcată cu ele...
- Nu merge niciodată în grădină. Urăşte să stea în aer liber
aproape la fel de mult ca mine. Bridget se opri. Dar aţi putea să
renunţaţi să îi mai vedeţi. încă îl mai doriţi pe Armitage după cât
de mult aţi complotat pentru a-1 avea?
-N u ştiu. Ai dreptate. Vanessa oftă. Dar am ajuns până aici şi
dacă nu fac ceva, mama mă va căsători cu Lisbourne. Deci, este
mult mai bine să pun la cale o strategie şi să sper la ceva mai bun.
-Adică, speraţi ca Armitage să înţeleagă că procedează greşit şi
să vă propună să vă căsătoriţi cu el?
- Măcar să vadă greşeala pe care o face şi să mă curteze cu
adevărat.
Bridget aprobă, dând din cap.
- Ei bine, dacă ăsta e scopul dumneavoastră, atunci planul meu
e cel mai bun.
- Sunt de acord. Cu ceva noroc, mama nici măcar nu va afla ce
am făcut.
Bridget păru îngrijorată.
- Sper, pentru binele dumneavoastră, că nu va afla.
La fel spera şi Vanessa.

Primul obstacol care apăru fu unul cu totul imprevizibil.


Majordomul, de obicei un bărbat care accepta ceea ce i se spu­
nea fără a pune întrebări, o întrebă despre intenţia ei de a lucra
în grădină.
- Doamna ne-a dat instrucţiuni ca dumneavoastră să nu părăsiţi
casa, spuse el ferm.
139
— Sabrina Jeffries

- Nu plec din casă. Mă duc în spatele casei.


Vanessa fu cuprinsă de îngrijorare.
- Sunteţi sigură că şi ea ar fi de acord?
-Nu-mi pot imagina de ce n-ar fi. Uită-te cum sunt îmbrăcată.
Nu m-aş fi îmbrăcat mai bine dacă aş fi vrut să mă furişez sau ceva
de genul ăsta? Cu siguranţă, nu aş purta pălăria asta îngrozitoare.
Asta mi-a amintit că am nevoie de haina pe care o port de obicei
la grădinărit. Majordomul părea că începuse să înghită povestea.
- Dar de ce-aţi vrea să vă petreceţi timpul în grădină pe o vreme
ca asta, domnişoară?
-Grădinile nu se îngrijesc singure, să ştii. Şi dacă noi nu sun­
tem „acasă“ pentru nimeni astăzi, aş putea să „îmi pierd vremea“
în grădină.
Doamne, urma să fie prizonieră în casa ei de acum înainte?
Agitaţia care o cuprinse i se citea probabil pe chip, pentru că
majordomul se înclină.
- Desigur.
Făcu un semn cu mâna valetului să îi aducă haina, apoi o ajută
să se îmbrace.
Totuşi, fata nu respiră uşurată până nu ajunse afară. Până acum,
totul era bine. Ii dădu repede haina şi pălăria lui Bridget, apoi luă
pălăria şi şalul oferit de Bridget la schimb. Bridget se duse înapoi
în grădină, după care şopti.
-Noroc, domnişoară.
Vanessa se îndreptă spre capătul aleii de unde putea urmări
trăsura lui Sheridan. Atunci se lovi de cel de-al doilea obstacol apă­
rut în planul ei - unul ceva mai dificil. Nu trecea nici o trăsură pe
lângă ea, deşi era atentă şi privea în toate direcţiile. Apoi îl văzu.
Oh, nu! Nu era Sheridan. Era domnul Juncker. Venind pe jos din
cealaltă direcţie. Singur. Lacrimile, pe care şi le înăbuşi cu fermi­
tate, îi umeziră însă ochii. Nu mai avea puterea să spere, aşa cum
o făcuse până atunci. De fiecare dată când o făcuse, speranţele îi
fuseseră spulberate.
Dar domnul Juncker venise până acolo, aşa că trebuia să fie
politicoasă. îi ieşi înainte, ţinându-se balustrada casei, sperând ca
nimeni din interior să nu se uite atunci pe geam.
140
Tin duce sub acoperire

Când Juncker o văzu, fata tresări şi îşi duse degetul al buze, apoi
traversă strada. Cu un zâmbet şiret, Juncker făcu un ocol, intrând
în grădina din Queen's Place, unde ea i se alătură.
- Iertaţi-mi comportamentul ciudat, domnule Juncker, spuse
ea brusc, fără a face vreo introducere. Dar, într-un acces de fu­
rie, mama mi-a interzis să primesc orice vizită. Din moment ce
Sheridan mi-a spus deja că te aduce aici astăzi, am vrut să mă asi­
gur că îţi pot spune personal ce s-a întâmplat. Apoi, încercând să
pară indiferentă, întrebă. Dar unde este Sheridan? Am crezut că
veniţi împreună.
-A şa am crezut şi eu, dar se pare că m-am înşelat. Ne-am înţeles
că va veni să mă ia de la apartamentul meu din Albany. Apoi, mi-a
trimis un bilet spunând că ne vom întâlni aici şi mi-a dat adresa ta.
Când mi-am dat seama că e distanţă de aproximativ un kilometru,
am luat-o pe jos. Presupun că nu a sosit încă.
- Nu. Sau dacă a făcut-o, a fost întors din drum. Deşi se îndoia
că ajunsese. Nu avea obiceiul să sosească înainte de ora stabilită.
Domnul Juncker se uită împrejur.
- Ce parc micuţ! Ar trebui să mă plimb mai des pe aici.
-A şa ar trebui, spuse ea, animată de ideea de a cocheta, deşi nu
avea chef. Dar dacă Sheridan apărea... Oh, de ce spera la aşa ceva?
Probabil că nu voia să mai revină aici după confruntarea de coşmar
dintre mamele lor. Cine l-ar fi putut blama că încerca să se ţină la
distanţă de ea? Mama ei reuşise întotdeauna să-i sperie pe preten­
denţii care îi plăcuseră Vanessei.
- Ar trebui să-mi faci un tur al pieţei din moment ce o cunoşti
atât de bine, spuse domnul Juncker, oferindu-i braţul. Detest să las
toată această frumuseţe ascunsă privirilor mele.
îl luă de braţ şi îl surprinse privind-o, iar remarca lui elegantă
o frapă. Oh, Doamne, nu dorea să facă asta fără ca Sheridan să fie
prin preajmă. Dar nu putea fi nepoliticoasă.
-A sta e cu adevărat o grădină plină de farmec. Uneori vin aici
doar pentru a citi şi a privi păsările. Sunt mierle, vrăbii, măcălen-
dri, piţigoi, şi, desigur, porumbei.
Dumnezeule, vorbea întruna. O s-o creadă vreo vorbăreaţă.
141
—Sabrina Jejjries — ■

- Ce ar fi Londra fără porumbei? Şi fără frumoasele doamne care


să-i admire, spuse el.
înăbuşindu-şi un oftat, se încruntă când îi văzu zâmbetul
provocator.
- Nu este nevoie să mă flataţi, domnule Juncker. Ştiu perfect că
îmi faceţi pe plac ca să mă ajutaţi cu Sheridan.
El clătină din cap, privirea lui arătând că interesul său depăşea
simpla plimbare prin grădină.
- Nu chiar. Continui flirtul pe care l-am început la petrecerea lui
Thorn seara trecută.
- Chiar dacă ştii că sunt interesată de Sheridan.
-M ai ales pentru că ştiu asta. Ţi-am spus dinainte. îmi face o
deosebită plăcere să îl enervez pe Sfântul Sheridan.
- Ei bine, el nu este aici, sublinie ea. Aşa că, nu înţeleg cum ai
putea să-l enervezi. Vocea ei deveni acidă. Sper că nu eşti unul din­
tre cei care se laudă cu cuceririle lor în faţa altor bărbaţi, chiar dacă
asta ar însemna să compromită reputaţia doamnelor.
Juncker deveni serios.
- Nu aş compromite niciodată reputaţia unei femei, lăudându-mă
cu asta sau cu orice altceva. Ochii lui străluciră când se uită la ea.
Dar, aşa cum am spus la Thorncliff, în ultima vreme am început să
mă gândesc intens la ideea de a găsi o parteneră respectabilă.
- Ca Flora, vrei să spui.
Buzele i se subţiară.
-C a tine.
O trase într-un colţ al grădinii către un gard viu lăsat neîngrijit
şi un platan amplasat perfect pentru a crea un soi de refugiu dis­
cret. Apoi o luă în braţe.
- Sunt curios să văd cum sărută o doamnă respectabilă.
Ea îl privi fără să-i vină să creadă.
-Aici? Acum?
- De ce nu? Armitage nu este aici, iar amândoi ne imaginăm că
nu va veni. Cine ştie? Am putea descoperi că ne potrivim. în plus,
trebuie să fii măcar puţin curioasă să vezi cum sărută un derbe­
deu păcătos.
Fata ridică o sprânceană şi spuse sec.
142
Tin duce sui) acoperire --

- Cred că eşti mai degrabă un desfrânat decât un derbedeu, ca


să fiu sinceră.
- Este ca şi cum ai spune că un sendviş este ceva diferit de o felie
de şuncă între două felii de pâine. Coborî capul şi şopti. Dar, dacă
tot faci o distincţie... ar trebui să vedem exact ce sunt, desfrânat
sau derbedeu?
Se uită în ochii lui albaştri ca gheaţa şi se gândi. De ce nu? Era
puţin probabil să-l mai vadă vreodată pe bărbatul pe care şi-l do­
rea cu adevărat, cu excepţia întrunirilor formale. Şi trebuia să re­
cunoască şi faptul că era dornică să compare săruturile domnului
Juncker cu cele ale lui Sheridan, etalonul la care se va raporta pen­
tru totdeauna.
Asta o făcu să se decidă.
-Foarte bine.
îşi lăsă capul pe spate. El luă asta ca pe o invitaţie şi îşi lipi buze­
le de ale ei. Fu un sărut cast, singurul tip de sărut pe care o femeie
respectabilă l-ar fi apreciat, şi, în plus, unul foarte scurt. Nu fusese
o demonstraţie prea convingătoare pentru a putea face o compa­
raţie. Asta nu pare nici de departe a fi modul în care un desfrânat
sau un derbedeu ar săruta, spuse ea uşor.
Dar când să se îndepărteze dezamăgită, o sărută din nou, de data
asta cu multă pasiune. Fu un sărut perfect, îndeajuns de apăsat şi
de umed, iar el o ţinu strâns, deşi nu foarte tare. Respiraţia lui era
dulce şi mirosul destul de plăcut, chiar dacă nu la fel de plăcut ca
parfumul cu tentă florală al lui Sheridan. Totuşi, sărutul lui părea
experimentat, genul de sărut pe care un om diabolic ca el obişnuia
să-l ofere oricărei femei care l-ar lăsa să o sărute. O lăsă indiferentă.
Nu putea spune cu exactitate care era motivul pentru care nu
o mişcase, de ce inima nu i-o luase razna şi de ce picioarele nu i
se înmuiaseră. Ar fi vrut să plângă, deoarece Sheridan nu avea de
gând să...
Cineva îl trase pe domnul Juncker de lângă ea. Fata deschise
ochii exact la timp pentru a-1 vedea pe Sheridan cum îl loveşte cu
pumnul pe domnul Juncker.
- Ce e în neregulă cu tine? mârâi Sheridan, în timp ce Juncker se
uita cu gura căscată la el. Cum îndrăzneşti să profiţi de o doamnă?
143
SaBrina Jejffries —

Sheridan făcu un pas înapoi, ca şi când ar fi vrut să-l lovească


din nou pe bărbat.
-N u a profitat de mine! strigă ea. Sheridan îngheţă şi ea păşi
între ei. El doar a furat un sărut. Aşa cum un alt domn a făcut-o cel
puţin o dată înainte.
Scoţându-şi batista, domnul Juncker îşi şterse buzele.
- M-ai umplut de sânge, Armitage!
Sheridan lăsă mâinile jos, dar încă avea pumnii strânşi.
- Şi o voi face din nou dacă asta îţi trebuie pentru a pleca de
lângă doamna.
- Las-o în pace! M-am gândit...
Se opri. Privirea lui o întâlni pe cea a Vanessei care îl implora.
Fata se jurase că nu îl va ierta niciodată pe domnul Juncker dacă
îi spunea lui Sheridan adevărul despre sentimentele ei. Juncker îşi
ridică privirea spre cer.
-A i întârziat. Eu nu. Nu poţi da vina pe mine pentru că am
încercat.
- Ce ai încercat? se răsti Sheridan. Să o compromiţi?
- Doamne, nu, spuse domnul Juncker cu o expresie de indignare
extrem de convingătoare. Nu sunt prost aşa cum crezi. Suntem afa­
ră, în public! Mărturisesc că nu am luat în serios motivele pentru
care ai insistat să vin cu tine. Am crezut că inventezi prostia asta
cu distragerea atenţiei mamei ei în timp ce tu îţi exprimi afecţiu­
nea faţă de domnişoara Pryde. Dar e clar că nu am estimat corect
profunzimea sentimentelor tale.
-In mod clar, replică rapid Sheridan.
Domnul Juncker se înclină în faţa Vanessei.
- Iartă-mă, domnişoară Pryde, pentru orice insultă pe care ţi-am
adus-o neintenţionat. Te las în grija celui mai insistent pretendent
al tău.
înghiţi în sec.
- Mulţumesc, domnule.
Fu o remarcă stupidă, dar, sincer, nu ştia ce să spună. încă încer­
ca să-şi dea seama ce avea de gând Sheridan.
După ce Juncker ajunse la o distanţă destul de sigură pentru a
nu mai auzi ce vorbeau, deja la poarta grădinii, Sheridan o fixă cu
o privire ameninţătoare.
144
Un duce sud acoperire

-Te-a băgat într-un colţ complet izolat. Abia v-am zărit aşezaţi
aici. Unde ţi-a fost mintea să-l laşi să te prindă când eşti singură
şi vulnerabilă?
- Mă gândeam că nu vii! îşi încrucişă braţele pe piept. Cum de
ne-ai găsit?
- Nu că ar mai conta, dar am luat trăsura, sperând să-l ajung
pe Juncker înainte să intre înăuntru. Când am ajuns la colţ, v-am
văzut mergând în grădină, aşa că, după ce vizitiul a oprit, te-am
urmărit aici. Maxilarul lui se încordă. De ce ai întrebat? îţi doreai
să nu te fi găsit?
începuse să-şi dorească asta. El se comporta de parcă ar fi făcut
ceva greşit. Dar, dacă ar fi crezut în povestea ei, că era îndrăgostită
de domnul Juncker, ar fi trebuit să presupună că se comportase aşa
cum era de aşteptat.
- Nu schimba subiectul. Nu este vina mea că ai întârziat.
- Presupun că ai fost fericită că am întârziat.
O, uneori ar fi vrut să îl strângă de gât. Era gelos? Sau doar se
juca de-a fratele mai mare, ca de obicei?
- Nu am fost fericită, nu, nu după ce am fost nevoită să mă furi­
şez afară din casă ca să mă întâlnesc cu voi.
- Poftim? De ce?
- De ce crezi? După scandalul de ieri, mama le-a spus majordo­
mului şi valeţilor să refuze toţi vizitatorii. Vrea să nu te mai văd
niciodată pe tine sau pe mama ta. De aceea am fost nevoită să
găsesc o modalitate de a mă strecura prin grădina din spate şi să-ţi
aştept trăsura la colţ. Din fericire, s-a întâmplat să-l văd pe domnul
Juncker venind pe jos spre noi, deşi ar fi trebuit să vină cu tine, în
trăsură. Nu putea ascunde amărăciunea din voce. Presupun că ducii
sunt prea importanţi pentru a-şi bate capul cu chestiuni minore,
cum ar fi să fie punctuali.
Asta nu-1 îmblânzi.
-A apărut ceva.
- Bineînţeles că nu îmi vei spune despre ce a fost vorba. Reuşise
să scape de servitorii mamei ca să o certe el? Să-l ia naibal Şi îi spusese
şi înainte, nu avea nevoie de un alt frate mai mare. Dar când încercă
să treacă pe lângă el, el o apucă de mână.
145
— Sabrina Jejjries -—■

- Toate astea sunt prostii. Ai idee ce ţi-ar fi putut face Juncker


dacă nu aş fi venit chiar acum?
îşi eliberă braţul.
- Nu ar fi făcut nimic mai mult decât ceea ce a făcut. Este un domn.
- Cum de ştii asta?
-A şa cum ştiu că şi tu eşti un gentleman.
Frustrarea îi umbri trăsăturile.
-Atunci amândoi vom avea probleme.
Când păşi spre ea, fata se retrase instinctiv.
- De ce?
- Pentru că mi se pare al naibii de dificil să fiu mereu un gentle­
man cu tine.
Speranţa încolţi în sufletul ei, însă ea încerca pe cât putea de
mult să o reprime.
- Şi atunci cum ai fi?
Ochii lui sclipiră.
- Un bărbat care-şi petrece mult prea multe nopţi dorindu-şi să
facă asta.
îi prinse bărbia şi, aplecându-se spre ea, ezită o secundă, ca şi
când ar fi vrut să-i dea răgazul să-l refuze. Dar ea era prea uluită
să refuze, chiar dacă ar fi vrut. Dar nu o făcu. Gura lui o acoperi
pe a ei şi chiar şi sufletul ei oftă. Nu fu deloc perfect. Nu era nimic
experimentat în asta, nimic care să o facă să creadă că o făcuse ca
pe o rutină. Nu. Fu dezordonat şi pasional, orice altceva, neavând
nimic din sărutul formal al domnului Juncker. Era, pur şi simplu,
Sheridan. Ar trebui să-i dea o poreclă nouă - Seducătorul Sheridan.
Pentru că ceea ce făcea cu gura era ademenitor, îmbătător... de-a
dreptul păcătos. O prinse cu o mână de talie, în timp ce cu cealaltă
îi prinse ceafa, ţinând-o nemişcată pentru sărutări lungi şi deli­
cioase, ea simţind emoţia în cele mai neaşteptate locuri, în sâni, în
stomac, în părţile intime. Oh, Doamne! Nu mai fusese niciodată
sărutată aşa sălbatic. Buzele lui o mângâiau şi o ademeneau până
când ea îşi desfăcu buzele ca el să-i poată explora gura cu limba,
limba aceea înflăcărată, care părea să o cunoască prea bine.
Sângele fetei fierbea, auzindu-se ca un tunet în urechile ei. îi
prinse capul în mâini, dar cu un geamăt surd, el se oprit din sărut.
Ochii lui sclipiră în lumina palidă a amurgului.
146
'lin duce sub acoperire

-Ai idee cât de tare mă scoate din minţi când te văd cu Juncker?
Auzind acele cuvinte, inima începu să-i bată repede şi puternic.
- Cum să îmi dau seama? Nu pari niciodată interesat de altceva
decât să-mi dai lecţii sau să dezaprobi cu severitate orice fac.
- O, crede-mă, spuse el cu o tentă de autocritică, dezaprob cu
severitate acest lucru. Dar se pare că asta nu mă face să mă opresc.
Şi, spunând asta, o lipi de platan, îşi puse o mână deasupra
capului ei, apoi se aplecă să-i mai sărute o dată buzele. De data
asta sărutul lui fu sălbatic, plin de dorinţă, un sărut care îl făcu
să vrea să bea pentru totdeauna din gura ei. Ea ridică mâinile să îi
mângâie superbele bucle castanii, ajungând apoi spre gât, pe care
apoi îl cuprinse strâns, aşa cum făcu şi el.
îi puse şi cealaltă mână pe talie, dar nu pentru mult timp. Dân-
du-i încă un sărut flămând, îşi strecură mâna pe spatele ei, atin-
gându-i coastele cu degetele, ca şi când le-ar fi numărat. Apoi, spre
surprinderea ei, îi puse mâna pe sân. Ea se smulse din sărutul lui.
-Sheridan! Ce faci?
- î ţ i arăt, scumpa mea nebunatică, cât de greu e să fiu un
gentleman în prezenţa ta, când singurul lucru la care mă gândesc
este să te ating şi să te ispitesc la fel de mult cum o faci şi tu.
Doamne, poate că Sheridan era el însuşi poet. Cu siguranţă o
făcu să leşine de extaz. Doar că, dacă leşina, pierdea totul, iar ea
voia să stoarcă fiecare picătură de plăcere carnală din mângâierile
lui. El îi frecă un sân prin rochia subţire, făcându-i pielea să se
simtă ca o piersică la atingere. Apoi, cu o abilitate şocantă, îi apucă
sfârcul cu degetele. Vai! Cu siguranţă ştia despre ce e vorba. Ea nu
se aşteptase la asta.
Respiraţia lui se acceleră, la fel şi a ei, ca şi când ar fi încercat să-i
prindă ritmul. Când ea scoase un geamăt surd şi îşi arcui spatele
pentru a-şi împinge mai ferm sânul în mâna lui, o sărută pasional
pe gât, sorbindu-1 atât de tare, încât asta îi declanşă o senzaţie de
plăcere prin tot corpul, făcând-o să se ridice în vârful picioarelor.
-Eşti... mă transformi... într-o curtezană, spuse ea gâfâind.
El râse malefic.
- Sau poate, pur şi simplu, în curtezana care stătea ascunsă în
1ine. îi îndepărtă şalul să se uite la umflăturile sânilor ei. N-ai idee
de când vreau să le simt gustul.
147
------------SaSrina Jejfries -----------—

Apoi îşi îngropa gura între sânii ei şi începu să-i sărute şi să-i
lingă în timp ce-i ridica pentru a-i putea ajunge cu limba.
Vanessa ar fi vrut să moară. Ar fi vrut să zboare. Dar cel mai
mult îşi dorea să se arunce în braţele lui şi să nu-1 mai lase să plece.
Putea spera că, de data asta, era în sfârşit al ei?

148
CapitoCuC11

Sheridan ştia că ceea ce făcea era greşit, dar nu-i păsa. Imaginea
ei în braţele lui Juncker stârnise o dorinţă necurată în el. Voia să
şteargă orice urmă a lui Juncker, ca să o revendice pentru el... chiar
dacă ştia că o asemenea încercare era dezastruoasă. Firea ei zglo­
bie, care în mod curios îl distra, ar fi făcut din ea o ducesă teribilă.
Dar, la naiba, îi atinsese sufletul. Gura ei, atât de tandră şi dul­
ce, pielea ei moale ca o saltea de puf, sânii ei voluptuoşi pe care
voia să-i sugă atât de disperat, încât se gândea cum să-i scoată din
rochie, din corset şi din furou acolo, în lumina amurgului. Intr-o
grădină publică.
Dumnezeu să-l aibă în pază. Membrul lui era pe punctul de a
exploda, iar mâinile lui nu voiau decât să-i ridice fustele. începuse
deja să facă asta, ridicându-i vicleneşte fusta, ca şi când mâinile
ar fi acţionat independent de creierul său. O dorea atât de mult...
- Sheridan, şopti ea, nu putem face astfel de lucruri aici.
-Ştiu, spuse el. Eu doar... mi se pare că nu pot să mă mai satur
de tine.
O să regrete mai târziu pentru că spusese asta, dar, deocamdată,
nu voia nimic altceva decât să-i lingă pielea mătăsoasă, mângâind-o
mereu pe sub fuste pentru a vedea dacă era la fel de fierbinte în
faţa dorinţei lui precum era el. Dacă era, atunci poate că îşi va pier­
de interesul pentru Juncker. Poate că ar putea interveni. Nu că i-ar
fi păsat. Pentru el era numai dorinţă, nimic mai mult. El o ajuta
să-l facă pe Juncker gelos. Asta era tot. Mincinosule. Ridică capul
pentru a o săruta pe gât. Şi-ar fi dorit să-i desfacă părul, dar acest
lucru ar fi fost cu siguranţă imprudent. în schimb, se mulţumi să
îi atingă cu limba vena care-i pulsa pe gât, în timp ce mâinile lui îi
explorau corpul cu o libertate neruşinată. Memoră aici o curbă, un
petic sensibil de piele acolo, găsind-o sălbatic de receptivă la fiecare
149
- Sabrina Jejfries

atingere a lui. Erau imprudenţi cu aceste gâfâieli ale ei şi gemete ale


lui. Poate ar fi trebuit să fie mai prudenţi.
-E aici, îţi spun, se auzi vocea lui Lady Eustace.
-Uite, îi văd. Ticălosul ăla!
Sheridan se îndreptă şi o eliberă pe Vanessa printr-o mişcare
rapidă, dar era prea târziu. Sunetul inconfundabil al unui pistol
armat tulbură liniştea grădinii din piaţă.
- îndepărtează-te de nepoata mea, domnule, sau jur că nu o să
supravieţuieşti acestui moment.
Unchiul Vanessei. La naiba! Nici un alt sunet ca acela produs de
ridicarea cocoşului unei arme nu era mai înspăimântător. Sheridan
se gândi că venea ca o mică binecuvântare.
-Unchiule Noah, nu poţi... începu Vanessa.
-Acum taci, draga mea, spuse Sir Noah cu o voce ameninţătoa­
re. Noi doi vom vorbi puţin mai încolo. Acum, du-te cu mama ta.
- Fă ce-ţi spune, ordonă Sheridan. Voi veni şi eu în scurt timp.
-Dacă nu te omoară înainte, zise Vanessa aproape plângând.
Grija ei pentru el fu ca un balsam pentru demnitatea lui rănită.
Demnitate de care uitase din nesăbuinţă. Cu toate astea, nu regre­
ta nimic, ca un nebun ce era.
- Du-te, îi spuse iar.
- Ascultă-1 pe Armitage, spuse Sir Noah.
Lady Eustace veni spre Vanessa.
-Vino cu mine, domnişoară. Unchiul tău se va ocupa de asta.
Pentru că expresia Vanessei arăta că refuza să plece, Sheridan
îi spuse:
- Iţi promit că nu voi întârzia mult. Nu va fi vorba de nici un fel
de duel sau alte chestiuni de genul ăsta, dacă asta te îngrijorează.
- Poţi să juri? spuse Vanessa cu o voce surprinzător de panicată.
Ca şi cum chiar îi păsa de ceea ce s-ar fi putut întâmpla cu el.
Poate că-i păsa. Cel puţin, într-o oarecare măsură.
- îţi jur.
Reticentă, Vanessa o lăsă pe mama ei să o ia de acolo.
De îndată ce plecară, Sir Noah continuă pe un ton sever.
- Păreai sigur pe mine. De unde ştii că nu o să te provoc la duel?
- Pentru că suntem doi oameni civilizaţi. Nu permitem ca fe­
meile noastre să sufere din cauza acţiunilor noastre.
150
— 'Un duce sub acoperire -

Remarca asta îl luă pe nepregătite pe Sir Noah.


Asta voia Sheridan. Văzuse asta deja în propria familie, cu sora
lui vitregă Gwyn. Din cauza intervenţiei involuntare a fratelui ei
geamăn, Thorn, aproape că fata fusese compromisă public. Sheridan
ştia doar fragmente din acea poveste, dar reuşise să le pună cap la
cap pentru a afla întreaga istorie. Nu voia asta pentru Vanessa.
- Mă îndoiesc că unul din noi nu este un trăgător bun, conti­
nuă Sheridan, aşa că, dacă aş fi de acord cu un duel, fie te-aş ucide
eu, fie m-ai omorî dumneata. Dacă nu aş fi de acord, aş fi catalo­
gat drept laş. Indiferent ce s-ar întâmpla, aş implica-o pe mama
într-un alt scandal imens şi nu voi face asta. Cu siguranţă, nu îi voi
face aşa ceva nici Vanessei.
- Ce dovadă de cavalerism, spuse Sir Noah. Păcat că nu ai dat
dovadă de acelaşi cavalerism când ai încercat să o seduci.
Cuvintele rostite fără menajament îl făcură pe Sheridan să tre­
sară. Nu avea nici o justificare pentru ceea ce făcuse. Nu exista
nici una.
- Putem să trecem peste asta, domnule? Aş vrea să fac anunţul
cu privire la iminenta mea căsătorie cu Vanessa şi aş prefera să o
fac mai devreme decât mai târziu.
Spera că, cerând-o cât mai repede de soţie, ea va accepta cu atât
mai repede. Expresia dură a lui Sir Noah se îndulci puţin.
-Aşadar, vrei să te comporţi cum se cuvine cu nepoata mea.
- Desigur, spuse Sheridan. Doamne, ce fel de om mă crezi?
- Nu am crezut că eşti genul de om care încearcă să seducă dom­
nişoare în grădinile publice, dar e clar m-am înşelat. Aş putea să
mă înşel şi în privinţa celuilalt aspect.
Sheridan se încordă, fără să guste mustrările pe care i le făcea un
bărbat pe care începuse să-l placă.
- Mă tem că este greu să îi rezişti Vanessei.
- Presupun că aşa este, din moment ce eşti pe cale te căsătoreşti
în pripă, spuse Sir Noah. Ar fi bine ca şi ea să creadă despre tine
că eşti o persoană căreia nu-i poate rezista. Dacă îmi mărturiseşte că
ai forţat-o, te voi provoca la duel, indiferent dacă va fi scandal sau
nu. Şi nu va exista niciodată o nuntă între voi doi, indiferent de
rezultat. Ai înţeles?
151
SaSrina Jeffries -—

-Am înţeles. Niciodată nu aş forţa-o cu nimic pe Vanessa. încer­


când timid să fie amuzant, adăugă. în plus, am senzaţia ciudată că,
dacă aş încerca, m-ar tăia în bucăţi şi m-ar mânca la micul dejun.
Sir Noah nu schiţă nici măcar un zâmbet.
- Pot să îţi spun că i-aş da o mână de ajutor.
Doamne, nu mai termină odată cu dojana asta?
Probabil că Vanessa era nervoasă în acel moment pentru că
trebuia să se căsătorească cu el, şi nu cu dragul ei Juncker. Doar
gândindu-se la asta, îi îngheţă sângele în vene. Era un coşmar,
încercând să o înveţe că era mai înţelept să nu rămână singură cu
Juncker, Sheridan reuşise să o înveţe cât de lipsit de înţelepciune
era să rămână singură chiar cu el.
Una era să cocheteze cu ea, iar cu totul altceva să îi compromită
reputaţia. Şi, eventual, şi pe a lui. Nici nu ştia dacă se potriveau,
deşi, dacă nu se potriveau, era în întregime doar vina lui. Dacă o
dorea atât de mult, trebuia să o curteze aşa cum se cădea şi să în­
ţeleagă dacă puteau avea o căsnicie fericită.
Chiar şi aşa, nu avea nici un regret. Voia să creadă că făcuse totul
doar pentru că astfel ar fi putut să-i pună întrebări lui Lady Eustace
despre trecut. Ar fi putut să îşi dea seama dacă femeia fusese impli­
cată în vreuna dintre crime.
Dar în momentul acela nu-i păsa de asta. îl interesa mult
mai mult că în sfârşit reuşea să o aibă pe Vanessa în patul lui.
Presupunând că ar fi de acord să se căsătorească cu el. în acel mo­
ment, nu era deloc sigur.
- Dacă nu te deranjează că te întreb, se aventură Sheridan, cum
ne-ai găsit?
Sir Noah pufni, apoi începu să explice cum reuşise Vanessa să se
furişeze afară.

Vanessa se uita pe fereastra salonului, încercând să-i zărească


pe unchiul ei şi pe Sheridan. Dar, indiferent în ce direcţie îşi întin­
dea gâtul sau cât de mult se înălţa în vârful picioarelor, rămâneau
fel de bine ascunşi cum fuseseră ea şi Sheridan cu scurt timp în
urmă, chiar şi după ce se aprinseseră felinarele. Dacă mama ei nu
şi-ar fi pierdut răbdarea, Vanessa nu ar fi plecat de la fereastră.
152
lin duce sui acoperire

Gândul îi provocă un val de căldură minunată, care o invadă în


locuri neaşteptate.
- Mă asculţi, fetiţo? întrebă mama ei.
Vanessa tresări.
- Da, mamă, minţi ea.
Asta stârni o altă tiradă din partea mamei, de data asta despre
cât de nerecunoscătoare era Vanessa şi cum blestema ea ziua în
care se va căsători cu Sheridan. Când însă insistă că se căsătoreşte
cu ea doar pentru zestrea ei, Vanessa nu mai rezistă.
Se îndepărtă de la fereastră.
- Poate avea fiecare bănuţ din zestrea mea dacă asta înseamnă că
am să părăsesc casa asta. Nu-mi pasă de zestrea mea. I-aş arunca-o
cu bucurie în poală. Pur şi simplu, nu vreau... Nu vreau...
O, la ce folosea să spună că ar fi fost ultimul motiv din lume
pentru care ar fi urmărit să-l câştige pe Sheridan? Era greşit dacă se
căsătorea cu el datorită unui moment de plăcere şi accepta ca el să
o curteze şi să se căsătorească cu ea numai pentru zestre? Mai ales
că ea îl provocase? Dar trebuia să înveţe o lecţie din situaţia asta,
anume că, dacă apelezi la strategii pentru a obţine ce-ţi doreşti, nu
se va termina niciodată cu bine pentru tine.
Nu, mama nu ar fi înţeles sentimentele Vanessei.
în viziunea ei despre societate, o tânără bună de măritat trebuia
să-şi folosească zestrea ca momeală pentru a-1 prinde în plasă pe
pretendentul cel mai bun. într-adevăr, în condiţii normale, dacă
un duce ca Sheridan ar fi fost bogat, ar fi întruchipat pretendentul
perfect în ochii mamei.
Dar Sheridan nu era numai lipsit de resurse financiare, ci era şi
fratele lui Grey şi fiul ducesei văduve, ceea ce-i punea sare pe rană.
Mintea mamei ei nu putea trece peste asta. Mai ales după disputele
de ieri. Sheridan nu era obligat doar să se căsătorească cu Vanessa,
ci şi să o convingă pe o femeie pe care o dispreţuia să o lase pe
Vanessa să se căsătorească cu el. Asta în cazul în care el şi unchiul
ei nu merseseră direct la duel. Gândul ăsta o îngheţă.
-Te avertizez, domnişorico, spuse mama ei, dacă Armitage îţi cere
mâna, ar fi bine să accepţi. Eşti aproape de momentul periculos în
care poţi să rămâi fată bătrână, iar zilele astea mi-au pus răbdarea
153
Sabrina Jeffries

la încercare mai mult decât credeam că rezist. Mama veni spre ea.
Dacă îl refuzi, jur că te voi închide în camera ta până când...
- Nu vei face aşa ceva, Cora, spuse unchiul ei din prag. Nu o voi
permite.
Vanessa se întoarse şi îl văzu pe unchiul Noah singur. I se opri
inima. „Unde era Sheridan? Ce se întâmplase?“
Unchiul se uită la sora lui cu asprime.
-Vreau să fiu un moment singur cu nepoata mea.
Mama Vanessei deschise gura în semn de protest, apoi păru să
se răzgândească. Dacă era cineva pe lume de care mamei să-i fie
teamă să îl contrazică, acela era unchiul Noah.
- Foarte bine, spuse ea. Dar nu prea mult. Trebuie să-mi fac pla­
nuri în ce direcţie să o iau cu ea.
Părea de rău augur. Slavă cerului că unchiul Noah preluase con­
trolul situaţiei. Deşi, odată mama plecată, starea de spirit a unchiu­
lui Noah păru să se înrăutăţească.
-Am o întrebare pentru tine, draga mea. Nu există un răspuns
corect sau un răspuns greşit, doar adevărul. Orice mi-ai spune,
vreau să ştii că sunt de partea ta.
Nici asta nu suna prea bine.
-A, bine. Ce este?
- Te-a obligat Armitage să faci lucruri pe care tu nu le voiai?
întrebarea în sine o nedumeri.
- Nu, cu siguranţă nu. De ce? A spus el asta?
Unchiul ei se relaxă suficient încât să-i zâmbească trist.
- El a spus, citez: „Am o senzaţie ciudată că, dacă aş încerca vre­
odată, m-ar tăia în bucăţi şi m-ar mânca la micul dejun“.
Fata râse.
- Ce macabru. Nu e stilul lui Sheridan. Amuzamentul ei dispăru,
încep să cred că nu-1 cunosc atât de bine pe cât credeam.
Unchiul Noah oftă.
-Te afli într-o situaţie complicată, draga mea.
- Ştiu. Dar numai pentru că nu doreşte să se căsătorească cu mine...
- Ce? Nu, a spus că o va face imediat.
Se întoarse cuprinsă de frământări.
-Atunci, de ce nu e aici?
154
— ‘Un duce suS acoperire -

- Este. Aşteaptă în hol. Nu am vrut să fie aproape de tine până


când nu mă convingeam care este gradul lui de vinovăţie în aceas­
tă situaţie.
Lacrimile îi inundară ochii. Unchiul ei era foarte amabil. Nu
mulţi bărbaţi ar fi avut grijă de sentimentele ei. Dacă tatăl ei ar fi
fost în viaţă, l-ar fi împuşcat pe Sheridan oricât de mult ar fi pro­
testat ea. Unchiul Noah, cel puţin, le oferise o şansă.
- Mulţumesc, unchiule, că ai preluat rolul tatălui meu. Sunt si­
gură că îţi dai seama că mama ar fi gestionat totul foarte rău.
-Adevărat. Sora mea nu a ştiut niciodată cum să se comporte cu
tine. E geloasă pe faptul că tu şi Gray sunteţi atât de apropiaţi, dar,
cum pe el nu-1 poate controla, se răzbună pe tine. Mă învinovăţesc
pentru asta. îmi pare rău că nu am venit mai devreme la Londra
să-mi fac datoria.
-A trebuit să o îngrijeşti pe soţia ta. întotdeauna am înţeles asta.
-A sta nu a fost o scuză. Dar sunt aici şi să mă bată Dumnezeu
dacă nu o să fac în aşa fel încât să mă asigur că te-ai căsătorit cu
bărbatul potrivit.
- Pot să intru? se auzi o voce din prag.
Sheridan. înghiţi cu greu. Nu-şi putea da seama după expresia
lui stoică ce simţea.
- Unchiule, Sheridan şi cu mine am putea avea câteva momente
singuri?
Unchiul ei îşi mută privirea de la ea la Sheridan.
- în regulă. Dar voi fi în hol, iar uşa va rămâne deschisă.
Dumnezeule mare! Chiar ajunseseră „într-o situaţie delicată“,
cel puţin din punctul de vedere al unchiului Noah.
- Desigur, spuse Sheridan înainte ca ea să o facă. Trebuie doar
să clarificăm unele chestiuni.
Dând din cap cu un gest aprobator, unchiul Noah îi lăsă împreună.
Sheridan trase aer în piept.
- Nu ştiu dacă ţi-a spus unchiul tău, dar tu şi cu mine trebuie să
ne căsătorim.
Cuvântul „trebuie“ o irită. Asta implica faptul că amândoi erau
forţaţi, când ea simţea cu totul altceva.
- Sabrina Jejjries — -

-N u înţeleg de ce trebuie. Singurii oameni care ne-au văzut îm­


preună au fost mama şi unchiul Noah, deci nu e ca şi cum ei ar dori
să spună asta cuiva. Nu era dispusă să îi dezvăluie cuvintele dure
pe care mama i le spusese, despre cazul în care ea l-ar fi refuzat.
-Ţi-a spus mama ta cum ne-au găsit?
- Nu. Nu m-am gândit să întreb. Era prea îngrijorată de conse­
cinţele situaţiei.
- Mama ta a supravegheat grădina pentru a se asigura că nu ai
ieşit. Dar când a observat că erai mereu cu-spatele la fereastră şi că
nu făceai nimic, adică nu grădinăreai cu adevărat, a ieşit afară şi a
făcut-o pe camerista ta să-i spună unde te-ai dus. Desigur, Bridget
a crezut că tu, cu mine şi cu Juncker ne aflam cu toţii în trăsura
mea, pentru că ăsta a fost planul iniţial. Mama ta s-a grăbit în faţa
casei, unde a văzut că nu se află nici o trăsură, şi nu a ştiut în ce
parte să o ia. A fost rău, foarte rău. Sheridan continuă pe un ton
sumbru. Atunci, unchiul tău a sosit în vizită. Trăsura lui a trecut pe
lângă Juncker, la câteva clădiri distanţă. El a presupus că Juncker
tocmai pleca după ce te-a vizitat. Dar mama ta l-a aşteptat în uşă
şi i-a cerut să o ajute să te găsească. L-a ajuns din urmă pe Juncker
şi l-a obligat să îi spună dacă ştie unde se află nepoata lui. Juncker
a ezitat să-i spună, dar nu pentru mult timp, după cum îţi poţi
imagina. Aşa au descoperit unde suntem.
- înţeleg.
- Nu, nu înţelegi. Am spus toate astea pentru a-ţi arăta de ce
trebuie să ne căsătorim. Nu sunt doar mama şi unchiul tău cei care
ştiu. Este şi Juncker...
- Care nu va spune nimănui.
- Eşti absolut sigură de asta? A fost dispus să le spună mamei şi
unchiului tău unde te afli. Ce crezi că l-ar putea împiedica să pună
povestea într-una dintre piesele lui de teatru?
- Nu ar face asta.
- Eşti atât de sigură de asta, spuse Sheridan. Atât de sigură de el?
Nu era. Şi putea citi în expresia lui că şi el ştia că nu este.
-Apoi, este şi Bridget...
- Care nici ea nu va spune nimănui, protestă Vanessa.
- Să fim serioşi, draga mea. Ce crezi că se va întâmpla cu ea
acum, când mama ta ştie de implicarea ei?
156
Vanessa începu să-şi treacă printre degete cordonul rochiei,
aşa cum face un papă cu un rozariu. în cel mai rău caz, mama ar
concedia-o pe Bridget, fără a mai ţine cont de ea, iar Bridget nu
merita asta, mai ales nu pentru motivul că o ajutase. Singura mo­
dalitate de a preveni asta ar fi ca Vanessa să se căsătorească cu
Sheridan, caz în care Bridget ar putea veni să lucreze pentru ea.
- Şi alţi servitori ştiu, spuse Sheridan. Vizitiul meu, vizitiul
unchiului tău, majordomul tău, probabil câţiva valeţi... Vreau să
spun că, dacă tu şi cu mine nu ne căsătorim...
- Ştirea va ajunge în presă, spuse ea cu o voce stinsă, şi voi fi
compromisă.
- Da. Acum înţelegi.
îl putea simţi urmărind-o cum se frământă, neştiind ce să mai
spună. Se apropie mai mult de ea, privind spre uşă.
-A r fi chiar atât de îngrozitor să ne căsătorim?
- Cred că tu ar trebui să răspunzi la asta. îşi încrucişă braţele pe
piept. Tu eşti cel care a folosit cuvintele „trebuie să ne căsătorim“,
nu eu. Nu am nevoie de un bărbat care să se sacrifice pentru mine.
- Iar eu nu vreau o soţie care doreşte să se căsătorească cu un alt
bărbat. Dar nici unul dintre noi nu are de ales.
Vanessa îşi întoarse privirea. Dacă ar recunoaşte că niciodată
nu-1 dorise pe domnul Juncker, Sheridan îi va reproşa că o surprin­
sese cu puţin timp în urmă sărutându-1 pe dramaturg de bună voie.
Sau cel puţin aşa i s-o fi părut lui.
Chiar dacă i-ar explica asta şi i-ar spune adevărul lui Sheridan,
ar vedea-o ca pe o „femeie intrigantă“, care se folosise de domnul
Juncker ca să-l facă gelos... ceea ce ea chiar asta făcuse. Mai ales,
având în vedere că Sheridan îi spusese odată că nu intenţiona deloc
să se căsătorească. Faptul că ignorase ceea ce el spusese în mod in­
tenţionat, încercarea ei de a-1 avea drept soţ se încadra în mod clar
la categoria intrigă. Nu era cel mai bun mod de a începe o căsătorie.
Din nou, nici unul nu minţea. Sau, mai bine zis, fiecare ascundea
adevărul. Ştia cât de mult ar detesta el asta. O, Doamne, ce trebuia
să facă?
- Ei bine? o întrebă, ai găsit o cale de ieşire din situaţia asta care
să nu te compromită?
Ea scăpă un oftat.
Safarina Jejjries

-Nici una care să funcţioneze.


