Sunteți pe pagina 1din 231

I


I
Shirley A. Jones, MS Ed, MHA„
EMT-P, RN
. Resuscitarea Cardiacă Avansată
{ACLS-Advanced Cardiac Life Support),
. Resuscitarea Cardiopulmonară
{CPR-Cardiopulmonary Resuscitation) şi
· Resuscitarea· Pediatrică Avan·sată
{PALS-Pediatric Advanced Life Suppott)

Sub redacţia:
Dr. Cristian Grasu
Societatea de Salvare Bucureşti
Dr. Alis Grasu
Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov

! ' ..,
.. ·. 1·:
F. A. Davis Company
1915 Arch Street, Philadelphia, PA 19103
www.fadavis.com
Copyright© 2014 by F. A.'. Davis ~ompany

ISBN-13: 978-606-8043-20-3

· Copyright© 2016 EDITURA MEOICALĂ CALLISTO

Distribuţie:
CAL LISTO
Tel: 0040 21 242 07 91
Fax: .0040 21 243 30 22
office@callisto.ro
www.callisto.ro
~

Toate drepturile asupra prezentului volum aparţin Casei de Editură Callisto. Această publicaţie
este protejată de legislaţia internă şi internaţională şi se află sub incidenţa legii Drepturilor de
Autor şi Drepturilor Conexe, legexr. 8/1996 ·cu modificările şi completările ulterioare.
Legislaţia ·română. pedepseşte penal 1 civil încălcarea acestor drepturi. Nicio parte a acestei
publicaţii nu poate fi reprodusă sa transmisă sub nicio formă sau mijloc, electronic sau
mecanic, inclusiv fotocopiere şi înregistri;ire, sau orice altă modalitate de stocare şi diseminare
a informaţiei fără permisiunea prealabilă exprimată în scris a deţinătorilor drepturilor de autor.
. . .
NOTĂ
Cunoştinţele şi practica medicală cunosc o evoluţie continuă. Pe măsură ce rezultatele noilor
cercetări devin disponibile, practica medicală, strategia terapeutică precum şi terapia
medicamentoasă se modifică în concordanţă. Cititorul este îndrumat să verifice cele mai recente
informaţii despre (i) procedurile descrise sau (ii) produsele msdicamentoase fabricate de fiecare
producătqr în parte, doza sau formula recomandată, metoda şi durata de administrare precum
şi contraindicaţiile. Responsabilitatea practicianului, bazându-se pe experienţa personală. şi
cunoaşterea pacientului, este de a stabili diagnosticul şi de a determina dozajul precum şi cel
mai potrivit tratament pentru fiecare pacient în parte şi, de asemenea, de a aplica toate măsurile
de siguranţă necesare. Prin nicio formă de interpretare a legii, Casa de Editură sau şutorii nu
sunt r~sponsabili pentru orice daune consecutive utilizării informaţiei cuprinse în această carte.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


JONES, SHIRlEV A.
AClS, CPR, PAlS: Ghid clinic de buzunar I Shirley A. Jones;
trad.: dr. Daniel Danu, Corina Danu; ed.: dr. Gh. P. Cuculici,
dr. Anca Vv. Gheorghiu. - Bucureşti: Editura Medicală Callisto, 2016
Index
ISBN 978-606-8043-20-3

I. Danu, Daniel (trad.)


11. Danu, Corina (trad.)
111. Cuculici, Gheorghe P. (ed.)
IV. Gheorghiu, Anca W (ed.)
'
\ ')

,C)~ r7~
616-083.98 Printed in China
r . \' ., \ ,_.
j Qi\..}J- . ' ·- ---""?
.j \'~ \ //~
~J v
Fundamentele
electrocardiografiei
clinice

Fiziopatologie
Atlas color

.
Robbins Patologie -
·Bazele morfologice
şi fiziopatologice ale

Editura. Medicală

CALLISTO
www.callisto.ro
1

Corpul uman se comportă ca un conductor electric gigant. Activitatea electrică;·


care .îşi are originea în inimă, poate fi detectată la suprafaţa corpului prin
. intermediul electrocardiogramei (ECG). Prin aplicarea cutanată a electrozilor pot
fi măsurate modificările de voltaj apărute între celulele dispuse între electrozi.
Aceste modificări de voltaj sunt amplificate şi transduse pentru a fi vizualizate
pe osciloscop şi pe hârtia gradată.
ECG este o serie de unde şi deflexiuni care reflectă activitatea electrică a
inimii într-o anumită incidenţă. .
Mai multe incidenţe, numite derivaţii, monitorizează variaţiile de voltaj
existente între electrozii poziţionaţi în diferite puncte ale corpului.
Derivaţiile I, li şi III sunt derivaţii bipolare, având în structură un electrod
pozitiv şi unul negativ, al treilea fiind de împământare pentru a reduce la
minim activitatea electrică din alte surse.
Derivaţiite ·avR, aVL şi aVF sunt derivaţii unipola"re formate dintr-un singur
electrod pozitiv şi un punct de referinţă (care înregistrează tot timpul un
potenţial electric nul) situat în centrul câmpului electri.c cardiac.
Derivaţiile V 1-V6 sunt derivaţii unipolare formate dintr-un singur electrod
pozitiv şi un punct de referinţă negativ localizat·în centrul electric al inimii.
Morfologia traseului ECG variază în funcţie de derivaţie, deoarece unghiul
din care este înregistrată activitatea electrică se modifică în concordanţă cu
derivaţia. Prezenţa acestor incidenţe multiple permite o perspectivă asupra
activităţii cordului mult mai exactă decât ar permite una singură.·
Setările aparatului ECG pot fi modificate astfel încât orice electrod cutanat
poate fi citit atât pozitiv, cât şi negativ. Polaritatea variază în funcţie de
derivaţia folosită pentru înregistrare.
Cablul ataşat pacientului este divizat în mai multe fire diferit colorate: trei;
patru sau cinci pentru monitorizare, sau zece pentru ECG în 12 derivaţii.
~î~ Montarea greşită a electrozilor poate trqnsforma un traseu ECG normal
într:.unul ·patologic. · ·

• Indiciu .clinic: Pentru obţinerea


unei ECG în 12 derivaţii, se ataşează câte un
fir la fiecare membru, iar 6 fire sunt ataşate {dispuse în puncte diferite} la peretele
toracic. Totalul d_e 10 fire oferă 12 unghiuri (derivaţii) diferite de citire a activităţii
electrice cardiace.
• Indiciu clinic: Este foarte important a se înţelege că ECG reflectă doar
activitatea electrică şi nu oferă vreo informaţie referitoare la lucrul mecanic al
inimii. · .

• Indiciu clinic: Pacienţii trebuie trataţi în funcţie de simptomatologia lor şi nu .


ln funcţie de ECG.
3
' ' " '

>: ,_"'_ ::·~ ... "Cem1-1an~,1111e1e· 110aseului_ ~CG ~


1 1
1 1
1

,: • • , I :· :.

-
~ ' ' . 1
-

f.„ . .„.„.........._„„„... „._,.,.„.. .

I
J.
J
li

I
i
.J.
I
i
I

lnter\fal Iar
' ' I
I
i"
-I
!R
j ,i
i I
i I I

····-··-·- -·-··-· -· -- i····-· _..... „ ···········- ·~··-··-·-· ·-··-· i .. '...... ... ;


I
······I·-·-························
I
l
I
:
I
j I

'
'

I
!
1
! .
... {- -· ---.i·-·-·-··;-··-···-··~·-·
:
--~--·-·-~·-·-· __„__ --~- „---1---
i
I
I
I
i
···-· •·„-··-···-·---~--·-··-· I
·-·- -·!---····-,..•·····
I
I
I

I
I
,
···-~-····-· -~·-··-··-·····-·-··,···· -· ··---
'
'
·-·--'.-- ... - ·-{-·-·-·'-·--·- -· -·-··

J T
Ii p

!
t
.L. . -··-- -·- ... ţ ·-·-··-:····- -· --·-· - .„_, ___ --_~„ ···-· ··1--··-·-"-···-··-··-'··-·---·'.... ..... .
j
i
i
_ _ ;_ ~-··-r-··

I
'I
Lihie
. ;

i
i
s izoelectrică
I .
I
I
l· '
„ .• - -:- •.•. -· „ „ --- ••. - -I"· .„ -·- „. -

I,
I
I

I -
nt'3rval ; I
t- -"---i-- --- ·-------- -------- _, .. ,. __ qas. __ ,_ - - -- -·-·-·-· -· _.:.....
I

I
.. ·· )·. „

I
-··- - -·- _.„ .• „ -·. „„ „ „ ---;- • „ .• - ...•.... „ „ •.• „ „ . -- -
________ __/
'

II
!
\
i
i

I l
j
~
·i I
'·-··- ..•. „ •.. „ ...l._,._,._, __ „,.,_,,_,, ••• „.„•. „ •• ----·--··--·.L-„„. ,, .•,.• ,.„ •., ••;..••,•• ,,..:.,.„ •••••• J.....„., ••,..•...,..•. _:._ .. _,_,.-'"•-•·-·-··-·•·--·•-; ___ ,..• .-.-·-·-·-··-•„·····--•····-·-··-·-·-·•L,,.. ,_,,____ ,~,-·""' ·•·•·„··-·-··-·-·-·J··-·-•-••···-·-"-•-·"·•-··-··""·-·····-•••"·''' :.,, ..,-..••„.„•..•,..,,,„,_,_,,_.,•. „,,;,_„„•. ,„,f
. --------~ - - - · - _ _J

Termen Definiţie

Undă Deflexiune pozitivă sau negativă ce se abate de la linia de bază·


(linia izoelectrică) a traseului ECG
Complex Asocierea mai multor unde
Segment Porţiune de traseu în linie dreaptă între unde sau complexe
Interval Un segment şi o undă

• Indiciu clinic: Între unde şi complexe, ECG înregistrează o linie de bază (linie
izoelectrică) care reflectă absenţa activităţii electrice.

.
Deflexiune Descriere
Unda P Prima undă vizibilă
Undă rotunjită de mică amplitudine cu sens pozitiv care
reprezintă depolarizarea (şi contracţia) atrială
Interval PR Distanţa dintre începutul undei P şi începutul complexului
QRS
Reflectătimpul necesar propagării frontului de
depolarizare de la atrii la ventriculi
Complex QRS Trei deflexiuni ce succedă unda P
Reprezintă depolarizarea (şi contracţia ventriculară)
Unda Q: Prima deflexiune negativă
Unda R: Prima deflexiune pozitivă
Unda S: Prima deflexiune negativă ce apare după unda R
Segment ST Distanţaîntre unda S şi începutul undei T
Măsoară timpul între depolarizarea ventriculară şi
începutul repolarizării
Unda T Undă pozitivă care urmează după complexul ORS
Reprezintă repolarizarea ventriculară

Interval QT Distanţadintre începutul complexului ORS şi sfârşitul


undeiT
Reprezintă activitatea ventriculară totală

Unda U Mică deflexiune pozitivă, rotunjită, care urmează după unda T


Este mai evidentă la frecvenţe cardiace lente
Reprezintă repolarizarea fibrelor Purkinje

4
5

Componentă Caracteristici
Frecvenţă Frecvenţa cardiacă se măsoară
uzual în bpm (bătăi pe minut)
Atunci când frecvenţa ventriculară este diferită de cea
atrială (de exemplu în blocurile atrio-ventriculare de
gradul III) se vor măsura ambele frecvenţe
Normală: 60-100 bpm
Lentă (bradicardie): <60 bpm
Rapidă (tahicardie): >100 bpm

Regularitate Se vor măsura intervalele R-R şi P-P


Regulat: Va corespunde intervalelor
Regulat neregulat: Model repetitiv
Neregulat: Nu respectă nici un model.
Unde P Atllnci când sunt prezente: au aceeaşi dimensiune, .
formă, poziţie?
Este fiecare complex QRS însoţit de o undă P?
Normale: Sens pozitiv, aceeaşi morfologie
Inversate: Sens negativ
Bifide: Unda P prim (P')
Absente: Ritm. joncţional, ventricular sau asistolă
Interval PR Constant: Intervale cu aceeaşi lungime
Variabil: Intervale cu lungime variabilă
Normal: Constant şi cu durata de· O, 12-0,20 sec
Interval ORS Normal: 0,06-0, 10 sec
Larg: >0, 10 sec
Absent: Asistolă
Interval QT Începutul complexului QRS până la sfârşitul undei T
Variază în funcţie de frecvenţa cardiacă
Normal: Mai puţin de jumătate din intervalul RR
Bătăi omise Apar în blocurile atrio-ventriculare
Apar în stopul sinusal .
Pauze Compensatorii: Pauză completă care urmează unei
extrasistole (ESV)
Non-compensatorii: Pauză incompletă care urmează
unei ESV ·

Continuare În pagina următoare

_J
. .
„. ,.·

Componentă. Caracteristici
Grup·area Bigeminism: Secvenţe r~petitive, constând din succedarea I
complexelor unui complex normal urmat de un' complex prematur
ORS Trigeminism: Secvenţe .repetitive formate din succedarea a
2 complexe normale urmate de un complex prematur
Quadrigeminism: Secvenţe repetitive formate din succedarea
a 3 complexe normale urmate de un complex prematur
Cuplet: 2 complexe premature consecutive
Triplet: 3. complexe premature consecutive

QT lung: Cauzat de· medicamente (amiodaronă, droperidol, haloperidol,


eritromicină, m'etadonă, procainamidă, antidepresive triciclice) sau boli
[ICC (insuficienţa cardiacă congestivă), IM (infarctul ·miocardic),
hipocalcemia, hipomagnezemia, miocardita]
QT scurt: Cauzat de medicamente (digoxin, fenotiazine) sau bqli
(hipercalcemia, hiperkaliemia)

.
Frecvenţă cardiacă Clasificare
Leptă Brad ia ritm ie
.
Rapidă Tahiaritmie
Absentă Activitate electrică fără puls

Vârstă Bpm in stare alertă . Medie Bpm in somn


Nou-născut - 3 luni 85-205 140 80-160
3 luni - 2 ani 100-190 130 75-160
2 ani - 10 ani 60-140 80 60-90
> 10 ani 60-100 75 50-90

6
.'
, ,'

Electrocardiograma standarcf""în 12 derivaţii oferă o v1z1une asupră"' activit~ţii


cardiace din 12 perspective-diferite. Această investigaţie este utilă în identificarea
situaţiilor patologice, în special a blocurilor de ramură şi a modificărilor undei
T asociate ischemiei, leziunilor şi infarctului cardiac. Prin analiza segmentului
ST de pe traseul ECG în 12 derivaţii pot fi localizate specific zonele de infarct
miocardic.
ECG în 12 derivaţii este cel mai frecvent tip de ECG utilizat în practica
medicală. Lista ce urmează pune în evidenţă câteva dintre cele mai importante
caracteristici:
ECG în 12 derivaţii constă din 6 derivaţii ale membrelor - I, li, III, aVR, aVL
şi aVF - şi 6 derivaţii precordiale - V1, V2, V3, V4, V5 şi V6.
Derivaţiile membrelor explorează activitatea electrică a inimii· în planul
.
frontal, descriind zona centrală a inimii în sens cranio-caudal, iar activitatea
.
electrică este înregistrată din axul antero-posterior.
Derivaţiile precordiale înregistrează activitatea electrică în planul orizontal
al cordului. Aceste derivaţii reflectă zona· centrală a inimii de la stânga spre
dreapta, împărţind-o în porţiune superioară şi inferioară. Activitatea
electrică este explorată fie din incidenţă caudală, fie cranială.
Măsurătorile sunt esenţiale analizei traseului ECG în 12 derivaţii.
Amplitudinea undefor poate oferi informaţii diagnostice importante pentru
un număr de boli, inclusiv pentru IM şi hipertrofia ventriculară.
Direcţia depolarizării ventriculare reprezintă un important factor în
determinarea axului inimii.
. Sunt necesare mai multe derivaţii pentru identificarea şi localizarea IM.
Atunci când IM afectează o zonă întinsă din miocard, pacientul poate
dezvolta şoc ca'rdigen şi aritmii fatale. ·
Semnele ECG de IM sunt vizualizate cel mai bine în derivaţiile ce privesc
direct zona de suferinţă miocardică sau indirect, fiind situate în acelaşi
plan, dar în sens opus zonei de infarct, oferind o "imagine în oglindă" a
.complexului electric.
Serviciile prespitaliceşti de intervenţie medicală de urgenţă [SMU
- Serviciile Medicale de Urgenţă (EMS - Emergency Medical Service)]. pot
utiliza ECG în 12 derivaţii pentru depistarea semnelor de IM acut (de ex.
supradenivelarea segmentului ST) în pregătirea pacientului pentru terapia
trombolitică intraspitalicească. ·
După efectuarea ECG în 12 derivaţii, poate fi efectuată o ECG în 15 derivaţii
pentru obţinerea unei perspective mai complete atunci când există semne
care indică afectarea ventriculului drept sau a porţiunii posterioare a
miocardului. ·

•',: ·„,„·
. - . ·-. - - ---:
- _: .~ ._.___ ---
.
~ ..:_~ ~--·-- -------~......!

'

" · . lscmemia, leziunea


. '
si
, infa1e"tal miaea1die ·
Ischemia, leziunea şi ·infarctu!' ţesutului cardiac reprezintă cele 3 stadii rezultate din
obstrucţia completă a unei artere coronare. Localizarea IM este esenţială pentru
stabilirea tratamentului optim şi pentru predicţia eventualelor complicaţii. Fiecare
arteră coronară vascularizează o zonă specifică din cord. Localiţ:area leziunii
ischemice cardiace este determinată de zona arterei coronare care este obstruată.
Modificările ECG citite în derivaţiile care vizează aceeaşi porţiune a cordului pot oferi
indicii legate de tipul de IM cât şi de artera coronară stenozată.

Perete anterior
Perete septal Perete inferior c__I~

Vedere anterioară Vedere anterioară Vedere posterioară

localizarea Ml in functie de derivatiile ECG


' '

• Indiciu clinic: Derivaţia aVR poate să nu ofere nicio informaţie utilă într-un IM.
• Indiciu clinic: Un IM poate interesa mai mult de o singură regiune card1acă.
·De exemplu, în condiţiile prezenţei modificărilor în derivaţiile V3, V4 (anterior), în
derivaţiile Dl, aVL, V5 şi V6 (lateral), l'M este denumit infarct miocardic anterolateral.

8
9

tr\11 acut este un continuum care se exti'ride de la o stare normală până la un"'~
· status de infarct complet.
Ischemie-Absenţa oxigenului în ţesutul cardiac, reprezentată de
subdenivelarea segmentului ST,· inversarea undei T, sau ambele
leziune-Ocluzie arterială cu ischemie, reprezentată de supradenivelarea
segmentului ST
Infarct-Necroză tisulară, reprezentată de apariţia undelor O patologice

Normal

Ischemie

Leziune

lnf::irr.t

• Indiciu clinic: După trecerea perioadei acute de IM, segmentul ST revine la


linia izoelectriCă, unda T devine pozitivă, dar unda O persistă datorită formării
ţesutului cicatricial.
L ,:„,·1;····
j" ;•„

ECG

I..----·-·-·--
'

"
Supradeniv:elarea
."
şubde,nill'elarea
segmenlului ST
'i " ·

Segmentul ST normal reprezintă repolarizarea ventriculară precoce.-


Modificarea segmentului ST poate fi provocată de următoarele situaţii:

„ ,, ,,
Segmenul ST este izoelectric.

Supradenivelarea segmentului ST.

o~A o~A ~~A


Subdenivelarea segmentului ST.

Supradenivelarea segmentului ST ce depăşeşte 1 mm în derivaţiile


membrelor şi 2 mm în derivaţiile precordiale inqică prezenţa unui IM acut
în ~voluţie, respectiv, până la proba contrarie; a unui IM cu supradenivelare
de segment ST [STEMI (ST-elevation Ml)]. STEMI, de regulă, este cauzat de
ocluzia completă a unei artere coronare epicardice. Alte cauze de
supra.denivelare a segmentului ST sunt:
Pericardita, anevrismul ventricular
,,\x Trombembolismul pulmonar, hemoragia intracraniană

Ischemia miocardică sau IM fără supradenivelare de segment ST [NSTEMI


(non-ST-elevation Ml)] este cauzat de obstrucţia parţială a unei artere
coronare epicardice. '
Defecte de conducere intraventriculară, hipertrofie ventriculară stângă
Medicamente (de exemplu: digitala)

10
Undele P pozitive au un aspect identic. Menţiune: Toate traseele ECG din Tab 1 au fost Înregistrate În
derivaţia li.
Intervalele PR şi complexele ORS sunt de durată normală.
i;

'

......

Frecvenţă: Normală (60-100 bpm)


Ritm: Regulat ·
Unde P: Normale (pozitive şi uniforme)
Interval PR :Normal (0, 12-0,20 sec)
QRS: Normal (0,06-0, 10 sec)

• Indiciu clinic: Un trase_u ECG normal nu exclude existenţa unei p~tologii cardiace.
• :Indiciu clinic: Acest ~itm este generat de nodul. sinusal şi are o frecvenţă cuprinsă în limitele normale
(60-80 bpm). · · · · ·· · · ·
r- ,}.r":,·I
~r .. -~
I :,,_·:.-.

1··

1~ :I
I

I
;!-;-

~ Nodul sinoatrial (nod sinusal, nod SA) are frecvenţa de descărcare mai mică decât RSN .
.-:_.-·.:_

