ELABORAREA METODICĂ Nr 1

A elaborat studenta : Magaleas Alexandra

Grupa: S1906
Profesor : Bajurea Nicolae
Obiect : Tehnologia protezelor mobile

TEMA: Edentația totală.Etiologia.Tabloul clinic

ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1.Definiţie „edentaţie totală”. Etiologia.

Edentația totală se manifestă prin absența tuturor dinților la unul sau ambele
maxilare.
Cauzele care aduc edentația totală sînt
multiple:
-caria dentară și complicații ei;
-afecțiunile parodontului;
-traumatismele;
-suprasolicitarea funcțională a
dinților;
-avitaminozele;
-maladiile glandelor endocrine
(diabetul zaharos);
-maladiile sistemului cardiovascular, nervos;
-intervenții chirurgicale etc.
Foarte rar se întîlnesc în practică edentații totale congenitale, cauzate de lipsa
mugurilor dentare ai dinților permanenți. Cu vîrsta se constată o creștere a
frecvenței edentației totale.

2.Câmpul protetic edentat total, noţiune, elementele componente,

caracteristica.
Campul protetic edentat total este reprezentat de tesutul osos al maxilarelor si
fibromucoasa supraiacenta, impreuna acestea formeaza baza organica pentru
sprijinul protezelor totale.

Campul protetic la maxila este reprezentat de:

- Apofiza alveolara
-Bolta palatina;
-Tuberozitatile maxilare;
-Fibromucoasa.

Apofiza alveolara inalta si lata ofera posibilitati favorabile de sprijin si stabilizare a

protezei totale, iar micsorarea ei treptata in volum duce la atrofia tesutului osos,
scade si gradul de mentinere a protezei.

Tuberozitatile maxilare pot fi comparate cu o prelungire a apofizei alveolare care

formeaza proeminente osoase in zona posterioara. Au functie in mentinerea si
stabilizarea protezei superioare. Daca aceste formatiuni sunt pronuntate, au
versante paralele intre ele, atunci favorizeaza retentivitatea protezei si invers, daca
au un volum redus sau sunt caracterizate prin absenta oricarui relief, reprezinta un
factor negativ in stabilizarea protezelor totale.

Bolta palatina are forme diverse de la pacient la pacient, cu valori protetice in sens
pozitiv sau negativ, dependenta de forma si inaltimea apofizei alveolare si a
tuberozitatilor maxilare. La nivelul suturii mediene a boltei palatine in unele
situatii clinice poate fi evidentiat torusul palatin, gaura incisiva. Prezenta torusului
palatin influenteaza negativ in mentinerea PT (astfel el va foliat).

Fibromucoasa este divizata in fibromucoasa fixa si mobila. La trecerea

fibromucoasei fixe in cea mobila exista o zona de trecere numita fibromucoasa
pasiv mobila sau neutra. Ea are o latime de 1-3 mm si se localizeaza de-a lungul
fundului sac vestibular. Aceasta zona favorizeaza fenomenul de succiune.

Campul protetic mandibular este reprezentat de:

-Tuberculii piriformi;
-Torusul mandibular;
-Liniile oblica interna si externa;
-Fibromucoasa.

Tuberculii piriformi reprezinta formatiunea fibromucoasei retromolare bilaterale

fiind situati in triunghiul retromolar, si intrecand limita distala a bazei protezei.
Torusul mandibular este localizat in dreptul premolarilor, bilateral, deasupra liniei
oblice interne si reprezinta o proeminenta osoasa de forma rotunda. In cazul in care
este exprimat impiedica tratamentul protetic. Aceasta zona permanent este
traumatizata de marginea protezei, implicand corijari multiple.
Linia oblica interna apare ca o proeminenta ascutita si dureroasa la presiuni. La
acest nivel are loc insertia muschiului milohioidian si constrictorului superior al
faringelui si astfel delimiteaza marginile posteroinferioare ale protezei.
Linia oblica externa reprezinta locul de insertie a muschiului buccinator. Uneori
atrofia apofizei alveolare se reflecta si asupra acestei linii. In caz de o atrofie
pronuntata, cand nivelul apofizei alveolare se gaseste la nivelul orificiului
mentonier, la compresia bazei protezei pot aparea dureri.

Stratul fibromucos sufera si el schimbari in urma extractiei dintilor. Aceste

modificari sunt exprimate in forma de atrofie a fibromucoasei, caracterul si gradul
careia depind de maladiile generale, locale, de varsta, de perioada de vreme
parcursa din momentul instalarii edentatiei pana cand pacientul se adreseaza la
medic.