Dacă îi spunea adevărul, nu se schimba situaţia. Trebuia doar
să spere că, cu timpul, putea face trecerea de la domnul Juncker la
Sheridan într-un mod credibil.
- Deci, spuse el, ne vom căsători, indiferent dacă ne place sau nu.
Când spuse asta, ea simţi nevoia să plângă. Trebuia să facă ceva
pentru ca acel plan să funcţioneze.
- Nu am spus că nu-mi place asta. Nu ţi-aş fi răspuns la sărutări
dacă nu m-aş fi gândit la tine într-un mod plăcut.
O, Doamne, ce mod stupid de a spune lucrurile! Părea că abia îl
cunoaşte. Vedea cum i se încordează maxilarul.
- Presupun că nu pot spera la mai mult în aceste circumstanţe.
- Nu vreau să te forţez! răbufni ea. Ştiu cât de puţin îţi doreai să
te căsătoreşti, iar gândul că te forţez să intri într-o situaţie pe care
nu ţi-ai dorit-o niciodată...
- Draga mea, am profitat de tine, îţi aminteşti? îi spuse el cu
blândeţe, dându-i la o parte o buclă de pe obraz. Greşeala ta a fost
că ai fost într-un loc nepotrivit, într-un moment nepotrivit, cu băr­
batul nepotrivit.
-Tu? Sau domnul Juncker?
- Bine. Cu bărbaţii nepotriviţi. Ceea ce vreau să îţi spun este să
nu-ţi faci griji pentru mine. Tonul îi deveni amar. în plus, eu o
să am mai mult de câştigat din căsătoria asta decât tine. Zestrea ta
mă va ajuta cu actuala mea situaţie financiară.
- Devin ducesă, sublinie ea. Asta nu se pune?
-A şa sper. Mă tem că vei fi o ducesă săracă. Deci, dacă vrei să dai
înapoi, eu te înţeleg perfect. Deşi, nu cred că ar fi înţelept.
- Da, şi trebuie să fim întotdeauna înţelepţi, nu-i aşa? spuse
ea sec.
- E mai bine decât să lăsăm lucrurile aşa, nu crezi?
- Presupun. El se încruntă, iar ea adăugă cu o undă de tachinare
în glas. Da, Sfinte Sheridan. Mult mai bine.
-Atunci, pot să-ţi cer ceva? îşi încercă el norocul.
- Să nu-ţi spun Sfântul Sheridan?
- Exact.
- Poţi face tot ce vrei, spuse ea încet. Asta nu înseamnă că sunt
şi de acord. în plus, am început să colecţionez un set complet de
158
Vn duce sui) acoperire -

porecle pentru tine. Tăcutul Sheridan. Studiosul Sheridan. îi arun­


că un zâmbet cochet. Seducătorul Sheridan.
El gemu, iar ea râse. Poate că totul se va termina cu bine. Sau, cel
puţin, va fi distractiv. Nu trebuia să-şi mai facă griji că va fi obligată
să se căsătorească cu lordul Lisbourne. Aşa cum spusese Sheridan,
dacă era să privească realist situaţia, era mai bine să fie forţată să
se căsătorească cu el decât alternativa. Mult mai bine.

159
CapitoCuC12

Seducătorul Sheridan.
Sheridan n-ar fi putut să o ierte niciodată pe Vanessa pentru
ultima remarcă, mai ales că nu avuseseră nici o şansă să fie singuri
în ultima săptămână. Auzise cuvintele acelea de câteva ori pe zi şi
chiar şi în somn, însoţite de râsul ei provocator. Vanessa ştia cu si­
guranţă cum să joace un bărbat pe degete. Nu putea decât să spere
că, în curând, avea să joace rolul Seducătorului Sheridan. Era oare
normal să fie atât de emoţionat aşteptând noaptea nunţii?
Spera că şi ea simţea la fel. Ar fi trebuit să-i spună cât de ridicol
de încântat era că îi acceptase oferta, chiar dacă ştia că nu era băr­
batul pe care şi-l dorise ea. Chiar dacă Juncker, să-l ia naiba, îi cu­
cerise inima. Dar dacă fusese vorba doar de o pasiune tinerească?
Doamne, spera că asta fusese. Gândul acesta îi veni mai ales
atunci când, însoţit de doi dintre fraţii săi şi de unchiul Vanessei,
plecară de la Armitage Hali şi se îndreptau spre Biserica Sf. Iosif din
Sanforth, unde el şi Vanessa urmau să se căsătorească. Doamnele
se aflau în faţă, în trăsuri: mama lui, Gwyn, Cass şi Olivia într-una,
iar Vanessa şi mama ei într-alta. Nici unul dintre bărbaţi nu voise
să meargă călare, dat fiind că erau îmbrăcaţi în ţinutele lor cele
mai bune. Sheridan le sugerase să meargă pe jos decât să aştepte
întoarcerea trăsurilor. Sugestia fusese acceptată imediat. Biserica
nu era foarte departe. Sheridan se plimbase de multe ori spre oraş.
Sau îl călărise pe Juno într-acolo. Oftă. îi era dor de plimbările de
dimineaţă. Thorn se apropie de el, în timp ce Heywood şi Sir Noah
se angrenaseră într-o conversaţie în spatele lor.
- I-ai spus deja?
- Ce să spun şi cui? întrebă Sheridan.
- Ştii tu cui. Ar trebui să ştii la ce mă refer. Privind înapoi pentru
a se asigura că cei doi din spate erau destul de departe pentru a-i
160
iUn duce sub acoperire --

putea auzi, Thorn spuse cu voce scăzută. I-ai spus Vanessei care
este motivul pentru care i-ai pus atâtea întrebări mamei ei?
-A i înnebunit? şuieră Sheridan. De-abia am reuşit să o conving
să se căsătorească cu mine. Cu certitudine, nu am de gând să men­
ţionez asta. în plus, nu am reuşit să aflu nimic de la Lady Eustace.
Nu-i voi dezvălui nimic până atunci.
Thorn pufni.
- Ce te face să crezi că vei putea să o interoghezi pe Lady Eustace
fără să-i spui Vanessei?
- Crede-mă, spuse Sheridan sec, că nu va fi o problemă. Dintr-o-
dată, am devenit preferatul ei. Ceea ce este ironic, având în vedere
că, până în momentul în care i-am cerut mâna Vanessei, mă ura.
- Este datorită dispensei1, spuse Thorn, aruncând o privire
scurtă înapoi. Asta întotdeauna impresionează mamele.
-Aparent.
Dar, în cazul său, Sheridan nu era sigur dacă Lady Eustace îşi
imagina că o astfel de extravaganţă însemna că nu era atât de să­
rac pe cât se temuse. Sau dacă, pur şi simplu, spera că oferindu-i
dispensa îi garanta că se va vorbi despre nuntă în cele mai înalte
cercuri, aşezând-o pe ea în centrul atenţiei timp de luni bune.
Nu avea de gând să-i spulbere himerele spunându-i adevărul:
obţinuse dispensa doar pentru a se căsători repede. Se temea ca
nu cumva una dintre persoanele care ştiau despre întâlnirea lui cu
Vanessa în grădina din piaţă să dezvăluie asta cuiva, înainte ca el
să poată face din ea o femeie căsătorită şi respectabilă.
Sheridan nu îşi asuma nici un risc. Un voal de nuntă acoperea
toate păcatele.
- Este o situaţie delicată, spuse Sheridan. Nu e deloc prudent ca
Vanesssa să afle ceva în acest moment. La urma urmei, aş putea
descoperi că Lady Eustace nici măcar nu a fost implicată în vreun
fel în moartea soţilor mamei. în acest caz, nu ar fi mai bine ca
Vanessa să nu afle deloc despre rolul meu în investigaţia noastră?
Pentru că dacă ar afla, s-ar simţi înşelată, forţată să se căsă­
torească cu un bărbat pe care nu-1 iubea din unul dintre cele mai
1Dispensa era un permis eliberat de Biserică şi care perm itea încheierea unei
căsătorii fără îndeplinirea condiţiilor legale obişnuite.

161
Sabrina Jeffries

groaznice motive - incapacitatea lui de a nu o atinge în timp ce era


ocupat cu investigarea mamei ei.
- Pare o persoană rezonabilă. Ar trebui să vorbeşti cu ea.
-Uite ce, spuse Sheridan cu voce joasă, lasă-mă să mă ocup eu
de problemele mele conjugale. Nu ai şi alte griji în afară de a fi
preocupat de rolul meu în anchetă? Sau ai aflat suficient de multe
despre locul unde se afla Lady Norley şi garantezi pentru ea?
Aşa cum îşi închipuise Sheridan, lui Thorn nu-i plăcea când pre­
siunea se muta asupra lui.
- Eu... hm... am rugat-o pe Olivia să o întrebe pe mama ei.
-Ştiu. Şi a făcut asta?
- Nu încă. O roşeaţă vagă îi pătă obrajii. E greu de găsit mo­
mentul potrivit, înţelegi.
Sheridan îi zâmbi fratelui său.
-O, înţeleg foarte bine.
-Bine! Bine, spuse Thorn, nu mă mai bag! Deşi eu insist că
Vanessa ar putea să facă faţă oricărei veşti venite din partea ta.
Sheridan îşi dorea să fie sigur de asta. în mod deosebit în ceea
ce priveşte seara nunţii. La naiba, de ce nu putea să nu se mai gân­
dească la asta?
Auzi câteva chicoteli şi se uită spre un grup de fete îmbrăcate
în alb, cu coroniţe de flori pe cap. O fetiţă privea cu admiraţie la
domnii care treceau pe lângă ea, îmbrăcaţi în cele mai frumoase
ţinute. Sheridan îşi scoase pălăria în faţa ei, iar ea se intimidă,
întorcându-se şi alergând după mama ei care urca pe pasarelă.
Toate purtau coşuri decorate cu panglici.
- Ce se întâmplă? întrebă Thorn.
-A şa sunt obiceiurile la sat, mai ales dacă ceremonia şi petre­
cerea de nuntă nu se organizează în acelaşi loc. Nu contează câţi
invitaţi sunt la nuntă. Când pleacă de la biserică, întreg satul se
bucură şi aruncă cu boabe de orez după ei. Ne vor urmări aproape
tot drumul spre casă după terminarea ceremoniei.
- Dacă ai dispensă, de ce nu v-aţi căsătorit la Armitage Hali?
- Pentru că am nevoie de oamenii aceştia, iar ei au nevoie de
mine. Nu doresc o ceremonie privată, din care ei să nu facă parte.
Vanessa a fost de acord.
162
—'Un duce suS acoperire -

- Pariez că mama ei nu.


- Nu, într-adevăr. Aruncă o privire înapoi, pentru a-1 vedea pe
Sir Noah apropiindu-se. Lady Eustace ar fi preferat ca ceremonia
să aibă loc la Castelul Windsor.
- Nu eşti departe de adevăr, spuse Sir Noah. Sora mea l-ar fi dat
cu bucurie pe rege afară din reşedinţa lui pentru ca Vanessa să fi
putut avea nunta secolului.
- în locul unei nunţi rurale, spuse Sheridan. Din fericire, Vanessa
şi cu mine am reuşit s-o convingem.
- Dar să ştii, Armitage, spuse Sir Noah, l-am asigurat încă o dată
pe Lord Heywood că am acordat mare atenţie fiecărui detaliu în
parte în ceea ce priveşte aspectele legale. I-am spus că avocaţii au
încheiat o înţelegere convenabilă pentru nepoata mea, deci nu e
cazul să-ţi faci griji.
Sheridan se uită cu gura căscată la fratele său mai mic.
- Ce naiba, Heywood? Ai crezut că nu mă pricep să negociez si­
tuaţia viitoarei mele soţii?
- Trebuia să mă ocup eu de asta, spuse Heywood uitându-se la
Sir Noah. M-am gândit că poate cu nunta asta făcută în grabă - nu
că e ceva greşit în asta - înţelegerea să nu fie cumva trecută cu
vederea.
- Şi ai crezut că cel mai bun moment să vorbeşti despre asta e pe
drumul spre biserică? Sheridan clătină din cap. Mi se pare teribil de
jignitor că ai crezut că aş fi „trecut cu vederea“ aşa ceva, însă, chiar
dacă ai fi avut dreptate, ce aş fi putut face în legătură cu asta acum?
Să-l trag pe Sir Noah deoparte pentru o discuţie despre situaţia
Vanessei, iar apoi să-i dau dispoziţie lui Bonham să întocmească
actul în spatele bisericii, în timp ce mireasa şi toţi ceilalţi aşteaptă?
Thorn se amuză. Sheridan se întoarse spre el.
- Ce e amuzant? Nu mă ajuţi încercând să-mi dai sfaturi ma­
trimoniale înainte să semnez în registrul bisericii. Se încruntă la
Heywood. Amândoi ar trebui să vă vedeţi de treburile voastre. E
vorba despre căsătoria mea, proprietatea mea şi viitoarea mea
soţie. Nu vă mai băgaţi, aţi înţeles?
Thorn se încruntă spre Heywood în timp ce mergeau.
- Vezi ce-ai făcut?
163
Sabrina Jeffries

- Hei, zise fratele mai mic, tu ai fost cel care i-a oferit sfaturi
matrimoniale!
- Cel puţin am avut bunul-simţ să nu-1 întreb pe Sir Noah despre
înţelegerea cu Sheridan. Uiţi că fratele nostru a fost instruit în arta
negocierii diplomatice practic de când s-a născut? Era foarte bun la
asta din câte îmi amintesc.
Veni rândul lui Sir Noah să râdă.
-Trebuie să mărturisesc că asta mă face să mă bucur că nu am
avut niciodată un frate. Se opri. Staţi puţin, dar din nou vă întreb,
cine este Bonham?
-Administratorul ultimilor trei duci de Armitage, inclusiv al
fratelui meu vitreg de acolo, spuse Thorn, înainte de a se întoarce
spre Sheridan.
- Bonham va fi la nunta ta? Mama ştie?
Amuzamentul lui Sir Noah dispăru.
- De ce contează dacă ştie sau nu ducesa?
- Nu contează, spuse Sheridan, uitându-se ameninţător la fra­
tele său vitreg şi la fratele mai mic. Şi da, ştie. Ea a insistat să-l
invite, tocmai pentru că a fost administratorul ultimilor trei duci
de Armitage.
Ajunseră la Sanforth, iar Sir Noah întrebă:
- Să presupun că asta e biserica?
Sheridan se opri şi i se strânse stomacul.
-D a.
- E mai mare decât mă aşteptam să fie, dat fiind că satul e mic,
spuse Sir Noah. Cu siguranţă, e suficient de potrivită pentru nunta
unui duce.
Chiar dacă era cuprins de panică, Sheridan dădu din cap. El şi
Helen nu ajunseseră niciodată să facă acel pas. După săptămâni de
durere şi luptă, ea murise de tuberculoză chiar în ziua în care ar fi
trebuit să fie nunta lor, lăsându-1 cu inima frântă şi încă suferind
din cauza asta.
Fusese un eveniment important în viaţa lui, despre care nu apu­
case încă să-i vorbească Vanessei. Dar o va face într-o zi.
Intrară în biserică toţi patru, iar Sheridan încremeni. Nu le
văzuse pe doamne înainte să plece şi era copleşit de prezenţa
164
— Tin duce sub acoperire

uimitoare a Vanessei, strălucitoare în rochia de mireasă. Fata vorbea


cu mama lui. Lui Sheridan i se tăie respiraţia privind-o. Doamne,
Dumnezeule, cât de frumoasă era! Uneori, prins în vâltoarea eve­
nimentelor, uita acest lucru. Dar astăzi era absolut minunată.
Rochia ei era de un albastru atât de palid, încât părea alb, cu ex­
cepţia momentelor în care strălucea în lumina lumânărilor. Abia
atunci observă dantela care se revărsa din mânecile lungi şi trena
rochiei care atârna la spate, răsucită, aşteptând să o aranjeze cine­
va. Vanessa şi mama lui păreau să aibă o conversaţie importantă.
O căută cu privirea pe Lady Eustace, apoi se linişti când o văzu
vorbind cu Gwyn la capătul opus al bisericii. Femeile din familia
ei fuseseră instruite să le ţină la distanţă pe mama lui şi pe cea a
Vanessei cu orice preţ. Nu voia să se repete ceea ce se întâmplase
cu o săptămână înainte între cele două femei.
Se grăbi să ajungă în faţa bisericii şi o văzu pe mama lui pu­
nând un şir de perle în jurul gâtului Vanessei. Ajunse lângă ele în
câteva clipe.
-M amă, astea sunt...
- Perlele Armitage, da. Se uită cu drag la Vanessa. Ştiu că tatăl
tău şi-ar fi dorit ca mireasa ta să le poarte.
Vanessa îl privi, iar îmbujorarea îi cuprinse obrajii. Asta aprinse
iarăşi în el dorinţa. Voia să aibă nunta, iar apoi să celebreze direct
noaptea nunţii, deşi nu era permis. Vor fi toasturi şi tort de nuntă.
Dumnezeu ştia ce mai puseseră la cale femeile într-un timp atât
de scurt.
Presupunea că era un lucru bun, deşi el ar fi putut sări peste toate
astea. Vanessa însă merita o nuntă decentă. Ea nici măcar nu s-ar
fi căsătorit cu el dacă el n-ar fi devorat-o practic în grădina publică.
Slavă Domnului că, de îndată ce o va avea pe Vanessa în dormitor,
îşi va calma nevoia obsesivă de ea. Mai târziu o să gestioneze faptul
că îi îngăduise să intre în sufletul lui. în seara aceea, avea de gând
să se bucure de fiecare minut petrecut cu ea în pat.
Mâna Vanessei tremura când semnă în registrul bisericii. Spre
surprinderea ei, Sheridan îşi puse mâna peste a ei şi se aplecă
murmurând:
-Va fi bine. Jur să fac tot ce pot ca să fie aşa.
165
Sabrina Jeffries -—

Speră sincer că vorbise serios când spusese asta. Erau căsătoriţi.


Nu mai era drum înapoi. Fait accompli. Slujba, deşi durase doar o
jumătate de oră, avea consecinţe pe viaţă. Vanessa câştigase ce-şi
dorise, deşi nu în felul în care şi-o dorise. Gândul acela îi persista
în minte. Dacă o va respinge într-o zi pentru că îl forţase să se
căsătorească cu ea?
Doar că lucrurile nu stăteau chiar aşa. Nu era vina ei că se lăsa­
seră purtaţi de dorinţe în seara aceea. Faptul că el îşi pusese mâna
peste a ei o făcu să se simtă bine. Era tot ce îşi putea dori mai mult
în acele momente.
Părăsiră biroul vicarului şi se întoarseră în biserica de-acum goa­
lă. Toţi ceilalţi ieşiseră afară.
Sheridan se opri înainte să se alăture oaspeţilor.
- Eşti pregătită pentru asta?
-Am mai fost la o nuntă în sat, spuse ea, zâmbindu-i. Ştiu des­
pre ce e vorba.
- în regulă. Doar voiam să mă asigur că eşti pregătită.
Ieşiră pe uşile bisericii ţinându-se de mână, iar fata văzu că în­
treg satul era afară. Lumea se agita să câştige un loc cât mai bun,
astfel încât să poată fi primii care să-i vadă pe duce şi pe mireasa
lui cum ies din biserică.
în momentul în care amândoi trecură pragul, izbucniră uralele.
Se grăbiră să coboare, iar o ploaie de boabe de orez, de seminţe şi
de petale de trandafiri de iarnă începu să cadă peste ei. Trăsura des­
chisă îi aştepta împodobită cu panglici şi mulţi trandafiri de iarnă.
Prinsă de entuziasmul spectatorilor, Vanessa nu se opuse deloc
când Sheridan o surprinse cu un sărut înainte de a o ajuta să urce
în trăsură. Plecară cu trăsura în mijlocul uralelor celor prezenţi, iar
mulţimea se ţinu după ei o bună bucată de drum.
în ciuda faptului că se legase pe viaţă de Sheridan, ea se simţea
inexplicabil de liberă, eliberată de mama ei, de temerile ei, de
trecutul ei. Acela era începutul unei vieţi fără familia ei în preajmă.
Din acea zi, va fi vorba doar despre ea şi Sheridan şi despre copiii
lor pe care îi vor avea. Gândul acela o înveselea.
Când rămaseră singuri, doar cu vizitiul, îl surprinse pe Sheridan
privind-o.
166
------------ Vn duce su£> acoperire ------------

- La ce te uiţi? îl întrebă. La urechile mele?


-Abia acum observ că mama ţi-a dat şi cerceii de perle care se
potrivesc cu colierul de perle.
Ea ridică braţul.
- Şi brăţara, şi pieptenele. Setul complet, cred.
-A , da. Ar fi trebuit să observ pieptenele în părul tău. Deşi e în
spate, iar eu te-am privit doar din faţă.
Ea duse mâna la cercel.
- Nu te deranjează, nu-i aşa?
- Desigur că nu. Eşti ducesa mea acum. Tu trebuie să ai perlele
familiei. Mi-aş fi dorit doar să existe mai multe bijuterii pe care să
ţi le dau.
Nu se aştepta ca el să spună asta, dar o convinsese cu privirea lui
înfometată, care parcă era cea a lupului din basmul cu Scufiţa Roşie,
îşi aminti că numele de familie al lui Sheridan era Wolfe. O, Doamne!
- în plus, continuă el cu o voce răguşită, care îi dădu fiori în tot
corpul, îţi stă bine cu perlele astea. Foarte bine.
Vanessa nu era sigură dacă ar fi trebuit să-i mulţumească pentru
compliment sau să fugă spre dealuri, de teamă că soţul ei, transfor­
mat în lup, ar fi putut-o devora.
- Niciodată nu mi-am dorit mai mult decât acum să fi fost într-o
trăsură închisă, spuse el cu o voce molcomă.
- Poftim? întrebă ea, hotărâtă să relaxeze atmosfera tachinân-
du-1. De ce? Spune-mi, te rog.
-Ar trebui să fie evident. Vreau...
Râsul ei îl întrerupse, iar el îşi dădu seama că ştia exact motivul
şi ce anume îşi dorea el.
Se aplecă spre ea şi-i şopti.
- Mai târziu vreau să te văd purtând doar perlele şi nimic altceva.
Fusese destul ca să înţeleagă care erau dorinţele lui. Nu îşi ima­
ginase că Sheridan putea fi atât de păcătos. Toate gândurile de a-1
tachina se stinseră, înlocuite fiind de imaginea lui privind-o în
timp ce nu purta nimic altceva decât perlele Armitage. Gura i se
uscă şi respiraţia i se acceleră. începu să se simtă ea însăşi vicioasă.
- Cred că înţeleg acum dorinţa ta de a avea o trăsură închisă,
murmură ea.
167
----------- - SaSrina Jeffries -—---------

El gemu.
- Mă tem că va fi cea mai lungă petrecere de nuntă la care am
participat vreodată.
Din păcate, şi ea se temea de acelaşi lucru.

168
CapitoCuC13

Sheridan se plimba prin cameră, aşteptând ca Vanessa să des­


chidă uşa care le separa dormitoarele. Camerista ei, Bridget, o pre­
gătea, cu siguranţă, pentru noaptea nunţii, deşi nu era noapte, din
moment ce soarele încă se zărea la orizont. Dar pentru că petrece­
rea reunea doar membrii familiilor lor şi era de aşteptat că vor ră­
mâne să sărbătorească până la primele ore ale dimineţii, nu avusese
răbdare să mai aştepte.
Aşa că, după ce obiceiurile de nuntă fuseseră îndeplinite, o răpi
pe Vanessa, lăsându-i pe fraţii săi şi pe cumnatul său să bea şi
să danseze cu soţiile lor. El intenţiona să aibă parte de un altfel
de divertisment.
îşi învârti inelul din aur pe deget. Nu era obişnuit cu el. îşi amin­
ti de cuvintele lui Thorn: „Pare să fie genul rezonabil. Ar trebui să
vorbeşti cu ea“.
Despre crime? în seara aceea? Nici măcar nu-i trecea prin cap
aşa ceva. Pe lângă durerea pe care i-o va pricinui Vanessei când o
va face femeia lui în sensul propriu, nu voia să rişte ca, spunându-i
despre investigaţie, să facă să dispară şi urma de camaraderie care
se înfiripase între ei.
Era puţin neliniştit că le lăsase împreună în aceeaşi cameră pe
mama lui şi pe Lady Eustace, dar oricum nu ar fi putut să fie
de prea mare ajutor. Va trebui să găsească o cale să se suporte una
pe alta până la urmă. Era bine dacă începeau chiar de atunci.
Asta doar dacă nu descoperea că Lady Eustace este o criminală,
în cazul acela, trebuia să se asigure că va ieşi din viaţa lor pentru
totdeauna. Nu ar fi trebuit să-i dorească soacrei sale aşa ceva, pen­
tru că asta ar fi însemnat că propria lui familie ar fi avut parte de
încă un scandal, dar nu ar fi avut de ales. Femeia era îngrozitoare,
iar el dispreţuia felul în care se comporta cu Vanessa.
169
—-Sabrina Jejfries

Uşa se deschise cu un scârţâit, iar el îşi ţinu respiraţia. Era însă


doar Bridget.
- Puteţi intra la doamna dumneavoastră, spuse ea, ferindu-şi
privirea.
Doamne, nu era ca şi cum ar fi fost dezbrăcat. Nu încă. încă
avea pe el cămaşa, pantalonii şi lenjeria intimă pe sub banian^ul
favorit. Era departe de a fi dezbrăcat. Mult prea departe. Totuşi,
rezistă dorinţei de a se grăbi. Dacă s-ar fi năpustit asupra Vanessei
ca o fiară lacomă, ar fi speriat-o. Deşi părea o -fetişcană cochetă, era
totuşi o inocentă şi nu ştia cum va reacţiona. Ultimul lucru pe care
şi l-ar fi dorit ar fi fost ca, în noaptea nunţii, soţia lui să plângă că
fusese dezvirginată într-un mod brutal. Aşadar, se pregăti pentru
orice. îşi imaginase momentul acela de când o cunoscuse, putea
să-l controleze. Intră în dormitorul Vanessei şi îşi dădu seama că
Bridget dispăruse odată cu stăpânirea lui de sine. Cum altfel putea
să se comporte cu Vanessa, care purta o cămaşă de noapte din in şi
care, în ciuda modelului simplu, cu guler înalt, era practic transpa­
rentă când stătea în faţa focului.
Era conştientă de asta? O făcea intenţionat pentru a-i aprinde
dorinţele? Nu era nevoie. Dorinţele lui erau deja destul de fierbinţi.
- Eşti bine? îl întrebă ea. Arăţi foarte serios.
Se forţă să nu pară încruntat.
- Mă abţin cu greu să nu mă arunc asupra ta. Dar văd fiecare
centimetru din corpul tău prin cămaşa asta când stai în faţa focului.
Nu că m-ar deranja, înţelegi? M-am gândit doar că ai vrea să ştii.
Fata se întoarse pentru a privi focul, parcă acuzându-1 că-i e
complice lui, ceea ce dovedi că nu pozase provocator în mod inten­
ţionat. Nu era sigur dacă asta era bine sau rău. Nu-1 deranja să fie
provocatoare. Prefera ca ea să fie al naibii de provocatoare.
Apoi, răspunsul ei nevinovat îi alimentă şi mai mult dorinţa.
-Vrei să-mi pun ceva peste cămaşă? întrebă ea.
- Nu, nu vreau.
Se apropie de ea, cu inima bătându-i în piept. Voia să-i elibereze
părul din coafură. Se aşteptase să o găsească cu părul despletit.
Chiar şi aşa, preferă să facă el asta.
10 cămaşă, jachetă sau haină lejeră, purtată iniţial în India.

170
- ‘Un duce sui) acoperire -

- Dacă vrei, îmi scot halatul.


Fata pufni.
- Nu este la fel. Ai toate hainele pe dedesubt.
El se abţinu să nu râdă.
- Să mă dezbrac până la cămaşă şi lenjeria intimă?
„Te rog, spune da!“
- Dacă doreşti.
Era pe punctul de a spune da, dar incertitudinea din ochii ei îl
făcu să ezite.
- Eşti tensionată.
-T u nu eşti?
- Puţin. Nu este acelaşi lucru pentru un bărbat. Oricât de ten­
sionat aş fi, tensiunea dispare când te văd dezbrăcată.
Ea îl zâmbi ispititor. Era exact ce sperase. Se apropie de ea pen­
tru a-i îndepărta o buclă de pe frunte.
- Nu trebuie să ne grăbim, ştii. Avem toată noaptea la dispoziţie.
-Adevărat, spuse ea cu un pic prea mult entuziasm.
- Ce zici de asta? Hai să vorbim puţin. „Chiar dacă asta mă
omoară.“, îşi zise în gând. Apoi, continuăm în ritmul în care te
simţi bine.
Ea îl privi cu suspiciune.
- Este un fel de test?
Asta îl prinse nepregătit.
- Ce fel de test?
-N u ştiu. Se întoarse. Mama mi-a spus că trebuie să fac tot ce
vrei tu. Chiar dacă nu-mi place, tot trebuie să o fac.
Dumnezeule! Exact ce nu voia de la ea.
- Tu o asculţi pe mama ta?
Aruncându-i un zâmbet slab peste un umăr, fata răspunse.
- De obicei, nu. Zâmbetul ei dispăru. Dar ea a fost căsătorită, iar
eu nu. Nu am cum să ştiu că ceea ce spune nu e adevărat.
El se ridică să o ia de mână.
-Vino să stai lângă mine.
O conduse pe un divan îngust.
- Nu încăpem amândoi, spuse ea.
- încăpem, îi zâmbi. Parcă trebuia să faci tot ce-ţi spun eu.
SaSrina Jejjries

Ea dădu ochii peste cap.


-Bine.
Amuzat de îmbufnarea ei bruscă, se aşeză şi o trase pe genunchi.
-Ţi-am spus că încăpem.
Chinuindu-se să nu schiţeze un zâmbet, ea clătină din cap.
-A r fi trebuit să îmi dau seama că nu vei face niciodată ceva
previzibil.
-îm i spui „Sfântul Sheridan“. Nu este chiar definiţia celui care
face ceva previzibil?
- Dacă ai fi fost cu adevărat Sfântul Sheridan, spuse ea sec, nu
ne-ai fi târât în această situaţie.
El chicoti.
-Adevărat. Apoi se calmă. Ştiu că poate fi un pic jenant, dar
trebuie să-mi spui exact ce ţi-a spus mama ta că se va întâmpla în
seara asta.
Ea îl privi de parcă ar fi fost un nătărău.
-Tocmai ţi-am spus ce mi-a spus.
-A sta e tot? Fără detalii?
- Da. De ce?
Putea să vadă un pic de panică în ochii ei.
- Nu ştii ce se va întâmpla? Pentru că eu nu ştiu să te instruiesc
în privinţa asta, spuse ea.
El îşi înăbuşi un alt zâmbet.
- Ştiu ce se va întâmpla. Doar că majoritatea mamelor...
Ea îl privi răbdătoare.
- Nu contează. Ce zici dacă procedăm în felul următor? Pe mă­
sură ce pe parcursul nopţii vom ajunge la... aşternut, nu voi face
nimic fără să te pregătesc din timp pentru asta. Asta te face să fii
mai puţin tensionată?
- Cred că da. îşi lăsă capul pe spate. De unde să ştiu? Nu am idee
ce ar trebui să fac.
Se răsuci în poala lui de parcă ar fi încercat să-şi găsească o po­
ziţie mai bună.
El gemu.
- Ei bine, pentru început, nu mai face asta.
- De ce nu? Te-am rănit?
Cu privirea îngrozită, încercă să se ridice, dar el nu o lăsă.
172
— lin duce su6 acoperire

-Am vrut să spun că, fiindcă sunt excitat, mişcările tale mă fac
să te pun jos pe podea şi te seduc mult prea curând.
- O! Fata se aşeză înapoi în poala lui, dar mai atent. Te excit?
- Ştii că da. Altfel, nu te-aş fi „târât în această situaţie de la bun
început“, aşa cum ai spus.
îi aruncă un zâmbet timid.
- Nu mă deranjează situaţia asta aşa de mult.
Asta îl făcu să respire uşurat. Spera ca ea să nu-şi fi dorit ca în
locul lui să fie Juncker.
- Dacă facem asta aşa cum trebuie, spuse el cu vocea gravă din
cauza efortului de a se abţine, nu te va deranja deloc mizeria. Cu
puţin noroc, vei ajunge să-ţi placă.
- De unde ştii? Ai mai făcut asta înainte?
- O doamnă nu ar trebui să întrebe asta, spuse el.
Ea îşi ridică sprâncenele.
- Un domn nu ar trebui să facă aşa ceva cu altcineva, cu excepţia
soţiei sale.
- Bună observaţie. îşi trecu uşor mâna pe spatele ei încă acoperit
de cămaşa de noapte. Ca să mă exprim altfel, uneori nu m-am pur­
tat chiar ca un gentleman. Cu siguranţă, nu ca un sfânt.
începu să-i descheie nasturii de la cămaşa de noapte. Erau câţiva
şi coborau spre talie. Fu mai dificil decât se aşteptase să-i descheie
cu o singură mână, mai ales simţind-o pe Vanessa care începuse să
respire precipitat şi tremurând, rezonând cu partea de sub centura
pantalonilor lui.
- Cât de des? se uită în jos la ceea ce făcea el. Ai avut vreodată
o amantă?
- Nu. Nu-mi permit una.
Ea se încordă.
- O, crede-mă, dacă un bărbat vrea o amantă, o să găsească în­
totdeauna o modalitate de a plăti pentru ea.
O săgeată de gheaţă îi străpunse inima. Se opri din descheiatul
nasturilor.
- Ştii asta din experienţă?
Cu un oftat, ea dădu aprobator din cap.
El se strădui să rămână calm.
173
— Sabrina Jejfries

- Cine a fost? Juncker?


Ea clipi spre el.
- Despre ce naiba vorbeşti?
- Cine naiba eşti tu?
Pentru o clipă se uită fix la el. Apoi, un val de furie îi înroşi obrajii.
- Nu am vrut să spun asta. Nu am fost niciodată... Se înfurie. De
ce naiba crezi că ar putea fi vorba despre faptul că am fost amanta
unui bărbat? Ca şi cum mama ar permite vreodată aşa ceva. De
parcă aş fi fost vreodată de acord cu aşa ceva. Doamne, ce părere
poţi să ai despre mine?
-Nici o părere. Mărturisesc că sunt complet confuz. Ai spus că
ştiai din experienţa personală că amantele sunt plătite. Ce altceva
puteam să cred?
- Ei bine, nu e vorba despre aşa ceva. Văzându-1 în continuare
cu o expresie uimită pe chip, adăugă. Vorbeam despre tata. A avut
cel puţin o amantă.
- Cum ai ştiut de asta?
Ea ridică din umeri.
-Am ţinut registrele contabile pentru el. Au existat facturi de
la modiste, croitori, producători de mănuşi, dar nici unul dintre
articole nu se potrivea cu oricare dintre produsele cumpărate de
mama sau de mine. Era evident că toate erau pentru o altă femeie.
Mai ales că, după ce a murit, o femeie, pe care nici unul dintre noi
nu o cunoştea, a vrut să-şi prezinte condoleanţele, dar mama a
refuzat s-o vadă. Nu a fost nevoie de prea multe informaţii ca să-şi
dea seama cine ar fi putut fi.
-Ah! El ridică mâna pentru a-i mângâia obrazul. Ştiu exact la ce
te referi. Bănuiesc că nici tatăl meu nu i-a fost întotdeauna credin­
cios mamei mele. A fost o căsătorie între prieteni. Nu erau îndră­
gostiţi. Ştiam cu toţii asta.
- Se certau des?
- Nu. De fapt, aproape niciodată. Doar că au trăit vieţi separate.
Tata s-a căsătorit cu mama ca să aibă un moştenitor şi pe cineva
care să-i preia rolul. Şi probabil pentru a putea avansa din pozi­
ţia pe care o ocupa în corpul diplomatic. A fi căsătorit poate fi un
avantaj în acest domeniu, mai ales când te căsătoreşti cu o ducesă
174
văduvă. Odată ce ne-am născut eu şi Heywood, el şi mama au avut
0 relaţie de prietenie şi de amabilitate unul cu celălalt, dar nicio­
dată nu a fost mai mult de atât. Cel mai bun prieten al tatălui meu
a fost tatăl lui Thorn şi al lui Gwyn. Ştia că inima ei va aparţine
mereu celui de-al doilea soţ al ei. Şi noi ştiam.
-Te-a deranjat asta?
- Nu chiar. Relaţia lor a fost mereu aşa.
Ea dădu din cap.
- Nu cred că părinţii mei s-au iubit, câtuşi de puţin. Se certau
constant. A fost supărător.
-E de înţeles.
Tăcură, probabil amândoi punându-şi aceeaşi întrebare. Oare ei
se vor certa? Vor trăi vieţi separate?
Sheridan îşi şterse din minte acele întrebări. Erau căsătoriţi
acum şi, atât timp cât va continua să se gândească la ea doar ca la
cea cu care împarte patul conjugal, nu trebuia să-şi facă griji că va
mai avea parte de încă o dezamăgire.
Era timpul să nu mai vorbească şi să o seducă.
- Te superi dacă îţi desfac părul?
în mod inexplicabil, ea păru surprinsă.
- Nu. Dar va trebui să-mi scoţi pieptenele cu perle din păr.
-Ai o problemă cu asta?
-A i spus că vrei să mă vezi purtând doar perlele. Colţul gurii
1 se ridică. Nu poţi să le ai pe toate. Ori sunt goală, purtând doar
perlele, ori nu mai port perlele şi am părul lăsat. Gândul la oricare
dintre alternative îl puse pe jar. Când văzu strălucirea cochetă din
ochii ei, zâmbi.
- Câtă analiză a regulilor din partea ta. Totuşi, din moment ce
nici nu am observat că pieptenele era împodobit cu perle, aş pre­
fera să-ţi laşi părul liber, îi şopti la ureche. Oricum te voi vedea
dezbrăcată.
Ea îi întâlni privirea.
- Şi eu sper să te văd dezbrăcat.
Asta fu ceea ce îl făcu să nu mai ţină cont de nimic. îi acoperi
gura cu a lui, sărutând-o atât de intens, încât Vanessa nu avea cum
să se mai îndoiască de intenţiile sale.
Sa f rina Jejjries -—

El îşi strecură mâna în deschizătura cămăşii de noapte pentru a-i


mângâia unul dintre sânii voluptuoşi, simţind cum pielea moale a
sfârcului se strânse când îl frecă cu degetul. Ea gemut adânc, iar el
simţi o plăcere şi mai intensă.
Membrul lui se mări dureros. El se opri din sărut. Trebuia să
încetinească lucrurile, trebuia să fie acel amant curtenitor pe care
ea cu siguranţă şi-l dorea pentru prima noapte.
-Trebuie să te ridici, scumpo.
- Bine.
Se ridică din poala lui, apoi se ridică şi el, fără a se obosi să-şi
ascundă erecţia, deşi se îndoia că ea observa.
- întoarce-te, spuse el cu o voce groasă.
Apoi îi dădu drumul la păr. Dumnezeule! Dacă făcea asta nu
însemna că încetineşte lucrurile. Avea un păr bogat, cu bucle scli­
pitoare care cădeau în cascadă, pe care simţea nevoia să îl mângâie.
Cum de reuşise ea - sau mai degrabă Bridget - să strângă toate
buclele într-o coafură perfectă, nimeni nu putea ghici.
Se gândise întotdeauna la părul negru ca având o singură nu­
anţă, aşa că fu surprins să observe că părul ei avea o abundenţă
de nuanţe, de la şaten-închis, la negru-delicat, la negru ca pana
corbului, până aproape de albastru. Totul depindea de lumină şi de
modul în care se răsuceau buclele.
Umplându-şi mâinile cu greutatea minunată a părului ei, se miră
de cât de moale şi de elastic era. Şi lung. îi ajungea aproape până
la talie.
-Ai terminat să-mi ciufuleşti părul? îl întrebă ea nerăbdătoare.
El râse.
- De ce? îmi ia prea mult să te seduc?
- Să mă seduci? îl înfruntă ea. Asta faci? Pentru că aş fi putut
jura că-ţi place să-mi găseşti defecte.
- Despre ce defecte vorbeşti? îşi înclină capul. Dacă te referi la
părul tău, cu siguranţă e perfect.
în ochii ei apăru din nou incertitudinea.
- Evident, asta pentru că nu ai fost niciodată nevoit să îl coafezi.
-N u. Slavă Domnului! Dacă ar fi după mine nu ar mai trebui
să îl coafezi niciodată. Aş vrea să-l laşi mereu să îţi cadă pe umeri.
176
'—---------Un duce suS acoperire -— ---------

-Ai vrea să fiu neîngrijită?