;.:-·

~~~:·

...
N .·
:

Frecvenţă: Lentă (<60 bpm)


Ritm: Re·gulat
Unde P: Normale .(pozitive şi uniforme)
Interval PR: Normal (p,12-0,20 sec)
QRS~ Normal .(0,06-0, 10 sec)

• ·Indiciu clinic: Bradicardia sinusală est~ fiziologică· la atleţi ·şi în tÎmpul somnului. În IM acut frecvenţa
cardia~ă redusă poate. fi protectivă şi benefică sau poate compromite debitul cardiac (DC). Blocantele
receptorilor beta (şi alte medicamente), stimularea vagală [efortul de vomă şi defecaţie, aspirarea endotraheală
(ET)] pot, de asemenea, provoca bradicardie sinusală. Alte cauze sunt: boala cardiacă ischemică cronică, boala
de nod sinusal (SS~-Sick Sinus Syndrome); hipotiroidismul şi hipertensiunea intracraniană.
----·-····-·--- ~- ----- ···-·- -------'"

n
u
\\
\! Nodul sinusal are frecvenţa de descărcare mai mare decât RSN.
\ \
i'
I·'
l
!•.,
i

M
pa

'"

't Frecvenţă: Rapidă (> 100 bpm)


Ritm: Regulat
:~

"
.:.·;.'.

Unde P: Normale (pozitive şi uniforme)


~
, Interval PR :Normal (O, 12-0,20 sec)
QRS: Normal (0,06-0, 10 sec)
• Indiciu clinic: Tahicardia sinusală poate fi provocată de: frică, durere, efort, anxietate sau febră .. Cauzele
patologice mai severe sunt: hipoxemiâ, hipovolemia/deshidratarea, -insuficienţa cardiacă, IM recent, ~ICC,
~ sindromul de întrerupere a tratan:tentului beta-blocant, hipertiroidismul, sau sevrajul la nicotină, ~lcool sau·
cafeină.
~:..„

Undele P au morfologia diferită comparativ cu undele P sinuşale.


Complexele ORS au durată normală în absenţa tulburărilor de conclucere ventriculară.
,,·i
1:.

Această formă de focar atrial de descărcare migrator (wandering pacemaker-WAP) se asociază cu un


răspuns ventricular > 100 bpm.
TAM poate fi confundată cu fibrilaţia atrială (FiA), dar spre deosebire de FiA, în TAM există unde P vizibile.

~
'P"8.

Frecvenţă: Rapidă (>100 bpm) ·


Ritm: Neregulat
Unde P: Cel puţin 3 forme diferite, în funcţie de locaţia. focarului. atrial
Interval PR : Variabil; este determinat de focarul de descărcare
QRS: Normal (0,06:-0, 10 sec).

·. -
~~·~--·~···-·-· -:---~.____ _..,,..,...;,..„.--.-~,-~...... ~----„. . . ~...,...-.....~;..;;.;:...:.....,.-,.....;,;,...,.,,_.......,_~~~"'---------------------------------------------------------,-·
l

'i

Datorită frecvenţei
.
foarte rapide„ undele P pot fi uneori dificil de vizualizat.
~
I 1-·,


'
l 1

1'

~ .'.
;:
: i

an
~

,,
,.I
Frecvenţă: 150-250 bpm . .~
Ritm: Regulat
Unde P: Frecvent înglobate în undele i precedente ~i dificil de vizualizat
Interval PR: De regulă este imposibil de măsurat
QRS: Normal (0,06-0, 10 sec), dar poate fi larg, dacă este asociată o conducere ventriculară aberantă.

• Indiciu clinic: TSV poate fi cauzată la adulţii sănătoşi de stres, anxietate şi consumul de cafeină şi nicotină.
• Indiciu clinic: Unii pacienţi pot prezenta angină, hipotensiune, lipotimie, palpitaţii şi anxietate intensă.
r

TPSV este un ritm rapid care debutează şi se remite brusc.


Pentru o interpretare precisă este necesară documentarea începutului şi sfârşitului TPSV.
Il
I'
TJlSV este uneori numită tahicardie paroxistică atrială (TPA).
I
I

i'
'j


I
I
1'

!

i U>
p

frecvenţă: 150-250 bpm


Ritm: Neregulat ·
Unde P: Frecvent înglobate în undele T precedente şi dificil de vizualizat
Interval PR: De regulă este imposibil de măsurat ·
QRS: Normal (0,06-0, 10 sec), dar poate fi larg, dacă este asociată o conducere ventriculară aberantă ..

• Indiciu clinic: Pac.ientul poate prezenta palpiţaţii, ameţeală, lipotimie sau anxietate.
~ :I
r
b
'
~;

h J
[

\,j .
IiI Impulsul electric este condus prin nodul AV la un raport de 2:1, 3:1, 4:1 sau mai mare (foarte rar 1:1 ).
I.
:. Gradul de bloc AV poate fi constant sau variabil.
;.
!' :.
,.
;. l

"
'1111111

Frecvenţă: Atrială: 250-350 bpm; ventriculară: variabilă


Ritm: Atrial: regulat; ventricular: variabil
Unde P: Undele P au un aspect de "dinţi de fierăstrău"; unele pot fi înglobate în QRS şi dificil de vizualizat·
Interval PR: Variabil
QRS: Normal de regulă (0,06-0, 10 sec), dar poate fi lărgit, dacă undele de flutter sunt înglobate în QRS.

• lndieiu ~linie: FIA poate fi. primu.I se·mn de boală


. cardiacă .
• Indiciu clinic: Semnele şi simptomele depind de frecvenţa v~ntriculară.
r~
I:1·»
1 I
.I
I'
1:

ii

Descărcări electrice rap~de, aberante, generate din fc;>care atriale ectopice. multiple.
Depolarizare atrială organizată absentă.

co
pi

"
,"j

Frecvenţă: Atrială: ~ 350 b"pm; ventriculară: variabilă


Ritm: Neregulat _
Unde P: Absenţa undelor P adevărate; activitate atrială haotică
:. ~ · Interval PR: Absent
QRS: Normal (0,06-0, 10.sec)

• Indiciu clinic: FiA este, de regulă, o aritmie cronică asociată unei patologii cardiace subiacente.
' '

• Indiciu clinic: Semnele şi simptomele depind de frecvenţa ventriculară.


T-~~==·-------„„„ ___________ „_ -·-------„ . .:. __-__„_,__;,: ------------·-"·--·-·- „. --"•···- - „„„. __ „

\
. ~ .

~
·~

-~
._.,
:!I. .;·

Atriile şi nodt.JI sinusal îşi pierd proprietăţile normale de generare a stimulilor electrici în ierarhia . 11
sistemului excitoconductor. J
Apare un ritm joncţional de scăpare. 1 1

)
l;

·.~ i;î
·1:t
i
J
-j
~
· . .·.1.·

. . . .. ~.~
...
~
O)
1
t
. ~~

Frecvenţă: 40-60 bpm


Ritm: Regulat
Unde P: Abse·nte; inversate, înglobate sau retrograde l
Interval PR: Absent, scurt sau retrograd
QRS: Normal (0,06-0, 1O' sec)

• Indiciu. clinic: Boala de nod sinusal care cauzează scăderea excesivă a frecvenţei de descărcare a nodului
sinusal poate exacerba ritmul joncţional. Adulţii tineri şi sănăte>şi (în special cei cu hipertonie vagală în timpul
somnului)· prezintă frecvent perioade de ritm joncţional ca_re nu au semnificaţie patologică şi nu necesită.
intervenţie medicală.
:ş. .
Ii
'I
I'

!l
I:
t l
.
!.1
t '~
Toate tulburările de ritm ventriculare sunt însoţite de lărgirea complexului QRS >O, 10 sec. Undele P sunt
absente sau, dacă sunt prezente, nu au o corelaţie stabi~ă cu complexul QRS.

!:

·"

o
N

Frecvenţă: 20-40 bpm


Ritm: Regulat
· Unde P: Absente
Interval PR: Absent
QRS: Lărgit (>O, 10 sec) cu aspect bizar

• ln_· ~iciu. clini~: S~~nele_ ~e


debi't cardi?c sc~zut_ (~atorat~recvenţ~i ~ardiace reduse) î~so!e~c~
acest ntm. Un ntm 1q1oventncular poate f1 1.1um1t ş1 ntm ag~n~atunc1 cand frecvenţa cardiaca este mai mica
de r?.~u_lă;
de 20 bpm. Un ritm agonic este, de regulă, terminal, şi de obicei e·ste ultimul ritm inajnte de instalarea asistolei.
'.i

;;f

·'

~ !iii CVP sunt generate de, un focar. de iritaţie ventriculară.


!•
CVP pot fi monomorfe (menţin aceeaşi morfologie) sau polimorfe (morfologie variabilă).
CVP este, de obicei, urmată de o pauză compensatorie completă, deoarece ritmicitatea nodului sinusal
nu este întreruptă. CVP poate fi urmată de o pauză non-compensatorie atunci când CVP intră în nodul
sinusal, modificându-i ritmicitatea şi determinând apariţia precoce a următoarei unde P.

Frecvenţă: Depinde de frecvenţa ritmului de pază


Ritm: Este neregulat atunci când apare CVP
Unde P: Nu sunt corelate cu CVP
Interval PR: Nu este corelat cu CVP
QRS: Lărgit (>0, 10 sec) cu aspect bizar

• Observaţie clinică: Pacienţii pot simţi CVP ca o bătaie omisă. Deoar~ce V.entriculii sunt doar parţial umpluţi,
frecvent CVP nu generează puls. ·
f

'"
11

·-

'i.:·1,

22
23

'~"'"'"""'•"·""'·""...----~--------------llliiiilli11111n•'m•·iliiriiirilii····iiiiri··1•··•··i!''iT!l!i'·1··1r1x1'·····1·"·illi·"1··ii'·1·îlflt!l.'l'ltl····1ra··'1ll'l14··
1

., .1
I
I
~~

I
.
CVP survine atât de precoce încât se suprapune pe unda T a ~ătăii precedente.
II Aceste CVP apar în perioada refractară a ventriculilor, d perioadă vulnerabilă deoarece cardiomiocitele nu
'sunt complet repolarizate.
:~-:.;~

~~

t'

~
N

Frecvenţă: Depinde de frecvenţa ritmului de bază


Ritm: Este neregulat atunci când apare CVP ,.
t.~

Unde P: Nu sunt corelate cu CVP


Interval PR: Nu este corelat cu CVP
Q~S: Lărgit (>0, 10 sec) cu aspect bizar .

• lodiciu clinic: În ischemia a.cută, fenomenul R-pe-T este deose.bit de P.ericulos datorită vulnerabilităţii
ventriculare la tahicardia ventriculară (TV), fibrilaţia ventriculară (FV), sau torsada de vârfuri.

-·~
În TV monomorfă, complexele ORS au aceeaşi formă şi amplitudine.

\:

! :

i:
>
:-:
an
N

Frecvenţă: 100-250 bpm


Ritm: Regulat
Unde P: Absente sau necorelate cu QRS
Interval PR: Absent
QRS: Lărgit (>0, 10 sec) cu aspect bizar

• Indiciu clinic: Este critică, stabilirea prezenţei sau absenţei pulsului,_ dţ?oarece TV monomorfă poate fi un:
ritm care susţine sau nu perfuzia.
• Indiciu clinic: TV monomorfă persistentă care nu este tratată va degenera, probabil, în FV sau· în TV
instabilă. · {
r·i
1·1
I!
/
i I
I·'
.:
'. t
I
~

i'
'.
!:
;

În TV polimorfă, complexele QRS au formă şi amplitudine variabilă.


f
I· lnte~valul QT este normal sau lung.
f
"~

U)
N

Frecvenţă: 100-250 bpm


Ritm: Regulat sau neregulat
. Unde P: Absente sau necorelate cu QRS
Interval PR: Absent
ORS: Lărgit (>O, 1O sec) cu aspect bizar

• Indiciu clini~: Este critică stabili~ea prezenţei sau absenţei pulsului, deoarece TV polimorfă poate fi Ul) ritm
care susţine sau nu perfuzia. '
• lndi.ciu clinic: A se lua în calcul faptul că tulburările ele.ctroliti~e reprezintă o posibilă ca~ză de TV polimorfă.
'-. .....

I
)·~ , - , --c---_----- -----~-.--„•-;--·---~-.--- •

Complexul 0.RS îşi inversează polaritatea,. iar traseul ECG capătă ~n aspect de fus.
i
I'

Acest ritm este o variantă neobişnuită a TV polimorfe cu intervale QT lungi.


În limba franceză torsade de pointes înseamnă „puncte în răsucire".

~
N

frecvenţă: 200-250 bpm


Ritm: Neregulat
Unde P: Absente
Interval PR: Absent
QRS: Lărgit (>0, 10 sec) cu aspect bizar

• Indiciu clinic: Torsada vârfurilor po.ate degenera rapid în FV sau asistolă.


• Indiciu clinic: Cauzele frecvent incriminate sunt: medicamentele care prelungesc intervalul QT, tulburările
electrolitiGe (hipomagneziemia) şi .fenomenul· R-pe-T.
,,„
ik

~:

~·~
0
Activitate electrică haotică însoţttă de absenţa depolarizării sau contracţiei ventriculare.
~
r~
u Amplitudinea şi frecvenţa fibrilaţiei pot defini tipul fibrilaţiei (cu u.nde mici, medii şi mari). Ondularea
n - 1 discretă
, a liniei izoelectrice este considerată fibrilaţie cu unde mici, iar ondularea cu unde amp.le este
:Y, I considerată fibrilaţie cu unde mari.
1
~

~~
~

'\ ~ rt
~

~~

t
co
N.
~

'

f1
-~
]

Frecvenţă: Nu poate fi. determinată


Ff Ritm: Haotic
F F Unde P: Absente
l l. Interval PR: Absent
~ I QRS: Absent

• Indiciu clinic: Nu există puls sau debit cardiac. Intervenţia rapidă este critică. Cu cât se intervine mai târziu,
cu atât scad şansele de reuşită a conversiei.

"'

.. „„_. ···--„- .„„„ .. „ .• _„„_„,_~


ll

\i
II . .
Deşi monitorul ECG captează un ritm electric, nu există semne de activitate cardiacă mecanică (absenţa pulsului).
!i
!·:
Ritmul poate fi sinusal, atrial, joncţional sau ventricular.
AEFP este numită şi disociaţie electro-mecanică (OEM).

:i
J.

,·1
'
O)
N

Frecvenţă: Corespunzătoare ritmului subiacent


. Ritm: Corespunzător ritmului subiacent
Unde P: Corespunzătoare ritmului subiacent
Interval PR: Corespunzător ritmului subiac·ent ·
ORS: Corespunzător ritmului subiacent ·

• Indiciu clinic:. Potenţialele cauze de. AEFP sunt: traumatismul, pneumotoraxul în tensiune, tromboza
(coronarian.ă sau pulmonară), tamponada cardiacă,. toxinele, hipokaliemia sau hiperkaliemia, hipovolemia,
hipoxia,· hipoglicemia, hipotermia, şi ionii de hidrogen (acidoza).·
! ~
f
I]

IJ
.
/,'

I;
i'l
11,!
I
I
I: Absenţa completă a activităţii electrice ventriculare.
i'
ll t
I
,.
I

~~

f; 1~
r
l:

,.;
1.·
I" ..

!'

I
I. -
o··
t M

; __
Frecvenţă: Absentă
Ritm: Absent
1
Unde P: Absente
I \ Interval PR: Absent
· QRS: Absent
1 ;.-

• indiciu clinic: Trebuie excluse ~lte cauze· non-medicale: desprinderea unui electrod, absenţa alimentaţiei
electrice a aparatului de ECG, sau e,xistenţa unui semnal insuficient de puternic pentru a fi afişat de aparat.
• Indiciu clinic: Trebuie identificate posibflele cau:ze declanşatoare (similare AEFP). De asemenea, a se ,face
diferenţa într.e asistola şi FV cu· unde miCi.

----·--·--··- --· ---·-·· -·- --- ·- ·--· -···-------------·-··-------------··--


.
BAV sunt clasificate în trei categorii: gradul I, li şi III.

\;
·' ...
V)

frecvenţă: Depinde de ritmul subiacent


Ritm: Regulat
Unde P: Normale (pozitive şi uniforme)
Interval PR: Prelungit (>0,20 sec)
QRS: Normal (0,06..;0, 10 sec) .
• Indiciu clinic: De regulă· BAV de gradul I sunt benigne, dar dacă sunt asociate unui IM acut, acestea- pot ·
determina apariţia altor.tulburări AV. .
• Indiciu clinic: Frecvent BAV sunt provocate de medicamente·le care prelungesc conducerea AV (digoxinul,
blocantete·canalelor de caldu şi beta-blocantele).
·.
I
Ii!
i Intervalul PR creşte progresiv până când o undă P este complet .blocată şi nu mai produce complexul
ORS. După o pauză, în timpul căreia nodul AV se recuperează, ciClul est~ reluat.

:"'i


f
fi
l Frecvenţă: Corespunzătoare ritmului subiacent
h Ritm: Atrial: regulat; Ventricular: neregulat
Q· Unde P: Normale (pozitive şi uniforme). Sunt mai multe unde P decât complexe QRS.
Interval PR: Se prelungeşte progresiv până.când o undă Peste complet blocată, iar complexul ORS este
o.m1s.
QRS: Normal (0,06-0, 1O sec)

• ·1nd~ciu clinic: Acest ritm p~ate· fi cauzat.de medi.camente (beta-blocante, digoxin, blocante ale canalelor
de calciu) şi .de. ische"mi.a provocată de ocluzia arterei coronare drepte. ·
.i

l
.I
.I
.I

Rata de transmitere atrio-ventriculară (undef>: complexe QRS) este de


. . obicei 2:1, 3:1, 4:1, sau poate fi variabilă.
Complexele QRS sunt, de regulă, lărgite, deoarece acest bloc afectează ambele ramuri ale fasciculului His.

CV)
CV)

Frecvenţă: Atrială: de regulă, 60-100 bpm; Ventriculară: mai lentă decât cea atrială.
Ritm: Atrial: regulat; Ventricular: regulat sau neregulat
Unde P·: Normaie (pozitive şi uniforme). Sunt mai multe unde P decât complexe ORS.
Interval PR: Normal sau prelungit, dar constant
QRS: Poate fi normal, dar de regulă este lărgit (>0, 10 sec) atunci când sunt.afectate ramurile fasciculului His.

• lndi.ciu clinic: Bradicardia secundară, acestui ritm pqate corn promite debitul cardiac şi poate determina .
instalarea blocului AV complet. Acest ritm survine frecvent în ischemia cardiacă sau în IM.
i
I
i
I

11 Conducerea între atrii şi ventriculi este· complet absentă din cauza blocului electric complet la nivelu1
li
!1 nodului AV sau caudal de acesta. Acest fenomen este cunoscut sub numele de disociaţie AV.
1·;
:]
O altă denumire este blocu.I cardiac complet. ·

:··

::

:1: I

·.·":'

~'
M

F
f Frecvenţă: Atrială: 60-100 bpm; Ventriculară: 40-60 bpm dacă ritmul de scăpare este joncţional, <40 bpm
l dacă ritmul de scăpare este ventricular
Ritm: De obicei este regulat, dar atriile şi ventriculii se contractă independent
·..
Unde P: Normale (pozitive şi uniforme); pot fi suprapuse complexelor QRS sau undelor T
1.nterval PR: Foarte variabil ·
QRS: Normal, dacă ventriculii sunt activaţi de un focar de scăpare joncţional; larg, dacă centrul de l
descărcare este ventricular :j
I
• Indiciu clinic: BAV de gradul III poate fi cauzat de ischemia arterelor coronare stângi. ~

··.· .

• ~"'l;s..__

~
f!
\ '.
I:
li
I;1.,
\,:
i;
Atât ventriculul drept cât şi cel stâng pot avea o depolarizare tardivă, generând un complex QRS larg sau
I'
.' ''

bifid.

ID
ft)

Frecvenţă: Corespunzătoare ritmului subiacent


Ritm: Regulat
Unde. P: Normale (pozitive şi uniformE!)
Interval PR: Normal (O, 12-0,20 sec)
QRS: Larg (>0, 10 sec) cu un aspect bifid

• Indiciu clinic: Blocurile ·de ramură sunt frecvent asociate bolilor coronare.
36
, ..
Raport Frecvenţa Verificarea
Metodă compresii/ compresii- Amplitudinea compresiilor puJsului · Poziţionarea mâinilor pentru
RCP .venţilaţii · lor (min) (adâncime) (arteră) compresii
:
1
I
Adult, 1 30:2 100-120 Cel puţin 5 cm Carotidă ·Cu podul ambelor palme pe
I salvator
„. jumătatea inferioară a sternului
I
1: Adult, 2 30:2 100-120 Cei puţin 5 cm Carotidă Cu podul ambelor palme pe
1:
f, salvatori jumătatea inferioară a sternului
f'

I Copil, 1 30:2 100-120 Cel puţin .1/3 din diametrul Carotidă Cu podul unei palme/ambelor
II

!· satvator antero-posterior sau palme pe jumătatea inferioară a


li al toracelui femurală sternului, la mijlocul liniei
\' r-- [aproximativ 5 cm] intermamelonare
\; M Copil, 2 15:2 100-120 Cel puţin 1/3 din diametrul Carotidă Cu podul unei palme/ambelor
salvatori antero-posterior sau palme p.e jumătatea inferioară a
al toracelui femurală sternului, la mijlocul liniei :
[aproximativ 5 cm] intermamelonare
Sugar, 1 30:2 100-120 I
Cel puţin 1/3 ~in diametrul Brahială. Cu 2 ·degete pe mijlocul
salvator I I antero-posterior
al toracelui
toracelui, imediat sub linia
intermamelonară
[aproximativ 4 cm]
Sugar; 2
salvatori I
15:2
I 100-120 I
Cel puţin 1/3 ~in diametrul
antero-posterior
Brahială Tehnica de încercuire a toracelui
cu ambele police pe mijlocul .. ·
al toracelui toracelui, imediat sub linia
[aproximativ 4 cm] intermamelonară .i
·-·· ·- -·:·_.-·--::·· _-.- ..:-...
--. - -· --'-====::-::=======

În toată lumea, atât în cadrul spitalicesc cât şi în afara spitalelor, RCP este zilnic
· aplicată pentru a salva viaţa oamenilor. Aplicarea RCP salvează viaţa copiilor
care se îneacă sau prezintă obstrucţie accidentală a căilor aeriene cu un corp-
străin,_ cât şi viaţa adulţilor care sunt victima infarctului miocardic.
RCP presupune ·o sumă de îngrijiri medicale capabile să reanimeze, să_
resusciteze sau să susţină viaţa unui pacient aflat în stop cardiac sau respirator.
Fun.cţia mecanică a cordului şi respiraţia pacientului pot fi compromise sau
sistate de un infarct miocardic, înec, obstrucţie a căilor aeriene cu un obiect
străin, sau de alte urgenţe medicale. Este deosebit de importantă instruirea
personalului medical să recunoască urgenţele m'edicale imediate (de exemplu,
stopul cardiac subit instalat), cât şi modalităţile corecte de intervenţie. Noţiunile
medicale descrise în această secţiune includ: efectuarea RCP, eliberarea căilor
aeriene (la cei cu obstrucţie cu un corp străin a căilor aeriene) la pacienţii de
toate vârstele (adulţi,· copii - şi sugari). Tot aici vor fi descrise tehnicile de
ventilaţie p~ balon- cu mască şi de utilizare a defibrilatorului automat extern
(DAE). . . .
Definirea lanţului supravieţuirii pentru adulţi şi copii asigură respectarea unor
p~şi bine definiţi în efectuarea resuscitării de înaltă calitate.

Lanţul supravieţuirii la adulţi


• Recunoaşterea imediată a stopului cardiac sau respirator şi accesul prompt
la echipa de intervenţie medicală de urgenţă
• RCP iniţiată prompt
• Oefibrilare precoce
• Acces facil şi prompt la asistenţa medicală avansată
, • Îngrijiri medicale eficiente post-resuscitare ·

Lanţul supravieţuirii la copii


• Prevenirea apariţiei stopului cardiac sau respirator
III RCP iniţiată prompt
III Accesul prompt la echipa de intervenţie medicală de urgenţă
III Acces facil şi prompt la asistenţa medicală avansată
III Îngrijiri medicale eficiente post-resuscitare

RCP constituie totalitatea manevrelor instituite atunci când o persoană nu mai


respiră sau nu m·ai are activitate cardiacă. Obiectivul RCP este de a asigura un
debit circulator critic pentru supravieţuirea cardiacă şi cerebrală prin propulsarea
sângelui, ca transportor de oxigen, spre creier şi cord. RCP implică respectarea
.următorilor trei paşi:

: !
38
. " ,·
·;· .. .. -·. -. ,· .„.
_--:_-~_:·--::-~- --- ·----- -______· -----~-----__J

39
; . · ..
: ·...... · . ..

C-Circulaţie Compresii toracice pentru menţinerea circulaţiei sanguine


(engl. Circulation)
A-căi Aeriene Menţinerea căilor aeriene libere (regiunea anatomică
(engl. Airway) dintre gură/nas şi plămâni)
8-Respiraţie Efectua·rea de respiraţii artificiale pentru a asigura
(engl. Breathing) accesul aerului în plămâni -

• RCP este efectuată pentru prevenirea instalării leziunilor cerebrale şi a


decesului la persoanele aflate în stop cardiac. Oprirea cordului poate
s_urveni secundar unei patologii cardiace, unui accident rutier, înecului sau
obstrucţiei căilor aeriene.
li Orice persoană care îşi pierde starea de conştienţă poate necesita RCP. De
asemenea, confuzia, slăbiciunea şi durerea toracică pot semnifica iminenţa
instalării stopului cardiac şi indică necesitatea instituirii manevrelor RCP.
Iii După oprirea cordului, chiar şi câteva minute de întârziere în iniţierea RCP
pot reprezenta diferenţa dintre viaţă şi moarte.
Iii Efectuarea RCP susţine oxigenarea creierului şi cordului până când soseşte
un ajutor medical calificat.
·, ,:

Atunci când o persoană este con~tientă, dar nu poate vorbi ~i pare a se fi inecat
cu un corp străin, RCP nu este necesară, în. schimb vor fi urmate indicaţiile
pentru.gestionarea obstrucţiei căilor aeriene corp străin de la paginHe 53-58: cu
Atunci când o persoană pare inconştientă:
li Întrebaţi „Sunteţi în regulă?" cu voce tare (persoana poate să fie adormită
sau hipoacuzică). -
li Dacă persoana răspunde, întrebaţi-o dacă are nevoie de ajutoL
• Dacă nu răspunde, loviţi uşor persoana pe umăr (sau pe picior la sugari).
li Dacă nici în aceste condiţii persoana nu răspunde, este necesară iniţierea
celor trei paşi ai RCP (circulaţie, căi aeriene, respiraţie). Tehnica generală
de efectuare a fiecărui pas în parte va fi detaliată în continuare. Vedeţi şi
instrucţiunile detaliate ale RCP la adulţi (pagina 44), copii (pagina 48) şi
sugari (pagina 50). · · -

.. ~·~·' :·. --· .. ··... ....


~
.... „ . • • . . ·.·' .
A ·Aplicaţi
podul uneia dintre palme pe
D centrul toracelui în ~ijlocul liniei
u intermamelonare (jumătatea inferioară
l a sternului).
T •Aplicaţi podul c~leilalte palme peste
palma aflată pe torace.
• Menţineţi braţele drepte, cu· coatele
întinse.
• Efectuaţi compresii toracice ferme,
realizând o deprimare de cel puţin
5 cm a toracelui.
• Apăsaţi tare şi rapid.
• Permiteţi expansiunea toracică completă
după fiecare compresie. ·
c • Aplicaţi
podul uneia sau ambelor palme
o pe centrul toracelui în mijlocul liniei.
p intermamelonare (jumătatea inferioară a
I sternului). Menţineţi braţul/braţele
'l drept(e), fără flectări în articulaţiile
coatelor. ·
• Efectuaţi compresii toracice ferme,
realizând o deprimare de.cel puţin
5 cm a toracelui.
• Apăsaţi tare şi rapid.
• Permiteţi expansiunea toracică completă
după fiecare compresie ..

s • Aplicaţi două degete pe stern imediat


u inferior de linia intermamelonară.
G • Efectuaţi compresii toracice ferme,
A realizând o deprimare a toracelui de
R cel .puţin o treime din diametrul
toracic antero-posterior 4 cm).
• Apăsaţi tare şi rapid.
• Permiteţi expansiunea toracică
completă după fiecare compresie.

Continuare in pagina următoare

40
••'.
41

Tehnica de încercuire a toracelui cu


ambele police:
•Încercuiţi toracele sugarului cu ambele
mâini.
• Plasaţi-vă ambele police imediat sub
linia intermamelonară.
• Efectuaţi compresii toracice ferme cu
ambele police, realizând o deprimare
de cel puţiri 4 cm a toracelui.
·Apăsaţi tare şi rapid.
• Permiteţi expansiunea toracică
completă după fiecare compresie.

Este obligatorie menţinerea unor cai aeriene libere. Aceasta nu presupune


vizualizarea conţinutului cavităţii bucale, în schimb necesită alinierea unghiului
dintre cap şi gât, astfel încât circulaţia fluxului de aer să nu fie oprită (de
exemplu, de limba pacientului).

Hiperextensia capului şi ridicarea


mandibul.ei:
• Poziţionaţi pacientul cu faţa în sus pe o
supr~faţă dLJră şi dreaptă.
·.. ~ Cu o mână se ridică m'entonul, în timp
ce cealaltă mână plasată pe fruntea
pacientului împinge uşor capul spre
spate. Această manevră realizează
alinierea structurilor căilor aeriene.

:f: ·:'

· · ir~~j!\i;j~;imli~~~rn~;r;;,:·;:(~.
Metoda subluxaţiei ~andibulare (când
este suspectată o leziune. de coloană
vertebrală cervicală):
• Poziţionaţi paci_e11tul cu faţa în sus pe o
suprafaţă dură şi dreaptă.
• Poziţionaţi
degetele ambelor mâini pe
câ"te o parte a mandibµlei pacientului.
• Ridicaţi mandibula cu ambele mâini.
Mandibula va fi deplasată anterior,
deschizând căile aeriene.

Punctele de puls utilizate ·sunt cele carotidiene, femurale şi brahiale.


Punctele carotidiene (la adulţi şi copii):
• Localizaţi traheea.
B Folosind 2 sau 3 degete, identificaţi prezenţa pulsului între trahee şi
muşchii gâtului.
Punctele femurale (la copii):
• Localizaţi
partea medială a coapsei.
• Folosind 2 sau 3 degeţe, identificaţi prezenţa pulsului la jumătatea distanţei
dintre osul pubipn şi osul coxal. ·
Punctele brahiale (la sugar):
• Localizaţi partea medială a braţulµi.
•.
• Identificaţi pulsul folosind 2 sau 3 degete.

Ventilaţia artificială asigură oxigenarea plămânilor pacientului. Când există un


singur salvator, tehnica utilizată cel mai frecvent este ventilaţia prin mască
facială sau prin dispozitiv de respiraţie gură-la-gură (batista salvatorului). Atunci
când sunt prezenţi doi salvatori, este preferabilă ventilaţia cu balon şi mască.

42
. '· ..
43

Metoda ·1, RCP prin dispozitiv pentru


respiraţie gură-la-gură (batista
salvatorului):
•Aplicaţi batista salvatorului peste gura
pacientului, cu tubul de respiraţie plasat
între buzele acestuia:
• Menţineţi calea aeriană deschisă şi
pensaţi cu degetele nasul pacientului.
•Efectuaţi ventilaţia artificială suflând prin
tubul de respiraţie.

Metoda 2, .RCP prin mască facială:


• Aplicaţi
masca facială peste gura şi nasul
pacientului după cum se vede în desen.
• Menţineţi calea aeriană deschisă şi
apăsaţi masca pe faţa pacientului pentru
etanşeitate.
• Ridicaţi
mandibula, utilizând o mână şi
menţinând masca în pozi.ţie; iar CL:J
cealaltă· mână realizaţi etanşeizarea
măştii în jurui nasului.
• Efectuaţi ventilaţie artificială suflând prin
~alva unidirecţională.

..„

~-~--·
,.
Metoda 3, balonul cu mască:
• Aplicaţi masca peste gur~ şi nasul
pacientuh.Ji conform desenului.
• Menţineţi calea aeriană deschisă şi
apăsaţi fefm masca pe faţă pentru a crea
o cuplare etanşă.
• Ridicaţi mandibula cu o mână, utilizând
tehnica prinderii C-E pentru a menţine
masca în poziţie fixă. Încercuiţi partea de
sus a măştii cu policele şi indexul
(formând un C) şi aplicaţi degetele III, IV
şi V pe mandibulă (formând un E).
• Folos!ţi cealaltă mână pentru a
comprima balonul, asigurând ventilaţie
mecanică prin valva unidirecţională.
• Balonul cu mască prezintă o componentă
care permite administrarea suplimentară·
de oxigen.

Defibrilatorul automat extern (DAE) poate fi folosit pentru a reporni un cord a ·


cărui activitat~. mecanică a fost oprită. Atunci când RCP nu reuşeşte restabilirea
se·mnelor vitale. la un pacient, iar DAE este disponibil, acesta trebuie folosit.
Tehnica utilizării DAE este descrisă în Tab 6: Tehnici. ·

8 Apăsaţi tare şi rapid, efectuând 30 de compresii în mai puţin de 18 sec.


• Asiguraţi-vă că este permisă expansiunea completă a toracelui după fiecare
compresie.
• Întrerupeţi cât mai rar compresiile toracice, iar o întrerupere nu va depăşi
10 sec. Chiar şi întreruperile pentru verificarea pulsului, în eventualitatea
restabilirii circulaţiei spontane [RCS (ROSC)J, vor fi cât mai rare.
• La finalul fiecărui al cincilea ciclu (2 min) membrii echipei de resuscitare se vor
schimba între ei, pentru a împiedica instalarea epuizării fizice.. Epuizarea poate
produce (deşi uneori trece neobservată) o scădere a frecvenţei/amplitudinii
compresiilor toracice, acestea devenind, astfel, ineficiente .. Schimbul între .
· membrii echipei trebuie să se desfăşoare în mai puţin de 5 sec.
11 Va fi evitată ventilarea excesivă.

44
..
~. • • •li . .
45

1. În primul rând verificaţi dacă zona de intervenţie este sigură. Evaluaţi


starea de conştienţă a victimei: scuturaţi uşor victima de umeri.
Întrebaţi: usunteţi bine?"
2. Verificaţi dacă persoana respiră şi are
puls.
li Verificaţi respiraţia:. este respiraţia
normală, absentă, sau anormală
(respiraţii agonice)?
li Verificaţi(cel mult· 10 sec) prezenţa
pulsului carotidia.n. Dacă sunt prezente .
semne circulatorii, dar victima nu
respiră, administraţi ventilaţii cu o
frecvenţă de 10-12 ventilaţii/min (1
ventilaţie la fiecare 5-6 sec).

3. Dacă victima este inconştientă, nu respiră sau are respiraţii anormale


(respiraţii agonice), nu are puls şi sunteţi singur, cereţi ajutor, anunţaţi
codul de urgenţă, sunaţi la 112 Şi obţineţi un defibrilator extern
auto.mat (DAE). Atunci când mai există un salvator, acesta va. fi trimis
după. ajutor. ·
4. Aşezaţi victima in decubit dorsal (cu faţa in sus) pe o suprafaţă dură şi
plan~.

· ·Centinuare În pagina următoare ,


j
·--,..-·-~·--- :--=~ --.-
...- .. =......-.---=~

s&ali.k! tzitt&.th.t.""„ll&.S„J.L.i-1.„ ..••. 1..,,„J.........,„_.\,~„.„~.·.; ..-.,_,J,..",.t„,.;.-.•.?.-,..:,··I ....::„." "' -~- 11_ ,, _ ll ,_,_, _,_,_ - 1 -- • -· ,, ' „,,„_:,·.•.-..:,·~.·.r.:11·;·.,..J.,_.,,.-:.1 1 1·"".>.o·r_·,~".-''·";'.>'::-i

. . . . . „. r• . • . . - • .;y ·:··., ·;; ~;•"~'

.·.... , 'O• ••'L''.îi\~·11:1i;lt:'.'.

5. Dacă victima nu are puls şi nid nu


prezintă semne circula.tdrii, iniţiaţi
compresiile toracice;
B Aplicaţi podul uneia dintre palme pe
centrul toracelui, pe jumătatea iriferioară
a sternului. Aplicaţi podul cel.eilalte
palme peste prima palmă. Menţineţi
braţele întinse şi fără flectări din
articulaţiile coatelor.
Efectuaţi compresii toracice ferme,
realizând o deprimare de c~I puţin 5 ·cm
a toracelui. Apăsaţi tare şi rapid.
Efectuaţi 30 de compresii cu o frecvenţă
de 100-120/min. Permiteţi expansiunea.
torcacică completă după fiecare
compresie. Nu vă sprijiniţi pe toracele
victimei între compresii.
6. Dacă victima nu respiră, se incepe
ventilaţia artificială.· Deschideţi căile
aeriene prin metoda de hiperextens_ie a
capului - ridicare a mandibulei ..Atunci
când este suspicionată o leziune spinală,
va fi folosită tehnica subluxaţiei anterioare
a mandibulei (dacă este posibil).

. .· •:·~-.:: ! ..__:." • .• ·~ - . - ' . •- • -: •.J! .!~- !: .-....!- • ·" ' -. -~ -~--

46
. ·.
.._,.. ·- - - - -
47

7. Utilizaţi
masca facială sau batista
salvatorului. Administraţi 2 ventilaţii
· (câte o secundă fiecare) cu un volum de
aer suficient încât să producă ridicarea
vizibilă a toracelui victimei. Nu ventilaţi
în exces. Notă: dacă toracele nu se
ridică, repoziţionaţi capul, bărbia şi
mandibula şi administraţi încă 2
ventilaţii. Dacă tot nu se produce
ridicarea toracelui, urmaţi protocolul
pentru adultul inconştient cu qbstrucţie
a căilor aeriene.

8. Continuaţi efectuarea a 30 de <;:ompresii urmate de 2 ventilaţii până la


sosirea DAE. Urmaţi instrucţiunile de utilizare a DAE din Tab 6: Tehnici.
În cazul în care DAE nu este disponibil, continuaţi compresiile toracice
şi ventilaţiile într-un raport de .30:2.

9. Dacă circulaţia este restabilită,