Gradul de aderenta a fibromucoasei de os este diferit si depinde de variabilitatea

stratului submucos. Pe torusul palatinal, tuberozitatile maxilare si apofiza alveolara
se poate intalni des o fibromucoasa puternic aderenta, din cauza tesutului
submucos redus, cu o vascularizare slaba si o sensibilitate dureroasa la palpare. In
locurile unde fibromucoasa imobila are un strat submucos mai abundent, ea are
proprietatea de a fi comprimata in directie verticala, avand deci insusiri de
rezilienta, calitate favorabila pentru tratamentul protetic. Gradul de rezilienta a
fibromucoasei determina calitatea campului protetic si individualizeaza utilizarea
materialelor si a tehnicilor de amprentare.

3.Aspectul apofizelor alveolare în edentaţia totală, caracteristica după

Schroder şi Koller.
Dupa Schroder se deosebesc 3 tipuri de atrofii alveolare maxilare:

Tipul I
 Prezenta unei apofize alveolare
pronuntate, semiovale, care uniform
este acoperita cu o mucoasa normala
depasind cu mult nivelul boltii palatine.
 Are tuberozitatile bine exprimate
 Torusul palatin mai putin exprimat sau
in lipsa.
 Plica trecatoare si locul de insertie a
muschilor se gasesc la distanta destul
de mare de la suprafata apofizei
alveolare.
 Este cel mai favorabil pt tratament
protetic, deoarece formatiunile anatomice sunt destul de exprimate si nu
impiedica fixarea protezei.
Tipul II
 Prezenta unei apofizei alveolare late, din
cauza atrofiei medii depasind putin
nivelul boltii palatine.
 Tuberozitatile maxialare sunt mai putin
exprimate.
 Plica trecatoare si locul de insertie a
muschilor se gasesc mai aproape de
suprafata apofizei alveolare comparativ
cu tipul I.
 Conditii bune de tratament protetic, insa
contractia brusca a muschilor in unele
cazuri poate duce la esec.

Tipul III
 Apof.alveolara este disparuta.
 Prezenta unei bolti palatine aproape plata.
 Tuberozitatile maxilare sunt atrofiate esential.
 Plica trecatoare si locul de insertie a frenumului
buzei super si a muchilor se afla la nivelul coamei
apof.alvelare.
 Tratament protetic este nefavorabil.

Dupa Kӧller se deosebesc 4 tipuri de atrofii alveolare mandibulare:

Tipul I
 Apofiza alveolara prezinta o inaltime bine exprimata, egala pe toata intinderea,
resorbtia producindu-se intr-o mica masura.
 Creasta apofizei alveolare este rotunjita si favorabila pentru baza protezei,
deoarece impiedica microexcursia protezei ce poate avea loc la miscarea
mandibulei.
 Locul de insertie a muschilor si plica trecatoare a mucoasei sunt situate la o
distanta considerabila de virful apofizei alveolare.
 Tratament protetic este cel mai favorabil.
Tipul II
 Atrofia apofizei alveolare este uniforma pe toata intinderea, insa este destul de
avansata, afectind in unele cazuri si corpul mandibulei.
 Procesul de resorbtie se accentueaza si ajunge la linia oblica interna si externa,
apofiza se transforma intr-o depresiune.
 Apofiza alveolara in zona frontala deseori capata o forma ascutita, ce impiedica
protezarea.
 Locul de insertie a muschilor este situat aproape pe marginea crestei.
 Tratamentul protetic este foarte dificil. Deoarece lipsesc formatiuni anatomice
retentive, iar insertia fasciculelor musculare este aproape pe virful crestei
alveolare, ceea ce duce la miscarea protezei.

Tipul III
 Apofiza alveolara este atrofiata esential in sens lateral si mai putin frontal,
datorita faptului ca dintii laterali au fost pierduti mai timpuriu decit cei frontali.
 Tratamentul protetic este mai favorabil fiindca atrofia apofizei alveolare in
zonele laterale nu impiedica microexcursia protezei in plan transversal.
 Zona de retentia este doar prezenta in regiunea frontala care impiedica
miscarea protezei in plan sagital – in directia antero-posterioara.