El scutură din cap.
-A ş vrea să fii seducătoare, aşa cum şi eşti. Părul tău uimitor
este un lucru care te face să fii aşa.
Strălucirea bruscă a feţei ei îl făcu să-şi dea seama că ea habar
n-avea cât de seducătoare era, nu numai pentru el, dar şi pentru
alţi burlaci.
Se întrebă de ce nu era mândră ca o păuniţă. Avea dreptul să fie.
-Vom vedea dacă mai crezi că sunt seducătoare după ce voi
face asta. Cu o singură mişcare se dezbrăcă de cămaşa de noapte,
lăsând-o să cadă pe podea.
Gura i se uscă în timp ce se dădea înapoi pentru a se bucura din
plin de imagine. Dumnezeu să-l aibă în pază! Cu părul ei revărsat,
înconjurându-i umerii şi urmând linia braţelor, Vanessa era o mi­
nune a creaţiei.
- Nu ştiu ce ai încercat să dovedeşti, draga mea, spuse el răguşit,
dar am avut dreptate când am spus că trebuie să porţi doar perlele.
întinse mâna pentru a-i cuprinde ambii sâni, suficient de mari
pentru a-i umple mâinile, care erau împodobiţi cu două sfârcuri
roz. Era o adevărată Venus, perlele accentuându-i mătasea pielii
şi silueta perfectă, rotunjită în toate locurile potrivite, şi ispitind
un bărbat să se joace, să mângâie şi să devoreze. Aşa cum Marte,
zeul roman al războiului, o sedusese pe zeiţa iubirii, la fel voia şi
Sheridan să o seducă propria lui Venus. Nu mai putea aştepta nici
măcar un minut în plus.
O luă prin surprindere, o ridică în braţe şi o duse spre pat,
unde o întinse pe aşternuturi, cuvertura fiind trasă deja deoparte
de către servitori, ca o anticipare a acelui moment. Dar când el
îngenunche pe pat, ea se ridică într-un cot şi îşi sprijini capul
în mână.
- O, nu, nu, soţul meu. Ai promis că şi eu o să te văd gol. E rândul
tău. îi întinse cealaltă mână, cea cu brăţara de perle. Vă împrumut
perlele Armitage, dacă doriţi, Excelenţa Voastră.
- Foarte amuzant, spuse el sec. După câte îmi amintesc, nu am
promis că voi sta gol în faţa ta. Deşi presupun că, de data asta, aş
putea să trec cu vederea scăparea ta.
---------- —SaSrina Jejfries -—---------

începu să-şi scoată hainele. Se ruga doar să termine cu dezbră­


catul înainte să se năpustească asupra ei ca un lup înfometat în
faţa unui festin.

178
CapitoCuC14

Vanessa nu văzuse niciodată un bărbat atât de îndrăzneţ. Oare


toţi bărbaţii erau la fel de dornici să se dezbrace pentru o doamnă?
Se simţea ciudat că zăcea acolo goală în faţa lui, cu perlele atârnate
în jurul gâtului şi la încheietura mâinii, ca nişte lanţuri, făcând-o
parcă sclava lui pentru totdeauna.
Felul în care o privea în timp ce îşi dădea jos banianul şi îşi arun­
ca pantofii nu fu de nici un ajutor. Ochii lui, flămânzi şi fierbinţi,
o mâncau din priviri. O străbătu un fior de nedescris prin tot cor­
pul, gândindu-se cum o seducea, deşi nu era sigură că înţelegea ce
însemna să o seducă. Şi dacă se făcea de râs cu ignoranţa ei?
Sheridan îşi scosese lavaliera cu mult înainte să intre la ea în
dormitor, ispitind-o cu gâtul său gol care se vedea din cămaşa des­
făcută aproape până la ultimul nasture. îşi desfăcu şi nasturii care
mai rămăseseră nedesfăcuţi şi îşi smulse cămaşa, dezvăluindu-şi în
întregime bustul, în toată splendoarea lui. Doamne, ce privelişte!
Umerii, despre care ea crezuse că erau amplificaţi de haine, erau
aşa cum şi imaginase ea. Şi pieptul lui! O, Doamne! Singurul piept
dezgolit pe care îl văzuse vreodată fusese cel al unei statui de mar­
mură înfăţişându-1 pe Adonis, deci, să vadă pieptul unui bărbat în
carne şi oase era uluitor.
Nu numai că pieptul lui Sheridan arăta la fel de musculos ca al
lui Adonis, dar avea nişte lucruri pe care statuia nu le avea. Cum
ar fi sfârcurile. De unde să ştie că şi femeile, şi bărbaţii aveau aşa
ceva? Mai mult, pieptul lui Sheridan avea păr în jurul sfârcurilor,
răsucit în fire de o nuanţă mai închisă decât culoarea părului lui.
Simţi nevoia să le atingă, atât sfârcurile, cât şi părul. Ca şi cum
i-ar fi citit gândurile, el se apropie de pat şi-i aşeză mâna pe pieptul
lui bine făcut. De îndată, ea începu să-l mângâie. Ce bine se simţea
la atingere, catifea peste muşchii lui ca piatra. Cu cât îl mângâia
mai mult, cu atât se precipita mai mult respiraţia lui.
179
— Sabrina Jejjries — ■

îl excita? Asta era cu siguranţă încurajator. Se ridică şi întinse


ambele mâini peste pieptul lui atât de sensibil la atingerea ei. îşi
coborî mâinile pentru a-i mângâia stomacul plat, iar el gemu.
- Dacă intenţionezi să mă faci să te implor, ducesa mea, eşti pe
drumul cel bun.
- Oare? spuse ea tachinându-1, fără a lua seama la cum o numise.
Ducesa mea. Suna ca şi cum era ceva pe viaţă. Apoi observă um­
flătura din pantalonii lui. O, Doamne. Chiar trebuie să te fi rănit
înainte.
-A şa arată un bărbat când este excitat. începu să-şi desfacă nas­
turii pantalonilor. Uite!
Ea îi dădu mâinile la o parte, uimită de propria-i obrăznicie.
- Lasă-mă pe mine să fac asta.
Râse gutural.
- De ce nu? Ar fi trebuit să-mi dau seama că vei fi o domnişoară
lacomă în dormitor.
- Sunt doar curioasă. Ar fi trebuit să te aştepţi la asta. Nu am
mai fost niciodată cu un bărbat. Oricum, nu aşa. îi descheie panta­
lonii, dar, spre frustrarea sa, dădu de o altă pereche de pantaloni.
- Ce-i asta?
-A sta e pentru ca bărbatul să-şi controleze ritmul în care se
dezbracă înainte de a face ceva ce va regreta aproape sigur mai
târziu. îşi desfăcu lenjeria interioară şi scoase ambele rânduri de
pantaloni, rămânând complet gol şi oferindu-i o imagine detaliată
a anatomiei sale inferioare. Mai ales a bastonului gros de carne
ieşind dintr-un smoc de păr dintre picioare şi care crescuse destul
de impresionant.
- Dumnezeu să mă aibă în pază, Vanessa, spuse el răguşit, dacă
nu încetezi să te holbezi la mădularul meu, o să mă jenez.
- „Mădularul“ tău? Se uită la el, întrebându-se cum se mai putea
jena când era tot roşu la faţă. Stai, e ca un suspensor care se folo­
seşte la teatru? Doar că e mai mare şi mai... proeminent?
- Atinge-1, bolborosi el. Vreau să îl atingi cu mâinile tale.
Ea făcu ce-i ceruse, trecându-şi degetul pe lungimea lui. Asta
părea să-l agite şi mai mult, căci îi apucă mâna şi i-o strânse în jurul
mădularului său.
180
'lin duce sui acoperire

-F ă aşa.
Mâna lui peste a ei mângâie mădularul, care se mişca în pumnul
ei de parcă avea viaţă proprie. Ce fascinant! Apucă să-l mângâie
doar de câteva ori, minunându-se de textura netedă şi de culoarea
roşu-închis, înainte ca Sheridan să mormăie ceva care suna ca un
blestem şi să îi îndepărteze mâinile.
O împinse înapoi pe pat şi o aşeză pe spate cu picioarele de­
părtate, iar el îngenunche între ele, periculos de aproape de părţile
ei intime.
Poate că asta fusese intenţia lui. O! Avea de gând să împingă
carnea aceea tare înăuntrul ei? îşi aminti de vorbele mamei sale.
- Mama mi-a spus un lucru, că deflorarea o să doară.
-N u şi dacă sunt atent, bolborosi el. Promit că voi fi. Eşti în
siguranţă în mâinile mele, iubito.
- Dacă spui tu.
între timp, mintea ei făcea calcule care indicau că el era mult
prea mare pentru interiorul ei. Dar cum era posibil? Femeile făceau
asta de când lumea. Ar mai fi făcut-o dacă durea de fiecare dată?
Era posibil. Dumnezeu ştia că femeile făceau şi alte lucruri care
le aduceau suferinţă, cum ar fi naşterea.
Văzând-o temătoare, el se aplecă să o sărute, membrul lui rigid
fiind prins între abdomenul ei şi al. Ea se relaxă imediat. îi plăcea
să-l sărute. De fiecare dată când îşi băga limba în gura ei, simţurile
ei o luau razna.
Apoi, coborî pentru a-i suge sânii, ceea ce o excită şi mai tare.
îl apucă de braţe pentru a-1 ţine acolo, să păstreze senzaţia aceea
neaşteptat de delicioasă. îl dorea mai aproape, avea nevoie să ex­
perimenteze mai mult din senzaţiile pe care i le stârnea, nu numai
asupra sânilor, ci şi în locuri pe care nu i le atinsese încă, precum
pântecul ei şi părţile intime.
Cele ce se petreceau în alcov aveau în mod clar avantaje. Nu era
de mirare că erau femei care făceau asta contra cost - primeau şi
plăcere, şi bani.
Următorul lucru pe care îl simţi fu atingerea lui între picioarele
ei, mângâindu-i părţile intime. Părţile ei intime! Abia le atinse­
se ea însăşi, dar el să le mângâie... Doamne, Dumnezeule, cât era
181
------------SaBrina Jeffries -— ---------

de minunat! O fixă cu privirea, deşi respiraţia îi era întretăiată de


gâfâieli care o excitau aproape la fel de mult ca şi mângâierile lui.
Asta însemna că râvnea după atingerile ei, era înfometat de ea şi
voia chiar mai mult decât atât. Nu putea decât să spere. Şi ea avea
nevoie de el. Cu disperare. Nu ar fi vrut, dar nu se putea opri. Deci,
trebuia să fie atentă. Altfel s-ar fi putut afla în poziţia în care se
jurase că nu va fi niciodată - la bunul plac al unui bărbat care nu
o iubea.
Deşi el părea că se bucură de intensificarea dorinţelor ei.
- îţi place asta, nu-i aşa? o întrebă el cu o notă de triumf în glas.
-D a.
Se răsuci puţin în timp ce el continua să o frece în cel mai uimi­
tor mod.
Respiraţia lui se acceleră. Strecură un deget înăuntrul ei, iar ea
fu cât pe ce să cadă din pat, copleşită de dorinţa ca el s-o mân­
gâie acolo.
- Eşti atât de umedă pentru mine, dulcea mea soţie. Fierbinte şi
umedă şi minunată. Se aplecă mai aproape să-i şoptească. îmi place
să văd cum te desfaci în mâinile mele.
-A şa se face?
El se încruntă.
- Ce să se facă?
Acum avea două degete înăuntrul ei şi era minunat.
- Ştii tu. Deflorarea.
Pentru că dacă asta era, nu duruse deloc, ceea ce era o uşurare.
Poate se înşelase asupra intenţiei lui cu mădularul lui excitat.
El chicoti.
-O, nu, draga mea. Asta a fost doar începutul. Mai este. Mult
mai mult. Un muşchi i se zbătu în maxilar, de parcă s-ar fi abţinut
de la ceva. Lasă-mă să-ţi arăt.
O, Doamne! Suna îngrijorător.
Se crispă, iar el îi spuse:
-Ai încredere în mine. Jur că voi face să fie cât mai uşor pentru
tine, bine?
Dădu din cap, deşi nu-i plăcu partea cu „cât mai uşor“.
- Dacă doreşti să faci o pauză sau să te opreşti, să-mi spui. El
plutea peste ea, plăcut, dar şi alarmant. N-aş vrea să încep căsnicia
182
-—-------- lin duce sub acoperire ------------

cu tine fiind speriată de mine. Forţă un zâmbet. Nu sunt atât de


înspăimântător, nu-i aşa?
Ea se uită fix în ochii lui.
- Nu mi te-am imaginat aşa niciodată înainte de momentul ăsta.
Aparenţele pot fi înşelătoare.
Dintr-un anume motiv, asta îl făcu să râdă, deşi se auzi puţin
forţat.
- Dă-mi o şansă, Vanessa, murmură. Vei vedea că aparenţele
sunt într-adevăr înşelătoare. Dar nu în felul în care crezi. Ai încre­
dere în mine.
Avea încredere. îşi strânse braţele în jurul gâtului lui. El îşi re­
trase mâna dintre picioarele ei şi o mângâie cu membrul în aceleaşi
locuri în care o mângâiase cu degetele. în timp ce intra în ea, fata
îşi dădu seama că nu era atât de înfricoşător pe cât se aşteptase.
Expresia lui era încordată, mult mai mult decât a ei.
Apoi, el începu să se mişte. înăuntru şi afară, lent, uşor, seducă­
tor. Avea ochii închişi, aşa că îi închise şi ea. Asta făcu ca totul să
fie mai bine. în loc să se mai îngrijoreze de ceea ce urma, se relaxă
şi se lăsă condusă de mişcările lui ca o frunză care plutea pe râu.
Se uni cu el, iar asta o făcea să se simtă ciudat şi - în mod sur­
prinzător - foarte plăcut. Deveniseră unul. Soţ şi soţie. împlinirea
tuturor speranţelor pe care şi le pusese în el. Poate nu chiar a tutu­
ror, dar ea nu se putea gândi atunci la asta.
- E mai bine?
Vocea lui era aspră şi groasă, de parcă abia mai putea continua.
Sau nu mai putea continua poate aşa încet. Nu era sigură.
- Da, e mult mai bine.
Simţea un val de căldură şi furnicături. Era plăcut. Chiar şi sen­
zaţia de a fi plină de el era destul de plăcută... atunci când nu era
inconfortabilă.
- Pune-ţi picioarele în jurul meu şi încrucişează gleznele, spu­
se el.
în mod normal, ea s-ar fi împotrivit tonului lui poruncitor, dar
atunci el deţinea controlul, de vreme ce ea nu avea habar. îşi schim­
bă poziţia după cum îi spusese, iar senzaţia de furnicături deveni
de-a dreptul plăcută.
- Oh! exclamă ea cu ochii deschişi. Vai! Acum e şi mai bine.
183
— SaSrina Jeffries -—■

El chicoti.
- M-am gândit că ar putea fi.
Acum era al ei. Pentru totdeauna. Soţul ei. Vor putea face asta
ori de câte ori vor dori. îi zâmbi, mâinile ei mângâindu-i părul
cârlionţat.
El scăpă un geamăt şi se aplecă să-i sărute fruntea.
-Ah, Vanessa. Tu vei fi pierzania mea, dar nu-mi pasă, atât timp
cât pot simţi asta cu tine.
„Pierzania mea.“ Cuvintele ar fi trebuit &-o doară. în schimb,
se bucură. Nu era imun la ea. Era mai bine decât anticipase ea. El
începu să o pătrundă mai repede, cu ochii ca nişte flăcări care o
făceau să ardă la fel ca şi mădularul lui. în acelaşi timp, el îi frecă cu
degetul un loc special acolo jos, intensificând senzaţiile uimitoare
care o străbăteau.
-Oh, Sheridan, gemu ea. Dragul meu soţ, eşti... magnific.
-A şa eşti şi tu, murmură el.
Vanessa era ca o frunză purtată de râu din ce în ce mai repede,
pe măsură ce el împingea din ce în ce mai tare. Ea întinse mâinile
pentru a-i cuprinde umerii largi şi musculoşi pe care voia să îi îm­
brăţişeze aşa toată viaţa. Ceva era pe cale să se întâmple - o putea
simţi jos - şi cu cât îl simţea mai tensionat, cu atât mai mult părea
că ceva era pe cale să se producă. Sângele i se precipită în urechi,
râul pe care plutea se grăbi să se reverse, iar ea îl lăsă să vină.
-Soţia mea... reuşi el să spună. Ducesa mea... Zeiţa mea...
Cuvintele acelea o împinseră dincolo de limite, simţi cum cade
peste apele învolburate din adâncuri. Când plonjă, trupul i se cu­
tremură, iar ea se prăbuşi aproape inconştientă, în timp ce el o
pătrunse cu putere, scoţând un strigăt răguşit.
Fusese minunat.

Sheridan stătea întins pe pat, lângă proaspăta sa soţie, şi încerca


să-şi vină în fire. Chiar o numise „zeiţa“ lui atunci, la sfârşit? Nu se
aşteptase să-şi piardă minţile într-atât.
Nu se aşteptase ca ea să reacţioneze aşa.
Acum, cum stătea cuibărită lângă el, cu ochii închişi, cu cuver­
turile trase până sub braţe şi cu un zâmbet mulţumit pe faţă, tot
184
TIn duce su6 acoperire

ce gândea era cât de frumoasă putea fi cu buclele de abanos căzute


peste umeri şi cu pielea de alabastru strălucitor.
Sau poate doar îşi imaginase, din cauza fierbinţelii care-i cuprin­
dea creierul atunci când se afla în preajma ei? încă mai purta per­
lele. Asta îl excitase. Ca să fie sincer, tot ce era legat de ea îl excita.
Surâse, amintindu-şi de insistenţele ei de a-1 vedea dezbrăcat, în
timp ce îl privea chiar pe când încerca să o seducă. Asta îl stârnise
cu siguranţă. Privirea ei care îl studia cu atâta fascinaţie...
Dumnezeule mare! De câte ori încercase să se tempereze, ea spu­
nea sau făcea ceva care să-l atragă. Fără să mai pună la socoteală
că-1 prinsese cu garda jos.
înţelesese ce voiau să spună cei din înalta societate atunci când
catalogau o femeie ca fiind un diamant de prima apă. Pentru că
Vanessa avea mai multe faţete decât orice piatră preţioasă tăiată
fin, iar fiecare moment cu ea îi arăta o faţetă nouă. Se întreba de
cât va avea nevoie pentru a i le descoperi pe toate. Chiar şi acum,
pe când se întindea, corpul ei avea curbe noi, pe care nu i le mân-
gâiase, locuri pe care nu i le sărutase şi alte o mie de detalii pentru
care îi trebuia o viaţă întreagă să le cunoască.
Se ridică supărat pe el însuşi. Se transformase în cel mai senti­
mental om din lume. Nu era nevoie ca ea să-l joace pe degete. El era
dispus să o lase să se joace cu el.
Ea deschise ochii cu o privire somnoroasă.
-Trebuie să-ţi cer o favoare.
- Ce fel de favoare? întrebă el suspicios.
Dacă i-ar fi cerut luna de pe cer, probabil că ar fi încercat să i-o
aducă, atât de mult însemna pentru el.
Pe faţa ei se citea îngrijorare. îşi puse o mână pe pieptul lui.
- Crezi că ai putea să-mi... ei bine... Promite-mi că nu vei face ni­
ciodată cu o altă femeie ceea ce tocmai am făcut împreună. îi arun­
că o privire rapidă. Că nu îţi vei lua amante atât timp cât trăiesc eu.
Dorinţa ei îl surprinse. De ce ar avea nevoie de o amantă?
Vanessa era mai mult decât suficientă pentru el.
- Fără amante. îţi promit. Faţa ei se lumină de o umbră de uşu­
rare, iar el adăugă. îmi promiţi acelaşi lucru?
Ea clipi.
185
- SaSrina Jejfries

- Cu siguranţă. Promit să nu-mi iau niciodată o amantă.


Apoi râse veselă, risipind o parte din tensiunea dintre ei.
- Foarte amuzant, draga mea. îi mângâie bărbia cu un deget. O
să te pedepsesc mai târziu pentru asta.
- O, sper din toată inima. Doar să fii sigur că va fi la fel de minu­
nat de obraznic. Tocmai am descoperit că îmi place să fiu obrazni­
că. Cel puţin cu tine.
Sângele începu să-i curgă din nou năvalnic şi îi aruncă, la rândul
lui, o privire severă.
- Eviţi răspunsul. Ca să nu mai vorbim că-1 excitase din nou,
fie neintenţionat, fie, cel mai probabil, malefic de intenţionat.
Promite-mi că nu-ţi vei lua niciodată un amant. în mod specific,
nu pe Juncker.
îşi miji privirea.
- Fără iubiţi. Şi cu siguranţă, nu domnul Juncker. îţi promit.
îi ascundea ceva, dar el nu putea să-şi dea seama ce. Fusese castă
până acum; de asta era sigur. Nici o femeie nu s-ar fi putut preface
într-un mod atât de convingător că era inocentă. Era cu adevărat
surprinsă de fiecare aspect al relaţiei conjugale.
Totuşi, asta nu însemna că nu ar fi putut avea intenţia de a-1
căuta pe Juncker acum, ştiind ce să facă în pat. Numai gândul că
s-ar fi îndrăgostit de caricatura aceea teatrală şi lipsită de valoare
îi rupea sufletul. Dar dacă Juncker ar încerca vreodată să profite
de sentimentele ei... cu siguranţă că Sheridan l-ar provoca la duel
pe ticălos.
Din fericire, Sheridan era sigur că orice armă ar fi ales - armă
de foc sau sabie - ar fi folosit-o mai bine ca Juncker. La urma ur­
mei, Juncker îşi risipise întreaga viaţă mâzgălind poezii şi prefă-
cându-se a fi dramaturg. Pe de altă parte, Sheridan fusese instruit
de tatăl său să fie pregătit pentru orice - timpuri îmbelşugate sau
foamete, pace sau război. Iar când Sheridan văzuse că ancheta fa­
miliei i-ar putea pune pe toţi în pericol, adăugase şi antrenamente
de tragere la activităţile sale.
Uneori, singura modalitate de a menţine pacea era să ameninţi
cu violenţa. Aşa cum spunea tatăl său, „Pacea e plătită cu preţul
plătit de sabie“. Sheridan ar fi fost mai mult decât fericit să îm­
pungă cu sabia inima lui Juncker, dacă acesta i-ar fi dat un motiv.
186
—lin duce sui) acoperire

Stomacul i se revoltă zgomotos şi îşi dădu seama că nu mâncase


nimic de la micul dejun. Era posibil ca nici Vanessa să nu fi mân­
cat nimic.
-Ţi-e foame? o întrebă.
- Foame, hmm, fu răspunsul ei.
Era pe punctul de a adormi! Nu ştia dacă să fie ofensat că o plic­
tisise sau să se bucure că o epuizase făcând dragoste cu ea. îşi dădu
seama că fusese o săptămână extenuantă, în care ea trebuise să
se ocupe de planificarea şi organizarea nunţii. El doar vorbise cu
avocaţii. Sora lui însărcinată, cumnata lui însărcinată, cumnata
care nu era încă însărcinată şi mama lui în vârstă se ocupaseră de
restul. Probabil că nu trebuia să-i reproşeze Vanessei faptul că era
obosită. Ar fi trebuit să fie surprins că nu adormise înainte ca el
să o facă a lui.
Ei bine, trebuia să aibă ceva cu care să o hrănească când se va
trezi. Ar fi putut chema un servitor, dar prefera să meargă să vadă
ce mai rămăsese din mâncarea de la petrecerea de nuntă. Probabil
că ceva mâncare rece încă se mai găsea pe masa din imensa lui sufra­
gerie. Ar putea să găsească şi o sticlă de şampanie nedeschisă încă.
îşi puse pantalonii de mătase pe care prefera să-i poarte pe sub
pantaloni, se îmbrăcă cu restul hainelor, adăugând o vestă şi un
sacou. Probabil că ţinuta era puţin răvăşită, dar cel puţin arăta pre­
zentabil doamnelor care se aflau în casă dacă ar fi dat din întâmpla­
re peste vreuna dintre ele, ceea ce spera sincer să nu se întâmple.
Se opri lângă pat pentru a-i acoperi umerii cu cuverturile,
înăbuşindu-şi un hohot de râs în timp ce ea bolborosea ceva des­
pre „mâncare obraznică“ şi „şampanie cu stridii“, apoi se duse jos.
Dădu peste Thorn, desigur. Probabil că doar dintr-un noroc pur
nu-1 găsi şi pe Heywood lângă el.
- Nu ar trebui să te bucuri de noaptea nunţii? îl întrebă Thorn,
care ţinea în mână o farfurie plină cu mâncare.
-M -am bucurat temeinic deja, mulţumesc. Vanessa doarme
acum, aşa că m-am gândit să cobor să caut ceva de mâncare.
Cu un zâmbet viclean, luă farfuria din mâna lui Thorn.
-A fost foarte frumos din partea ta să pui deoparte nişte mân­
care pentru mine şi proaspăta mea mireasă. Suntem înfometaţi.
-A sta era pentru mama, spuse Thorn.
187
Sabrina Jejjries

- Mama nu poate mânca atât de mult, răspunse Sheridan. Din


fericire, e destul pentru mine şi Vanessa.
-Am crezut că ai trimis-o deja la culcare pe puicuţa ta, cu pute­
rea ta de seducţie, spuse Thorn.
Sheridan muşcă din pulpa de pui aflată în vârful farfuriei.
- Un domn nu vorbeşte niciodată despre astfel de lucruri.
-A sta înseamnă că da.
- Nu! Sheridan ridică ochii spre cer. Nu ar trebui să te preocupe,
dar mi-am făcut datoria faţă de soţia mea. Tu nu ai cum să înţelegi.
Biata Olivia trebuie să suporte rateurile tale.
- Rateuri! Eşti pur şi simplu gelos pe tehnica mea.
-Deloc. A muşcat mai mult pui. Şi nu-i spune soţiei mele „pui­
cuţă“. E o femeie matură, sunt sigur de asta.
Sheridan auzi murmur de voci venind dinspre salon. Când el
şi Vanessa se „retrăseseră“, toată lumea rămăsese să bea şi să mă­
nânce în salon.
- Ce se aude?
-Avem o întâlnire pentru a evalua stadiul anchetei. Nu aveam
de gând să te deranjăm cu asta, dat fiind că e noaptea nunţii tale,
dar dacă ai vrea să ni te alături...
- Desigur, aş vrea să mă alătur. Sheridan aruncă o privire în hol şi
spuse încet. Dar ce s-a întâmplat cu ceilalţi oaspeţi? Lady Eustace?
Sir Noah? Lady Norley şi Lady Hornsby? Se încruntă. Bonham?
Thorn începu să-i numere pe degete.
-Lady Eustace s-a culcat. înţeleg că oboseşte repede. Sir Noah
a plecat în Sanforth, sperând să găsească nişte jucători de cărţi la
cea mai apropiată tavernă. Nici unul dintre noi nu a vrut să joace
cu el. Bonham s-a întors la Londra. Se pare că are afaceri de care
trebuie să se ocupe, probabil pentru tine. Doamna Norley s-a retras
să citească în camera ei, iar Lady Hornsby a plecat aproape imediat
după ceremonie către... unde o fi fost în ultima săptămână. Nu ai
observat că nu a fost prezentă la petrecere?
-Eram destul de prins, dacă îţi aminteşti. Totuşi, e curios, nu crezi?
- Categoric. Dar e sarcina lui Gwyn să o interogheze pe Lady
Hornsby, deci nu e problema mea.
- Problema ta e să-i pui întrebări soacrei tale, spuse Sheridan.
Ceea ce ştiu că nu ai reuşit încă. Baftă!
188
- 'Un duce sud acoperire

în loc să treacă în defensivă, Thorn zâmbi.


- Iar problema ta este să-i pui întrebări soacrei tale. Noroc şi ţie.
O prefer oricând pe Lady Norley lui Lady Eustace. îl bătu pe umăr
pe Sheridan. Haide. Să vedem ce au aflat ceilalţi.
De îndată ce intrară în salon, începură comentariile. Fraţii săi îl
ironizară, întrebându-1 de ce coborâse atât de repede din dormito­
rul unde se retrăsese cu soţia lui. Soţiile dădeau ochii peste cap şi
clătinau din cap, încercând să ignore glumele soţilor lor.
Mama lor fu singura care se uită la fiecare dintre ei, pe rând.
- Lăsaţi-1 toţi în pace. Sheridan şi Vanessa îşi vor găsi drumul şi
fără ajutorul vostru, băieţi.
Heywood râse.
-Băieţi?! Suntem bărbaţi însuraţi, la casele lor, mamă. în plus,
chiar şi Sfântul Sheridan poate suporta câteva glume la adresa lui
în noaptea nunţii.
- „Glumele“ voastre nu sunt amuzante.
Sheridan se duse spre carafa de coniac şi îşi umplu paharul.
- Până acum nu am auzit decât nişte glume de adolescenţi.
Asta stârni un val de ofense, care mai de care mai ingenioase,
din partea fraţilor. Nu dură mult până când vărul lui Sheridan,
Joshua, fost maior în Marina Regală, şi, tehnic vorbind, cumnatul
lui Sheridan, interveni strigându-le.
- Destul!
Când toţi tăcură, Joshua adăugă.
- Mai e nevoie să vă reamintesc că nu avem prea mult timp la
dispoziţie? Sir Noah se poate întoarce în orice moment, iar ori­
care dintre doamnele suspecte ar putea coborî pentru a vedea de
ce ne-am adunat aici. Trebuie să vorbim, dar fără să facem atâta
zgomot. Aţi înţeles?
Familia lui mormăi ceva în semn de confirmare.
Apoi, Joshua se întoarse spre Sheridan.
-Vrei să aşteptăm până când soţia ta ni se poate alătura pentru
a discuta despre ancheta asupra mamei sale?
La naiba.
Căută un scaun unde să se aşeze la masă pentru a nu fi nevoit să
stea cu farfuria şi cu paharul în poală.
189
— SaBrina Jejjries —

-Vrei, Sheridan? întrebă Thorn cu aroganţă. Sau, de fapt, nu i-ai


spus încă Vanessei?
- De-abia ne-am căsătorit azi, se răsti Sheridan. N-am avut timp
să-i spun.
Olivia îl privi cu atenţie.
- Thorn mi-a spus înainte să fim măcar logodiţi.
- Eraţi îndrăgostiţi. Sheridan aşeză farfuria pe masă. E cu totul
altceva.
- Nu, atunci nu eram, spuse Thorn. Sau, cel puţin, nu ne-o de­
claraserăm încă.
- Deşi, dacă e să fiu corectă, spuse Olivia, Thorn s-a scăpat că are
suspiciuni - suspiciuni neargumentate - despre mama. Dacă nu ar
fi făcut-o, posibil să nu fi ştiut nimic.
-N u e adevărat, spuse Thorn. Ţi-aş fi spus înainte să ne căsăto­
rim, sunt sigur.
Olivia ridică o sprânceană, apoi se întoarse spre Sheridan.
- Când am aflat că o suspecta pe mama, l-am făcut să regrete asta.
-A şa gândesc şi eu, spuse Sheridan, luând o gură de coniac. Avea
nevoie de asta pentru a continua discuţia. Aş prefera să am parte
măcar de câteva zile de fericire conjugală înainte de a aborda ceva
care ar putea declanşa conflicte. Puse jos paharul. în plus, chiar nu
este problema ei. Când fraţii lui şi Joshua mormăiră, iar soţiile lor
se uitară ameninţătoare la el, continuă:
- Ce? Chiar nu e. Nu o priveşte în nici un fel. S-a născut cu zece
ani mai târziu. O protejez de adevărul despre mama ei.
Mama lui pufni.
- Nu de asta o protejezi. în anumite privinţe, ştie deja adevărul
despre Cora. O protejezi să nu afle care a fost motivul real pentru
care te-ai căsătorit cu ea. Ştim cu toţii că, dacă nu era investigaţia
care te-a obligat să te prefaci că eşti prietenul ei, nu ai fi ajuns să
te căsătoreşti cu ea.
- Nu este adevărat, protestă el.
Doar că şi el ştia că era.
Apoi se auzi o voce din prag.
- Despre ce investigaţie vorbeşte mama ta?
O, Doamne, nu! Vanessa intră în cameră îmbrăcată în halatul lui,
care o acoperea complet.
190
------------'Un duce suS acoperire------------

Cu inima bătându-i în piept, Sheridan se ridică.


- Nimic care să te îngrijoreze, Vanessa. Du-te înapoi la culcare.
Vin şi eu imediat.
- Nu plec. Răceala din ochii ei îi îngheţă sângele. Doar când o
să ştiu despre ce investigaţie e vorba şi ce naiba are de-a face cu
mama mea.

191
CapitoCuC15

Cu toate privirile îndreptate spre ea, Vanessa se simţi în centrul


atenţiei şi vulnerabilă. Singura consolare era că nu se uitau la ea ca
la o proastă. O priveau cu simpatie. Avea aliaţi aici, slavă cerului!
Sheridan nu părea unul dintre ei.
Nu-i venea să creadă că, doar cu câteva minute în urmă se tre­
zise fericită, iar cum nu-1 găsise lângă ea, porni în căutarea lui,
gândindu-se că o să-l găsească într-o cămară undeva, nu încon­
jurat de familia lui. Momentele petrecute cu el păreau foarte
îndepărtate.
- Să-mi spună cineva, vă rog, ce am pierdut, spuse ea înghiţin-
du-şi lacrimile pe care le simţea în gât.
Ştia că nu se căsătorise cu ea din dragoste - nici nu s-ar fi aşteptat
la asta. Dar crezuse că petrecuse timp făcându-1 pe Juncker gelos
pentru că, într-adevăr, îi păsa de ea. Pentru că erau „prieteni“.
Se înşelase. Nu-i păsase atât de mult. Deşi asta nu-1 împiedicase
să se culce cu ea, nu-i aşa?
Pentru că nimeni nu răspundea, continuă, incapabilă să se uite
la el în acele momente.
-Lăsaţi-m ă să văd dacă am dreptate. Toţi investigaţi ceva care
are legătură cu mama. Iar Sheridan e cel care are misiunea de a-i
pune întrebări, „sub acoperirea“ de a fi prietenul meu. Este corect?
Pentru o clipă, cei din încăpere amuţiră, dându-i timpul necesar
să-şi amintească toate întâlnirile în care Sheridan păruse mai inte­
resat de mama ei decât de ea, punându-i întrebări ciudate, la care
mama ei evita să răspundă.
-E i bine? Repetă ea, nerăbdătoare. Aşa e?
Camera explodă de explicaţii, prea multe pentru cât putea ea
duce, iar Sheridan se apropie de ea, ţinând în mână, în mod in­
explicabil, o farfurie cu mâncare şi un pahar de coniac, ca pe nişte
ofrande de pace.
192
rULn duce sui) acoperire

- Poate că tu şi cu mine ar trebui să mergem undeva separat,


astfel încât să-ţi pot explica, draga mea.
Ea îl privi.
-Sunt puţine şanse să faci asta, dragul meu. Am nevoie de pre­
zenţa familiei tale ca să fiu sigură că eşti sincer.
Durerea i se oglindi în ochi înainte să apuce să o mascheze.
- Chiar crezi că te-aş minţi?
- M-ai minţit tot timpul, nu-i aşa?
- Nu. Doar am omis anumite detalii.
-Adică, de ce trebuie să ai întâlniri secrete fără mine, deşi acum
suntem căsătoriţi? Sau încă mai crezi despre mine că sunt o fetiş­
cană fără minte, care nu are inteligenţa necesară să facă parte din
proiectele familiei tale?
- în nici un caz nu mă gândesc la tine ca...
- Se îngroaşă gluma, îi spuse Thornstock râzând.
- Nu te băga, Thorn, se răsti Sheridan, sau jur că îţi rup maxilarul.
Vanessa îşi ţinu respiraţia. Era posibil să fi scăpat din vedere
latura violentă a caracterului lui Sheridan? Presupusese că îl lovise
pe domnul Juncker din cauza ei, dar acum, că nu era ea cauza, în­
cepu să-şi pună întrebări.
Thornstock pufni.
-Corect. Sfântul Sheridan mă va lovi.
- Nu-1 subestima, spuse Vanessa. A mai lovit pe cineva cu pum­
nul. L-am văzut făcând asta.
Familia lui o privi îngrozită, Sheridan spuse încet.
- Numai pentru tine am făcut-o, draga mea.
Ea ignoră frisonul de plăcere provocat de cuvintele lui. în mod
dar, Sheridan era mai priceput la a o linguşi decât şi-ar fi imaginat.
- Pe cine ai lovit? îl întrebă Lord Heywood pe fratele lui mai mare.
- Pe Juncker, spuse Sheridan, ţintuind-o cu privirea.
- O, se auziră toţi la unison, de parcă asta ar fi explicat totul.
- Fără îndoială că a meritat-o, adăugă Thornstock.
Veni rândul ei să-l privească pe bărbat.
-Am crezut că domnul Juncker ţi-e prieten.
Thornstock ridică din umeri.
- îmi este. De aceea, ştiu că uneori poate fi măgar.
193
— Safarina Jeffries

- Mai ales în preajma doamnelor, spuse Sheridan.


-Nu mă vei distrage discutând despre domnul Juncker! Vanessa
scană camera. îmi poate spune cineva, altcineva în afară de soţul
meu, ce se întâmplă? Evident, soţiile tuturor celorlalţi din familie
au fost incluse în discuţie. Eu de ce nu am fost?
- De ce nu ai fost şi tu, într-adevăr? Cu un zâmbet amabil, duce­
sa văduvă se ridică şi se duse să o ia de mână. Vino să stai cu mine,
draga mea, şi îţi vom răspunde la toate întrebările.
O conduse pe Vanessa spre scaunul de -lângă ea şi se opri pentru
a lua farfuria pe care Sheridan o ţinea în mână.
- Cred că mâncarea era pentru mine, fiule. Luă paharul şi i-1 în­
tinse Vanessei. Dumnezeu ştie că soţia ta are nevoie de un pic de
coniac pentru a face faţă discuţiei.
Dacă Vanessa nu ar fi fost atât de furioasă pe Sheridan, s-ar fi
amuzat de expresia uimită a feţei lui când mama îi luă şi mâncarea,
şi băutura, şi soţia. Dar Vanessa nu avea dispoziţia necesară să se
amuze. Privindu-1 mai degrabă sfidător pe Sheridan, luă o înghiţi­
tură zdravănă de coniac. Era ca şi cum ar fi înghiţit foc. O apucă un
acces de tuse, iar ducesa văduvă îi dădu o batistă.
- O, Doamne, spuse Vanessa când putu vorbi din nou. De ce ar
bea cineva chestia asta îngrozitoare?
Olivia spuse.
- De fapt, devine delicios odată ce te obişnuieşti.
Sheridan păru surprins că remarca veni din partea Oliviei, iar
fata se apără, adăugând:
- Ei bine, aşa este. Dar, din experienţa mea, e mai bine dacă sorbi.
Sheridan mormăi ceva în barbă, dar Vanessa îl ignoră ostentativ.
De data asta sorbi şi descoperi că Olivia avea dreptate. O înghiţitu­
ră mică îi oferea destulă căldură cât să nu o moleşească.
Ducesa văduvă o mângâie pe mână.
- Dacă te face să te simţi mai bine, draga mea, mare parte din
ceea ce vei auzi nici măcar mie nu mi-au mărturisit până acum o
lună. Ce vrei să afli mai întâi?
După încă o înghiţitură, Vanessa puse paharul pe o masă din
apropiere.
-Vreau să aud ce rol are mama în toate astea. Se pare că e o
poveste mai lungă, deci cineva ar trebui să înceapă cu începutul.
194
‘Un duce suB acoperire

Sheridan deschise gura şi ea spuse:


-N u tu.
Soţul ei se aşeză înapoi înjurând şi îşi încrucişă braţele pe piept.
Privirea ameninţătoare pe care i-o aruncă o avertiză că va avea de-a
face cu el în curând. Dar mai întâi ea trebuia să afle povestea.
Toţi, în afară de Sheridan, se uitau la maiorul Wolfe, iar acesta
oftă.
- Presupun că eu sunt cel mai obiectiv observator. în plus, sunt
lucruri pe care trebuie să le raportez tuturor, aşa că aş putea la fel
de bine să încep eu.
Raport cu privire la ce? Când folosiseră termenul de investigaţie,
nu exageraseră.
Absent, maiorul Wolfe îşi frecă genunchiul.
- în ultimul an, domnişoară... iertaţi-mă...
-V ă rog să-mi spuneţi Vanessa, spuse ea. Vă consider pe toţi
familia mea, chiar dacă soţul meu nu pare să creadă asta.
Sheridan o privi dur.
- Foarte bine, spuse maiorul. Poţi să-mi spui Joshua. Toată lu­
mea îmi spune aşa.
- Mulţumesc, spuse Vanessa.
- în orice caz, noi am ajuns să ne dăm seama că cei trei soţi ai
ducesei au fost probabil ucişi.
Fata se gândi că mai mult ca sigur nu înţelesese bine.
-Ucişi? spuse ea, doar pentru a confirma. Trei duci? Sigur cineva
ar fi observat asta.
-Crimele au fost disimulate în boli sau accidente.
Maiorul îi aruncă lui Sheridan o privire rapidă.
- într-adevăr, soţul tău a fost primul care a observat neconcordanţele.
- După ce unchiul nostru şi tatăl nostru au murit la distanţă de
câteva luni în accidente suspecte, adăugă Heywood, venindu-i în
ajutor.
Joshua dădu din cap.
- Sincer să fiu, la început am crezut cu toţii că Sheridan e nebun.
Apoi, lucrurile misterioase s-au tot întâmplat...
- Cum ar fi faptul că un tip pe nume Elias a încercat să provoace
un accident umblând la trăsura lui Thorn, spuse Lady Gwyn. în
195
—Sa6rina Jejjries -—■

timp ce eu, Thorn, mama şi Joshua ne aflam în trăsură, în drum


spre Londra! Atunci am descoperit că tatăl lui Grey nu murise de
friguri, ci fusese otrăvit cu arsenic cu zeci de ani în urmă. Ea îi
zâmbi Oliviei. De fapt, Olivia a descoperit asta.
- Elias a încercat să se opună cercetărilor mele, spuse Olivia, iar
prima dată mi-a aruncat laboratorul în aer pentru a mă împiedica
să-l descopăr.
Vanessa simţi cum o cuprind fiorii. începu să regrete că lăsase
paharul de coniac atât de repede. Nu putea crede ce auzise!
- Prima dată? Cine este Elias?
- Credem că este un ticălos, spuse Olivia cu o surprinzătoare
nonşalanţă. A fost otrăvit în închisoare, înainte să apuce să ne
spună ceva. Puse o mână pe genunchiul lui Thornstock. Dar asta a
fost după ce Thorn m-a dus la ţară şi mi-a cumpărat un laborator
complet nou, pentru a-mi putea relua experimentele.
Bunule Dumnezeu! Explozii şi otrăviri cu arsenic, experimen­
te şi „accidente“ provocate. Cu ce mai avea de-a face familia asta?
Prin comparaţie, modul în care se comportase Sheridan cu ea părea
insignifiant.
îşi ridică bărbia. Nu o să-l lase să scape prea uşor. „L-ai minţit
în legătură cu sentimentele tale pentru domnul Juncker. Nu te-ai
fi căsătorit cu el dacă i-ai fi spus adevărul.“
Alungând acel gând neliniştitor într-un loc întunecat din minte,
ridică paharul de coniac şi mai luă o înghiţitură care o umplu de
căldură.
- Ştiu că sunt prea multe lucruri de digerat dintr-odată, spuse
maiorul, remarcând în mod evident consumul ei de coniac. Dar
poţi înţelege de ce încercăm să investigăm.
- Pe cont propriu, spuse Lady Gwyn, deoarece nici unul dintre
noi nu ştie în cine să aibă încredere în afara familiei.
- Deşi am redus suspecţii la trei ticăloşi posibili, spuse Joshua.
-Vrei să spui ticăloase, nu-i aşa?
Privirea lui Sheridan se fixă asupra Vanessei.
Vanessei îi luă un moment să înţeleagă de ce. Atunci se încruntă
la Sheridan.
- Crezi că mama a avut ceva de-a face cu asta?
196
- Un duce su9 acoperire -

- Grey cu siguranţă crede, zise Sheridan, inspirând adânc. El


trebuia să fie cel care să-i pună întrebări mamei tale. însă, având
în vedere antipatia mamei tale faţă de el şi cu Beatrice pe punctul
de a naşte...
- Ţi-a cerut să o faci tu, termină Vanessa pentru el.
Inima ei se frânse. Dacă mama ei se dovedea o criminală, cum
ar fi putut ea să accepte asta? Desigur, mama ei nu era cea mai
drăguţă persoană lângă care să trăieşti, dar Vanessa nu voia nici
să o vadă încarcerată sau, şi mai rău, atârnând în ştreang. Putea
înţelege de ce Gray s-ar fi gândit că mama ar fi fost capabilă de aşa
ceva, dar se înşelase. Trebuie să se fi înşelat.
încă un gând îi trecu prin minte. Dacă Gray nu i-ar fi cerut lui
Sheridan să o investigheze pe mama ei, nu s-ar fi căsătorit cu
Sheridan. Deşi, în acele momente, nu era sigură că vărul ei îi fă­
cuse un favor.
- Staţi puţin, spuse ea în timp ce înţelegea mai bine semnificaţia
cuvântului ticăloase, suspectaţi trei femei? Agăţându-se de posibi­
litatea că mama ei era doar una dintre celelalte posibilităţi, se uită
la Joshua. Mama şi cine altcineva?
Olivia spuse cu amărăciune.
- Mama şi Lady Hornsby.
Doamne, Dumnezeule! Toate erau femei respectate, de rang înalt.
- Presupun că nu le bănuiţi că au complotat împreună.
- Nu, bineînţeles că nu, spuse Joshua. Deşi au fost împreună
la evenimente. împreună şi cu ducesa văduvă. Se opri. Şi da, am
eliminat-o mai întâi pe soacra mea. Pentru că, în cazul uneia dintre
crime, ea era în travaliu, iar în cazul uciderii unchiului Armie nu
era nici măcar în ţară. Cu toate că noi credem că individul care a
pus la cale primele două crime a angajat pe cineva să le comită pe
următoarele două - poate pe Elias - nu credem că cineva ar fi putut
aranja asta de la distanţă. Familia ducesei văduve era la Berlin la
acea vreme, la o distanţă prea mare pentru a face acest lucru.
Vanessa încerca să urmărească şirul evenimentelor, dar nu le
găsea logica.
- De ce naiba ar aştepta aceste... „ticăloase“ zeci de ani pentru a
ucide din nou pe cineva sau să pună pe cineva să-l ucidă?
197
— Sabrina Jejfries

Joshua ridică din umeri.


