Metodele didactice utilizate la Geografie,

ştiinţe, cunoaşterea mediului

 “ Metoda este drumul, calea care conduce la găsirea adevărului. “ ( I. Cerghit,
1976). În procesul de învăţământ , învăţătorul şi elevii acţionează prin intermediul unor
metode de predare şi respectiv de învăţare.
În viziunea principiului didactic al participării conştiente şi active a elevilor la
propria lor instruire, metodele de învăţământ constituie elemente de lucru cu ajutorul
cărora elevii dobândesc cunoştinţe, priceperi, deprinderi, fie sub îndrumarea directă a
învăţătorului, fie în mod independent, dezvoltându-ţi potenţialul creator.
Atfel spus, metoda desemnează o cale pe care învăţătorul o urmează pentru a ajuta
elevii să găsească ei înşişi o cale proprie de parcurs în vederea aflării ( descoperirii) unor
noi adevăruri, consemnate în noi cunoştinţe, în forme comportamentale.
După cum acţiunea de predare sau cea de învăţare cuprinde mai multe operaţii
ordonate într-o anumită logică, tot astfel, metoda include în componenţa ei o suită de
procedee care pot însoţi fiecare operaţie.
De aceea « metoda mai poate fi definită şi ca un ansamblu organizat de
procedee » ( I. Cerghit, - metode de învăţământ1976).
Relaţia între metodă şi procedeu este dinamică şi anume : metoda poate deveni
procedeu în contextul altei metode sau, un procedeu poate fi ridicat la rang de metoda

Funcţiile metodelor
Funcţiile metodelor de învăţămant sunt:
-funcţia instrumentală se referă la utilizarea metodelor ca instrumente de instruire ;
-funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de cunoaştere şi achiziţii pentru
elevi ;
-funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe în exersarea capacităţilor
intelectuale,afective şi volitive.
Oricare ar fi metoda de învăţămant utilizată,ea trebuie să activeze elevii ,adică să-i
antreneze la elaborarea conceptelor sau noţiunilor geografice fie prin activitatea
intelectuală în grup,fie prin îmbinarea acesteia cu cea practică.
“Sarcina perfecţionării metodelor-subliniază I. Cerghit- nu poate fi lăsată doar pe
seama cercetătorilor ştiinţifici propriu-zişi ;fiecare învăţător poate să facă din clasa de

2
elevi cu care lucrează un adevărat laborator de încercare şi descoperire a eficienţei
diferitelor sale metode şi procedee de predare.”

Clasificarea metodelor de învăţămant

O prima clasificare are în vedere un criteriu istoric,de raportare a metodelor la

cerinţele de ieşiri şi de astăzi ale învăţămantului departajandu-le în două mari grupe:
a)metode vechi,denumite “tradiţionale”sau “clasice-dogmatice” ori “didaticiste”,în esenţă
care fac apel la comunicarea directă,în curs de transformare şi ele,şi :
b)metode noi sau “moderne”,expresie a celor mai recente inovaţii pedagogice,cu accent
pe dezvoltarea personalităţii elevului.
Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a modurilor de clasificare a
metodelor de învăţămant între care ,redăm mai jos cateva dintre ele:
1.Metode explozive :
a) povestirea;
b) descrierea geografică;
c) explicaţia.
2.Metode conversative sau dialogate:
a) conversaţia ;
b) discuţia colectivă;
c) comparaţia ;
d) problematizarea
3.Metode bazate pe utilizarea textului scris:
a) folosirea manualului şi dicţionarului ;
b) utilizarea lecturilor geografice ;
c) folosirea tablei ;
d) metoda de lucru cu harta şi globul geografic ;realizarea unor
machete,planuri,hărţi,grafice.
4. Metode de explorare şi descoperire :

3
 a) metode de explorare nemijlocită cum sunt:observarea sistematică şi
independentă a obiectelor şi fenomenelor geografice;lucrările experimentale cu caracter
practic;
b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură.
5. Metode de explorare a realităţii geografice prin intermediul substitutelor
acesteia:
a)folosirea,demonstrarea şi realizarea materialului
intuitiv:tablouri,fotografii,albume tematice şi metodica utilizării lor(tehnica de
colectionare,clasare,depozitare);
b) utilizarea proiecţiilor luminoase , a casetelor video ,televiziunii şi filmului
didactic;
c) metoda modelării.
6.Metode bazate pe acţiune:
a) exerciţiul;
b) metoda algoritmizării;
c) jocul didactic.
“Metodele noi ,spune J.Piaget,sunt cele care ţin seama de natura proprie copilului
şi fac apel la legile constituţiei psihologice a individului ,la legile dezvoltării lui”.
Permanent,în activitatea pe care o desfaşoară învăţătorul trebuie să fie preocupat
de rezolvarea urmatoarelor probleme prin studiul geografiei patriei:
a) ce predau elevilor şi ce expun în faţa acestora?
b) ce obiective urmaresc să realizez prin predarea subiectului respectiv?
c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea însuşirii cu uşurinţă a noului
material?
d) ce material didactic ajutător pot să prezint în vederea însuşirii cunoştinţelor de
geografie şi a formării priceperilor şi deprinderilor la elevi?
Alegerea metodelor de predare nu se face la întamplare,ci în funcţie de o serie de
factori obiectivi cum sunt:logica internă a ştiinţei geografice,legile pedagogiei ale
fenomenului învăţării etc.,cat şi de factorii subiectivi;
personalitatea învăţătorului,psihologia elevului sau psihologia clasei privită ca grup de
lucru.

