Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga face parte din seria
artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de
,,Testament” si ,,Joc secund”. Poezia este asezata in fruntea primului sau
volum, ,,Poemele luminii”(1919), avand rol de program literar, realizat cu mijloace
poetice.
Opera constituie o arta poetica, deoarece autorul isi exprima crezul liric si
viziunea asupra lumii. Asadar, prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei
despre poezie si despre rolul poetului. De asemenea, poezia este o arta poetica
moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica poetica la
relatia poet-lume/ creatie. Relatia dintre viziunea autorului asupra poeziei si
expresionism se concentreaza in jurul exacerbarii eului creator, sentimentul
absolutului, interiorizarea, tensiunea lirica.
Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi explicata prin distinctia intre
cunoasterea paradisiaca(pe calea ratiunii), misterul fiind partial redus cu
ajutorul logicii, si cunoasterea luciferica(intuitiva, asociate cunoasterii
poetice), misterul fiind sporit prin imaginarul poetic. Rolul poetului nu este de a
descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin trairea interioara si contemplarea
formelor concrete ilustrate. Pe de alta parte, scopul poeziei este ca, prin mit si
simbol, creatorul sa patrunda in tainele Universului, pentru a le spori.
Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine universale:
cunoasterea in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire. Fiind o
poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica
transmisa direct, prin marcile subiectivitatii. Titlul este o metafora revelatorie
care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal ,,eu” este plasat
in fruntea operei. Plasarea sa initiala poate corespunde influentelor
expresioniste, dar mai ales exprima atitudinea poetului de a proteja misterele
lumii. Corolla este o metafora a operei artistice deoarece, asa cum se impletesc
florile intr.o coroana, asa se inlantuie gandurile, sentimentele, alcatuind poezia,
adica frumosul artistic, care are ca izvor misterul.
Compozitional, poezia are trei secvente marcate, prin scrierea cu initiala
majuscula a versurilor. Discursul poetic este alcatuit din 20 de versuri libere(cu
metrica variabila si masura inegala), al caror ritm interior reda fluxul ideilor.
Eufonia versurilor sugereaza amplificarea misterului iar forma moderna reprezinta o
eliberare de rigorile clasice, sentimentul poetic fiind transmis in mod direct.
Prima secventa exprima concentrat, prin intermediul verbelor la forma negativa(,,nu
ucid,nu strivesc”)-refuzul cunoasterii logice, rationale. Titlul este reluat in
incipit, ca prim vers, sensul sau fiind imbogatit prin seria antitezelor si prin
lantul metaphoric, se desavarseste cu versurile finale. Metaforele enumerate
surprind teme