- Credem că unchiul Armie a fost ucis ca să-i aducă pe tatăl şi
mama lui Sheridan înapoi în Anglia, astfel încât tatăl lui Sheridan
să poată fi ucis.
Cât de cât logic. Cu excepţia unui singur lucru.
- Da, dar de ce atunci? Trebuia să existe un motiv pentru care
unchiul Armie a fost ucis anul trecut, însă nu acum zece sau două­
zeci de ani.
- Ei bine, spuse Joshua, moartea lui nu l:ar fi adus înapoi neapă­
rat pe tatăl lui Sheridan, cu excepţia cazului în care unchiul Armie
ar fi moştenit deja titlul. Atât timp cât bunicul lui Sheridan era în
viaţă, nu era nimic diferit, iar moartea soţiei unchiului Armie se
poate să fi fost pusă la cale de cineva, deoarece exista posibilitatea
să dea naştere unui moştenitor.
- Da, dar asta a fost cu zece ani înainte ca unchiul Armie să fie
ucis, adăugă Sheridan. Recunoaşte, Joshua, aici apare o fisură în
ipotezele noastre bine gândite. De ce a aşteptat criminalul atât de
mult? Trebuia să fi avut un motiv.
Vanessa îl fixă pe Sheridan cu privirea.
- Nu înţeleg încă de ce bănuiţi femei. Adică nu ar avea mai mult
sens să bănuim bărbaţi? Cu siguranţă, bărbaţii comit mai multe
infracţiuni decât femeile.
Joshua scutură din cap.
-Adevărat. Dar oricine ar fi cel care a comis primele două crime,
a fost un apropiat al tatălui lui Grey şi al tatălui lui Thorn. Când
au avut loc cele două crime au fost organizate petreceri la conac,
iar singurii oaspeţi care au fost prezenţi la ambele petreceri sunt
aceste trei femei.
Vanessa se încruntă din nou.
- Nu înţeleg. De ce să presupunem că criminalul a fost unul din­
tre oaspeţi?
- Servitorii lucrau exclusiv în casele unde s-au ţinut petrecerile,
spuse Thorn. Nu aveau cum să fie prezenţi în ambele locuri.
- Cu excepţia cazului în care erau servitori personali, spuse
Vanessa. Sunt sigură că Lady Hornsby călătoreşte cu o menajeră
şi câţiva valeţi. Ştiu că mama insistă ca medicul nostru de familie
198
—lin duce sub acoperire -

să călătorească cu noi. Ştiţi că are tot felul de afecţiuni. Singurul


motiv pentru care nu l-a adus de data asta a fost că nu era în oraş.
Ducesa văduvă se aplecă.
- Lady Norley a spus că întotdeauna îşi ia şi camerista. Vreunul
dintre voi i-aţi luat în calcul şi pe servitorii personali?
Bărbaţii se priviră.
Vanessa clătină din cap.
- Nu i-aţi luat, nu-i aşa?
Bărbaţii... Ei nu luau niciodată în calcul personalul casnic.
Joshua se îndreptă de spate, clar enervat de faptul că i se repro­
şa omisiunea.
-Ai dreptate. Dar nu putem fi siguri că servitorii au lucrat pen­
tru stăpânii lor în timpul ambelor petreceri. în plus, trebuie să eli­
minăm fiecare femeie suspectă ca să îi luăm în calcul pe servitori.
-Adevărat, spuse Thorn.
Joshua continuă.
- Şi acum, că Vanessa ştie toate astea, am putea afla mai multe
şi chiar avansa cu investigaţia. Sheridan, ai aflat ceva de la Lady
Eustace?
El aruncă o privire spre Vanessa, iar fata pur şi simplu bătu cu
degetele pe genunchiul îmbrăcat în mătase şi-l ignoră. Şi-ar fi dorit
ca femeile să aibă veşminte precum acel banian. Acopereau aproape
întreg corpul. însă ar fi fost mai bine dacă banianul pe care îl purta
nu ar fi mirosit atât de tentant, a parfumul preferat al soţului ei.
Asta o făcea să-şi amintească cum o deflorase cu blândeţe.
Blestemat să fie! De fiecare dată când îşi propunea să fie supă­
rată pe el, îşi amintea de lucrurile plăcute pe care le făcuseră. în
schimb, se uită ameninţător la el.
- Presupun că voiai s-o faci pe mama să recunoască crima când
eu nu eram prin preajmă.
-A fost dificil, mormăi Sheridan. Nici măcar nu am reuşit să o
fac să vorbească despre cele două petreceri de la conac.
-A sta pentru că nu procedezi cum trebuie, spuse Vanessa.
Mama rememorează ceva doar dacă amintirile o pun într-o lumină
favorabilă. Trebuie să alimentezi credinţa ei că totul se învârte în
jurul persoanei ei. Mai bine mă laşi pe mine s-o întreb.
199
— SaSrina Jejfries -—-

Sheridan îşi miji ochii.


- Nici o şansă. E mama ta. Cum am putea avea încredere în tine
că o să fii obiectivă?
Fata pufni.
- Pot fi foarte obiectivă în privinţa mamei şi ţi-ai da seama că aşa
este doar dacă m-ai lăsa să aflu adevărul de la ea.
Olivia se îndreptă în scaun.
- Dacă Vanessa poate să-i pună întrebări mamei ei, nu văd de ce
nu pot să o întreb şi eu pe a mea.
Joshua îi aruncă o privire severă.
- Asta înseamnă că Thorn nu i-a pus încă întrebări mamei tale?
- Ei bine, nu. Olivia îşi privi soţul, rugându-1 din priviri să o ierte.
Dar amândoi ne vom asigura că vom afla de la ea cât de multe putem.
Este într-adevăr destul de rezonabilă odată ce ajungi să o cunoşti.
-Chiar este, spuse Thorn. Lăsând la o parte încercarea de a mă
şantaja să mă căsătoresc, acum nouă ani.
-Thorn! protestă Olivia.
-Am meritat-o, dragă. Pentru mine a fost bine.
- Hm. Olivia se întoarse spre grup.
-V ă garantez că mama ar face aproape orice pentru a-şi proteja
familia, dar eu nu o văd capabilă să ucidă pe cineva fără un mo­
tiv, iar eu nici nu mă născusem când s-au întâmplat primele două
crime, aşa că nu ar fi avut de ce. în timp ce mama Vanessei... Se
abţinu, parcă dându-şi seama că era pe punctul să spună ceva mai
degrabă condescendent. Vanessa nu se supără, pentru că îşi dăduse
seama în timpul de când apucase să o cunoască pe Olivia că femeia
era, în general, directă.
- Uitaţi cum stau lucrurile, spuse Vanessa, aruncându-şi privirea
prin cameră. Ştiu că mama poate fi dificilă, chiar crudă. Cu sigu­
ranţă că ea s-a purtat oribil cu Grey. Dar să ucizi doi oameni şi să
mai pui la cale uciderea altor doi? Lipsa ei de simţ practic o exclude
din start pe mama. Nu a fost în stare nici măcar să-mi organizeze
balul de debut de una singură, a trebuit să apeleze la Grey să o
ajute. Credeţi-mă, mama mea nu ar putea fi niciodată un maestru
al crimei de genul celui pe care îl descrieţi. Asta ar necesita mult
prea mult efort.
200
'Un duce sub acoperire •-

Ducesa văduvă dădu din cap.


- Descrierea asta i se potriveşte mai bine acelei Cora pe care o
ştiam şi eu. Răutatea ei s-a născut din slăbiciunile ei. Se întunecă la
faţă. Ea atacă doar copiii care nu se pot apăra singuri şi pe propriul
ei copil, care vrea doar dragostea ei. Dar să ucidă trei duci puternici
şi unul care abia a obţinut titlul? Aş fi uluită să aflu că ea ar risca.
Pentru ce? De ce ar omorî duci, oricum?
- Pentru că spera că soţul ei va moşteni ducatul? spuse Joshua.
-A sta se aplică doar în cazul primei crime, se încruntă Sheridan.
Deşi, sincer, nu ştim dacă ea l-a otrăvit şi pe bebeluşul Grey. A fost
bolnav în acelaşi timp cu tatăl lui.
- Dacă mama i-ar fi dat arsenic, sublinie Vanessa, n-ar fi mu­
rit? Nu-mi pot imagina un copil care să supravieţuiască unei astfel
de otrăvi. Chiar dacă mama ar fi responsabilă pentru moartea lui
Greycourt, ce motiv ar fi avut să-l ucidă pe tatăl lui Thorn şi al lui
Gwyn?
- Să fiu sincer, spuse Joshua, încă nu ne este foarte clar care a
fost motivul - sau motivele - pentru cele două crime anterioare.
Singurul lucru cu care părem să fim de acord este că ducesa văduvă
e implicată. Toată lumea îl privi indignat. Nu ca suspectă, să ne
înţelegem, ci ca victimă, într-un fel sau altul.
- Există cel puţin un motiv pentru care Lady Eustace l-ar fi putut
ucide pe tatăl lui Grey, spuse Olivia. Dar mama mea nu are nici un
motiv pentru vreuna dintre crime. Prezenţa ei la petreceri, fără
a avea vreun motiv ascuns, nu dovedeşte prea multe, decât dacă
puneţi arsenicul în mâna ei.
Ducesa văduvă se uită la Olivia.
- Şi a doua crimă - asta în cazul în care ar fi vorba despre aşa
ceva - a fost făcută în aşa fel încât să pară un accident de trăsură.
Nu mi-o închipui pe mama ta sabotând o trăsură. Tu ţi-o închipui
făcând asta?
-Bineînţeles că nu, spuse Olivia. Nici măcar n-ar şti cum.
- Vrei să spui că ticăloasa trebuie să fie Lady Hornsby?
Joshua o privi pe Olivia.
- Sau una dintre servitoarele personale ale celor trei femei?
- Nu aş trece-o cu vederea pe Lady Hornsby, răbufni Gwyn. Ea
mă evită în continuare. Aproape că ştie ce urmăresc.
201
—- Safarina Jejfries

-A părăsit nunta înainte să reuşesc să vorbesc cu ea, spuse du­


cesa văduvă. Deşi nu e neobişnuit ca ea să părăsească evenimentele
devreme. Are o viaţă socială destul de plină.
După o altă înghiţitură scurtă de coniac, Vanessa interveni din
nou.
- Şi care ar fi fost motivul ei?
- îl dorea pe primul meu soţ, spuse ducesa văduvă, iar căsnicia
noastră a umplut-o de frustrări.
- Se zvonea că s-ar fi întâlnit în secret cu tatăl nostru când tu nu
erai în preajmă, spuse încet Thorn.
-Ţi-am spus că e ridicol, zise ducesa văduvă.
Vanessa mai luă o înghiţitură de coniac, de data asta mai mare.
Olivia avea dreptate. Era mult mai delicios când sorbea.
- Ne-ai mai spus că soţul lui Lady Hornsby a murit de friguri, ca
primul tău soţ. E posibil să-şi fi otrăvit propriul soţ?
- Presupun că e posibil, dar este foarte puţin probabil, spuse
ducesa văduvă. Totuşi, dacă ar fi dorit cu tot dinadinsul să îl cuce­
rească pe tatăl lui Thorn şi al lui Gwyn, de ce nu m-a ucis pe mine?
De ce să-l omoare pe al doilea soţ? Nu are nici un sens.
- Chiar nu, spuse Gwyn. Nu are motive întemeiate. Singura per­
soană faţă de care ar fi putut avea un motiv întemeiat să comită o
crimă, ar fi fost răposatul ei soţ.
Sheridan dădu din cap.
- Era bătrân, ar fi putut aştepta până murea din cauze naturale.
- Sau poate că are o ură maladivă faţă de bărbaţi şi a vrut să-i
extermine atât pe cei din viaţa ei, cât şi pe cei din viaţa celor mai
bune prietene ale ei, atunci când i s-a ivit ocazia, spuse Thorn.
Remarca lui Thorn i se păru atât de ridicolă Vanessei, încât mai
bău un pic de coniac. în timp ce sorbea din coniac, observă că
Sheridan avea aceeaşi expresie sceptică pe chip. Cel puţin, nu era
singura care credea că afirmaţia lui Thorn era absurdă.
- Să lăsăm motivul crimelor deoparte pentru moment, spuse
Joshua. Pur şi simplu, nu ştim încă suficient de multe pentru a ne
creiona o părere. Mai întâi, trebuie să stabilim dacă ele au avut vreo
legătură cu crimele. Bănuim că tatăl lui Sheridan a fost ademenit
spre casa pe care sora mea şi cu mine obişnuiam să o împărţim,
pentru a fi împins de pe pod, posibil de Elias. I-am arătat unui
202
Un duce sui acoperire -

expert grafolog atât biletul prin care ducele a fost chemat în lo­
cul acela, cât şi scrisoarea pe care Elias i-a scris-o lui Lady Norley.
Expertul a spus că ar fi putut fi scrise de aceeaşi persoană, dar nu
poate garanta.
-Apropo de Elias, spuse Thornstock, avem idee cine l-a otrăvit
în închisoare?
- Din păcate, nu, răspunse Joshua. Am interogat fiecare paznic
şi fiecare individ care lucra la bucătărie. Fie nu ştiu, fie nu spun.
Se ştie că închisorile sunt pline de oameni corupţi şi că cei care
lucrează acolo se tem mai mult de superiorii lor decât de cineva
ca mine, care sunt doar un militar, şi nu un om al legii. Cu timpul,
aş fi putut afla ceva - făcând cercetări mai amănunţite cu privire
la legăturile fiecărui individ în parte - dar, în acest moment, pista
asta trebuie abandonată.
Joshua se duse spre biroul pe care se găsea un teanc de hârtii.
Din fericire, am avut prezenţa de spirit să-i fac un portret în cre­
ion lui Elias, pe când se afla la morgă. Gwyn a făcut copii pentru
noi toţi.
- Nu e o imagine cu clădiri, nu-i aşa? glumi Thorn. Se pare că
Gwyn are înclinaţie pentru orice ar implica arhitectura.
- Foarte amuzant, îl boscorodi Gwyn. Eşti pur şi simplu invidios
că ştiu să fac schiţe, în timp ce singurul tău talent este... Thorn
înţepeni, iar Gwyn se opri. Să fii nesuferit.
Joshua dădu ochii peste cap.
- în orice caz, doar Thorn, Olivia, Gwyn şi eu l-am văzut pe tip,
deci nici unul dintre voi nu l-ar putea recunoaşte din altă parte.
M-am gândit că Sheridan le-ar putea arăta celor din Sanforth
portretul, poate că cineva îl recunoaşte pe tânăr. Pentru că, dacă
Elias ar fi fost apropiat de...
-Atunci ar fi putut fi cel care i-a ucis pe amândoi, spuse Heywood.
- Exact, confirmă Joshua.
- Nu ştiu, spuse Thornstock. Elias nu mi-a dat impresia că ar fi
un tip care să comită o crimă la cererea cuiva. A avut grijă să nu
arunce în aer laboratorul atât timp cât Olivia era acolo.
-A, dar în cazul ăsta era vorba despre o femeie, sublinie Joshua.
Poate că ar fi avut o altă atitudine dacă trebuia să ucidă doi
203
— Sabrina Jeffries -—-

duci mai în vârstă. Mai ales dacă era plătit bine pentru a face
acest lucru.
-Adevărat, spuse Sheridan. Sunt de acord că portretul ar trebui
să fie afişat prin tot satul. Dar nu pot să fiu eu cel care o va face.
Altcineva va trebui să o facă.
- Planificaţi o lună de miere mai lungă, nu-i aşa? întrebă Thorn.
-A şa e? repetă Vanessa. întreaga discuţie i se părea fascinantă.
Sau poate era datorită coniacului.
- Din păcate, nu. Sheridan se feri de privirea ei acum. Mă în­
tâlnesc cu Bonham la Londra pentru a discuta chestiuni legate de
registrele moşiei. Va trebui să mă uit peste registrele contabile îna­
inte de întâlnire, deci Vanessa, eu şi mama ei plecăm dimineaţă.
-A şa facem? întrebă Vanessa.
Nimeni nu o consultase şi pe ea în această privinţă. Asta o făcu
să mai ia o înghiţitură de coniac. într-adevăr o încălzea.
- Perfect! spuse Gwyn. O puteţi interoga pe Lady Eustace pe
drum.
-Voi încerca, spuse Sheridan. Doar că nu e prea deschisă.
-A şa e, spuse Vanessa. Deloc.
Joshua se duse să-şi toarne şi el un pahar de coniac.
- Credeam că bei doar rom, spuse Thorn.
- Prefer romul, ca orice marinar aflat în port pe timp de furtună,
aşa cum le place marinarilor să spună.
Luă o înghiţitură zdravănă de coniac.
-A r trebui să fie atent, îi şopti Vanessa ducesei văduve, dar
destul de tare pentru a fi auzită. Cel mai bine ar fi să-l soarbă.
Joshua chicoti, iar Sheridan se apropie de Vanessa să-i ia paha­
rul aproape gol.
- Câte „înghiţituri“ din ăsta ai luat?
Vanessa ridică bărbia.
- Câte am vrut, mulţumesc foarte mult.
-Vezi ce-ai făcut? o întrebă Sheridan pe mama sa.
-Eu? Tu eşti cel care a păcălit-o asupra intenţiilor sale.
- Da, spuse Vanessa, cu limba împleticită. Exact. Ai înşelat-o pe
ea, pe mine... Flutură mâna către mama lui. Cum spune şi dumneaei.
- Să continui? întrebă Joshua.
204
Un duce sud acoperire

- Cu siguranţă, spuse ducesa văduvă. Dar cred că o duc la culcare


pe Vanessa. E târziu şi sunt sigură că e obosită.
-A sta cum se cheamă? murmură Gwyn către Thorn.
Sheridan se uită la amândoi. Ducesa văduvă o ajută pe Vanessa
să se ridice, iar Sheridan le urmă.
- Merg cu voi.
- Nu, nu e nevoie, spuse mama lui. Trebuie să iei parte la discu­
ţie. De mine nu e nevoie. Mă voi asigura că Vanessa e în pat şi mă
voi întoarce.
- în regulă, spuse el îngrijorat.
Ultimul lucru pe care îl văzu Vanessa, înainte de a fi condusă de
ducesa văduvă, fu chipul îngrijorat al lui Sheridan. Asta o linişti
puţin în legătură cu sentimentele lui pentru ea.
Ducesa îşi puse braţul în jurul taliei Vanessei şi amândouă ur­
cară scările în tăcere. Totuşi, de îndată ce intrară în dormitorul
Vanessei, soacra ei îi dădu drumul, pentru a trage cuvertura de
pe pat. Vanessa se legănă puţin. îşi dorea cu disperare să doarmă.
Ducesa trase adânc aer în piept, cu ochii ţintă la pat.
- O, dragă, trebuie să dau de camerista ta. Unde este Bridget,
draga mea?
- L a etaj, cred. I-am dat liber în seara asta. Se încruntă. Nu
m-am aşteptat ca soţul meu să aibă o întâlnire de familie în noap­
tea nunţii noastre.
Soacra ei zâmbi.
-Tuturor ne pare rău că s-a întâmplat aşa. Nici noi nu ne-am
aşteptat să fie prezent la întâlnire. Dar a coborât să ia mâncare şi
l-a întâlnit pe Thorn. Ştii cum sunt bărbaţii şi ce poftă de mânca­
re au. Se apropie să-i desfacă nodul cu care era prins banianul lui
Sheridan pe care Vanessa încă îl purta.
-Trebuie să sun după servitoarea ta. E sânge pe cearşaf... Sunt
sigură că nu vrei să dormi pe el.
- Sânge? Vanessa închise ochii. îi simţea atât de grei.
- Sângele fecioriei tale, draga mea, spuse soacra ei, venind în
spatele ei pentru a-i scoate banianul de pe umeri.
- Oh, corect! Bridget mi-a spus „despre asta“. Şi mi-a mai spus că
dacă nu va exista sânge, va fi o mare problemă. Asta e... bine, nu?
205
------------ Sabrina Jeffries ------------

- E bine. Dar înseamnă că e nevoie ca aşternuturile să fie schim­


bate. Aşteaptă o clipă aici. Nu te mişca. Mă întorc imediat.
Ducesa văduvă ieşi în hol.
Vanessa era atât de obosită. Şi patul era chiar acolo. De ce nu
putea să se aşeze din nou în el? Era confuză. Nici nu mai ştia de ce.
Se urcă în pat, puse capul pe pernă şi adormi instantaneu.

206
CapitoCuC16

De îndată ce Vanessa şi mama părăsiră încăperea, Joshua pro­


puse ca toţi să bea ceva. Chemă un servitor care plecase să le adu­
că ceai, vin şi bere, împreună cu câteva portocale tăiate şi mere.
Sheridan şi restul familiei se angrenară în conversaţii banale în
timp ce masa era aranjată.
După ce plecară slujitorii, Joshua luă ultima înghiţitură de co­
niac şi lăsă paharul jos.
- Unde am rămas?
Sheridan se aşeză pe scaun cu un pahar de vin în mână.
- Ne dădeai raportul şi sugerai să le pun întrebări cetăţenilor
din Sanforth.
- Dacă vei fi plecat, o pot face eu, spuse Heywood.
- Cass va fi de acord cu asta? întrebă Joshua.
- Desigur, spuse Heywood. Singurul motiv pentru care nu e aici
e pentru că doarme foarte mult.
- Bineînţeles, spuse Joshua. Poate naşte oricând. Am dreptate?
Heywood chicoti.
- Da, într-adevăr, râse Heywood.
Sheridan deveni brusc conştient de posibilitatea ca Vanessa să
rămână în curând însărcinată cu copilul lui. Gândul îi provocă o
asemenea plăcere, încât nu se mai putea concentra la ce spuneau
ceilalţi. Desigur, asta doar dacă nu era atât de furioasă pe subter­
fugiul lui, încât să refuze să se mai culce cu el.
Nu, asta nu se va întâmpla. îi făcuse plăcere să facă dragoste. Era
sigur de asta. S-ar putea să fie supărată acum, dar, în cele din urmă,
va înţelege că ceea ce făcuse fusese pentru un scop bun.
Minţind-o. înşelându-i încrederea. Ea nu va vedea lucrurile la fel
cum le vezi tu.
- Gwyn? spuse Joshua. De ce nu ne spui ce ai aflat despre Lady
Hornsby?
207
Sabrina Jejjries

Gwyn îşi puse zahăr în ceai, amestecând.


-Ţi-am spus deja.
- Da, dar de ce nu le spui şi oamenilor din cameră, cei care nu
sunt căsătoriţi cu tine.
- O, desigur, oftă. Mă tem că nu am aflat prea multe. N-am putut
să conduc discuţia unde voiam, nici măcar la nuntă. Ea nu părea să
vrea să vorbească decât despre cât de perfectă fusese ceremonia şi
cât de frumoasă era Vanessa.
- Soţia mea a fost cu adevărat foarte frumoasă, spuse Sheridan.
întotdeauna e frumoasă. Ceilalţi râseră şi el continuă. Ei bine, ăsta
e adevărul.
- Şi nu eşti îndrăgostit câtuşi de puţin, spuse Thorn sec.
Sheridan nu era îndrăgostit, la naiba. Nu îndrăznea să fie. Ar
fi fost ca şi cum şi-ar pune inima pe tavă şi ar aştepta ca viaţa să
lovească cu un ciocan.
Gwyn zâmbi.
- Oricum, intenţionez să o vizitez pe Lady Hornsby de îndată ce
eu şi Joshua ne întoarcem la Londra, nu cu mult după sosirea lui
Sheridan. Cu puţin noroc, contesa nu se va afla într-un voiaj pe
undeva prin ţară. Nu putem şti, dar poate că va avea ceva de spus
şi despre celelalte doamne, informaţii care s-ar putea dovedi utile.
- Să nu ne pierdem speranţa. Joshua se uită prin toată camera.
Mai e ceva de adăugat? Nu ştiu care e părerea voastră, dar am dis­
cutat despre toate subiectele la care m-aş fi putut gândi.
- Excelent! spuse Thorn. Au mai rămas şuncă, pâine şi brânză în
sala de mese. Şi tarte.
Ochii Oliviei se luminară.
- Tarte cu mere?
- Ce altceva? Gwyn se ridică şi se îndreptă spre uşă. Atât timp
cât mai sunt şi murături, mă alătur şi eu.
Heywood clătină din cap.
- Mulţumesc lui Dumnezeu că lui Cass nu-i place combinaţia
asta grotescă, altfel nu mi-ar mai fi trebuit mâncare.
-Te obişnuieşti, spuse Joshua.
Când dădu să-şi urmeze soţia, cu bastonul în mână, Sheridan
îl opri.
208
— 'Un duce sub acoperire

-Am putea vorbi singuri o clipă?


-Vin şi eu imediat, dragă! strigă după Gwyn.
Apoi se întoarse spre Sheridan, pregătit să discute lucruri serioase.
-Are legătură cu proaspăta ta soţie?
- De fapt, nu. E vorba de William Bonham. Nu-mi dau seama
dacă mama îl invită la evenimente pentru că-i face curte sau dacă
încearcă doar să fie drăguţă cu el sau ceva de genul ăsta. Dar aş vrea
să-l investighezi.
Joshua clipi.
-A lucrat pentru familia ta mult timp, din câte am înţeles.
- Da, de când unchiul Armie a moştenit ducatul pentru prima
dată, acum cincisprezece ani. Tata nu i-a dat prea multe respon­
sabilităţi. Majoritatea lucrurilor care trebuiau făcute au fost ges­
tionate de la Berlin, aşa că vreau doar să fiu sigur că Bonham nu
are schelete la el în dulap. Şi mai ales dacă el şi mama au o relaţie.
- înţeleg la ce te referi. Deşi, aş putea să-ţi reamintesc că e dificil
să vezi că mama ta e curtată, dacă ai văzut-o doar cu tatăl tău.
Joshua avea dreptate. Şi, cu excepţia lui Thorn, care tot timpul
fusese de părere că nimeni nu era de nasul mamei lor, ceilalţi nu
păreau la fel de deranjaţi ca Sheridan de...? Prietenia? Curtea? Lui
Sheridan nu-i plăcea să nu ştie despre ce era vorba.
-Probabil că ai dreptate. Mama merită şi ea un pic de fericire.
Doar că nu sunt pe deplin convins că fericirea asta ar putea să o
găsească cu Bonham.
-Atunci, vrei să-l investighez şi pe Sir Noah? întrebă Joshua. Şi
el pare interesat de ea, judecând după felul în care el şi Bonham se
priveau unul pe altul în timpul ceremoniei de mai devreme.
-Am observat. Probabil că nu ar strica să aflăm mai multe des­
pre omul ăsta. Ar fi bine să îl întrebi şi pe Gray despre el. Nu l-am
prea auzit să menţioneze numele domnului Noah. Sheridan oftă.
Poate vom fi nevoiţi să investigăm pentru o vreme. Mama pare
să-i atragă ca un magnet pe toţi bărbaţii văduvi din jurul ei. Habar
n-aveam că sunt atât de mulţi burlaci eligibili.
-A tât timp cât sunt doar ei doi, spuse Joshua râzând, mă
descurc să le cercetez cercurile de relaţii. Dar încercaţi să nu-i mai
vânaţi şi pe alţii.
209
Sabrina Jeffries

- Crede-mă, nu i-am vânat pe cei doi pe care îi avem. Bărbaţii


sunt atraşi de mama ca urşii de miere. întotdeauna au fost, din
câte înţeleg.
- Nu e surprinzător. Mama ta este un suflet bun. Bărbaţii obser­
vă asta, mai mult decât orice altceva. Joshua avea o privire afectu­
oasă. Cu siguranţă am observat asta şi la sora ta.
- Gwyn? Bună la suflet?
- Eşti fratele ei, iar fraţii nu le văd întotdeauna pe surorile lor la
fel ca soţii lor. Apropo de soţie, dacă am terminat...
Sheridan dădu din cap şi se despărţiră în uşă. Urcă pe scări spre
dormitor, iar Joshua intră în salon. Stomacul lui Sheridan protesta
zgomotos, dar nu-i păsa.
Se săturase de fraţii lui şi de soţiile lor pentru noaptea aceea. îşi
dorea să fie cu soţia lui.
Se gândi la ceea ce spusese Joshua. Vanessa putea fi bună la su­
flet uneori. Dar putea fi, în egală măsură, înflăcărată, provocatoare
şi plină de surprize. Oricare dintre lucrurile acelea în parte l-ar fi
putut face să o îndrăgească, dar combinaţia lor o făcuse să fie irezis­
tibilă. Gândul acela îl făcu să grăbească paşii. în plus, nu era sigur că
voia să o lase pe Vanessa singură cu mama lui prea mult timp, după
cele întâmplate. Nu voia să-i spună secretele pe care mama i le-ar fi
putut dezvălui. Intenţiona să-i spună chiar el Vanessei.
Când ajunse în holul care ducea spre dormitorul matrimonial, o
văzu pe mama lui ieşind uşor din dormitorul soţiei sale. Veni spre
el, ca şi când l-ar fi pândit.
-Trebuie să o chemi pe camerista Vanessei. Se opri. De fapt,
oricare servitoare poate să facă asta. Cearşafurile de pat ar trebui
schimbate.
- De ce?
- Pentru că sunt pătate de sânge, desigur.
- Desigur? Te asigur că nu i-aş face niciodată rău. Abia după ce ieşi
făcu legătura. Oh! Corect. Eu... oh!... cred că nu am observat sângele.
- Nu mă surprinde, având în vedere ce aţi făcut voi doi împreună.
Simţi cum un val de căldură îi inundă faţa.
- îţi garantez că nu am făcut nimic altceva decât ar fi făcut orice
alt bărbat în noaptea nunţii sale.
210
— Un duce sub acoperire —

- Mi-am dat seama. Şi dacă ai fi rănit-o în timpul actului, sunt


sigură că nu ar fi zâmbit aşa în somn. Ridică ochii spre cer.
- Nu-mi vine să cred că noi doi chiar vorbim despre asta.
- încerc doar să fiu de ajutor. Oricum, ea s-a aşezat în pat chiar
pe pata de sânge şi trebuie mutată de acolo. Aşa că mai bine chemi
şi un valet. Din păcate, era atât de obosită, încât s-a strecurat în pat
înainte ca eu să pot aduce pe cineva să mă ajute. Va fi nevoie să-ţi
măreşti personalul acum, că te-ai căsătorit.
Ridicând o sprânceană, mormăi:
- Obosită? Sau ameţită de la coniacul pe care ai forţat-o să-l bea?
-Ameţită? De la un pahar? spuse mama lui. Nu fi absurd. Şi nu
am forţat-o cu nimic, deşi recunosc că probabil nu ar fi trebuit să îi
dau de băut ştiind că nu a mâncat prea mult şi era extenuată. Dar
mâine-dimineaţă va fi bine. însă, în primul rând ar trebui să chemi
un servitor să o mute de acolo.
- Nici un servitor nu-mi va duce soţia nicăieri, se răsti Sheridan.
O voi face eu. O să chem şi camerista.
- în regulă, spuse ea veselă, de parcă asta ar fi urmărit de la bun
început, apoi se îndreptă grăbită spre scările de serviciu.
Doamne, cât şi-ar fi dorit în acele clipe să nu fi vândut lui Grey
casa ducesei văduve pentru acea sumă frumuşică, sumă care fusese
cheltuită pentru a menţine moşia pe linia de plutire. Poate că Gray
i-ar închiria-o pentru o sumă modică. Pentru că a o avea pe mama
în încăperile de la parter, chiar şi în ciuda grandorii casei, părea
o adevărată provocare, cu toate că bănuia că ar fi fost frumos ca
Vanessa să aibă şi altă prietenă în casă în afară de Bridget. Vanessa
şi mama lui păreau că se plac până la urmă.
Asta îl făcu să-şi amintească ce trebuia să facă - trebuia să o
mute pe Vanessa. Intră în dormitorul soţiei sale. Aşa cum se aş­
tepta, Vanessa stătea întinsă pe pat, iar banianul lui era aruncat
neglijent pe un scaun. Nu-i plăcea deloc că trebuia să o deranjeze,
dar mama avea dreptate; i-ar fi fost mult mai confortabil într-un
pat curat. Era a lui.
Un val de posesivitate îl împinse spre patul ei, încercând s-o ri­
dice cât mai atent cu putinţă pentru a nu o trezi. Acum, că era în
braţele lui, îi putu observa cearcănele de sub ochi. Se implicase cu
211
SaBrina Jeffries -—■

toată energia, din momentul în care acceptase să se căsătorească.


Toate astea, plus dragostea lor şi emoţiile stârnite probabil în mo­
mentul în care auzise de investigaţie, trebuie să o fi epuizat.
Ca un soţ lipsit de sensibilitate ce era, faptul că o ţinea în braţe
îi trezi din nou dorinţa. Ceea ce era cu totul inacceptabil. Când
ajunse la uşa alăturată, o ridică puţin ca să poată roti încuietoarea.
Ea mormăi ceva neinteligibil şi se lipi de gâtul lui. La naiba, asta
îl stârni şi mai mult. Părea şi mai încântătoare decât înainte, dacă
aşa ceva era posibil. Cu părul revărsat peste braţele lui, cu genele
lungi arătând ca ciucurii negrii ai unui şal, cu sfârcurile împungând
cămaşa de noapte din in, în timp ce o purta în camera lui mai
răcoroasă, singura lui dorinţă era să o posede din nou.
Se încruntă. Cu respiraţia ei caldă pe care o simţea pe pielea lui,
ea era ca un trandafir de seră, iar el se comporta ca un seducător
pervers, care voia să-i smulgă toate petalele.
- Dă-mi voie, spuse mama sa din spatele lui şi se grăbi să dea la
o parte cuverturile.
După ce o aşeză pe Vanessa în pat, se întoarse să o acopere cu
cuverturile.
Stărui cu privirea asupra ei şi o auzi pe mama lui spunând:
-Acum doarme. Ar trebui să o laşi singură în seara asta.
- îţi mulţumesc pentru sfat, spuse el scurt. E însă soţia mea şi
pot să-mi gestionez singur problemele.
Totuşi, asta nu o făcu pe mama lui să plece.
- I-ai spus ceva despre Helen?
Cu un geamăt, el aruncă o privire spre Vanessa, dar ea părea
să doarmă profund, ghemuită sub pătură, ca şi cum nu mai avea
nici un fel de griji. Totuşi, nu voia să rişte. O trase pe mama lui
mai aproape de uşa deschisă de alături. în celălalt dormitor, câteva
servitoare schimbau cearşafurile, aruncându-şi una alteia priviri
cu subînţeles despre pata de sânge.
Era unul dintre lucrurile pe care le detesta cel mai mult la poziţia
lui de duce. întreaga casă bârfea când era un scandal şi îşi aroga
merite când cineva repurta o victorie. Simţise întotdeauna că orice
eşec îl trăsese în jos nu doar pe el, ci şi pe toţi ceilalţi, angrenându-i
într-un iureş descendent.

212
—Un duce sub acoperire---

Trase uşa pentru o clipă.