dar pacientul nu respiră sau respiră
insuficient, continuaţi ventilaţia mecanică cu o frecvenţă de 10-12
ventilaţii/min (o ventilaţie la fiecare 5-6 sec).
10. Dacă este restapilită circulaţia şi respiraţia adecvată, plasaţi victima în
poziţie laterală de siguranţă şi ţineţi-o sub observaţie până la sosirea
echipei medicale avansate. .

• Indiciu clinic: Întreruperea compresiilor toracice se va .face cât rnai rar şi


pentru perioade care nu vor depăşi 1O sec. Pe durata resuscitării, verificarea
pulsului, chiar şi pentru identificarea semnelor de restabilire a circulaţiei
spontane, va fi efectuată cât mai rar. ·
• Indiciu clinic: În resuscitarea cu 2 salvatori, după fiecare al cincilea ciclu
format din 30 de compresii şi 2 ventilaţii (2 min) salvatorii vor face schimb de
locuri, pentru a evita instalarea epuizării fizice şi a împiedica scăderea calităţii
{uneori neobservată) a compresiilor toracice (scăderea frecvenţei/ amplitudinii).
Pauza pentru efectuarea schimbului nu va depăşi 5 sec. Dacă este disponibil, se
poate folosi un balon cu mască pentru ventilare (când sunt prezenţi 2 salvatori) ..
• .Indiciu clinic: În resuscitarea cu un singur salvator, victimelor SCR prin ·
mecanism asfixie (de exemplu: înec, supradozaj de droguri, insuficienţă
respiratorie) li se vor administra 5 cicluri (2 min) de RCP înainte ca salvatorul să
solj,cite ajutor (activarea sistemului SMU).
. „ • . . ,. ------······-----· ---~------' --~-- -- -------=--=··-=·-=--======

1. În primul rând verificaţi sigu,ranţa scenei de intervenţie.


2: Verificaţi reactivitatea victimei. Scuturaţi-o uşor de umeri şi întrebaţi:
"Sunteţi în regulă?" Observaţi dacă persoana mişcă sau scoate vreun sunet.
3. Verificaţi respiraţiavictimei (nu mai mult de 10 sec). Dacă persoana nu
respiră sau are doar respiraţii agonic,e, treceţi imediat la pasul 4.
4. Dacă victima nu respiră sau are doar respiraţii agonice, şi vă aflaţi ·
singur la locul intervenţiei, strigaţi- după ajutor, anunţaţi un cod sau
sunaţi la 112 şi obţineţi un DAE." Atunci când există al doilea salvator, ·
acesta va fi tri_mis după ajutor.
5. Plasaţi victima în decubit dorsal pe o suprafaţă dură şi ptană.

6. Evaluaţi prezenţa pulsului carotidian (fără a depăşi 10 sec).


7. Primul salvator va iniţia secvenţa de 30 de compresii toracice urmate
de 2 ventilaţii.
8. Al doilea salvator va aduce balonul cu mască, va porni DAE şi va ataşa
padelele.
9. Al doilea salvator va menţine liberă zona din jurul victimei în timp ce
DAE analizează ritmul ECG.
10.Dacă DAE identifică un ritm şocabil, al -doilea salvator va 'asigura
eliberarea zonei din jurul victimei şi DAE va administra şocul electric.
11.Dup·ă administrarea şocului, manevrele RCP vor fi continuate: .
• Al doilea salvator va efectua imediat 30 de compresii.
• Primul salvator va administra la fiecare 30 de compresii 2 ventilaţii cu
balonul cu mască.

• În situaţia în care este restabilită respiraţia şi circulaţia adecvată, plasaţi


victima în poziţie laterală de siguranţă şi ţineţi-o sub observaţie până la
sosirea asistenţei medicale avansate.
• Dacă circulaţia este restabilită, dar respiraţia este absentă sau neadecvată,
continuaţi ventilaţia mecanică cu o frecvenţă de 10-12 ventilaţii/min (o
ventilaţie la fiecare 5-6 sec) până ::.la sosirea ajutoarelor. Verificaţi pulsul la
fiecare 2 minute. „ . „. -,

48
-------~--------.- .·

49

1. În primul rând verificaţi siguranţa zonei de intervenţie. Verificaţi


reactivitatea victimei. Scuturaţi uşor copilul de umeri. Întrebaţi: "Eşti .
bine?"
2. Verificaţi dacă copilul respiră şi are
puls.
111 Verificaţi respiraţia: este respiraţia
· normală, absentă, sau anormală
(respiraţii agonice)?
B Verificaţi (cel mult 10 sec) prezenţa
pulsului carotidian. Dacă sunt prezente
semne circulatorii, dar victima nu
respiră, admin-istraţi ventilaţii cu o
frecvenţă de 12-20 ventilaţii/min (1
ventilaţie la fiecare 3-5 sec}. ·

3. Dacă victima este inconştientă, nu respiră sau are respiraţii anormale


(respiraţii agonice), trimiteţi al doilea salvator (dacă este prezent) după
ajutor şi ş~ 9bţină un defibrilator extern automat (DAE).
4. Dacă sunteţi singurul ş_a:lvator la locul intervenţiei, începeţi RCP.
5. Aşezaţi victima cuJ~ţa în sus pe o suprafaţă dură şi plană.
6. Dacă victima nu are puls şi nici nu prezintă semne circulatorii, iniţiaţi
compresiile toracice.
• Cu o mână: aplicaţi podul uneia dintre palme pe centrul toracelui, pe
jumătatea inferiqară a sternullJi. .
li Cu două mâini: aplicaţi podul uneia dintre palme pe centrul tera.celui,
pe jumătatea inferioară a sternului. Aplicaţi podul celeilalte palme
peste prima palmă. Menţineţi braţele întinse şi fără flectări din
articulaţii le coatelor. · · ·· · ··· · ·
Efectuaţi compresii toracice ferme„ realizând o deprimare de cel puţin 1/3
din diametrul antero~posterior toracic [aproximativ 5 c.m]. Apăsaţi. tare
şi rapid. Efectuaţi 30 de compresii cu o·frecvenţă de 100-120/min.
Permiteţi expansiunea toracică completă după fiecare compresie. Nu vă
sprijiniţi pe toracele victimei între compresii.

'".>.,\

·--
.';"~i:,::.•;1i;:.H-:"'.. .
- - - .. -- ·- -----~=
·- --- =====
=--,-;-_-::_-;:-_~-======-~=---==·-==-=-

7. -La copilul care nu respiră se iniţiază


ventilaţia artificială. Deschideţi căile
respiratorii prin metoda· de
hiperextensie a capului - ridicare a
mandibulei, sau, dacă este posibil,
prin subluxaţia antetioară a ·
mandibulei (atunci când există
suspiciqnea unei leziuni spinale
cervicale).

8. Utilizând mas_ca facial_ă sau batista


_salv.atorului, administraţi 2 ventilaţii
artificiale (1 sec fiecare) cu un volum de
aer suficient pentru a determina
expansiunea vizibilă a toracelui_. Nu
ventilaţi in exces. Notă: dacă toracele
nu se rfdică, repoziţionaţi capul, bărbia
şi mandibula şi administraţi încă 2
ventilaţii. Dacă tot nu se produce
ridicarea toracelui, urmaţi protocolul
.Pentru copilul inconştient cu obstrucţie
a căilor aeriene. ·

9. Continuaţi ciclurile din 30 de compresii toracice:2 respiraţii artificiale.


După 5 cicluri 3Q:2 (2 min), dacă sunteti singurul salvator şi nu există
semne de restabilire a circulaţiei sanguine, strigaţi după ajutor,
anunţaţi un cod, sau sunaţi la 112 şi obţineţi un DAE.

1O. Dacă circulaţia spontană nu se restabileşte, continuaţi manevrele RCP


începând cu compresiile toracice, până când devine disponibil un DAE.
Dacă DAE nu este disponibil, continuaţi ciclurile formate din 30
compresii urmate de 2 ventilaţii.

. . . -~
'50
51
11. Dacă circulaţia este restabilită,
dar pacientul este apneic sau prezintă o
respiraţie inadecvată, continuaţi ventilaţia mecanică cu o frecvenţă d'3
12-20 ventilaţii/min.
12. ·Dacă circulaţia şi respiraţia adecvată sunt restabilite, plasaţi copilul în
poziţie laterală de siguranţă şi ţtneţi-1 sub observaţie până la sosirea
ajutoarelor.

• Indiciu clinic: Atunci când un copil îşi pierde subit starea de conştienţă în
urma insuficienţei cardiace şi sunteţi ·singurul salvator, solicitaţi ajutor imediat
şi un DAE, amânând cât mai puţin cu putinţă defibrilare~. ·
• Indiciu clinic: Când echipa de resuscitare este format~. din doi salvatori, vor
fi efectuate cicluri de 15 compresii la 2 ventilaţii. Ventilaţia va fi efectuată cu
balon cu mască şi administrare suplimentară de oxigen. Salvatorii vor alterna
rolurile la fiecare 5 cicluri (2 min) pentru a preveni oboseala. Epuizarea salvatorilor
poate determina diminuarea calităţii compresiilor-toracice prin scăderea (uneori
neobservată) frecvenţei şi/sau amplitudinii compresiilor sub nivelul optimal.
Efectuarea schimbului între salvatori va fi efectuată în mai puţin de 5 sec. ·

1. În primul rând, verificaţi siguranţa zonei de intervenţie. Verificaţi


reactivitatea sugarului: frecaţi uşor spatele sugarului sau atlngeţi uşor
piciorul acestuia. Niciodată nu scuturaţi un sugar. . .
2. Verificaţi dacă sugarul respiră şi are
puls.
li Verificaţi respiraţia:
este respiraţia
normală, absentă, sau anormală
(respiraţii agonice)?
la Verificaţi (cel mult 10 sec) prezenţa
pulsufui brahial. Dacă suryt prezente
semne circulatorii, dar sugarul nu
respiră, administraţi ventilaţii cu o
frecvenţă de 12-20 ventilaţii/min
(1 ventilaţie la fiecare 3-5 sec).

. .

·~;,;·. ;:.·.,;,.1;;L;·;;;<).;:;•.•.:;~·.„;:;~t(iiiild;~~
.
3. Dacă sugarul este areactivl nu respiră sau are respiraţii anormale
(respiraţii agonice), tririiiteţi al doilea salvator (dacă este prezent) după
ajutor şi să obţină un defibrilator extern automat (DAE). ·
4. Dacă sunteţi singurul salvator la locul intervenţiei, iniţiaţi RCP.
5. Poziţionaţi sugaru) cu faţa în sus pe o suprafaţă plană şi dură.
6: Dacă victima nu are puls şi nici nu
prezintă semne de circulaţie spontană,
Începeţi compresiile toracice. ·
III Plasaţi 2 degete ale unei mâini pe
stern, în centrul toracelui, imediat sub
linia intermamelonară.
Efectuaţi compresii toracice ferme, realizând o
deprimare de- cel- puţin 1/3 din diametrul
antero~posterior tora~ic [aprox. 4 cm].
Apăsaţi tare şi rapid. Efectuaţi 30 de ·
compresii cu o frecvenţă de 100-120/min.
Permiteţi expansiunea toracică completă
după fiecare compresie. Nu vă sprijiniţi pe
toracele victimei între compresii.
7. Dacă sugarul nu respirăl iniţiaţi
ventilaţia artificială. Deschideţi căile
respiratorii prin hiperextensia capului şi
ridicarE;)a bărbiei, sau prin subluxaţia
mandibulei (când este posibil) dacă se
suspectează prezenţa unei leziuni
cervicale spinale.
• Când se aplică metoda de
hiperextensie a capului-ridicare a
mentonului, trebuie evitată
hiperextensia excesivă, deoarece la
sugar aceasta ar putea determina
închiderea căilor aeriene.

Continuare În pagina următoare

52
.. -··- - -----·---·--~___,_.--~~

.53

·Utilizând masca facială sau batista


·salvatorului, administraţi 2 ventilaţii
artificiale (1 sec fiecare) cu un volum
de aer suficient pentru a determina
expansiunea vizibilă a toracelui. Nu
ventilaţi in exces. Notă: dacă toracele
nu se ridică, repoziţionaţi capul şi
mandibula şi administraţi încă 2
ventilaţii. Dacă tot nu se produce
ridicarea toracelui, urmaţi protocolul
pentru sugarul inconştient cu
obstrucţie a căilor aeriene.

9. Continuaţi efectuarea ciclurilor de 30 de compresii toracice:2 ventilaţii.


Dacă după al cincilea ciclu de 30:2 (2 min) sunteţi în continuare singurul
salvator care efectuează resuscitarea şi nu axistă semne de restabilire a
circulaţiei spontane, cereţi ajutor, anunţaţi un cod, sau sunaţi la 112 şi
obţineţi un DAE.

1O. Dacă circulaţia spontană nu se restabileşte, continuaţi manevrele RCP


începând cu compresiile .toracice, până când devine disponibil un DAE.
Dacă DAE nu este disponibil, continuaţi ciclurile formate din.30 compresii
ur-lllate de 2 ventilaţii.
11. Dacă circu'faţia este restabilită, dar pacientul este apneic sau prezintă o
respiraţie inadecvată, continuaţi administrarea de ventilaţii cu o
frecvenţă de' 12-20 ventilaţii/min. . . · ·
12. Dacă circulaţia şi respiraţia adecvată sunt restabilite, pl_asaţi sug a ruf în
poziţie laterală de siguranţă şi ţineţi-l sub observaţie până la sosirea·
ajutoarelor.

• Indiciu clinic: Atunci când un sugar îşi pierde subit starea de conştienţă în
urma insuficienţei cardiace şi su.nteţi singurul salvator, solicitaţi ajutor imediat
şi un DAE, amânând cât mai puţin cu putinţă defibrilarea.

• Indiciu clinic: Când echipa de resuscita~e este formată din doi salvatori,
pentru resuscitarea sugarului vor fi efectuate cicluri de 15 compresii la 2 ventilaţii.
Folosiţi tehnica de încercuire a toracelui cu ambele police pentru efectuarea
compresiilor. Ventilaţia va fi efectuată cu balon cu mască, dacă este disponibil.
Semne ,i_ simptome ·
• Se ţine de gât cu una sau ambele mâini
• Are respiraţie difici-lă, zgomotoasă, se sufocă (îneacă), tuşeşte
• Nu poate vorbi sau scoate niciun sunet

1. Pentru a determina dacă sunt blocate căile aeriene, întrebaţi pacientul:


"V-aţi înecat? Puteţi vorbi?"

2. Anunţaţi victima că urmează să o ajutaţi.

3: Dacă se constată obstrucţia căilor aeri~ne:


• Aşezaţi-vă în spatele victimei cu braţele în
jurul taliei acesteia, având ca punct de reper
regiunea ombilicală. Localizaţi zona
ombilicală.
• Dacă victima este obeză sau însărcinată,
strângeţi braţeleîn jurul cutiei toracice a .
acesteia.

4. Strângeţi o mână formând un pumn.


Poziţionaţi-vă polic~le imediat deasupra
-- _o_m_b_iJj_e_ului. Localizaţi mijlocul toracelui
(sternul) dacă persoana este obeză sau
·gravidă.
5. Acoperiţi pumnul strâns cu cealaltă mână.

Continuare. În pagina următoare

54
54-1

.Apăsaţi brusc pumnul în ~bdomenul victimei şi


efectuaţi o mişcare de împingere ori.entată în sus
şi spre interior. Efectuaţi o compresie în sens
antero-posterior, dacă persoana este obeză sau
gravidă. ·
7. Continuaţi aceste manevre până când corpul
străin este expulzat sau persoana îşi pierde starea
de conştienţă.
• Scopul acestor manevre este de a creşte
presiunea aerului în plămâni şi de a forţa
expulzarea corpului străin printr-un mecanism
similar tusei.
8. Dacă victima îşi pierde starea de conştienţă,
aceasta va fi întinsă pe pământ cu faţa în sus şi va
fi tratată conform prqcolului pentru victimele
inconştiente cu obstrucţie a .căilor aeriene cu un -
corp străin.
========:::::::=i
·--··-··- ·-· ..... ··~ -.-- . ·::·-:. :·-::-::::-· __:=-

Se_mne şi simptome
li Pierderea stării de conştienţă în urma obstrucţiei căilor aeriene cu un corp
străin
• Incapacitate de a respira, ciano4ă
E Eşecul ventilaţiei artificiale de a asigura pasajul aeric spre plămâni

1. Asiguraţi-vă că· zona de intervenţie este sigură. Verificaţi· reactivitatea


victimei.Atingeţi victima pe umăr şi întrebaţi: "Sunteţi bine?"

2. în acelaş~ tirnJ3 verificaţi -dacă victima respiră şi are puls.


• Verificaţi respiraţia: este respiraţia normală, absentă, sau anormală
(respiraţii agonice)? ·
• Verificaţi (cel mult 10 sec} prezenţa pulsului carotidian. Dacă sunt prezente
semne circulatorii, dar victima nu respiră, administraţi ventilaţii cu o
frecvenţă de 10-12 ventilaţii/min (1 ventilaţie la fiecare 5-6 sec).

3. Dacă victima este inconştientă, nu respiră sau are respiraţii anormale


(respiraţii agonice), nu are puls şi sunteţi singur, cereţi ajutor, anunţaţi codul
de urgenţă, sau sunaţi la 112 şi obţineţi un defibrilator automat extern
(DAE}. Atunci când mai există un salvator, acesta va fi trimis după ajutor.
4. Aşezaţi victima in decubit dorsal (cu faţa in sus) pe o suprafaţă dură şi
plană.
.
5. Dacă victima nu are puls şi nici nu prezintă semne de circulaţie spontană,
iniţiaţi compresiile toracice.
• Aplicaţi podul uneia dintre pa~me pe centrul toracelui, pe jumătatea inferioară
a sternului. Aplicaţi podul celeilalte palme peste prima palmă. Menţineţi
braţele întinse şi fără flectări din articulaţiile coatelor.
• Efectuaţi compresii toracice ferme, realizând o deprimare de cel puţin 5 ·
cm a toracelui. Apăsaţi tare şi rapid. Efectuaţi 30 de compresii cu o
frecvenţă de 100-120/min.·Permiteţi expansiunea toracică completă după
fiecare compresie. Nu vă sprijiniţi pe toracele victimei între compresii.
6. Dacă victima nu respiră, se incepe ventilaţia artificială .. Deschideţi căile aeriene
prin metoda de hiperextensie a capului - ridicare a mandibulei. Atunci când
este suspicionată o leziune spinală, va fi folosită tehnica subluxaţiei anterioare
a mandibulei (dacă este posibil). ·

54-2
- - - - - · - - - · --- ·-·.

54...3
7. Utilizaţi masca facială sau batista salvaţorului.
Administraţi>2 ventilaţii (câte o secyndă fiecare)
cu un volum de aer suficient incâtsă producă ·
ridicarea vizibilă' a to-racelui victimei. Nu·
·ventilaţi în exces. Dacă toracele nu se ridică,
repoziţionaţi capul, bărbia şi mandibula şi
administraţi încă 2 ventilaţii. Da<:ă tot nu se
produce ridicarea toracelui, de fiecare dată când
deschideţi gura victimei pentru a efectua
respiraţie artificială inspectaţi gura victimei
pentru a identifica prezenţa vreunui corp străin.
Dacă vizualizaţi corpul străin, evitaţi împingerea
accidentală a acestuia mai adânc şi incercaţi
extragerea lui printr-o mişcare rotatorie cu un
deget. Dacă nu vizualizaţi corpul străin, nu
efectuaţi niciodată explorarea oarbă a cavităţii
bucale cu degetul.
a: Continuaţi să efectuaţi 30 d~ CC?'-11_presirtoracice, apoi deschideţi căile
aeriene,încercaţi să vizualizaţi obiectul străin şi să ii extrageţi printr-o
mişcare rotatorie cu un deget, iar apoi administraţi 2 ventilaţii.

9. Continuaţi aceste cicluri până la· sosirea asistenţei medicale avansate. Dacă
nu este disponibil un DAE, continuaţi ciclurile formate din 30 de compresii
urmate de 2 ventilaţii.
10. Dacă circulaţia este restabilită, dar pacientul este apneic sau prezintă o
respiraţie inadecvată, continuaţi administrarea de ventifaţii cu o frecvenţă
de 12-20 ventilaţii/min (1 ventilaţie la fiecare 5-6 sec).
11. Dacă circulaţia şi respiraţia adecvată sunt restabilite, plasaţi victima în
poziţie laterală de siguranţă Şi ţineţi-o sub observaţie până la sosirea .•
ajutoarelor. · ·

.• Indiciu clinic: Obstrucţia cu un corp străin a căilor aeriene este îndepărtată cu


succes atunci când obiectul cauzator este vizualizaf şi extras, sau când poate fi
simţit fluxul de aer şi expansiunea toracică este evidentă la efectuarea ventilaţiei
mecanice. '

. . .. .. · ..• ·.. ·.„.! .h ·'. ~·. ·, .,. '·· .


. .. ...••.. . =··=·=·=========--

Semne şi simptome
•·.Pierderea stării de conştienţă în urma obstrucţiei căilor aeriene cu un corp
străin
• Incapacitate de a respira, cianoză
m Eşecul ventilaţiei artificiale de a asigura pasajul aeric spre plămâni

1. Asiguraţi-vă că zona de intervenţie este sigură. Verificaţi reactivitatea


victimei.Atingeţi victima pe umăr şi întrebaţi: "Sunteţi bine?"

2. În acelaŞi timp, verificaţi dacă victima respiră şi a·re PLJIS.


• Verificaţi respiraţia: este respiraţia normală, absentă, sau anormală (respiraţii
. )?.
agonice . .
•,Verificaţi (cel mult 10 sec) prezenţa pulsul1:1i carotidian. Dacă sunt prezente
semne circulatorii, dar copilul nu respiră, administraţi ventilaţii cu o frecvenţă
de 12-20 ventilaţii/min (1 ventilaţie la fiecare 3-5 sec).
3. Dacă victima este inconştientă, nu respiră sau are respiraţii anormale
(respiraţii agonice)·şi nu are puls, trimiteţi un al doilea salvator (dacă există)
după ajutor şi să obţină un DAE.
4. Dacă sunteţi singur, începeţi manevrele RCP.
5. Aşezaţi copilul in decubit dorsal (cu faţa in sus) pe o suprafaţă dură şi
plană.

6. Dacă victima nu are puls şi nici nu prezintă semne de circulaţie spontană,


Jncepeţi compresiile toracice. .
• Cu o mână: aplicaţi podul uneia dintre palme pe centrul toracelui, pe
jumătatea ·inferioară a sternului. ·
• Cu două mâini: aplicaţi podul uneia dintre palme pe centrul toracelui, pe
jumătatea inferioară a sternului. Aplicaţi podul celeilalte palme peste
prima palmă. Menţineţi braţele întinse şi fără flectări din ·articulaţiile
coatelor.
• Efectuaţi compresii toracice ferme, realizând o deprimare de cel puţin 1/3 din
diametrul antero-posterior toracic [aprox 5 cm]. Apăsaţi tare şi rapid.
Efectuaţi 30 de compresii cu o frecvenţă de 100-120/min. Permiteţi
expansiunea toracică completă după fiecare compresie. Nu vă sprijiniţi pe
toracele victimei între compresii.

·_54-4
55
7. Dacă victima nu respiră, se începe ventilaţia artifi.cială. Deschideţi căile
aeriene prin metqc:fa de hiperexţensie a cap[Jlui - riqic9re (:) mandibulei.
.Atunci când este .suspicionată o leziune spinală, va fi folosită tehnica_ .
subluxaţiei anterioare a mandibulei (dacă este posib0)'. '
8. Utilizaţi masca facială sau batista salvatorului. Administraţi 2 ventilaţii
(câte 1 sec fiecare) cu un volum de aer suficient încât să producă ridicarea
vizibilă a toracelui victimei. Nu ventilaţi în exces.
'

9. Dacă toracele nu se ridică, repoziţionaţi capul, bărbia şi mandibula şi


administraţi încă 2 ventilaţii. De fiecare dată când deschideţi g.ura victimei
pentru a efectua respiraţie artificială, inspectaţi gura copilul_ui pentru a
identifica ·prezenţa vreunui corp străin. Dacă vizualizaţi corpul străin,
evitaţiîmpingerea accidentală a acestuia mai adânc şi încercaţi extragerea
lui printr-o mişcare rotatorie cu un deget. Dacă nu vizualizaţi corpul străin,
nu efectuaţi niciodată explorarea oarbă a cavităţii bucale cu degetul.
10. Continuaţi să efectuaţi 30 de compresii toracice, apoi deschideţi căile
· - - -aeriene, încercaţi să vizualizaţi obiectul- st~ăin şi să-îl extrageţi printr-o -
mişcare rotatorie cu un deget, iar apoi administraţi 2 ventilaţii. Dacă
după ce aţi efectuat 5 cicluri de 30:2 (2 min) sunteţi tot singurul salvator şi
nu s-a restabHit circul·aţia spontană, cereţi ajutor, anunţaţi un cod, sau
sunaţi la 112 şi solicitaţi un DAE.

11. Dacă circulaţia este restabilită, dar pacientul este apneic sau prezintă o
respiraţie inadecvată, continuaţi administrarea de ventilaţii cu o frecvenţă
de 1~-20 ventilaţii/min. Dacă circulaţia şi respiraţia adecvată sunt
rest9bilite, plasaţi victima în poziţie laterală de siguranţă şi ţineţi-o sub ;·
obşery~J!e până la sosirea ajutoarelor.

12. Dacă circul~ţia şi respiraţia adecvată sunt restabilite, plasaţi copilul în


poziţie laterală de siguranţă şi ţineţi-l sub observaţie până la sosirea
ajutoarelor.

• Indiciu clinic: DaGă obiec!tul străin nu este vizibil, nu încerca.fi niciodată extragerea
acestuia printr-o explorare oarbă a cavităţii bucale, prin mişcarea rotatorie cu un
deget. ·

·.··
·Semne şi si~ptome:
• -Imposibilitatea de a respira sau plânge
• Sunete răguşite de tonaliţat? îoaltă
• Wheezing sau respiraţie zgomotoasă brusc instalate

1. Determinaţi dacă există obstrucţie a căilor aeriene. Ascultaţi dacă sugarul


are respiraţie zgomotoasă sau însoţită de stridor.
2. Dacă constataţi obstrucţia .căilor aeriene, aşezaţi sugarul cu faţa în jos pe
antebraţul dvs, susţinându-i capul şi gâtul cu mâna.
3. _Sprijiniţi-:-vă. an_tebraţul pe coapsă, astfel_1ncât
capul sugarului să fie menţinut mai jos decât
restul corpului.
4. Aplicaţi lovituri pe spate: cu podul palmei aplicaţi
5 lovituri rapide şi energice între omoplaţii
sugarului.

5. Întoarceţi sugarul cu faţa în sus pe celălalt


antebraţ. Sprijiniţi-vă antebraţul pe coapsă şi
menţineţi capul sugar.ulu_i mai jos decât restul
corpului.
6. Plasaţi două degete pe stern, imediat sub linia
i ntermamelonară.
7. Efectuaţi cinci compresii toracice rapide,
comprimând de fiecare dată toracele cu 1/3 din
diametrul toracic antero,..posterior.
8. Continuaţi sec;venţa din 5 lovituri interscapulare ·şi 5
compresii toracice până când obiectul este expulzat
sau sugarul îşi pierde starea de conştienţă. Dacă
sugarul devine inconştient, plasaţi-l cu faţa în sus şi
urmaţi protocolul referitor la sugarul inconştient cu
obstrucţie de căi aeriene.

56
' '
57

Semne şi simptome:· . · · ·
• Inconştienţă provocată de sufocare prin obstrucţia căilor aeriene
• Incapacitate-de a respira
-- ·• Cianoză periorală şi tegumentară
• Eşecul ventilaţiei artificiale de a asigura pasajul aeric spre plămâni

1. Asiguraţi-vă de siguranţa
zonei de intervenţie. V~rificaţi reactivitatea
sugarului. Frecaţi-l uşor pe spate sau loviţi-l uşor În tălpi. N~ scuturaţi
niciodată un sugar. Observaţi dacă sugarul mişcă sau scoate vreun sunet.
. .
2. Evaluaţi simultan respi"raţia şL pulsul sugarului.
• Verificaţi respiraţia. Respiraţia este normală, absentă sau anormală
(agonică)'?
• Verificaţi
(nu .mai mult de 10 sec) prezenţa pulsului brahial şi căutaţi alte
semne de circulaţie spontană. Dacă sunt prezente semne de circulaţie
spontană dar sugarul nu respiră, administraţi ventilaţii cu o frecvenţă de
12-20 ventilaţii/min (1 ventilaţie la fiecare 3-5 sec).
. . ' .
3. Dacă sugarul rămâne areactiv, nu respi,ră sau are respiraţie anormală
(agonică) şi, nu are. puls, trimiteţi al doilea salvator (dacă există) după ajutor.

4. Dacă sunteţi singurul salvator, Începeţi manevrele RCP.


5. Aşezaţi sugarul cu faţa in sus p'e o suprafaţă orizontală dură.
6. Dacă nu ·există puls şi semne de circulaţie spontană, începeţi compresiile
toracice. ·
• Plasaţi. două degete pe stern, îr'I centrul toracelui, imediat sub linia ·
intermamelonară. .
Comprimaţi ferm toracele cu cel puţin. 1/3 din diametrul toracic antero-
posterior (aprox 4 cm). Apăsaţi tare şi rapid. Efectuaţi 30 de compresii
cu o frecvenţă de 100-120/rriin. Permiteţi expansh.1nea toracică completă
după fiecare compresie. Nu vă sprijiniţi pe toracele victimei între compresii.
• Compresiile toracice din cadrul manevrelor. RCP pot determina expulzarea·
corpului străin prin forţarea ieşirii aerului din plămâni.
7. Dacă sugarul nu respiră, incepeţi ventilaţia artificială. Deschideţi căile
respiratorii prin hiperextensia capului şi ridicarea bărbiei, sau prin
subluxaţia mandibulei (când este posibil) dacă se suspectează prezenţa
unei leziuni cervicale spinale.
8. Utilizând masca facială sau batista salvatorului, ac:Jministraţi 2 ventilaţii
artificiale (1 sec-fiecare) cu un volum de aer suficient pentru a determina
expansiunea vizibilă a toracelui. Nu ventilaţi in exces.
9„ Dacă toracele nu se ridică, repoziţionaţi capul
şi mandibula şi administraţi incă 2 ventilaţii.
De fiecare dată când deschideţ·i gura sugarului
pentru efectuarea respiraţiei artificiale,
· inspectaţi gura sugarului pentru a identifica
prezenţa vreunui corp străin (de ex. o bucăţică
de mâncare sau o jucărie care ar fi putut
rămâne blocate în gât}. Încercaţi extragerea
obiectului străin_ printr-o mişcare rotatorie cu
un ~eget numai dacă acesta poate fi
vizualizat, şi evjtaţi împingerea accidentală a
acestuia mai adânc. Dacă nu vizualizaţi corpul
străin, nu efectuaţi niciodată explorarea oarbă
a cavităţii bucale cu degetul.
1O. Continuaţi să· efectuaţi 30 de compresii toracice apoi deschideţi căile
aeriene, incervaţi să vizualizaţi corpul străin şi să· ii extrageţi printr-o
mişcare rotatorie a degetului dacă este vizibil, şi apc;>i administraţi 2
ventilaţii. Dacă după ce efectuaţi 5 cicluri (2 min) din 30 de compresii
urmate de 2 ventilaţii sunteţi tot singurul salvator, şi nu există semne de
· circulaţie spontană, cereţi ajutor, anunţaţi un cod, sau sunaţi la 112 şi
solicitaţi un DAE.
11. Dacă tot nu există semne de circulaţie spontană, continuaţi RCP până
devine disponibil un DAE. Dacă DAE nu este disponibil, continuaţi să
efectuaţi cicluri formate din 30 de compresii urmate de 2 ventilaţii.
. .
· 12. Dacă circulaţia spontană se restabileşte,
dar sugarul nu respiră sau are
respiraţie agonică, continuaţi să administraţi ventilaţii cu o frecvenţă de
12-20/m.in.

13. Dacă circulaţia şi respiraţia adecvată sunt restabilite, plasaţi sugarul în


poziţie laterală de siguranţă şi ţi.neţi-I sub observaţie până la sosirea
ajutoarelor.

• Indiciu clinic: Când se aplică metoda de hiperextensie a capului-ridicare a


mentonului, trebuie evitată hiperextensia excesivă, deoarece la sugar aceasta ar
putea determ"ina închiderea căilor aeriene.

58
....... - ·-
- - - - · · · • · . ·. . - . · · -
._. - ··- - - .·-- -~----
- . (. ·__ <.. ·: - -~: .. ··_. .---··..- --···

-
- ~- -

59
Tab ~= Resuscitarea Cardia.că Avansată
EAClS (Ad"aneel't Cardiac· life St.10R<>r't}J
În urgenţele cardiovasculare şi în stopul cardi.orespirator cadrele sanitare
trebuie să acţioneze
.
prompt şi . competent. Presiunea. psihologică asociată
.
. .:._ acestui tip de intervenţie poate provoaca un grad de anxietate cadrutui
sanitar. Cunoştinţele necesare interpretării ritmului ECG, noţiunile de
farmacologie şi cunoaşterea manevrelor de urgenţă constituie fundamentul
Resuscitării Cardiace Avansate (RCA) şi conferă încredere şi competenţă
· practicianului în gestionarea urgenţelor.

Obiectivul imediat al resuscitării este restabirirea circulaţiei spontane (RCS).


Scopul prind paf este suprâvieţ"Liirea victimei în condiţiile - .păstfă.rii -unei
funcţii neurologice. intacte prin asigurarea unei oxig~nări, ventilaţii şi
. circulaţii eficiente. Abordarea sistematică presupune respectarea suportului
vita.I de bază (Basic Life Support, BLS) şi a ACLS. Un rol deosebit are RCP
de înaltă calitate şi defibrilarea precoce (pentru FV şi TV fără puls>:. În .
prezenţa unei urgenţe cardiopulmonare/stop cardiorespirator (SCR),
inainte de a iniţia ·BLS şi ACLS se vor lua· în primul rând toate măsurile
pentru ca zona de intervenţie să fie fără pericole.

• Evaluaţi starea de conştienţă a pacientu lui. Dacă pacientul este


conştient, iniţiaţi direct evaluarea ACLS. . .
• Alertaţi sistemul serviciilor medicale de urgenţă şi obţineţi un DAE.
• C-A~B
• C - Circulaţie: Verificaţi pulsul (5-10 sec) .. Dacă acesta nu poate fi
decelat, iniţiaţi manevrele RCP începând cu efectuarea compresiilor
toracice ·
(30 compresii:2 ventilaţii).
•A - căi Aeriene: Deschideţi căile aeriene.
• B (Breathing) - Respiraţie: Administraţi două ventilaţii.
• Defibrilare ·
• Dacă r_itmul este şocabil, administraţi rapid .un şoc electric şi reluaţi
RCP la mai puţin de 10 secunde după administrarea şocului,
începând cu_ compresiile toracice.

-··· . ·---'··'' „„., ·.


. ·.--· ·-· . ...., :. - :

• ·A - căi Ae.rierie -
• Deschideţi căile aerien~.
• Menţineţi poziţia adecvată a capului.
·• Asiguraţi protezarea (pipa) orofaringiană sau (pipa) nazofaringiană, dacă
este necesar.
• Asiguraţi protezarea avansată. a căilor aeriene, dacă este necesară [masca
. laringiană (LMA), tubul laringian, tubul esotraheal, tubul endotraheal
(sonda IOT)].
• B - (Breathing) - Respiraţie
• Efectuaţi ventilaţia cu balon şi mască.
• Administraţi oxigen suplimentar. .
• Monitorizaţi calitatea ventilaţiei şi oxigenării.
• Asiguraţi o expansiune adecvată a cutiei toracice.
• Utilizaţ~ senzorul de C02 sau capnografia cantita-tivă cu undă.
• Mă·soraţi ·saturaţia în ·oxigen.
• Evitaţi ventilaţia excesivă.
• C - ·circulaţie
• Asiguraţi efectuarea unei RCP de înaltă calitate.
• Monitorizaţi ritmul cardiac. . .
• Iniţiaţi defibrilarea/ conversia electrică promptă atunci când este cazul.
• Asiguraţi accesul vascular IV/10.
• Administraţi agenţi farmacologici, când este necesar .
.JI Efectuaţi resuscitare volemică atunci când este necesar.
• Evaluaţi periodic pacientul în vederea RCS. ·
• D - l)iagoostic dif~renţia:&I . .
• hjen.tificaţi şi trataţi potenţialele cauze reversibile. Evaluaţi H-urile şi T-urile . ,
(a se studia algoritmii din Stopul Cardiac):
• Hipokaliemia/hiperkaliemia:
- Hipokaliemia trebuie suspectată la pacienţii care urmează tratament.
diuretic, la cei cu episoade recente de vomă sau diaree şi la pacienţii
subnutriţi (în special la vârstnici şi la consumatorii de alcool). Traseul
ECG pune în evidenţă .aplatizarea undelor T şi prezenţa undelor U
proeminente (acestea din urmă fiind cel mai bine vizibile în derivaţiile