Tipul IV
 Atrofia apofizei alveolare este accentuata in zona frontala si putin exprimata in
regiunile laterale.
 Stabilizarea protezei este asigurata numai in directia transversala, pe cind in
plan sagital este foarte slaba datorita posibilitatii de alunecare a protezei
inainte.
4.Fibromucoasa câmpului protetic edentat total, caracteristica formaţiunilor
anatomice după Suplle, Gavrilov.
La maxila apofiza alveolare si bolta palatina este acoperita cu fibromucoasa
imobila (fixa), iar cea care tapeteaza plica trecatoare vestibulara si valul palatin
este mobila. La trecerea mucoasei imobile in mobila este situata fibromucoasa
neutra sau pasiv mobila.

Pe torusul palatin, tuberozitatile maxilare si apofiza alveolara se poate intilni o

fibromucoasa puternic aderenta din cauza tesutului submucos redus, cu o
vascularizare slaba si o sensibilitate dureroasa la palpare.
In locurile unde fibromucoasa imobila are un strat submucos mai abudent, ea are
proprietatea de a fi comprimata in directie verticala, avind deci insusirea de
rezilienta, calitate favorabila pentru tratament protetic.
Dupa Supple, fibromucoasa se clasifica:
1.Fibromucoasa cu grosime si grad de rezilienta medii, amortizeaza socurile si
reduce deplasarea protezei.
2.Fibromucoasa atrofiata subtire cu grad de rezilienta mic, este inapta sa suporte
presiunile.
3.Fibromucoasa groasa cu grad mare de rezilienta care favorizeaza deplasarea
protezelor.
4.Fibromucoasa hipertrofica mobila care trebuie indepartata chirurgical pt a
asigura fixarea si stabilitatea PT.
E. Gavrilov considera ca rezilienta mucoasei depinde mai mult de numarul vaselor
sangvine ale fibromucoasei. Insusirea vaselor sangvine de a se deserta si umple cu
singe duce la micsorarea sau sporirea volumului fibromucoasei, numita sistem de
tampon. Atfel fibromucoasa se clasifica:
1.Zonele tampon slab exprimata: este fibromucoasa care acopera apofiza alveolara
si o parte a palatului dur pe linia de sutura sagitala.
2.Zonele tampon mediu exprimata: este fibromucoasa dintre apofiza alveolara si
linia de sutura.
3.Zonele tampon exprimata accentuat: este fibromucoasa care se gaseste in directia
distala spre linia «A»

5.Indicaţii către terapia edentaţiei totale cu proteze mobile.

6.Proteza totală – elementele componente, caracteristica.
Proteza Totala – este un corp fizic rigid si rezistent la actiunea presiunilor
masticatoare, utilizata in terapia edentatiei totale cu scopul restaurarii arcadelor
dentare si a functiilor dereglate ale sistemului stomatognat.
Proteza totala este alcatuita din:
-Baza
-Arcadele dentare cu dinti
artificiali.
Baza este alcatuita din sei unite cu
o placa palatinala la maxila, iar la
mandibula placa se confunda cu
versantul lingual al seii.
Baza protezei acopera toata
suprafata cimpului protetic
transmitind presiunile masticatoare
substratului osos prin intermediul
fibromucoasei cimpului protetic.
Baza poate fi confectionata din:
 Acrilat
 Aliaje metalice (grosimea 0.4-0.6 mm prin stantare sau turnare, cu aliaje: aur
platinat sau aliaje CrCo)
! Majorarea rezistentei bazei acrilice este posibila si prin introducerea in grosimea
bazei a unei retele metalice rigide sau a fibrelor de sticla distribuite sub forma de
retea, marind astfel rezistenta la fracturare. In caz de exostoze sau margini osoase
ascutite baza in aceasta zona se confectioneaza din doua straturi: dur si moale
(baza cu captuseala).
Baza protezei prezinta 2 suprafete:
 Interna: care se afla in contact cu fibromucoasa cimpului protetic, si este
caracterizata de un microrelief identic cu cel al fibromucoasei
 Externa: orientata bucal, care se afla in contac cu limba si mucoasa obrajilor
avind un aspect lucios obtinut prin lustruire, ce favorizeaza alunecarea
tesuturilor moi ce vin in contact cu baza, nu produce leziuni tesutului mucos
si nu retentioneaza resturi alimentare.
Baza protezei acopera:
 La maxila: palatul dur, apofiza alveolara, tuberozitatile si se termina in
regiunea liniei «A». Grosimea de 1.5-2.5mm
 La mandibula: in intregime apofiza alveolara, total sau partial tuberculii
piriformi. Grosimea de 1.5-2 mm. Grosimea bazei nu este uniforma.
Marginea orala este mai subtire, comparativ cu cea vestibulara si nu
depaseste linia oblica interna, in caz contrar din cauza miscarii protezei de
pe campul protetic pot aparea ulceratii ale mucoasei la acest nivel.
Arcada dentara artificiala formeaza suprafata functionala a protezei si este
formata din 14 dinti artificili confectionati din acrilat sau portelan fixati prin
legaturi pe cale chimica sau prin retentii mecanice.
Dintii artificiali sunt confectionati sub forma de garnituri; pe fiecare placuta a
garniturii sunt indicate: culoarea, forma si dimensiunea.
7.Amprentele. Criterii de clasificare a amprentelor.
Amprenta: reprezinta o reproducere in negative a campului protetic ce reda
tridimensional relieful acestuia. Amprenta reprezinta o faza care se realizeaza in
cabinetul dentar pt inregistrarea reliefului campului protetic dar se poate realiza si
in lab de tehnica dentara cand se urmareste duplicarea modelelor.