- Nu că ar fi treaba ta, mamă, dar nu, nu i-am spus încă de Helen.
O voi face însă când va fi momentul potrivit.
- Dacă aş fi în locul tău, aş face-o mai repede. Nu ai vrea să audă
despre Helen de la unul dintre fraţii tăi sau, Doamne fereşte, de la
Gwyn. începu să împingă uşa camerei alăturate pentru a o deschi­
de, apoi făcu o pauză. Ar fi trebuit să-i spui care erau intenţiile tale
vizavi de mama ei măcar săptămâna trecută, după ce v-aţi logodit.
El îşi trecu o mână prin păr şi îşi coborî vocea să nu o trezească
pe Vanessa.
- Nu i-am spus adevărul pentru că nu voiam să risc să o averti­
zeze pe mama ei, dacă se dovedea că era vinovată.
Mama lui pufni.
- Nu i-ai spus adevărul pentru că ţi-a fost frică, de fapt, că nu se
va căsători cu tine, spuse mama lui, apoi intră în cealaltă cameră şi
închise uşa în spatele ei.
Voia să o cheme înapoi, să nege ce spusese, să insiste că el şi
Vanessa fuseseră forţaţi să se căsătorească din cauza atracţiei fizice
nesăbuite faţă de ea. Dar nu putu. Mama lui avea dreptate. Undeva
în adâncurile sufletului său, o dorise cu ardoare pe Vanessa, era
aproape imposibil de ignorat.
Dacă nu era precaut, va ajunge să fie la fel vrăjit de ea cum fusese
de Helen, iar ăsta era drumul spre suferinţă şi pierzanie.
CapitoCuC17

Sunetul draperiilor trase şi lumina soarelui care intra prin fe­


reastra mare, căzând asupra ochilor închişi ai Vanessei, o treziră
imediat. Unde se afla? Dormitorul ei din casa lor din oraş nu avea
o fereastră atât de mare ca asta.
Stai, nu era dormitorul ei.
Bridget se grăbi spre masa cea mai apropiată de stăpâna ei şi aşeză
pe ea o tavă pe care se găseau pâine prăjită, ceai şi alte câteva bunătăţi.
- Iertaţi-mă că v-am trezit, domnişoară - vreau să spun, Exce­
lenţa Voastră - dar Excelenţa Sa a spus că vrea să plece la Londra
peste o oră, aşa că m-am gândit că s-ar putea să aveţi nevoie de
timp pentru vă pregăti.
Asta o făcu pe Vanessa să se ridice în capul oaselor.
-N u trebuie să devii formală cu mine, Bridget. S-ar putea să
fiu ducesă prin căsătorie, dar sunt în continuare stăpâna pe care o
cunoşti şi de care te temi.
Aşa cum se aştepta şi Vanessa, asta îi provocă un hohot de râs
lui Bridget.
- Nu v-aţi schimbat deloc, totuşi cred că o să mă adresez cu titlul
pe care îl deţineţi când suntem în preajma celorlalţi.
- Probabil. Mai ales când e vorba de mama. Din păcate, o să-i
facă o deosebită plăcere să dea ordine tuturor. Şi să deplângă faptul
că a trebuit să mă căsătoresc cu un duce sărac.
- Este mai mult decât probabil.
- Unde e soţul meu? Ăsta nu e dormitorul lui?
Vanessa văzuse camera încă de la începutul săptămânii, când
făcuse un tur al Armitage Hali, şi i se păruse la fel de frumoasă
ca şi restul casei. Păcat doar că perdelele aveau nevoie să fie re­
tuşate, draperiile patului înlocuite şi diverse alte obiecte din ca­
meră restaurate.
214
------------Un ciuce suS acoperire -------------

- Excelenţa Sa s-a îmbrăcat în timp ce dormeaţi. Iar dumnea­


voastră nici măcar nu v-aţi mişcat. Bridget îi turnă Vanessei ceaiul
şi îl asezonă cu multă frişcă şi cu un pic de zahăr.
-Sigur aţi fost epuizată. Iar valetul domnului e foarte silenţios.
Vanessa luă o înghiţitură mare de ceai.
- Toată lumea mă aşteaptă pe mine să fiu gata?
-N u chiar. Cuierele sunt deja încărcate în trăsura servitorilor,
dar cufărul dumneavoastră este învârtit pe toate părţile de doi sau
trei valeţi corpolenţi. Poate că trăsura Excelenţei Sale va ceda.
Probabil că exista riscul ca trăsura Excelenţei Sale să fie distrusă,
în eventualitatea în care cineva ar încerca să îl ucidă pe el... şi pe ea,
şi pe mama ei, întrucât ar fi fost cu el în trăsură.
Asta o trezi brusc. Orice se întâmpla în familia ducesei văduve
o va afecta şi pe ea, datorită legăturii de rudenie. Nu se gândise la
asta noaptea trecută, când îi povestiseră despre nenorociri şi crime.
Bridget examină ceasul de buzunar pe care Vanessa i-1 dăruise
în urmă cu un an.
-Aveţi la dispoziţie în jur de cincizeci de minute să fiţi gata,
stăpână.
- O, în regulă.
Luă o felie de pâine prăjită cu unt în timp ce intra în dormitorul
ei. Bridget venea în spatele ei cu tava.
în mod surprinzător, hainele ei erau deja aşezate pe pat. Nu se
putea plânge de Bridget. Camerista ei fusese întotdeauna pregătită
să facă faţă oricărei situaţii neprevăzute.
Mai avea zece minute la dispoziţie, coborî scările, trăgându-şi
mănuşile de culoare albastră, de nuanţă Prinţesa Elisabeta, şi
legându-şi pălăria de acelaşi albastru-princiar, fasonată cu ro-
şu-aprins. Era trusoul ei preferat. Grey insistase să i-1 cumpere ca
dar de nuntă: o rochie simplă de voiaj albastră, de nuanţă Prinţesa
Elisabeta, o manta din lână roşu-aprins, căptuşită cu blană albă, un
manşon de blană albă, plus pălăria şi mănuşile de aceeaşi culoare.
în timp ce ieşea pe uşă, Sheridan, care vorbea cu unul dintre
servitori ridică privirea, iar admiraţia pe care o citi în ochii lui fu
de netăgăduit. O încălzi mult mai mult decât mantoul ei de lână
căptuşit cu blană. Mai ales când o ajută să urce în trăsură, refuzând
să-i elibereze mâna înainte să i-o sărute.
215
Safarina Jeffries

Avea un nod în gât. Spera că atitudinea lui era un indiciu că


lucrurile nu erau chiar în neregulă între ei. Dar nu era pregătită
să-l ierte. înainte de orice, avea nevoie ca el să-i răspundă la câ­
teva întrebări.
înainte să reuşească să îi pună una, proaspătul ei soţ îşi schimbă
poziţia, astfel încât să poată privi în sus pe scări şi spuse:
- Mama ta întârzie.
Vanessa dădu din cap.
- Mi-e teamă că e ceva obişnuit în cazul ei.- Să sperăm că nu vom
fi nevoiţi să călătorim de prea multe ori împreună cu ea.
El se uită la ceas, încruntându-se.
- Sper că ai dormit bine. îşi întoarse privirea spre ea, iar încrun­
tarea îi dispăru. Cu certitudine, arăţi bine în dimineaţa asta.
- îţi mulţumesc. Chiar am dormit bine. îşi aranjă mantoul. Patul
tău e foarte confortabil.
El se aplecă spre uşa deschisă a trăsurii.
- M-a făcut foarte fericit să te văd dormind în el, spuse cu o
voce groasă, care o făcu să se foiască în scaun, amintindu-şi cum
petrecuseră noaptea în patul ei, deşi se miră de ce nu continuaseră
şi în patul lui.
- îţi mulţumesc că m-ai dus la culcare, spuse ea.
-Ar trebui să îi mulţumeşti mai degrabă mamei decât mie. Nici
măcar nu am observat că te-ai întins exact pe pata de sânge.
- Să fiu sinceră, nici eu nu mi-am dat seama. Totuşi, îmi amin­
tesc vag cum m-ai dus pe braţe în patul tău.
El o privi atent.
- Nu credeam că eşti trează.
- Nu eram, într-adevăr. M-am trezit atât cât să-mi dau seama că
mă purta pe braţe cineva care mirosea ca tine. îi aruncă o privire
tristă. Ai un parfum foarte distinct.
-Ah!
- Şi îmi pare rău că m-am ameţit. Nu obişnuiesc să beau băuturi
spirtoase. Deloc.
El chicoti.
-A sta pot să confirm.
- Eram supărată că...
216
------------ Un duce sub acoperire------------

- Ştiu. Aveai tot dreptul să fii. Şi sunt sigur că mai ai multe


întrebări. Trebuie să discutăm despre astea între patru ochi, la ha­
nul unde vom fi cazaţi, în Cambridge.
Dădu din cap spre mama ei, care cobora treptele în timp ce-1
certa pe un biet slujitor.
Vanessa oftă, dorindu-şi să aibă mai mult timp la dispoziţie.
Voia să ştie un lucru înainte de a pleca, ceva la care se gândise sau,
mai degrabă, spera că visase.
- Cine este Helen?
Privirea lui tulburată îi confirmă că nu visase.
- O să vorbim despre ea în seara asta.
- Nu e amanta ta, nu-i aşa?
-D oam ne, nu. Coborî vocea. Ţi-am spus. Niciodată nu am
avut una.
- Una ce? întrebă mama ei când a ajuns lângă el.
Sheridan se blocă, iar Vanessa spuse.
-U n animal de companie. I-am spus că ar trebui să ne luăm un
pudel.
El ridică o sprânceană spre ea, în timp ce o ajuta pe mama ei să
intre în trăsură.
- Iar eu i-am spus fiicei dumneavoastră că, dacă luăm un câine -
ceea ce nu-mi displace -, nu va fi un pudel.
Mama ei se aşeză pe scaunul de lângă Vanessa, cu faţa la drum,
aşa cum trebuia să facă o femeie care călătorea cu bărbaţi într-un
mijloc de transport.
- Nu-mi pot imagina de ce ai vrea o creatură de acest gen în casa
ta, duce. Nu am permis niciodată una în casa mea.
Sheridan schimbă o privire compătimitoare cu Vanessa, în timp
ce se aşeza pe locul aflat chiar vizavi de ea.
- Un câine, Lady Eustace? Sau un pudel?
- Nici una, nici alta. Mama clătină din cap. Dacă îţi iei câine,
curând îi vei găsi atâtea neajunsuri, încât nu-1 vei mai putea suferi
prin preajmă.
Vanessa o ignoră pe mama ei.
- Ce rasă preferi, Sheridan?
- Un setter. îmi plac setterii. în copilărie, am avut doi ca animale
de companie.
217
— Sabrina Jejfries

- O, am uitat de asta. Vanessa îndrăzni să zâmbească. Grey mi-a


spus că a fost nevoit să îşi lase setterii acasă. Deci, înseamnă că voi
ceilalţi i-aţi moştenit.
Sheridan dădu din cap.
-Au murit la aproximativ cinci ani după ce a plecat el. Dar au
fost tovarăşii mei de nedespărţit până atunci.
-Ai mai avut altul vreodată?
- Nu. Mama mea era de aceeaşi părere cu a mamei tale în ceea ce
priveşte faptul că sunt nişte creaturi murdare. De aceea, şi-a luat o
pisică. Se curăţă singure.
-O, iubesc pisicile!
Vanessa îşi dorise întotdeauna o pisică, de asemenea. Dar
mama îi interzisese şi asta. Fără animale de companie în ceea ce
o priveşte.
însă acum, că era căsătorită, putea să-şi ia orice animal de
companie dorea. Nu se gândise la asta până atunci. Trebuia să se
consulte mai întâi cu Sheridan, ceea ce era mult mai bine decât să
supună asta deciziei tatălui ei, a mamei ei sau a vreunui tutore.
Adevărul era că, până şi atunci când femeile obţineau ce-şi doreau,
nu era totul.
Conversaţia lor luă sfârşit. Sheridan le urmărea pe amândouă,
încercând să găsească o modalitate de a începe să o interogheze pe
mama ei. Vanessa se întoarse să admire peisajul încântător care se
zărea prin fereastra trăsurii. Ştia că trebuia să o facă pe mama ei să
le spună unde fusese în timpul petrecerilor de la conac, dar ea nu
voia să participe la asta.
Aseară ar fi trebuit să-i pună întrebări. Poate când îi simţise pri­
virea asupra ei, de parcă se întreba dacă era cazul să o trezească.
Dar nu avusese dispoziţia necesară.
Era obosită şi dezamăgită că trebuise să discute despre secrete­
le lui. Frământată de gândul că mama ei putea fi o criminală, iar
Sheridan persoana care să o facă să mărturisească, Vanessa simţea
că avea nevoie de timp să digere secretul imens pe care i-1 ascunse­
se. Se întreba ce altceva îi mai putea ascunde.
Mai devreme sau mai târziu, trebuia să-i pună întrebări chiar şi
pentru a-şi calma temerile. Dar cu mama în trăsură era nevoită să
218
<Un duce sub accţperire

amâne întrebările pe care le avea. Mama ei avea un stil caracteristic


de a transforma orice discuţie într-una legată de persoana ei.
- Nu înţeleg de ce a trebuit să părăsim moşia într-o asemenea
grabă, spuse mama ei pe tonul cel mai irascibil. Armitage Hali e o
reşedinţă foarte frumoasă. Sunt sigură că va fi şi mai atrăgătoare
odată ce i se vor aduce îmbunătăţiri.
- Singurele îmbunătăţiri pe care le voi face deocamdată vor fi
cele de la casele chiriaşilor, spuse scurt Sheridan. Chiriaşii mei...
chiriaşii noştri au aşteptat prea mult ca proprietarul lor să facă re­
paraţiile astea atât de necesare.
- Presupun că vei folosi bani din zestrea fiicei mele pentru asta,
pufni mama fetei. Deşi s-ar crede că mai întâi ar trebui să aduceţi
îmbunătăţiri propriei case, mai degrabă decât să irosiţi banii pe...
- Sunt de acord cu soţul meu, interveni Vanessa. Chiriaşii sunt
coloana vertebrală a unei proprietăţi, aşa că merită atenţia noastră.
Dându-şi seama că vorbele ei sunaseră cam dur, Vanessa adăugă.
In plus, mamă, nu ţi-ar plăcea să ai doar un sat mic ca Sanforth ca
sursă de distracţii. Din păcate, ziua Sfântului Brice a trecut, deci
nici măcar nu poţi asista la festivalul de curse cu tauri.
Sheridan îi zâmbit cu căldură Vanessei.
-Eu nu am văzut încă o cursă cu tauri, deşi locuiesc acolo. Şi
apoi, anul trecut eram în doliu şi nu puteam participa la aşa ceva,
iar anul acesta am fost la Londra.
Vanessa îi zâmbi şi ea, la rândul ei, şi se întoarse către mama sa.
-Adică locul unde tu de obicei îţi doreşti să stai, mamă. Nu-mi
pot imagina de ce ai vrea să rămâi la moşia aceea plictisitoare.
Sheridan fu surprins de sarcasmul din cuvintele ei, căci îşi strân­
se buzele de parcă încerca să-şi înăbuşe râsul. Singurul motiv pen­
tru care mama ei fusese îndepărtată de la Armitage Hali era acela
de a o împiedica să reînceapă lupta cu ducesa văduvă.
Din fericire, mama ei nu-şi dăduse seama.
-Ai dreptate, draga mea. Deşi îmi va fi greu să stau în oraş fără
tine. îşi scoase batista să-şi tamponeze ochii perfect uscaţi. îmi
va fi dor de tine. Cu toate că Londra are, cu siguranţă, mai multe
opţiuni de divertisment, la ce bun, dacă trebuie să particip la ele
singură? Acum, că te-ai căsătorit, ar trebui să mergem împreună
la unele dintre ele.
219
SaSrina Jeffries

Dumnezeu să o apere! Ultimul lucru pe care şi-l dorea era ca


mama ei să-i trateze mariajul ca pe un club la care putea să adere.
în timp ce Vanessa căuta frenetic o soluţie de a o descuraja,
Sheridan îi făcu cu ochiul.
-D in păcate, eu şi Vanessa nu putem sta mult în oraş. Câteva
zile, cel mult. Cât de inteligent şi facil intervenise el. Se dovedea
a fi un soţ bun în unele privinţe şi, aparent, mai mult decât capa­
bil să se descurce cu mama ei. Ceea ce era o artă în sine. După ce
mă întâlnesc cu Bonham, continuă Sheridan, ne vom întoarce la
Armitage Hali pentru a începe îmbunătăţirile de care v-am spus.
Mă tem că va trebui să apelaţi la prietenii dumneavoastră pentru a
vă însoţi la evenimente. Sau la fratele dumneavoastră.
- Noah? Presupun că ar fi dispus. Mi-a spus că doreşte să rămâ­
nă cu familia ta la moşie până la plecarea spre oraş, programată
pentru mâine. Vorbind despre moşia ta, sper că vrei să îţi recon­
diţionezi şi grajdurile. Pentru că nu erau suficienţi cai de călărie. îi
aruncă lui Sheridan o privire evazivă. Va trebui să remediaţi asta
imediat, duce.
Expresia dureroasă care îi apăru pe chip nu trecu neobservată,
deşi o mască rapid.
- Sper să mă pot ocupa de asta curând. O privi pe mama cu inte­
res. Călăriţi, Lady Eustace?
Mama fetei râse ca o fetişcană.
- Ei, bineînţeles că da. în tinereţe, eram destul de pricepută la asta.
El dădu din cap.
- Cred că mama mi-a vorbit despre asta. Mi-a spus cât de bine
călăreaţi când aţi venit la petrecerea de la Carymont, cu ocazia bo­
tezului lui Grey.
-Ţi-a spus asta? Ce drăguţ din partea ei. Rosti drăguţ cu dispreţ.
Se pare că a uitat că m-a văzut călărind doar în prima zi, când am
plecat cu toţii într-un tur al moşiei. Un iepure mi-a ieşit în cale,
iar calul meu s-a speriat şi m-a aruncat din şa. îşi folosea mâinile
pentru a descrie evenimentul, fluturându-şi batista la fiecare
mişcare. M-am izbit cu piciorul de o piatră şi eram într-o stare atât
de jalnică, încât nu m-am mai putut mişca pe parcursul întregii
vizite. Mi-am petrecut timpul lângă foc, cu piciorul sprijinit pe o
pernă. Ei bine, până când s-a întâmplat tragedia, vreau să spun.
220
Vn duce sui) acoperire -

Privirea lui Sheridan se îndreptă spre Vanessa şi între ei avu


loc un schimb de mesaje nerostite. Mama ei nu l-ar fi putut otrăvi
pe tatăl lui Grey. Desigur, pentru a avea confirmarea, va trebui să
confrunte povestea ei cu cea a servitorilor de la Carymont şi pro­
babil cu cea a ducesei văduve, care ar trebui să-şi amintească asta.
Femeia părea să nu aibă nici cea mai vagă idee că tocmai fusese
ştearsă de pe lista suspecţilor de crimă în cazul tatălui lui Grey.
O uşurare o cuprinse pe Vanessa. „O, mulţumesc Cerului că nu
a fost mama!“ Mama ei putea fi exasperantă, dar Vanessa nu voia
s-o piardă. în plus, dacă s-ar fi dovedit o criminală, Vanessa nu l-ar
mai fi putut privi niciodată în ochi pe Grey.
Pe de altă parte, faptul că mama ei fusese absolvită de vină în­
semna că ea şi Sheridan se căsătoriseră degeaba. Dacă o să regrete?
Dacă o să regrete că se căsătorise cu ea?
Dacă nu ar fi acceptat cererea lui Grey de a i investiga mama,
Sheridan nu s-ar fi aflat în situaţia de a flirta cu ea sau de a o săruta
sau... Soţia mea... ducesa mea... zeiţa mea...
Cuvintele acelea nu fuseseră pe de-a-ntregul o minciună, nu-i
aşa? Probabil că simţea puţină afecţiune pentru ea, din moment ce
o iniţiase în tainele căsniciei cu atâta dragoste şi grijă.
Cât şi-ar fi dorit să-i fi pus întrebarea la care avea nevoie dispe­
rată de răspuns. Avea o zi întreagă în faţă să se tot gândească la
asta până să-l poată întreba. Dar, cu mama prin preajmă, ziua va
fi şi mai lungă.

Când ajunseră la Cambridge, Sheridan era din ce în ce mai neli­


niştit. Doar pentru a fi sigur că Lady Eustace nu fusese implicată
în crime, o întrebase cum i se păruse cea de-a doua petrecere. Ea
povestise despre o piesă de teatru jucată de o trupă de amatori şi
organizată pentru a o distra pe prietena ei, Lydia, înainte ca aceas­
ta să nască. Când veni vorba despre servitori, ea râse de el. Cui îi
păsa ce servitori fuseseră acolo?
Lui şi familiei lui îi păsa. Dar asta era o întrebare pe care trebuia
să o lase în seama Vanessei să i-o adreseze. Nu dorea să arate căr­
ţile pe care le avea în mână, iar soţia lui putea să-i pună mult mai
firesc întrebările acelea mamei ei.
221
Sabrina Jeffries

Totuşi, era destul de sigur că Lady Eustace nu comisese nici una


dintre crime. Vanessa avea dreptate - mama ei putea fi crudă, dar
nu avea tăria de a pune la cale o ticăloşie atât de bine gândită. Şi
chiar nu avea un motiv pentru a face asta, de asemenea.
Odată ajunşi la han, Lady Eustace fu mai mult decât dornică
să se retragă în camera ei, cerând să i se aducă o tavă cu mâncare,
bineînţeles, din amabilitatea Excelenţei Sale. Sheridan ar fi plătit
pentru cincizeci de tăvi dacă asta însemna că el nu trebuia să mai
petreacă un singur minut în prezenţa acelei femei.
Desigur, trebuia să se confrunte cu proaspăta sa soţie şi să-i ex­
plice de ce o înşelase. Şi-ar fi dorit să facă asta astfel încât ea să nu
mai fie deloc supărată, dar nu era sigur că putea.
Trebuia totuşi să încerce. Privind-o cum îşi scoate mantoul
roşu, dând la iveală o rochie diafană de muselină subţire, suficient
pentru a aluneca peste curbele corpului, începu să-şi dorească să-i
sfâşie hainele pentru a se putea bucura de fiecare dintre părţile mă­
tăsoase ale corpului ei. Voia să o aibă din nou în seara asta, presu­
punând că şi ea îşi dorea acelaşi lucru. Cumva, trebuia s-o convingă
că puteau face o pereche foarte bună, în ciuda începuturilor dificile.
Din fericire, numele lui încă se bucura de recunoaştere la hanul
din Cambridge - camerele pe care le primiseră erau bine amenaja­
te, cu şemineu în ambele dormitoare ale apartamentului pe care îl
împărţea cu Vanessa.
Unul din dormitoare avea un pat destul de mare, cu baldachin, şi
mult spaţiu pentru cele două cufere care fuseseră aduse sus şi care
conţineau obiecte de care aveau nevoie pentru călătorie. Cealaltă
încăpere era un fel de cameră de zi, care nu numai că avea o cana­
pea lângă care era aşezată o masă unde se servea cina, dar mai avea
încă o masă cu patru scaune robuste, de modă veche. La scurt timp
după sosirea lor, le fu adusă cina - o tocăniţă consistentă din carne
de oaie, ciuperci, cartofi şi morcovi, alături de o sticlă de Madeira.
Imediat ce se aşezară să mănânce, observă că Vanessa doar ciuguli
din mâncare şi nu se atinse de vin.
- Nu ţi-e foame? o întrebă el. Aproape că nu ai mâncat nimic
la prânz.
-Trebuie să te întreb ceva. îşi ridică privirea spre el. Vreau să-mi
spui adevărul, oricât de mult ai crede că m-ar putea durea.
222
—'Un duce sub acoperire

La naiba! Nu suna bine.


- în regulă.
- Dacă nu ai fi fost nevoit să-i pui întrebări mamei pentru in­
vestigaţia familiei tale, te-ai fi oferit vreodată să-l faci pe domnul
Juncker gelos făcându-mi curte?
Dă-i mână liberă Vanessei şi loveşte fix în inima situaţiei.
în ciuda a ceea ce-i spusese, ezita dacă să o mintă sau nu. Venise
însă timpul să nu mai evite adevărul în ceea ce o privea.
- Nu, nu aş fi făcut-o.
Expresia ei era greu de citit. Era rănită? Supărată? Uşurată? Nu
putea spune. Apoi, observă cum freca mânerul furculiţei, înainte şi
înapoi, iar şi iar, în încercarea de a ascunde ceea ce simţea.
Asta stârni ceva în el.
-A sta nu înseamnă că sunt nemulţumit de modul în care s-au
aranjat lucrurile şi că te-am făcut mireasa mea. Nu sunt câtuşi de
puţin nefericit. Cu siguranţă, îţi dai seama că sunt atras de tine.
Se uita prin el.
- Nu suficient încât să mă fi curtat pur şi simplu.
Se blocă.
- Probabil că nu.
-Ai fi putut urma un cu totul alt drum ca să-ţi pui în aplicare pla­
nul, ştii, şi să-mi fi spus ce urmăreai să obţii de la mama. Te-aş fi aju­
tat să afli adevărul de la ea, iar toată chestiunea cu curtarea ar fi fost
un lucru pe care l-am fi făcut pentru a alunga suspiciunile mamei.
Nu o putea lua în serios.
-Vrei să spui că m-ai fi ajutat să stabilesc dacă mama ta se făcea
vinovată de crimă?
- Jur că aş fi făcut orice era nevoie pentru a demonstra că mama
nu era capabilă de asta.
- Şi cum aş fi putut fi sigur că nu i-ai fi spus de suspiciunile
noastre?
Vanessa tresări.
- Presupun că n-ai fi putut fi sigur. Dar eu îndrăznesc să cred că
Grey ar fi trebuit să ştie. Grey ar fi trebuit să-mi ceară direct ajuto­
rul. Cu certitudine, l-aş fi ajutat dacă mi-ar fi cerut-o.
Sheridan simţi în vocea ei că se simţise trădată. Asta era la baza
suferinţei ei.
223
—■Sabrina Jeffries

-Nimeni nu m-a întrebat. în schimb...


- Ştiu. Grey a pus totul în sarcina mea.
Grey, fratele ei mai mare. Cel pe care îl iubise atât de mult. Nu
era de mirare că se simţea trădată.
-Am intervenit şi m-am ocupat chiar eu de asta.
- Lăsându-mă să cred că vrei să mă protejezi de domnul Juncker.
Asta îl enervă.
-Am vrut să te protejez de Juncker. Era clar că erai îndrăgostită,
iar el voia doar să se joace cu sentimentele tale.
- Era clar, nu-i aşa? spuse ea cu răceală.
El ignoră reacţia ei ciudată.
- îmi dau seama că am lăsat ca acest subterfugiu să acţioneze
mult prea mult. Mama mi-a spus că ar fi trebuit să-ţi spun în
săptămâna dinaintea căsătoriei, că ar fi trebuit să îţi dau ocazia să...
- Să refuz să mă căsătoresc cu tine? Luă o mică înghiţitură de
vin. Poate că aş fi refuzat, pentru că nu aş fi vrut să mă căsătoresc
cu un bărbat care să se simtă obligat să se însoare cu mine fie pen­
tru bani, fie din oricare alt motiv.
Nu era sigur de ce, dar asta îl enervă.
- Să discutăm cinstit. Nu m-am căsătorit cu tine pentru bani.
M-am căsătorit cu tine pentru că am acţionat sub impulsul porniri­
lor mele fizice şi te-am pus într-o situaţie nedorită. Se ridică pentru
a lua la pas camera. Ştiu ce trebuie să facă un domn când compro­
mite reputaţia unei femei, oricât ar fi de neintenţionat, şi sunt un
domn, în adâncul sufletului. Se opri, privind în jos la ea. Poate că ar
trebui să aduc un amendament la asta. Sunt un domn, cu excepţia
cazului în care sunt în preajma ta. Atunci îmi pierd uzul raţiunii.
Doamne, nu ar fi trebuit să recunoască asta, mai ales în faţa ei!
Deja expresia de pe chipul ei se înmuiase. De ce? Nu ştia. Ea era
îndrăgostită de Juncker, nu-i aşa? Era pe punctul de a o întreba
când ea spuse:
- Nu ai nevoie de zestrea mea?
Vanessa era directă - îl lovi cu asta.
-N u am spus asta. îmi va fi de ajutor, asta e sigur. Din păcate,
am nevoie de mult mai mulţi bani decât aş putea obţine din zestrea
majorităţii femeilor.
- Şi cu siguranţă nu a mea.
224
— -------- lin duce sub acoperire -—---------

-Vanessa, eu nu...
- Este în regulă. înţeleg.
- Nu este ceea ce crezi tu.
- Ce nu este? Că ai fost obligat să te căsătoreşti cu mine? Că în
timp vei avea resentimente?
- Categoric nu, spuse Sheridan cu fermitate. Atracţia pe care o
simt pentru tine îmi este suficientă.
-Acum, oftă ea. Dar cine ştie dacă va fi suficientă şi mai târziu?
în cele din urmă, aspectul meu fizic se va ofili.
- Nu înţelegi. Nu am minţit când am spus că prefer să nu mă
căsătoresc dacă s-ar putea.
Respiră de câteva ori adânc.
- Din cauza lui Helen?
Ezită dacă să recunoască asta. Dar îi promisese să-i spună ade­
vărul. Şi merita să-l audă.
- Da, spuse el încet. Din cauza lui Helen.

225
CapitoCuC18

Vanessa nu ştia dacă fusese o idee bună să înceapă discuţia ace­


ea, dat fiind că fiecare cuvânt al lui era un pumnal în inima ei. Dar
erau căsătoriţi acum şi nu trebuia să mai fie secrete între ei.
Nu-şi dorea o căsnicie ca a părinţilor ei, în care tatăl ei făcuse
tot ce-i plăcuse, în timp ce mama ei devenise din ce în ce mai ne­
fericită şi mai înverşunată. Nu era sigură cum stătuseră lucrurile
la început... nefericirea mamei ei îl determinase pe tată să aibă
amante sau faptul că tatăl ei avea amante o făcuse pe mama să
devină nefericită?
Nu mai conta cu adevărat, deoarece rezultatul final ar fi fost ace­
laşi - părinţii ei fuseseră nefericiţi chiar dinainte ca ea să se nască.
Nu voia asta pentru căsnicia ei. Chiar dacă ar fi doar o căsătorie
între prieteni, ar fi mai bine decât ceea ce ajunsese să fie căsnicia
părinţilor ei - o alianţă între duşmani.
- Povesteşte-mi despre Helen, spuse ea, încercând să nu-şi arate
durerea. Până ieri, nu-şi închipuise vreodată că în viaţa lui ar mai
fi putut exista o altă femeie. Dacă ar fi ştiut, probabil că nu s-ar fi
străduit atât de mult să îl câştige ca soţ. Ce s-a întâmplat cu ea?
S-a căsătorit cu altcineva sau a trebuit s-o părăseşti când ai plecat
din Prusia?
El râse gutural.
-A i putea să îi spui şi aşa. Am părăsit-o într-un mormânt din
Berlin.
Fata nu se aşteptase la asta.
-Oh! Oh, Sheridan, îmi pare atât de rău. A fost ea... Ai fost...
căsătorit cu ea?
- Nu. Doar logodit. Se duse înapoi la scaun şi se aşeză să-şi toar­
ne un pahar de Madeira. Ne-am întâlnit la debutul ei.
Tăcu, iar Vanessa continuă.
- Povesteşte-mi despre ea.
226
— ‘Un duce sub acoperire ■-

El sorbi din vinul de Madeira.


- Era foarte drăguţă.
- Nu trebuie să îndulceşti lucrurile.
Chiar dacă ar fi ucis-o să le audă.
- în regulă, atunci. Era frumoasă, dar de o frumuseţe diferită
de a ta. Era înaltă şi subţire şi avea pielea translucidă. Nu aveam
idee pe atunci că fragilitatea pielii ei se datora faptului că era deja
bolnavă în stadiul incipient ale tuberculozei.
- Doamne, Dumnezeule! Inima Vanessei rezonă cu a lui. Trebuie
să fi fost îngrozitor, ştiu. Tuberculoza e un sfârşit oribil. Oricine
are o persoană dragă bolnavă de tuberculoză nu poate face nimic
altceva decât să privească cum se stinge sub ochii lui.
El îi aruncă o privire întrebătoare.
- Se pare că ştii despre ce e vorba.
-So ţia unchiului Noah a murit din cauza tuberculozei, explică
ea. Cred că acesta e unul dintre motivele pentru care este în sfârşit
gata să se căsătorească din nou. A fi căsătorit cu un bolnav de tu­
berculoză înseamnă să îl pierzi puţin câte puţin până când, la final,
aproape nu-1 mai recunoşti pe cel iubit.
- Este o perspectivă corectă. îşi trecu degetul pe buza paharu­
lui. Desigur, nu mi-am dat seama că Helen era bolnavă când am
început să o curtez. Cred că nici măcar părinţii ei nu ştiau. Fusese
întotdeauna slabă şi crescuse înaltă cu mult înainte să o cunosc.
-A i fost îndrăgostit de ea? întrebă ea, reprimându-şi durerea
provocată de gândul acela. Nu voia să se dea de gol. Nu voia să îşi do­
rească un bărbat care nu o iubea sau care nu o putea iubi niciodată.
- Eram îndrăgostit ca orice bărbat de douăzeci şi trei de ani.
îi aruncă un zâmbet trist. Nu ştiam ce este iubirea, să fiu sin­
cer. Era atrăgătoare şi elegantă, genul de femeie perfectă ca soţie
de diplomat.
- Sau ca soţia unui duce, spuse ea.
- Nu ştiu ce să spun despre asta. Nu cred că ar fi vrut să se mute
«uci, chiar dacă nu s-ar fi îmbolnăvit. Când unchiul Armie a murit,
(ata era hotărât să mă întorc împreună cu familia, astfel încât să
mă poată pregăti pentru a moşteni titlul şi moşia. Dacă aş fi avut-o
pe Helen de soţie, dacă ea ar fi trăit, m-aş fi împotrivit mult mai
227
Sabrina Jeffries

mult venirii aici. Dar fără ea, sincer, nu avea nici un rost să rămân
în Prusia.
Iar dacă ar fi rămas acolo, Vanessa nu l-ar fi cunoscut nicioda­
tă. Era oribil şi egoist din partea ei, dar nu putu regreta faptul că
Helen murise. Tot ce îşi dorea era ca femeia să nu fi luat inima lui
Sheridan cu ea în mormânt.
Sheridan oftă.
- Dar, aşa cum se spune, „dacă dorinţele ar fi cai, cerşetorii le-ar
călări“. Nu a devenit soţia mea, nu a venit aici cu mine şi nici nu a
trăit acolo cu mine. Asta a fost. întâlni privirea Vanessei. Totul a
rămas în trecut.
- Nu prea cred. îmi dau seama după felul în care strângi paharul
de vin că nu a rămas „în trecut“.
- Presupun că vrei detaliile poveştii mele nefericite de dragoste cu
Helen. Se uită fix la paharul din mână. Insişti să o smulgi din mine.
Ea se întinse pentru a-i strânge mâna liberă.
- Insist să aflu ce te-a împiedicat să te căsătoreşti. De ce nu te-ai
fi căsătorit cu mine dacă nu am fi fost prinşi împreună în grădină.
- Meriţi să ştii asta. Sorbi nişte vin, apoi aşeză paharul jos şi îşi
retrase uşor cealaltă mână din a ei.
Fata simţea un nod în gât. îşi puse mâinile în poală şi încercă
să nu arate că o deranjase faptul că el îşi retrăsese mâna. Dar avea
nevoie să ştie mai mult, să ştie cu ce - sau cu cine - trebuia să se
lupte.
-Am curtat-o pe Helen cât am stat la Berlin, spuse el cu o voce
măsurată, de parcă îşi controla emoţiile. Aveam puţine în comun,
dar amândoi iubeam muzica, în special pe Mozart, pe care îl văzu­
sem în concert când aveam nouă ani.
- Mozart a scris muzică minunată pentru dans.
-A şa este, într-adevăr, însă la momentul la care Helen a auzit de
el, murise deja de vreo zece ani.
Vanessa nu credea că ar fi fost înţelept din partea ei să sublinie­
ze posibilitatea ca Helen să fi „iubit“ muzica lui Mozart doar pentru
că-i plăcea lui Sheridan. Nu voia ca el să creadă că era meschină.
Totuşi, cunoştea foarte multe domnişoare care îşi schimbau în mod
frecvent preferinţele şi antipatiile pentru a se potrivi cu bărbatul
pe care îl doreau.
228
Un duce su9 acoperire —

El puse paharul de vin pe masa dintre ei.


-In orice caz, am descoperit că ne potriveam temperamental.
Amândoi eram destul de taciturni. Un muşchi i se zbătu în maxilar.
I-am cerut mâna şi ea a acceptat. Dar familia ei dorea o logodnă
lungă, aşa că am fost de acord să aşteptăm un an până la căsătorie.
- Un an\ exclamă ea. Este într-adevăr o perioadă lungă.
El zâmbi uşor.
- Cu siguranţă, mult mai lungă decât o săptămână.
-Adevărat. Deşi, să fim sinceri, noi ne-am cunoscut acum un an
şi jumătate. Am fost logodiţi doar o săptămână.
El o privi cu o expresie ciudată, apoi brusc se ridică şi se duse să
aprindă focul.
- Oricum, cred că părinţii lui Helen erau îngrijoraţi că, în calitate
de diplomat, aş fi putut-o lua din Prusia pentru a mă însoţi la post.
Şi poate că aveau dreptate.
Reveni la masă şi mai luă o înghiţitură de vin.
-N ici unul din noi nu a fost încântat să aştepte atât de mult,
îţi poţi imagina, în special Helen, care şi-ar fi dorit să fugim şi să
ne căsătorim în secret. Am refuzat, gândindu-mă la repercusiunile
asupra carierei mele diplomatice. Am ajuns să regret această decizie
pentru că, până la sfârşitul anului, a murit.
- Cred că a fost îngrozitor pentru tine, spuse Vanessa. Şi pentru
familia ei, desigur.
El dădu din cap, ca şi când ar fi recunoscut adevărul din cuvin­
tele ei.
- Pe măsură ce boala se agrava, îmi spunea că ar trebui să pun
capăt logodnei noastre. Dar am simţit... că nu era corect cumva. In
cele din urmă, mama a avut câştig de cauză şi m-a convins nu o mai
vizitez, de teamă că aş putea să mă îmbolnăvesc şi eu.
- Oricum, ai continuat să o vizitezi.
El tresări.
-într-adevăr, aşa am făcut. Cum ai ştiut?
- Pentru că eşti bun şi responsabil. Asta face un bărbat ca tine.
Ea îşi netezi fustele. Mai ales un bărbat îndrăgostit, care i-a făcut
o promisiune unei femei.
- Cu toate astea, nu am fost lângă ea când i-a venit sfârşitul,
spuse el grav. A murit singură, în patul ei, noaptea. Iar eu...
229
—- SaSrina Jeffries

-Te-ai simţit vinovat. îi întinse mâna. Nu a fost vina ta. Mulţi


oameni mor singuri, pur şi simplu, pentru că nici unul dintre noi
nu ştie care este momentul în care moartea loveşte. îşi ţinu res­
piraţia. Tata a murit singur. Şi, în ciuda lucrurilor îngrozitoare
pe care le-a făcut, mi-aş fi dorit totuşi să fi fost acolo să-mi iau
rămas-bun de la el.
Sheridan o apucă de mână.
-Acum înţelegi de ce familia mea şi cu mine ne simţim obligaţi
să rezolvăm crimele taţilor noştri. Mai ales a tatălui meu, din mo­
ment ce el a fost în esenţă tată pentru noi toţi. A murit singur,
avându-1 alături doar pe ucigaşul lui.
Fata simţi un nod în gât. Asta justifica atât de bine obsesia lui şi
a fraţilor săi. îşi aminti de tatăl lui Sheridan, un om amabil, chiar
dacă era un pic rezervat. Ca şi fiul său, de fapt.
Sheridan se uită lung la mâna ei acoperită de a lui.
- Spun acum toate astea ca să te avertizez că am pierdut mult
din cauza morţii celor pe care i-am iubit. M-ai întrebat de ce aş pre­
fera să rămân burlac, dacă aş putea. Adevărul este că, pur şi simplu,
nu aş mai putea trece încă o dată prin suferinţă.
- Te aştepţi să mor şi eu curând? glumi ea.
Privirea lui o îngheţă.
- Nici măcar să nu glumeşti despre asta. întinse şi cealaltă mână
pentru a-i mângâia obrazul. Pierderea lui Helen şi apoi a tatălui
meu m-au rănit atât de tare, încât nu mai vreau să repet experienţa
asta. Mai degrabă aş prefera genul de căsătorie pe care l-au avut
părinţii mei decât să mai trec printr-o astfel de agonie.
- Cu alte cuvinte, nu intenţionezi să mă laşi să te iubesc sau să te
cunosc aşa cum eşti cu adevărat. El se încordă, apoi dădu din cap.
Ce se întâmplă dacă mariajul nostru se transformă în ceva asemă­
nător cu cel al părinţilor lui Grey sau, mai rău, cu cel al părinţilor
mei? Faptul că nu te laşi iubit şi nu iubeşti nu-ţi garantează o viaţă
lipsită de durere.
Eliberându-i mâna, se aşeză din nou pe scaun.
- Dar elimină sursa principală de suferinţă, nu-i aşa?
- Să te lipseşti de una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii, din
încăpăţânarea de a nu simţi durerea pe care ţi-ar pricinui-o iubirea,
e ca şi cum ai refuza să călăreşti pentru că te temi să nu cazi.
230
rUin duce sui acoperire

îi aruncă o privire lipsită de expresie.


- Nu ai cum să înţelegi. Nu ai pierdut niciodată pe cineva care a
fost centrul universului tău.
Nu putea combate asta. Era adevărat. Alese o altă tactică.
- Şi când vom avea copii? Vrei să avem copii, nu-i aşa?
-A ş vrea, da, spuse el precaut.
Se aplecă spre el să-l fixeze cu privirea.
- Te vei strădui să nu-ţi iubeşti nici copiii, ca să nu suferi de
durere dacă unul dintre ei moare? Părinţii supravieţuiesc uneori
copiilor lor.
El se ridică de la masă cu buzele strânse.
- Bineînţeles că îi voi iubi pe copiii noştri.
- Dar nu şi pe mama lor.
Se întoarse spre ea, cu ochii scânteind.
- Tu ce poţi să-mi spui despre tine şi despre ce simţi pentru
mine? Eşti îndrăgostită de Juncker. Asta exclude ideea de a fi fost
îndrăgostită vreodată de mine, nu-i aşa?
Ah, dar cum ştia să întoarcă loviturile! îl privi.
- Nu am spus niciodată că sunt îndrăgostită de domnul Juncker.
-Nici nu era nevoie. A fost dureros de evident când l-am prins
sărutându-te, iar tu nici măcar nu încercaseşi să-l opreşti.
Ar fi trebuit să-i spună că nu dădea doi bani pe domnul Juncker.
Dar, atunci, Sheridan şi-ar fi putut da seama că singurul destina­
tar al sentimentelor ei fusese întotdeauna el. Asta l-ar fi convins
că ea manipulase totul, astfel încât el să fie forţat să se căsătorească
cu ea. Ar fi părut în ochii lui drept ultima proastă, dorindu-şi un
bărbat care să nu o iubească niciodată. Era mult prea mândră pen­
tru asta.
- Pentru a folosi cuvintele tale, spuse Sheridan cu o voce scă­
zută: „Spune-mi adevărul, oricât de dureros ar fi“. Eşti îndrăgostită
de Juncker?
Orice răspuns ar fi dat ea, ar fi nesatisfăcător pentru el. Era tim­
pul să schimbe discuţia în ceva ce ar fi fost pe placul amândurora.
Se ridică, îi luă capul în mâini şi îl sărută profund. Când se retra­
se, îi spuse pe un ton scăzut.
231
Sabrina Jeffries

- Nu vreau să vorbesc despre domnul Juncker sau despre Helen


ori chiar despre crime. îi dezlegă lavaliera şi o aruncă deoparte. Nu
vreau să vorbesc deloc. îi trase haina jos de pe el, iar el şi-o scoase
fără ezitare. Asta ar putea fi cel mai intim moment pe care îl vom
avea în luna de miere şi suntem singuri. începu să-i descheie vesta.
Prefer să facem ceva mult mai plăcut. îi luă mâna şi i-o puse pe sân.
El se uita la ea de parcă nu-i venea să creadă că era aşa de înfier­
bântată. Nici ei nu-i venea să creadă. Dar ce altceva ar fi putut să
facă, astfel încât el să-şi ia mintea de la domnul Juncker, în afară
de a-1 seduce? Nu era prea sigură cum o să se descurce, dar se va
descurca pe măsură ce lucrurile înaintau.
îl sărută din nou, de data asta stăruind peste buzele lui. El
rămase nemişcat timp de aproximativ jumătate de secundă. Apoi
îşi dădu jos vesta de pe umeri şi o cuprinse de talie pentru a o trage
cu putere spre el pentru un sărut pe cât de întunecat şi de plin
de dorinţă, pe atât de plăcut.
- La naiba, Vanessa, îi şopti. Faci ca lucrurile să fie atât de
complicate.
Cu siguranţă că asta intenţiona. Pentru că nu avea nici o intenţie
să fie măritată cu cel despre care toţi credeau că era un sfânt. Ce-şi
dorea ea era păcătosul, acea parte a lui pe care i-o arătase numai ei.
Păcătosul Sheridan, cel puţin, era capabil de dragoste.
- Cred că - răspunse ea şoptind - tu eşti cel care face ca asta
să fie dificil. îşi duse mâna la pantalonii lui, chiar acolo unde o
umflătură se formase în modul cel mai plăcut.
Cu un geamăt, el o apucă de mână şi i-o ţinu cu fermitate,
apăsând-o pe acea dovadă a excitării sale. Apoi, în timp ce o mişca
în sus şi în jos, continuă să o sărute pe gât până când ajunse la
linia corsajului.
- întoarce-te, ispita mea, spuse el pe un ton aspru, care o înfioră
din cap până în picioare.
Făcu ce-i ceruse, cu pulsul accelerat în aşteptarea momentului.
Apoi el îi desfăcu rapid rochia şi corsetul şi i le dădu jos, lăsând-o
în furou şi ciorapi. Se învârti în jurul ei şi-i desfăcu şi corsajul. îna­
inte să reuşească să şi-l dea jos, el trase de şnurul care îl închidea şi
reuşi să-i dezgolească sânii.
232
iin duce sub acoperire

- Nu o să mă satur niciodată de ei, bolborosi el.


