Inecul si diatomeele

Diatomeele sunt un grup de alge , in special microalge, gasite in oceane si soluri ale lumii.
Diatomeele vii reprezinta o parte semnificativa a biomasei Pamantului: genereaza aproximativ 20 până la
50% din oxigenul produs pe planeta in fiecare an, preiau in fiecare an peste 6,7 miliarde de tone metrice de
siliciu din apele in care traiesc și constituie aproape jumatate din materialul organic gasit în oceane.
In domeniul medicinei legale si in criminalistica, este dificil sa se determine daca un cadavru a fost
gasit in apa in urma innecarii sau daca a fost lasat acolo, cauza mortii fiind alta.
Testarea diatomeelor este de mare ajutor in acest aspect.
O moarte prin innec are caracteristici specifice: piele palida, si sialoree/ sputa in cavitatea bucala sau
nas. Totusi, aceste semne postportem dispar cu descompunerea accelerata, atunci cand un corp sta cufundat
in apa pentru o lunga perioada de timp, facand mai dificila identificarea cauzei mortii.
Inecul reprezinta o forma de asfixie din cauza aspirarii fluidelor in caile aeriene.

Fazele inecului:

-apneea voluntara poate dura un timp variabil pana cand acumularea de dioxid de carbon in sange
ajunge la un nivel la care va stimula centrul respirator si inspirul involuntar , cu acumularea inevitabila de
volume mari de apa in plamani
-inghitirea apei , tuse, vomismente si pierderea constiintei progresiv
-intrarea in stare de inconstienta si convulsiile preced stopul respirator , care este urmat de
insuficienta cardiaca si anoxie cerebrala ireversibila

Cauzele mortii in inec sunt fie inhalarea unui volum

mare de apa, fie stopul cardiac ca rezultat al inhibitiei
vagale rezultate din contactul pielii ,urechii, faringelui
sau laringelui cu apa rece.

Semne de imersie:
-macerarea pielii in zonele keratinizate(palme, talpi,
degete) , unde suprafata devine brazdata, pala si
imbibata cu ap( pielea spalatoarei de vase- Figura 1).
-cutis anserina( piele de gaina)- cauzata de
rigiditatea ce afecteaza muschii erectori ai firului de par
Figura 1 -noroi, nisip, alge pot fi prezente pe corp sau in
corp
-leziuni postmortem realizate de animale pradatoare

Diagnostic diferential:
Se face diagnostic diferential intre leziunile aparute inainte de deces sau dupa deces

Determinarea duratei imersiei in clima temperat continentala:

-daca nu exista incretituri ale pulpelor degetelor - mai Putin de cateva ore
-degete incretite, palme si talpi- o jumatate de zi pana la 3 zile
 -descompunere incipienta, de obicei la nivelul extremitatii cefalice si gatului- 4-10 zile
-edematierea tegumentului fetei si balonarea abdominala, modificari la nivelul venelor si
descuamarea epidermului pe palme si talpi-2-4 saptamani
-pierderea musculaturii si expunerea scheletului- 1-2 luni

Semne de inec la autopsie:

In primele minute dupa scoaterea cadavrului din apa, la nivelul orificiilor respiratorii superioare si in
jurul gurii se constată spuma alba, foarte densa – ciuperca înecaţilor. Producerea acesteia se datoreşte
patrunderii apei în caile respiratorii, care irita mucoasa laringelui, traheei şi a bronhiilor. Organismul
raspunde prin secreţie excesiva de mucus, bogat în proteine, care se amestecă cu apa, in special in fazele de
tuse reflexa şi respiratie convulsiva, rezultand spuma densă.
Marirea volumului plamanilor (emfizem hidroaeric
pulmonar), amprentele costale pe suprafaţa lor,
pastrarea amprentelor dupa presiune cu degetele,
acoperirea parţiala a inimii cu marginile pulmonare
rotunjite, sunt semnele frecvent întâlnite în cazurile
de deces prin inec. Marirea volumului plămânilor se
produce în faza dispneica şi se datoreşte rupturilor
septurilor alveolare.

Prezenta sub pleura a unor pete albastrui cu margini

neclare - petele Paltauf (Figura 2) - este un semn
caracteristic pentru inec in apa dulce. Aceste pete
sunt rezultatul patrunderii apei in reteaua vasculara,
diluării sangelui şi a distrugerii eritrocitelor. Multi
autori consideră existenta de lichid in cavitatea
pleurala şi peritoneala, precum si in tubul digestiv
(stomac, intestine), drept semn caracteristic pentru
inec. Aceste semne apar in timp si la cadavre
Figura 2 aruncate în apa. Sunt cunoscute si alte semne de
deces prin inec, care se stabilesc prin examene de
laborator. In primul rand trebuie amintita constatarea
microalgelor (planctonului) din apa, care patrund în sange si organe.