4
 In viziunea modernă metodele de predare trebuie concepute în aşa fel încat să-l
introducă pe elev cat mai mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de descoperire
ştiinţifică.Prin urmare a instrui şi a educa pe copil în şcoală nu presupune să-i dăm
adevărul nostrum,ci,să-i dezvoltăm propria gandire dezvoltandu-i imaginaţia pană la
gandirea noastră.Aceasta înseamnă că locul central în predarea noului material trebuie să-
l ocupe metodele euristice, mijloacele moderne de învăţămant(audio-
vizuale,televiziunea,filmul etc.).Numai îmbinand în predare,cuvantul viu
(povestirea,explicatia, demonstratia),cu cel scris (lectura geografica,materialul didactic
etc.) şi introducand imaginea vizuală sub diferitele ei forme (zone geografice-
munţi,dealuri,podişuri si campii cu ajutorul diafilmului,sau diapozitive,televiziune etc.)
atunci învăţătorul poate realiza un învăţămant modern care să răspundă cerintelor tot mai
mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă le ridică în faţa şcolii romaneşti.
In predarea geografiei la clasele primare se folosesc metode şi procedee îmbinate
armonios una cu alta,ca,spre exemplu:expunerea orală a materialului nou este însoţită de
demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor;cu conversaţia sau dialogul,cu
folosirea tablei,a graficelor,a schiţelor etc.In afară de aceste metode generale,în predarea
geografiei se folosesc şi metode specifice ca,spre exemplu,metoda lucrului cu harta şi cu
globul.Astfel,se folosesc în primul rand metode axate pe intuirea directă a obiectelor şi
fenomenelor geografice pe baza observaţiilor direct în cadrul excursiei,pe explicarea
fenomenelor private pe desen,fotografii,tablouri,mulajelor geografice etc.O largă folosire
o are la această clasă munca cu manualul(formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile
principale din lecţia de geografie).

Aplicarea metodelor în predarea-învăţarea geografiei în ciclul primar

1.Metode de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe.
a)metode expositive euristice
Metodele expozitive euristice oferă informaţii,determină urmărirea conţinutului
logic şi sugerează căile pentru a ajunge la adevăr.Această metodă se desfaşoară sub
diferite modalităţi:
-expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii verbale;
-convorbiri sau dialog învăţător-elev

5
 -elev-învăţător;
-prelegere şcolară şi povestire descriptivă
Aceste metode asigură conducerea de către învăţător a lecţiei.In şcoală, în clasele
primare (a III-a şi a IV-a) elevii au puţine cunoştinţe despre diverse obiecte şi
fenomene,cuvantul învăţătorului constituind principalul izvor de cunostinţe pentru elevi.
In funcţie de materialul ce se predă,metoda expunerii orale capătă diferite
forme:explicarea noului material de către noul învăţător,povestirea,descrierea,prelegerea
şcolară.
b) expunerea sistematică constituie o metodă de bază în predarea geografiei
pentru că ea asigură ordonarea logică a conţinutului ştiinţific al lecţiei.
c) explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor
noţiuni,principii.
Ex: La tema “Munţii Carpaţi”se explică modul de formare a munţilor prin
încreţire şi prin izbucnirea vulcanilor.
d)povestirea,este o altă formă expunerii cu caracter de naraţiune sau descriere prin
care sunt prezentate fapte,evenimente şi întamplări îndepărtate în spaţiu,feomene ale
naturii,peisaje geografice,fenomene economice,călătorii geografice etc.,pe care elevii nu
le pot cunoaşte altfel.In timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite
secvenţe ale lecţiei,care au rolul să trezească imagini vii,intuitive şi să starnească
interesul pentru lecţie.
2. Metode conversative sau dialogate.
a) conversaţia este una dintre metodele active cel mai frecvent folosită în
învăţămantul primar,inclusiv în predarea geografiei la toate tipurile de lecţii.Eficienţa ei
depinde de modul cum este concepută şi utilizată pe parcursul desfăşurării fiecărei lecţii.
Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog între învăţător şi elev prin care
se dirijează învăţarea,se stimulează activitatea de cunoaştere făcand parte din categoria
metodelor fundamentale ale învăţămantului,fiind utilizataîincă din antichitate (metoda
Socratică)
b) comparaţia-în predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu
ajutorul ei se stabilesc asemănări si deosebiri care există între obiectele şi fenomenele

6
geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale acestora.Astfel,ea contribuie la
formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice constituind operaţia de gandire.
c) problematizarea-constă în aplicarea unor procedee prin care se urmăreşte
creearea situaţiilor-problemă care antrenează şi dirijează gandirea elevilor în activitatea
de rezolvare a acestora.
3) Metode de explorare şi descoperire
a)observarea geografică.
Constituie metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi noţiunilor
geografice,însoţind celelalte metode de învăţămant.
Pe baza percepţiei directe,cu ajutorul observaţie elevii participă activ la procesul
cunoaşterii.Copiii privesc lumea înconjurătoare,văd obiectele şi fenomenele dar,nu ştiu să
observe, să sesizeze ceea ce au comun şi ceea ce le deosebeşte.De aceea, invăţătorul este
acela care formează la elevi perceperea şi deprinderea de a observa.
4) Metoda demonstraţiei.
Demonstraţia, ca metoda de învăţămant constă în utilizarea unor obiecte,procese
sau reproduceri,mai mult sau mai puţin schematice ale acestora,în vederea acumulării de
informaţii despre ele şi a familiarizării cu executarea corectă a soluţiilor respective
5) Metode bazate pe acţiune.
a) exerciţiul constituie o metoda didactică fundamentală care se bazează pe
acţiuni motrice sau intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul automatizării şi
interiorizării unor modalităti sau tehnici de lucru de natură motrică sau mintală.
A efectua un exerciţiu înseamnă “a executa o acţiune în mod repetat şi conştient,a
face un lucru de mai multe ori în vederea dobandirii unei îndemanări,a unei deprinderi”
In funcţie de conţinutul lor se pot delimita două categorii principale de exerciţii:
motrice şi operaţionale.
După funcţiile îndeplinite există exerciţii:
-de iniţiere, de bază (de fixare şi consolidare), corective, aplicative, recapitulative,
de evaluare şi verificare, operatorii, de observare şi analiză, de asociaţie,de exprimare
concretă(desen,de orientare ), de exprimare abstractă,-de creaţie(descrieri şi compuneri
geografice).