a. In functie de intinderea amprentei

o Amprenta totala
Se amprenteaza toti dintii din cavitatea bucala. Practic, se iau 3 amprente distincte :
 amprenta arcadei superioare
 amprenta arcadei inferioare
 amprenta ocluziei sau, mai popular, "muscatura"

o Amprenta segmentara sau partiala

Amprenteaza doar o parte ( un segment ) din cavitatea bucala, si anume, partea in
care urmeaza a se efectua reconstituirea protetica.
Ca si tehnica, amprenta segmentara se poate lua in 1 timp sau in 2 timpi.
  In functie de tehnica amprentarii
o Amprenta in 1 timp
Are nevoie de o singura etapa ( sau "timp" ) si foloseste in majoritatea situatiilor un
singur material de amprenta. Nu este atat de fidela precum amprenta in 2 timpi sau
amprenta in lingura individuala dar tehnica este mai simpla si mai rapida.
Materiale de amprenta folosite : materiale dure sau materiale elastice. Se
prefera siliconii de aditie de consistenta dura sau alginatul.

o Amprenta in 2 timpi
Are nevoie de 2 etape si foloseste 2 materiale distincte de amprenta, cate unul
pentru fiecare etapa. Precizia si fidelitatea amprentei in 2 timpi sunt excelente.
Materiale de amprenta folosite : in prima faza un material dur ; in a doua faza un
material fluid. De obicei, se folosesc siliconii de aditie, datorita proprietatilor
foarte bune pe care le au.
 o Amprenta in lingura individuala
Este o varianta particulara a amprentei in 2 timpi care implica si participarea
laboratorului dentar. Se foloseste pe scara foarte larga datorita preciziei si fidelitatii
ridicate. Singurul dezavantaj ar fi acela ca necesita o sedinta in plus.
Materiale de amprenta folosite : materiale fluide, in special siliconi de aditie
fluizi.

 In functie de miscarile efectuate in timpul amprentei

o Amprenta statica
Caracteristici :
In timpul amprentei statice nu se executa nici un fel de miscari functionale.

o Amprenta functionala
Caracteristici :
In timpul amprentei functionale, pacientul, ajutat de medicul stomatolog, va
executa anumite miscari ale obrajilor, limbii sau buzelor care vor incerca sa imite
miscarile din timpul proceselor functionale : masticatia sau fonatia. In acest
fel, marginile amprentei vor fi modelate in mod activ de catre pacient.

8.Linguri de amprentare. Varietăţi.Caracteristica.

Lingurile de amprentare reprezinta un suport rigid pe care se aplica materialul de
amprentare si cu ajutorul caruia se insera si se dezinsera amprenta de campul
protetic.
Se clasifica:
a. Dupa fidelitate fata de campul protetic: universale( standard) si individuale
b. Dupa material: metalice ( otel inox, alama cromata, aluminiu placat cu rasini
epoxi) si plastice
c. Dupa morfologie si destinatie : totale sau partiale
d. Dupa regiunea topografica: pt maxilla, mandibula sau ambele arcade
Etapele amprentarii anatomice:
- alegerea materialului amprentar
- alegerea lingurii amprentare
- pregatirea materialului amprentar
- aplicarea materialului pe lingura amprentara si in cavitatea bucala
- formarea marginilor campului proetic prin proba functionala activa si pasiva
- priza materialului 2-3 min
- scoaterea amprentei
- prelucrarea amprentei si examinrea
- in laborator obtinerea modelelor de lucru auxiliare ( de diagnostic)

9.Amprentarea preliminară a câmpului protetic edentat total – scopul,

materiale şi utilaj necesar.
Amprentarea preliminara (anatomica) –dupa examenul general si local al
pacientului se trece la amprentarea preliminara, numita si amprentare primara, care
reprezinta imaginea negativa a campului protetic.