V 2-V3 ), subdenivelarea segmentului ST, prelungirea intervalului QT şi
lărgirea complexelor QRS. Poate apărea o creştere a ectopiilor
ventriculare: contracţii ventriculare premature, tahicardie ventriculară
nesusţinută. Tratamentul de urgenţă, atunci când potasemia atinge
valori mai mici de 2,5 mEq/L sau apar ectopii ventriculare
semnificative, include repleţia intravenoasă cu clorură de potasiu cu
un debit care nu va depăşi 20 mEq/dră administrată pe un cateter
venos central, respectiv nu va depăşi -10 mEq/oră, dacă este
administrată pe un cateter venos periferic. În stopul· cardiac nu se va
administra potasiu în bolus intravenos pentru o repleţie mai rapidă. Se
recomandă administrarea concomitentă de magneziu intravenos,

60
. „ .... o .. ··ft .
61
deoarece hipokaliemia este frecvent asociată cu hipomagneziemia.
Magneziul este necesar pentru influxul şi efluxul celular de potasiu şi
stabilizează membrana celulară. Se recomandă corectarea iniţială a
hipomagneziemiei înainte de restabilirea nivelulu·i normal de potasiu.
Hiperkaliemia trebuie suspectată la pacienţii cu istoric de insuficienţă
renală, diabet cu hiperglicemie, dializă recentă, acidoză metabolică,
sau tratament cu medican1ente care conservă potasiul cum ar fi
·spironolactona, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
sau blocanţii recept.orilor de angiotensină. La aceşti pacienţi, traseul
ECG evidenţiază unde T înalte şi ascuţite, unde P hipovoltate sau
absente, şi lărgirea complexului QRS. Aceşti pacienţi au un risc mai
mare de a 'dezvolta aritmii fatale. În hiperkaliemia severă, pacienţii pot
intra în stop cardiac, cu un asp·ect electrocardiografic sinusoidal (unda
j
P dispare, iar complexul QRS şi unda T fuzionează într-un model
oscilant). Tratamentul de urgenţă constă în administrarea intravenoasă I
de clorură de calciu pentru stabilizarea membranei miocitului cardiac
şi administrarea intravenoasă de bicarbonat de sodiu pentru a deplasa
I
potasiul di.n_ sp~ţiul_ v:ascular În _c~.lule, cu _scăde.rea_ potaşemi~i_. În ·· l
absenţa stopului cardiac, alte tratamente includ administrarea
intravenoasă de insulină şi glucoză sau nebulizarea de salbuQ:tmol l
I
pentru a favoriza influxul intracelular de potasiu., administrarea I
intravenoasă· de furosemid, polistiren sulfonat de sodiu (Kayexalate),
sau dializa. pentru creşterea excreţiei de potasiu. .
- Hipovolemia: Hipovolemia trebuie suspectată la pacienţii care primesc . .. I
tratament diuretic .sau au un istoric recent de diaree, vom~, hemoragie
gastrointestinală (GI) sau cu altă sursă internă, hemoragie post-
traumatică, sa'rcină ectopică ruptă, placenta previa sau abruptio
placenţae, arsuri importante, extravŞzare a fluidelor cu edeme periferice
(migrare în spaţiul III) şi deshidratare vasculară. Semnele clinice includ:
.
c<:>labarea ven·elor gâtului, tahicardie, paloare, scădere·a . ..
presiunii
pulsului, tegumente reci şi umede şi, îri final, hipotensiune. Aspectul ECG I
poate fi normal cu excepţia unei frecvenţe cardiace crescute. Tratamentul
de urgen.ţă constă în administrarea rapidă de fluide intravenoase.. În
cazurile de hemoragie externă se aplică compresie directă la locul de
I
sângerare. În stopul cardiac, hipovolemia trebuie considerată ca o
potenţială cauzăi rapid şi uşor reversibilă. Măsurile de resuscitare in
·
II
stopul cardiac sunt .ineficiente dacă hipovolemia nu e!;te corectată rapid.
- Hipoxia: Hipoxia (scăderea presiunii oxigenului arterial şi tisular) trebuie
suspectată la pacienţii cu istoric de astm, BPOC sau ICC. Cauzele de
I
hipoxie includ obstrucţia căilor aeri.ene; embolia pulmonară, edemul ·
pulmonar, pleureiia masivă, pneumotoraxul, hemotoraxul, crizele severe
de astm, exacerbările de BPOC şi infecţiile respiratorii. Pacienţii se
prezintă cu suferinţă respiratorie acută. Examenul clinic poate decela .
tahipnee, dispnee, tahicardie, bradicardie, cianoză (nu apare la pacienţii
anemici). Pulsoximetria va pune în evidenţă o saturaţie scăiută ·În t
î
o;xigem. Ga~ometria arterială va confirma scăderea Pa0 2 , a concentraţiei
în oxigen şi a saturaţiei în oxigen. Tratamentul de _urgenţă cor:lstă În. ·
..... _m!3nţinerea căilor a~ri~ne li_bere (pri~ prpţ~zarea căilor aeriene, dacă este ·· 11· ' .
I
....... ,., .. „.„ .
.. , . '· ·~·· -· .. ;._...'.:,_.'~·.;,::;::_;·::.:·;·„~·.'„„; ...: ....:~: .....•,.,. ,,.„.~„ ..-, .. ,.·~·· ,.;_ '•· -;~„ ... ·
necesar), administrare suplimentară de oxi.gen şi ventilaţie adecvată. În
stopul cardiac, pacienţii vor necesita ventilaţie pe balon cu mască şi
administrare suplimentară de oxigen, iar când aceasta nu e~ste suficientă
se recomandă protezarea rapidă avansată a căilor aeriene. lmbunătăţirea
oxigenării creşte eficienţa manevrelor de resuscitare.
- Hipoterniic:a: Hipotermia trebuie suspectată la pacienţii cu istoric de
expunere la temperaturi scăzute sau de imersie în apă rece. Pacienţii cu
extreme de vârstă, cei debilitaţi şr cei cu intoxicaţie alcoolică sau
medicamentoasă au risc mai mare să dezvolte hipotermie. Temperatura
corporală centrală de 34°-36°C este considerată hipote-rmie uşoară,
30°-34°C - hipotermie moderată; iar o temperatură < 30°C este
considerată hipotermie severă. La aceşti pacienţi ECG poate evidenţia
bradicardie sinusală, alungirea intervalelor PT şi QT şi lărgirea ·
complexului QRS. Uneori poate sunţeni FiA. Pe măsură ce temperatura
corporală scade, pe ECG poate apărea unda J sau Osborne (deflexiune
suplimentară care apare între finalul complexului QRS şi începutul
· segmentului ST), cel mai bine viz.ibilă în. derivaţiile inferioare (li, III, aVF)
şi derivaţiile prec-ordiale laterale (V4-V6 ): Ritmul cardiac al pacienţilor
hipotermiei se poate deteriora uşor în TV/FV sau asistolă.
Pacientul'trebu.ie extras din mediul rece, iar hainele ude trebuie
înlăturate. Hipotermia· uşoară poate fi tratată prin reîncălzire pasivă
(cazare într-o încăpere încălzită). Corectarea hipotermiei moderate
necesită reîncălzire externă cu pături calde, surse de .căldură radiantă,
pernuţe de reîncălzire, sticle cu apă fierbinte (vor fi folosite cu precauţie
pentru a evita arsurile) şi alte dispozitive de reîncălzire. Hipotermia
severă necesită reîncălzirea centrală a corpului prin administrarea de
fluide perfuzabile încălzite şi oxigen umidificat cald. În stopul cardiac,
reîncălzirea centrală este obţinută cel mai bine prin circulaţia
extracorporală. Modalităţile alternative sunt reprezentate de lavajul cu
fluide încălzite a cavităţii toracice, reîncălzirea extracorporală (are "loc în
- afara corpului) a sângelui printr-un mecanism de şuntare parţială, sau
lavajul peritoneal cu fluide încălzite fără clorură de potasiu. Totuşi, aceste
terapii nu sunt întotdeauna disponibile sau realizabile.
Stopul cardiac la pacientul hipotermie trebuie tratat prin RCP de înaltă
calitate şi prin defibrilare în caz de TV/FV. Dacă stopul cardiac persistă,
se va efectua protezarea avansată a căilor aeriene şi se va administra cât
·mai rapid posibil oxigen cald (42°-46°C sau 108°-115°F) şi umidificat. Se
vor perfuza endovenos fluide saline norm.otone încălzite (43°C sau
109°F). Deşi pare rezonabilă administrarea adrenalinei sau vasopresinei
(medicamente vasopresoare) în timpul resuscitării, administrarea lor la
pacientul hipotermie în SCR rămâne un subiect controversat. Uneori
resuscitarea poate necesita o perioadă lungă de timp, aceasta continuând
până când tempe.ratura corporală este crescută corespunzător. Dacă nu
există semne de RCS după reîncălzirea corpului la o temperatură 2'.: 35°C
(2.95°F), manevrele de resuscitare pot fi oprite şi poate fi declarat decesul.
• Ionul de hidrogen (acidoza): Acidoza metabolică responsivă la
...,_,tratamentul cu bicarbonat de sodiu tret:H:li·e·"suspectată la pacienţii cu

62
.· •. „ ... '. · ..
63
diabet zaharat [cetoacidoză diabetică (CAD)], insufiCienţă renală,
supradozaj medicamentos cu .antidepresive triciclice, aspirină, cocaină
sau difenhidramină. Gazometria arterială va pun~ în evidenţă scăderea
pH-ului, un nivel scăzut de bicarbonat şi valori normale ale PaC02
(indicând absenţa compensării respiratorii) sau valori crescute ale PaC02
(cel mai probabil indicând hiperventilaţia din tendinţa de compensare
respiratorie). Pe traseul ECG. poate fi evidenţiată reducerea amplitudinii
complexelor ORS. ·
Pacienţii cu ·stop cardiac şi acidoză respiratorie sau metabolică necesită
ventilare şi oxigenare adecvată. În formele de acidoză cu răspuns la
bicarbonat .se poate administra intravenos soluţie de bicarbonat de sodiu
ca agent tampo~ pentru creşterea pH-ului plasmatic· şi sporirea eficienţei
manevrelor de resuscitare. Nu se va administra bicarbonat (HCQ 3 -) la
pacienţii cu acidoză respiratorie, sugerată de un pH mic, PaC0 2 mare şi
valori normale ale bicarbonatului plasmatic (indfoă absenţa compensării
metabolice) sau valori crescute ale bicarbonatului plasmatic (indică
compensarea cronică metabolică). De asemenea, bicarbonatul nu se va
administra pentru acidoza lactică (acidoza metabolică aso·dată şocului
sau stopului cardiac prelungit). RCP de înaltă calitate şi ventilaţia
adecvată surit cele mai· bune sisteme de tamponare pentru aceste tipuri
de acido-ză. Nu există remedii' rapide pentru corectarea acidozei lactice.
• Pneumotoraxul intensiune: În mod normal presiunea intrapleurală este
negativă, permiţând expansiunea pulmonară. Atunci când pleura
viscerală este penetrată, aerul pătrunde în spaţiul pleural, se acumuleaza
şi, neavând o cale de ieŞire, creează o presiune pozitivă intrapleurală.
Plămânul este colabat parţial sau complet, cauzând hipoxie, dispnee şi,
posibil, devierea mediastinului, provocând scăderea debitului cardiac şi
apariţia hi'potensiunii. Pneum()toraxul în tensiune 'trebuie suspectat la toţi
pacienţii care dezvoltă tulburare respiratorie acută. Pneumotoraxul în
. tensiune poate apărea spontan la i'ndivizi sănătoşi sau la pacienţi cu
BPOC, astm, fibroză chistică, cancer pulmonar, infecţii pulmonare,
tuberculoză, sindrom Marian, SIDA, sau la cei care practică scufundări la
adâncime cu aparat autonom de respirat sub apă (SCUBA). De
asemenea, pneumotoraxul în tensiune poate apărea în contextul unor
traurnatisme: fracturi costale, intubaţie,ventiJaţie mecanică, montarea
cateterelor venoase centrale, puncţie hepatică, toracocenteză sau
pericardoce'nteză. Examenul Clinic decelează tahfpnee, dispnee, distensie
a venelor jugulare, reducere imp.ortantă sau absenţa murmurului .
vezicular în hernitoracele afectat, posibilă deviere a traheei spre partea
neafectată, tahicardie iniţială, hipotensiune şi, în final, bradicardie.
Aceşti pacienţi pot suferi stop cardiac prin AEFP (activitate electrică
fără puls) cu puls nedecelabil p'e durata RCP şi ventilaţie dificilă. Cel mai
probabil, ECG va .evidenţia complexe ORS înguste şi bradicardie cauzată·
de hipoxie„ Tratamentul de urgenţă constă in deco·mpresia pe ac şi
montarea t.ubului .de toracostomie. Măsurile de resuscitare vor fi cel mai
probabil ineficiente,"dacă nu se efectuează deco'mpr·esia raplaă a
toracelui.
.-- ... -·- -··-----------··---·1

• Tromboza (pulmonară sau coronariană):


• Tromboembolismul pulmonar (TEP) reprezintă obstrucţia cu cheaguri a •.
cel puţin unei artere pulmonare. Majo.ritatea cheagur·ilor au o structur.ă ,
hematică;dar ocazional şi alte substanţe pot crea obstrucţii embolice,
de exemplu ţesutu·I adipos cu originea în măduva oaselor fracturate,
particulele tumorale, sau bulele de aer. Tromboza împiedică hematoza
şi scade întoarcerea venoasă în atriul stâng. Când sunt voluminoase,
cheagurile pot reduce debitul cardiac şi pot cauza hipoxie şi
hipotensiune. Tromboza pulmonară trebuie suspectată la pacienţii care
dezvoltă tulburare respiratorie acută cu debut brusc. Aceşti pacienţi
pot ave.a un istoric medical de status hipercoagulabH, antecedente de
tromboflebită profundă sau de embolii pulmona.re. Aceşti pacienţi pot
avea FiA sau proteze valvulare fără tratament anticoagulant, sau pot
avea un tratament anticoagulant insuficient cu valori subterapeutice
ale INR (international normalized ratio). Alţi factori de risc sunt
·reprezentaţi de contracepţia orală, sarcina, imobilizarea, vârsta
_înaintată, obezitatea, traumatismele (în_speci9I fractl1rHe 9e .o~şe lungi,
leziunile spinale, arsurile severe), intervenţiile chirurgicale (în special în
sfera ortopedică), patologia cronică, neoplaziile, zborurile recente
prelungite. Examenul clinic decelează tahipnee, whee.z;ing local,
tahicardie, distensie jugulară, posibilă hipotensiune şi şoc. Traseul ECG
evidenţiază complexe QRS înguste şi o frecvenţă cardiacă rapidă. De
asemenea, este crescut nivelul plasmatic al produşilor de degradare a
fibrinei (D-dimeri). Ecografia cardiacă poate pune în evidenţă o
deformare a miocardului ventricular drept, hipertensiune pulmonară,
regurgitare tricuspidiană şi aplatizarea septuJui. Scintigrafia de
ventilaţie/perfuzie este o investigaţie care poate identifica, cu o
probabilitate crescută, prezenţa TEP. Angiografia CT toracică poate
eonfirma prezenţa TEP.
Tratamentul TEP include administrarea de oxigen {poate fi necesară
intubaţia endotraheală), tratament anticoagulant şi, posibil, tratament
fibrinolitic. În TEP masivă poate fi n"ecesară embolectomia chirurgicală
sau trombendarterectomia pulmonară. TEP masive sunt corelate cu o
rată crescută a mortalităţii prin stop.cardiac, manevrele de resuscitare
fiind, cel mai frecvent, ineficiente. Până la acest moment nu a fost
identificat un tratament pentru dizolvarea rapidă sau extragerea
rapi~ă a cheagului (cheagurilor). .
- Tromboza coronariană reprezintă obstrucţia fluxului sanguin
coronarian printr-un cheag sanguin, provocând instalarea infarctului
miocardic (IM).Tromboza coronariană trebuie suspectată la pacienţii
care se prezintă cu simptome de angină pectorală, istoric de
cardiopatie ischemică, IM, antecedente de angioplastie coronariană .
[PCI (Percutaneous Coronary lnterventio.n)], antecedente de intervenţie
chirurgicală de revascularizare coronariană [Coron.ary Art~ry Bypass
Graft (CABG)] sau la cei cu.factori de risc pentru cardiopatie ischemică.
- , .... c,,.-.. ,.,„._ ... ECG poate evidenţia inversare~L„!JJ1ct~L9J. T şi subdenivelarea .. G.,,.,
segmentului ST (angină instabilă sau infarct miocardic fără
64
65
supradenivelare de segment ST [NSTEMI, nori-ST segment elevation
myocardial infarction]) sau supradenivelare de segment ST şi, posibil,
unde Q patologice în infarctul miocardic- cu supradenivelare de
segment ST (STEMI [ST segment elevation myocardial infarction]).
Nivelurile plasmatice ale enzimelor de necroză miocardică pot fi
normale în fazele incipiente, sau sunt crescute. Tratamentul constă în
administrarea de oxigen, aspirină, nitroglicerină, morfină pentru
durerea toracică persistentă, heparină, antiagreganţi plachetari şi,
posibil, angioplastie coronariană. Terapia trombolitică poate fi iniţiată
în STEMI la pacienţii fără contraindicaţii şi la care PCI este întârziată.
(A se vedea şi algoritmul pentru Sindrornul Coronarian Ac-ut).
IM poate determina instalarea şocului cardiogen care necesită suport
hemodinamic şi, atunci când este posibil,· revascularizarea rapidă. Un
IM masiv poate induce instalarea stopului cardiac cu o rată mare de
mortalitate. Manevrele de resuscitare sunt frecvent ineficiente în
absenţa efectuării de urgenţă a PCI, dotarea-tehnică nefiind, din
.păcate, întotdeauna rapid disponibilă.
- -În anumite circ-umstaAţe,-iniţierea de urgenţă-a circu-laţiei - -
extracorporale poate stabiliza starea clinică a pacientului şi poate
facilita efectuarea PCI.
- Tamponada cardiacă: Tamponada cardiacă este rezultatul acumulării
rapide sau excesive de lichid în sacul pericardic, urmată de comprimarea
cavităţilor cardiace, împiedicând astfel umplerea ventriculară în diastolă.
Tamponada reduce volumul bătaie din sistolă şi scade debitul cardiac.
Prezenţa tampona-dei trebuie suspectată după traumatismele toracice
penetrante sau nepenetrante, după IM acute întinse (ruptura peretelui
liber ventricular sau a anevrismului ventricular), sau după suprimarea
firelor epicardice de stimulare cardiacă după CABG. De asemenea,
-tarnponada cardiacă poate surveni ca o ·compli:caţie procedurală în
chirurgia cardiacă, cateterismul cardiac, studiile electrofiziologice sau în
cateterizarea venoasă centrală. O altă cauză de tamponadă cardiacă este
revărsatul pericardic asociat ICC, nefropatiei severe, infecţiilor, bolilor
n·eoplazice, pericârditei, coagulopatiilor, bolilor vasculare de colagen şi
0

resuscitării volE;?mice agresive„ În mod caracteristic pacienţii acuză


dispnee, durere t.oracică·vagă, iar uneori descriLJ disconfort abdominal,
gr~~ţă Şi\lomă. De asemenea, a9eŞfl paciel1Ji p(Jt.prezenta sincope sau
lipotimii. Examenul clinic pune în evidenţă tahipnee, tahicardie, distensia
venelor jugulare, diminuarea zgomotelor cardiace, scăderea presiunii
pulsului, hipotensiune, ocazional apariţia pulsului paradoxal (scăderea
tensiunii arteriale sistolice~ 10 mmHg în inspir comparativ cu expirul}.
Traseul ECG decelează un ritm cardiac rapid cu complexe înguste.
Diagnosticul poate fi confirmat de ecografia cardiacă. Tratamentul de
elecţie este pericardocenteza efectuată cu ghidaj ec9grafic.
Tampo'n.ada cardiacă poate induce SCR cu AEFP._ ln cursul manevrelor
de RCP pa[parea pulsului poate fi imposibilă, iar venele jugulare sunt, în
mod că'racteristic, foarte destinse. Manevrele de resuscitare in
..;., ___________ !!! _ _ .::::\„

tamponada cardiacă vor fi probabil ineficiente dacă aceasta nu este


identificată şi tratată prompt. Tratamentul de urgenţă constă în
administrarea rapidă de fluide IV pentru a ameliora umplerea
ventriculară până când se poate efectua procedura de pericardocenteză.
După efectuarea peri·cardocentezei se poate insera un tub intrapericardic
ataşat la un drenaj sub acţiunea gravitaţiei.
• Toxine: Supradozajul medicamentos şi intoxicaţiile pot destabiliza masiv
organismul uman, favorizând instalarea SCR·. Agenţii frecvent implicaţi
sunt reprezentaţi· de antidepresivele triciclice, benzodiazepinele,
opioidele, cocaina, sedativele, amfetaminele, substanţele antihistaminice,
agenţii anticolinergici, beta-olocantele, blocantele canalelor de calciuJ
digoxinul, cianurile. Semnele, simptomele, elementele examenului clinic
şi modificăril.e ECG variază În funcţie de clasa de substanţe incriminate.
Supradozajul medicamentos trebuie' suspectat atunci când tabloul clinic
sau anamneza sunt sugestive (tulb~rări de vedere, confuzie, amnezie,
dezorientar.e, tulburări psihice, abuz de substanţe, iqeaţie suicidară), când
sunt prezente cutii _goale- de medicamente la locuL evenimentului, când
există prescr:ipţii medicale cu medicamentele incriminate, sau când
informaţiile oferite de martorii evenimentului indică acest lucn.1. Atunci
când pacientul poate oferi informaţii legate de denumirea, cantitatea;
calea de administrare şi timpul trecut de la expunerea/ingestia de
substanţă (substanţe), aceste informaţii sunt foarte utile.·
Intervenţia iniţială se concentrează pe menţinerea căilor aeriene libere,
asigurarea oxigenării, ventilării, suportului hemodinamic şi evaluarea
neurologică a acestor pacienţi. Aceşti pacienţi vor necesita probabil
tntubaţie endotraheală. Dacă survin tulburări convulsive, acestea vor fi
tratate prompt. Cunoaşterea toxidroamelor (sindroamelor toxice) uzuale
şi a antidoturilor specifice sunt indispensabile unei terapii eficiente.
Pacienţii intoxicaţi şduşi în stop cardiac constiţuie o provocc;1re
terapeutică, în special atunci când agentul cauzator este necunoscut.
Manevrele RCP pot fi ineficiente în absenţa administrării antidotului· sau
când nu' există un antidot cunoscut. ·

Cel mai important obiectiv în .resuscitare este supravieţuirea pacien.ţilor cu


menţinerea unei funcţii neurologice intacte. Creşterea şanselor de resuscitare
în urgenţele cardiopulmonare necesită o bună integrare şi coordonare a
echipelor de intervenţie rapidă şi a procedurilor de urgenţă.

Proceduri
• RCP: ln.iţierea rapidă a manevrelor RCP de înaltă calitate este esenţială pentru
suprţivieţuire. (A se revedea Tab 2: RCP.) .„••

'66
...
..· .. .

67
• ACLS eficientă: Implementarea algoritmilor corecţi se bazează pe identificarea
ritmului cardiac şi a particularităţilor tabloului clinic al pacientul.ui, după cum
se va detalia ulterior. .· · · · · · .· · ·· .
• Transportul rapid către· o unitate medicală de urgenţă (pentru evenimente
care au loc în afara spitalului) sau în secţia de terapie intensivă (pentru
evenimentele din cadrul spitalului) asigură iniţierea la timp şi menţinerea
tratamentului adecvat complet. ·
• Serviciul de Îngrijiri integrate post-stop cardiac: Crearea unui' pla·n amănunţit
de îngrijiri creşte şansele de supravieţuire până la externare a pacienţilor, cu
menţinerea unei funcţii neurologice intacte.

Echipe
• Echipa de Intervenţie Rapidă [Rapid-Response Team (RRT)J sau Echipa
Medicală de Urgenţă [Medical Emergency Team {MET)].
• Identificarea şi tratarea pacienţilor cu semne clinice precoce de
instabilitate, cu scopul de· a preveni instalarea stopului cardiac. Poate fi
alertată de o asistentă medicală, medic, pacient sau de un vizitator venit
la -pacient şi -ca-re-este- în-grij-orat de starea clinică a acestuia.
• Sunt formate din cadre medicale care deţin cunoştinţe, tehnici şi
·experienţă în furnizarea serviciilor medicale de urgenţă sau ·de terapie
intensivă. Efectuează evaluarea rapidă şi stabileşte strategiile de
tratament pentru a stabiliza pacientul şi a preveni instalarea stopului
cardiac.
• Echipa de resuscitare (Pentru mai multe detalii consultaţi Tab 7: Scenarii
didactice de resuscitare (Megacod)J
• Personal sanitar instruit în efectuarea ACLS, desemnat pentru a interveni
în caz de ·stop cardiac (cod albastru). ·
• Formată dih:
• Conducătorul echipei (de obicei un paramedic pentru evenimentele din
.afara spitalului; un ·medic pentru evenimentele din spital) câre este
responsabil de coordonarea intervenţiei.
• Membrii echipei, 3-5 persoane desemnate pentru efectuarea
următoarelor sarcini:
- Efectuarea compresiilor toracice
-- ·Operarea monitor-defibrilatorului .
- Menţinerea căilor aeriene! libere, ventilare şi oxigenare
- Administrarea IV/IO·a medic~ţiei specifice
- Observare/înregistrare · ·

Pacienţii în stop cardiac, în stop respirator,· sau care se prezintă cu alte urgenţe
cardiovasculare necesită o eval.uare rapidă şi sistematică. Algoritmii ACLS oferă.
protocoale pas-cu-pas pentru gestionarea acestor situaţii. ·
·Tablou clinic
•• Pacientul nu reacţionează la stimuli.
• Absenţa respiraţie.i sau respiraţii agonice
• Absenţa pulsului
Gestionare caz
1. Evaluaţi reactivitatea pacientului:
• Absenţa respiraţiei sau respiraţii agonice şi absenţa pulsului
2. Alertaţi serviciul medical de urgenţă şi obţineţi un DAE sau cereţi unui alt
salvator să efectueze aceste sarcini.
· 3. C-A-B~ Compresii, căi Aeriene, Respiraţie:
li Verificaţi pulsul: absent
··li Iniţiaţi-manevrele RCP; începând·cu compresiile toracice.
4. Defibrilare
•În momentul în care devine disponibit un DAE, încărcaţi-l şi urmaţi-i ·
comenzile. ·
• Ataşaţi. padelele DAE pe toracele pacientului.
• Întrerupeţi manevrele RCP când DAE analizează ritmul şi recomandă
administrarea şocului.
• Depărtaţi-vă de pacient şi administraţi şocul conform recomandărilor
DAE.
5. Reluaţi imediat manevrele RCP, începând cu compresiile toraeice.
• Efectuaţi 5 cicluri (2 min) de HCP neîntreruptă.
6. Opriţi manevrele RCP atunci când DAE solicită acest lucru pentru analiza
ritmului.
• Defibrilare.: Dacă DAE recomandă administrarea şocull}i, repetaţi
defibrilarea şi reluaţi manevrele RCP.
li Atunci când DAE nu recomandă administrarea şocului, r~evaluaţi rapid
pacientul pentru a identifica eventualele semne de RCS. ln absenţa
semnelor de RCS, reluaţi manevrele RCP. ·
• Atunci când sunt prezente semne de restabilire a circulaţiei spontane,
monitorizaţi şi reevaluaţi pacientul. Iniţiaţi demersurile necesare
transportării pacientului spre un spital/unitate de terapie intensivă. Aceşti
pacienţi vor necesita un plan amănunţit de tratament. (Vezi algoritmul de
îngrijiri medicale imediate post-stop cardiac). .
~· Indiciu clinic: Nu întârziaţi defibrilt;1rea. Atunci când sunt disponibili doi sau
mai mulţi salvatori, efectuaţi manevre RCP în timp ce al doilea salvator porneşte
DAE şi aplică padelele. aparatului pe toracele pacientului.
„.

68
.... ·.. : .··
69
• Indiciu clinic: Este esenţială efectuarea unor manevre RCP de înaltă calitate,
care să asigure o· frecvenţă şi o amplitudine adecvată a compresiilor toracice, şi
să permită r~venir~a completă a toracelui în poziţia iniţială după fiecare
compresie, reduc~nd la minim întreruperea compresiilor ~oracice (maxim 10 sec
atunci când este neapărat necesar) şi evitând hiperventilarea pacientului.
Alternaţi la fiecare 2 minute membrii echipei desemnaţi în efectuarea
compresiilor, pentru a preveni epuizarea fizică.

Tablou clinic
• Pacientul nu reacţionează la stimuli
• Absenţa respiraţiei, absenţa pulsului, TA nedecelabilă
.
Gestionare -caz - - - -- -- · -- - -
1. Evaluaţi reactivitatea pacientului: pacientul nu reacţionează la stimuli,
absenţa re~piraţiei, absenţa pulsului. Strigaţi dupâ ajutor.
2. Iniţiaţi manevrele RCP, începând cu compresiile toracice, administraţi
oxigen şi ataşaţi un DAE sau un monitor-defibrilator manual la toracele
pacientului, fără a întrerupe manevrele RCP.
3. După ce padelele dispozitivului sunt ataşate, întrerupeţi compresiile
toracice pentru analiza ritmului. Dacă utilizaţi un DAE şi este
recomandată administrarea şocului, defibrila_ţi conform comenzilor
vocale/vizuale ale dispozitivului. Dacă utilizaţi un defibrilator manual
bifazic şi ritmul este FV sau TV fără puls, defibrilaţi cu o energie de
1~0-200 J (respectaţi, atunci când sunt ~unoscute, recomandărtle
producătorului dispozitivului referitoare la nivelul de energie necesar,
.. sau administraţi 200 J dacă nu sunt. c.unoscute), iar dacă utilizaţi un
defibrifator manual monofazic, defibrilaţi cu o energie de 360 J.-
4. Reluaţi imediat manevrele RCP, Începând cu compresiile toracice.
Efectuaţi
5 cicluri (2 min) de RCP neîntreruptă. Pe durata manevrelor RCP
asiguraţi o cale de acces IV sau 10. Pregătiţi medicaţia vasopresoare
(adrenalină sau vasopresină).
5. Analizaţi ritmul cardiac. Dacă ritmul este şocabil, urmaţi comenzile
vocale/vizuale ale DAE sau defibrilaţi cu aceeaşi energie sau mai mare
în cazul dispozitivului bifazic, respectiv 360 J pentru dispozitivele
monofazice.
6. Reluaţi imediat manevrele RCP, începând cu· compresiile tor~cice şi
·efectuaţi 5 ci_cluri d!n 30 de compresii toracice:2 respiraţi.i.
'.

:~. :t '.. :' ··:. .. . ; . , .. , ·:···· .„ ...


··. ·~: · · .·
J
·~;;;;~·-;rQ;:,:;:t;~i;;:;~r.f;;:i;~;:i~(.::;~:~1,i(:;;:\1.:-:::;1i~::1~'-~·;:: ;;·.~;:,~;;,1i·.z.;::.:;;:-;r.:;:-.:;.;:.:-.~:z:;:;;;;~~~
7. Asiguraţi protezarea avansată a căilor aeriene (intubaţie endotraheală)
mască laringiană, .combitub, tub laringian) atunci când r:nodalităţile de
suport de bază a permeabilităţii căilor aeriene nu sunt·sufici.ente. După
ce poziţia corectă a tubului a fost confirmată, efectuaţi compresii
toracice neintrerupte cu
o frecvenţă de 100-120/min şi administraţi 10
ventilaţii/min cu .o frecvenţă de 1 respiraţie la fiecare 6 sec.
Asiguraţi-vă de poziţia corectă a tubului cu ajutorul capnografiei cu
undă. .
8. ·Administraţi adrenalină1 mg (10 ml din diluţia 1:10.000) pe cale IV/10;
apoi administraţi IV 20 ml soluţie salină izotonă. Repetaţi la fiecare 3-5
minute, după necesitate;: Atunci când abordul IV/tO nu este realizabil,
· iar pacientul are montată sonda endotraheală (ET), injectaţi adrenalină
2,0-2,5 mg (1:1000) diluată în 5-10 m·l soluţie salină izotonă sau apă
ster~lă direct în sonda ET la fiecare 3-5 min până când abordul IV/10
devine posibil. .
9. -Continuaţi -manevrele RCP; verificaţi ritmul la fiecare 2 min. -
1O. Dacă ritmul rămâne şocabil, defibrilaţi ca la punctul 5.
11. Reluaţi imediat manevrele RCP; verificaţi ritmul la fiecare 2 min.

Luaţi in calcul administrarea medicaţiei antiaritmice in FV /TV refractară la


şoc:

12.· Administraţi amiodaronă 300 mg IV/10 sau lidocaină 1,0-1,5 mg/kg IV/
10. Lidocaina se administrează ca alternativă numai dacă p~cientul are o
alergie documentată la amiodaronă sau dacă amiodarona nu este
disponibilă.
• Vasopresina în doză unică de 40 unităţi poate fi administrată IV/10,
înlocuind prima sau a doua doză de adrenalină.
• Administrarea ET a medicamentelor va fi urmată de 5 ventilaţii
consecutive (pentru djspersarea agentului în căile aeriene mici şi
absorbţia în vasele pulmonare) şi reluarea compresiilor toracice.
13. Repetaţi terapia antiaritmică în FV/TV refractară la şoc: arniodaronă 150
mg IV/10 timp de 3-5 min (o singură dată); sau lidocaină 0,5-0,75 mg/
kg IV/10, repetată la fiecare 5-10 min dacă este necesar; doza maximă
este de
3 mg/kg. Lidocaina se administrează ca alternativă numai dacă
pacientul are o alergie documentată la amiodaronă sau dacă
amiodarona nu este disponibilă.
14. Sulfat de magneziu în doză de 1-2 g (2-4 ml din soluţia de 50o/o)
dizolvate în 10 ml din soluţia de glucoză 5% şi administrat în 1-2 min
este recomandat doar în stopul cardiac cauzat de hipomagneziemi~ sau
de torsada vârfurilor.

70
·• .. '.
71
• Indiciu clinic: Nu întârziaţi defibrilarea în cazul în care sunteţi martorul
producerii stopului cardiac. Dacă stopul cardiac s-a produs înainte de a
ajunge la locul accidentului, şi a avut o durată mai mare de 4-5 m-inute,
efec~uaţi manevrele RCP timp de 2 min înainte de a defibrila.

• Indiciu clinic: Asiguraţi protezarea avansată a căilor aeriene şi verificaţi


corectitudinea montării prin observarea expansiunii·_ bilaterale a cutiei
- toracice şi auscultarea bilaterală a murmurului vezicular. Folosiţi un dispozitiv
de confirmare (senzorul de C0 2 expirat). Verificaţi stabilitatea tubului
endotraheal pe durata transportului şi ori de câte ori poziţia pacientului este
modificată.

Tablou clinic .
-• Pacientul nu .reacţi.onează- la stimu-li - - - . -·
• Absenţa respiraţiei, absenţa pulsului, sau TA nedecelabilă
• Pe monitorul EGG apare un ritm organizat, deşi pulsu~ nu poate fi palpat
Gestionare caz
1. Evaluaţi reactivitatea pacientului: absenţa respiraţiei sau absenţa
pulsului. Strigaţi după ajutor.
2. Iniţiaţi manevrele RCP, începând cu compresiile toracice, administraţi
oxigen şi ataşaţi monitor-defibrilatorul manual cât mai rapid posibil,·
fără a întrerupe compresiile. . .
3. Dup~ ce p~d~lel,e ·.dfţ;p()ziţiyyJ(Ji sunt .Cltc:tşaţe, întrerupeţi compresiile
torâ9ice pentru a permite ·arialifa fltmu.lui.~bacă pe· monitor- .
defibrilatorul manual apare activitate electrică organizată, reluaţi