O luă prin surprindere şi o aşeză pe masă, apoi îşi trase scaunul
pentru a se putea bucura de festinul oferit de sânii ei. Era ceva atât
de carnal în acea imagine cu el care nu se oprea din supt şi lins şi
jucat cu sfârcurile ei, în timp ce stătea dezinvolt la masă.
- îmi place să te ştiu că te înfrupţi din mine, spuse ea râzând, în
timp ce-şi îngropa degetele în buclele sale mătăsoase.
- îmi place să te am la cină, murmură el de deasupra unui sân.
Miroşi bine. Ai gust bun. Mă faci să fiu foarte flămând.
Tonul răguşit în care spusese asta îi dădu fiori.
-Eşti... linguşitor.
Poate că drumul spre inima unui bărbat trecea cu adevărat prin
stomac. Gândul o făcu să chicotească, iar el se opri privind-o cu
nedumerire. Fără să vrea să-i dea vreo explicaţie, îi spuse:
- Când ţi-i vei scoate?
îl trase de brâul pantalonilor.
El se aşeză pe spate şi îşi trase cizmele.
- Atinge-te tu singură, spuse el.
-Ce? Unde?
- Pe sâni. Atinge-i. Nu te mângâi niciodată?
- Numai când fac baie. De ce?
El gemu în timp ce-şi desfăcea pantalonii.
-Imaginează-ţi că faci baie. Şi mai bine, imaginează-ţi că faci
baie cu mine.
- Oh! Gândul acela o făcu să tremure.
Simţindu-se puţin conştientă de sine, începu să-şi frece sânii.
Se simţea atât de obraznică, mai ales că el încă era pe jumătate
îmbrăcat.
Dar nu pentru mult timp. în timp ce îşi mângâia sânul cu neru­
şinare prin deschizătura corsajului ei, el continua să se dezbrace
mâncând-o din priviri.
- Eşti un festin pentru privirile unui bărbat, nevasta mea
perversă.
Ea îi privi pieptul dezgolit, cu muşchii lui spectaculoşi, apoi
pantalonii, sau cum s-or fi numit ei, care ascundeau o umflătură
impresionantă.
233
Sabrina Jejfries -—-

-A şa cum eşti şi tu, soţul meu pervers.


Abia când fu complet gol, se aşeză din nou în faţa ei. Depărtân-
du-i picioarele, spuse cu o voce groasă. Cred că sunt pregătit pentru
desert. O trase spre el suficient cât să-şi poată băga capul dedesubt.
Apoi o sărută chiar în locurile intime, unde nu şi-ar fi imaginat
vreodată că cineva ar fi vrut s-o sărute. Ea îi prinse capul în mâini,
iar el începu să o mângâie cu limba. La început o gâdilă, dar cu cât
îşi folosea mai mult limba în mângâieri lungi şi fierbinţi, cu atât îi
stârnea simţurile şi aşa excitate. Era... minunat. O făcu să tremure
pe dinăuntru, o făcu să tremure pe-afară, o făcu să tremure din
tot corpul.
Oh, Cerule\ Ce minunat era! Bărbatul ei era un maestru în dormitor.
în timp ce ea se unduia sub mângâierile limbii lui, degetele lui
mari făceau mici cercuri în interiorul părţii superioare a părţilor ei
intime, care deveniseră brusc foarte sensibile.
-A sta pâre foarte pervers, bolborosi ea.
Se opri pentru a o întreba cu o umbră de zâmbet.
-Te deranjează să fii perversă?
- Cu tine? Nu.
-Bine, îngăimă el, apoi se întoarse să o mângâie acolo jos cu
buzele, cu limba şi dinţii, până când ea avu senzaţia că îi vine să
explodeze.
-Sheridan... vreau... vreau...
- Ce vrei, perversa mea nevastă?
-Tu... înăuntrul meu...
O mai înnebuni încă un pic cu limba lui pricepută, apoi o întrebă.
- Eşti sigură că asta vrei?
-O da... te rog...
- Foarte bine, spuse el şi îşi şterse gura de corsajul ei.
Apoi o trase de pe masă şi o aşeză deasupra lui. Genunchii ei îi
cuprindeau şoldurile subţiri pe scaunul încăpător.
- Ce faci? îl întrebă ea.
- Dacă mă vrei în tine, urcă-te pe mine.
Ea clipi fără a înţelege. Apoi, înţelese. Voia să facă ce făcuseră
noaptea trecută, doar că invers. Cât de fascinant!
234
—*1In duce sub acoperire

Astfel, îl putea avea în faţa ei în toată gloria lui masculină, în


timp ce îl „călărea“.
- Ei bine? întrebă el cu o sprânceană ridicată şi cu zâmbetul
pe buze.
- Pare a fi ceva care să-mi placă.
- Pare? Mă voi asigura că o să-ţi placă. O apucă de marginea
corsajului care era strâns în jurul şoldurilor.
- Mai întâi să scăpăm de asta. Cu o mişcare rapidă a mâinilor, îi
dădu corsajul jos. Aşa e mai bine, spuse el, cu ochii strălucindu-i.
- îţi place să mă vezi goală, spuse ea, provocându-1 puţin.
- încă porţi ciorapi.
-Să-i dau jos?
- Doamne, nu. Ridică mâinile până la jartierele de pe coapse. îmi
place să porţi ciorapi.
- îţi place să mă vezi aproape dezbrăcată, îl tachină ea. în perle.
Sau în ciorapi.
- O, da! Se uită la sânii ei. Cu siguranţă aşa este.
- Mie îmi place să te văd sub mine.
- Vrăjitoareo, spuse el zâmbind. Acum e timpul să mă vezi, să
mă simţi în tine.
Sheridan nu îşi închipuise vreodată o imagine atât de erotică
ca aceea a Vanessei stând goală deasupra lui, doar în ciorapi, un
detaliu care făcea cumva ca imaginea să fie şi mai erotică. Ducesa
lui se dovedea a fi un învăţăcel destul de rapid. Nu trebuia decât
să-i dea câteva instrucţiuni şi să o ghideze deasupra mădularului
său în erecţie pentru a-1 învălui în căldura aceea plăcută, carnală.
Dumnezeu să-l aibă în pază, putea muri fericit văzând-o aşa dea­
supra lui, în jurul lui, umplându-i simţurile cu gustul ei delicios, cu
mirosul de mosc şi cu ochii ei dulci şi plini de uimire că învăţase
ceva nou despre arta de a împărţi patul.
-Acum aş vrea să te mişti, zeiţa mea perversă, spuse el sufocat,
în sus şi în jos. La fel cum m-am mişcat eu în tine noaptea trecută.
- Oh! Sigur că da, spuse ea, cu respiraţia întretăiată. îmi place.
Făcu ce-i ceruse, iar el aproape că ejaculă. Ea era ca un satin fier­
binte, împrăştiind flăcări în jur şi aprinzându-1. El îşi umplu mâi­
nile cu preaplinul sânilor ei - îi plăcea că erau atât de voluptuoşi
235
—Safarina Jeffries

- şi se înfipse în ea, nerăbdător şi dorind ca ea să se mişte mai


repede.
Dar ea nu înţelese aluzia. Când o văzu zâmbind şmechereşte,
ştiu că o făcea dinadins pentru a-1 chinui.
- îţi place, nu-i aşa, nebunatico? spuse el.
- Puţin. Răsucindu-se deasupra lui, zâmbi larg. Mai degrabă aş
vrea să aflu ce îţi place ţie.
- îmi place mai repede, mârâi el.
Asta merita dacă o lăsase pe ea să stabilească ritmul.
Ea râse pe înfundate şi crescu ritmul. Vibrând şi unduindu-se,
îl călări ca pe un cal de rasă pură. Părea să caute cel mai bun mod
de a-şi găsi propria plăcere şi de a i-o aprinde pe a lui. El se lăsă în
voia ei. Pentru că voia ceea ce îşi dorea şi ea.
Faptul că îi plăcea să facă dragoste îi dădea un sentiment de
uşurare. O auzise spunând că multe doamne respectabile nu
voiau asta. Ea însă era o curtezană pursânge, care îl făcea să-şi
piardă minţile.
- Oh, Sheridan, şopti ea, plimbându-şi mâinile peste pieptul lui
şi mângâindu-i sfârcurile cu degetele, oferindu-i o senzaţie asemă­
nătoare celei pe care o simţea ea când el îi făcea acelaşi lucru sau
când ea şi-l făcuse singură.
Amintirea felului în care arătase ea în timp ce se atingea îl înflă-
cără şi mai mult. Fata se mişca din ce în ce mai repede pe mădularul
lui, iar şoldurile lui preluară mişcarea, pătrunzând-o. O apucă de
braţe şi încercă să se elibereze.
-Ah, scumpa mea ducesă, eşti a mea acum! Pentru totdeauna
a mea.
-A ta, zise ea gâfâind. Pentru totdeauna.
Cuvintele erau ca un jurământ. Ar fi trebuit să-l alarmeze. în
schimb, ele treziră în el o posesivitate acerbă. Era pe punctul de a
se elibera. Simţi cum ea se strânge în jurul membrului său câteva
secunde înainte să scoată un strigăt nearticulat, iar el să explodeze
la rândul lui în interiorul ei.
Fata se prăbuşi peste el. Sămânţa lui încă ţâşnea în ea, iar bucle­
le ei se revărsară peste el. El rosti propriul jurământ.
- Eşti a mea. Sub cuverturi. Peste cuverturi. Pretutindeni.
236
'lin duce su£> acoperire

- Da. îşi îngropă nasul în gâtul lui. O, da, dragul meu.


Abia mai târziu îşi dădu seama, după ce o dusese în pat, că nu-i
răspunsese la întrebarea despre Juncker. în schimb, încercase - cu
succes - să-l seducă. Se întrebă, punându-şi braţul peste soţia sa,
încă goală şi deja adormită, dacă ea s-ar fi putut gândi la Juncker
în timp ce făcea dragoste cu el.
Doamne, dacă era aşa? Dacă Juncker avea inima ei, în timp ce
Sheridan avea doar trupul ei? Trebuia să ştie. Dacă ar fi întrebat-o
din nou despre Juncker, nu ar fi ajuns nicăieri. Ea se sustrase în­
trebării pe care i-o pusese referitor la ce simţea faţă de nenorocitul
acela. Nu avea dreptul s-o întrebe, atâta vreme cât amintirea lui
Helen încă îl bântuia.
Sau, mai bine zis, amintirea durerii de a fi pierdut-o. După şase
ani, abia îşi mai amintea de Helen. Asta îl deranja. Nu ar fi trebuit
ca femeia de care se îndrăgostise cândva să ocupe un loc mai mare
în inima lui decât acel ecou slab al existenţei ei?
Pentru numele lui Dumnezeu, propria sa mamă îl idolatrizase
pe tatăl lui Thorn. Fosta ei dragoste se aflase întotdeauna între ea
şi tatăl lui Sheridan. De aceea părinţii lui nu se iubiseră niciodată.
Pentru că mama lui încă se agăţa de amintirea bărbatului cu care
fusese căsătorită timp de numai un an. Chiar şi după douăzeci şi
nouă de ani, asta nu se schimbase.
Cu toate astea, el nu putuse să o plângă pe Helen mai mult de
şase ani.
Să te lipseşti de una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii, din
încăpăţânarea de a nu simţi durerea pe care ţi-ar pricinui-o iubirea,
e ca şi cum ai refuza să călăreşti pentru că te temi să nu cazi.
îşi întoarse privirea spre tavan. Cum îndrăznea Vanessa să-şi
spună punctul de vedere despre iubire, când ea nici măcar nu-1
iubea? Cu siguranţă, nu spusese că îl iubeşte. Se aştepta ca el să îşi
asume acel risc, când nici ea nu avea curajul să şi-l asume?
Cu excepţia cazului în care îşi asumase acel risc cu Juncker. Dacă
o făcuse? Trebuia să găsească o cale s-o smulgă de lângă el. Pentru
că refuza să fie încornorat - chiar dacă doar cu numele - de acel
nemernic arogant.
237
-— ------ - Sabrina Jeffries -—---------

De îndată ce vor ajunge mâine la Londra, îl va găsi pe Juncker şi


va afla exact ce fusese între acel fals dramaturg şi Vanessa. Pentru
că Vanessa era a lui acum. Vorbise serios când spusese asta. Şi nici
un nenorocit de poet nu o putea lua de lângă el, în nici un fel.
După ce-şi făcu această promisiune, reuşi în cele din urmă să
adoarmă.

238
CapitoCuC19

Ajunseră la Londra a doua zi după-amiază. Sheridan nu mai fu­


sese niciodată atât de bucuros să vadă oraşul şi să scape de soacra
lui. în timpul călătoriei, îşi urmări soţia cum îi ţinea cu abilitate
piept mamei ei şi se întreba sincer cum de reuşea asta fără să-şi
dorească să o strângă de gât.
Lady Eustace era un soi dăunător, pur şi simplu. Mai întâi îi era
cald, apoi îi era frig, apoi avea nevoie de aer, apoi aerul era prea
rece şi ar fi putut să răcească. Secvenţa fu repetată până când lui
i se făcu rău şi îi spuse soţiei că are nevoie de aer şi că se duce să
se aerisească, mergând alături de vizitiul lui. Ea îi aruncă o privire
spăşită, iar el se simţi vinovat de faptul că dezerta, dar nu suficient
încât să se ofere să rămână.
în plus, călătoria cu Vanessa era un chin în sine, în ciuda faptu­
lui că purta o redingotă de culoare verde-închis care se închidea sub
bărbie, dar care îi amintea ce tentaţii dulci se aflau sub ea. Rezista
dorinţei de a retrăi plăcerile din seara precedentă. Ultimul
lucru pe care şi-l dorea era ca soacra să-şi dea seama care-i erau
planurile vizavi de fiica ei. Era încă un motiv să stea lângă vizitiu
în propria trăsură, oricât de ciudat i se părea acestuia.
O lăsară pe Lady Eustace la casa ei din oraş şi parcurgeau acum
distanţa scurtă până la grandiosul conac londonez, a cărui întreţi­
nere îl costa pe Sheridan foarte mult. Vanessa părea să reînvie, cel
puţin suficient pentru a-i arunca un zâmbet vesel.
- Personalul ne aşteaptă, nu-i aşa?
-A şa este. Din fericire, le-o prezentase înainte de nuntă şi ob­
servă că îi fermecase pe toţi cu câte un compliment aruncat pe ici,
pe colo sau cerând vreun sfat de la vreunul dintre ei.
-Trebuie să fac o vizită înainte de cină.
Fata se schimbă la faţă.
- Nu poate aştepta până mâine?
239
— Sabrina Jeffries

- Mă tem că nu. Dar nu cred că va dura mult. Minţea, pentru că


avea toate motivele să o facă. Doar o problemă minoră de afaceri.
Trebuia să rezolv înainte să plec la Lincolnshire. Mă întorc la cină,
îţi promit.
Ea dădu din cap, iar veselia ei păru că se risipeşte.
-Vreau ca ziua în care „primim oaspeţi“ să fie mâine. îmi vei
putea fi alături?
- Desigur.
Gwyn îl făcuse atent că perechile proaspăt căsătorite trebuiau
să stabilească o zi în care să-i primească pe cei care doreau să-şi
exprime felicitările.
Văzând-o că se străduieşte să-şi ascundă dezamăgirea, se mută
din scaunul aflat de cealaltă parte şi o luă de mână.
- Promit că nu voi întârzia mult.
Spera că aşa va fi. Ştia unde locuieşte Juncker, iar dacă nenoro­
citul nu era acasă, ştia să-l caute la Covent Garden, deşi, ca să-l gă­
sească acolo, i-ar fi luat mai mult timp. Vanessa îi zâmbi şovăielnic,
iar el nu rezistă să nu o sărute. Ceea ce intenţionase să fie un sărut
rapid, pentru a-i alina temerile, se transformă într-unul pasional.
Trăsura opri în faţa Armitage House, iar ei se văzură nevoiţi să
uite de plăcerea lor. Fata îi aruncă aceeaşi privire adormită cu care
se trezise în dimineaţa aceea.
- Să te aştept purtând doar perlele Armitage? spuse ea cu o voce
joasă, reverberând senzual în fiecare particulă din corpul lui.
Pentru o clipă, se gândi să-i ceară vizitiului să facă un ocol prin
Hyde Park, în timp ce el îşi seducea soţia. Dar nu, trebuia să facă
altceva mai întâi. în caz contrar, se va întreba mereu la cine se
gândea ea cu adevărat când făceau dragoste.
- Cred că personalul care ne va servi cina va fi şocat, nu crezi?
glumi el.
Ea râse veselă când servitorul deschise uşa şi coborî trepta.
Sheridan sări afară din trăsură şi o ajută să coboare, apoi, în timp
ce cobora scara, îi spuse vizitiului să-l ducă la Albany.
Din fericire, Juncker era în apartamentul său, sau cel puţin aşa
îi spuse un membru al personalului. Fără să ţină cont de suges­
tia bărbatului de a se duce jos să-l caute, Sheridan o luă în sus pe
240
— Vn duce sub acoperire

scări, nedorind ca cineva să-l avertizeze pe Juncker că venise. îşi


aminti că ultima dată când îl văzuse pe Juncker îi trăsese un pumn.
Probabil că nu era prea nerăbdător să se întâlnească cu el.
Cu siguranţă că aşa şi era, pentru că atunci când deschise uşa, la
auzul ciocăniturilor, Juncker se încruntă.
- Ce cauţi aici?
-Am venit să vorbim despre soţia mea.
Juncker avea uşa întredeschisă şi şovăia dacă să îl lase pe
Sheridan să intre.
- Mingea e la tine. Ar trebui tu să vorbeşti cu soţia ta despre mine.
-Am încercat. Nu îmi spune nimic.
Juncker îl privi, apoi oftă.
-Intră atunci, dacă trebuie.
Juncker se îndepărtă, iar Sheridan împinse uşa întredeschisă şi
intră în apartamentul bărbatului. Era mult mai stilat decât s-ar fi
aşteptat din partea unui poet.
- Fratele meu trebuie să te plătească bine pentru a te da drept
autorul pieselor sale.
- Ştii asta?
- Mi-a spus Olivia, fără să vrea.
Juncker chicoti.
- Caracteristic pentru ea. Nu părea supărat, ceea ce îl surprinse
pe Sheridan. Juncker se duse să-şi toarne un coniac şi îl întrebă pe
Sheridan dacă voia şi el unul. Acesta din urmă fu şi mai surprins.
- Nu e o vizită de complezenţă, spuse el.
Juncker ridică paharul.
- Simte-te ca acasă. Sorbi o înghiţitură înainte de a-şi miji ochii
privindu-1 pe Sheridan.
- Nu ai de gând să mă loveşti din nou, nu-i aşa?
-A sta depinde de ceea ce îmi vei spune despre relaţia ta cu
soţia mea.

Vanessa luă la pas dormitorul. Pentru numele lui Dumnezeu,


unde putea fi Sheridan? întrebă personalul care era ora obişnuită
pentru servirea cinei, iar aceştia îi spuseră că ora şapte după-amiaza.
241
— Sabrina Jejjries -—-

Era şase patruzeci şi cinci şi nici urmă de Sheridan. Cam la atât se


rezuma promisiunea lui de a ajunge acasă repede?
Devenise nervoasă. Era prima masă de care era responsabilă în
noua ei casă - ei bine, noua ei casă de la Londra - şi nu voia să fie
un eşec. Sheridan i se păruse a fi genul de bărbat care dorea ca
lucrurile să fie făcute la timp şi în ordine.
Cu excepţia modului în care se comporta în dormitor. Nu, nu se
putea gândi acum la asta. Ar face-o să se îngrijoreze din nou.
Uşa se deschise, iar soţul ei păşi înăuntru.
- Iată-te. Am crezut că vei fi jos, în salon, cu un pahar de vin.
Ea respiră adânc, involuntar. Ii făcu un semn arătând spre dor­
mitorul lui.
-A i timp doar să te schimbi pentru cină. Personalul mi-a spus
că...
- Nu te îngrijora. De îndată ce am intrat, le-am spus că cina va
întârzia cu o oră.
-In regulă. Se gândi să-i spună că felurile de mâncare care erau
deja în curs să fie pregătite nu şi-ar fi păstrat aromele la fel de bine
dacă cina se amâna, dar se gândi că, probabil, nu ar înţelege asta.
La urma urmei, era bărbat. Cum a decurs întâlnirea ta?
- Destul de bine.
Dintr-un motiv sau altul, o privea foarte atent.
O, Doamne, avea ceva între dinţi? Nu ar fi trebuit să mănânce
para când ajunsese. Avea oare o bucată de coajă între dinţi? Ce
motiv ar fi putut invoca pentru a se uita în oglindă, deşi era com­
plet îmbrăcată?
-Deci, continuă el, am o întrebare pentru tine. Este aceeaşi la
care ai refuzat să-mi răspunzi ieri: eşti îndrăgostită de Juncker?
Fata fu complet nedumerită. De ce naiba întreba asta acum? Se
pare că seducţia ei de seara trecută o ajutase doar o zi. Se săturase
să evite problema.
- Nu. Nu sunt. Nu am fost niciodată.
Se uită fix la ea.
- Nu asta a spus Juncker.
-Aşteaptă un minut - ai vorbit cu domnul Juncker despre asta?
Când? Ezită să răspundă, şi asta spunea foarte multe. Ai vorbit cu

242
-—---------lin duce sub acoperire ----------- -

el în după-amiaza asta? Străbătu camera şi se apropie de el. El a


fost întâlnirea ta!
Sheridan se încruntă.
-Trebuia să ştiu, la naiba! Din moment ce nu voiai să-mi spui.
îşi puse mâinile în şold.
-A spus că sunt îndrăgostită de el? De ce... ticălosul ăla! A
minţit.
-A şa a făcut? spuse Sheridan, cu o expresie imposibil de citit.
- Cu siguranţă a minţit! Se plimbă în jurul lui Sheridan. Dar de
ce ar minţi? Ce ar putea câştiga? Ştie că nu-mi pasă de el, aşa că nu
ar putea fi ceva de genul ăsta. Pe lângă asta, a jurat să-mi păstreze
secretul. Trădător nenorocit!
- Ce secret? întrebă Sheridan cu o voce dură.
Doamne! Nu ar fi trebuit să spună asta. Sheridan o tulbura atât
de tare, încât nu ştia pe ce drum să o ia. Ei bine, nu avea cale de
scăpare. Trebuia să-i spună, doar pentru a contracara minciuna
lui Juncker.
-Secretul că eu doar pe tine te-am dorit tot timpul. Că nu m-a
interesat niciodată domnul Juncker. Că l-am folosit doar pentru
a te face gelos. îşi ridică bărbia. A funcţionat, nu-i aşa? Sau măcar
într-o oarecare măsură.
- în primul rând, ce te-a făcut să presupui că va funcţiona? în­
trebă Sheridan cu vocea aceea din care nu-ţi dădeai seama ce
gândea.
înghiţi cu greu, urând că o făcea să se expună în faţa lui.
- Pentru că am avut sentimentul că şi tu mă găseai la fel de atră­
gătoare cum te găseam şi eu pe tine. Dar mi-am dat seama că nu
o să reuşesc să te fac niciodată să te uiţi la mine. Păreai hotărât să
mă tratezi ca pe sora mai mică a lui Grey, ceea ce nu avea nici un
sens. Nu mi-am putut da seama dacă simţi la fel ca şi mine. Sunt o
femeie matură şi voiam să mă vezi aşa cum sunt cu adevărat.
- Deci, ai decis să îl foloseşti pe Juncker pentru a mă face gelos?
De ce pe el dintre toţi bărbaţii, dacă nu aveai sentimente pentru el?
Doamne, ce dificil era!
- Nu asta a fost intenţia mea. Abia ştiam cine era. Dar, cam
în perioada în care a murit tatăl tău, Grey şi-a dat seama că sunt
243
Safcrina Jejjries

interesată de cineva şi nu am îndrăznit să-i spun că e vorba des­


pre tine. Ştiam că ţi-ar fi spus şi mi-a fost teamă că interesul meu
faţă de persoana ta putea să ţi se pară ciudat. M-ai fi luat drept o
tânără prostuţă îndrăgostită de un duce. Din cauza asta, i-am spus
lui Grey că e vorba despre un poet. Citeam pe atunci poeziile dom­
nului Juncker şi a părut ceva care avea sens. Oftă. Dar am pierdut
controlul situaţiei. Domnul Juncker a auzit că aş fi fost interesată
de un poet şi a început să se comporte diferit faţă de mine. De unde
până atunci nu am avut aproape nici o legătură cu el, dintr-odată
m-am trezit că cochetează cu mine şi se preface că mă cunoaşte.
Aşa că i-am spus că nu sunt interesată de el, ştiind că asta îl va
face să se oprească. Dar cred că apoi a presupus că mă poate folosi
pentru a vă enerva pe tine şi pe Thornstock.
-A avut dreptate, mormăi Sheridan.
- Poftim?
-Nim ic, spuse Sheridan. Asta a fost o strategie care a eşuat
lamentabil.
- Presupun că ai putea să o numeşti aşa. Se îndepărtă de el.
Amândoi ştim cât de mult urăşti strategiile şi intriganţii.
- Da, este adevărat, spuse el cu blândeţe. Dar nu aş putea nici­
odată să te urăsc.
Avea inima rănită, iar cuvintele lui îi calmară puţin durerea.
- Ştiu că nu vei crede niciodată, dar domnul Juncker a minţit cu
privire la interesul meu faţă de el. Nu i-am spus niciodată aşa ceva.
- Ştiu.
Se apropie de ea şi îşi puse braţele în jurul taliei ei.
- Mă crezi?
-D a. Şi îl cred şi pe el. M-a minţit... la început. După cum ai
spus, lui Juncker îi place să ne enerveze pe mine, pe Thorn şi pe
toţi prietenii şi rudele noastre. Este un farsor. Când însă m-am
uitat la el de parcă l-aş fi strâns de gât, a recunoscut repede că
a minţit. A ridicat o sprânceană. Domnul Juncker are o tendinţă
puternică de a se autoconserva.
Eliberându-se din îmbrăţişarea lui, Vanessa se întoarse spre el.
- Vrei să spui că în momentul în care ai intrat în cameră, ştiai că
nu am fost niciodată interesată de el?
244
Un duce sui) acoperire --

-A şa a fost, spuse el, deşi dintr-odată deveni precaut. Dar a tre­


buit să aud de la tine. Nu am încredere în Juncker.
- Cu toate astea, la început l-ai crezut când a spus că sunt în­
drăgostită de el.
Se îndreptă ameninţătoare spre el.
Sheridan ridică mâinile sus.
- Nu în întregime, draga mea, jur. înainte chiar ca el să-şi re­
cunoască minciuna, am început să iau în considerare câteva lu­
cruri - cum ar fi faptul că ai început să vorbeşti despre Juncker
doar atunci când îi acordam mai multă atenţie mamei tale decât
ţie. Plus faptul că ai cochetat cu mine cu mult înainte ca Grey să-l
menţioneze pe Juncker ca având legătură cu tine.
- Nu a fost suficient pentru a te convinge?
- Ei bine, ai schimbat subiectul azi-noapte când te-am întrebat
despre Juncker. M-ai sedus ca să-mi distragi atenţia de la el. Şi,
sincer, nu mi-ai dat alte semne că Juncker s-ar fi putut înşela în
ceea ce te priveşte.
-Alte semne. Vorbeşti serios? Asta o enervă. Am fost de acord
să mă căsătoresc cu tine.
- Doar pentru că am fost prinşi unul în braţele celuilalt. El ridică
privirea. Şi asta s-a întâmplat pentru că l-ai lăsat pe Juncker să te
sărute cu mult patos. Ai uitat?
- Nu am uitat. îşi încrucişă braţele peste piept. Tu ai uitat că nu
ai ajuns la vizita pe care mi-ai promis-o? Că m-ai lăsat pe mâna
domnului Juncker după ce mi-ai spus că trebuia să îl însoţeşti? Am
presupus că te-am pierdut. De parcă te-aş fi avut vreodată. Am tot
încercat în mai multe rânduri să-ţi captez atenţia, dar, după sărutul
nostru de la teatru, nu ai făcut-o nimic altceva în afară să-mi dai un
sărut pe obraz. Deci da, când domnul Juncker mi-a cerut să mă să­
rute, am fost de acord. M-am gândit, de ce nu? Dacă nu te puteam
avea pe tine, ce mai conta?
- îmi pare rău. Părea să o privească cu alţi ochi. Habar n-aveam
că m-ai urmărit tot timpul.
- Şi dacă ai fi ştiut, ţi-ai fi petrecut mai mult timp cu mine?
îşi trecu degetele prin păr.
- Poate. Nu sunt sigur.
245
- Safarina Jejjries

- între timp, după ce ne-am căsătorit, am fost nerăbdătoare să


împart patul cu tine. De două ori. A doua oară a fost după ce am
aflat că îmi dădeai atenţie doar pentru că voiai să o interoghezi pe
mama. Asta a fost cu mult înainte să mergi să-l vizitezi pe Juncker
şi să crezi prostiile lui. De câte dovezi mai ai nevoie care să îţi
confirme că îmi pasă de tine?
Sheridan o luă în braţe.
-A i dreptate. Ar fi trebuit să am încredere în tine. Eu am fost
doar...
-Gelos?
- Da. Se aplecă să-i sărute tâmpla. Mă scotea din minţi gândul
că el ar putea avea inima ta.
- Este în regulă că răposata ta logodnică o are pe a ta, şopti ea,
dar nu este în regulă ca eu să fi ales un alt bărbat înaintea ta?
- Vanessa... spuse el cu vocea aceea împăciuitoare pe care o ura.
- Mereu te-am dorit, Sheridan Wolfe. Nu pentru că eşti duce şi
nu pentru că eşti fratele lui Grey, deşi trebuie să ţinem seama şi
de asta. Ci pentru tine însuţi. Dacă nu este suficient pentru tine...
- Este, dulcea mea ducesă. Jur. Sunt fericit că suntem căsătoriţi.
Ştiu că e greu să crezi, dar acesta este adevărul.
O luă în braţe şi începu să o sărute.
Ea se desprinse din sărutarea lui, nefiind încă pregătită să-l ierte.
- Servitorii aşteaptă să luăm cina la ora stabilită.
- Oare? murmură el, încercând în continuare să o sărute.
- Sheridan! Abia m-am îmbrăcat!
- Te voi ajuta să te îmbraci din nou, spuse el cu o voce răguşită.
Dar vreau cu disperare să fac dragoste cu soţia mea.
Dacă era să fie sinceră, şi ea îşi dorea cu disperare acelaşi lucru.
- Bine, îi şopti ea atingându-i buzele.
Râzând, el o întoarse spre patul ei, iar ea nu se împotrivi. îşi
pierdea complet stăpânirea de sine când era vorba de Sheridan.
încă nu îi spusese că o iubeşte, dar nici nu ea nu îi spusese asta.
Chiar îl iubea? îi era teamă că da. El fusese singurul bărbat pe
care şi-l dorise cu adevărat şi îi luase ani întregi să-l găsească. El
fusese singurul care o apărase, care îi împărtăşise dragostea pen­
tru cărţi şi îi înţelesese pasiunea pentru grădinărit. Singurul care
246
‘Un duce sub acoperire

îi înfierbântase sângele şi îi făcuse inima să tresalte. Dar tot el îi


spusese de ce nu mai avea intenţia de a se îndrăgosti, iar ea nu ştia
cum va suporta dacă i-ar spune din nou acelaşi lucru, acum, că şi-a
deschis sufletul în faţa lui.
Trebuia doar să-i arate care erau sentimentele ei şi să spere că
într-o zi i le va împărtăşi şi el.

247
CapitoCuC20

Două zile mai târziu, Sheridan se afla în biroul său din reşedinţa
de la Londra, examinând conturile proprietăţii, în vederea întâlni­
rii pe care o avea cu Bonham în acea după-amiază. Amânase mai
mult decât ar fi trebuit.
Restul familiei sale se întorsese la Londra cu o zi în urmă, inclu­
siv mama sa, care urma să mai locuiască o vreme cu ei. Dar pro­
babil că nu va fi prea mult prin preajma lor. Plănuia să plece spre
Carymont a doua zi, să vadă ce mai fac Beatrice şi Grey, pentru
că Beatrice încă nu născuse. Fără îndoială, îi va vizita şi pe ceilalţi
destul de frecvent.
Nu-1 deranja absolut deloc asta. Având-o pe mama în preajma
lor, în timp ce ei abia se acomodau cu viaţa de familie, era foar­
te provocator. Dar, de îndată ce mama va pleca şi întâlnirea cu
Bonham se va termina, se va putea bucura de timpul petrecut îm­
preună cu Vanessa. Ar putea avea şansa de a face şi altceva cu ea în
afară de a face dragoste. Nu că nu i-ar fi plăcut să facă dragoste cu
ea. Lăsându-se pe scaun, zâmbi în sinea lui.
- De ce zâmbeşti atât de misterios, dragul meu? întrebă Vanessa,
intrând precipitat în biroul lui.
- Mă gândeam doar la seara trecută. Şi la noaptea de dinainte de
asta. Şi la seara dinaintea acesteia. Şi la...
- Ştiu ce încerci să faci, Sheridan Wolfe, şi nu mă vei convinge
să-i spun lui Bonham că eşti indisponibil sau altceva de genul ăsta.
Când va veni după-amiază, va trebui să fii pregătit.
- La naiba. Fără să-mi dau seama, m-am însurat cu o femeie ci-
călitoare, spuse el pe un ton fals alarmat. Ah, ei bine, presupun că
acum am rămas cu tine pe cap.
- Foarte amuzant. Ridicând abia perceptibil dintr-o sprânceană,
se apropie de biroul lui să privească pe fereastră spre grădina curţii.
248
—-Tln duce sub acoperire

- înţeleg acum de ce ai spus că îţi place biroul tău. Grădina din


spatele tău îţi oferă o privelişte foarte frumoasă.
- într-adevăr, spuse, întorcându-se în scaun pentru a privi el
însuşi.
-Acesta va fi primul lucru de care mă voi ocupa în calitatea mea
de stăpână a casei. Grădina ta are în mod evident nevoie de puţină
îngrijire şi îmi va face plăcere să mă ocup aşa cum trebuie de ea.
Sheridan o trase mai aproape.
- Mă pot gândi la alte lucruri de care ai putea „să te ocupi“.
Ea râse.
- Sunteţi nesătul, domnule. Şi acum nu este nici momentul, nici
locul potrivit pentru aşa ceva.
- Nu ştiu ce să spun despre asta, spuse el, mângâind-o cu o mână
peste şold, până la coapse.
Dându-şi ochii peste cap, ea se întoarse şi se uită pe birou.
- Deci, astea sunt registrele de contabilitate?
Dispoziţia lui se schimbă când auzi asta.
- Corect. îşi îndepărtă mâna de pe trupul ei minunat. Sunt con­
ştient că fiecare îşi ţine conturile diferit, dar nu înţeleg nimic din
sistemul de contabilitate al lui Bonham. De fiecare dată când cred
că i-am dat de capăt, apare altceva care anulează totul.
Ea ridică unul dintre registre şi se uită prin el.
- Ei bine, nici nu-i de mirare. Nu are nici un sens.
-Nu-mi spune că şi pentru tine cifrele sunt un mister.
-Nu. îl privi ciudat. Ce vrei să spui?
La naiba, nu ar fi trebuit să spună asta.
-Nimic.
-N u , nu este nimic. Unii oameni au probleme cu numerele.
Şi fratele bunicului meu a avut probleme foarte mari cu cifrele.
Bunica mea se plângea cum o înnebunea de fiecare dată când tre­
buia să se întâlnească cu administratorul proprietăţilor sale. Arătă
spre un număr. Ce număr e ăsta?
-Şapte sute douăzeci şi şase de lire sterline.
- Nu, dragul meu. Sunt şapte sute şaizeci şi două de lire sterline.
Se uită din nou la număr.
-Ai dreptate. Acum îl văd bine, dar aş jura că a fost...
249
- Safarina Jeffries -—-

- Să încercăm altul. De data asta luă o riglă şi o aşeză sub număr.


