AFECTIVITATEA

Sa iubim pe semenii nostri ca pe noi insine,

sa masuram pe altii cu masura cu care ne masuram pe noi,
sa pretuim nevoile si lucrurile lor prin cele ale noastre.
Cand le vom dori lor ceea ce ne dorim noua insine
si cand ii vom feri de ceea ce noi insine ne ferim,
atunci vom implini legea adevaratei iubiri.
(Confucius, 551 – 479 i.e.n.)
 Definitie si componente

—  PROCESELE AFECTIVE – sunt fenomene psihice complexe

caracterizate prin modificari fiziologice, printr-un comportament
marcat de expresii emotionale si trairi subiective.

—  In limbaj cotidian, AFECTIVITATEA este sinonima cu SIMTIREA.

—  AFECTIVITATEA se refera la acele trairi specifice datorate raportului

dintre starile interne ale subiectului vizavi de factorii externi cu care
interactioneaza.

—  Procesele AFECTIVE sunt diferentiate in mai multe categorii:

Dispozitii afective / Afecte / Emotii / Sentimente / Pasiuni
 DISPOZITII AFECTIVE

  Denumesc stari afective generalizate, difuze, cu o intensitate variabila care

se manifesta referitor la momentul prezent.
  Este vorba despre dispozitia buna sau proasta care ne insoteste pe
parcursul unei zile, cea care da tonul de fond al activitatii noastre;
  Dispozitiile afective – se leaga de emotiile anterioare (daca s-a intamplat
ceva inainte care a provocat fericire sau tristete, aceste emotii vor influenta
dispozitia afectiva…)
  Dispozitiile afetive sunt insa si premise ale unor stari emotionale viitoare, ele
au functie proiectiva.
  Dispozitiile afective individuale (ale unei persoane) pot marca si dispozitia
afectiva a grupului din care aceasta face parte. La nivelul grupului poate
apare chiar situatia de contagiune afectiva – de transmitere a unei stari
afective (depresia, bucuria, alarmarea, etc.)
  O categorie aparte in cadrul dispozitiilor afective o reprezinta dispozitiile
organice – trairi afective care insotesc starea de sanatate, de boala, de
oboseala, etc. ce genereaza stari de confort sau disconfort fiziologic.
 AFECTELE

  Definesc trairile impulsive, violente, de scurta durata, insotite de

manifestari mimico-gestice bogate si care deseori scapa de sub
controlul constientului.

  Este vorba despre manifestarile de frica, groaza, manie, furie,

disperare, veselie, exuberanta, mirare, uimire.

  Sunt considerate un rezultat al comportamentului instinctiv, greu de

controlat si ca atare sunt foarte putin influentate cultural, toti oamenii
manifestandu-si afectele in moduri oarecum similare.
 EMOTIILE
  Sunt fenomene afective FUNDAMENTALE, care apar sub 2 forme:
  Reactii primare, spontane – emotii primare, similare uneori cu afectele
  Reactii complexe – emotiile propriu-zise, care au o intensitate variabila si o durata scurta.

  Este vorba despre: bucurie, tristete, admiratie, dispret, speranta, deznadejde,

satisfactie, indignare…fata de o situatie, un obiect sau … mai ales ceilalti semeni.
  R. Plutchik considera ca sunt 8 emotii de baza: teama, surpriza, tristetea, dezgustul,
furia, anticiparea, acceptul si bucuria, iar restul rezulta din combinarea acestora.
  Manifestarea emotiilor e insotita de modificari fiziologice: accelerarea batailor inimii,
neregularitatea respiratiei, inrosirea obrajilor, ras, plans.
  Emotiile se dezvolta atat fata de evenimente prezente, cat si in legatura cu trecutul (prin
amintiri puternice) sau cu viitorul (prin imaginatie).
  Emotiile depind de masura in care asteptarile individului se potrivesc cu realitatea
situationala: daca nevoile sunt satisfacute, efectul emotional va fi pozitiv, daca nu,
negativ si apare nemultumirea, neplacerea.
  Omul traieste simultan mai multe emotii care uneori sunt in opozitie, alteori in
concordanta – se vorbeste despre ambiguitatea emotionala care genereaza stari de
tensiune datorate de ex. tendintelor emotionale opuse care se manifesta simultan:
manie-relaxare; admiratie-dispret; simpatie-antipatie; placere-insatisfactie;
  Emotiile se manifesta la nivel comportamental prin expresivitate – astfel comunicam
afectiv despre noi si “citim” starile celorlalti; controlul exprimarii starilor afective se
dobandeste prin antrenament, prin constientizarea starilor pe care le traim si a modului in
care ne-am comportat.
 SENTIMENTE

  Sunt trairi afective complexe, de lunga durata, stabile si cu intensitate

moderata.
  Sentimentele se nasc din emotii, sunt emotii repetate, care rezista la factori
perturbatori si devin stabile si persistente in timp – determina atitudini afective
fata de obiecte, evenimente, valori, persoane.
  Sentimentele pot fi clasificate in:
  Sentimente intelectuale: sentimentul de curiozitate, de surpriza, de mirare si
uimire, sentimentul indoielii, convingerea, corectitudinea…
  Sentimente morale: sentimentul de prietenie, patriotismul, cinstea,
generozitatea, dragostea fata de parinti, sentimentul datoriei, etc.
  Sentimente estetice: admiratia, extazul care apar datorita perceperii
frumosului
  Sentimentele pot degenera in timp, pot slabi ca intensitate si chiar disparea.
  Sentimentele au rol MOTIVATIONAL complex, pot impulsiona spre anumite
activitati, permit declansarea unor energii nebanuite.
 PASIUNI
  Sunt trairi afective foarte intense, stabile, de lunga durata care
antreneaza intreaga personalitate a unui individ.
  Individul pasionat intr-un domeniu isi mobilizeaza toate energiile doar
spre obiectul pasiunii sale, motiv pentru care sunt considerate si
anomalii ale afectivitatii de catre unii psihologi.
  Pasiunile pot fi:
  Pozitive – nobile, constructive = sportul, lectura, creatia artistica…
  Negative – viciile = avaritia, fanatismul, gelozia, ambitia, patima
alcoolului, tutunului, drogurilor, jocurilor de noroc…
  Pasiunile extra-profesionale sunt hobby-urile.
  Iubirea deosebita e considerata pasiune.
 Emotivitatea ca trasatura de personalitate

  Persoanele se diferentiaza intre ele ca fiind:

  mai vibrante afectiv = persoanele emotive, empatice, impresionabile;
  neutre = persoanele echilibrate, dezvolta emotii normale;
  insensibile la trairile celorlalti = persoane mai dure, mai putin emotive.
  Emotivitatea este o trasatura de personalitate, iar comportamentul afectiv
perceput de altii devine un instrument al cunoasterii interpersonale.
  Procesele afective indeplinesc rol adaptativ, reglator al comportamentului,
dar prin desfasurarea lor tumultoasa, pot avea si rol dezorganizator cand
intensitatea trairilor este mare, situatia este noua iar organismul nu si-a
elaborat inca raspunsuri adecvate situatiei.
  Tulburarile de afectivitate determina aparitia anxietatii, depresiei, fobiilor,
frustrarii care pot avea efecte nefaste si devastatoare asupra indivizilor care
sufera de ele – e necesara interventia specializata – psiholog, psihiatru…