imediat_ manevrele RCP începând cu compresiile toracice. Stabiliţi o
cale de acces IV sau 10. · ·
4. În timpul RCP, identificaţi şi trataţi cauzele potenţial reversibile {H-uri
şi T-uri):
• Hipokaliemie/hiperkaliemie • Pneumotorax în tensiune
•Hipotermie •Tromboză pulmonară
• Hipoxie • Tromboză coronariană
• Hipovolemie • Tamponadă ca_rdiacă
• Ioni de hidrogen (acidoză) • Toxine
5. Continuaţi manevrele RCP şi şi efectuaţi 5 cicluri din 30 de compresii
toracice:2 respiraţii; verificaţi ritmul la fiecare 2 min.
6. Asiguraţi protezarea avansată a căilor aeriene (intubaţie endotraneală
[El]; mască laringiană, combitub, tub laringian) atun~i când
' "!lodalităţilede suport de bază a perrn~abllităţ'ii căilor 'aeriene nu sunt
,: ... ..:.. .. . ~· : - . -

suficiente. După ce poziţia corectă a tubului a fost confirmată, efectuaţi


compresii toracice neîntrerupte cu o frecvenţă de cel puţin 100/min
timp de 2 min şi administraţi 8-10 ventilaţii/min cu o frecvenţă de 1
respiraţie la fiecare 6-8 sec. Asiguraţi-vă de poziţia corectă a tubului
fără a întrerupe manevrele RCP _
7. Dacă AEFP persistă, administraţi adrenalină l mg (10 ml din diluţia
1:10.000) pe cale IV/10; apoi administraţi IV 20 ml soluţie salină
izotonă. Repetaţi la fiecare 3:-5 minute, după necesitate. Atunci când
·abordul IV/10 nu este realizabil, iar pacientul are montată sonda
· endotraheală (ET), injectaţi adrenalină 2,0-2,5 mg (1:1000) diluată În
5-10 ml soluţie salină 0,9o/o sau apă sterilă direct în sonda ET la fiecare
3-5 min, până când abordul IV/10 devine posibil.
8; Continuaţi RCP; verificaţi ritmul la fiecare 2 min~
9. Dac~ ritmul este şocabil, dar pulsul nu este decelabil, urmaţi protocolul
pentru FV{fV. .
10. -Dacă-ritmul-nu-este şocabil, iar pulsul nu -este decelabil, reluaţi.
manevrele RCP şi repetaţi paşii de la punctele 6-8.
11. Dacă 'ritmul este convertit la un ritm cardiac stabil (pe ECG} cu
respiraţie adecvată şi restabilirea circulaţiei spontane, monitorizaţi şi
reevaluaţi pacientul.

• Indiciu clinic: AEFP este frecvent provocată de tulburări reversibile (T-uri


şiH-uri) şi poate fi tratată cu succes dacă aceste cauze sunt identificate şi
corectate precoce. ·

Tablou clinic
• Pacientul nu reacţionează la stimuli.
• Absenţa respiraţiei sau respiraţii agonice
• Absenţa pulsului
• Traseu ECG izoelectric. Absenţa activităţii electrice pe monitoru! ECG.
Gestionare caz ·
1. Evaluaţi
reactivitatea pacientului: Absenţa respiraţiei sau respiraţii
agonice şi absenţa pulsului. Strigaţi după ajutor.
2. Evaluaţi reactivitatea_ pacientului: .
3. Iniţiaţi manevrele RCP, începând cu compresiile toracice. Administraţi
oxig?n. Ataşaţi monitor-defibrilatorul manl:Jal cât mai rapid posibil, fără
a întrerupe compresiile ..
4. În timpul RCP, identificaţi şi trataţi cauzele potenţial reversibile de
asistolă (H-uri şi T-uri):

72
... - . .·
···---:=.----·.::--:.:.·. - . ,----~··-····· ·-·- ···-~ ---.·· - ···--·---

73

Hipokaliemie/hiperkaliemie • Pneumotorax în tensiune

Hipovolemie •Tromboză pulmonară.

Hipoxie li Trombcnă coronariană

Hipotermie • Tamponadă cardiacă
Ioni de hidrogen (acidoză} •Toxine

5. Continuaţi manevrele RCP, începând cu compresiile toracice. Efectuaţi
5 cicluri (2 min} din 30 compresii:2 respiraţii. Verificaţi ritmul la fiecare
2 min.
6. Asiguraţi protezarea avansată a căilor aeriene (intubaţie endotraheală,
mască laringiană, combitub, tub laringian) atunci când modalităţile de
suport de bază a permeabilităţii căilor aeriene nu sunt suficiente. După
ce poziţia corectă a tubului a fost confirmată, efectuaţi compresii
toracice neintrerupte cu o frecvenţă de 100-120/min timp de 2 min şi
administraţi 10 ventilaţii/min cu o frecvenţă de 1 respiraţie la fiecare 6
sec. Utilizaţi capnografia cu undă pentru a confirma şi a monitoriza
poziţia corectă.a tubului.
-7.- Dacă asistola-persistă, administraţi adrenalină 1 mg (10 ml din diluţia
1:10.000) pe cale IV/10; apoi administraţi
IV un bolus de 20 ml soluţie
salină izotonă. Repetaţi la fiecare 3-:5 minute, după cum es'te necesar.
Atunci când abordul IV/10 nu este realizabil, iar pacientul are montată
sonda endotraheală {ET), injectaţi adrenalină 2,0-2,5 mg (1:1090)
dHuată în 5-10 ml soluţie salină 0,9% sau apă sterilă direct în· sonda ET
la fiecare 3-5 min până când aborc;1ul IV/10 devine posibil.
8. Continuaţi RCP. Verificaţi ritmul la fiecare 2 min.
9. Dacă ritmul este şocabil dar nu există puls, urmaţi protocolul pentru
FV!TV. . .
10. Dac~ ritmul nu este şocabil, iar pulsul este absent, reluaţi manevrele
RCP şi repetaţi paşii de la punctele 4-8:
11. Dacă ·asistola persistă, reevaluaţi corectitudinea aplicării protocoalelor
de resuscitare şi pos.ibilele cauze reversibile c:fe stop cardiorespirator.
Dacă toate procedurile au fost efectuate corect, urmaţi recomandările
locale cu privire la criteriile de, oprîre a manevrelor de resuscitare.

• Indiciu clinic: Cardiostimularea transcutanată nu este recomandată în


stopul cardiac prin asistolă.

• Indiciu clinic: Studiaţi recomandările locale cu privire la criteriile de


încetare a manevrelor de resuscitare. ·
.. ~· ·---::::··.":'::"----··-·····-·-·.:· ·.-·.:::: .·--·-- --·--···~ ...

Tablou clinic
· • Frecvenţă cardiacă < 50 bpm, pacient simptomatic
• Traseul ECG evidenţiază bradicardie sinusală, ritm joncţional de scăpare, -
sau bloc AV
• Durere toracică, ameţeală, dispnee, tahipnee, lipotimie, sincopă
• Hipoxemie, hipotensiune, diaforeză, alterarea stării de conştienţă,
insuficienţă cardiacă congestivă (ICC), şoc

G-estionare
1. Evaluaţi. reactivitatea pacientului.
2. Efectuaţi evaluarea primară A-8'-C-D.
3. Măsuraţi semnele vitale, inclusiv s~turaţia în oxigen.
4.. Administraţi oxigen dacă saturaţia în oxigen este < 94%. Titraţi în
- -funcţie de efect. S-tabinfi o' cale de abord venos. Ataşaţi un ·monitor
cardiac pen~ru identificarea ritmului.
5. Înregistraţi un traseu ECG în 12 derivaţii atunci când este posibil.
6. Dacă pacientul este asimptomatic şi stabil, cu frecvenţa cardiacă
< 50 bpm, va fi ţinut sub observaţie şi monitorizat pentru ·depistarea
eventualelor modificări.
7. Dacă pacientul este simptomatic şi are semne de hipoperfuzie, iniţiaţi
tratamentul.
8. Administraţi atropină 0,5 mg IV la fiecare 3-5 min, doza maximă totală
fiind de 3 mg. În bradicardia sinusală, ritmul joncţional de scăpare, şi în
blocul AV de gradul' li Wenckebach/ Mobitz I atropina este, de regulă, -
eficientă'.. În blocul AV de gradul n Mobitz li şi in blocul AV de gradul llf,.
atropina poate fi ineficientă; pregătiţi-vă pentru electrostimulare
cardiacă transcutanată [transcutaneous pacing (TCP)].
9. Dacă pacientul nu răspunde la atropina administrată la punctul 8, acesta
va fi sedat şi se va iniţia stimularea cardiacă transcutanată ca măsură
de temporizare dacă accesul IV nu este posibil. ·
10. Dacă pacientul are hipotensiune şi bradicardie severă rezistente la
administrarea de atropină, iar TCP nu este disponibilă sau este
ineficientă, se va iniţia terapia medicamentoasă: perfuzie IV continuă cu
- dopamină - se incepe cu 2-10 mcg/kg/min (doză cronotropă sau de
control al frecvenţei cardiace) şi se titrează în· funcţie de răspunsul
terapeutic. Se utilizează o diluţie de 400 mg/250 ml soluţie salină
izotonă, soluţie Hinger lactat sau glucoză 5o/o (1600 mcg/ml). Terapie
alternativă: adrenalină în perfuzie IV continuă 2-10 mcg/tnin (diluţia ·
recomandată este de 1 ml din soluţia de· 1:1000 în 500 ml soluţie salină
izotonă, administrată cu un debit de 1-5 ml/min)

74
.. -· . .·
75
• Indiciu clinic: La pacienţii instabili, nu întârziaţi iniţierea TCP aşteptând
accesul venos prealabil sau instalarea efectului atropinei. .
• Indiciu clinic: Atropina va fi utilizată cu prudenţă la pacienţii cu un posibil
IM ·acut, deoarece poate provoca ischemie cardiacă secundară creşterii
frecvenţei cardiace.

Tablou clinic
• Stare de conştienţă alterată
• Dispnee, diaforeză, slăbiciune, fatigabilitate, sincopă, lipotimie,
disconfort sau durere toracică şi palpitaţii
• Hipotensiune, şoc, insuficienţă cardiacă congestivă, modificări ischemice
vizibile pe traseul· ECG; hipoperfuzie periferică ·
-•- Frecve_nţa cardiacă e"ste tipic ~-150 bpm. - _ - - - - - -

Gestionare ..
1..Evaluaţi reactivitatea pacientului.
2. Efectuaţi evaluarea primară rapidă A-8-C-D.
3. Măsuraţi semnele vitale, inclusiv saturaţia în oxigen.
4. Administraţi oxigen dacă saturaţia in oxigen este < 94%. Titraţi în
funcţie de efect. Stabiliţi o cale de abord venos. Ataşaţi un monitor
cardiac pentru identificarea ritmului.
5. Stabiliţi dac·ă semnele şi simptomele severe sunt secundare tahicardiei.
6. Dacă pacientul este instabil, prezintă semne şi simptome severe şi are
frecvenţa cardiacă~ 150 bpm, începeţi pregăti.rile pentru cardioversia
electrică sincronă imedia_tă (pacienţii cu un cord sănătos cel rnai probabil
nu vor prezenta semne de instabilitate hemodinamică la frecvenţe
cardiace <156 bpm; î~să pacienţii cu patologie cardiacă pre~xistentă pot
fi instabili şi la frecvenţe. <150 bpm). Stabilirea deciziei de conversie
elect~ică va fi luată atât în funcţi'e de morfol_ogia ECG pe monitor, cât şi în
funcţie de simptomatologia pacientului.
7. Dacă este po~ibil, asiguraţi sedarea şi analgezia pacientului.
· 8. Comutaţi defibrilatorul în modul si11cr6n (Sync}.
9. Efectuaţi cardiovc:trsia sincronă în următoarele situaţii:
• Tahicardia regulată cu complexe QRS Înguste (tahicardia
supraventriculară) necesită, de regulă,. pentru conversie o energie
mai mică: de obicei, este suficientă o energie de 50-100 J pentru
. defibrilatoarele bifazice şi de 200 J pentru cele monofazice. Fibrilaţia
atrială (tahicardia neregulată cu complexe QRS Înguste) va necesita,
de regulă, 0 energie iniţială
. de 120-200 J bifazic sau 200 J monofazic.
.

.„ ·. ,_, ;~ .·.- :.,..•.•...·., .. •"•"' . ·'


Dacă admi~istrarea primului şoc nu d~ce la convertirea aritmiei, se\.
poate creşte ptogresiv doza de energie.
•Tahicardia regulată cu complexe QRS largi (tahicardia ventriculară
monomorfă) este convertită eficient, de regul.ă, cu o energie iniţială
de 100 J (bifazic sau monofazic). Dacă administrarea primului şoc nu
duce la convertirea aritmiei, se poate creşte progresiv doza de
energie.
10.La pacientul instabile~ tahicardie regulată cu complexe înguste poate fi
încercată administrarea de adenozină înaintea iniţierii cardioversiei
electrice.
• Injectaţi· rapid 6 mg de adenozină în vena antecubitală sau în altă
venă de calibru mare timp de 1-3 sec, urmată imediat de un bolus de
20 ml soluţie salină izotonă. Dacă în 1-2 min .nu este restabilit ritmul
sinusal, repetaţi injectarea JV ,de adenozină în doză de 12 mg. Dacă în
continuare nu ·există răspuns'terapeutic, poate fi administrată a treia
doză IV de 12 mg de adenozină_ după 1~2 min, doza_ maximă ţotală
fiind de 30 mg.
11.Dacă se instalează stopul cardiac, identificaţi ritmul şi·urmaţi indicaţiile
algoritmilor pentru FV{fV, AEFP sau asistolă.

• Indiciu clinic: Reactivaţi modul „Sync" înainte de fiecare tentativă de


cardioversie electrică.
• Indiciu clinic: Modul "Sync" permite administrarea şocului electric
sincronizat cu complexele QRS pentru a evita stimularea cordului în perioada
refractară sau vulnerabilă a ciclului cardiac, când un şoc electric ar putea
induce apariţia FV.
.
• Indiciu clinic: Nu administraţi şoc sincronizat pentru conversia FV.
Deoarece nu există complexe QRS pe care aparatul să le poată detecta, şocul
electric poate să· nu fie a~ministrat~ Oe asemenea, şocul sincronizat nu
trebuie administrat în TV fără puls şi în TV polimorfă (TV neregulată). Aceste
aritmii necesită şoc nesincronizat cu energie mare (doză de defibrilare).

Tablou clinic
• Absenţa semnelor şi simptomelor importante cauzate de tahicardie
• Ritm ECG regulat
• ORS îngust (< O, 12 sec)
• Frecvenţa cardiacă este tipic~ 150 bpm

76
..... ·'·--~. ···- ......

77
Gestionare
1. Evaluaţi reactivitatea pacientului.
2. Efectuaţi evaluarea primară rapidă A-8-C-D.
3. Măsuraţi semnele vitale, inclusiv saturaţia în oxigen.
4. Administraţi oxigen dacă saturaţia in oxigen este< 94o/o. Titraţi în
funcţie de efect. Stabiliţi o cal~ de abord venos. Ataşaţi un monitor
cardiac pentru identificarea ritmului. Înregistraţi un traseu ECG în 12
derivaţii, dacă este posibil. -
5. Începeţi manevrele vagale: aplicaţi gheaţă pe faţa pacientului, solicitaţi
pacientului să efectueze manevra Valsalva (expir forţat cu glota închisă),
-sau solicitaţi pacientului să sufle într-un P.ai obstruat.
6. Dacă ritmul nu s-a convertit la ritm sinusal, injectaţi rapid 6 mg de
adenozină în vena antecubitală sau în altă venă de calibru mare timp de
1-3 se~, urmată imediat de un bolus de 20 rnL soluţie salină izotonă.
7. Dacă nu se produce conversia după 1-2 min, repetaţi injectarea IV de
·a~~11qzjQ~ ~n 9oz_ă d~ 12 rng. O_a_că. ţ9t 'nu are_ (Qc_c_onver:_si_a __ r_:itrnuLui, poate
fi administrată IV a treia doză de 12 mg de adenozină după alte 1-2 min,
doza maximă fiind de 30 mg.
·8. Dacă tot nu se produce conversia, aritmia ar putea fi flutter atrial,
tahicardie atrială, tahicardie atrială multifocală, sau tahicardie joncţională.
Frecvenţa cardiacă poate fi controlată prin administrarea IV de diltiazem
sau beta-blocante. Cereţi consultul unui specialist.
9. Dacă ritmul s-a convertit, ţineţi pacientul sub observaţie şi trataţi
recurenţele <?LI adenozină, diltiazem sa·u beta-blocante. Cereţi consultul
unui specialist.

• Indiciu clinic: Dacă pacientul devine instabil pe durata tahicardiei,


efecţuaţi cardioversia electrică sincronă imediat~ (cu sedarea sau ·analgezia
- prealabil~ a pacientu
. . lui,, dacă este po~ibil)~ - - - .
. .

• Indiciu clinic: Utilizaţi cu prudenţă beta-blocante la pacienţii cu boli


pulmonare obstructive sau cu insuficienţă cardiacă congestivă. Evitaţi
-utilizarea beta-blocantelor ·la pacienţii cu boală bronhospastică.

Tablou clinic
• Absenţa semnelor şi simptomelor importante cauzate de tahicardie
• Ritm ECG regulat
• QRS larg (2: 0, 12 sec)
• Frecvenţa cardiacă este tipic~ 150 bpm
Gestionare
1. Evaluaţi reactivitatea pacientului.
2. Efectuaţi evaluarea primară rapidă A-8-C-D.
3. Măsuraţi semnele vitale-, inclusiv saturaţia în oxigen.
4. Administraţi oxigen dacă saturaţia in oxigen este < 94o/o. Titraţi în
funcţie de efect. Stabiliţi o cale de abord venos.. Ataşaţi un monitor
cardiac pentru identificarea ritmului. Înregistraţi un traseu ECG în 12
derivaţii, dacă este posibil. .
5. Dacă artimia este TV, administraţi amiodaronă 150 mg IV/10 timp de 10
min.Doza poate fi repetată la fiecare 10 min, dacă este necesar. Iniţiaţi
perfuzia continuă cu 1 mg/min timp de 6 ore, ulterior 0,5 mg/min timp
de 1a·ore." Nu depăşiţi 2,2 g în prim.ele 24 de ore.
6! Dacă_şrtjrj'lja_ f::!Ste tah_ice:u9i_e ventriculară monomorfă regulată,
suspectată a fi ŢSV cu conducere aberantă, injectaţi 6 mg de adencizină
în vena· antecubitală sau în altă venă de calibru mare timp de 1-3 sec,
urmată imediat de un bolus de 20 ml soluţie salină izotonă.
7. Dacă ritmul încetineşte tranzitor sau este convertit la ritm sinusal, cel
mai probabil tulburarea de ritm a fost TSV. Dar dacă adenozina nu a
avut niciun efect, ritmul este probabil TV monomorfă sau fibrilaţie
atrială cu fenomene de preexcitaţie şi trebuie tratat cu amiodaronă.
8. În cazul în care tulburarea de ritm se transformă în stop cardiac,
·identificaţi aritmia şi urmaţi indicaţiile algoritmului specific stopurui
cardiac.

Pacienţii la care manevrele RCP reuşesc restabilirea circulaţiei spontane


(RCS) vor necesita un pla.n complex de îngrijiri medicale. O abordare
multidisciplinară bine structurată este necesară pentru obţinerea şi
menţinerea stabilităţii hemodinamice şi a funcţiei neurologice normale.

După restabilirea circulaţiei spontane (RCS):


1. Menţineţi saturaţia in oxigen i!: 94°/o-99°/o pentru oxigenare optimă.
• Evitaţi oxigenarea excesivă şi toxicitc;1tea provocată de hiperoxemie.
2. Cu excepţia pacienţilor conştienţi şi cooperanţi, majoritatea vor necesita
protezarea avansată a căilor aeriene şi monitorizare prin capnografie cu
undă. .

78
------- --· ---·:--·--.-----.,
. - -- • ·-- _ _J

79
• Evitaţi hiperventilaţia
• Obiectivul este obţinerea unei valori a presiunii parţiale a C0 2 la
sfârşitul expirului [Partial Pressure of End-Tidal C0 2 (PETC0 2 )] de
35-40 mmHg sau a PaC02 de 40-45 mmHg. ·
3. Monitorizaţi funcţiile vitale.
•TA sistolică trebuie menţinută~ 90 mmHg, iar presiunea arterială
medie
~ 65 mtnHg pentru a optimiza TA, debitul cardiac şi perfuzia.
• Corectaţi hipotensiunea.
• Fluide: dacă TA sistolică este <90 mmHg, administraţi un bolus
lichidian de 1'"'2 L soluţie salină izotonă sau Ringer lactat.
• Medicamente:·
- Dacă este necesar, pacientul va beneficia de suport vasopresor IV
cu adrenalină, dopamină sau noradrenalină.
- Adrenalină: perfuzie IV cu 0, 1-0,5 mcg/kg/min (7-35 mcg/min
pentru un adult de 70 kg) . ~
- Dopam-ină:-perfuz~e- IV-ou 5--16 mcg/kg/min- (35Q-1050 mcg/min.
pentru un adult de 70 kg)
- Noradrenalină: perfuzie IV cu O, 1-0,5 mcg/kg/min (7~35 mcg/min ·
pentru un adult de 70 kg)
4. Identificaţi şi trataţi cauzele potenţial reversibile de stop cardiac (H-uri şi
T-uri):
• Hipovolemie • Pneumotorax în tensiune
• Hipoxie • Tamponadă cardiacă
• Ioni de hidrogen (acidoză) • Toxine
• Hipokaliemie/hiperkaliemie •Tromboză pulmonară
• Hipotermie • Tromboză coronariană
5. Efectuaţi cât mai prompt o ECG în 12 derivaţii.
6. La pacienţii care rămân areactivi, comatoşi, sau nu pot executa
comenzi;
• Iniţiaţi hipotermia ·terapeutică, ·menţinând o temperatură centrală de
32°-34°C pe durata a cel puţin 24 ore.
7. Pacienţii cu STEMI (confirmat prin modificările ECG sau prin dinamica
enzimelor cardiace) sau cu probabilitate m~re de IM acut:
• Asiguraţi transportul prompt la un laţ>orator de cateterism cardiac
pentru realtzarea reperfuziei coronariene şi posibilităţi de angioplastie
coronariană percutanată [PCI (Pe.rcutaneous Coronary lntervention)J,
menţinând hipotermia.
8. Realizaţi un control strict al glicemiei.
• Menţineţi valorile glicemiei post-stop cardiac între 144-180 mg/dl. ·.
• Evitaţi hipoglicemia. · ·

'· ,„
9. Toţi pacienţii resuscitaţi necesită îngrijiri de terapie intensivă avansată\
un plan detaliat de îngrijiri medicale pentru optimizarea funcţiei ·
neurologice, cardiopulmonare şi metabolice.
• Obiectivul terapeutic va fi restabilirea statusului funcţional
. premergător stopulu'i cardiac.
· • La pacienţii care necesită susţinerea continuă a funcţiilor vitale, vor fi
identificate şi ·aplicate modalităţi procedurale pentru predicţia
evoluţiei clinice înainte de .a decide întreruperea suportului vital.

Pentru pacienţii care se prezintă cu un.AVC ischemic, obiectivul tratamentul~i


constă în restabilirea rapidă a reperfuziei cerebrale pentru a preveni instalarea
deficitelor neurologice permanente. Pentru pacienţii care se prezintă cu AVC.
hemoragic, obiectivul terapeutic este stabilizarea pacientului, controlul
he-mor-ag-iei. şi. plafrifîc~frea- -fnterve-nţfilor avarisafe. ·Transportul acestor
pacienţi spre centre specializate în AVC oferă cele mai mari şanse posibile
prognostice.

Tablou clinic
• Asimetrie facială, hipotonie/hipoestezie a membrelor, în special atunci
când este unilaterală
• Dificultate de a vorbi sau a înţelege, confuzie
• Cefalee severă brusc instalată, tulburări de vedere, ameţeală, pierderea
echilibrului sau a coordonării

Gestionare
Este esenţială recunoşterea precoce a simptomelor AVC, alertarea imediată
a Serviciului Medical de Urgenţă
. .
(SMU) şi dispecerizarea
. promptă.

Intervenţia SMU
1. Asiguraţi stabilitatea căilor aeriene, a respiraţiei şi circulaţiei.
• Administraţi oxigen atunci când este necesar (adică, atunci când
saturaţia în oxigen este <94%)
2. Efectuaţi evaluarea pre-spital a AVC.
• Utilizaţi Scala Cincinnati a AVC în pre-spital.
3. Stabiliţi reperul temporal, când pacientur a fost văzut normal ultima
dată sau momentul instalării simptomelor (atunci când este posibil).
I . .

4. Realizaţi triajul rapid şi, atunci când este posibil, transportul la un centru
capabil să asigure tratamentul de urgenţă .al AVC.
5. Alertaţi spitalul receptor.
•Asiguraţi-vă că serviciul de imagistică CT al spitalului este funcţional.
6. Măsuraţi glicemia pacientului.

.. so
.; ...- '.
: „· ..· „. ,·
81
Unitate Primiri Urgenţe/Spital
Următoarele -acţiuni trebuie efectuate în pri mele 60 min de la sosirea
pacientului în unitatea primiri urgenţe:
Evaluarea generală imediată şi stabilizarea vor fi efectuate în primele 1O
min de la sosire:
1. Evaluaţi căile aeriene, respiraţi·a, .circulaţia şi semnele vitale.
-- 2. Administraţi oxigen la pacienţii hipoxemiei.
3. Stabiliţi o cale de abord venos şi recoltaţi sânge pentru analize.
4. Măsuraţi glicemia.
• Corectaţi glicemia dacă este necesar.
5. Efectuaţi evaluarea neurologică iniţială.
6. Alertaţi echipa de AVC.
7. Efectuaţi de urgenţă CT nativ fără substanţă de contrast sau IRM
cerebrală.
• Aceasta .este cea mai importantă investigaţie qare poate fi efectuată
-·--unui-pacient -la-c-are se ·bănuieşte-un-AVC.- - - - - - - - - - - - - - - · ___ _
8. Efectuaţi ECG în 12 derivaţii.
E_valuarea neurologică imediată este efectuată îri primele 25 de min de la
sosire de către echipa de AVC sau de alt persona·r desemnat:
1. Evaluaţi istoricul pacientului şi realizaţi examenul clinic general.
2. Stabiliţi reperul temporal când pacientul a fost văzut normal ultima dată
sau momentul instalării simptomelor (atunci când este posibil).
3. Efectuaţi examenul neurologic.
• Folosiţi o ·scală neurologică sau de AVC, cum este scala NIHSS
(National lnstitutes of-Health Stroke Scale) sau Scala Neurologică
. Canadiană (Canadian Neurologica! Scale).
4. Interpretaţi rezultatele examenului CT în primele 45 niin de la
prezentare.
• Există semne de hemoragie cerebrală pe- CT cerebrală?
Dacă examenul CT nu pune in ~videnţă semne de hemoragie, efectuaţi
următoarele in primele 45 min de la sosire:
1. Evaluaţi criteriile de includere, excludere şi criteriile relative de
excludere pentru tromboliză.
2. Repetaţi examenul neurologic al pacientului pentru a determina dacă
simptomatologia se ameliorează/remite:
3. La pacienţii candidaţi pentru terapia fibrinolitică:
• Discutaţi cu pacientul/familia acestuia riscurile şi beneficiile terapiei
fibrinolitice.
• Dacă pacientul/familia pacientului este de a·cord, administraţi rtPA în
primele 60 _min de la prezentare.
• Nu administraţi anticoagulante sau antiagregante plachetare În
primele 24 ore.
• Iniţiaţi protocolul pentru AVC post-rtPA.
• Internaţi pacientul în unitatea specializată în AVC sau în secţia de
terapie intensivă.
·• Iniţiaţi tratamentul de susţinere.
• Trataţi patologia asociată.
4. Dacă pacientul nu este candidat pentru tratamentul trombolitic:
•Administraţi aspirină (per os la pacienţii care pot Înghiţi, sau
intrarectal la pacienţii cu dificultăţi de deglutiţie).
• Iniţiaţi protocolul de AVC
• Internaţi pacientul în unitatea specializată În AVC sau în secţia de
terapie intensivă.
• Iniţiaţi tratamentul de susţinere.
• Trataţi patologia _asociată.
.
- Dacă -examenul CT pune · · in evidenţă semne de - hemora.g.ie, . efectuaţi
.
următoarele in primele 45 min de la sosire:
.
1. Nu se va adrninistra aspirină, medicaţie anticoagulantă sau trombolitică.
2. Obţineţi consultul unui specialist neurolog sau neurochirurg.
• Realizaţi transferul pacientului atunci când aceste specialităţi nu sunt
disponibile.
3. Iniţiaţi tratamentul de -susţinere.
4. Iniţiaţi protocolul de AVC în primele 60 min de la prezentare.
5. Internaţi pacientul în unitatea specializată în AVC sau în secţia de
terapie intensivă în primele 3 ore de la prezentare.
6. Trataţi patologia asociată .
.

' . ·-·· 82
' : -~ .
. . ' ...
....·...
..
.
-----~--·----
---o---..:.·.·-;-'..;.";·•--

83
Protocolul general de îngrijiri medicale în AVC
1. Iniţiaţi protocolul de AVG.
2. Continuaţi suportul căilor aeriene, respiraţiei .şi circulaţiei.
• Menţineţi o saturaţie în oxigen de 94%-99%„
-3. Menţineţi monitorizarea cardiacă în primele 24 de ore sau mai mult
dacă este indicat.
4. Evitaţi administrarea intravenoasă _a soluţiei de .glucoză 5o/o sau
încărcarea volemică excesivă. -
5. Monitorizaţi TA.
• Corectaţi hipertensiunea dacă TA sistolică este > 220 mmHg sau TA
· diastolică > 120 m rnHg .
6. Monitorizaţi glicemia.
• Corectaţi hiperglicemia.
7. Monitorizaţi temperatura.
• Comqateţi febra cu acetaminofen. .
8. Identificaţi disfagia şi evaluaţi calitatea deglutiţ1ei.
-9. lderitificaţ"i _c_omplicaţiile AVC şr a·le tratamentului" fibr-inolitic (dacă a. ·fost
administrat). ·

Asimetrie facială: Solicitaţi pacientului să zâmbească sau să-şi arate dinţii:


• Normal: Motilitate păstrată simetric în ambele jumătăţi ale feţei.
• Anormal: Modificarea mdtHităţii în una dintre jumătăţile feţei. ·
Diminuarea unilaterală a forţei musculare: Solicitaţi pacientului să stea cu
ochii închişi şi să ţină braţele Întinse ·În pronaţie timp de 10 sec: .
• Normal: Motilitate simetrică a ambelor braţe (se mişcă la fel sau nu
mişcă deloc) .
• Anormal: Unul dintre braţe nu poate fi mobilizat sau are tendinţa de a
devia invollJntar mai jos comparaţiv cu celălalt braţ care îşi menţine
poziţia .iniţiaJă·• , . _ . . . . . . . : -·. .
· ~orbire:.Spl.l.neţi._-·q pr:opo;z:i.ţie scurtă .• ,şi.:solicitaţi pacierit~du:i<să-o r'epete: _
•Normal: Paclentt.il foloseşte cl.Jvinff} corecte„ fără dificultăţi de articulare.
• Anormal: Pacientul articulează· cu dificult.ate cuvintele, foloseşte cuv.inte
greşite, sau este incapabil să vorbească. ·
Notă: Prezenţa unei singure caracteristici anormale are o sensibilitate de
59o/o şi o specificitate de 89% atunci când este identificată de personalul
medical în condiţ.ii de pre-spitaL
Deschiderea •Spontan
ochilor
• La comandă verbală

• La ·stimuli dureroşi 2
• Nu deschide 1
Răspuns verbal • Conştient şi orientat 5
• Dezorientat, dar capabil să 4
vorbească I
• Rosteşte cuvinte nepotrivite 3
• Scoate sunete nearticulate 2
• Nu răspunde 1
- - !- .

Răspuns motor • Reacţionează la comandă verbală 6


• Reacţionează la stimul dureros localizat 5_J
• Retrage la durere 4
• Flexie anormală 3
I
• Extensie anormală· 2
• Areactiv 1
Scor total Normal 15
V9loarea scorului poate varia de la 3 (funcţie neurologică profund
deteriorată) până la 15 (funcţie neurologică normală).
Scor 14~15: Disfuncţie neurologică uşoară
Scor 11-13: Disfuncţie neurologică moderată-severă
I
Scor~ 10: Disfuncţie neurologică severă
I

dbiecti\/u1 tratamentului pentru , pacienţii cu· sindrom. coronarian acut (sCA) · este
salvarea viabilităţii miocardului: limitarea necrozei miocardice, menţinerea funcţiei
ventriculare stângi, prevenirea insuficienţei cardiace şi limitarea altor complicaţii
cardiovasculare.
Tablou clinic
• Istoric de cardiopatie ischemică, angină sau infarct miocardic acut [IM] (sau .
actuala prezentare poate fi primul eveniment patologic)
• Durere toracică sau disconfort
• Durere cu iradiere la baza gâtului, în mandibulă, umeri, braţe sau par:tea
superioară a toracelui posterior

84
• ...· ..
--------~---------,
···- -- --~·....J

85
• Instalarea bruscă şi inexplicabilă a dificultăţilor de respiraţie, slăbiciunii sau
fatigabilităţii, asociate sau nu cu disconfort/durere toracică
li Uneori poate apărea greaţă, vomă, diaforeză, ameţeală, lipotimie sau sincopă
Gestionare
- Este· esenţială recunoaşterea rapidă· a unui potenţial sindrom coronarian acut· şi
alertarea promptă a SMU pentru stabilirea diagnosticului şi instituirea rapidă a
tratamentului.
Intervenţia SMU
1. Evaluaţi reactivitatea pacientului.
2. Efectuaţi evaluarea primară A-8-C-D.
3. Evaluaţi semnele vitale, inclusiv saturaţia în oxigen. _
4. Admimstraţi oxigen dacă saturaţia in oxigen scade sub 94°/o. Titraţi debitul de
oxigen in funcţie de efect.
5. Administraţi aspirină 160-325 mg oral (PO) dacă nu există antecedente
alergice la aspirină. De obicei se administrează 4 comprimate de aspirină de
81 mg. Solicitaţi pacientului să mestece comprimatele; acestea trebuie să fie
non-gastrorezistente pentru un efect antiagregant mai rapid. Aspirina va fi
administrată în primele minute de la apariţia simptomelor.
6. Stabiliţi o cale de acces IV şi conectaţi pacientul la un monitor ECG.
lnregistraţi un traseu ECG în 12 derivaţii.
7. Dacă ECG în 12 derivaţii sugerează IM cu supradenivelare de ST, informaţi
imediat medicul coordonator: Iniţiaţi pregătirea pentru tromboliză. Dacă este
posibil, transportaţi rapid pacientul către cel mai apropiat centru medical cu
facilităti de angioplastie percutanată (PCI).
8. Admimstraţi nitroglicerină de 0,3-0,4 mg (1 comprimat) sublingual, repetaţi
doza la fiecare 3-5 min, dacă este necesar, dar nu depăşţi trei doze într-un
interval de 15 min, sau administraţi aerosol pulverizat - pulverizaţi 0,5-1,0 sec
(asigură 0,4 mg/doză), repetaţi doza la_ 3-5 min, dacă este necesar, dar nu
depăşiţi trei pulverizări într-un interval de 15 min. Nitroglicerina va fi
administrată doar dacă TA sistolică este 2!: 90 mmHg.
9. Repetaţi administrarea de nitroglicerină (conform punctului 8) până când
durerea toracică dispare, TA sistolică scade sub 90 mmHg, sau semnele de
ischemie sau infarct se remit.
10. Dacă durere-a toracică nu este ameliorată de nitroglicerină, admin·istraţi
rnorfină 2-4 mg IV (timp de 1-5 min). Dacă simptomele persistă şi pacientul
este stabil hemodinamic, se va administra morfină 2-8 mg la fiecare 5-15 rnin.
Nu se va administra morfină dacă TA sistolică este< 90 mmHg.
• Indiciu clinic: Se vor lua toate măsurile pentru a nu amâna transportul urgent
spre cel mai apropiat centru cu capabilităţi de angioplastie. Evaluaţi în mai puţin
de 30 min indicaţiile de iniţiere a trombolizei la pacienţii cu IM cu supradenivelare
de ST la care transportul spre un astfel de centru ar dura 2: 30 min.
• Indiciu clinic: Nu se recomandă· administrarea nitroglicerinei la pacienţii car:e au
urmat tratament cu sildenafil (Viagra) sau vardenafil (levitra) în ultimele 24 de ore
sau tadalafil (Cialis) în ultimele 48 de ore. Interacţiunea acestor medicamente cu
nitroglicerina poate cauza hipotensiune ireversibilă. .

• Indiciu clinic: Se recomandă prudenţă deosebită în administrarea nitroglicerinei


la pacienţii cu IM inferior cu posibilă interesare· a ventriculului drept. Este
contraindicată administrarea nitroglicerinei în IM de ventricul drept, în tahiaritmii
care nu. asociază· insuficienţă cardiacă, . şi în · br~dicardia cu frecvenţa cardiacă
< 50 bpm.
. ;.__.· „ - -
-~ ~- .„ '~
···-·· ··-··:.~-~.:-·:--:.-~--:.··-.-··:·:- ... ··.- -::·:_- ··- -· .:·-.:·.-: ·•·:..-:·•-.. :r
~ ·:·:~.:··•· .·· .:-··-·.-

• Indiciu clinic: Pacienţii cu diabet, cei vârstnici, şi femeile au frecvent simpton. ·