Scopul amprentarii preliminare este obtinerea unui model de lucru pe care se va

confectiona lingura individuala. Prin urmare exactitatea confectionarii lingurii
individuale depinde de calitatea amprentei preliminare. Concomitent amprenta
preliminara permite determinarea profunzimii plicelor trecatoare ale mucoasei,
starea generala a campului protetic, pozitia si directia insertiilor muscular si
ligamentare care ulterior urmeaza sa fie eliberate. Pentru atingerea acestor
obiective este necesar sa acordam maximum de atentie alegerii lingurii amprentare
standard, materialului si tehnicii de amprentare.

Utilajul si materiale necesare:

 Lingura standard;
 Material de amprentare:
 materiale termoplastice indicate pentru campurile protetice dure;
 ghips si alginate pentru campurile protetice moi
Cerinte catre amprenta preliminara:
1. sa fie redat fidel campul protetic;
2. marginile amprentei sa fie netede si sa corespunda formei plicei trecatoare
din partea vestibulara la ambele maxilare, iar la mandibula si din partea
linguala
In caz contrar amprenta preliminara avand marginile mai scurte sau mai lungi va
rezulta si un model corespunzator, in ambele cazuri fiind necesare interventii
suplimentare esentiale pentru corectarea lingurii individuale la etapa clinica de
adaptare.

10.Materialele amprentare. Clasificări. Nominalizări.

1. Rigide si semirigide ireversibile
- Gips ( Ipsos de Paris, Snow White (Kerr))
- polimeri acrilici si fotopolimerizabili ( Duracril special si Duraclor)
- paste ZOE
2.Rigide reversibile (termoplastice)
- gutaperca
- cerurile
- materiale bucoplastice
3.Elastice reversibile (hidrocoloizi agar-agar)
4.Elastice ireversibile
- hidrocoloizi ireversibili – alginate
- elastomeri de sinteza – polisulfuri, siliconi, polieteri

11.Modelul preliminar – scopul şi metodica de confecţionare.

Modelul preliminar: este copia fidela pozitiva a campului protetic, realizat cu
amprenta preliminara si se realizeaza cu scopul realizarii lingurii individuale
necesare pentru ca mai apoi sa se efectueze modelul functional pe care se va
realiza lucrarea protetica.

Metodica de confectionare: Se realizeaza din ghips simplu pe baza amprentei

primare sau preliminare si ulterior se pregateste prin foliere si deretentivizare
precum si izolare pentru ca sa se realizeze lingura individuala.
Pentru aceasta se alege initial lingura standard, se scoate amprenta utilizand
materialul de amprentare potrivit, si pe baza acesteia se toarna modelul preliminar.

Se recomanda ca modelul sa fie confectionat din ghips dur ce poseda rezistenta si

duritate corespunzatoare pentru urmatoarele etape.

Tehnica de confectionare a modelului:

Initial se prepara pasta de ghips de consistenta smantanoasa urmand urmatorii pasi:

in vas se toarna apa si apoi se toarna ghipsul pana la saturare, astfel incat la
suprafata apei se formeaza o movilita de ghips uscat, aceasta se amesteca cu
spatula formand o masa omogena.

Punem amprenta pe masuta vibratorie, pe portiunea cea mai proeminenta a

amprentei se prelinge pasta de ghips preparata. Se favorizeaza prin vibratii
patrunderea pastei pana la umplerea tuturor incluziunilor amprentei lasandu-se
liber 0,5 mm de la marginea libera a amprentei. Ulterior pe masa de lucru se
toarna o movilita de pasta de ghips (sau se utilizeaza conformator care se umple cu
ghips) si se aplica deasupra ei amprenta umpluta, astfel incat partea posterioara a ei
sa fie paralela cu masa de lucru si dimensiunea soclului sa fie de 1,5- 2 cm, se
netezeste, iar dupa priza amprenta se inlatura si la soclator se fasoneaza soclul.

Surse bibliografice
1. „Protetică dentară–Chişinău 1993, I.Postolachi, G. Bîrsa,
V.Guţuţui...”
2. „Tehnici de confecţionare a protezelor dentar –G.Bîrsa, I.Postolachi,
Chişinău 1994.”

3. https://www.infodentis.com/lucrari-dentare-fixe-etape-
clinice/amprenta-dentara-tehnici.php