Cap II.

SURSE PROPRII DE FINANȚARE A UNEI AFACERI

II.1.1.Identificarea surselor de finanțare

Finanțarea –reprezintă procesul de asigurare a fondurilor bănești necesare

desfășurării activității întreprinderii.Finanțarea prezintă importanță pentru
supraviețuirea și dezvoltarea unei afaceri.Sursele de finanțare sunt deosebită
adaptate la nevoile agentului economic și se regăsesc în cadrul structurilor
patrimoniale de pasiv sub denumirea de capitaluri.Finanțarea poate fi realizată
prin surse proprii sau surse străine ,externe(din afara întreprinderii).

Tipuri de surse sau Avantaje: Grupa din planuri

mijloacele de de conturi
finanțare ale unei
afaceri:
Sursele proprii: *menținerea independenței şi grupele 10-12,
*autofinanțare autonomiei financiare,
*aport la capital *nu se creează obligații
*amortizare suplimentare(dobânzi,garanții);
*asigură păstrarea capacității
întreprinderii de a contracta
credite;
*constituie un mijloc sigur de
acoperire a necesităților
financiare.
Susele străine :
*Provizioane și ajustări *timp scurt de acces la Grupele 40-44, 46,
pentru deprecierea resursele financiare necesare; 39,49, 28,15
activelor . *este accesibil in orice
*Datorii față de terți moment;
(pasive stabile sau *poate fi obținut un volum
surse atrase temporar variabil de resurse financiare
în circuitul economic al ,funcție de necesități ;
agentului economic) *posibilitate de negociere a
*Împrumuturi pe condițiilor de rambursare .
termen scurt,mediu au *pot fi finanțate activități fără
lung; să se consume resurse proprii contul 519
sau să se contracteze credite ; grupa 16,
* Finanțare *este păstrată independența şi grupa 13.
nerambursabilă autonomia financiară.
(subvenții
guvernamentale
,programe de finanțare
nerambursabilă publice
sau private).

Aportul la capital al asociaților sau acționarilor se realizează prin cumpărarea

de acțiuni sau părți sociale .

Autofinanțarea se realizează prin reinvestirea unei părți din profitul net.

Datoriile față de terți (Pasivele stabile) reprezintă atragerea în circuitul

economic al agentului economic a unor diponibilități ce aparțin altor persoane
fizice și juridice pentru finanțarea activității economice :

*creditul comercial acordat de furnizorii şi clienții firmei ;

*sume corespunzătoare :-părților din profit repartizate și nedistribuite ;

-rezervelor pentru plăți viitoare;

*acumularea de pasive de la începutul lunii până în ziua în care se fac plăți

aferente salariilor ;

*ajustări privind deprecierea activelor.

Capitalurile împrumutate reprezintă sume împrumutate de agentul economic
de pe piața de capital în anumite condiții (scadența certă,dobândă fixă,valoare de
rambursat cunoscută) și îmbracă mai multe forme:

*credit obținut de la instituțiile financiare;

*împrumut obligatoriu (din emisiune de obligațiuni);

*leasing.

II.1.2 Selectarea surselor proprii de finanțare ale agentului economic

și caracteristicile acestora

Capitalurile proprii

Acestea reprezintă sursele proprii de finanțare ale agenților economici formate

prin aporturile acționatilor sau asociaților ,dar și prin autofinanțare ,respectiv din
alte surse proprii ,cum ar fi profitul obținut.

Capitalul propriu(juridic) se definește ca dreptul de proprietate pe care îl au

asociații asupra capitalului investit într-o întreprindere la data încheierii
bilanțului ,potrivit relației:

ACTIV – DATORII = CAPITAL

Sursele (capitalurile )proprii sunt utilizate pentru finanțarea proprie a bunurilor

economice ,și au următoarea structură:

Structura capitalurilor Mod de constituire ca sursă de finanțare a

proprii întreprinderii
Capital individual sau *are caracter avansabil;
social *se constituie la înființarea societății
comerciale,fiind condiția existențială a existenței
și funcționării acesteia;
*capitalul social se împarte în:
-Capital subscris nevărsat-capitalul promis
/datorat de asociați în momentul constituirii
societății ;
-Capital subscris vărsat –parte din capital
subscris care a fost fizic pus la punct la dispoziția
societății
*este o sursă pusă la dispoziția agentului
 economic de către proprietari la înființare ;
*poate fi majorat sau diminuat pe parcursul
existenței societății;
*reprezintă valoarea nominală a acțiunilor sau
părților sociale subscrise de acționari sau asociați;
Prime de capital Primele de capital create ca diferență între:
*valoarea noilor aporturi și valoarea nominală a
acțiunilor -părților sociale ;
*prețul de emisiune şi valoarea nominală a
acțiunilor –părților sociale ;
*valoarea obligațiunilor convertibile și valoarea
nominală a acțiunilor –părților sociale;
*valoarea contabilă a acțiunilor sau părților
sociale și valoarea nominală a acțiunilor –părților
sociale;
Sunt determinate de operațiile de creștere a
capitalului prin :
*noi aporturi;
*noi emisiuni de acțiuni;
*fuziunea societății cu alte societăți;
*conversia obligațiunilor în acțiuni.
Rezerve din reevaluare *reprezintă plusuri create în urma reevaluării
activelor imobilizate ;pot fi micșorate dacă în
urma unor reevaluări ulterioare valoarea activelor
scade.
*sunt menținute cât timp bunurile la care se referă
nu au fost amortizate sau vândute;
*rezervele rezultate din reevaluare pot fi
încorporate în rezerve sau în capitalul social;
*plus valoarea rezultată în urma reevaluării
elementelor amortizabile se va transfera,eșalonat
sau la termenul final al amortizării ,asupra
rezervelor;
*plus valoarea rezultată ca valoare a reevaluării
elementelor care nu fac obiectul amortizării se va
transfera asupra capitalului.
Rezerve *rezervele se constituie din profit sau din rezerve
din reevaluare și prime de capital .(în raport cu
cotele afectate prin lege sau act constitutiv),din
alte resurse capitalizate de întreprindere până la o
decizie contrară .
*rezervele pot fi:-legale-constitute din profitul
brut pentru protejarea capitalului.

Rezultatul reportat
Rezultatul exercițiului
Autofinanțarea-constituie elementul în baza căruia finanțarea străină este
solicitată și atrasă de către agentul economic deoarece:
*furnizează indicații cu privire la performanțele întreprinderii;
-statutare-constituite din profitul net sau alte surse
şi utilizate potrivit statutului .
-surplus din rezerve din reevaluare-preia soldul
final creditor al contului rezerve din reevaluare
,atunci cand imobilizarea pentru care s-a constituit
iese din patrimoniu.
-alte rezerve –constituite din profitul net sau alte
surse și utilizate potrivit hotărârilor adunării
generale a asociaților.
*reprezintă partea de rezultat a cărui afectare
financiară a fost amânată de Adunarea Generală a
Asociaților sau Acționarilor;
*el poate fi un rezultat reportat pozitiv (profit
nerepartizat) sau negativ (pierdere neacoperită):
-profitul figurează ca sursă proprie de finanțare
pînă în momentul distribuirii sale pe destinații
stabilite prin lege sau prin statutul întreprinderii
societate;
-pierderea diminuează sursele proprii de finanțare
până la acoperirea sa din rezultatul exercițiului
următor sau din rezerve destinate în acet sens.
*reprezintă diferența dintre veniturile şi
cheltuielile corespunzătoare exercițilui financiar .
*este sub formă de profit/pierdere.
*la sfârșitul exercițiului financiar:
-pierderea este acoperită sau reportată;
-profitul este repartizat sau reportat.

*creează capacitatea de rambursare a datoriilor;

*dă o măsură riscului pe care furnizorii de fonduri și-l asumă;

*asigură pe investitorii financiari asupra posibilităților de valorificare și

rambursare a fondurilor pe care le vor investi.

Autofinanțarea se poate determina prin două metode:

Metoda 1-metoda excedentului brut de exploatare:

Etapa Indicator de plecare Indicator de dedus Rezultat

1. Vânzări de mărfuri Costul de achiziție Marja comercială
al mărfurilor
2. *Vânzări de Produția
produse,lucrări şi exercițiului
servicii.
*Produse anexe.
*Producția stocată.
*Producția de
imobilizări.
3. *Marja comercială. *Cheltuieli cu Valoarea
*Producția exercitiului. materii şi materiale. adaugată
*Cheltuieli cu
lucrările şi serviciile
primite de la terți.
4. *Valoarea adăugată. *Impozite Excedent brut din
*Subvenții de exploatare. ,taxe,vărsăminte exploatare
asimilate.
*Cheltuieli cu
personalul și
asigurările sociale.
5. *Excedent brut din Cash flow brut
exploatare.
*Alte venituri din
exploatare.
*Venituri financiare.
*Venituri extraordinare.
6. *Cash flow brut Impozit pe profit Cash flow net
(marja brută de
autofinanțare)
7. *Cash flow net Dividende Autofinanțare

Metoda 2-metoda rezultatului net contabil

Etapa Indicator de plecare Indicator de Rezultat

dedus
1. *Rezultatul net contabil. *Rezultatul din Capacitatea de
*Provizioane ,ajustări cesiunea autofinanțare.
pentru depreciere privind elementelor de
activitatea de exploatare şi activ.
financiară. *Reluări de
provizioane și
ajustări pentru
 depreciere privind
activitatea de
exploatare şi
financiară.
*Subvenții de
exploatare.
Aportul la capitalul propriu

Capitalul unei societăți poate fi modificat prin voința comună a

asociaților.Societatea are nevoie de un capital mai mare atunci când dorește
consolidarea situației financiare,sau dorește o întărire a credibilității sale față de
terți sau salariații proprii.