In timpul inecului, pe langa lichidul care intra in circulatie prin alveole, isi fac loc si mici particule
din apa, incluzand microorganisme, sa patrunda in diferite organe, depozitandu-se in capilarele acestora.
Dintre aceste particule, un grup de alge unicelulare, diatomeele, raman in tesuturi o perioada mai lunga de
timp. Peretele lor celular captusit cu silice este acido-rezistent, facand separarea lor de tesuturile
inconjuratoare mai facila( metoda folosita pentru prima data in 1904).

Medicii patologi legisti deosebesc speciile de diatoame prin examinarea morfologiei lor vizual. In
unele situatii, specii unice anumitor habitate pot fi folosite ca dovezi pentru a confirma scenariul crimei
pentru ca nu pot fi ascunse de suspecti, desi acest lucru nu este general valabil, pentru ca majoritatea
diatomeelor difera de la un mediu acvatic la altul.
Este benefica testarea abundentei diatomeelor din tesuturi, deoarece se poate compara cu cea din
probele apei suspectate.
 Detectia diatomeelor prin digestia chimica traditionala:

Peretii diatomeelor sunt compuse din dioxid de silicon , numit frustula, care nu este distrus cu
usurinta in mediu acid.Aceasta imbunatateste posibilitatea de vizualizare a diatomeelor cand tesuturile
umane sunt indepartate prin metode chimice( centrifugare repetata , vizualizare microscopica a
microorganismelor).Desi este o metoda aceesibila, digestia excesiva poate duce la distrugerea stucturilor
diatomeelor , aparand astfel rezultatele fals-negative.
Numeroase metode de digestie chimica au fost propuse, amintim digestia realizata de proteinkinaza
K [1] ce a oferit rezultate bune, insa prezinta dezavantajul unui cost ridicat.Au mai fost testate digestia cu
HCl, papaina.
Kakizaki et al. [2] au folosit papaina pentru extragerea diatomeelor din plamani, rinichi si ficat.
Initial, au asigurat determinat conditiile optime digestiei, apoi procedeul a fost aplicat la 80 de probe de tesut
de la 20 de inecati.Papaina a dizolvat suficient toate organele si a permis vizualizarea clara a diatomeelor,
desi solubilizarea papainei a fost inferioara substantelor mai acide.Diatomeele se pot extrage din tesuturi
dupa 3-5 ore. Avantajul procedurii il reprezinta costul mai scazut decat al proteinkinazei K.

Testarea diatomeelor bazata pe secventierea ADN :

Secventierea ADN este o metoda ce permite determinarea secventei nucleotidice a unei molecule de
ADN si are capacitatea specii diferite utilizand markeri genetici.In comparatie cu metoda de diagnostic ce
foloseste digestia chimica, testarea diatomeelor utilizand secventierea are sensibilitate mai mare si este mai
usor de utilizat.
Printre studiile efectuate in acest sens, se numara si acela al lui de Evelin Racz et al.[3] ,
in care s-a folosit metoda PCR pentru extragerea ADN-ului postportem din splina si apa de la locul
inecarii.Au fost prezentate astfel, cazuri de inec in care testare diatomeelor si apa au fost negative. In fiecare
caz insa, prezenta ADN-ului fitoplanctnonului a sustinut diagnosticul de inec la autopsie, chiar in absenta
vizualizarii diatomeelor.

Concluzii:

Un corp gasit in apa poate sa ajunga acolo daca s-a produs prin inec sau daca a fost lasat in apa dupa
deces. Digestia chimica traditionala ramane metoda ,,gold standard” de diagnostic a decesului prin inec.
Prezenta diatomeelor in organe si tesuturi confirma ca decedatul a suferit o moarte prin inec
.Aditional, diatomeele sunt specifice apelor in care traiesc, astfel medicii legisti pot compara abundenta
diatomeelor din tesutul uman cu aceea din apa, pentru a determina locatia aproximativa a inecului.
Bibliografie:

1. Ming M, Meng X, Wang E. Evaluation of four digestive methods for extracting diatoms. Forensic Sci
Int. 2007 [PubMed]
2. Kakiizaki E, Sonoda A, Shinkawa N, et al. A new enzymatic method for extracting diatoms from organs
of suspected drowning cases using papain: Optimal digestion and first practical application. Forensic Sci
Int. 2019 [PubMed]
3. Racz E et al. PCR-based identification of drowning: four cases reports. Int J Legal Med. 2016 [PubMed]
4. https://link.springer.com/referenceworkentry/10.1007%2F978-1-61779-058-4_16
5. https://usmf.clan.su/_ld/1/114_Medicina_Legala.pdf
6. https://www.researchgate.net/publication/223959076_Eponyms_in_forensic_pathology
7. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7476611/#CIT0007