7
 b) metoda algoritmizării constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme constituită
dintr-o succesiune de secvenţe sau operaţii,în vederea rezolvării unor probleme tipice şi a
asimilării pe această bază a cunoştinţelor concomitent cu formarea capacităţilor
operaţionale corespunzătoare.

Rolul jocului didactic în activităţile de cunoaştere a mediului

Jocul este activitatea care dă specific preşcolarităţii dar este cu mult succes
întrebuinţată şi la nivelul ciclului primar . El îşi găseşte motivaţia şi împlinirea în sine
însuşi. Spre deosebire de învăţare, nu ţinteşte în mod explicit obţinerea de noi cunoştinţe
sau alte produse ale învăţării iar în comparaţie cu munca, jocul nu are ca finalitate
obţinerea unor bunuri materiale.

Jocul apare la toţi copiii şi, co o frecvenţă mai mică şi o semnificaţie

întrucâtva diferită, este prezent şi la adulţi. Dar, dacă pentru aceştia din urmă jocul
constituie cel mai adesea o formă de divertisment, pentru copil el nu este nicidecum
distracţie. El este în esenţă o modalitate de investigaţie şi de cunoaştere a lumii reale, o
pre-învăţare (Vâgotski, Piaget, Wallon), un spaţiu de satisfacere a dorinţei fireşti de
manifestare a independenţei (Freud), un mijloc de comunicare (Bateson) implicarea
copilului în joc este deplină; el îşi antrenează spontan şi voluntar toate potenţialităţile
fizice, intelectuale, afective, jocul reprezentând astfel un mijloc de realizare a sinelui
(Claparede) şi de formare a eu-lui (Chateau). Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai
frecvent în cadrul procesului de instruire şi educare şi a cărui eficienţă a fost dovedită
printr-o serie de studii sau cercetări de specialitate este jocul didactic.

Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul

de asimiliare, fixare, consolidare şi verificare a cunoştinţelor, iar, datorită caracterului său
formativ, influenţează dezvoltarea personalităţii copilului.

Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesat de activitatea care se

desfăşoară; cei timizi devin cu timpul mai activi, mai curajosi şi primesc mai multă

8
încredere în propriile capacităţi, mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsurile pe care
le elaborează.

Datorită conţinutului şi a modului de desfăşurare, jocurile didactice sunt

mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv, dezvoltând spiritul de echipă, de
într-ajutorare; de asemenea, se formează şi se dezvoltă unele deprinderi practice
elementare şi de muncă organizată.

Fiind o metodă activă de învăţare, prin joc copiii reuşesc să se integreze în

climatul socio-afectiv al mediului în carese desfăşoară procesul de învăţare. Faptul că
între ei se creează o stare de competiţie îi determină să-şi amplifice dorinţa de cunoaştere.
Jocul didactic îl conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un efort care,
datorită formei atractive, pare mult mai mic, are rolul de a dinamiza gândirea, imaginaţia,
creativitatea copiilor precum şi viaţa afectivă, oferindu-le un randament sporit de
învăţare. Copilul participă activ la propria formare, achiziţionând cunoştinţe, formându-şi
aptitudini şi comportamente.

Copiii învaţă să utilizeze bine informaţiile, timpul, spaţiul şi materialele puse

la dispoziţie, li se dezvoltă capacitatea anticipativ – preductivă, divergenţa şi convergenţa
gândirii.

Jocul didactic trebuie să aibă un conţinut şi o structură bine organizate,

subordonate particularităţilor de vârstă şi sarcini didactice, să se desfăşoare după anumite
reguli sub directa supraveghere a educatoarei/ învăţătoarei, rol important căpătând latura
instructivă, elementele de distracţie nefiind decât meditatori ai stimulării capacităţilor
creatoare. El poate fi folosit şi ca moment pentru fixarea cunoştinţelor la sfârşitul unei
lecţii. În acest caz, problema care se ridică este aceea a timpului dedicat efectiv
dimensiunii ludice a activităţii, dat fiind faptul că accentul cade adesea pe secvenţa de
dobândire nemijlocită a noilor cunoştinţe.

Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activităţi care
sunt dedicate recapitulării, constituind şi un reper de evalare pentru educatoare, evaloare
pe care elevii o conştientizează mai puţin decât în cazurile stricte de evaluare anunţate.

9
 Practic, în toate situaţiile, pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime, una
dintre condiţiile esenţiale este buna pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de joc, acesta
impune cadrului didactic respectarea anumitor etape şi cerinţe metodice. Prioritar, este
vorba despre exigenţele legate de proiectarea şi organizarea jocului, despre explicarea şi
fixarea regulilor de joc, precum şi despre desfăşurarea propriu-zisă a jocului didactic. O
problemă mult discutată în literatura de specialitate este accea a finalizării acţiunilor
instructiv – educative care sunt focalizate structural pe ideea de joc didactic, respectiv
problematica recompenselor oferite copiilor ca participanţi la joc. În unele situaţii se
obişnuieşte să se condiţioneze primirea unor recompense de obţinerea unor rezultate bune
în joc. Acest fapt însă, poate duce la modificarea caracterului jocului didactic, deoarece o
mare parte dintre copii vor urmări obţinerea recompensei, fapt ce influenţează negativ
scopul pentru care a fost creat şi facilitează apariţia unor interese momentane, înguste din
punct de vedere valoric.

Jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară

de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice, prin al căror conţinut
completează pregătirea elevilor şi le spoeresc interesul pentru georgrafie, ajutând,
totodată, pe învăţător în cunoaşterea capacităţilor elevilor. Astfel de jocuri se folosesc
îndeosebi în cadrul activităţilor cercului geografic şi în excursii.

Jocul geografic lărgeşte orizontul elevilor, dezvoltă dragostea lor pentru

frumuseţile patriei, pentru realizările în turism, industrie etc.

Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii, menţionăm : „ Harta de contur”,

„Lanţul geografic ”, „ Din ce direcţie bate vântul”, „ Scrierea denumirilor geografice”,
„ Loto geografic” etc.

Să luăm, de exemplu, jocul: „ Lanţul geografic”. Tehnica jocului: se alege

tema jocului ( munţi, ape curgătoare, localităţi)
 Tehnica jocului:  se alege tema jocului, de exemplu, munţi, ape curgătoare, localităţi, ţări,
capitale, insule, etc.. Elevii sunt obligaţi să denumească munţi, râuri, localităţi, etc.
potrivit temei alese ţinând mereu seama de denumirea precedentă, în aşa fel ca iniţiala

10
denumirii următoare să înceapă cu ultima literă a denumirii precedente. Nu se face
deosebire între literele „î” şi „j”, „s” şi „ş”, „t” şi „ţ”. Fiecare nume se arată pe hartă.
Prima denumire este dată de persoana care conduce jocul. Aceasta indică pe unul dintre
participanţii la joc pentru continuare. Elevul indicat arată pe hartă obiectivul respectiv şi
spune repede numele următor. Nu este voie să se repete aceeaşi denumire în lanţul
respectiv. Pentru fiecare răspuns se stabileşte, de la început, numărul de puncte câştigat.
Pentru fiecare cuvânt în plus faţă de minimum de cuvinte stabilit, se va obţine un număr
dublu de puncte.
            Jocul are două etape: în prima etapă se desfăşoară lanţul ale cărei denumiri se
notează de către conducătorul jocului, arătându-se pe hartă obiectivele respective; în a
doua etapă se face descrierea elementelor şi se formulează unele consideraţii, se arată
unele evenimente importante din literatura geografică legate de tema jocului.
            Câştigă grupa de elevi care a dat cele mai multe răspunsuri corecte. Prin acest joc,
elevii îşi adâncesc cunoştinţele, învaţă să citească şi să interpreteze o hartă, înţeleg mai
profund fenomenele în  corelaţia şi complexitatea lor.
            Exemple : Tema „Râuri din România”: Dunărea – Argeş – Someş – Siret – Trotuş
– Sebeş – Strei – Ialomiţa – Arieş – Someşul Mic – Crişul Alb – Bistriţa – Ampoi – Jiu –
Uz – Zeletin – Nehoi etc.
            Tema “Oraşele României”: Galaţi – Iaşi – Ineu – Urziceni – Isaccea – Arad –
Deva -  Abrud – Drobeta Turnu Severin – Năvodari – Ianca, etc.
HARTA DE CONTUR – ajută foarte mult la formarea deprinderilor de orientare pe
hartă, la cunoaşterea unor probleme din geografia României sau a altor ţări sau
continente. Harta poate fi confecţionată de către elevi din carton. Harta de contur care
rămâne după scoaterea şablonului se aplică pe o altă foaie de carton. Şablonul scos este
decupat în judeţe, ţări, etc. Elevii confecţionează, de asemenea, diferite semne
convenţionale din carton. Una din condiţiile jocului constă în aceea că pe harta de contur,
şabloanele nu se pun la întâmplare, ci se stabileşte un punct de plecare şi apoi se aşează
regiunile vecine.
            Tehnica jocului: Pot participa la joc de la 4 la 8 elevi. Se alege un arbitru care
notează pe o foaie de hârtie numărul participanţilor. Judeţele sau ţările se aşează în
ordinea strictă a vecinătăţii. Un elev joacă până la prima greşeală; în acest caz, urmează

11
al doilea ş.a.m.d. Se fixează de la început de câte ori va fi completată harta (4-5 ori). La
sfârşit se calculează punctajul. Câştigă elevul care a întrunit cel mai mare număr de
puncte.