Ce număr e aici?
- Cinci mii douăzeci şi cinci de lire sterline.
- Uită-te din nou.
Se încruntă.
- Care este scopul? De fiecare dată când mă uit la un număr, nu
sunt sigur de ceea ce văd.
- Este foarte simplu să pui pe cineva să se ocupe de cifre în locul
tău. Sincer, nu ar trebui să te preocupe aşa ceva. Ai un administra­
tor. E treaba lui.
- Tatăl meu întotdeauna spunea că orice proprietar ar trebui să
fie capabil să-şi examineze singur registrele contabile şi să să-şi
dea seama dacă cineva l-a înşelat sau dacă ar putea să îmbunătă­
ţească ceva.
- Presupun că tatăl tău a avut un motiv să spună asta, dar nu văd
de ce ar trebui să te cobori atât de jos. Ridică o sprânceană. In plus,
cât timp a gestionat tatăl tău o moşie?
Asta îl făcu pe Sheridan să menţioneze scurt:
- Şase luni, cam aşa. Am presupus întotdeauna că bunicul meu
i-a transmis propriile reguli de administrare a proprietăţii, dar,
dacă ar fi făcut-o, le-ar fi transmis unchiului Armie, nu tatălui meu.
-Aşadar, tatăl tău a avut foarte puţină experienţă.
- Nu cred că a avut. Niciodată nu se gândise la asta.
- Unchiul tău Armie e cealaltă persoană despre care tu şi fraţii
tăi credeţi că a fost ucisă?
- Da. El e cel care a dus moşia în faliment.
- Eşti sigur de asta?
Sheridan se aşeză pe scaun.
- Sunt sigur. înainte să preiau moştenirea, tatăl meu ştia asta,
la fel şi chiriaşii şi Bonham.
Dacă aş putea să înţeleg sistemul lui Bonham, aş fi sigur. A în­
cercat de nenumărate ori să mi-1 explice, dar se pare că problema
mea cu cifrele mă împiedică să fiu capabil să înţeleg.
- Hmm. Părea sceptică. Dacă vrei, aş putea să recitesc registrele
pentru tine şi să văd dacă reuşesc să le înţeleg. Sunt bună la cifre şi
obişnuiam să ţin registrele pentru tata.
250
lin duce sub acoperire

- Iartă-mă, scumpo, dar nu cred că mă pot baza pe ajutorul tău,


având în vedere că părinţii tăi nu au dus-o prea bine în timpul în
care tatăl tău administra moşia.
Ea îşi puse mâinile pe şoldurile ei minunate.
-A sta din cauza amantelor tatălui meu şi a cheltuielilor excesive
ale mamei.
-Unchiul Armie a avut el însuşi o mulţime de amante. Să risi­
pească banii a fost principiul lui de viaţă.
Cu o privire înflăcărată, Vanessa îşi puse un şold pe birou.
-A avut în spate averea unui ducat să-i acopere cheltuielile, o
mulţime de chiriaşi şi alte investiţii. în timp ce tata, fiind al doilea
moştenitor, a rămas doar cu casa noastră de la ţară, din Suffolk,
pe care i-o dăduse mama lui. Nu avea chiriaşi. Nu-şi putea per­
mite nici cheltuieli excesive, nici amante, dar asta nu l-a oprit să o
facă. De ce crezi că a încercat să-i fure lui Grey proprietatea pe care
a moştenit-o?
Avea logică povestea ei.
- Şi crede-mă, continuă ea, am făcut tot posibilul să-i demonstrez
că am fi avut din ce trăi, dacă el ar fi încetat să cheltuie atât de mult
pentru „mama“. Ştiam amândoi că nu cheltuia toţi banii pentru
mama şi pentru mine, dar el susţinea contrariul şi l-am lăsat în
pace. Nimeni nu l-a înfruntat pe tata, şi în nici un caz eu.
-Grey, spuse Sheridan încet.
- Şi a suferit pentru asta, după cum ştii. îşi îndreptă bărbia.
- Puţinul care ne-a mai rămas ca să putem trăi nu a fost scos la
mezat pentru că eu am ascuns nişte bunuri din ghearele debitori­
lor. Este posibil ca domnul Bonham să fi făcut ceva similar ca să
ţină ducatul pe linia de plutire. Până la urmă, a lucrat pentru ducii
de Armitage timp de câteva decenii. Cu siguranţă mi-ar fi spus ceva
despre asta dacă ar fi procedat la fel.
Ea ridică din umeri.
- Poate aşteaptă să vadă dacă poate avea încredere în tine, dacă te
vei putea descurca cu fondurile suplimentare dacă ţi le-ar dezvălui.
Sheridan se îndoia de asta, dar îşi dădu seama că ea era plină de
speranţă. Cu o lună în urmă, s-ar fi gândit că optimismul acela pro­
venea dintr-o dorinţă de a câştiga cât mai mulţi bani. Acum ştia că,
251
Sabrina Jeffries

pur şi simplu, ea voia să-l ajute, ceea ce era foarte drăguţ din partea
ei, dar, probabil, în privinţa lui era vorba de o cauză pierdută.
- Ce pierzi dacă mă uit peste registre? întrebă ea. Sau iar pui la
îndoială inteligenţa mea?
- Iar? Când m-am îndoit vreodată de inteligenţa ta?
- Când ţi se părea că sunt o prostuţă frivolă.
-A trecut mult timp de când am folosit acest cuvânt, asta în
eventualitatea în care aş fi crezut vreodată aşa ceva.
Spusese ceea ce aştepta ea să audă, pentru că păru să se înmoaie.
- Deci, mă laşi să mă uit peste ele.
-D acă îţi doreşti atât de mult, categoric. Dar va trebui să-mi
explici ce ai găsit, pentru a-i spune când mă întâlnesc cu el.
- Desigur. Lasă-mă să arunc mai întâi o privire, să-mi dau seama
ce sistem foloseşte.
- Mi-a spus că este vorba despre contabilitate dublă.
Ea clătină din cap.
- Mie nu mi se pare a fi o contabilitate dublă.
Dintr-odată, Gwyn năvăli în cameră.
- Unde e mama?
Sheridan o privi fix.
- Nu am idee. De ce?
- Sper că ştie ce s-a întâmplat cu Lady Hornsby. Contesa nu se
află nici la Londra, nici la moşia ei, conform celor spuse de servi­
tori, care păstrează secretul cu privire la locul unde se află de fapt.
Gwyn se prăbuşi pe un scaun aflat în faţa biroului.
- Crezi că a aflat despre investigaţia noastră şi a părăsit Londra
spre o destinaţie necunoscută?
- Presupun că orice este posibil în acest moment, spuse Sheridan.
Ar trebui să-l trimiţi pe soţul tău să investigheze.
-N u pot. Joshua a plecat de la Londra noaptea trecută, spu-
nându-mi că este o misiune pe care vrea să o îndeplinească pentru
tine, deşi nu a spus exact despre ce e vorba.
Sheridan chicoti.
-A sta pentru că soţul tău ştie că, odată ce îţi va spune, va afla
toată lumea.
- Nu-i adevărat. Am păstrat secretul lui Thorn în tot acest timp.
Pun pariu că nici nu ştii despre ce este vorba.
252
lin duce sui) acoperire

- Pariu că ştiu, răspunse Sheridan. Dar am jurat că nu voi spune


nimănui, dar tu, dragă fată, aproape că l-ai dezvăluit ieri.
-C e secret era să dezvăluie? întrebă Vanessa. Doamne,
Dumnezeule, familia ta are multe secrete!
- îţ i spun mai târziu, îi spuse Sheridan cu o voce joasă. I-ar fi
putut dezvălui cum s-au întâlnit Olivia şi Thorn. Era într-adevăr
un secret savuros. Deşi, la viteza cu care răspândeau Gwyn şi
Olivia informaţiile, secretul lui Thorn cu privire la identitatea lui
de dramaturg ar fi putut deveni cunoscut până cel mult săptămâna
următoare.
Mama lui intră în birou.
- Doamne, Dumnezeule, exclamă el. De ce v-aţi adunat cu toţii
în biroul meu? Nu aveţi camere - sau, în cazul tău, Gwyn, o casă
a voastră?
Mama râse.
-Am aflat că Gwyn e aici, asta-i tot. Voiam să aflu dacă s-a năs­
cut copilul lui Grey şi al lui Bea.
- Nu, nu s-a născut, spuse Vanessa chiar în timp ce privea în
registrul contabil. încă aşteaptă să nască.
Sheridan îi aruncă o privire surprinsă.
- De unde ştii?
- Bridget a auzit de la un servitor care lucrează la reşedinţa lui
Grey. Este în relaţii foarte bune cu personalul lui.
-A sta nu mă surprinde, mormăi Sheridan. Camerista ta este o
femeie foarte ingenioasă.
Ignorându-1, Gwyn se întoarse spre mama lor.
-Am pierdut-o pe Lady Hornsby, mama, şi nimeni nu-mi poate
spune unde se află.
-O h! Am vrut să-ţi spun că deţine o căsuţă romantică lângă
Richmond Park. Am uitat cu desăvârşire de asta. Se retrage acolo
dacă are o aventură cu un iubit căsătorit. Iată, îţi voi scrie adresa.
Se îndreptă spre biroul lui Sheridan şi luă un creion şi câteva
foi de hârtie. Când îşi dădu seama că amândoi copiii ei o priveau
fix, spuse:
- Ce s-a întâmplat? Am fost acolo să-i ţin companie odată, când
ea... oh... amantul ei de la vremea respectivă fusese reţinut în nord.
253
Sabrina Jejjries

- Cred că ai dreptate, Vanessa. Gwyn se ridică şi luă bucata de


hârtie din mâna mamei ei. Avem o mulţime de secrete. Şi cred că
ştiu ce voi face în restul dimineţii.
Sheridan se încruntă.
- Nu ai de gând să pleci la Richmond Park singură, nu-i aşa?
-O să iau un servitor, spuse Gwyn vioaie.
- Nu vei face asta, la naiba! Sheridan sări în picioare. Merg şi eu
cu tine şi îmi voi lua şi pistolul, pentru orice eventualitate. Joshua
nu m-ar ierta niciodată dacă aş lăsa-o pe soţia lui, însărcinată fiind,
să meargă însoţită doar de un servitor în cuibul unde are loc un
adulter. Se poate întâmpla orice.
- Oh, da, spuse Gwyn sarcastic. Aş putea vedea vreun marchiz -
sau vreun judecător - gol.
- Şi dacă ai face asta, spuse Sheridan, s-ar putea să nu mai
apuci să spui povestea. Aşa că iau asta cu mine doar pentru a fi în
siguranţă. Deschise un sertar al biroului şi scoase pistolul din cutia
în care era păstrat, apoi se întoarse spre Vanessa.
Cu toate astea, înainte să poată spune ceva, ea continuă:
- Du-te, du-te. Rămân să mă uit peste registre. Dacă nu ajungi
acasă înainte de sosirea domnului Bonham, o să-i prezint scu­
zele tale.
- Mulţumesc, scumpa mea. Se aplecă să o sărute şi se îndreptă
spre uşă.
- Mamă? Vii?
- Nu, dragă, spuse ea. Mâine călătoresc din nou, aşa că ultimul
lucru pe care îl vreau este să petrec o oră mergând cu trăsura spre
Richmond Park.
- Foarte bine. Nu ar trebui să dureze prea mult. Cu puţin noroc,
ne vom întoarce cu mult înainte de sosirea lui Bonham.

Vanessa fusese doar pe jumătate atentă la conversaţie, aşa că


atunci când Sheridan şi Gwyn plecară, fu destul de captivată de
registrele contabile. Nu aveau nici un sens. Se putea ca Sheridan
să-şi fi făcut reproşuri că nu înţelegea pentru că nu avea încredere
în abilităţile lui de a se descurca cu cifrele. Ea însă nu avea nici o
problemă cu cifrele şi tot nu aveau sens. Nu se legau.
254
‘Un duce suB acoperire -

Voia să analizeze totul în ordine, pentru că nu avusese suficient


timp să-şi dea seama care era problema înainte ca domnul Bonham
să sosească.
- Draga mea, spuse o voce blândă, iar Vanessei aproape că-i stă­
tu inima.
Apoi, îşi dădu seama că ducesa văduvă nu plecase încă.
- Iertaţi-mă, ducesă, spuse ea zâmbind. Discuţia lui Sheridan
despre cuiburile de adulter şi pistoale şi alte lucruri de genul ăsta
m-a neliniştit.
- Cu toţii suntem aşa zilele astea. Spune-mi mamă, te rog, cum
o fac toate celelalte soţii.
-A ş fi onorată, spuse Vanessa.
- Oricum, nu te voi ţine mult. Vreau să te întreb un singur lucru
înainte să mă întorc la etaj.
Vanessa se aşeză cu grijă.
- Care ar fi acela?
-Ţi-a spus fiul meu despre Helen?
- Mi-a spus. Mi-a explicat că a fost un moment foarte dificil pen­
tru el.
-A fost, într-adevăr.
Vanessa înghiţi cu greu.
- înţeleg că a fost o persoană minunată.
Soacra ei pufni.
- Nu la fel de minunată pe cât a văzut-o fiul meu. Părerea mea
despre ea e că era zvăpăiată şi frivolă... până când starea ei tragică
a învăluit-o într-un aer de nobleţe.
Vanessa scăpă un oftat.
- Mă tem că tot ce a rămas viu în memoria lui Sheridan cu privi­
re la ea este acest „aer de nobleţe“.
-N u mă înţelege greşit. Moartea ei a fost o tragedie. Eu i-am
cunoscut pe părinţii ei şi erau nişte oameni minunaţi. Nu meritau
să piardă o fiică la o vârstă atât de fragedă. Dacă ar fi fost Gwyn...
Clătină din cap. Nu aş mai fi fost niciodată aceeaşi.
- Pot să înţeleg foarte bine.
- Problema este că Sheridan seamănă mult cu tatăl său. Dacă
se ataşează de cineva, îi rămâne loial până la capăt. Maurice s-a
255
Sabrina Jeffries

căsătorit cu mine pentru că eram soţia prietenului său şi aveam


nevoie de un soţ. A fost un prieten atât de loial, încât s-a căsătorit
cu mine. Este o calitate minunată pentru un stăpân de moşie. Sunt
absolut sigură că servitorii, chiriaşii şi alţi angajaţi ai lui Sheridan
vor fi scutiţi de probleme, pentru că el va face tot ce poate să îi
ajute. Va lupta până la capăt pentru a se asigura că toţi cei de care
îi pasă sunt în siguranţă.
-Am observat asta la el. Pare a fi o persoană foarte dedicată.
Soacra ei oftă.
- Dar când vine vorba despre Helen, calitatea asta căpătă alte
nuanţe în mintea lui. Simte că, dacă ar recunoaşte că nu o mai iu­
beşte aşa cum a făcut-o, ar fi o dovadă de lipsă de loialitate.
- Cred că aveţi dreptate în legătură cu asta. Asta o duru mult.
Să fiu sinceră, s-a căsătorit cu mine dintr-un simţ al datoriei, ceea
ce nu diferă cu mult de loialitate. în mintea lui, mi-a compromis
reputaţia, aşa că a fost obligat să remedieze situaţia. Dar eu nu-mi
făceam probleme în mod special din cauza asta. îl voiam doar... îl
voiam pe el - să mă iubească. Dacă asta nu se va întâmpla niciodată?
Soacra ei ocoli biroul să-şi pună braţul pe umerii Vanessei.
- Cred că deja te iubeşte. Pur şi simplu nu vrea să recunoască
asta faţă de el însuşi, diavol încăpăţânat ce este. A ţinut candela
aprinsă la mormântul ei atât de mult timp, încât nu ştie cum să
o stingă. Mă tem că va trebui să simtă ceva foarte intens pentru
a schimba această stare de lucruri. Să sperăm că acest moment
va veni înainte să se scurgă treizeci de ani de căsătorie, cum s-a
întâmplat în mariajul dintre mine şi tatăl lui.
-Treizeci de ani! Nu vreau să aştept treizeci de ani să fiu iubită
de bărbatul pe care-1 iubesc.
- Glumeam doar, draga mea. Ducesa văduvă se îndreptă spre
uşă, apoi mormăi: Oricum, în majoritatea cazurilor...
Vanessa gemu. Cu siguranţă, spera că soacra ei glumea. Cum era
posibil ca bărbatul ei să fie atât de priceput în a-i ghici sentimente­
le, dar atât de orb faţă de propriile sale sentimente? Doar în cazul
în care sentimentele lui nu erau la fel de profunde ca ale Vanessei.
Până la urmă, fusese obligat să se căsătorească.
Cred că deja te iubeşte.
256
-— -------- lin duce sub acoperire -— ------- -

O, spera că era adevărat! Se agăţa de această posibilitate cât de


mult putea. între timp, exista o modalitate prin care să-l facă se o
îndrăgească, şi asta implica aflarea răspunsului la întrebarea dacă
felul în care Bohman îi ţinea contabilitatea era de încredere sau nu.
Acestea fiind spuse, trecu la treabă.

257
CapitoCuC21

Două ore mai târziu, Sheridan şi Gwyn plecară de la Lady


Hornsby şi se îndreptau spre trăsura lui.
-A fost o risipă de timp, mormăi Sheridan. Ţi-am spus şi ţie, şi
celorlalţi că nu a fost ea. Poate că-i place să seducă bărbaţi tineri - şi
bătrâni - mai mult decât ar fi cazul şi s-ar putea ca limbajul ei să fie
puţin obraznic, dar, în fond, e o persoană decentă şi foarte amabilă.
- Cu excepţia încornorării frecvente a partenerilor altor persoane.
Gwyn oftă.
-Adevărat. în afară de asta.
O ajută pe sora lui vitregă să urce în trăsură, iar apoi urcă şi el
după ea.
- încă nu-mi vine să cred că, în tot acest timp, contesa a avut o
aventură cu Lisbourne. Se cutremură.
- Vanessa habar nu are din ce a scăpat.
- Mă îndoiesc că Lady Hornsby ar fi acceptat să vadă cum
Lisbourne se căsătoreşte cu o femeie mult mai tânără, oricum, cel
puţin asta nu în perioada în care ea şi Lisbourne aveau o aventură.
Nu se ştie niciodată - poate în timp, ea şi Lisbourne se vor căsători.
El are deja un moştenitor şi nu prea pare posibil ca ea să mai aibă
copii. Hornsby a lăsat-o cu o situaţie financiară bună, iar Lisbourne
are nevoie de bani. S-ar potrivi perfect.
- Dacă spui tu. în sinea lui, era sceptic. Crezi că spunea adevărul
despre petrecerea de la conac?
- Prima petrecere? Fără îndoială. Hornsby nu a fost cel mai bun
soţ după părerea mamei, aşa că are sens ca ea să se fi dus mai întâi
la micul ei cuib de dragoste cu primul iubit - primul dintre cei mul­
ţi care au urmat - cât de repede a putut. Va trebui să confruntăm
ce am aflat cu ce ştie mama, dar cred că povestea ei este credibilă.
- Justificarea lui Lady Hornsby despre ce a făcut în timpul celei
de-a doua petreceri de la conac mi se pare ceva mai credibilă. înţeleg
258
—Tin duce suS acoperire

foarte bine că ar fi fost reticentă să participe la o petrecere la conac,


când bârfele care circulau în societate spuneau că ea era amanta
tatălui lui Thorn. Presupunând că ea şi mama erau încă prietene
bune - şi nu avem nici un motiv să credem contrariul - ar fi preferat
să stea deoparte, ca un gest de amabilitate faţă de mama.
- Dar de ce a fost trecută pe lista cu oaspeţii prezenţi la petrecere?
-Acelea erau listele cu cei cărora li s-au trimis invitaţii, sublinie
Sheridan. Ai păstra o listă a persoanelor care au participat la balul
tău cu câteva săptămâni în urmă? îndrăznesc să spun că ai păstra
doar o evidenţă a persoanelor pe care le-ai invitat.
Gwyn se încruntă.
-Adevărat. Nu m-am gândit la asta. Mă întreb dacă mama şi-ar
aminti dacă Lady Hornsby a fost la petrecerea de la conac. Dacă
totuşi şi-ar fi amintit ceva, nu ne-ar fi spus?
- Nu şi în cazul în care a fost în travaliu pe tot parcursul petrecerii.
- O, corect. Am uitat că era în travaliu.
- Nu ştiu cum ai putea uita asta, o tachină el. Era în travaliu cu
tine şi cu Thorn.
Gwyn se strâmbă la el, iar el râse.
Apoi, amândoi tăcură câteva momente. în cele din urmă,
Sheridan spuse:
- Cred că asta înseamnă că va trebui să ne concentrăm pe servi­
tori şi pe ceilalţi membri ai personalului. Amândoi o cunoaştem pe
Lady Norley, nu este vreun maestru al crimei. Aş putea să cred asta
despre Lady Hornsby, poate, şi, cu siguranţă, despre Lady Eustace,
dar Lady Norley este o doamnă simpatică şi care îl suportă pe ne­
mernicul ăla de soţ pentru că îşi iubeşte fiica vitregă.
Gwyn dădu din cap.
- Cam aşa aş caracteriza-o. îl înghionti cu genunchiul. Spune-mi,
cum e viaţa de om însurat pentru tine?
- Destul de bună, în situaţia actuală.
- I-ai spus în cele din urmă Vanessei despre Helen?
-I-am spus.
- I-ai spus că acum eşti îndrăgostit de ea?
El înţepeni.
- Nu sunt îndrăgostit de Vanessa. Simt o mare afecţiune pentru
ea şi cu siguranţă o şi doresc foarte mult, dar să fiu îndrăgostit?
259
Sabrina Jeffries -—-

Nu vreau să fiu îndrăgostit. Ultima dată când m-am îndrăgostit,


aproape că m-a distrus.
-Totuşi, iată-te din nou în aceeaşi situaţie. Gwyn clătină din
cap. Nimeni nu vrea să fie îndrăgostit. De ce ar vrea cineva să aibă
parte de o emoţie capabilă să-i sfâşie inima?
- Exact ceea ce ţi-am spus.
-N u mi-ai înţeles ideea. Nu tu alegi când să te îndrăgosteşti;
dragostea te alege pe tine. Nu ai posibilitatea nici să spui ceva, nici
să scapi, iar când se întâmplă, rezistenţa este inutilă.
- Sună alarmant. Suna aproape ca ceea ce simţise faţă de Helen
cu ani în urmă. De fapt, era mai aproape de ce simţea acum faţă de
Vanessa. La naiba.
Gwyn încercă să-şi înăbuşe un căscat, dar nu reuşi.
- Eşti obosită, spuse Sheridan. De ce nu dormi puţin pe drumul
de întoarcere?
-Mulţumesc. Cred că o voi face. îi mângâie mâna şi îşi puse ca­
pul pe spate. Adormi imediat.
Privind-o, se întrebă dacă Vanessa va fi la fel de obosită când
va fi însărcinată. Va mânca alimente ciudate? Va fi fericită să-i
poarte copilul?
Vei încerca, de asemenea, să nu-ţi iubeşti şi copiii, ca să nu suferi
dacă unul dintre ei moare?
Făcu o grimasă, amintindu-şi ce-i spusese Vanessa despre copii.
Trebuia să înceteze să se mai gândească la asta şi să-şi canalizeze gân­
durile pentru a afla în ce direcţie să se îndrepte cu investigaţia lor.
Din păcate, până când el şi Gwyn ajunseră la reşedinţa ei din
oraş, nu reuşi să încropească cine ştie ce plan. Spre surprinderea
lui, Joshua îi aştepta, iar înainte ca lacheul lui Sheridan să poată
deschide uşa trăsurii, Joshua apăru în dreptul portierei, cu basto­
nul în mână.
- Stai, Sheridan. Trebuie să vorbesc cu tine înainte să pleci.
Sheridan se aplecă pe fereastra trăsurii.
- Mă întâlnesc cu Bonham peste o jumătate de oră pentru a ne
uita peste registre, aşa că ar fi bine să fie important.
- Este al naibii de important. Unde te întâlneşti cu Bonham?
- La reşedinţa mea. De ce?
- Pentru că acest lucru are de-a face cu el. Ar trebui să merg cu tine.
260
------------ 'Un c(uce suB acoperire ----------- -

Joshua aruncă o privire în trăsură şi spuse:


-Tu nu ar trebui să vii cu noi, scumpo.
-Vreau să aud ce ai aflat. Fac parte din asta, ştii şi tu.
Joshua ezită, dar ştia că, atunci când ea bătea din picior, era mai
bine să nu se certe cu Gwyn.
- în regulă. Dar, odată ce ajungem la Sheridan, te trimit înapoi
acasă.
Cu siguranţă, asta sună îngrijorător.
Joshua intră şi se aşeză lângă soţia sa. Imediat ce se puseră în
mişcare, spuse:
- Nu am plecat din oraş pentru a confirma detaliile trecutului lui
Sir Noah, dar am vorbit cu un câţiva domni care îl cunosc şi care
garantează cu ochii închişi pentru el. Deci, cred că îl putem exclude.
- Slavă Domnului! spuse Sheridan. Am tot ezitat să îi spun
Vanessei că-1 suspectam pe unchiul ei. Oricum, a fost destul de
greu să afle că am suspectat-o şi pe mama ei. Care, apropo, este
acum exclusă din cercul de suspecţi.
- Nu sunt surprins, spuse Joshua. Am făcut ce mi-ai cerut cu
privire la Bonham. Din fericire, odată ce i-am descoperit identita­
tea anterioară, totul a fost destul de uşor de investigat.
Un val de panică îl cuprinse pe Sheridan.
- Despre ce identitate anterioară vorbeşti?
- înainte de a fi administratorul tău, William Bonham, a fost
Henry Davenport.
- Stai, acel nume de familie pare cunoscut, spuse Sheridan.
- Este posibil să-l fi descoperit accidental, în timp ce o interogai
pe Lady Eustace, spuse Joshua. Ţi-a menţionat vreodată de un tâ­
năr care s-a sinucis când mama ta a refuzat să se căsătorească cu el?
Sheridan simţi cum un pumn de gheaţă îi strânge inima.
- Matthew Davenport. Da. A murit din dragoste.
- El era fratele mai mare al lui Bonham... al lui Henry Davenport.
-Doamne sfinte! şopti Gwyn.
- După cum ţi-ai şi putut imagina, nu este o coincidenţă, spuse
Joshua. După ce Matthew s-a sinucis, familia lui a trecut prin mo­
mente grele. Scandalul l-a ruinat pe tatăl lui Henry, care era un avo­
cat cunoscut. Şi-a pierdut toţi clienţii şi renumele. în cele din urmă,
el şi mama lui Henry au ajuns în închisoarea debitorilor, unde au şi
261
SaBrina Jejfries

murit, lăsându-1 pe Henry, în vârstă de şaisprezece ani, să se descur­


ce singur. Deci, foarte inteligentul Henry şi-a schimbat identitatea
pentru a putea supravieţui. Pentru că avea câteva cunoştinţe de
legislaţie, graţie tatălui său, a preluat numele unui membru aproa­
pe necunoscut al familiei mamei sale, care decedase de mult, şi a
reuşit, cumva, să obţină un loc de funcţionar în biroul unui avocat.
- Ştiam că Bonham are experienţă în drept, spuse Sheridan.
Probabil că ăsta a fost motivul pentru care, uneori, tatăl meu se
referea la el ca fiind avocatul său.
- Probabil.
Avocatul pentru care a lucrat Bonham a fost atât de impresionat
de munca sa de funcţionar la cabinetul de avocatură, încât bărbatul
îl lua deseori cu el când mergea la clienţii săi. Expresia lui Joshua
deveni sumbră. Ghici cine a fost unul dintre clienţii cei mai impor­
tanţi ai avocatului, un bancher bogat, dar şi prietenul lui.
- Doamne, zise Sheridan, cu inima bătându-i puternic. Tatăl
lui Grey.
- Exact. îndrăznesc să spun că Bonham a fost şocat când a aflat
că petrecerea de la conac la care participa împreună cu şeful lui era
găzduită de nimeni altcineva decât de Lydia Fletcher Pryde, noua
ducesă de Greycourt, pe care probabil o vedea vinovată de decăde­
rea familiei sale.
- Nu înţeleg. Gwyn se uită fix la soţul ei. Dacă a dat vina pe
mama şi a vrut să se răzbune pe ea, de ce să îi omoare soţul? De ce
nu ar fi ucis-o pe ea> pur şi simplu?
- Nu vom şti niciodată cu siguranţă, până când nu-şi va recu­
noaşte fapta, spuse Joshua, dar bănuiesc că are de gând să o facă.
în schimb, otrava a ajuns cumva în mâncarea sau în băutura du­
celui. După aceea, când a văzut cât de puţin suferea mama ta după
răposatul ei soţ, i-a întărit imaginea pe care o avea despre mama.
El o vedea ca fiind o femeie fatală, care profita de frumuseţea şi de
şarmul ei pentru a-i prinde în mreje pe unul ca fratele său sau pe
alţi nefericiţi ca el.
- Nu e corect! strigă Gwyn. Din toate relatările pe care le-am
auzit, tatăl lui Grey era un bărbat josnic, care s-a căsătorit cu ea
doar ca să-şi poată continua povestea de dragoste pe care o avea
cu mama ei, la adăpost de bârfa celor din jur. Se pare că bunicului
262
Tin duce sub acoperire

nostru matern nu-i păsa cu cine a ales să se culce bunica, atât timp
cât ea era discretă.
- Ştiai despre asta? întrebă Sheridan. Eu am auzit doar recent
această poveste. Mi-a spus-o Lady Eustace. Mărturisesc că am fost
contrariat şi nu prea am crezut-o.
- Nu ştiu dacă e adevărat, dar aşa mi-a spus Grey, care a aflat des­
pre asta de la unchiul său, care i-ar fi reproşat asta din când în când.
- Nu am ştiut niciodată nimic, spuse Joshua. îndrăznesc să cred
că nici Bonham nu a ştiut. Ce suferinţă pe mama ta! Nu e de mi­
rare că s-a căsătorit din nou atât de repede. Când a fost asta, un
an mai târziu?
-D oi ani. Gwyn îşi ridică bărbia. S-a căsătorit cu tatăl nostru
din dragoste.
- Cu toate astea, doi ani sunt foarte puţini în mintea unora ca
Bonham, care a văzut în nunta făcută în grabă o dovadă a firii ei
intrigante, mai ales că el era deja hotărât să-ţi urască mama. Sunt
sigur că a planificat cu atenţie cea mai eficientă răzbunare. Aşa că
a făcut tot posibilul ca şeful lui, care era invitat la petrecerea de la
conac, să-l ia acolo, sub pretextul că avea nevoie să aducă un docu­
ment care să fie semnat chiar de el sau ceva de genul ăsta. Odată
ajuns acolo, bănuiesc că nu s-a putut duce să omoare o femeie afla­
tă în travaliu. Dar a crezut că uciderea bărbatului iubit ar putea să-i
provoace moartea, pe când era în chinurile facerii.
Gwyn se încruntă.
- Omul ăsta e un monstru.
- Care şi-a pierdut întreaga familie la şaisprezece ani, Gwyn,
spuse Sheridan. Nu-i găsesc nici o scuză pentru asta, dar faptul că
eu am pierdut-o pe Helen din cauza bolii, mă face să-mi imaginez
cum s-a simţit când şi-a pierdut fratele, care s-a sinucis, şi pe părin­
ţii lui, din cauză că s-au îmbolnăvit. Trebuia să dea vina pe cineva
pentru asta. Şi a ales-o pe mama noastră pentru că ea l-a respins pe
fratele lui. în mintea lui, ea a fost cea care a declanşat întreg şirul
de evenimente.
Joshua pufni.
- încă nu cunoaştem punctul de vedere al mamei tale cu privire
la povestea asta, Sheridan. Poate că nu a fost atât de crudă cu
fratele său precum crede Bonham.
263
— Sabrina Jeffries

Gwyn dădu din cap.


- Presupun că, odată ce mama s-a căsătorit cu tata şi a dus fami­
lia în Prusia, Bonham nu a mai putut să facă prea multe. Ar fi fost
dificil să-i urmeze. Sunt sigură de asta.
- Da, spuse Joshua. în mod clar, a renunţat la planurile sale de
răzbunare, cel puţin temporar. Şi-a luat diploma în drept şi a obţi­
nut câţiva clienţi bogaţi. S-a căsătorit chiar. într-un fel sau altul, a
reuşit să devină administratorul moşiei bunicului tău.
- Nu există „într-un fel sau altul“ când vorbim despre aşa ceva,
spuse Sheridan. Bonham are reputaţia de a fi genial, de a fi talen­
tat nu doar în domeniul juridic, ci şi în cel al contabilităţii. Tata
mi-a spus că bunicul meu îl lăuda adeseori în scrisorile pe care i le
trimitea.
-Ăsta e un argument bun, spuse Joshua. Toată lumea cu care am
vorbit l-a descris ca fiind foarte priceput atât la partea de contracte,
cât şi la cifre, spunând că era cel mai bun avocat pe care l-au avut
vreodată. Nici unul nu şi l-ar fi închipuit ca fiind un dublu criminal.
-N u doar un dublu criminal, spuse Sheridan sumbru. I-a ucis
pe unchiul şi pe tatăl meu. Căzu pe gânduri. Singurul lucru pe care
nu-1 înţeleg este de ce, după pe i-a slujit pe bunicul şi pe unchiul
meu ani de-a rândul, brusc s-a decis să-l omoare pe unchiul Armie
pentru a-1 aduce pe tatăl meu şi pe restul familiei înapoi în Anglia,
ca să-l poată ucide şi pe tata. De ce s-a decis să facă asta după
aproape treizeci de ani?
Gwyn îşi încreţi fruntea, gândindu-se la ce spusese Sheridan.
- Soţia lui Bonham a murit cu puţin timp înainte de unchiul
Armie. îmi amintesc pentru că Bonham era încă în doliu când l-am
întâlnit. Mama mi-a spus că soţia lui nu a avut niciodată copii.
-Aşadar, probabil că i-a stăruit în cap faptul că mama avea cinci
copii, spuse Sheridan, doi dintre ei fiind deja duci la acel moment.
Că ea ducea o viaţă relativ fericită, împlinită, în ciuda tuturor în­
cercărilor lui de a o distruge.
- De aceea se comportă de parcă i-ar face curte mamei tale? Ar fi
putut-o ucide de zece ori până acum. Deci, a renunţat la răzbunare
şi a decis să încerce să se căsătorească cu mama ta, în schimb?
Pe măsură ce conştientiză adevărul, Sheridan se îngrozi.
264
- lin duce sub acoperire -

-A r putea să fi fost planul lui ulterior - în calitate de soţ al ei, ar


fi putut deţine controlul absolut - dar nu cred că a încercat în mod
intenţionat să-l aducă pe tata înapoi în Anglia atunci când l-a ucis
pe unchiul Armie. Cred că unchiul Armie a descoperit ceea ce şi
tata a descoperit mai târziu, ceva ce le-a adus sfârşitul amândurora.
Sheridan se încordă.
- Genialul William Bonham a delapidat banii ducatului şi e
foarte posibil să fi făcut acest lucru pe toată durata ultimelor două
decenii. Se pare că şi-a dat seama că poate la fel de bine să se şi
îmbogăţească în urma acestei răzbunări.
Joshua înjură în barbă.
-Ai dovada că aşa a făcut?
- Nu încă. Dar Vanessa a bănuit că ceva nu era în regulă când s-a
uitat dimineaţă peste registre...
Sheridan scăpă o înjurătură, apoi scoase ceasul de buzunar.
- La naiba. Este aproape ora patru. Asta e ora la care am stabilit
cu Bonham să ne întâlnim. Sângele îi vui în urechi. Am lăsat-o pe
Vanessa citind registrele. Şi mama e acasă.
Deschise panoul frontal şi îl strigă pe vizitiu.
- Grăbeşte-te, Harry! Trebuie să ne întoarcem la reşedinţa
Armitage cât mai repede.
Imediat, vizitiul mări viteza.
- Când ajungem, spuse Joshua, vreau să rămâi în trăsură, Gwyn.
- Nici să nu te gândeşti! Pot să vă fiu de ajutor.
- Porţi în pântece copilul nostru, continuă Joshua pe un ton ră­
guşit. Nu vreau să te afli în preajma nenorocitului ăluia imprevizibil.
- Nu trebuie să fiu lângă el pentru a fi de ajutor. Cel puţin, pot
să o ţin pe mama ocupată.
Sheridan dădu din cap.
-Ar putea fi de folos.
- Dacă, în cele din urmă, decide să-ţi omoare mama? răbufni
Joshua. Luă mâna lui Gwyn într-a lui. Dacă o să fii în calea lui,
scumpo...
-N u o să fiu, spuse Gwyn îndreptându-se de spate. Nici nu va
şti că sunt în casă.
Joshua ar fi vrut să o contrazică, dar Gwyn era determinată să-i
reziste.
265
Sabrina Jeffries -—-

- Bine, spuse el. Se uită la Sheridan. Vom avea nevoie de un plan.


- Cu siguranţă. Inima lui Sheridan bătea la fel de puternic ca
paşii unui soldat care merge pe câmpul de luptă. Eşti înarmat? Am
cutia cu pistoale la mine. Poţi folosi unul din ele. Amândouă sunt
încărcate. Nu ştiam ce ne aşteaptă la Lady Hornsby.
Cu o strălucire în ochi, Joshua îşi deschise haina, lăsând la vede­
re două buzunare, fiecare conţinând un pistol.
-Am crezut că am putea avea nevoie de astea.
- Iar bastonul său se transformă în sabie, spuse Gwyn venindu-i
în ajutor.
- De fapt, ăsta e bastonul prevăzut cu un pistol mai mic, ascuns
în mâner, o corectă soţul ei. Dar am un cuţit în ghete.
- Doamne, eşti un arsenal mobil, spuse Sheridan. Deşi, acum
mă bucur. în momentul ăsta, Vanessa ar putea fi singură cu... ma­
niacul ăla.
-Va fi bine. Gwyn se întinse să-i strângă mâna. Este inteligentă
şi ingenioasă. Şi, oricum, Bonham nu are nici un motiv să bănuias­
că că i-am descoperit planul.
- Ar putea să aibă un motiv, dacă Vanessa îl va confrunta cu
privire la delapidare, spuse Sheridan.
-A sta dacă presupunem că ea chiar a descoperit ceva, spuse
joshua. Dacă a descoperit ceva, cu siguranţă nici măcar nu-1 va
lăsa pe ticălosul ăla să intre.
- Dar, dacă o face dintr-un motiv sau altul, va trebui să-l con­
vingă că nu ştie nimic, altfel ar putea fi moartă înainte să putem
ajunge la ea. El nu ar mai avea nimic de pierdut.
Nimeni nu îl contrazise. Cine ar fi putut? Ştiau şi ei că avea
dreptate. Sheridan o lăsase singură cu registrele acelea mari... cu
Bonham pe drum. Şi fără să-i spună că o iubea.
Bineînţeles că o iubea. Sentimentele lui pentru Helen erau doar
o imitaţie palidă în comparaţie cu iubirea puternică pe care o sim­
ţea pentru Vanessa. Altfel, nu ar fi simţit cum frica îi răscolea su­
fletul. Era viaţa lui, sufletul lui. Iar tot ce îşi dorea era doar să aibă
şansa de a-i spune. Pentru că, dacă o pierdea înainte de a putea face
asta... Nu, nu putea lăsa să se întâmple aşa ceva.
„Aşteaptă, scumpo, venim. Vin. Doar să rămâi în viaţă până
ajungem acolo“.
266
riln duce sub acoperire -

Vanessa era destul de mulţumită de ea însăşi. Refăcuse în oglin­


dă, pe o bucată de hârtie curată, o pagină din registru. Calculele ei
arătau că avea dreptate. Numerele domnului Bonham nu se potri­
veau. Era o sumă mică, dar dacă el făcuse asta timp de ani buni,
însemna o sumă semnificativă de bani care lipseau, iar ea ştia exact
în ale cui buzunare intraseră, deşi ar fi avut nevoie de câteva luni
pentru a reface registrele şi a afla exact cât lipsea.
Nu e de mirare că ducatul era într-o situaţie dificilă. Sheridan
avusese dreptate să pună la îndoială cifrele domnului Bonham. în
ciuda faptului că nu avea abilitatea de a lucra cu cifrele, îşi dăduse
seama că ceva nu era în regulă, iar ăsta era un lucru impresionant.
Cum reuşise domnul Bonham să fure atâta vreme fără să fie
prins? Poate că nu delapidase nimic cât trăise bunicul lui Sheridan.
Apoi, din momentul în care unchiul Armie preluase ducatul - un
om care, din câte aflase, nu fusese foarte interesat de astfel de
probleme -, domnul Bonham putuse deturna fondurile fără prea
multe probleme, punând totul pe seama cheltuielilor exorbitante
trecute pe numele unchiului Armie.
O cuprinse un tremurat de frică. Sheridan şi fraţii săi erau
aproape siguri că unchiul Armie fusese ucis. Dar dacă domnul
Bonham se lăsase condus de lăcomie în acţiunile sale, iar furturi­
le lui deveniseră flagrante? Poate chiar şi neglijentul unchi Armie
observase că ceva nu era în regulă. Dacă îl ameninţase pe domnul
Bonham că-1 va concedia sau aresta?
Fata intră în panică. Asta însemna că domnul Bonham îl uci­
sese pe unchiul Armie. Sheridan îi spusese că tatăl său insistase
ca el să înveţe să descifreze singur registrele. Poate că şi tatăl lui
Sheridan îl bănuise pe domnul Bonham de delapidare. Poate că
domnul Bonham îl omorâse şi pe el din acelaşi motiv.
Când Sheridan preluase ducatul, având evident probleme cu în­
ţelegerea corectă a cifrelor, domnul Bonham probabil că decisese
să nu-şi facă griji că va fi prins, crezând că Sheridan nu va observa
niciodată micile erori, făcute însă intenţionat.
Ticălos arogant! Aflase că domnul Bonham era destul de bogat.
Acum se întreba dacă furase doar de la ducatul Armitage sau şi de
la alţi clienţi de-ai lui.
267
SaBrina Jejjries — ■

Majordomul apăru în pragul biroului.


- Excelenţa Voastră, domnul Bonham este aici. Are o întâlnire
cu ducele. Să-l conduc înăuntru?
- Ducele nu s-a întors? întrebă ea.
- Nu încă, nu.
- Domnul Bonham ştie?
- Nu cred. Nu i-am spus.
- Foarte înţelept din partea ta. Se gândi cum să procedeze. Chiar
nu voia să-l aibă pe domnul Bonham în preajma ei, fără ca Sheridan
să fie prezent. Mai ales acum, când ştia că nu era o persoană de
încredere.
- De ce nu-i spui să aştepte, Phipps? Spune-i că soţul meu este
ocupat cu alte treburi şi că se va întoarce în scurt timp.
- Foarte bine, Excelenţa Voastră.
De îndată ce majordomul plecă, fata reluă examinarea registru­
lui. Ar fi trebuit să găsească un registru dintr-o perioadă anterioa­
ră. Se ridică şi se duse la raftul unde Sheridan le ţinea, să vadă dacă
poate găsi ceva. Ar fi putut să o ajute să afle dacă...
- Unde este Excelenţa Sa? întrebă o voce dură.
Vanessa tresări.
- Doamne, m-aţi speriat, domnule Bonham, spuse ea, cu inima
bătându-i puternic. îi
luă o secundă să se adune înainte de a se întoarce cu faţa spre
el, afişând o atitudine care spera să fie imperială, ca a unei ducese.
- Phipps cred că a înţeles greşit când i-am spus să vă anunţe că
trebuie să aşteptaţi.
- M-a lăsat în salon şi a plecat. Ducele nu a întârziat niciodată la
întâlnirile noastre, deci unde este?
- Nu e problema dumneavoastră, spuse ea, imitând tonul de
condescendenţă aristocratică al mamei. Va fi aici în scurt timp,
sunt sigură. Poate că aţi prefera să aşteptaţi în salon până ajunge.
Ignorând tonul ei, Bonham intră în cameră.
- Ce faceţi aici cu registrele ducelui?
- Desigur, fac ordine, spuse ea. Avea câteva împrăştiate pe biroul
lui şi mi-a cerut să le pun la locul lor.
Bonham părea circumspect.
268
‘lin duce suS acoperire

- Nu-mi pot imagina de ce ar avea nevoie de alte registre, în


afară de registrul curent.
-N ici eu nu ştiu, spuse ea cu blândeţe. Nu ştiu nimic despre
contabilitate. Nu înţeleg lucrurile astea.
- Chiar aşa? se apropie de birou.
Fata îşi dădu seama că bucata de hârtie pe care refăcuse calculele
şi aflase care erau adevăratele cifre era la vedere. Dar el nu păru să
fi observat-o încă. Ea se întoarse spre birou cu toată nonşalanţa pe
care o putea afişa în acele momente.
- Sunt sigură că soţul meu va fi aici dintr-o clipă în alta. Doriţi
să serviţi o băutură răcoritoare? Ceai? Cafea? între timp, strecură
foaia de hârtie sub registru, încercând să o facă cât mai discret.
Gestul nu fu însă suficient de discret pentru domnul Bonham,
care apăru lângă birou şi spuse:
- Ce ascundeţi acolo?
- Să ascund! De ce aş ascunde ceva?
- Este o întrebare excelentă, se răsti el. De ce aţi face asta?
Şi înainte ca ea să poată reacţiona, el sustrase bucata de hârtie
de sub registru şi o ţinu în mână.
Citi cu atenţie. Apoi se uită în ochii fetei.
-Ducele ştie. Sau cel puţin suspectează.
- Ce să ştie? Ce să suspecteze? spuse ea, străduindu-se să pară
că nu pricepe.
- Poţi să nu te mai prefaci că eşti prostuţă, ducesă. Nu sunt
prost. Vreau să ştiu tot ceea ce tu şi ducele aţi aflat despre practi­
cile mele contabile.