tologie atipică (slăbiciune, oboseală, acuze de indigestie, dispnee).

Unitate Primiri Urg~nţe/Spital: efectuaţi evaluarea


primară în primele 10 minute de la prezentare
1. Semne vitale, saturaţie în oxigen
2. ECG în 12 derivaţii (dacă nu a fost deja efectuat)
3. Acces IV (dacă nu a fost deja efectuat)
4 .. Anamneză succintă şi bine orientată; examen fizic
5. Analize iniţiale de laborator·care vor include enzimele cardiace, electroliţii
şi testele de coagulare
6. ln centrele fără capabilităţi de angioplastie va fi iniţiată procedura
standard de pregătire a pacientului pentru tromboliză.
7. Radiografie toracică (cu aparatul portabil de radiologie) în primele 30 min
8. lnsti.tuirea imediată a măsurilor terapeutice generale:
• Oxigen, dacă saturaţia < 94o/o. Începeţi administrarea oxigenului cu 4 L/
min, titraţi în funcţie de răspunsul terapeutic.
• Aspirină 160.-325 mg, dacă nu a fost deja administrată.
• Nitroglicerină, dacă este cazul
• Morfină pentru durerea toracică refractară la nitroglicerină
9. STEMI, sau bloc de ramură stângă (BRS) nou sau probabil nou apărut
sugestiv pentru leziunea miocardică:
• Iniţiaţi terapia medicamentoasă adjuvantă:
• La· pacienţii stabili hemodinamic se va administra medicaţie
beta-blocantă.
• La pacienţii stabili hemodinamic cu angină refractară se va administre
nitroglicerină IV sau transdermic.
• Terapie antiagregantă plachetară:
- Clopidogre!, prasugrel, ticagrelor
- - Inhibitori de glicoproteină llb/llla
• Terapie anticoagulantă:
Heparină nefracţionată
- Heparină cu greutate moleculară mică
- Inhibitori direcţi ai trombinei: bivalirudină
- Inhibitori ai factorului Xa al coagulării: fondaparinux (pentru
pacienţii cu istoric de trombocitopenie indusă de heparină)
• Dacă nu există contraindicaţii, iniţiaţi tratamentul cu statină pentru
stabilizarea plăcii şi controlul colesterolului. .
• Tratamentul de reperfuzie:
• Pacienţii cu STEMI şi debut al simptomelor :S 12 ore trebuie
transportaţi de urgenţă la un laborator de cateterism cardiac pentru
angioplastie.
- Timpul optim „uşă-umflarea balonului" este :S 90 min.
• Atunci când angioplastia nu este disponibilă, pacienţilor care nu au
contraindicaţii li se va institui tratamentul trombolitic.
- Timpul optim "uşă-ac" este :S 30 min.

86.
- -- --------- - - c - - - - - - - - · - - - - - -- --- - ---~~J

I
·l

87
10. Pacienţii
cu IM fără supradenivelare de ST (NSTEMI), angină instabilă sau
cu IM cu prezentare tardivă e12ore) trebuie transportaţi urgent către un
serviciu capabil să efectueze angioplastie dacă:
• Prezintă disconfort toracic ischemic refractar.
• Prezintă denivelare recurentă sau persistentă a segmentului ST.
• Dezvoltă tulburări semnificative de ritm: TV sau FV.
• Au semne de insuficienţă c~rdiacă.
• Sunt instabili hemodinamic.
• Au iniţiat terapia adjlivantă conform indicaţiilor de mai sus.
11. Pacienţii cu traseu ECG normal sau cu modificări nespecifice de segment
ST şi undă T pe ECG repetate, la care IM poate fi infirmat prin prezenţa
unor rezultate repetat negative ale troponinei serice:
• Vor fi supuşi testului non-invaziv de efort pentru evaluarea ischemiei.
• Dacă ischemia cardiacă este prezentă, va fi iniţiată terapia
medicamentoasă adjuvantă, iar atunci când este necesar şi posibil, vor
beneficia de cateterism cardiac şi angioplastie coronariană.
• Pacienţii la care este exclusă ischemia cardiacă pot fi externaţi primind
recomandări medicale şi de urmărire corespunzătoare.
12. Pacienţii vor fi internaţi în secţii cu posibilităţi de monitorizare.
13. Efectuaţi ecografie cardiacă la pacienţii cu IM confirmat pentru evaluarea
funcţiei ventriculare stângi şi a· aparatului valvular. _ ·
14. Continuaţi terapia medicamentoasă adjuvantă, iar la pacienţii stabili
hemodinamic cu disfuncţie ventriculară stângă iniţiaţi tratamentul cu un
inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau cu un blocant
al receptorilor angi9tensinei.
• lnd_iciu clinic: . Pacienţii diabetici, vârstnici şi femeile au frecvent
simptomatologie atipică (slăbiciune, oboseală, acuze de indigestie, dispnee).
• Indiciu clinic: BRGE sau antecedentele de hemoragie digestivă cauzate de
aspirină reprezintă intoleranţă la aspirină şi nu alergie. Padenţii cu acest tip de
istoric .medical trebuie să primeas_că tratamentul cu aspirină. Doar pacienţilor cu
reacţii alergice veritabile la aspirină (erupţie cutanată severă, anafilaxie) nu li se va
administra aspirină.
• Indiciu clinic: Se vor lua toate măsurile pentru a nu amâna transportul urgent
spre cel mai apropiat centru cu capabilităţi de angioplastie. Evaluaţi în mai puţin
de 30 min indicaţiile de iniţiere a trombolizei la pacienţii cu IM cu suprade11ivelare
de ST la care transportul spre un astfel de centru ar dura 2: 30 min.
• Indiciu clinic: Nu se recomandă administrarea nitroglicerinei la pacienţii care
au urmat tratament cu sildenafil (Viagra) sau_ vardenafil (Levitra) în ultimele 24
de ore sau tadalafil (CiaHs) în ultimele 48 de ore. Interacţiunea acestor
rn_edicamente cu nitroglicerina poate cauza hipotensiune ireversibilă.
• Indiciu clinic: Se recomandă prudenţă deosebită în administrarea nitroglicerinei
la pacienţii cu IM inferior cu posibilă interesare ·a ventriculului drept. Este
contraindicată administrarea nitroglicerinei în IM de ventricul drept, în tahiaritmii
care nu asociază .insuficienJă cardiacă, şi în bradicardia cu frecvenţa cardiacă
< 50 bpm.
,_ .;!! • • ·-'·
Una din cele mai mari provocări medicale este abordarea sugarului şi copilului- r
cu compromitere severă a sistemului respirator sau circulator, sau care se află în
stop cardio-respirator. În evaluarea acestor pacienţi este esenţială aplicarea unei-
abordări sistematice. De o importanţă similară este cunoaşterea medicaţiei
specifice în doze pediatrice, dar şi efectuarea corectă a manevrelor în resuscitarea
de bază şi avansată pediatrică. ·

Obiectivul abordării sistematice este identificarea promptă a semnelor şi


simptomelor de compromitere sau insuficienţă respiratorie şi de compromitere
circulatorie sau şoc. În absenţa tratamentului, acestea pot evolua până la
insuficienţă cardiopulmo[lară sau stop cardio-respirator. Majoritatea situaţiilor
de stop cardio-respirator pediatric sunt cauzate de insuficienţă respiratorie, şoc
sau o combinaţie a acestora. Ocazional, stopul poate fi determinat de o aritmie
ventriculară letală. Intervenţia rapidă este esenţială în creşterea ratei de
supravieţuire.
Evaluarea. iniţială: inspecţie şi auscultaţie. ·
• Starea de conştienţă: Pacientul este conştient şi alert, agitat/iritabil, letargic,
obnubilat sau areactiv?
• Respiraţie: Respiraţia este normală, laborioasă, lentă sau rapidă, amplă sau
. superficială, regulată sau neregulată? La respiraţie contribuie musculatura
accesorie? -Există tiraj intercostal? Respiraţia este agonică sau pacientul este
în apnee?
• Culoarea tegumentelor: Tegumentele sunt nor:male, palide, hiperemice saL
cianotice?
Dacă pacientul nu răspunde la stimuli şi este apneic: strigaţi după ajutor, alertaţP
sistemul medical de urgenţă şi iniţiaţi protocolul RCP pentru sugar/copil din
Tab 2: RCP.

Of?ţineţi informaţii
• lnainte de a iniţia orice manevră medicală, asiguraţi-vă că zona de
inter~enţie nu prezintă pericole.
• Evaluaţi: Efectuaţi evaluarea primară şi secundară, utilizând modalităţi
diagnostice adecvate. .
• Identificaţi: Identificaţi tipul de problemă (respiratorie, circulatorie sau
ambele) şi severitatea acesteia (disfuncţie sau insuficienţă respiratorie, şoc
compensat sau cu hipotensiune; insuficienţă cardiopulmonară sau SCR}.„
• Interveniţi: Selectaţi intervenţiile adecvate ariei de expertiză stăpânite.

88
•• •
.·.· .• .· ' > ;\ .\ / ' ' ! ) .., >>> .': .;. ,: ': ' ~ <; >. . ' .· ' ,; \ ' ' ·. ·. .·
Căi aeriene
Căile.aeriene sunt libere? Toracele sau abdomenul prezintă mişcări spontane? Este
audibil murmurul vezicular? Căile aeriene pot fi menţinute libere prin manevra de
hiperextensie cervicală şi ridicare a mandibulei? Este necesară aspirarea căilor aeriene?
Este necesară intubaţi a?

Respiraţie
Evaluaţi frecvenţa, amplitudinea şi efortul respirator, murmurul vezicular şi saturaţia în
oxigen.
• Respiraţie anormală: Reducerea frecvenţei respiratorii este asociată cu deteriorarea
stării clinice.
• Tahipnee: Frecvenţa respiratorie crescută excesiv (raportat la vârstă) poate fi
primul semn de disfuncţie respiratorie, sau poate reprezenta un răspuns
fiziologic la o suferinţă sau la o boală severă (durere, febră mare, anemie severă,
infecţie/sepsis, ICC în stadiile precoce, defecte cardiace congenitale cianogene,
deshidratare, şoc, cetoacidoză diabetică).
• Bradipnee: Frecvenţa respiratorie scăzută (raportat la vârstă), frecvent neregulată
este asociată cu epuizarea muşchilor respiratori, infecţii sau leziuni ale SNC,
hipotermie, sau medicamente care inhibă centrii respiratori.
• Apnee: Absenţa respiraţiei ?'.: 20 sec, sau < 20 sec dar asociată cu bradicardie,
paloare şi cianoză.
• Efortul respirator: Creşterea efortului respirator poate fi determinată de boli care
cresc rezistenţa căilor respiratorii la fluxul de aer (astm, bronşiolită), boli pulmonare
restrictive (pneumonie, pneumotorax, revărsat pleural, edem pulmonar) şi tulburări
extrapulmonare (acidoza metabolică severă, de exemplu cea din intoxicaţia cu
salicilaţi sau din cetoacidoza diabetică şi în anomaliile metabolice ereditare). Semne
clinice de efort respirator sunt:
• Folosirea musculaturii accesorii
• Prelungirea inspirului sau expirului
• Respiraţia cu gura deschisă
• Bătăile aripilor nazale: dilatarea nărilor în inspir.
• Retracţii: retracţia ţesuturilor gâtului, sternului, a peretelui toracic, a abdomenului
inferior de stern; asociată cu obstrucţia căilor aeriene superioare sau inferioare şi
cu bolile parenchimului pulmonar.
• Mişcarea oscilatorie a capului: folosirea musculaturii cervicale în timpul ciclului
respirator, cu ridicarea bărbiei şi extensia gâtului în inspir şi căderea anterioară a
mandibulei în expir. Poate fi un semn de insuficienţă respiratorie.
• Respiraţia cu balans toraco-abdominal: retracţia toracelui şi expansiunea abdominală
în inspir, retracţie abdominală şi expansiunea toracelui în expir, cu instalarea
epuizării. Este asociată cu obstrucţia căilor aeriene superioare, obstrucţia severă a
căilor aeriene inferioare, boala pulmonară interstiţială, bolile neuromusculare.
B Expansiune redusă sau asimetrică a cutiei toracice: este asociată cu epuizare,
obstrucţia căilor aeriene, boli pulmonare restrictive, sindromul de aspiraţie,
prezenţa dopurilor de mucus. ·
• • ·-: ··:• •. ':'1 ••·;.-.,„ •..•,-.•... ~·! ·· ·· ·-:·.r::~-':'I:··...:~·.,.-·-~··~„'-'
li Diminuarea circulaţiei fluxului aeric la auscultaţia murmurului vezicular.
• Zgomote anormale pulmonare şi ale căilor aeriene: Respiraţiile sunt extrem de
zgomotoase şi pot include:
li Geamăt expirator: Zgomot expirator scurt, de frecvenţă joasă, asociat cu boala
pulmonară interstiţială, contuzia pulmonară, sindromul· de detresă respiratorie
acută (SORA) [acute respiratory distress syndrome (ARDS)], edemul pulmonar;
poate fi şi un indiciu al prezenţei durerii abdominale din apendicită, peritonită,
obstrucţia intestinală, sau perforaţia intestinală.
li Stridor: Zgomot aspru de frecvenţă înaltă care apare în inspir, dar uneori şi în
· expir, asociat cu obstrucţia căilor aeriene superioare. Cauze: obstrucţia căilor
aeriene cu un corp străin, infecţia, edemul căilor aeriene superioare, anomalii
congenitale sau dobândite ale căilor aeriene.
• Wheezing: Zgomot de frecvenţă înaltă sau joasă, şuierător sau asemănător
oftatului, care apare în expir, dar uneori şi în inspir, şi este asociat cu edemul
căilor aeriene inferioare cauzat de astm şi bronşiolită. Wheezing-ul localizat
poate indica 'obstrucţia parţială a traheii sau a căilor aeriene superioare.
li Raluri crepitante: Zgomote inspiratorii cu timbru ascuţit, asemănătoare unui
gâlgâit sau trosnit uşor. Ralurile uscate pot indica prezenţa unei atelectazii sau a
unei boli pulmo"nare interstiţiale. Ralurile umede indică acumularea de lichid
alveolar şi de obicei sunt asociate pneumoniilor, edemului pulmonar sau bolii
pulmonare interstiţiale.
• Saturaţia in oxigen: Se evaluează prin pulsoximetrie, de preferat continuă.
Hipoxemia poate precede instalarea bradicardiei sau cianozei. În condiţiile
administrării de oxigen suplimentar, pulsoximetria poate indica valori normale
chiar şi la pacienţir cu detresă sau insuficienţă respiratorie. Valorile citite de
pulsoximetru pot fi lipsite de precizie la pacienţii cu fenomene de hipoperfuzie.
Pulsoximetria nu poate aprecia gradul de oxigenare a ţesuturilor.

Vârsta pacientului Frecvenţa respiratorie


normală
·-----+-------
I
Sugar (<12 luni) 30-60 respiraţii/min
Copil mic (1-3 ani) 24-40 respiraţii/min

Preşcolar (4-5 ani) 22-34 respiraţii/min

Şcolar (6-12 ani} 18-30 respiraţii/min

Adolescent (13-18 ani) 12-16 respiraţii/min

Circulaţie
Evaluaţi frecvenţa şi ritmul cardiac, pulsul periferic şi central; timpul de reumplen
capilară, coloraţia şi temperatl.fra tegumentelor şi tensiunea arterială. Funciia circulatoriE
· ·~·poattffi evaluată şi prin monitorizarea stări'i·d-e·'·cohŞtienţă şi a diurezei.

90
91

Vârsta Frecvenţa la Frecvenţa Frecvenţa cardiacă


pa~ientului pacientul treaz medie in somn .
Naştere- 3 luni 85-205 bpm 140 bpm 80-160 bpm
3 luni - 2 ani 100~190 bpm 130 bpm 75-J60 bpm
2 ani - 10 ani 60-140 bpm 80 bpm 60-90 bpm
> 10 ani 60-100 bpm 75 bpm 50-90 bpm

• Aritmie: Ritm cardiac anormal provocat de tulburările sau anomaliile de


conducere din ţesutul cardiac, sau care poate fi rezultatul şocului sau hipoxiei.
B Bradicardie: Frecvenţă cardiacă mai mică decât valoarea normală pentru
grupul respectiv de vârstă. Atl„md când este însoţită de semne de .
deteriorare clinică, poate indica iminenţa de stop cardiac. Caracteristic,
bradicardia este cauzată de hipoxie. Frecvenţa cardiacă poate fi corectată
prin administrarea de oxigen suplimentar.
B Tahicardie:· Frecvenţă cardiacă mai mare decât valoarea normală pentru
grupul respectiv de vârstă. Tahicardia sinusală reprezintă un răspuns
compensator la o varietate de modificări fiziologice şi patologice.
Tahicardia care nu este sinusală poate fi o tahicardie cu complexe înguste
[tahicardie supraventriculară (TSV)J, tahicardie cu complexe largi (TV), sau
TSV cu bloc de ramură.
li Puls: Pulsul este normal, rapid sau lent? Regulat sau neregulat? Amplu sau
greu decelabil?
B Pulsuri centrale: Femural, brahial (la sugari), carotidian (la copii mai mari),
axilar. Vasele mai mari fiind mai aproape de cord au, de obicei, pulsaţiile
mai puternice în comparaţie cu vasele periferice. Palparea unor unde slabe
de puls central poate indica iminenţa de stop cardiac .
. • Pulsuri periferice: Radial, dorsal al pi~iorului, tibial posterior. Pulsul
periferic slab este asociat vasoconstricţiei periferice (de exemplu, în şoc).
• Variaţia pulsului de la o bătaie ~a alta: Este asociată contracţiilor pre mature
atriale şi/sau ventriculare.
B Fluctuaţiile amplitudinii pulsului in funcţie de ciclul respirator: 'Pulsu I
paradoxal este asociat astmului sever sau tamponadei pericardice
(cardiace).
B Timpul de reumplere capilară: Este timpul necesar restabilirii fluxului sang.uin
după aplicarea unei presiuni de scurtă durată, care produce paloare tisulară, şi
l'ndepărtarea presiunii. Valoarea normală este < 2 sec. Timpul de reumplere
capilară reflectă gradul de perfuzie tisulară. Durata timpului de reumple re
capilară creşte cu scăderea perfuziei (deshidratare., hipotermie, şoc cu
vasoconstricţie). Prelungirea timpului de reumplere capilară este asociată cu
scăderea debittJlui cardiac (DC).
-------<·•·-·-·---
- ----:.-.
-- - =--=-:-:c-----,---,

- -· ·--· ... _
.... :_ --- - ... -

III Culoarea şi temperatura tegumentelor: Temperatura trebuie să fie normală şi


relativ constantă la nivelul toracelui şi extremităţilor. Culoarea normală a
mucoaselor, patului unghia!, palmelor şi plantelor este roz. Iniţial, scăderea
perfuziei este sugerată de modificări ·la nivelul palmelor şi plantelor, iar odată
cu agravarea hipoperfuziei· modificările progresează spre extremităţi şi torace.
III Paloare: Scădere a perfuziei asociată şocului cardiogen şi hipovolemic sau
anemiei. Paloarea centrală este-vizibilă la nivelul buzelor, limbii, mucoasei
bucale şi conjunctivei oculare.
11. Marmorare: Decolorare tegumentară neregulată, în pete; poate fi asociată
hipoxemiei, hipovolemiei sau şocului.
III Cianoză: Modificarea cu tentă albastră a coloraţiei tegumentelor sau
mucoaselor, cauzată de creşterea proporţiei de sânge dezoxigenat.
III Acrocianoză: Cianoza mâinilor şi picioarelor. La nou-născuţi este frecventă
şi fiziologică.
III Cianoză periferică: Cianoza mâinilor şi picioarelor, cauzată de alterarea
perfuziei tisulare în şoc, insuficienţă cardiacă, boală arterială periferică, sau
stază venoasă.
III Cianoză centrală:
Cianoza buzelor şi a mucoaselor asociată cu un nivel de
hemoglobină desaturată?: 5 g/dl. Acest tiµ de cianoză este mult mai
evident atunci când hipoxemia este asociată cu o boală cardiacă
congenitală cianogenă, cum ar fi şuntul intracardiac sau policitemia.
Cianoza poate lipsi la pacienţii cu anemie importantă, datorită valorilor
scăzute ale hemoglobinei. Alte cauze pot fi: hipoventilaţia alveolară din
traumatisme.le cranio-cerebrale sau din supradozele de stupefiante;
defectele de difuziune alveolară din pneumonii; defectele de ventilaţie­
perfuzie din astm, bronşiolită sau SORA; boala de altitudine cu presiuni
scăzute ale oxigenului din mediul ambiant.
III Tensiune arterială: Valorile normale variază în funcţie de vârstă.

92
~

ii
I:
"

TA sistolică TA diastolică
Vârstă I Bărbaţi . Femei Bărbaţi Femei
CD
Nou-născut - 1 zi !60-74 mm Hg 60-76 mm Hg 30-44 mm Hg_ 31-45 mm Hg >
cc
L
O>
Nou-născut-· 4 zile 168-84 mm Hg 67-83 mm Hg 35-53 mm Hg 37-53 mm Hg
P) 1 Sugar - 1 lună 74-94 mm Hg 73-91 mm Hg 37-55 mm Hg 36-56 mm Hg
CJ) I Sugar - 3 luni 81-103 mm Hg 78-100 mm Hg 45-65 mm Hg 44-64 mm Hg
Sugar - 6 luni · 87-105 mm Hg 82-102 mm Hg 48-68 mm Hg 46-66 mm Hg
Sugar - 12 luni 67-103 mm Hg 68-104 mm Hg 20-58 mm Hg 22-60 mm Hg
Copil - 2 ani 70-106 mm Hg 71-105 mm Hg 25-63 mm Hg 27-65 mm Hg
Copil - 7 ani 79-115 mm Hg 79-113 mm Hg 38-78 mm. Hg. 39-77 mm Hg
Adolescent -15 ani · 95-131 mm Hg 93-127 mm Hg 45-85 mm Hg 47-85 mm Hg
'-~-----·--~------- --=--~-~=======

• Hipotensiune: Presiune sistolică sub limita normală pentru grupul respectiv de


vârstă. Este considerată semnificativă scăderea TA cu 2: 1O mmHg faţă de
valoarea normală, iar la sugarul şi copilul grav bolnav sau traumatizat poate fi
considerată patologică şi o valoare a TA situată la limita inferioară a -
normalului. Hipotensiunea indică pierderea capacităţii de compensare a
organismului (excepţie fiind şocul septic şi şocul cu vasodilataţie). Atunci când
hipotensiunea este însoţită de bradicardie, este necesar controlul agresiv al
căilor aeriene cu suport ventilator şi oxigenare, dar şi resuscitare volemică IV.
Ghid rapid de determinare a hipotensiunii în funcţie de vârstă:
• Nou-născuţi O - 28 zile: TA sistolică< 60 mmHg
• Sugari 1 - 12 luni: TA sistolică< 70 mmHg
• Copii 1 - 10 ani: TA sistolică< 70 +(vârsta în ani - 2) mmHg
• Copii > 10 ani: TA sistolică < 90 mmHg
m Dizabilitate: Evaluaţi rapid funcţia neun;:>loglcă şi calitatea perfuziei cerebrale.
Evaluaţi starea de conştienţă, tonusul muscular şi reflexel'e pupilare. Metodele de
evaluare includ:
• Scala pediatrică AVPU: Evaluează funcţia corticală cerebrală prin testarea stării
de conştienţă a pacientului.
• Alert (cooperant): Pacientul este conştient, cooperant, alert, activ.
• Voice (voce): Pacientul răspunde doar la stimuli verbali.
• Pain (durere): Pacientul răspunde doar la stimuli dureroşi.
• Unresponsive (areactiv): Pacientul nu răspunde la niciun stimul.
• Scala Glasgow de comă: Evaluează starea de conştienţă şi statusul neurologic.
Evaluează şi cuantifică cea mai bună reacţie oculară, verbală şi motorie. Scorul
total reflectă gravitatea bolii sau a traumatismului. Folosiţi o scală modificată
pentru copiii aflaţi în perioada pre-verbală şi non-verbală.
• Reflexul pupilar fotomotor: Evaluează funcţia trunchiului cerebral. Evaluaţi
dimensiunea pupilară, izocoria şi reflexul fotomotor.
• Expunere: Înlăturaţi hainele şi efectuaţi un examen fizic ţintit. Măsuraţi
temperatura corporală pentru a identifica prezenţa febrei. Inspectaţi pacientul
pentru a identifica semnele de traumatism accidental şi neaccidental: hemoragii,
plăgi, arsuri, echimoze, semne neobişnuite sau diformităţi. Identificaţi prezenţa
peteşiilor, purpurei şi erupţiilor cutanate. Examinaţi extremităţile pentru o
eventuală durere/sensibilitate.
• Dacă este identificată o problemă cu risc vital, alertaţi imediat sistemul serviciilor
medicale de urgenţă şi începeţi procedurile medicale pentru stabilizarea
pacientului. Dacă nu există semne cu risc vital, continuaţi cu evaluarea secundară
a pacientului.

• Anamneză: Obţineţi o anamneză ţintită, centrată pe semnele şi simptomele


tabloului clinic, utilizând formula mnemotehnică SAMPLE:
• Semne şi simptome la debutul bolii
m ·Alergii-cpreexi-stente la alimente, medicamente, latex şi alte materiale

94
~~-~~-=-==-=-=-- =--- --~..
-- -- ~ ---· -- - ---·---- ··----- ~-·- - ---- · · - - · - - ~-~---------~-

95
• Medicaţie: denumire, ultima doză şi momentul ultimei doze
• Istoric medical (Past): afecţiuni medicale, traumatisme, intervenţii chirurgicale,
vaccinări
• Ultima masă (last): tipul, ora şi cantitatea alimentelor
•· Evenimentele care au precedat boala sau traumatismul, pericole prezente la
locul evenimentului, tratament administrat, estimarea momentului de ajungere
la spital a pacientului (dacă pacientul este adus din afara spitalului).
• Examen clinic: Efectuaţi un examen fizic complet succint, orientat în special spre
zona interesată de boală sau traumatism.
• Examen paraclinic: Investigaţiile paraclinice pot identifica şi determina prezenţa şi
~ · severitatea tulburărilor respiratorii şi circulatorii.-Acestea pot include:
• Gazometrie arterială: Evaluează presiunea parţială. a oxigenului (Pa0 2 ) şi a
dioxidului de carbon (PaC02 ) din sângele arterial şi, de asemenea, echilibrul
acido-bazic (EAB) [pH, concentraţia bicarbonatului (HC03-)]. Identifică
insuficienţa respiratorie hipoxemică (oxigenare deficitară), hipercapnică
(ventilare deficitară) şi cea cauzată de dezechilibrele acido-bazice metabolice.
• Gazometrie venoasă: Evaluează presiunea parţială a oxigenului (Pv0 2 ), a
dioxidului de carbon (PvC02 ) şi pH-ul din sângele venos. În mod optim aceste
rezultate ar trebui corelate cu rezultatele gazorŢletriei arteriale. Un gradient
crescut între PaC02 şi PvC02 indică alterarea perfuziei tisulare. Probele de sânge
venos vor fi recoltate, preferabil, dintr-o venă centrală.
• Concentraţia hemoglobinei: Evaluează capacitatea sângelui de a transporta
oxigenul; în sânge, cea mai mare parte a oxigenului este legată la
hemoglobină. Sa02 măsoară saturaţia în oxigen a hemoglobinei.
• Saturaţia venoasă centrală În oxigen: Reflectă echilibrul dintre aportul (din
gazometria arterială) şi consumul tisular de oxigen. Măsoară rezerva de oxigen
prin cuantificarea saturaţiei sângelui venos (Sv0 2 ) imediat înainte de hematoză.
• lactat arterial: Creşte în acidoza metabolică asociată cu hipoxia tisulară,
metabolismul anaerob (în şoc) şi hiperglicemia de stres.
• Monitorizarea presiunii venoase centrale (PVC): Măsoară presarcina
ventriculară dreaptă, element util în stabilirea terapiei de resuscitare volemică şi
· vasoactivă. Creşterea presiunii indic~ reducerea contractilităţii miocardice sau
compresia miocardului (de exemplu, în pneumotoraxul în tensiune şi în
tamponada cardiacă). Alte cauze de creştere a PVC ·sunt: aplicarea unei PEEP
[positive end-expiratory pressure (presiune pozitivă la sfârşitul expirului)J
excesive în ventilaţia mecanică, hipertensiunea pulmonară severă şi embolia
pulmonară masivă .
. • Monitorizarea invazivă a presiunii arteriale: Monitorizarea continuă a presiunii
arteriale sistemice. Analiza undelor poate indica apariţia pulsului paradoxal,·
care poate indica prezenţa unei posibile tamponade cardiace.
• Radiografie toracică: Poate identifica prezenţa obstrucţiei căilor aeriene
superioare şi inferioare, bolile pulmonare, revărsatul pleural, pneumotoraxul,
hemotoraxul, barotrauma cauzată de ventilaţia mecanică, edemul pulmonar
interstiţial, cardiomegalia, revărsatul pericardic dar şi poziţia sondei endotraheale.
• ECG În 12 derivaţii: Evaluează ritmul şi frecvenţa cardiacă, prezenţa aritmiîlor,
tulburările de conducere electrică, ischemia şi infarctul'mîocardic, pericardita.
- -·····- ·'"· \,\1
a Ecografie cardiacă: Ecocardiografia evaluează diametrele cavităţilor atriale şi
ventriculare, grosimea pereţilor, cinetica murală, structura şi funcţionalitatea
aparatului valvular, prezenţa anomaliilor congenitale şi a formaţiunilor
·patologice, spaţiul şi lichidul pericardic.
a Debitul expirator maxim de vârf [PEFR (peak expiratory flow rate)]: Măsoară
debitul maximal în timpul unui expir forţat; este diminuat în bolile pulmonare
obstructive, de exemplu în astm.

Alterarea hematozei, cauzată de disfuncţii alveolare sau de bolile căilor aeriene, poatE
afecta oxigenarea, ventilaţia sau ambele, cauzând probleme respiratorii. Tulburării
respiratorii pot provoca insuficienţă respiratorie şistop cardiac. Recunoaşterea precoct
şi tratamentul agresiv al problemelor respiratorii sunt esenţiale pentru prevenire~
acestei succesiuni de evenimente.

Hipoxemia
Hipoxemia reprezintă scăderea conţinutului de oxigen în sângele arterial, manifestaL
prin scăderea valorilor Pa0 2 şi Sa02 , care sugerează oxigenare deficitară. Hipoxemia
provoacă hipoxie tisulară. Mecanismele compensatorii declanşate cu scopul diminuăr
hipoxiei tisulare includ: creşterea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii (hiperventilaţiaJ
şi ţahicardia care produce o creştere a DC.
B ·Semnele de hipoxie tisulară includ:
• Tahicardie (mecanism compensator precoce)
8 Tahipnee
• Bătăi ale aripilor nasului
B Agitaţie, stare de nelinişte, iritabilitate, anxietate
a Paloare ·
a Tiraj intercostal
a Alterarea stării de conştienţă, bradipnee, bradicardie (semne tardive)
a Hipoxemia este cauzată de: ·
• Hipoventilaţia alveolară. Aceasta poate fi cauzată de infecţii ale SNC, leziuni
cerebrale traumatice, hipotonia muşchilor respiratori din bolile neuromusculan
supradozele de medicamente şi apnee. Hipoventilaţia alveolară determină
instalarea hipercarbiei cu scăderea oxigenului alveolar şi apariţia hipoxemiei.
• Conduită: Administraţi oxigen suplimentar şi trataţi problema medicală
cauzatoare pentru restabilirea ventilaţiei normale.
• Tulburările de difuziune. Acestea pot fi cauzate de edemul pulmonar, pneumonic
interstiţială şi proteinoza alveolară. Tulburarea difuziunii oxigenului provoacă
hipoxemie, iar tulburarea difuziunii dioxidului de carbon determină hipercarbie.
• Conduită: Administraţi oxigen supli·mentar prin CPAP [continuous positive
airway pressure (ventilaţje,ou presiune pozitivă continuă în căile respiratorii)]

96
„-~---·- -~--------~~ --:----'
. ·- - --~-~- --·-- -·-- --~------------- ~--~- - ------ -~~...J

97
şi asiguraţi protezarea respiratorie avansată şi ventilaţia cu PEEP [Positive
End-Expiratory Pressure (presiune pozitivă la sfârşitul expirului)].
• Dezechilibrul ventilaţie-perfuzie (V/Q). Poate apărea în astm, bronşiolită,
pneumonie, atelectazie, SORA, obstrucţia căilor aeriene cu un corp străin.
· Sângele circulă prin segmente pulmonare slab ventilate, şi astfel se instalează
hipoxemia şi, uneori, hipercarbia.
• Conduită: Suport ventilator, c~eşterea presiunii medii din căile aeriene prin
protezarea avansată a căilor respiratorii, administrare suplimentară de oxigen
şi asigurarea presiunii pozitive la sfârşitul expirului (PEEP).
• Şuntul dreapta-stânga. Poate fi cauzat de bolile congenitale cianogene ale
cordului, de şuntul vascular extracardiac (anatomic), dar şi de oricare dintre
cauzele descrise la dezechilibrul V/Q. Sângele dezoxigenat este şuntat direct din
cordul drept în cel stâng, sau din artera pulmonară în aortă, amestecându-se cu
sângele oxigenat, ceea ce determină scăderea concentraţiei în oxigen a
sângelui arterial şi apariţia hipoxemiei.
_• Conduită: Corectaţi defectul. Administrarea de oxigen, deşi recomandată, nu
oferă beneficii terapeutice adecvate situaţiei. ·
li P02 atmosferică scăzută. Este întâlnită în condiţii de altitudine înaltă cu presiuni
barometrice scăzute, iar efectul său direct este apariţia hipoxemiei.
• Conduită: Adm•nistraţi oxigen suplimentar. Transportaţi pacientul la o
altitudine mai joasă (dacă este cazul).·

Hipercarbia
Hipercarbia reprezintă creşterea PaC0 2 ca rezultat al unei ventilaţii ·inadecvate
(eliminarea scăzută a dioxidului de carbon), provocând instalarea acidozei respiratorii.
• Cauze: boli pulmonare, boli ale căilor aeriene, hipotonia musculaturii respiratorii,
scăderea efortului respirator sau a stimulului ventilator secundar supradoze! de
medicamente şi bolilor SNC.
• Semnele şi simptomele suferinţei respiratorii pot include tahipnee, agitaţie,
anxietate, frecvenţă respiratorie anormală, bătăi ale aripilor nazale, tiraj intercostal,
efort respirator diminuat şi alterarea stării de conştienţă. ·
• Tulburările de ventilaţie pot surveni şi în condiţiile unei oxigenări adecvate (în
absenţa hipoxemiei).

Detresa respiratorie
Detresa respiratorie poate varia între forme uşoare şi severe. Detresa respiratorie poate
degenera în insuficienţă respiratorie.
• Tablou clinic
B Tahipnee, tahicardie, bătăi ale aripilor nazale, tiraj intercostal
• Paloare, tegumente reci , .
• Hipoventilaţie, bradipnee, zgomote respiratorii anormale
• Alterarea st~rii de conştienţă
••••• - - - . : - _ ..<. ------------=--~,

Insuficienţa respiratorie
Cauzele insuficienţei respiratorii sunt oxigenarea sau ventilarea inadecvată, iar uneo1
insuficienţa respiratorie poate apărea şi fără a fi precedată de detresă respiratorie
Pentru a preveni instalarea stopului cardiac în insuficienţa respiratorie este necesar!
intervenţia medicală rapidă şi agresivă.
• Tablou clinic:
• Tahipnee iniţială importantă, cu efort respirator crescut şi tahicardie
• Bradipnee, cu scăderea efortul.ui respirator şi bradicardie
•Cianoză
B Alterarea stării de conştienţă
B Letargie, stupor, comă, apnee
• Indiciu clinic: Semnele de insuficienţă respiratorie imînentă includ: tahipnee<
bătăile aripilor nazale, tirajul intercostal şi sternal, geamătul expirator şi balansL
toraco-abdom i na I.

Etiologia problemelor respiratorii fi conduita terapeutică