a) Formarea reprezentarilor si notiunilor despre cunoasterea mediului prin

activitati didactice cu privire la orizontul local

Orizontul local cuprinde o suprafaţă convenşională sau unitatea teritorială din

preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geographic natural se
îmbină cu componentele social-economice, respective omul şi activitatea sa.
Orizontul local constituie “ laboratorul geografic” cel mai fidel unde elevii intră în
contact cu lumea reală a obiectelor şi a fenomenelor , le intuiesc la “ faţa locului
însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea
înconjurătoare.
Manualul “ Introducere în geografie” pentru clasa I secundară din anul 1937,
elaborate de Simion Mehedinţi şi Vintilă Mihăilescu- întemeietorii geografiei moderne şi
iluştri pedagogi are ca motto: “ Orizontul locului este unitatea de măsură a tuturor
fenomenelor geografice. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre alte
ţări”.
Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la
gţndirea concretă la cea abstractă şi invers, constituind locul cel mai efficient pentru
exemplificare şi experimenatre, pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor
în timp. Se realizează stări affective, trăiri emoţionale şi sentimente de ataşament ale
copiilor faţă de locurile natale. Marele geograf George Vîlsan afirma despre orizontul
local : “ orizontul local este cea dintâi patrie a copilului…”
Începând cu primele reprezentări şi noţiuni geografice cuprinse în capitolul
“ Noţiuni de orientare” ( orizontul, linia orizontului,punctele cardinale, mijloace de
orientare în spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din preajma şcolii
pentru a se realiza imaginea, conţinutul concret, corect şi durabil al noţiunilor respective.
Se vor face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidentă trăsăturile
comune, dar şi cele diferite care definesc elementele geografice. De exemplu: pentru
formarea noţiunii de orizont, observaţiile vor urmări linia orizontului atât într-un loc jos

12
cu vizibilitate limitată, cât şi într-un loc mai înaltcu deschidere largă ( movilă, deal sau
chiar un câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu comparativ să definească noţiunea de
orizont în mod corect şi convingător. Elevii vor sesiza cu uşurinţă că linia orizontului este
restrânsă restrânsă când o văd dintr-o zonă joasa şi se lărgeşte considerabil când
vizibilitatea este mare dintr-un spaţiu deschis sau pe un loc ridicat. Aplicaţiile practice se
pot realiza la orice temă: formele de relief, elemente ale vremii şi climei, ape, plante şi
animale, aşezările omeneşti şi ocupaţiile locuitorilor, studiu ecologic al mediului
înconjurător etc.
Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice
extraşcolare cum sunt: drumeţia, vizita, excursia.
Drumeţiile, vizitele şi excursiile constituie forme organizate ale procesului de
învăţământ în natură sau la diferite instituţii culturale sau economice, în vederea realizării
unor scopuri instructiv-educative legate de o serie de teme prevăzute în programa şcolară.
Observarea dirijată a obiectivelor şi fenomenelor în condiţii naturale sau în
expoziţii, muzee, case memoriale, grădini botanice sau zoologice şi altele, permit elevilor
formarea unor reprezentări bogate despre cele observate, să-şi consolideze cunoştinţele, o
serie de deprinderi şi sentimente.
Prin caracterul lor intuitiv, atractiv şi plăcut, drumeţiile, vizitele şi excursiile
prilejuiesc trăiri adânci a unor sentimente patriotice, de preţuire şi protecţie a frumuseţilor
naturale sau a celor realizate de om.
În organizarea şi desfăşurarea drumeţiilor, vizitelor şi excursiilor se va ţine cont
de itinerariul sau locul unde se vor efectua, data, scopul şi obiectivele urmărite.
Din punct de vedere didactic pot fi:
a) preliminare sau introductive;
b) de dobândire de cunoştinţe;
c) finale sau de consolidare şi fixare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.
Această clasificare a activităţilor în afara clasei vizează scopuri generale, darn u poate
exclude caracterul de complementaritate didactică, în sensul că într-o acţiune cu scop
introductive sau preliminary pentru a stârni interesul sau iniţierea unei teme sau capitol,
se face simultan şi o dobândire de noi reprezentări, noţiuni, deprinderi de lucru sau
consolidarea altora deja formate.

13
 Proiectarea activităţii didactice
Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu de operaţii de elaborare
anticipată a obiectivelor, conţinutului, strategiilor de predare-învăţare, a modalităţilor de
evaluare a rezultatelor obţinute, precum şi a relaţiilor dintre acestea.
Proiectarea didactică presupune:
1. Studierea programelor şcolare;
2. Elaborarea planificărilor calendaristice anuale şi semestriale;
3. Proiectarea unităţilor de învăţare;
4. Proiectarea lecţiilor.

1. Programa şcolară este un document care cuprinde obiectivele ( ţintele de atins

prin activitatea didactică), conţinuturile şi activităţile de învăţare.
Obiectivele cadru, obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate se
referă la formarea unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei de-a lungul mai multor
ani de studiu.
Din obiectivele cadru derivă obiectivele de referinţă ce specifică rezultatele
aşteptate ale învăţării şi urmăresc progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la
un an de studiu la altul.
Pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi organizate diferite tipuri de activităţi
de învăţare. Programa oferă cel puţin un exemplu de astfel de activităţi, pentru fiecare
obiectiv de referinţă în parte. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel
încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii
didactice adecvate contextelor variate de învăţare.

Programa Clasa I- Cunoaşterea mediului

Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului:
1. Dezvoltarea capacităţilor de observare, explorare şi înţelegere a realităţii din mediul
înconjurător;

14
2. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici, pentru a
descrie fenomene observate în mediul înconjurător;
3. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului
faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire
a acestuia;
Obiectivele de referinţă
1. Dezvoltarea capacităţii de observare, explorare si înţelegere a realităţii din
mediul înconjurător
La sfârşitul clasei I elevul va fi capabil:
1.1. sa descrie caracteristici ale mediului social si cultural;
1.2. sa identifice caracteristici ale corpurilor din mediul fizic;
1.3. sa enumere caracteristici specifice ale unor vieţuitoare din mediul apropiat;
1.4. sa observe si sa denumească fenomene din mediul înconjurător;
1.5. sa indice unele fenomene din mediul înconjurător.
2. Cunoaşterea , înţelegerea si utilizarea in comunicare a unor termeni specifici,
pentru a descrie fenomene observate in mediul înconjurător
2.1. sa utilizeze un limbaj specific ştiinţelor naturii in descrierea unor vieţuitoare,
fenomene din mediul înconjurător;
2.2. sa formuleze întrebări in legătura cu fenomenele observate;
2.3. sa utilizeze simboluri si informaţii referitoare la fenomene observate in mediul
înconjurător.
3. Formarea unei atitudini pozitive fata de mediul înconjurător, prin stimularea
interesului fata de păstrarea unui mediu echilibrat si exersarea unor deprinderi de
îngrijire si ocrotire a acestuia
3.1. sa identifice cai prin care poate contribui la menţinerea unei vieţi sănătoase a
plantelor si a animalelor;
3.2. sa participe la acţiuni de îngrijire si protejare a vieţuitoarelor;
3.3. sa precizeze câteva reguli de igiena a corpului si a alimentaţiei pe baza
informaţiilor primite.