269
Cctpito[u(22

De îndată ce vizitiul lui Sheridan ajunse în faţa reşedinţei


Armitage, văzură faeton^ul lui Bonham parcat şi pe servitorul său
aşezat pe o treaptă, în aşteptarea stăpânului său. La vederea lui,
sângele lui Sheridan îngheţă.
Fără a-i mai aştepta pe Joshua şi pe Gwyn, imediat ce vizitiul
opri, Sheridan sări din trăsură şi fugi pe scări.
Când intră, majordomul îi spuse:
- O, aţi ajuns, Excelenţa Voastră. Domnul Bonham vă aşteaptă.
- Mă aşteaptă unde?
- în salon, desigur. Din moment ce nu eraţi încă acasă, ducesa
mi-a spus să-l pun să aştepte până când ajungeţi.
- Slavă Domnului, mormăi Sheridan şi se îndreptă spre salonul
pe care îl foloseau pentru întâlnirile cu comercianţi şi alţi vizitatori
de genul acestora.
Dar era gol.
Sheridan se întoarse grăbit la intrare.
-N u este acolo.
-Dar... dar acolo l-am lăsat, spuse Phipps.
- Se pare că nu a rămas unde i-ai spus.
Intrară Gwyn şi Joshua, iar Sheridan le explică situaţia.
- Deci, foarte probabil este singur cu Vanessa, spuse Gwyn.
-D a.
Sheridan se întoarse spre hol, dar înainte de a porni să meargă
jos, la biroul său, Joshua îl apucă de braţ.
-Trebuie să fim inteligenţi în această privinţă. Aminteşte-ţi
planul. Nu avem nici un motiv să credem că Bonham suspectează
ceva. A fost alături de noi la multe evenimente sociale. S-ar putea
să îl găsim pur şi simplu discutând cu Vanessa.
1 O trăsură mai uşoară

270
Vin duce sub acoperire

-A sta mă îngrijorează. Ţi-am spus, ea îl crede doar un contabil


slab. In cel mai rău caz, îl suspectează ca fiind un escroc.
- Dacă ea a luat în considerare posibilitatea ca el să fie un escroc,
va disimula asta. Trebuie să înveţi să ai încredere în soţia ta,
Sheridan. Are instincte bune.
Chiar dacă ştia că avea dreptate, Sheridan cu greu se abţinu să
nu o ia la goană pe hol şi să intre biroul său cu arma în mână.
- Nu că nu am încredere în ea. Bonham a ajuns atât de departe,
păcălindu-i pe toţi cei cu care a intrat în contact şi ucigându-i pe
cei care l-au prins, fără a fi atât de perspicace şi de viclean. Ceea ce
s-a dovedit a fi o combinaţie mortală.
Fruntea lui Gwyn se încruntă de îngrijorare.
-M ă duc să stau cu mama. Se întoarse spre Phipps. Unde este
mama mea?
Phipps îi privi pe cei doi bărbaţi cu o curiozitate vădită.
- Ultima dată când am văzut-o, doamna mea, era în camera
de muzică.
- Mulţumesc, Phipps, spuse Gwyn şi se îndreptă spre scări.
Poate că Joshua avea dreptate şi totul avea să fie bine, dar de ce
avusese Sheridan presimţirea că era în joc viaţa Vanessei?
Joshua se întoarse spre Sheridan.
- Gata?
Sheridan verifică pistolul încărcat, ascuns în pantaloni, apoi pe
celălalt, aflat în buzunarul de la piept al hainei.
- Gata.
- Dă-mi câteva minute pentru a ajunge la locul meu.
Cu un semn scurt de aprobare, Sheridan se uită la Joshua cum
se îndrepta spre cea mai apropiată uşă care dădea spre grădina din
curte. Aşteptă cât de mult putu, apoi traversă holul, coborând spre
biroul său. Uşa era închisă, la naiba.
Afişă o expresie nonşalantă pe figură, apoi ridică cu grijă mâne­
rul uşii şi deschise.
Intră şi îl văzu pe Bonham ţinând-o de braţ pe Vanessa, amândoi
aflându-se în spatele biroului, privind în jos la ceva. In clipa în care
nenorocitul îl văzu pe Sheridan, îndreptă pistolul spre capul Vanessei.
-Soţia ta m-a luat deja de prost. Aşa că vă sugerez să nu faceţi
acelaşi lucru.
271
Sabrina Jejjries

Inima lui Sheridan se opri în acel moment.


- Nu-mi imaginez că sunteţi prost, spuse el răguşit. Se uită fix
în ochii înspăimântaţi ai Vanessei şi îi aruncă o privire grăitoare,
pe care spera să o înţeleagă.
Nu îl voi lăsa să te rănească. Aş prefera să mor mai întâi. Te iubesc.
Doamne, cât şi-ar fi dorit să fi spus cuvintele acelea mai devreme.
-Trageţi uşa, spuse Bonham. Nu vreau ca servitorii să asiste la
conversaţia noastră.
Sheridan făcu aşa cum îi ceru Bonham, deşi era mistuit de im­
pulsul de a se arunca peste birou pentru a-1 strânge de gât. Poziţia
în care se afla Bonham însă era una favorabilă, putea să o împuşte
pe Vanessa cu o precizie mortală, în timp ce Sheridan risca să o
nimerească pe ea dacă ar fi tras un glonţ spre el. Având în vedere
crimele pe care omul le săvârşise, Bonham nu ar fi ezitat să o facă.
Sheridan nu o putea pune în pericol. N-ar fi pus-o în pericol. De
aceea, când îl văzut pe Joshua prin sticla glasvandului din spatele
lui Bonham, nu simţi nici o uşurare.
- Ce vrei? spuse Sheridan. Nu o să te las să o iei cu tine. Dădu din
cap, ca şi când ar fi vrut să accentueze importanţa cuvintelor lui,
iar Joshua încuviinţă din cap pentru a arăta că înţelesese semnalul
lui Sheridan, că nu era încă sigur să-l împuşte pe Bonham.
- Nu ai de ales, spuse Bonham. Va fi în siguranţă atât timp cât
nu ne urmăriţi. De îndată ce voi fi suficient de departe, o voi elibe­
ra. Aveţi cuvântul meu.
- Cuvântul unui hoţ. La ce-mi foloseşte asta?
- Ştiam eu! şuieră Bonham. Soţia ta a negat că te-ai fi prins de
escrocheriile mele financiare, dar imediat ce i-am văzut notiţele,
am ştiut că minte.
- Nu m-am prins de nimic, spuse Sheridan. Vanessa şi-a dat sea­
ma. Soţia mea este o femeie deşteaptă.
-Va fi o femeie deşteaptă moartă, dacă nu ne lăsaţi să plecăm.
Acum! începu să o târască în jurul biroului, în timp ce inima lui
Sheridan se opri.
- Nu pleci cu ea de aici, spuse Sheridan, băgând mâna în panta­
loni pentru a apuca mânerul pistolului. Cel mai bine e să fii pregătit
pentru orice. Ia-mă pe mine, în schimb. Probabil că aşa îţi va fi
mult mai uşor să scapi. Şi vei înfige astfel cuţitul în inima mamei

272
—lin duce sui) acoperire -

mele. Nu asta vrei? Să-i faci rău mamei, aşa cum ea i-a făcut rău
familiei tale?
Ochii Vanessei se făcură mari de mirare, iar Bonham se încruntă.
- Ce ştii dumneata despre asta? Nu ai suferit o zi în toată viaţa ta.
- Nu? I-am pierdut pe tatăl şi pe unchiul meu în acelaşi an, din
cauza ta. Ştiu destul de multe despre suferinţă.
Cineva se năpusti în cameră prin uşa biroului aflată în spatele
lui Sheridan.
- William! se auzi o voce. Ce naiba faci?
Era mama, la naiba!
- Pleacă de aici, spuse Sheridan, fără să-şi ia nici o secundă ochii
de la Bonham. Mă voi ocupa eu de asta.
-N u plec, spuse ea cu fermitate. Nu o voi face până nu-mi spui
ce se întâmplă.
Sheridan se gândi ce să-i spună. Poate ştia ceva ce ceilalţi nu
ştiau, ceva ce o putea salva pe Vanessa.
- Bonham ţi-a ucis soţii, spuse Sheridan. Şi pe unchiul Armie,
şi pe Elias.
- Nu fi ridicol, spuse mama. N-ar face-o niciodată... Nu putea...
Se opri când îşi dădu seama că Bonham nu spusese nimic în
apărarea lui.
- Nu este omul pe care-1 crezi, spuse Sheridan. Ar fi trebuit să îl
cunoşti drept Henry Davenport.
- Fratele lui Matthew? şopti ea.
- Da. Deci l-ai cunoscut şi pe Henry, nu-i aşa? întrebă Sheridan.
- Nu l-am întâlnit niciodată, dar l-am auzit pe Matthew vorbind
despre el. Matthew spunea că era foarte deştept.
Bonham se încruntă la Sheridan.
- Cum ai aflat numele meu real?
- Nu eu. Cumnatul meu a descoperit. Odată ce şi-a dat seama că
ţi-ai schimbat identitatea, restul a fost uşor. Nu ţi-ai acoperit atât
de bine urmele cum ai crezut.
Bonham o fixă pe mama lui Sheridan cu o privire care ar fi în­
gheţat sângele oricui.
- Din cauza ta am pierdut totul. Matthew s-a sinucis, iar toată
familia mea a fost distrusă, totul pentru că tu nu ai crezut că era
de nasul tău.
273
—SaSrina Jejfries

- Nu e adevărat! protestă mama. M-aş fi căsătorit cu tot dragul


cu Matthew dacă aş fi putut! Dar mama deja îl convinsese pe tata
să mă logodească cu tatăl lui Grey, în schimbul ştergerii unor da­
torii. Mi-au spus că, dacă nu mă căsătoream cu ducele, tata ar fi
mers la închisoarea datornicilor. Eram tânără şi... nu am înţeles că
puteam face o alegere.
-Mincinoaso! scuipă Bonham cu faţa desfigurată de furie. I-ai
frânt inima lui Matthew. I-ai spus că nu îl voiai.
Mama îl privi lung.
- Când Matthew m-a cerut, eram deja logodită! Iar logodnicul
meu m-a ameninţat că îl va ucide pe Matthew dacă scap vreun cu­
vânt despre circumstanţele căsătoriei noastre. Respiraţia i se opri
în gât. Nu mai conta atunci. Matthew murise oricum.
- Nu a murit. S-a sinucis, tu... harpie! Puteai la fel de bine să-i fi
pus chiar tu frânghia în jurul gâtului.
Mâna lui Bonham tremură pe pistol.
Sângele lui Sheridan îngheţă. Dacă nenorocitul o rănea pe
Vanessa...
-Vezi, Bonham, oricare ar fi conflictele tale cu mama mea, soţia
mea nu ţi-a făcut nimic. Nu merită să moară. Ia-mă pe mine în schimb.
- S ă mă ia naiba dacă o s-o fac! Bonham îşi mută privirea de la
Sheridan la mama lui. Dacă o să iau pe cineva la schimb, aceasta va
fi ducesa văduvă.
Doamne, ura bărbatului faţă de mama lui Sheridan depăşea toa­
te limitele!
-N u înţeleg, Will, vreau să spun Henry, spuse mama. Cum ai
putut să te prefaci că eşti prietenul meu timp de aproape un an,
când de fapt mă dispreţuiai atât de tare?
Sheridan se întreba asta el însuşi. Poate mama, în calitate de
„prietenă“ a lui Bonham, l-ar fi putut convinge pe nemernic să-i
dea drumul Vanessei.
Dacă ticălosul şi-ar fi mutat nenorocitul de pistol, Sheridan ar fi
fost mai mult decât pregătit să tragă.
Gwyn năvăli în cameră.
- Mamă! strigă ea, încercând să-şi tragă mama afară din cameră.
Haide, trebuie să plecăm.
Lasă-1 pe Sheridan să se ocupe de asta.
274
Un duce sub acoperire -

- Deci, îi spuse Sheridan lui Bonham, suntem patru acum. Ai


de gând să ne omori pe toţi? Pentru că jur că, dacă o împuşti pe
Vanessa, eşti un om mort. Făcu un pas mai aproape de birou. Te voi
strânge de gât înainte să poţi să-ţi reîncarci pistolul.
După ce-1 văzu pe Sheridan în mişcare şi pe soţia sa în cameră,
Joshua se apropie de uşile de sticlă, asigurându-se că nu era chiar
în spatele lui Bonham, în caz că Sheridan ar fi tras.
Gwyn ştiu să disimuleze că l-ar fi zărit pe soţul ei acolo unde
nu ar fi trebuit să fie, dar mama lor tresări şi îşi duse mâna la gură
pentru a-şi reprima un strigăt de uimire. După cum o spusese chiar
el, Bonham nu era prost. Când o văzu cum reacţionează, se întoar­
se spre uşile de sticlă, iar pistolul lui nu mai fu îndreptat asupra
capului Vanessei câteva secunde preţioase.
Sheridan ştiu că putea fi singura şansă pe care o avea, iar
Vanessa îi citi intenţia pentru că, în acel moment, se îndepărtă de
Bonham şi de pistolul lui.
Sheridan profită de şansa oferită şi trase.
Glonţul intră direct în capul lui Bonham.
Apoi totul se precipită. Bonham se chirci la podea. Joshua năvăli
prin uşile franceze şi se folosi de baston pentru a îndepărta pistolul
încă încărcat al lui Bonham, după care se aplecă pentru a-i verifica
pulsul lui Bonham. Vanessa se aruncă în braţele lui Sheridan.
- O, dragul meu, îmi pare foarte rău, şopti ea. Nu mi-am dat
seama că s-a furişat aici, până când a fost prea târziu să mai ascund
notiţele, iar el ar fi...
- E în regulă, draga mea. Nu e vina ta. Ai făcut ce a trebuit şi s-a
terminat acum. în cele din urmă, s-a terminat. O apucă de umeri şi
o învălui cu privirea. Nu te-a rănit, nu? Te simţi bine?
- Bineînţeles că sunt bine, îi zâmbi tremurând. Sunt cu tine,
nu-i aşa?
-Vei fi mereu cu mine, dacă mai e nevoie să îţi spun asta.
Joshua se apropie de ei şi murmură:
-A murit. Voi trimite după Fitzgerald. îi voi explica totul.
Totuşi, poate că ar fi bine să o scoţi pe Vanessa de aici. Aruncă o
privire în spatele lor. Se pare că Gwyn a scos-o pe mama ta de aici.
275
—- Sakrxna Jejjries

Dând din cap, Sheridan se uită prin încăpere şi o văzu pe


Vanessa privind în spatele lor, spre locul unde zăcea Bonham, cu o
expresie de groază pe chip.
-Vino, draga mea, să ieşim afară.
în curte, Vanessa admira trandafirii de iarnă, iedera şi toate
lucrurile care o făceau fericită, iar Sheridan aştepta să vorbească cu
Lucius Fitzgerald, secretar de stat în cadrul Ministerului de Război,
care sosise deja, mulţumită lui Joshua şi legăturilor pe care acesta
le avea în guvern.
Odată ieşiţi afară, Sheridan o trase spre el şi o sărută pe frunte
şi pe obraji şi pe fiecare parte a chipului ei drag.
-Te iubesc, ducesa mea curajoasă şi gingaşă. Ar fi trebuit să ţi-o
fi spus înainte să fiu pus în faţa posibilităţii de a te pierde, dar...
- Mă iubeşti? întrebă ea cu ochii strălucindu-i. E adevărat ce spui?
El zâmbi.
- Jur pe ce am mai sfânt. Până când vom fi bătrâni şi cărunţi.
-Atunci, presupun că pot recunoaşte şi eu că te iubesc cu toată
inima, mintea şi trupul meu.
îl sărută suficient de pasional, încât în el să izbucnească iarăşi
dorinţa.
Când însă încercă să o sărute mai adânc, ea se îndepărtă.
- Dar Helen? întrebă ea, ezitând.
- Ce e cu ea?
-A i spus că nu vrei să iubeşti din nou, din cauza ei.
- Ca să o citez pe sora mea genială: „Nu tu alegi iubirea; iubirea
te alege pe tine. Nu ai nici un cuvânt de spus sau vreo posibilitate să
te aperi şi, când se întâmplă, rezistenţa este inutilă“. M-am luptat
din greu să îţi opun rezistenţă, fără succes. îi ridică bărbia, emoţia
sufocându-1 pur şi simplu. în ultimele zile, am aflat că trecutul
nu trebuie să eclipseze viitorul, fiindcă e posibil să sfârşeşti ca
Bonham - blocat în trecut, care este un loc periculos pentru a trăi.
Am fost blocat în trecut mult prea mult timp. Am iubit-o odată pe
Helen, e adevărat, dar am a lăsat-o în cele din urmă acolo unde îi
este locul. Tu eşti prezentul şi viitorul meu, femeia cu care vreau
să am copii, femeia pe care o iubesc. Eşti soarele meu care răsare
şi luna mea plină. Eşti tot ce am nevoie şi nimic din ce am avut
vreodată până acum.
276
Un duce su9 acoperire

Zâmbetul ei cochet îi săgetă inima. Se gândi că ar fi putut să nu-1


mai vadă vreodată.
înainte să o poată săruta, ea îi îndreptă lavaliera aşa cum ar face
o soţie.
- Se pare că am spus adevărul, în cele din urmă, când i-am spus
lui Grey, cu un an înainte, despre interesul meu faţă de un poet.
Eşti mai poet decât credeam, iubirea mea.
-A sta demonstrează cât de mult mă subestimezi, zise el ridi­
când o sprânceană. Nu sunt doar un duce sub acoperire, să ştii.
- Nu, într-adevăr. Eşti şi un trăgător excelent şi un iubit minu­
nat. Deşi nu am avut suficientă experienţă în sensul ăsta. Poate
trecem puţin la partea practică mai târziu, după ce pleacă dom­
nul Fitzgerald?
Sângele i se înfierbântă doar la gândul acela.
- Ştii ce se spune, scumpa mea soţie. Practica te învaţă.

277
Decembrie 1809

Vanessa nu ştia dacă putea supravieţui petrecerii de Crăciun de


la Armitage Hali. Conform relatărilor lui Sheridan, trecuseră ani
buni de când nu mai văzuse atâta lume la un loc. Pentru Vanessa,
care nu mai fusese niciodată gazda unei reuniuni atât de mari şi
nu participase la petreceri care să aibă mai mult de patruzeci de
invitaţi, grandoarea aceea o copleşea.
în timp ce majoritatea oaspeţilor făceau parte din familie, ea
şi Sheridan mai chemaseră şi câţiva dintre prietenii apropiaţi ai
ducesei văduve, pentru a-i ridica moralul după şocul pe care-1
simţise la aflarea faptului că domnul Bonham îi urmărise în mod
sistematic pe bărbaţii pe care ea îi iubise. Tactica Vanessei părea să
aibă succes, deoarece ducesa văduvă se arăta dispusă să o ajute şi
chiar şi mai disponibilă să se converseze cu oaspeţii.
Trioul însărcinatelor, aşa cum Vanessa le numea pe cele trei
femei din familie, promiseseră că o vor ajuta şi ele. Dar în urmă
cu trei săptămâni se născuse bebeluşul lui Beatrice, iar gemenii lui
Gwyn se născuseră cu o săptămână în urmă, aşa că mai rămăsese
doar Cass, care, din fericire, avea să nască anul următor. Cumnata
Vanessei, Cass, avea talent în ceea ce priveşte decorarea şi organi­
zarea, astfel încât Vanessa contă pe ea destul de mult. în plus, Cass
şi Heywood locuiau chiar peste drum, iar Vanessa se împrietenise
foarte repede cu ei.
Cass se apropie de locul în care Vanessa stătea la o masă şi făcea
coroniţe de vâsc pentru decoraţiunile de Crăciun. Voia să aibă cât
mai multe, câte una pentru fiecare hol şi salon din conac.
- Lady Hornsby vrea să stea în dormitorul care se învecinează
cu cel al lordului Lisbourne. Eşti de acord? De asemenea, soacra
noastră l-a pus pe unchiul tău în camera învecinată cu a ei, dacă
279
Sabrina Jejjries

este în regulă. Cass ridică o sprânceană. în stilul ăsta, petrecerea


riscă să ajungă în paginile tuturor ziarelor de scandal.
-Nu-mi pasă. Nu mă interesează cine cu cine se învecinează,
atât timp cât nu-mi cer să schimb aşternuturile când pleacă, dacă
ştii ce vreau să spun.
Cass izbucni în râs.
- Eşti cam îndrăzneaţă!
- Mă străduiesc. De ce crezi că Sfântul Sheridan s-a căsătorit cu
mine? Avea nevoie de cineva care, din când în când, să-i ştirbească
aura de sfânt.
Vanessa se opri din ceea ce făcea, pentru a analiza repartizarea
camerelor în casă.
-Va trebui să mut alte persoane. Mătuşa şi vărul tău vin? Plă-
nuiam să o pun pe Lady Hornsby în apartamentul acela drăguţ din
aripa de est, dar, dacă trebuie să schimb camerele, apartamentul
ar fi perfect pentru rudele tale, deşi aş putea să jur că până ieri nu
a mai făcut nimeni curat acolo de ani întregi.
- Nu, nu vor veni, clătină Cass din cap. Kitty organizează, la rân­
dul ei, o petrecere la Londra. Mă cutremură gândul la cum va ieşi.
Nu se pricepe la lucrurile astea ca noi două.
-Am ajuns! răsună o voce veselă în spatele ei. Desigur, nepermis
de devreme, dar am crezut că putem fi de ajutor.
Vanessa sări de pe scaun şi se ţopăi de bucurie.
- Gwyn! Nu mi-a spus nimeni că vii. Abia ai născut gemenii, cum
de călătoreşti? Şi tu, Beatrice! Le îmbrăţişă pe amândouă. Nu pot
să cred că aţi venit! Apoi, făcu un pas înapoi şi se încruntă la ele.
Nu ar fi trebuit să veniţi. Sunteţi sigure că faceţi faţă?
- Chiar ai crezut că puteam rata marea ta petrecere? spuse
Beatrice. Nici să nu te gândeşti! în plus, soţii noştri ne-au înne­
bunit cu grija lor faţă de sănătatea noastră. M-am săturat să beau
lapte cu mirodenii. Abia aştept să beau nişte lichior de pere, din cel
pe care îl preparaţi voi.
-N u îl prepar eu, spuse Vanessa sec, deşi, din felul în care
Sheridan îi laudă virtuţile, ai crede că stoarce chiar el perele.
- Ce este în neregulă cu o băutură bună din lapte? întrebă Cass.
îmi plac şodourile. Noi am primit un set pentru şodouri la nuntă,
iar bucătarul nostru îl foloseşte destul de mult.
280
—- ‘lin duce sui) acoperire -

- Dacă vreau medicamente, iau medicamente, spuse Gwyn, dacă


vreau o băutură alcoolică sau un desert, beau nişte vin sau mă bu­
cur de un syllabub1. Nu vreau să combin medicamentul cu băutura.
- Deşi nu am repulsia lui Gwyn faţă de şodou, nici eu nu vreau
şodou în fiecare zi, de două ori pe zi, credeţi-mă! Beatrice inspiră
adânc. Este minunat să fii din nou acasă! Sau ceea ce a fost ca o
casă pentru mine, timp o vreme. Te-ai decis ce faci cu privire la casa
văduvei? Grey este mai mult decât fericit să v-o pună la dispoziţie
şi să faceţi ce vreţi cu ea, tu cu Sheridan.
- De fapt, cred că ducesa-mamă va locui acolo, zâmbi Vanessa.
Ceea ce este minunat, pentru că asta înseamnă că ne va fi în preaj­
mă. Desigur, unchiul meu ar putea să aibă un cuvânt de spus în
această privinţă.
-A r fi minunat. îmi place unchiul tău. Gwyn aruncă o privire
prin salon. Unde este Olivia?
Vanessa râse.
- Probabil încercă să transforme lichiorul de pere în vin sau să fo­
losească cerneală şi acid sulfuric pentru a topi fierul. Doar Dumnezeu
ştie. Femeia asta e pasionată de ceea ce face, iar de când a ajuns ieri,
împreună cu Thorn, e sigur absorbită de vreun experiment.
- Ei bine, spuse Gwyn confidenţial, i-am adus un cadou.
- Ce fel de cadou? întrebă Cass.
-Veţi afla când eu şi Joshua i-1 vom da, spuse Gwyn. Ce faci
acum? Te putem ajuta?
- Cu siguranţă, mi-ar prinde bine ajutorul oricui, spuse Vanessa.
Am făcut coroniţe din vâsc pentru toate holurile şi saloanele, pen­
tru sala de mese şi sala de mic dejun. Mai am vreo zece de terminat.
- Doamne, sunt foarte multe coroniţe de vâsc. Beatrice se aşeză
lângă Vanessa şi luă o bucată de panglică. Dar îmi place să le fac.
- Pare distractiv. Gwyn se aşeză de cealaltă parte a mesei, lângă
locul în care lucra Cass mai devreme. Nu am făcut-o însă niciodată,
aşa că va trebui să-mi arăţi cum. Şi unde sunt bărbaţii, oricum?
Doresc să-mi văd fraţii, puşlamalele astea care nu mi-au scris nici
o scrisoare de când i-am văzut ultima dată.
1 Un desert rece din lapte sau sm ântână, bătut cu zahăr, vin şi suc de lămâie.

281
SaBrina Jejjries — -

- Nu vor să intre în raza noastră vizuală, spuse Vanessa, ca nişte


bărbaţi inteligenţi ce sunt.
Toate femeile râseră.
-Ar trebui să apară dintr-un moment în altul, spuse Cass, alătu-
rându-se la masă. Au plecat la vânătoare de potârnichi. Bărbaţilor
le plac armele.
- Ş i potârnichile, spuse Beatrice. Sau, cel puţin, aşa a făcut
Joshua întotdeauna. Nu aveţi idee în câte potârnichi am tras eu
pentru fratele meu. Asta este, cu siguranţă, un avantaj al căsătoriei
cu un duce.
- Din fericire, spuse Gwyn, eu nu am fost forţată să împuşc po­
târnichi pentru Joshua. Soţul meu se pricepe la asta mai bine decât
oricine şi nu-mi cere aşa ceva.
-D etest să trag cu arma, spuse Vanessa cu o voce joasă. Mi-a
făcut destul rău doar să fiu martoră la momentul în care domnul
Bonham a fost împuşcat.
Gwyn o strânse în braţe.
-Te înţeleg perfect, mai ales că am fost martoră, la rândul meu,
la uciderea acelui nemernic de Lionel. Făcu o grimasă. Deşi, sincer,
aş fi preferat să-l împuşc eu însămi după câte mi-a făcut.
- Să nu mai vorbim prin câte l-a obligat pe fratele meu să trea­
că, spuse Beatrice. Revenind la domnul Bonham, cum a depăşit
mama-soacră momentul? La un moment dat, ne-am gândit cu toţii
că ea s-ar fi putut căsători cu nenorocitul acela.
-Beatrice! spuse Cass, uimită de folosirea cuvântului „nenorocit“.
- Ce s-a întâmplat? Nu-mi spune că nu ţi-a venit să foloseşti
acest cuvânt, referindu-te la el, cel puţin o dată în ultima lună.
-Eibine... spuse Cass.
- Ducesa văduvă a fost destul de tăcută în legătură cu întreaga
situaţie, spuse Vanessa, pentru a evita alte discuţii referitoare la
blestemul care plana asupra familiei, dar nu într-o măsură care să
ne îngrijoreze. Cred că povestea asta i-a stârnit mai multe amintiri
despre prima ei dragoste şi despre prima ei căsătorie îngrozitoare,
îmi pare rău, Beatrice. Ştiu că vorbim acum despre tatăl lui Grey.
- Nu mă deranjează şi ştiu că nici lui Grey nu-i pasă. Dacă dom­
nul Bonham nu i-ar fi otrăvit tatăl, nici unul dintre noi probabil nu
s-ar fi întâlnit vreodată.
282
—-- lin duce sui) acoperire

-Sau nu s-ar fi născut. Gwyn se încruntă. O, să nu vorbim des­


pre asta!
- Sper că banii pe care i-a furat vor fi returnaţi clienţilor lui, spu­
se Beatrice. Din ceea ce am citit în ziare, nu a delapidat doar de la
familia Armitage.
- Din păcate, acest lucru s-a dovedit a fi adevărat, spuse Vanessa
în timp ce lucra. In câteva cazuri, el de fapt a falsificat semnătura
clientului, aşa că, dacă ar fi trăit, ar fi fost oricum spânzurat pentru
aceste infracţiuni, chiar înainte să-i fie investigate crimele.
- Joshua mi-a spus că acele crime, spuse Gwyn, dacă ar fi fost
judecate în mod singular, probabil nu s-ar fi dovedit suficiente în­
cât să fie pedepsit, dar analizate împreună ar fi însemnat aproape
sigur condamnarea lui. Cât de inteligent din partea lui Sheridan să
descifreze „accidentele“ drept crime, de la bun început. Dacă nu ar
fi fost el...
-Acea lipitoare ar fi încercat în continuare să distrugă familia,
spuse Vanessa. Să acordăm Cezarului ce-i al Cezarului!
-Voi fi prima care o va face, spuse Beatrice. Dar Sheridan este
în siguranţă acum? Presupun că nimeni nu îl va pune sub acuzare
pentru moartea domnului Bonham, dar nu sunt sigură. Am încer­
cat să aflu asta de la Joshua, dar el nu voia să vorbească în timp ce
eram însărcinată. Este cel mai lipsit de talent scriitor de epistole
din istoria scrierii epistolare, mai ales când vine vorba să-i scrie
surorii sale.
- Judecătorul a considerat că este vorba despre circumstanţe
atenuante, spuse Vanessa, deoarece Sheridan m-a salvat de la o
moarte aproape sigură.
Nu va uita niciodată teroarea din ochii lui din după-amiaza ace­
ea, când a văzut-o prima dată în strânsoarea domnului Bonham.
Expresia lui arăta o determinare atât de mare de a o salva, în­
cât Vanessa ştiu că va face tot ce-i va sta în putinţă pentru asta.
Amintindu-şi expresia de pe chipul lui, încă mai simţea un val de
căldură care-i învăluia inima.
- în ceea ce priveşte banii, continuă ea, ţine exclusiv de pro­
blemele de legalitate, dar, dacă există o înţelegere în procesul civil
intentat împotriva proprietăţii domnului Bonham, atunci putem
avea parte de o compensaţie financiară din această direcţie, mai
283
Sabrina Jeffries

ales că nu are nici un moştenitor. Acum, parcurg la pas toate re­


gistrele contabile pentru a afla unde sunt cele mai mari pierderi,
pentru a le putea invoca în cazul în care ne vom decide să inten­
tăm un proces civil. Legă o bucată de sârmă la capătul unei ramuri
de vâsc. Din fericire, Sheridan este convins că, dacă nu ar fi fost
înşelăciunile la care a recurs domnul Bonham faţă de familia sa,
falsificând registrele şi delapidând din banii noştri, ne-am fi recu­
perat banii chiar şi fără a semna o înţelegere, iar eu împărtăşesc
din optimismul lui.
Cass le privi pe toate.
- Credeţi că domnul Bonham a vrut în mod sincer să o curteze
pe ducesa văduvă? Vreau să spun, dacă nu era nimeni care să-i moş­
tenească câştigurile obţinute ilegal, de ce să mai lupte?
- Nu ai fost acolo, Cass. Vanessa se cutremură, amintindu-şi cu­
vintele dure ale domnului Bonham adresate ducesei văduve. Cred
că, dacă ar fi putut-o ucide chiar acolo, ar fi făcut-o. El voia să o
distrugă pe ea şi pe toţi urmaşii ei. Dacă ar fi fost nevoit să extragă
întreaga sevă financiară a familiei Armitage, ar fi făcut-o.
-Atunci, slavă cerului că s-a dus, spuse Gwyn luminată la faţă.
Nu vreau să-i mai dăm nici o putere de dincolo de mormânt, discu­
tând chiar şi un singur minut mai mult despre el. De acord?
- De acord, spuse Vanessa din tot sufletul. Acum trebuie să au­
zim de copii. I-aţi adus pe toţi? L-aţi adus pe vreunul cu voi?
- Sunt aici cu toţii, spuse Gwyn, legând o panglică în jurul unei
ramuri de vâsc, mai ales că, atât Beatrice, cât şi eu, încă îi alăptăm.
- Nu vom avea o doică pentru micul Maurice, spuse Beatrice cu
fermitate.
- Nici pentru micuţii Isabel şi Andrew, spuse Gwyn. Chiar dacă
alăptarea amândurora mă omoară. Dar o pot face.
-Totuşi, nu vor fi probleme, spuse Beatrice. Ne-am adus doicile
cu noi.
-Apreciez asta, spuse Vanessa. De aceea am deschis grădina şi
am făcut curat. Pentru orice eventualitate.
în acel moment, Olivia intră în salon.
-Vanessa, ai aqua regia? Când grupul izbucni în râs, fata se opri.
O, toată lumea este aici! Ce drăguţ!
284
— lin duce sui) acoperire

- V-am spus că vom face un experiment, le spuse Vanessa celor­


lalte, înainte de a se întoarce spre Olivia. Tu ce ai de gând să faci cu
aqua regia, asta în cazul în care aş avea ceva, dar nu am?
- Să dizolv aurul. Mama nu crede că este posibil.
- Aveţi aur de care vă puteţi lipsi pentru a-1 dizolva?
- Nu, dar mama are un lanţ rupt, pe care aş putea să-l folosesc.
Olivia oftă. Deşi, probabil că nu este înţelept să o faci fără echi­
pament de laborator. Nu aveţi recipiente sau altceva de acest gen
pe aici?
Când ultima întrebare fu pusă pe un ton plin de optimism,
Vanessa clătină din cap, încercând să-şi stăpânească amuzamentul.
- Singurele flacoane pe care le vei găsi la moşie sunt cele pe care
bărbaţii le-au umplut cu coniac şi le-au luat cu ei la vânătoare.
- Cât de mult aţi paria că atât flacoanele, cât şi tolbele de vâ­
nătoare vor fi aduse înapoi goale? spuse Beatrice, făcându-i semn
lui Gwyn.
- Soţul meu se va întoarce cu tolba plină, îţi garantez, spuse Cass.
- Ei bine, ştim cu toţii că Thorn nu va împuşca nimic, spuse
Olivia şi se aşeză la masă de cealaltă parte a Vanessei, şi că îi place
să bea puţin coniac, aşa că voi paria pe un lanţ de aur rupt că soţul
meu, mai mult ca sigur, se va întoarce şi cu fiola, şi cu tolba goală.
- Voi paria pe unul dintre gemeni că Sheridan se va întoarce cu
tolba plină, spuse Gwyn.
Se uitară la ea mirate.
- Glumesc. Ei bine, în mare parte. Ăştia doi nici măcar nu dorm
în acelaşi timp. Aţi încercat vreodată să alăptaţi doi prunci deoda­
tă? Nu este uşor, vă asigur.
- Soţia mea se plânge iar de alăptare? se auzi Joshua din prag.
-întotdeauna o s-o fac, spuse Gwyn, în timp ce soţul ei se apro­
pie să o sărute pe frunte. Deci, am putea să-i oferim Oliviei cadoul?
-Aşteptaţi până când soseşte Thorn.
De parcă cuvintele l-ar fi invocat în mod magic, Thorn spuse
din prag:
-Am auzit că numele mi-a fost luat în derâdere?
Camera se umplu de bărbaţi îmbrăcaţi în vestoane, care dădeau
din picioare pentru a-şi pune sângele în mişcare şi luptându-se
pentru o obţine un loc cât mai aproape de foc. Slavă Domnului că
285
—Sabrina Jeffries

Vanessa nu-i lăsase pe servitori să aşeze covorul cel bun înainte


ca bărbaţii să termine vânătoarea.
Grey se infîltră în mijlocul tuturor.
- Sheridan, unde îţi ţii coniacul?
- Ia o gură de la mine, spuse Thorn şi-i întinse lui Grey sticla lui.
- Cred că sunt mândra deţinătoare a unui lanţ rupt, îi spuse
Gwyn Oliviei.
- Grey nu a băut încă din asta, spuse Olivia. Desigur, a deschis-o
şi i-a dat-o înapoi, apoi s-a încruntat spre Thorn. E goală.
- Ştiu, spuse Thorn, zâmbind spre fratele său mai mare, care arun­
că sticla spre el.
Thorn se lăsă în jos, iar sticla îl lovi pe Sheridan în spate.
- Ce naiba? strigă Sheridan şi aruncă sticla înapoi la Thorn, care
se feri din nou.
Sticla lovi masa, dezmembrând o jumătate de ramură de vâsc
pe care fetele urmau să o împletească. Tocmai atunci intră ducesa
văduvă şi strigă:
- Băieţi, băieţi! Fiţi cuminţi!
Fiii ei se opriră şi izbucniră în râs. între timp, soţiile lor dădeau
ochii peste cap. Gwyn aruncă o privire spre Joshua şi dădu din cap.
Apoi se ridică şi bătu în masă
cu sticla până când captă atenţia tuturor.
- Soţul meu şi cu mine avem un cadou pentru Olivia.
Thorn se uită la Olivia, care ridică din umeri.
- încă nu este Crăciunul, spuse Sheridan.
-Atunci îl vom numi un cadou de Crăciun în avans, spuse Gwyn.
Joshua? Vrei să faci onorurile?
Atunci văzură că ascundea ceva în mâna stângă. Arăta ca un ziar.
Era o copie a Cronicii artelor şi ştiinţelor.
Thorn îl luă primul şi zâmbi. Dar, în timp ce Joshua se îndrepta
spre ea pentru a-i da copia, Olivia părea surprinsă.
- De ce? Mulţumesc, spus ea şi-l puse pe genunchi. Apreciez
acest jurnal.
- Dragă, spuse Thorn, deschide-1 la secţiunea dedicată ştiinţei
şi citeşte.
Citi uimită.
286
—- TIn duce sui) acoperire

- L-au preluat! Au publicat articolul meu! Sări în sus pentru a-1


îmbrăţişa pe Joshua. O, mulţumesc, mulţumesc!
Alergă în jurul mesei să o îmbrăţişeze pe Gwyn.
- Ei bine? spuse Sheridan, schimbând o privire plăcută cu
Vanessa. Cel puţin, spune-ne titlul.
Ţinu hârtia în faţa ei şi citi cu voce tare:
- „Utilizarea sulfurii de hidrogen şi a acidului clorhidric în scopul
detectării criminalistice a prezenţei arsenicului într-un cadavru.
Redactat de ducesa de Thornstock“. Apoi, în stilul caracteristic
Oliviei, aceasta se adresă către toată lumea: vă mulţumesc tuturor
pentru că m-aţi ajutat să ajung în acest moment.
Toată lumea aplaudă şi se bucură de succesul ei, emoţie care adu­
se lacrimi în ochii Vanessei. Familia trecuse prin atâtea încercări, şi
totuşi se preocupau atât de mult unii de alţii şi de soţiile fiecăruia
dintre ei.
Olivia se duse să tragă mânecile suflecate ale hainei lui Thorn.
-Acum, spune-le care sunt noutăţile tale.
- Prostii, spuse Thorn, printr-un gest de o modestie care nu-i era
caracteristică. Este momentul tău.
-Atunci le spun eu, zise Olivia. Thorn a scris o piesă de tea­
tru. Este o poveste foarte inteligentă, foarte înţeleaptă, despre doi
dramaturgi războinici. Va fi pusă în scenă chiar cu numele său în
dreptul autorului.
- Deci, strigă Vanessa, nu mai publici sub pseudonimul lui
Juncker?
Când soţul ei îi spusese despre „înţelegerea“ dintre Juncker şi
Thorn, abia dacă erau căsătoriţi de o săptămână.
- De unde ai ştiut? Thorn se încruntă la Sheridan. I-ai spus.
- Doar pentru că mi-am dat seama că toţi ceilalţi deja ştiau, spu­
se Sheridan.
- Mamă? întrebă Thorn.
- îmi pare rău, fiule, dar nu a fost nevoie să văd mai mult de o
piesă să-mi dau seama că tu ai scris-o, spuse ea.
- Grey? întrebă Thorn.
Grey râse.
- Chiar ai crezut că eu şi Beatrice nu am observat comporta­
mentul tău din ziua în care am discutat despre piesele lui „Juncker“
în trăsură?
287
Sabrina Jeffries

- Ştiai că eu deja ştiam, spuse Gwyn. Ceea ce înseamnă că şi


Joshua ştie.
- Doamne, spuse Thorn, trecându-şi degetele prin păr. Juncker
o să mă omoare.
- îl plăteşti pentru asta, spuse Joshua. Nu ar trebui să-i pese.
-Exact. Sunt principala lui sursă de venit. Şi lui îi place foarte
mult să fiu autorul pieselor lui Felix.
- Bănuiesc că îşi va reveni, spuse Olivia râzând. Ultima dată
când am vorbit cu el, lucra la ceva nou. în plus, suntem familia ta.
îţi vom păstra secretul.
Când Thorn se uită pieziş la ea, toţi ceilalţi râseră.
- Unde este Juncker, oricum? întrebă Vanessa. A fost invitat.
- O, am uitat să-ţi spun, zise Sheridan, nu va fi aici până de
Crăciun.
Vanessa miji ochii spre soţul ei.
Sheridan ridică mâinile.
- Jur! Nu va fi aici până săptămâna viitoare.
Grey se apropie şi se uită pe masă.
- Oricum, ce sunt toate acestea?
- Facem decoraţiuni din ramuri de vâsc, spuse Olivia în timp ce
se întorcea să se aşeze la masă. Vanessa le vrea pretutindeni.
- Bună idee, spuse Thorn şi veni să stea lângă soţia lui. Sunt
pentru decoraţiunile din ramuri de vâsc. Deci, cum se fac?
-O să faci tu o decoraţiune din ramuri de vâsc? întrebă sceptică
soacra Vanessei.
- De ce nu?
Ceilalţi bărbaţi se priviră. Grey spuse:
- într-adevăr, de ce nu?
Apoi se înghesuiră cu toţii în jurul mesei, alături de soţiile lor,
şi începură să culeagă crenguţe şi sârmă şi panglică. Nu prea aveau
scaune, aşa că Vanessa se ridică şi spuse:
- Oricum, eu am câteva probleme de rezolvat, în calitate de gazdă.
în plus, simţea cum ochii i se umplu de lacrimi. Nu voia să se
pună într-o situaţie stânjenitoare de faţă cu ceilalţi. Se grăbi să iasă
din cameră, dar nu ajunse prea departe pe hol înainte ca Sheridan
să o ajungă din urmă.
288
—■Un duce sub acoperire

- Vanessa, eşti bine? o întrebă când o surprinse ştergându-şi


ochii cu batista.
- Sunt bine, reuşi să spună printre lacrimi. Se întoarse unde se
afla el, chiar lângă salon. Se uită înăuntru. Este atât de frumos! Nu
am avut niciodată o astfel de familie.
-Acum o ai, spuse el zâmbind, în timp ce-i lua mâna într-a lui.
îşi şterse ochii încă o dată.
- Nu te deranjează că vei fi nevoit să o suporţi pe mama de dra­
gul meu?
- Deloc. O meriţi.
Stăruiră puţin, savurând momentul.
-Ai avut dreptate, să ştii, continuă. „Să te fereşti de iubire pen­
tru a evita durerea este ca şi cum ai refuza să călăreşti de teamă să
nu cazi. „ Unele lucruri merită orice durere sau disconfort pe care ţi
l-ar putea aduce. Pentru că ceea ce oferă este mult mai plăcut decât
ne putem imagina.
în timp ce el îi cuprindea cu braţul talia, ea zâmbi spre noua ei
familie.
Cu siguranţă, era mult mai bine.

289

S-ar putea să vă placă și