Recunoaşterea rapidă a problemelor respiratorii la sugari şi copii şi intervenţia adecvaf"
şi agresivă sunt esenţiale pentru susţinerea· şi res.tabilirea oxigenării şi ventilări
prevenind astfel instalarea stopului cardiac.
• Efectuaţi o evaluare rapidă şi ţintită pentru identificarea tipului şi severităţii
· problemei respiratorii.
• Iniţiaţi manevrele necesare susţinerii şi menţinerii oxigenării şi ventilării.
• Căi aeriene
· • Efectuaţi manevra de hiperextensie cervicală şi
ridicare a mandibulei, sau
realizaţi subluxaţia mandibulară fără
hiperextensia cervicală atunci când
există posibilitatea unui traumatism vertebral cervical.
• Eliberaţi căile aeriene, dacă este necesar: prin aspirare şi extragerea corpilor
străini vizibili.
• Asiguraţi protezarea orofaringiană sau nazofaringiană pentru a menţine căile
aeriene libere.
li Respiraţie
• Măsuraţi Sa0 2 şi administraţi
0 2 suplimentar.
• Administraţi agenţi farmacologici inhalatori, dacă este cazul (utilizând
inhalatoare sau nebulizatoare).
• Dacă este necesar, asiguraţi ventilaţia folosind balonul cu mască.
• Efectuaţi protezarea avansată a căilor aeriene (mască laringiană, intubaţie ET)
dacă este necesar.· ·
• Circulaţie
• Monitorizaţi frecvenţa cardiacă, ritmul cardiac şi TA.
• Stabiliţi o cale de abord venos.
• Dacă este necesar, efectuaţi compresii toracice.
• Identificaţi
etiologia problemei respiratorii şi iniţiaţi manevre specifice pentru
corectarea acesteia.

Obstrucţia căilor aeriene superioare''


Obstrucţia căilor aeriene superiOare variază de la uşoară până' T~f's'eve'ră ~I poate
interesa nasul, faringele sau laringele. Cauzele includ:

98
99
li Obstrucţia cu un corp străin
li Edemul căilor aeriene cauzat de anafilaxie, hipertrofie tonsilară, erup sau epiglotită.
li Efectul de masă creat de o turnară sau un abces.
li Secreţiile vâscoase
li Anomaliile congenitale de căi aeriene superioare
li Traumatismele căilor aeriene provocate de manevra de intubaţie
li Tablou clinic:
B Tahipnee, creşterea efortului respirator
li Răguşeală, tuse lătrătoare, stridor
li Diminuarea murmurului vezicular, expansiune toracică neadecvată
li Conduită:
li Poziţionare adecvată a capului pentru menţinerea c'ăilor aeriene libere, sau plasarea
pacientului într-o poziţie confortabilă pentru a facilita respiraţia
li Extragerea oricărui corp străin vizibil în căile aeriene
B Aspirarea secreţiilor din nas şi cavitatea bucală
• Administrarea soluţie'i nebulizate de adrenalină; administrare de corticosteroizi IV,
IM, PO sau Inhalator ·
• Administrarea medicaţiei care reduce inflamaţia şi edemul căilor aeriene
• Aplicarea disp~zitivelor de susţinere a căilor aeriene sau pr?tezarea avansată a
acestora
• Controlul agitaţiei şi anxietăţii
B Protezarea chirurgicală a căilor aeriene (traheostomie, cricotiroidotomie)
B Tratamentul obstrucţiei căilor aeriene cu corpi străini (vezi Tab 2: RCP) poate include:
• În obstrucţia parţială cu păstrarea capacităţii de tuse: încurajaţi copilul să tuşească
• În obstrucţia completă a căilor aeriene la un pacient conştient, dar incapabil să
tuşească, cu absenţa zgomotelor respiratorii şi a respiraţiei:'
• Sugar< 12 luni: 5 lovituri interscapulare urmate de 5 constricţii toracice
• Copil~ 1 an: constricţii abdominale
• Obstrucţia completă a căilor aeriene la pacientul inconştient: începeţi manevrele
RCP
li Tratamentul anafilaxiei poate include:
. • Adrenalină IM la fiecare 10-15 min după cum va .fi indicat
• Albuterol MOI {rhetered-dose inhaler [inhalator cu doză măsurată]} sau nebulizat
pentru wheezing şi bronhospasm ·
li Dacă există edem persistent al căilor aeriene, pregătiţi-vă de intubaţie
li Administraţi IV difenhidramină şi inhibitori H2 ·
li Corticosteroizi IV
• Corectaţi hipotensiunea:
• 20 ml/kg bolus IV de soluţie salină izotonă sau Ringer lactat; repetaţi la nevoi·e
• Poziţie Trendelenburg
• Perfuzie IV cu adrenalină dacă este cazul
• Tratamentul pacienţilor cu erup moderat-sever poate include:
8 Post alimentar
B Oxigen umidificat /
• Nebulizare cu_ adrenalină .·
• Dexametazonă
.......,.... -, ·•·' Heliox (amestec de heliu cu oxigen) în cazurile grave
a Monitorizare atentă pentru identificarea promptă a ameliorării sau deteriorării clinicL.
• Tratamentul pacienţilor cu erup în iminenţă de insuficienţă respiratorie:
a Administrare de oxigen în concentraţie mare prin mască cu rezervor fără inhalare
• Ventilaţie pe balon cu mască,. dacă este necesar
• Oexametazonă IV sau IM
• Intubaţie ET cu o sondă mai mică decât mărimea estimată pentru copil
• Protezare chirurgicală a căilor aeriene, dacă este necesar

Obstrucţia căilor aeriene inferioare


Reprezintă obstrucţia traheii inferior de laringe:· a bronhiilor, bronşiolelor sau ambelor.
Cauzele includ astmul şi bronşiolita.
III Tablou clinic:
• Tahipnee, wheezing, tuse
• Efort respirator crescut, expir prelungit
III Tratamentul include susţinerea oxigenării şi ventilării
III Tratamentul bronşiolitei poate include:
• Aspirarea secreţiilor atunci când este necesar
• Administrarea de oxigen suplimentar, dacă este cazul
• Nebulizare.de adrenalină sau albuterol, dacă este nevoie.
III Tratamentul astmului poate include:
• Cazurile uşoare până la moderate
• Oxigen umidificat în concentraţie mare
• Albuterol MOI sau nebulizat
• Corticosteroizi PO
• Cazurile moderate. - severe:
• Oxigen umidificat în concentraţie mare
• Albuterol MOI cu spaţiator sau nebulizator; poate fi necesară nebulizarea continu~.
• Nebulizare cu ipratropium
• Corticoterapie PO sau IV
• Sulfat de magneziu IV în bolus lent (15-30 min), dacă este necesar
• Gazometrie. arterială, radiografie pulmonară, dacă este necesar
• Iminenţa de insuficienţă respiratorie:
• Administrare de oxigen umidificat în concentraţie mare prin mască cu rezervor
fără inhalare
• Nebulizare continuă cu albuterol
• Corticoterapie IV
• Dacă este necesar, se va administra terbutalină SC sau în perfuzie IV continuă; sa1
adrenalină SC sau IM
• La pacienţii conştienţi şi cooperanţi se poate iniţia ventilaţia BiPAP non-invazivă
• Intubaţie ET, dacă există indicaţii

Boala pulmonară
Boala pulmonară interesează în mod caracteristic căile aeriene mici şi alveolele. Compromit
oxigenarea şi, posibil, ventilarea; reduce complianţa pulmonară şi poate cauza a·pariţia
infiltratelor pulmonare. Cauzele pot include: pneumonia, edemul pulmonar, contuzi
pulmonară, reacţiile alergice, bolile infiltrative, vasculitele şi leziunile pulmonare. cauzate d_
toxine. .

100
101
III Tablou clinic
III Tahipnee, creşterea efortului respirator, tahicardie
III Raluri pulmonare, geamăt expirator, diminuarea murmurului vezicular
Jll Hipoxemie
III Conduită
III Pneumonia infecţioasă:
• Teste diagnostice: gazometrie arterială, radiografie toracică, HLG, examen de
spută, hemoculturi, studii virologice
• Tratament antibiotic
• Albuterol MDI sau nebulizat pentru tratamentul wheezing-ului
• CPAP sau ventilaţie non-invazivă, dacă există indicaţii
• Intubaţie ET şi ventilaţie mecanică, dacă există indicaţii
• Controlul febrei
• Măsuri de susţinere pentru reducerea efortului respirator
III Pneumonitele chimice: ·
• Bronhodilatator nebulizat pentru tratamentul wheezing-ului
• CPAP sau ventilaţie non-inva~ivă, dacă există indicaţii
• Consult şi tratament de specialitate, dacă există indicaţii
• Pneumonia de aspiraţie:
• CPAP sau ventilaţie non-invazivă
• Intubaţie ET şi ventilaţie mecanică
• Tratament antibiotic la pacienţii febrili şi cu infiltrate pe radiografia pulmonară
• Edemul pulmonar cardiogen:
• Ventilaţie non-invazivă
• Intubaţie ET şi ventilaţie mecanică
• Diuretice
• Suport inotrop pozitiv IV
• Controlul febrei
• Măsuri medicale generale pentru reducerea efortului respirator
• Edemul pulmonar non~cardiogen - SDRA:
• Teste diagnostice: gazometrie arterială, radiografie pulmonară, gazometrie
venoasă centrală, HLG
• Ventilaţie non-1nvazivă
• Intubaţie ET şi ventilaţie mecanică cu PEEP şi volume tidal mici
• Corectarea hipoxemiei în condiţii' de hipercarbie permisivă
Tulburări de reglare a respiraţiei
" Se caracterizează prin anomalii ale frecvenţei respiratorii, ale efortului respirator sau
, ambelor, care conduc la tulburări ale ciclului respirator. Cauzele pot include: afecţiuni
neurologice (infecţii SNC, traumatisme cranio-cerebrale, convulsii, tumori cerebrale,
hidrocefalia), supradozele de narcotice, bolile neuromusculare.
J11 Tablou clinic
• Ritm respirator neregulat, în care tahipneea alternează cu bradipneea
• Efort respirator neregulat; respiraţii superficiale
• Hipoxemie, hipercarbie
• Apnee centrală (absenţa respiraţiilor sau a efortului respirator)
III Conduită
• Hipertensiunea intracraniană:
• Stabilizarea coloanei cervicale dacă se suspectează un traumatism
• Menţinerea căilor aeriene libere şi a unei ventilări şi oxigenări adecvate
• Dacă există semne de hipoperfuzie, se administrează un bolus IV de 20 mUkgl
soluţie salină izotonă sau Ringer lactat I
• Tratarea presiunii intracraniene crescute cu soluţii saline hipertone sau agenţi
osmotic activi l
• Controlul agitaţiei şi durerii I
• Evitarea hipertermiei
• Consult neurochirurgical
li Intoxicaţii sau supradozaje medicamentoase:
• Contactaţi centrul de control al intoxicaţiilor
• Administraţi antidotul corespunzator conform indicaţiilor
• Asiguraţi aspirarea căilor aeriene dacă există vărsături .
• Teste diagnostice: gazometrie arterială, teste toxicologice de identificare a (.
drogurilor, evaluare completă a profiluluLmetabolic, ECG, osmolalitate serică '
li Boli neuromusculare:
• Trataţi boara
• Menţineţi căile aeriene libere, asiguraţi oxigenarea şi ventilarea
• Asiguraţi aspirarea secreţiilor, dacă este necesar
• Ventilaţie non-invazivă CPAP sau BiPAP
• Intubaţie ET şi ventilaţie mecanică, dacă este necesar

Şocul
-
reorezintă

acel status fiziooatoloaic în care aportul de oxiaen si nutrienti este
" ~ ~· 1-i' r I

insuficient pentru a asigura neceşarul metabolic celular:. Şocul poate apărea în condiţiilq
unor valori scăzute ale TA, debitului cardiac şi. :perfuziei tisulare, dar şi atunci când.
acestea sunt în limite normale. Perfuzia tisulară deficitară determină instalarea hipoxiei
tisulare şi a rnetabolismului anaerob, cauzând o creştere a producţiei de acid lactic şf
apariţia consecutivă a acidozei metabolice, urmată de suferinţă celulară şi organică.
Şocul trebuie i_dentificat şi tratat prompt pentru a prev_eni instalarea insuficienţe·}
cardiopulmonare şi a stopului cardiorespirator. . .

• Şocul compensat: TA este normală. Perfuzia cerebrală şi cardiacă este adecvată,J


dar perfuzia periferică este deficitară. Mecanismele· compensatorii pot include: L
creşterea frecvenţei cardiace, a contractilitaţii- miocardice, vasoconstricţia periferică
venoasă şi arterială. De asemenea creşte volumul bătaie, presarcina, postsarcina şif
debitul· cardiac. : ·.
• Tablou clinic: Tahicardie, pulsuri periferice filiforme, scăderea presiunii
pulsului, tegumente reci şi palide, diaforeză, tegumente marmorate, scăderea l
diurezei, scăderea perfuziei splanhnice, cauzând probabil greaţă, vomă şi ·'
ileus.
102 L
103
• Şocul hipotensiv: Eşec al mecanismelor compensatorii, urmat de prăbuşirea
tensiunii arteriale, accentuarea hipoxiei tisulare şi deteriorare clinică progresivă.
• Tablou clinic: Alterarea stării de conştienţă, hipotensiune, apariţia semnelor şi
simptomelor de disfuncţie multiplă de organ.

l...
Există patru categorii de şoc: şocul hipovolemic, şocul distributiv, şocul cardiogen şi
1
şocul obstructiv.

Şocul hipovolemic
Şocul hipovolemic este cea mai frecventă cauză de şoc la copii. Pierderile volemice scad
presarcina, determinând scăderea volumului bătaie şi a debitului cardiac, urmate de
scăderea TA şi a perfuziei tisulare. Cauzele includ:
• Diareea.,(cea mai frecventă cauză de şoc la copii)
• V.ărsăturHe
• Hemoragia internă sau externă
• Arsurile pe suprafeţe mari
• Deshidratarea severă
• Diureza ·osmotică (de exemplu în cetoacidoza diabetică}
• Pierderile în spaţiul III: migrarea fluidelor în spaţiul interstiţial
• Tablou clinic:
• Tahipnee cu alcaloză respiratorie, compensând acidoza metabolică; respiraţia
este normală, fără dificultăţi sau efort respirator
• Tahicardie, puls periferic slab perceptibil sau absent, scăderea presiunii
pulsului, reumplere capilară întârziată, hipotensiune
• Tegumente reci, palide, teroase, cianotice, marmorate şi diaforetice, în special
la nivelul, extremităţilor
• Modificăiri ale stării de conştienţă
• Oligurie ::i
• Tratamentdl şocului hipovolemic non-hemoragic:
• Identificaţi şi trataţi su"rsa pierderilor volemice
• Pentru a înlocui pierderile volemice, administraţi perfuzii cu soluţii cristaloide
izotone în bolusuri de 20 ml/kg
• Compensaţi pierderile volemice curente
• Administraţi soluţii coloide de tipul albuminei la pacienţii cu migrare interstiţială
masivă a fluidelor (în spaţiul III) sau la cei cu deficit de albumină
• Tratamentul şocului hipovolemic hemoragic: .
• Identificaţi şi trataţi sursa hemoragiei
• Efectuaţi o estimare procentuală a pierderilor sanguine totale
• Administraţi perfuzii cu .soluţii cristaloide izotone în bolusuri de 20 ml/kg după
formula: 3 ml soluţie cristaloidă pentru fiecare ml. de sânge pierdut
• În cazurile de hipotensiune refractară, după administrarea a 3 bolusuri de
soluţie cristaloidă se va lua în calcul administrarea produselor sanguine
(bolusuri de 1Oml/kg masă eritrocitară încălzită).
,- .
!
Investigaţii diagnostice recomandate pentru şocul hipovolemic: HLG cu formul!
leucocitară, grup sanguin şi Rh, gazometrie arterială, teste metabolice de bază, lactai_
1
seric sau plasmatic, studii imagistice.
.• Indiciu clinic: Şocul poate provoca acidoză metabolică lactică, însoţită de tahipnee c~
alcaloză respiratorie, care constituie un mecanism compensator de restabilire a pH-uluf
sanguin. Tratamentul principal în şocul hipovolemic este resuscitarea volemică pentr~
ameliorarea perfuzieL Administrarea bicarbonatului de sodiu este recomandată doar î?
acidoza provocată de pierderile de bicarbonat în bolile gastrointestinale sau renale. i
Şocul distributiv
Şocul distributiv este cauzat de tulburările de distribuţie a volumului sanguin, ct.
determină perfuzie deficitară celulară si tisulară. În unele ţesuturi perfuzia va fi excesivă,
în timp ce în altele, în special din teritoriul splanhnic, va exista hipoperfuzie, creând,
premise pentru apariţia acidozei lactice. Presareina şi contractilitatea miocardului pot t)
no!male sau alterate. Valoarea postsarcinii poate varia. DC poate fi normal, crescut sat!'
scazut. · · ,
li Şocul cald: Această fază precoce se manifestă prin rezistenţă vasculară sistemică
(RVS) scăzută (ca rezultat al vasodilataţiei), hipotensiune, creşterea presiunii
pulsului, creşterea perfuziei cutanate, extremităţi calde cu puls periferic amplu şi
timp de reumplere capilară scurt. ·
li Şocul rece: Această fază tardivă a şocului se caracterizează prin creşterea rezistenţei I
vasculare sistemice dată de vasoconstricţie, hipotensiune, scăderea presiunii
1

pulsului, reducerea perfuziei tisulare, extremităţi reci, puls periferic greu decelabil
sau filiform, creşterea timpului de reumplere capilară.
Tipurile de şoc distributiv-pot include: şocul septic, anafilactic şi neurogen.
I
Şocul septic !
ln şocul septic, agenţii infecţioşi determină inflamaţie sistemică; iniţiind o cascadă de
reacţii fiziologice. Aceste reacţii includ elibei"'area .mediatorilor .inflamaţiei (citokine) car~·
produc vasodilataţie, creşterea permeabilitaţii capilare, apariţia microtrombozetol
vasculare caFe-vor determina- instalarea CID (coagulopatie intravascular~ diseminată~
disfuncţie miocardică şi scăderea DC. Perfuzia tisulară este insuficientă. ln plus, poat
9
apărea insuficienţa suprarenaliană relativă sau absolută, contribuind astfel la scăderea·
RVS. I
li Tablou clinic: I
li Semnele şi simptomele „şocului cald" ~numerate mai sus
li Semnele şi simptomele „şocului rece" enumerate mai sus I
I
li Alterarea stării de conştienţă '-
li Poate asocia febră şi leucocitoză I
li Conduită: 1·
1. Evaluaţi reactivitatea pacientului.
2. Efectuaţi evaluarea iniţială ABCDE.
3. Asiguraţi oxigenarea şi ventilarea. L
4. Monitorizaţi funcţiile vitale, inclusiv saturaţia în oxigen ..
5. Asiguraţi accesul IV/10 şi conectarea pacientului la un monitor-defibrilator.
6. Recoltaţi probe de sânge pentru hemoculturi, gazometrie arterială sau
L
venoasă, HLG, glicemie, dozare de calciu ionic şi acid lactic.

104 L
l

105
7. În prima oră:
• Trataţi şocul prin administrarea bolusuri IV repetate de soluţii cristaloide în funcţie
de necesitate. Întrerupeţi administrarea fluidelor dacă pacientul dezvoltă semne de
detresă respiratorie, raluri crepitante pulmonare sau hepatomegalie.
li Corectaţi hipocalcemia şi hipoglicemia.
li Administraţi imediat prima doză de antibiotic.
li Stabiliţi o cale vasculară suplimentară de acces, dacă este necesară administrarea
medicaţiei vasoactive.
8. Evaluaţi răspunsul la tratamentul de repleţie volemică. Dacă parametrii
hemodinamici şi perfuzia tisulară sunt restabilite, asiguraţi transferul pacientului în
unitatea de terapie intensivă. Identificaţi şi trataţi cauzele de sepsis. La pacienţii cu
instabilitate hemodinamică şi hipoperfuzie tisulară:
li Stabiliţi o cale arterială de acces pentru măsurarea invazivă directă a TA.
li Iniţiaţi terapia vasoactivă IV.
• La pacientul normotensiv cu semne de hipoperfuzie tisulară administraţi
dopa mină.
• La pacientul cu hipotensiune şi vasodilataţie (şoc cald) administraţi
noradrenalină.
• La pacientul cu hipotensiune şi vasoconstricţie (şoc rece) administraţi adrenalină.
· • Obţineţi o cale venoasă centrală de acces pentru monitorizarea saturaţiei în oxigen·
· a sângelui venos central.
• Valoarea optimă a saturaţiei în oxigen a sângelui venos central (Scv02 ) este
>70%.
• Optimizaţi saturaţia în oxigen a sângelui arterial (Sa0 2 ).
• La valori ale Scv0 2 > 70o/o însoţite de hipotensiune (şoc cald), administraţi
bolusuri suplimentare de fluide şi luaţi în considerare administrarea de
noradrenalină. Dacă este necesar, tratamentul poate fi suplimentat cu
vasopresină.
• La valq[i ale Scv02 < 70% însoţite de TA normală şi senine de hipoperfuzie .
tisulară'~ asiguraţi administrarea produselor de sânge pentru menţinerea valorii
hemog:fobinei > 10 g/dL, administraţi bolusuri suplimentare de fluide şi luaţi în
considerare administrarea de dobutamină, milrinonă sau nitroprusiat.
• La valori ale Scv0 2 < 70% însoţite de hipotensiune şi semne de hipoperfuzie
tisulară (şoc rece), asiguraţi administrarea produselor de sânge pentru
menţinerea valorii hemoglobinei> 10 g/dl, administraţi bolusuri suplimentare
de fluide şi luaţi în considerare administrarea de adrenalină sau dobutamină
plus noradrenalină.
• Titraţi medicaţia pentru a normaliza TA şi a restabili perfuzia. .
9. Pacienţii cu şoc refractar la repleţia volemică şi a căror perfuzie este dependentă de
dopamină sau noradrenalină prezintă un risc sporit de a dezvolta insuficienţă
suprarenaliană.
• Măsuraţi nivelul bazal de cortizol
li Luaţi în considerare efectuarea testului de stimulare cu ACTH dacă există
incertitudine privind indicaţia de iniţiere a corticoterapiei.
li Administraţi un bolus IV de hidrocortizon 2 mg/kg (maxim 100 mg) atunci când
este suspectată insuficienţa suprarenaliană.
Şocul anafilactic
Şocul anafilactic reprezintă o reacţie severă declanşată de prezenţa unui alergen capabi~
să provoace o reacţie alergică multisistemică acută. Şocul anafilactic determină/
vasodilataţie arterială şi venoasă, creşterea permeabilităţii capilare şi vasoconstricţie·
·pulmonară, ceea ce conduce· la creşterea postsarcinii ventriculului drept, scădere~!
fluxului vascular pulmonar, scăderea presarcinii ventriculare stângi şi reducerea DC. I
• Tablou clinic:
• Hiperkinezie, anxietate, agitaţie
• Tahicardie
• Hipotensiune provocată de vasodilataţie (hipovolemie relativă), scăderea DC şi
migrare volemică extracapilară (hipovolemie absolută)
• Urticarie
• Detresă respiratorie, wheezing, stridor !f

• Greaţă, vărsături ~
j

• Angioedem
• Obstrucţie parţială sau. completă a căilor aeriene superioare
• Tratament
• Anticipaţi instalarea angioedemului, luaţi măsuri de asistare a ventilaţiei
• Adm jnistraţi arfr'en~lin~ 1·1onn ll\JI ca11 fnlnciti 11n """'"""""'''J"'
. . fli \; I """' 1" ..... l l J I ....
~·•tnini~ctnr
••I ...,•.,.,„_,
o n1 mg/ltn
l•I"' /''::;7•
"""' '"-''"""''-'')"' -• • f'-° 1 ii 11

Administrarea poate fi repetată în 10-15 min, dacă este necesar.


• Administraţi soluţii cristaloide izotone IV pentru corectarea hipotensiunii
• Administraţi periuzie IV cu adrenalină, dacă este necesar
• Administraţi albuterol MOI sau nebulizat pentru tratarea bronhospasmului
• Administraţi difenhidramină (un blocant H1 ). Acesta poate fi mai eficient dacă
este administrat în asociere cu un blocant H2 (de ex. famotidină).
• Administraţi corticoteroizi
Şocul neurogen
Şocul neuroQen reprezintă abolirea brusc~ instalată a irervaţiei sinîpatice la nivel~ll
musculaturii netede vasculare, urmată de vasodilataţie· şi .hipotensiune excesivă. lnl
aceste condiţii, frecvenţa cardiacă nu poate creşte pentru a.compensa hipotensiunea.
Cauzele sunt reprez~ntate de leziunile medulare cervicale sau t9racaie înalte. I
• Tablou clinic:
• Hipotensiune
• Creşterea amplitudinii presiunii pulsului, cu scăderea presiunii diastolice
• Frecvenţă cardiacă normală sau bradicardie
l
• Tratament:
• Plasaţi pacientul în decubit dorsal sau în poziţie Trendelenburg pentru a creşte
întoarcerea venoasă
• '.ot fi. adb~I indistrate pehr:uzii cu ~oluţii cristaloidet!zdotone: edf~ ctul _PO~te fid
1
f
mses1za 1, eoarece 1potens1unea este cauza a e vaso 1ataţ1e şi nu e 1.
pierderile volemice
III Administraţi vasopresoare intravenos: noradrenalină sau adrenalină I
• Controlaţi temperatura ambiantă: răcire sau încălzire, în funcţie de necesitate. l ,

Şocul '?ardiogen . . . .~ V _ • • }

Şocul card1ogen este provocat de d1sfuncţ1a m1ocard1ca cu scaderea deb1tulu1 cardiac·


şi a perfuziei tisulare. Cauzele sunt re~~;tate de anomalii cardiace congenitalel
. .. -. ·~· . ~ ':".," __--,:-· -- "":-··. :' :. :. .- . - .
·----------.-----~

107
cardiomiopatii, miocardită, aritmii, supradozaj sau intoxicaţii medicamentoase, contuzie
sau traumatism miocardic, sepsis.
a Tablou clinic:
a Tahipnee
a ·Tahicardie
a Creşterea efortului respirator
a Raluri crepitante pulmonare, edem pulmonar
a TA normală sau scăzută
a Puls periferic filiform sau absent
a Creşterea timpului de reumplere capilară
a Tegumente reci, diaforetice şi marmorate
·•Oligurie
• Turgescenţa venelor jugulare
• Hepatomegalie, ascită
a Edeme periferice
a Tratament:
a ·Administraţi cu atenţie fluide perfuzabile: 5-10 ml/kg IV în decurs de 10-20 min,
urmărind apariţia semnelor de ameliorare. Excesul volemic poate provoca
edem pulmonar, hipoxemie, detresă respiratorie, turgescenţa venelor jugulare,
hepatomegalie şi cardiomegalie.
a Administraţi oxigen şi susţineţi ventilaţia.
• Efectuaţi investigaţii diagnostice: HLG, gazometrie arterială, enzime cardiace,
teste ale funcţiei tiroidiene, nivelul plasmatic de acid lactic, ECG, radiografie
pulmonară şi ecocardiografie.
III Realizaţi cateterism venos central şi al arterei pulmonare pentru monitorizarea
presarcinii, postsarcinii şi a contractilităţii cardiace.
III La pacienţii ·normotensivi administraţi medicamente diuretice şi vasodilatatoare.
III La pacienţi în şoc, tratamentul poate include administrare de agenţi
vasodilatatqri (cu prudenţă), agenţi inotropi la nevoie, şi inhibitori de
fosfodie'sterază cu efecte atât vasodilatatoare cât şi inotrop..;pozitive de tipul
milrinon.ei.
III Reduceţi efortul metabolic asjgurând suport ventilator, terapie antipiretic;ă (dacă
este necesară), analgo-sedare (dacă este indicată), iar atunci când este ·indicat şi
disponibil se poate asigura suportul circulator mecanic utilizând circulaţia
extracorporală [ECLS (Extracorporeal Life Support)], suportul circulator al inimii
stângi [VAD (Ventricular Assist Device)] sau oxigenarea membranară
extracorporală [ECMO (Extracorporeal Membrane· Oxygenation)J.

Şocul obstructiv
ln şocul obstructiv DC este alterat deoarece există un obstacol în calea fluxului sanguin.
Reducerea semnificativă a DC poate cauza hipotensiune şi şoc. Şocul obstructiv poate
fi cauzat de tamponada pericardică (cardiacă) şi de pneumotoraxul în tensiune.
Tamponada pericardică (cardiacă)
Tarnponada pericardică (cardiacă) este cauzată de acumularea excesivă de lichid, sânge
sau aer în sacul pericardic. Presiunea externă din jurul cordului împiedică umplerea
ventriculară, reducând volumul bătaie şi DC. Cauzele de apariţie a tamponadei includ
traumatismele penetrante, chirurgia cardiacă, infecţiile, afecţiunile inflamatorii!
I
hiperleucocitoza, tumorile şi -neoplaziile.
Tablou clinic:
• Tahipnee; creşterea efortului respirator
• Tahicardie
• Puls periferic filiform
• Creşterea timpului de reumplere capilară
• Scăderea presiunii pulsului
• Zgomote cardiace asurzite
• Puls paradoxal
• Extremităţi reci, diaforetice şi marmorate
• Turgescenţa venelor jugulare
•Oligurie
• Alterarea stării de conştienţă
III Tratament:
B Creşteţi volumul circulant sanguin prin administrare de fluide IV ca măsură de
temporizare până când drenajul pericardic poate fi efectuat.
III Efectuaţi pericardocenteză ghidată ecografic sau radioscopic (fluoroscopie) ~
!

·Pneumotoraxul în tensiune ·1
În pneumotoraxul intensiune aerul pătrunde în cavitatea pleurală şi se acumuleazj
fără a avea posibilitatea de a fi eliminat. Cauzele de apariţie includ: leziunile pulmonarei
interne (de exemplu, ruperea unei bule de emfizem sau ventilaţia excesivă cu presiune
pozitivă) şi traumatismele toracice externe penetrante. Creşterea presiunii în spaţiul
pleural produce o compresie asupra ţesutului pulmonar subiacent, iar uneori, pri rl
devierea me.diastinului, cordul şi plămânul sunt împinse spre partea controlaterală ~
toracelui. .Pneumotoraxul în tensiune provoacă insuffoienţă respiratorie, reducere1
întoarcerii venoase, scăderea debitului cardiac şi apariţia hipotensiunii.
• Tablou clinic: l
III Tahipnee i.
B Creşterea efortului respirator
III Hipoxemie •
B Reducerea murmurului vezicular pe partea afectată
III Creşterea sonorităţii şi expansiunea excesivă a hemitoracelui afectat
III Devierea traheii spre partea neafectată a toracalul
III Turgescenţa venelor jugulare·
I
B Puls paradoxal
III Tahicardie iniţială, cu deterioare ulterioară în bradicardie L
III Hipotensiune I
III Extremităţi reci şi palide L
III Alterarea stării de conştienţă
• Tratament: · I
III Realizaţi imediat decomprim&rea cu ac în spaţiul 2 intercostal imediat deas~pra L
coastei 3 pe linia medioclaviculară
III Efectuaţi toracostomie cu montare de pleurostomă .

108
- --,- - . ··.•. ,.·„-- ~-: - : •. • -·. ·--_ ------- ----------=--=--=------_:::::J'"'·

109
Alge~i"tmii RPA EResusei"ta1e Pedia'l:r-ieă Avamsa'l:ă
- ~PAlS -
i
Pedia'l:1ie Ad~anced life Summ011)3
" ,., ;-;

La pacienţii pediatrici în stop respirator, stop cardiac, sau cu urgenţe cardiovasculare


se impune evaluarea rapidă şi sistematizată. Algoritmii APA stabilesc protocoale
pas-cu-pas pentru gestionarea acestor situaţii.

Tablou clinic
• Pacient pediatric
• Pacient areactiv
• Apnee sau respiraţie agonică
• Absenţa p'ufsului ·· ·
• FV sau TV.fără puls pe monitor

Tratament
1. Evaluaţi reactivitatea. Apnee sau respiraţie agonică şi absenţa pulsului.
Cereţi ajutor.
2. Iniţiaţi
RCP incepând cu compresiile toracice. Administraţi oxigen imediat ce
r.Î
este disponibil.
3. Ataşaţi DAE sau monitor-defibrilatorul manual cât mai repede posibil, fără a
întrerupe compresiile. Utilizaţi padele sau electrozi de defibrilare pediatrici
atunci când sunt disponibili şi indicaţi.
4. Dupăce defibrilatorul este conectat la pacient, întrerupeţi RCP, analizaţi
ritmul şi defjbrilaţi dacă . este recomandat.
• Dacă folosiţi un DAE şi şocul este recomandat, defibrilaţi urmând
indicaţiile vocale/vizuale ale DAE. Ataşaţi monitor-defibrilatorul cât mai
repede posibil, pentru a evalua ritmul. .
li Dacă folosiţi un· monitor-defibrilator manual, evaluaţi rit'mul. Dacă ritmul
este FV sau TV fără puls, defibrllaţi cu 2 J/kg utilizând defibrilatorul bifazic
sau monofazic.
5. Reluaţi imediat manevrele RCP începând cu compresiile toracice.
• RCP cu 2 salvatori: efectuaţi cicluri de 15 compresii urmate de 2 respiraţii.
• Efectuaţi RCP neîntreruptă timp de 2 minute.
6. În timpul RCP stabiliţi o cale de acces IV sau 10.
• Pregătiţi medicaţia vasopresoare (adrenalină)
7. Întrerupeţi RCP şi evaluaţi ritmul. Defibrilaţi dacă ritmu/ rămâne şocabil;
urmaţi indicaţiile vocale/vizuale ale DAE sau defibrilaţi cu 4 J/kg.
8. Reluaţi imediat manevrele RCP începând cu compresiile toracice. Efectuaţi
RCP neîntreruptă timp de 2 minute.
9. Administraţi adrenalină 0,01 mg/kg IV/10 (0,1 ml/kg din diluţia de 1:10.000 de
adrenalină) urmată de un bolus IV de 20 ml soluţie cristaloidă izotonă.
--···„--... „-..... .„1
PA~S .
acă, infecţiile, afecţiunile inflamatorii:

• Repetaţi la fiecare 3-5 min, după cum este cazul.


• Dacă nu există acces IV/10 şi pacientul este intubat ET, întrerupeţi ,
compresiile şi injectaţi adrenalină O, 1 mg/kg (0, 1 ml/kg din diluţia 1:1000) ;
direct pe sonda ET, urmată de un bolus ET de 5 ml soluţie salină izotonă.'
• Dup~ admi~istrar.ea me~ica.m.eAntel~r ET, ~fectua}i .câ.teva v~ntila!ii pentru. I
·. a asigura drspersra med1caţ1e1 rn catle aeriene mrcr şr o mar buna absorbţiei
în vasele pulmonare. ·
10. Realizaţi protezarea avansată (intubaţia ET} a căilor respiratorii dacă celelalte!
manevre nu reuşesc să menţină libere căile respiratorii. I
• Verificaţi corectitudinea poziţionării sondei ET fără a întrerupe RCP. ,
• După confirmarea poziţiei corecte a sondei ET, efectuaţi compresii toracic~
neîntrerupte cu o frecvenţă de 100-120/min timp de 2 min şi ventilaţi
pacientul, administrând 10 respiraţii/min cu o frecvenţă de 1 respiraţie ia
fiecare 6 sec.
11. Continuaţi manevrele RCP; verificaţi ritmul la fiecare 2 min.
12. Dacă.ritmul rămâne şocabil, defibrilaţi. Urmaţi iodicaţiile vocale/vizuale ale
DAE sau defibrilaţi cu 4 J/kg.
13. Reluaţi imediat manevrele RCP începând cu compresiile toracice. Verificaţi !
ritmul la fiecare 2 min. ~~.
14. În FV sau TV fără puls refractare la defibrilare se recomandă administrarea
medicaţiei antiaritmice: I
• Administraţi amiodaronă 5 mg/kg IV/10 sau lidocaină 1 mg/kg IV/10 atunci i
când amiodarona nu este disponibilă.
• În FV sau TV fără puls refractare la defibrilare poate fi repetată (maxim de I
2 ori) administrarea de amiodaronă 5 mg/kg IV/10 până la un maxim de 15
1

mg/kg. I

• Sulfatul de magneziu în bolus de 25-50 mg/kg IV/10 (doza maximă fiind dd