Conţinuturile învăţării- clasa I

15
• Elemente ale mediului social şi cultural:
- Obiective sociale din cartier, localitate;
- Obiective culturale din cartier, localitate.
• Plante şi animale:
- Observarea unor plante/ unor animale din mediul apropiat al copilului şi/ sau de la
colţul viu al clasei;
- Recunoaşterea părţilor componente ale unei plante (ale corpului unui animal);
Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar
Proiectul pentru Învăţământul Rural 95
• Fenomene ale naturii:
- Fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare, vânt, fulger, tunet- recunoaşterea în natură sau
cu ajutorul unor materiale didactice;
- Anotimpurile: denumire, caracteristici, lunile anotimpurilor.
• Educaţie pentru sănătate:
- Igiena corpului;
- Igiena alimentaţiei;
- Programul zilnic al şcolarului.
• Mediul înconjurător şi protejarea lui:
- Acţiuni ale copiilor care dăunează plantelor şi animalelor;
- Contribuţia copiilor la protejarea mediului.

1. Planificarea calendaristică
Realizarea planificării calendaristice ( anuală şi semestrială) este o operaţie de
anticipare a activităţii didactice care presupune o viziune clară, de ansamblu a
obiectului de studiu, cunoaşterea obiectivelor cadru şi de referinţă, specifice disciplinei,
cunoaşterea conţinuturilor.

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

16
NR. UNITATEA OB.
NR. OBS
CRT DE DE CONŢINUTURI SĂPT.
ORE .
. ÎNVĂŢARE REF.
SEMESTRUL I
1. Mediul social 1.1;  Locuinţa mea 4 I-IV
şi cultural 1.2;  Şcoala în care învăţ
2.1.  Localitatea mea
2. Plante şi 1.3;  Grădina de legume 8 V-XII
animale 2.1;  Livada
2.2;  Plantele din câmp
3.1;  Pădurea
3.2.  Animalele domestice
 Animalele sălbatice
 Grădina şcolii şi „Colţul viu”
3. Fenomene ale 1.4;1.5;  Ploaia. Fulgerul şi tunetul 1 XIII
naturii 2.1;2.2;
4 2.3. Recapitulare 1 XIV

SEMESTRUL al II-lea
 Ninsoarea. Vântul 3 XV,XVI,
Fenomene ale  Anotimpurile XVII
naturii  Calendarul naturii

4. Anotimpurile 1.4;  Toamna 8 XVIII-

1.5;  Roadele toamnei XXV
2.1;  Iarna
2.2;  Bucuriile iernii
2.3.  Primăvara
 Activităţi de primăvară
 Vara
 Recoltele verii
5. Educaţie 1.1;  Să ne păstrăm sănătatea 3 XXVI-
pentru 1.2;  Ce mâncăm? Cum mâncăm? XXVIII
sănătate 3.3.  Ce pot face într-o zi
6. Protejarea 3.1;  Să protejăm natura 4 XXIX-
mediului 3.2.  Să ocrotim animalele şi plantele XXXII

7. Recapitulare 1.4;1.5;  Povestire după imagini. Drumul pâinii 2 XXXIII-

finală 2.1;2.2;  Lecturi suplimentare XXXIV
2.3;3.1;  Exerciţii de completare a unor texte lacunare
3.2;3.3.  Iniţierea unor dialoguri pe diverse teme

Proiectarea lecţiilor de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii

17
Lecţia reprezintă componenta operaţională a unităţii de învăţare.
Proiectarea lecţiilor permite afirmarea creativităţii cadrului didactic. Proiectarea lecţiei se realizează
prin parcurgerea următoarelor etape:
1. Identificarea obiectivelor de referinţă din programă şi corelarea lor cu activităţile de învăţare şi
conţinuturile;
2. Selectarea şi structurarea logică a conţinutului presupune identificarea elementelor
fundamentale, absolut necesare pentru înţelegerea conţinuturilor. Predarea ştiinţelor are ca scop
transmiterea unui mod de gândire ştiinţific prin implicarea elevilor în activităţi experimentale şi nu
memorarea unor informaţii ştiinţifice.
3. Stabilirea obiectivelor operaţionale
Operaţionalizarea obiectivelor presupune respectarea a trei condiţii:
a) descrierea comportamentului (observabil, măsurabil) al elevului cu ajutorul verbelor de acţiune:
“a identifica”, “a enumera”, “a completa”, “a recunoaşte”, “a distinge”, “a aplica”, “a utiliza”, “a
analiza”, “a argumenta”, “a valida”, etc.
b) precizarea condiţiilor în care se va desfăşura acţiunea respectivă- prezentarea situaţiei în care vor
fi puşi elevii pentru a proba asimilarea comportamentelor (ex. “având la dispoziţie”, “cu ajutorul”,
“după prezentarea”)
c) performanţa- stabilirea criteriului folosit pentru evaluarea performanţei elevilor.
4. Alegerea tipului şi a variantei de lecţie- se realizează în funcţie de natura conţinutului şi de
caracteristicile obiectivelor propuse, de particularităţile de vârstă ale elevilor şi de mijloacele de
învăţământ existente.
5. Stabilirea strategiilor didactice presupune organizarea şi conducerea procesului de predare-
învăţare- evaluare, pe baza îmbinării eficiente a metodelor şi mijloacelor de învăţământ folosite
pentru realizarea obiectivelor propuse, în raport cu un anumit conţinut.
Caracterul experimental al disciplinelor Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii necesită folosirea
unor metode centrate pe elev ca: experimentul, învăţarea prin descoperire, problematizarea,
modelarea, etc.
Mijloacele de învăţământ, în calitate de instrumente de acţiune sau purtătoare de informaţie, intervin
direct în procesul de instruire, sprijinind eforturile de învăţare ale elevilor.
Cele mai eficiente sunt mijloace de exersare şi formare a priceperilor şi deprinderilor cu care se
efectuează experienţe şi lucrări practice pentru că stimulează gândirea şi imaginaţia.