Capitalul social sau individual poate fi majorat pe parcursul existenței agentului

economic prin:

*noi aporturi în numerar și în natură.

*operațiuni interne:încorporarea rezevelor ,a primelor legate de capital,a

rezervelor din reevaluare ,a rezultatului reportat sau rezultatului curent.

*conversia datoriilor în acțiuni.

Motivele majorării capitalului social pot fi următoarele:

*Societatea este prosperă din punct de vedere financiar;

*Societatea se află într-un impas financiar .

În ambele situații se dorește atragerea de lichidității ,dar fără a apela la credite

bancare ,atrăgând astfel noi asociați .

A)Majorarea capitalului social prin noi aporturi în numerar și în natură.

Prin această modalitate de majorare a capitalului ,societatea urmărește să obțină

anumite bunuri corporale sau disponibilități bănești necesare defășurării sau
extinderii activității sale.Recurgând la majorare ,societatea este scutită de un
efort financiar imediat sau care depășește posibilitățile sale financiare.

Scopul creșterii capitalului social prin noi aporturi este:

*atragerea de noi resurse în vederea finanțării operațiilor de investiții .

*consolidarea situației financiare.

Creșterea capitalului pe această cale se realizează prin:

*emisiunea de noi acțiuni pentru aport în numerar și aport în natură ,la aceeași
valoare nominală cu a vechilor acțiunilor ,dar la un preț de emisiune cuprins
între valoarea nominală și valoarea matematică contabilă.

*prin majorarea valorii nominale a acțiunilor existente ;acest ultim procedeu

poate fi aplicat numai cu acordul tuturor acționarilor .

Emisiunea noilor acțiuni la un preț mai mic decât valoarea matematică

contabilă determină o depreciere a vechilor acțiuni .Din acest motiv ,vechii
acționari trebuie protejați prin distribuirea unor drepturi de subscriere (DS-uri)-
titluri de valoare care intră în paritate cu vechile acțiuni. Fiecare potențial
cumpărător trebuie să indemnizeze cu valoarea DS-ului un număr de acțiuni
vechi egal cu raportul de paritate pentru a obține o acțiune nouă.

Raportul de paritate = Acțiuni noi / Acțiuni vechi.

D.S. se calculează ca diferență între valoarea contabilă veche și valoarea
contabilă nouă.

D.S.= Valoarea contabilă veche – Valoarea contabilă nouă

B) Majorarea capitalului social prin operațiuni interne

Creșterea capitalului social prin operațiuni interne se realizează prin

încorporarea în capitalul social a celorlalte structuri ale capitalurilor
proprii:
-rezerve (cu excepția celor legale) ;

-prime legate de capital;

-rezultatul reportat;

-profit și pierdere;

-rezerve din reevaluare.

Scopul acestei modalități de creștere este stabilizarea resurselor deja existente în

întreprindere(stabilirea capitalului social fiind mai mare decât aceea a rezervelor
și a profitului ,care pot fi oricând distribuite acționarilor sub formă de
dividende).

Forma în care se realizează creșterea de capital este:

*emisiunea de acțiuni noi și distribuirea lor în mod gratuit vechilor acționari
proporțional cu numărul acțiunilor deținute;

*mărirea valorii nominale a acțiunilor existente.

Dacă este majorat capitalul social prin operțiuni interne ,această operație
implică emisiunea și distribuirea în mod gratuit de acțiuni sau mărirea valorii
nominale a acțiunilor vechi .Astfel are loc o depreciere a vechilor acțiuni
și,pentru protejarea vechilor acționari ,se distribuie titluri de valoare negociabile
,DA-uri (drepturi de atribuire).

Mecanismul de calcul și funcționare al DA-urilor este similar cu cel al DS-

urilor.
Valoarea pentru un drept de atribuire este o valoare teoretică ,deoarece este cotat
alături de alte titluri pe piața financiară. Fiind vândut sau cumpărat ,are o valoare
bursieră.

C)Majorarea capitalului social prin conversia datoriilor

Creșterea capitalului prin conversia datoriilor implică transferul la

capitalurile proprii a unei sume care figurau anterior în conturile de datorii
,fără a modifica mărimea globală a surselor de finanțare .Totodată obligatarii
trebuie să-și dorească să devină acționari,iar acțiunile emise trebuie să aibă o
valoare apropiată de cea a obligațiunilor .Diferența dintre valoarea nominală
totală a obligațiunilor și ce a acțiunilor noi emise se va înregistra în contabilitate
la prima de emisiune.

Scopul acestei operații este diminuarea datoriilor fără a se apela la trezorerie

,reconstituirea capacității de îndatorare și a capacității de finanțare.

Forma în care se realizează creșterea de capital este emisiunea de acțiuni noi și

distribuirea lor în mod gratuit deținătorilor de obligațiuni convertibile;diferența
dintre valoarea obligațiunilor și cea a acțiunilor se înregistrează la prime de
capital.

Evaluarea capitalului social

Evaluarea capitalului social presupune evaluarea curentă a titlurilor prin care

acesta se identifică:părți sociale sau acțiuni.

Acțiunea reprezintă un titlu de valoare negociabil ,ce conferă posesorului său

calitatea de proprietar asupra unei părți din societate,cu toate drepturile și
obligațiile ce decurg din această calitate(dreptul de a obține dividende sau
obligația de a participa la luarea deciziilor în activitatea societății).

Acțiunea este o fracțiune de capital ce conferă deținătorului titlul de proprietar.

În funcție de tipul societății comerciale ,se stabilește limita minimă legală a

capitalului social.

a) Societățile cu răspundere limitată (S.R.L )

Capitalul social este împărțit în părți sociale egale ca valoare.

Valoarea minimă a capitalului social este de 200 lei.

Valoarea minimă a unei părți sociale este de 10 lei.

b) Societățile pe acțiuni (S.A)

Valoarea minimă a capitalului social este de 90.000 lei RON ,dar nu mai puțin
de 25.000 EURO ,iar valoarea minimă a unei acțiuni este de 1 leu RON / titlu.

Capitalul social este compus din acțiuni egale ca valoare.

Valoarea nominală reprezintă valoarea înscrisă pe acțiune.

V.N = Capital social / Număr de acțiuni.

La constituirea societăților ,părților sociale și acțiunilor li se atribuie valoarea
nominală care este specificată și în actul constitutiv.

Capital social = număr acțiuni / părți sociale * valoarea nominală

Pentru evaluarea acțiunilor (titlurilor negociabile ),valoarea nominală are,de
regulă ,o importanță redusă.Începând cu primele operații generatoare de rezultat
,valorile reale sunt diferite de valoarea nominală .În toate situațiile când
acțiunile sunt plasate la un preț mai mare decât valoarea nominală diferențele
sunt înregistrate sub forma primelor de capital.

Valoarea de emisiune-reprezintă valoarea de piață la care se vând acțiunile

emise de către întreprindere.

Valoarea de piață –este prețul pe care investitorul este dispus să-l plătească
pentru o acțiune pe piața liberă.Valoarea de piață este stabilită prin negociere la
bursa de valori ,pe baza raportului dintre cerere şi ofertă ,raport numit cotație.
Valori patrimoniale (de activ net) exprimă valoarea (V) ce ar trebui să revină
asociaților ,dacă aceștia ar partaja elementelor de activ existente în societate
,după plata datoriilor.Valoriile patrimoniale sunt:valoarea matematică
contabilă și valoarea de lichidare a titlurilor.

Valoarea matematică contabilă reprezintă valoarea de protecție a acționarilor

vechi față de noii acționari și se calculează raportând capitalurile proprii la
numărul de titluri.

V.C = Capitaluri proprii / Număr de acțiuni.

Valoarea de lichidare a titlurilor este valoarea care rezultă din vânzarea foțată a
întreprinderii într-un interval limitat .

Valoarea matematică contabilă se compară

cu:

*valoarea nominală a titlurilor ,rezultând gradul de capitalizare a rezultatelor pe

parcursul activității întreprinderii ;

*valoarea de piață a titlurilor ,rezultând aprecierea de către investitorii a

performanțelor înregistrate de întreprindere.

Amortizarea

Antrenarea imobilizărilor corporale în procesele economice desfășurate în

cadrul întreprinderilor duce la deprecierea acestora:

*ireversibilă (amortizare) și reversibilă (ajustări privind deprecierea ).

Amortizarea :*exprimă reducerea de valoare privind activele imobilizate ca

rezultat al folosirii sau nefolosirii acestora;

*se constituie pe seama cheltuielilor ,care se măresc în mod corespunzător.

Din punct de vedere financiar ,amortizarea este o sursă de autofinanțare a

capitalului imobilizat care se constituie ,chiar și în cazul în care întreprinderea
nu realizează profit ,prin prelevarea asupra rezultatului.Amortizarea este deci o
componentă esențială a capacității de autofinanțare (CAF).

În Romania sunt permise următoarele metode de calcul a amortizării

:liniară,accelerată.degresivă,proporțională cu volumul activității .

Surse prorii de finanțare ale agentului

economic :
Capital.
Prime de capital.
Rezerve din reevaluare.
Rezerve.
Rezultatul exercițiului.
Rezultatul reportat .
Amortizare.