18
6. Elaborarea proiectului de lecţie
Proiectul de lecţie trebuie să ofere o perspectivă de ansamblu asupra lecţiei, să fie simplu şi
operaţional, să fie flexibil lăsând posibilitatea de intervenţie, de autoreglare pe parcursul lecţiei.
În practică, se utilizează diferite modele de proiecte de lecţie.

PROIECT DE LECŢIE

DATA:
CLASA a IV-a
ARIA CURRICULARĂ: Matematică şi ştiinţe
DISCIPLINA: Ştiinţe ale naturii
SUBIECTUL: Medii de viaţă
TIPUL LECŢIEI: Lecţie de recapitulare

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
1.2. – să explice relaţii între sisteme din mediul înconjurător;
2.1. – să interpreteze succesiunea fenomenelor şi a proceselor
dintr-un mediu apropiat

SCOPUL LECŢIEI: Recapitularea şi consolidarea cunoştinţelor

referitoare la mediile de viaţă.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
a) cognitive: O1 – să enumere mediile de viaţă studiate;
O2 – să identifice plante şi animale specifice fiecărui
mediu de viaţă;
O3 – să clasifice animalele în funcţie de modul lor de
hrănire;
O4 – să precizeze acţiuni ale omului care pun în pericol
viaţa plantelor şi a animalelor;
O5 – să argumenteze importanţa şi utilitatea mediilor de
viaţă;
O6 – să aplice cunoştinţele despre mediile de viaţă,
realizând postere pentru fiecare;
b) psiho – motorii: - să decupeze corect imagini sfecifice fiecărui mediu
de viaţă;
- să aplice imagini pe posterul realizat;
- să deseneze imagini pe poster.
c) afective: Dezvoltarea sentimentului de dragoste şi ocrotire pentru
mediul înconjurător.
Cultivarea interesului pentru frumos.

19
STRATEGII DIDACTICE:
Metode şi procedee: cadranul, conversaţia, explicaţia, exerciţiul,
problematizarea, turul galeriei, jocul didactic
Mijloace şi materiale: ghicitoare, imagini cu plante şi animale specifice
fiecărui mediu de viaţă

Bibliografie :
 M.E.C.T. – «  Curriculum pentru clasa a IV-a », Bucureşti , 2004
 Piţilă T, Mihăilescu C., Ghimbaş I. – « Stiinţe ale naturii » – manual pentru
casa a IV-a , Ed. Aramis, 2006
 Pârâială V , Pârâiala D – Ştiinte ale naturii - auxiliar
 Pintilii A –Natura –prietena mea –Ed. Aramis, 2000
 M.E.C. "Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţele naturii
la clasele a III-a şi a IV-a”, Bucureşti 2001
 Anina Bădescu - Suport didactic, Ed. Aramis
 V. Pârâială, D. Pârâialâ, Carmen Filoti - Ştiinte ale Naturii, auxiliar pentru
elevi, cadre didactice şi părinţi, Ed. Euristica, Iaşi, 2002
 Cucoş, C. (coord.) – „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice”, Ed. Polirom, 1998. 

20
MOMENTELE OB ELEMENTE ESENŢIALE DE STRATEGII DIDACTICE EVALUARE
LECŢIEI CONŢINUT
METODE MIJLOACE
Moment Voi asigura condiţiile necesare
organizatoric desfăşurării lecţiei în bune condiţii. Elevii vor
avea pe bancă instrumentele şi materialele
necesare orei de ştiinţe.
Captarea atenţiei Voi spune o ghicitoare : Jocul didactic
« Ştiu o cetate verde, Ghicitoare Chestionare
Adâncă, doinitoare orală
Cu umbră şi răcoare,
Cu păsări cântătoare,
Cu urşi şi cerbi şi mure.
Cetatea-i o ……. » (pădure)
Ce este pădurea ?
O1 Ce alte medii de viaţă mai cunoaşteţi ? Conversaţia
Anunţarea temei Astăzi vom recapitula cunoştinţele pe
care le avem despre mediile de viaţă pe care
le-am studiat.
Se scrie titlul pe tablă.
Recapitularea Se împarte tabla în patru cadrane. În
conţinutului fiecare cadran se scrie un mediu de viaţă.
Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte Cadranul
O2 patru membri. Unul dintre membrii echipei va
alege un jeton pe care este prezentată imaginea Explicaţia Imagini cu plante
unei plante sau vieţuitoare sfecifice unui mediu şi animale
de viaţă. Astfel fiecare echipă va prezenta un spesifice fiecărui
mediu de viaţă. Elevii trebuie să scrie câteva mediu de viaţă
informaţii despre mediul de viaţă respectiv şi
să îmbogăţească posterul cu imagini
corespunzătare.

21
 Fiecare echipă va preciza ce fel de Problematizarea Imagini Evaluare orală
mediu este cel despre care trebuie să realizeze
posterul şi ce animale şi plante sunt prezente în
O2 respectivul mediu de viaţă. De asemenea vor
O3 clasifica animalele în funcţie de modul lor de
hrănire.
O6 În timp ce elevii lucrează la realizarea Aprecieri orale
posterelor eu îi voi îndruma pe cei care au Exerciţiul
nevoie de ajutor.
După ce vor termina de realizat
posterele le vor afişa la tablă şi vor interpreta o Jocul didactic
strofă dintr-un cântec care să aibă legătură cu
mediul de viaţă respectiv.
După ce toate echipele îşi vor fi afişat
posterele vor scrie în caiete schema lecţiei.
O5 Vor avea loc discuţii în legătură cu
O4 importanţa şi utilitatea mediilor de viaţă
precum şi despre măsurile de protejare a
acestora.
Voi face aprecieri orale atât pe Aprecieri orale
Aprecieri finale parcursul orei cât şi la sfârşitul acesteia. Evaluarea
Se va realiza turul galeriei pentru Turul galeriei Posterele realizate posterelor
evaluarea posterelor. realizate

22
 Exemple de itemi de evaluare scrisa
Probele scrise sunt des folosite pentru realizarea evaluarii formative deoarece în
predarea-învăţarea acestor discipline domină învăţarea prin acţiune. Elevii sunt obişnuiţi
cu munca independentă, atât în etapa de dobândire, dar şi în etapa de aplicare. Prin
aceaastă metodă de evaluare se cunosc cunoştinţele, deprinderile, capacităţile şi
atitudinile elevului.
Ca şi în folosirea chestionării orale, şi în elaborarea probelor scrise de evaluare
formativă trebuie urmărite toate categoriile de obiective, pot fi folosite fişe de evluare cu
una sau mai multe sarcini pentru fiecare secvenţă de învăţare şi astfel se evaluează
realizarea obiectivului propus pentru această etapă sau fişe de evaluare finală a
obiectivelor stabilite pentru o lecţie sau un capitol. Exemplificăm variante ale acestor fişe
de evaluare formativă :

Exemple de itemi de evaluare scrisă pentru disciplina Geografie :

2. Răspunde la întrebări:
a) Cum se numesc muntii din tara noastra?
..........................................................................................................................................
b)Care sunt cele trei ramuri carpatice?
…………………………………………………………………………………………
c) Care este diferenţa dintre deal şi podiş?
…………………………………………………………………………………………
d) Ce sunt Subcarpaţii?
..........................................................................................................................................
e) Care sunt cele trei grupe ale Subcarpaţilor?
..........................................................................................................................................

2.Alege varianta corectă:

- Cel mai înalt vârf muntos ( 2544 m) este:
a) Omu
b) Moldoveanu
c) Negoiu

23
 - Gazul metan se extrage din:
a) Depresiunea Maramureşului
b) Dealurile de Vest
c) Depresiunea Transilvaniei

- Între Dunăre şi Marea Neagră se află:

a) Podişul Dobrogei
b) Podişul Moldovei
c) Câmpia Română

3.Stabileste legatura prin sageti:

*unitatile de relief si vegetatia caracteristica:
Campia Romana vegetatie de lunca
Carpatii Orientali paduri de stejar
Subcarpati paduri de conifere
Podisul Getic stepa si silvostepa
Delta Dunarii paduri de fag

4. Notează cu A ( adevărat) sau F ( fals) următoarele afirmaţii:

a) – Munţii Carpaţi reprezintă un lanţ muntos. …..
b) – Munţii vulcanici din ţara noastră se află în Carpaţii Occidentali. …..
c) – Din Munţii Hăşmaş izvorăsc Mureşul şi Oltul. …..
d) – Carpaţii Meridionali sunt cei mai înalţi munţi din ţara noastră. …..
e) – Cele mai multe cutremure din ţara noastră se produc în Subcarpaţii Getici. …..
f) – Râul Prut desparte Podişul Moldovei de Republica Moldova. …..
g) – Sulina este singurul braţ al Dunării pe care pot naviga vapoarele mari. …..
h) – Cel mai mare aeroport din ţara noastră se află la Constanţa. …..

5.Taie raspunsurile necorespunzatoare:

24
Localitatea mea se afla in zona de:
a) munte
b) deal
c) campie
d) delta
Baraganul este o parte a:
e) Campiei de Vest
f) Campiei Jijiei
g) Campiei Romane
h) Campiei Transilvaniei
Intre Dunare si Marea Neagra se afla:
a) Podisul Dobrogei
b) Podisul Getic
c) Podisul Moldovei
d)
6.Incercuieste litera/literele corespunzatoare variantei/variantelor corecte:
*Podisul Moldovei este:
a) destul de neted b) traversat de Olt c) o importanta regiune agricola
*Campia de Vest este traversata de raurile:
a) Crisuri b) Arges c) Somes
*La sud de Depresiunea Transilvaniei se afla:
a) Carpatii Orientali b) Carpatii Meridionali c) Carpatii Occidentali
*Podisul Sucevei este parte a:
a) Depresiunii Transilvaniei b) Podisului Getic c) Podisul Moldovei

25
26