2g} poate fi administrat atunci când aritmia este. torsadă de vârfuri.
15. Pe durata RCP identificaţi şi trataţi cauzele potenţial reversibile de SCR (H-arif
şi T-uri): i
• Hipoxie sau probleme de ventilaţie III Traumă (hipovolemie, creşterea PIC)
• Hipovolemie · • Pneumotorax în tensiune
• Hipotermie . • Tamponadă cardiacă
• Hipoglicemie • Toxine I
• Ioni de hidrogen (acidoză) • Tromboză (pulmonară sau coronariană)_
• Hipokaliemie/hiperkaliemie
16. Dacă ritmul se deteriorează în asistolă sau AEFP, urmaţi indicaţiile
algoritmilor pentru asistolă şi AEFP.
l
17. ~acă ri:~ul se converteşt.e î~tr-~n .ritm ECG ~tabii. însoţit d~ rest~bilirea f
c1rculaţ1e1 spontane, mon1tonzaţ1 şr reevaluaţi pacientul. As1guraţ1 transportul[
pacientului într-o unitate de terapie intensivă. Pacientul va necesita un plan ·
elaborat şi detaliat de îngrijiri medicale. r
I.

L
110
-~·. ::::J

111
• Indiciu clinic: La sugari şi copiii mici, stopul cardiac este mult mai probabil cauzat de
insuficienţa respiratorie progresivă sau de şocul care induce stopul cardiac asfixie, decât
de o patologie cardiacă. Recunoaşterea precoce şi tratamentul corect al insuficienţei
respi~atorii pot preveni instalarea stopului cardiac.

• Indiciu clinic: Semnele de insuficienţă respiratorie iminentă includ tahipnee, bătăi ale
aripilor nazale, tiraj intercostal şi retracţie sternală, geamăt expirator şi balans
torace-abdominal.
• Indiciu clinic: Utilizaţi padele de defibrilare pediatrice la sugarii care au greutatea
<10 kg. Folosiţi padele de adulţi la sugarii/copiii cu greutate >10 kg.
• ·Indiciu clinic: Asiguraţi protezarea avansată a căilor aeriene şi verificaţi poziţia corectă
a piesei endotraheale: observaţi expansiunea bilaterală a toracelui, auscultaţi prezenţa
egală bilateral a murmurului vezicular şi absenţa zgomotelor epigastrice, şi utilizaţi un
dispozitiv de confirmare (detector de C02 expirat). Folosiţi monitorizarea continuă prin
capnografia cu undă, atunci când este posibil. Atunci când capnograful nu este disponibil,
utilizaţi un detector colorimetric de C02 • Verificaţi stabilitatea şi poziţia core~ă a sondei
ET pe durata transportului ·şi de fiecare dată când pacientul este mobilizat.
.• Indiciu clinic: După asigurarea protezării endotraheale„ efectuaţi continuu compresii
toracice fără pauze pentru ventilaţii. Administraţi câte o ventilaţie la fiecare 6-8 secunde
indiferent de faza compresiilor toracice (compresie vs expansiune toracică).

Tablou clinic
• Pacient pediatric
• Pacient areactiv
• ·Apnee sau>respiraţie agonică
..
• Ritm cardiac organizat pe monitor, dar puls absent

· ·conduită
1. ·Stabiliţi absenţa reactivităţii: apnee sau respiraţii agonice şi absenţa pulsului.
Cereţi ajutor.
2. Iniţiaţi
manevrele RCP începând cu compresiile. Administraţi oxigen cât mai
repede posibil.
3. Ataşaţi
DAE sau monitor-defibrilatorul manual cât mai repede posibil, fără a
întrerupe compresiile. Utilizaţi padele sau electrozi de defibrilare pediatrici
atunci când sunt disponibili şi indicaţi.
4. După ce defibrilatorul este conectat la pacient, întrerupeţi RCP pentru analiza
ritmului.
• Dacă folosiţi un DAE şi şocul nu este recomandat, reluaţi imediat
manevrele RCP începând cu compresiile. Ataşaţi monitor-defibrilatorul cât
mai repede posibil, pentru a evalua ritmul.
• Dacă folosiţi un monitor-defibrilator manual, evaluaţi ritmul. Dacă ritmul

Traumă(hipovolemie, creşterea PIC)


Pneumotorax în tensiune
PA~S m este cazu I.
tul este intubat ET, întrerupeţi
. . ____ „ ___ Jt"\ ... __ , ,. __ -'~- _.~.-- ..... ~- ""-"'""'"'\

este organizat, reluaţi imediat manevrele RCP începând cu compresiile.


5. În timpul RCP stabiliţi o cale de acces IV sau 10. f -
1
li Pregătiţi medicaţia vasopresoare (adrenalină)
6. Întrerupeţi manevrele RCP. Verificaţi ritmul.
7. Dacă AEFP persistă, administraţi adrenalină 0,01 mg/kg IV/10(0,1 ml/kg din
diluţia de 1:10.000) urmată de un bolus IV de 20 ml soluţie cristaloidă
izotonă
li Repetaţi la fiecare 3-5 min după cum este cazul.
li Dacă nu există acces IV/10 şi pacientul este intubat ET, întrerupeţi
compresiile şi injectaţi 0, 1 mg/kg (0, 1 ml/kg din diluţia 1:1000) adrenalină 1
direct pe sonda ET, urmată de un bolus ET de 5 ml soluţie salină izotonă.!
După administrarea medicamentelor ET, efectuaţi câteva ventilaţii pentru ·
a asigura dispersia medicaţiei în căile aeriene mici şi o mai bună absorbţiE!
în vasele pulmonare. l
8. Realizaţi protezarea avansată (intubaţia ET) a căilor respiratorii dacă celelalte
manevre nu reuşesc să menţină libere căile res.piratorii. . l
li Verificaţi corectitudinea poziţionării sondei ET fără a întrerupe RCP. ~
li După confirmarea poziţiei corecte a sondei ET, efectuaţi compresii toracicq ·
neîntrerupte cu o frecvenţă de 100.-120/rnin timp de 2 rnin şi ventilaţi ·
pacientul, administrând 10 respiraţii/min cu o frecvenţă de 1 respiraţie la
fiecare 6 sec.
9. Pe durata RCP identificaţi şi trataţi cauzele potenţial reversibile (H-uri şi
T-uri):
li Hipokaliemie/hiperkaliemie li Ioni de hidrogen (acidoză)
li Hipovolemie li Pneumotorax în tensiune
• Hipoxie sau probleme de ventilaţie li Tamponadă cardiacă
• Hipoglicemie li Toxine
!!I Hipotermie li Tromboză (pulmonară sau coronariană}
10. Continuaţi RCP; verificaţi ritmul la fiecare 2 min ..
11. Dacă AEFP persistă, reluaţi manevrele de resuscitare şi repetaţi paşii de la
punctele 7, 9 şi 10.
12. Dacă ritmul devine şocabil şi pulsul este absent, urmaţi protocolul pentru FV~
TV. ·
13. Dacă ritmul se transformă în asistolie, urmaţi protocolul pentru asistolă.
14. Dacă ritmul se converteşte într-un ritm ECG stabil însoţit de RCS,
monitorizaţi şi reevaluaţi pacientul. Asiguraţi transportul pacientului într-o
unitate de terapie intensivă. Pacientul va necesita un plan elaborat şi detaliat(
de îngrijiri medicale.
• Indiciu clinic: AEFP poate fi provocată de cauze potenţial reversibile (H-urij
şi T-uri) şi poate fi tratată cu succes, dacă aceste cauze sunt identificate şL
corectate precoce. -
i
• Indiciu clinic: Dacă nu există acces IV/10, medicaţia poate fi administrat~ „
direct pe sonda ET la pacientul intubat. Întrerupeţi. RCP, administraţi
medicamentul, urmat de un bolus de 5 ml soluţie salină izotonă şi efectuaţi ~.
ventilaţii pentru dispersia medicaţiei în căile aeriene mici. ·

112 L
113

Tablou clinic
• Pacient pediatric
• Pacient areactiv
• Apnee sau respiraţie agonică
• Puls absent
• Traseu ECG izoelectric sau cu ritm agonic; absenţa activităţii electrice pe monitor

Conduită
1. Evaluaţi reactivitatea: apnee sau respiraţie agonică şi absenţa pulsului. Cereţi
·ajutor.
2. Iniţiaţi RCP începând cu compresiile toracice. Administraţi oxigen.
3. Ataşaţi DAE sau monitor-defibrilatorul manual cât mai repede posibil fără a
întrerupe compresiile. Utilizaţi padele de defibrilare pediatrice atunci când
sunt disponibile şi indicate.
4. După ce 'âefibrilatorul este conectat la pacient, întrerupeţi RCP_pentr.._u analiza
ritmului. ·
• D(;lcă folosiţi un DAE şi şocul nu este recomandat, reluaţi imediat
mânevrele RCP începând cu compresiile. Ataşaţi monitor-defibrilatorul cât
mai repede posibil, pentru a evalua ritmul.
li Dacă folosiţi un monitor-defibrilator manual, evaluaţi ritmul. Dacă nu
există activitate electrică (linie i?oelectrică sau ritm agonic), reluaţi imediat
manevrele RCP începând cu compresiile.
5. În timpul RCP stabiliţi o cale de acces IV sau 10.
,!I Pregătiţi medicaţia vasopresoare (adrenalină)
6. lntrerupeţi manevrele RCP. Verificaţi ritmul.
7. Dacă asistola persistă, administraţi adrenalină 0,01 mg/kg IV/10 (0, 1 ml/kg
din diluţiă:·de 1:10.000 de adrenalină), urmată de un bolus IV de 20 ml..
soluţie cri'staloidă izotonă
• Repetafi la fiecare 3-5 min dup·ă cum este cazul.
E Dacă nu există acces IV/10 şi.pacientul este intubat ET, întrerupeţi .
compresiile şi injectaţi O, 1 mg/kg (O, 1 ml/kg din diluţia 1:1000) de
adrenalină direct pe sonda ET, urmată de un bolus ET de 5 ml soluţie
salină izotonă. După administrarea medicamentelor ET efectuaţi câteva
ventilaţii pentru a asigura dispersia medicaţiei în căile aeriene mici şi o
mai bună absorbţie în vasele pulmonare.
8. Realizaţi protezarea avansată (intubaţia ET) a căilor respiratorii dacă celela_lte
manevre nu reuşesc să menţină libere căile aeriene.
li Verificaţi corectitudinea poziţionării sondei ET fără a întrerupe RCP
li După confirmarea poziţiei corecte a sondei ET efectuaţi compresii toracice
neîntrerupte cu o frecvenţă de 100-120/min timp de 2 min şi ventilaţi
pacientul,
9. Pe durata RCP identificaţi şi trataţi cauzel.e potenţial reversibile (H-uri şi
T-uri):
• Hipokaliemie/hiperkaliemie • Traumă (hipovolemie, creşterea PIC)
• Hipovolemie - E Pneumotorax în tensiune
~ I V '1UU 1'-'•

ffA~S (adrenalină)
ritmul .
.... ....,,..1;_;::,. n n'1 -- -- "- -· n 111""'

• Hipoxie sau probleme de ventilaţie • Tamponadă cardiacă


• Hipoglicemie •Toxine
• Hipotermie • Tromboză (pulmonară sau coronariană)
l
!
li Ioni de hidrogen (acidoză)
10. Continuaţi RCP; verificaţi ritmul la fiecare 2 min.
11. Daca asistola persistă, reluaţi manevrele RCP şi repetaţi paşii de la punctele
7,9 şi 10.
• Asiguraţi-vă că au fost respectate protocoalele de resuscitare şi că au fost
identificate şi corectate cauze.le reversibile.
8 Dacă toate aceste proceduri au fost efectuate corect, urmaţi recomandările,
locale cu privire la încetarea manevrelor de resuscitare. I
Dacă ritmul este şocabil, dar fără a asocia un puls palpabil, urmaţi
1
12.
protocoalele algoritmilor pentru FV şi TV fără puls.
13. Dacă ritmul devine organizat, dar fără a asocia un puls palpabil, urmaţi
algoritmul pentru AEFP.
14. Dacă ·ritmul se converteşte într-un ritm ECG sta.bil însoţit de RCS,
monitorizaţi şi reevaluaţi pacientul. Asiguraţi transportul pacientului într-o
unitate de terapie intensivă. Pacientul va necesita un plan elaborat şi detaliat 1
de îngrijiri medicale. ·
• Indiciu clinic: Se vor lua toate măsurile pentru a realizarea unei RCP de înaltă
calitate cu o frecvenţă şi amplitutudine corectă a compresiilor toracice, şi asigurarea I
expansiunii complete a toracelui după fiecare compresie. Reduceţi la minim!
întreruperile dintre compresii (chiar şi atunci când este necesară, întreruperea nu 1
va depăşi 10 sec) şi evitaţi ventilarea excesivă. Schimbaţi reanimatorul care!
efectuează compresiile toracice la fiecare 2 rnin pentru a evita epuizarea acestuia ..'
• Indiciu clinic: Calculul dozelor medicamentelor se va face în funcţie de greutat~af
pacientului, atunci când aceasta este cunoscută. Atunci când greutatea nu este
1

cunoscută, se va folosi o bandă o bandă pentru urgenţe pediatrice care estimează!


dozele de medicamente în funcţie de înălţimea pacientului (cu doze precalculate,1
bazate pe percentila 50).
• Indiciu clinic: Prezenţa familiei pe durata resuscitării poate fi be~efică, oferind!
o oportunitate familiei de a-şi lua rămas bun de la pacient şi înlesnind acomodarea

~=:~~~i~~).id1~!a~:ă d~~e;rt~~~t~~~ c;;~~~7~t~~~~~= ~=~~~~~~lt:~:~~~r a~:~7:~i;iat~:l,


fiecare dată când este posibil.
i
I ..

Tablou clinic
• Pacient pediatric I
• Frecvenţă cardiacă < 60 bpm L
• Detresă respiratorie sau insuficienţă respiratorie
• Semne de şoc (hipotensiune, diaforeză, alterarea stării de conştienţă)
l.
'114 L
:::J

\ .
I '·
I
! 115
Conduită
1. Evaluaţi reactivitatea pacientului.
2. Efectuaţi evaluarea primară ABCDE.
3. Măsuraţi parametrii vitali, inclusiv saturaţia în oxigen.
4. Administraţi oxigen, stabiliţi o cale de acces IV/10 şi conectaţi pacientul la un
monitor-defibrilator manual pentru identificarea ritmului.
5. Atunci când este posibil, înregistraţi un traseu ECG în 12 derivaţii.
6. Examinaţi semnele şi simptomele pacientului.
• La pacientul stabil şi asimptomatic, cu frecvenţă cardiacă < 60 bpm, se va
asigura oxigenare şi ventilare adecvată, monitorizare şi observare în
vederea apariţiei oricăror modificări, şi consultul unui specialist.
• La pacientul cu frecvenţa cardiacă < 60 bpm, simptomatic şi cu semne de
hipoperfuzie în condiţiile unei oxigenări şi ventilări adecvate, vor fi iniţiate
manevrele RCP.
7. Dacă bradicardia persistă, administraţi adrenalină 0,01 mg/kg IV/10 (0, 1 ml/
kg din diluţia de 1:10.000 de adrenalină), urmată de un bolus IV de 20 ml
soluţie cristaloidă izotonă.
• Repetaţi la fiecare 3-5 min după cum este cazul
• Dacă nu există acces IV/10 şi pacientul este intubat ET, întrerupeţi
compresiile şi injectaţi 0, 1 mg/kg (0, 1 ml/kg din diluţia 1:1000) de
adrenalină direct pe sonda ET, urmată de un bolus ET de 5 ml soluţie
salină. După administrarea medicamentelor ET, efectuaţi câteva ventilaţii
pentru a asigura dispersia medicaţiei în căile aeriene mici şi o mai bună
absorbţie în vasele pulmonare.
8. În hipertonia vagală sau BAV de gradul I administraţi o primă doză de
atropină 0,02 mg/kg IV/10.
• Doza poate fi repetată la fiecare 3-5 min. Cantitatea minimă administrată
într-o singură doză este de O, 1 mg, cantitatea maximă într-o singură doză
este de. 0,5 mg. Do~a totală maximă recomandată este de 1 mg.
9. La pacienJ,ii care nu răspund la atropină, se poate efectua stimul~re cardiacă.
transtorackă sau transvenoasă.
10. Identificaţi şi trataţi cauzele bradicardiei.

, Tablou clinic
li Pacient pediatric
li Stare de conştienţă alterată
- li Dispnee, diaforeză, fatigabilitate, sincopă, hipoperfuzie

Conduită
1. Evaluaţi reactivitatea pacientului.
2. Efectuaţi evaluarea primară ABCDE.
„„„1911llllflllllllmlll!llllll.I
....'·:
- ...: ....

l
3. Măsuraţi parametrii vitali, inclusiv saturaţia în oxigen. l
4. Administraţi oxigen, stabiliţi o cale de acces IV/10 şi conectaţi pacientul la un ·
monitor-defibrilator manual pentru identificarea ritmului. ··
5. Atunci când este posibil, înregistraţi un traseu ECG în 12 derivaţii.
6. Examinaţi semnele şi simptomele pacientului.
. III La pacientul stabil şi asimptomatic, cu frecvenţă cardiacă < 180 bpm la ,
copil sau < 220 bpm la sugar, cu unde P normale şi intervale R-R variabile,'
ritmul este cel mai probabil tahicardie sinusală şi nu TSV. Identificaţi şi
trataţi patologia care a indus tahicardia sinusală.
III Când frecvenţa cardiacă este 2: 180 bpm la copil şi 2: 220 bpm la sugar,
undele P sunt absente, ritmul este regulat şiA există semne de hipoperfuzie j
sistemică, cel mai probabil ritmul este TSV. ln aceste condiţii se pot 1

efectua manevrele vagale.


7. Dacă manevrele vaga le sunt ineficiente,, iar accesul IV/10 este stabilit,
administraţi adenozină O, 1 mg/kg în bolus IV/10 rapid.
III Doza iniţială maximă este de 6 mg.
fi A doua doză poate fi dublă, respectiv 0,2 mg/kg bolus rapid IV/10. ~
l.

fi Doza maximă pentru a doua-administrare este de 12 mg.


fi Administrarea fiecărei doze va fi imediat urmată de un bolus rapid de 5-101
· ml soluţie salină izotonă. · - !
8. Dacă nu există acces IV/10 sau dacă administrarea de adenozină este
ineficientă, încercaţi cardioversia electrică sincronă cu 0,5-1,0 J/kg.
fi Dacă tahicardia instabilă persistă, creşteţi doza energiei la 2 J/kg.
fi Asiguraţi analgo-sedarea prealabilă a pacientului de fiecare dată când este1
posibil, dar această manevră nu trebuie să întârzie efectuarea conversiei" I
electrice.
9. În caz de eşec al conversiei electrice, solicitaţi consultul unui specialist.
10. Pregătiţi administrarea de amiodaronă 5 mg/kg IV/10 timp de 20-60 min sau
procainamidă 15 mg/kg IV/10 î'n 30-60 min.
fi Nu se administrează amiodaronă şi procainamidă împreună la acelaşi
pacient.

• Indiciu clinic: Atund când ~CG pune în evidenţă unde P, interval P~ constant ş)
intervale R-R discret variabile la sugarul cu frecvenţă cardiacă< 220 bpm sau la un
copil cu frecvenţă < 180 bpm, cei mai probabil ritmul este tahicardie sinusală. î~
această situaţie, frecvenţa cardiacă creşte progresiv şi nu brusc. Corelaţi cu istoricur
medical al pacientului şi întotdeauna identificaţi şi trataţi cauza.
1
• Indiciu clinic: Atunci când undele P nu sunt vizibile şi, respectiv, intervalul PRl ·
nu poate fi măsurat, iar intervalul R-R este regulat la un sugar cu frecvenţa cardiac~
~20 bpm sau la un copil cu frecvenţa cardiacă ~ 180 bpm, ritmul este cel maq
probabil TSV. Modificările de frecvenţă cardiacă survin de regulă brusc. În această -
situaţie, trataţi aritmia conform algoritmului de mai sus. L

I
116 L
. - -- o-.--·-· !: :...~ :' . - „ - - . • -···· --- .
--- ---·---------~--------~---;

L 117

Tablou clinic
• Pacient pediatric
• Stare de conştienţă alterată
• Dispnee, diaforeză, fatigabilitate, sincopă, hipoperfuzie
Conduită
1. Evaluaţi reactivitatea pacientului.
2. Efectuaţi evaluarea primară ABCDE.
3. Măsuraţi parametrii vitali, inclusiv saturaţia în oxigen.
4. Administraţi oxigen, stabiliţi o cale de acces IV/10 şi conectaţi pacientul la un
monitor-defibrilator manual pentru identificarea ritmului.
5. Atunci când este posibil, înregistraţi un traseu ECG în 12 derivaţii.
6. Dacă pacientu~ prezintă semne de compromitere cardiorespiratorie, cu
frecvenţă cardiacă crescută şi complexe QRS largi, tulburarea de ritm va fi
considerată TV.
• Este recomandată conversia electrică sincronă promptă.
• Iniţiaţi cardioversia electrică cu 0,5-1 J/kg; dacă tahicardia instabilă persistă,
creşteţi doza de energie la 2 J/kg.
• Asiguraţi premedicaţie cu analgezie şi sedare ori de câte ori este posibil,
dar fără a întârzia cardioversia electrică.
7. La pacientul cu tahicardie cu complexe largi, regulate şi monomorfe, şi fără
semne de instabilitate cardiopulmonară, se poate administra adenozină.
• Administraţi adenozină O, 1 mg/kg în bolus IV/10 rapid (doza iniţială maximă
este de 6 mg).
• A -doua,doza poate fi dublată, respectiv 0,2 mg/kg bolus rapid IV/10.
8 Doza mflximă pentru a doua administrare este de 12 mg.
8. Dacă încercarea de conversie electrică sau chimică cu adenozină a aritmiei
eşl.lează, cereţi consultul unui speciali.st. .
9. Pregătiţi administrarea de anniodarnnă 5 mg/kg IV/10 timp de 20-60 min sau
proc:a~narnid.#.1 15 mg/kg IV/10 în 30-60 min.
• Nu se administrează amiodaronă şi procainamidă împreună la acelaşi
pacient.
• Indiciu clinic: Tahicardia cu complexe largi este destul de rară la copii. Totuşi,
poate fi întâlnită la copiii cu patologie cardiacă, ingestii medicamentoase
(antidepresive triciclice) şi hiperkaliemie.
Tablou clinic
li Pacient pediatric
li Frecvenţă cardiacă mare
li Simptomatologie minimă şi semne de perfuzie adecvată

Conduită
1. Stabiliţi reactivitatea pacientului.
2. Efectuaţi evaluarea primară ABCDE.
3. Măsuraţi parametrii vitali, inclusiv saturaţia în oxigen.
4. Administraţi oxigen, stabiliţi o cale de acces IV/10 şi conectaţi pacientul la un l
monitor-defibrilator manual pentru identificarea ritmului..
5. AtunCi când este posibil, înregistraţi un traseu ECG în 12 derivaţij,
6. Examinaţi semnele şi simptomele pacientului:
li La pacientul stabil şi asimptomatic, cu frecvenţă cardiacă <180 bpm la
copiLsau < 220 bpm la sugar, ritmul este cel mai probabtl tahicardie
sinusală şi nu TSV. Identificaţi şi trataţi patologia care a indus tahicardia
sinusală.
li Dacă frecvenţa cardiacă este 2: 180 bpm la copil şi 2: 220 bpm la sugar, cel
mai probabil ritmul este TSV. În aceste condiţii se pot efectua manevrele
va gale.
7. Dacă manevrele vagale sunt ineficiente, iar accesul IV/10 este stabilit,
administraţi adenozină O, 1 mg/kg în bolus rapid IV/10.
• Doza iniţială maximă este de 6 mg.
• A doua doza poate fi dublă, respectiv 0,2 mg/kg bolus rapid IV/10.
• Doza maximă pentru a doua administrare este de 12 mg. I
8. Identificaţi şi trataţi cauzele reversibile. Cereţi sfatul unui expert. I.
9. Dacă ritmul nu s-a convertit la ritm sinusal, se va administra arniodarona
5 mg/kg IV timp de 20-60 min sau "proca~namidă 15 mg/kg IV în 30-60 min. ·
li Nu se administrează amiodaronă şi procainamidă împreună la acelaşi
pacient.
10. Dacă tratamentul medicamentos este ineficient sau dacă pacientul devine
instabil, efectuaţi cardioversia electrică sincronă cu 0,5-1,0 J/kg.
li Dacă tahicardia instabilă persistă, creşteţi nivelul de energie la 2 J/kg.
Asiguraţi analgo-sedarea prealabilă a pacientului ori de câte ori este
posibil, fără ca această manevră să întârzie efectuarea conversiei electrice.
1
L

118
119

Tablou clinic
• Pacient pediatric
• Frecvenţă cardiacă mare
• Simptomatologie minimă şi semne de perfuzie adecvată

Conduită
1. Stabiliţi reactivitatea pacientului.
2. Efectuaţi evaluarea primară ABCDE.
3. Măsuraţi parametrii vitali, inclusiv saturaţia în oxigen.
4. Administraţi oxigen, stabiliţi o cale de acces IV/10 şi conectaţi pacientul la un
monitor-defibrilator manual pentru identificarea ritmului.
5. Atunci când este posibil, înregistraţi un traseu ECG în 12 derivaţii.
6. Atunci c~n.d.ritmul este considerat a fi TSV cu aberanţe de conducere (QRS
larg), soli,citaţi consultul unui specialist. · ·
• Administraţi adenozină O, 1 mg/kg în bolus IV/10 rapid.
• Doza iniţială maxim~ este de 6 mg. .
• A doua doză poate fi dublă, respectiv 0,2 mg/kg bolus rapid IV/10.
• Doza maximă pentru a doua administrare este de 12 mg.
• Identificaţi şi trataţi cauzele reversibile.
7. În cazul în care ritmul este suspectat a fi TV, solicitaţi consultul unui specialist.
• Pregătiţi administrarea de arrliodaronă 5 mg/kg IV timp de 20-60 min sau
procainan1idă 15 mg/kg IV în 30-60 min. Nu se administrează amiodaronă
şi procainamidă împreună la acelaşi pacient.
8. Dacă tratamentul medicamentos este ineficient sau dacă pacientul devine
inst~bil, E?tectuaţi cardioversia electrică sincronă cu 0,5-1,0 J/kg.
• Dacă t~"hicardia instabilă persistă, cr.eşteţi nivelul de energie la 2 J/kg.
• Asigur~ţi analgo-sedarea prealabilă a pacientului ori de câte ori este
posibi I," dar această manevră nu trebuie să întârzie efectuarea conversiei
electrice.

Conduită
1. În prezenţa RCS, evaluaţi reactivitatea pacientului, efectuaţi evaluarea primară
ABCDE şi evaluarea secundară. Măsuraţi funcţiile vitale, inclusiv saturaţia în
oxigen.
2. Căi aeriene, respiraţie:
•Administraţi oxigen astfel încât să menţineţi ~aturaţia de oxigen între
94%-99%, necesară pentru oxigenarea optimă.
• Reduceţi treptat aportul de oxigen în intervalul 94-99% atunci când saturaţia
este 100o/o pentru a preveni hiperoxemia şi leziunile oxidative asociate .
... .......
t-"-;;J···- _.. ,. . . . . . . . . . . . .,.
8 Cu excepţi~ situaţiilorîn care pacientul este conştient şi
cooperant, ac~-sta r
va necesita protezarea avansată a căilor respiratorii şi monitorizare prin
capnografie cu undă.
• Evitaţi hiperventilaţia. Obiectivul este de a menţine un ETC0 2 de
35-40 mmHg.
3. Circulaţie:
• Monitorizaţi pacientul pentru semnele de şoc.
• Trataţi şocul persistent cu bolusuri repetate de 20 ml/kg IV/10 soluţie
salină izotonă sau Ringer lactat. Pot fi administrate bolusuri mai mici
( 1O ml/kg) dacă este suspectată o disfuncţie cardiacă.
fi La pacientul în şoc cu hipotensiune poate fi administrat IV un agent
vasopresor: adrenalină, dopamină sau noradrenalină.
• La pacientul în şoc cu tensiunea arterială normală se poate administra
dobutamină, dopamină, adrenalină sau milrinonă.
4. Identificaţi şi trataţi cauzele potenţial reversibile (H-uri şi T-uri):
• Hipokaliemie/hiperkaliemie • Traumă (hipovolemie, creşterea PIC)
• Hipovolemie III Pneumotorax în tensiune
• Hipoxie sau probleme de ventilaţie III Tamponadă cardiacă
• Hipoglicemie III Toxine
• Hipotermie III Tromboză (pulmonară sau coronariană)
• Ioni de hidrogen (acidoză) Il
5. Efectuaţi o radiografie toracică pentru a confirma poziţia corectă a sondei ET}
pentru evaluarea transparenţei pulmonare şi a dimensiunii cordului.
6. Efectuaţi o ECG în 12 derivaţii cât mai repede posibil.
7. Dacă pacientul rămâne areactiv sau în comă în primele câteva zile după
stopul cardiac, monitorizaţi permanent temperatura şi trataţi febra în mod
agresiv dacă aceasta apare. 1
8. Dacă pacientul rămâne în comă . instituiţi planul de menţinere a temp_eraturii
ţintă (TTM) astfel: fie 5 zile de normotermi'e (36°-37,5°C), fie 2 zile de_ 1·

hipotermie indusă terapeutic (32°-34°C) urmată de 3 zile de normotermie.


9. Identificaţi şi trataţi prompt durerea, agitaţia şi convulsiile.
1 O. ·identificaţi şi trataţi corespunzător hipog·licemia. ·f
11. Toţi supravieţuitorii unui stop cardiac vor beneficia de îngrijiri medicale
avansate de ţerapie intensivă şi de un plan medical amănunţit pentru a
optimiza funcţia neurologică, cardiopulmonară şi metabolică.

IL

I
L
r
-120 L
121
.(.:::·:·::·\,„.„ . -:· ; :„·,;:": ~·"";::·1""":'.·1·:·'.·:111.""'::11;,,-' „.. :~.-; u'·,'/,'::.„:;":.„.·.„ . ":.·"„;.., · "" · · ·." ·
'_:,'
', ' J
;~ ,
'
/'
I ''
" ,
i,-,,, -'..
''. r I
,
' I
"
'•'',',!;I
' '
, I~
• r
.a
, , ,

-~
r r" ' ', J
n
I I
1••11•
M·:·~
'
I
~'•:
'I,/
n. ac••g.aH-'i!l:lli
~
;,
„_ .• :UIS!• „ · · ,
', • ~ I I I • 'I : ' ,
„" ,
r ~ r J ;
J/i
' r I, I r I I
I',
I '
I
r
',','I
I I '
I
,
1


1
I
,
1

Lista de mai jos este doar o listă de referinţă, fără a fi exhaustivă din punct de vedere
clinic; Dozajele medicamentoase sunt conforme cu ghidurile de Resuscitare Cardiacă
Avansată pentru adulţi (ACLS) şi cele de Resuscitare Avansată Pediatrică (PALS)
pentru copii. .
lnainte de administrarea medicaţiei (în special a medicaţiei IV), este obligatorie
consultarea unor ghiduri curente autorizate cu privire la doză, diluţie, cale şi viteză de
administrare şi interacţiuni medicamentoase. Obţineţi o verificare independentă,
efectuată de către o altă persoană autorizată, a calculelor dozelor, a formelor de
preparare, a recomandărilor iniţiale şi a setărilor pompei de perfuzie.

Clasă: Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei .


,· Agenţi,medicamentoşi uzuali: Captopril~ enalapril, fisinopril, ramipril.
Indicaţii: IM, în special STEMI cu disfuncţie ventriculară stângă; HTA, insuficienţă
cardiacă fără hipotensiune
· Dozaj pentru adulţi: Consultaţi dozajul şi căile de administrare recomandate pentru
fiecare agent în parte. De regulă, tratamentul cu ag,enţii acestei clase de medicamente
în IM acut nu este iniţi.at în UPU, ci în primele 24 de ore după ce tratamentul de reper-
fuzie este complet, iar TA este stabHizată.
Contraindicaţii: În sarcină, în perioada de lactaţie, la pacienţii cu angioedem,
hipersensibilitate la IECA, hiperpotasemie, hipotensiune.
Reacţii adverse: Tuse, ameţeală, cefalee, fatigabilitate, hipotensiune, hiperpotasemie,
insuficienţă renală.
Precauţii: Folosiţi doze mai mici în insuficienţa renală. Se administrează cu prudenţă
la pacienţii cu stenoză aortică severă, cardiomiopatie hipertrofică, stenoză fără
stent a arterei renale, in~uficienţă cardiacă congestivă severă. ·

Clasă: Antiaritmice
Indicaţii: Tahicardia regulată cu complexe înguste, tahicardia supraventriculară
paroxistică
(PSVT) şi tahicardia cu complexe largi doar atunci când are aspect
monomorf şi regulat.
Dozaj pentru adulţi: 6 mg fV în vena antecubitafă sau în altă venă de calibru mare
administrată rapid în 1-3 sec şi urmată de un bo'lus de 20 ml soluţie salină izotonă.
Dacă nu se produce conversia la ritm sinusal, administraţi 12 mg în perfuzie IV rapidă
(1-2 min), dacă este necesar. O a treia doză de 12 mg poate fi administrată în alte 1-2
min în perfuzie IV rapidă (1-2 min), doza maximă fiind de 30 mg .
. Dozaj pediatric: O, 1 mg/kg (max. 6 mg) IV/10 administrată rapid în 1-3 sec urmată de
un bolus de 5-10 ml soluţie salină izotonă. Dacă nu are loc conversia ritmului,
administraţi 0,2 mg/kg (max. 12 mg) IV/10 (în 1-2 min), dacă este necesar.

Continuare În pagina următoare

tinuare În pagina următoare


Contraindicaţii: Hipersensibilitatea la adenozină, boa.la de nod sinusal (engl. sick i·
I
sinus syndrome), blocurile AV grad li sau III (cu excepţia situaţiei în care există un
stimulator cardiac funcţional), fibrilaţie sau flutter atrial cu sindrom Wolff-
Parkinson-White (WPW) subiacent, tahicardia indusă medicamentos sau toxic,
boala pulmonară bronhospastică.
Reacţii adverse: Hiperemie cutanată, greaţă, ameţeală, cefalee, dispnee,
bronhospasm, durere sau presiune/constricţie toracică, disconfort cervical,
faringian sau mandibular, bradicardie, BAV, asistolă, extrasistole ventriculare, FV. j .
Precauţii: Ineficientă în convertirea fi~rilaţiei atriale, flutter-ului atrial sau a TV. I
Eficienţă scăzută la pacienţii care urmează tratament cu teofilină sau care consumă
cafeină. Administraţi doze mai mici la pacienţii în tratament cu dipiridamol sau
carbamazepină şi la pacienţii cu transplant cardiac.

Clasă: Agenţi antiagreganţi plachetar.i - thienopiridine (clopidogrel şi prasugrel),.


ciclopentiltriazolpirim idi ne (ticag re lor}
Agenţi uzuali: Clopidogrel (Plavix), prasugrel (Effient}, ticagrelor (Brilinta}.
Indicaţii: Terapia de antiagregare plachetară în sindroamele coronariene.acute (SCA)
tratate prin intervenţie coronariană percutanată (PCI {percutaneous coronary
int:rvention]). Cl~pidogrel: S~A, A~C r~c:~t sau boal~ ~rterială periferică. I
DozaJ pentru adulţi: Consultaţi dozajul ş1 calle de administrare recomandate pentru!
fiecare agent în parte.
Contraindicaţii: Generale: Hemoragii acute (ulcer peptic, hemoragii intracraniene}.
Particulare: Prasugrel: antecedente de AIT sau AVC. Ticagrelor: antecedente de
hemoragie intracraniană, disfuncţie hepatică. 1
·Reacţii adverse: Hemoragie, purpură trombocitopenică. Ticagrelor: dispnee, creşterea i1
valorilor creatininei serice. Tromboza stentului la oprirea prematură a
tratamentului.
Precauţii: La pacienţii cu risc crescut de hemoragie (cei cu tratament cronic cu AINS, Î
terapie anticoagulantă,_ trombocitopenie,·traumatisme/intervenţii chirurgicale}, cu
hipersensibrlitate la thienopiridine, disfuncţie hepatică severă, disfuncţie renală
severă. Prasugrel: prudenţă la pacienţii 2:'.: 75 ani sau < 60 kg. Ticagrelor: prudenţă
crescută la pacienţii cu hiperuricemie sau artrită gutoasă şi la pacienţii cu risc de
bradicardie în absenţa unui stimulator cardiac. Tratamentul trebuie întrerupt I
· înaintea intervenţiei chirurgicale de revascularizare coronariană (CABG [Coronary I.
Artery Bypass Graft]) şi înaintea intervenţiilor chirurgicale elective - clopidogrel şi
ticagrelor: 5 zile; prasugrel: 7 zile. La pacienţii cu risc de trombozare a stentului se [
poate recurge la o terapie de tranziţie IV cu un inhibitor al receptorilor de ··
glicoproteină llb/llla [de ex. eptifibatide (lntegrilin}] în perioada în care pacientul
1
întrerupe tratamentul cu antagonistul de ADP. Tratamentul PO va fi reiniţiat cât mail
rapid post-operator atunci când riscul de hemoragie post-operatorie este mai mic. ·

Clasă: Betaragonist adrenergic, bronhodilatator. l ..


lndicaţii·:·Astm, BPOC, anafilaxie (bronhospasm}, hiperpotasemie.
I
122 L
- - - - - „ - · · · "·-- --

123
Dozaj pentru adulţi: În brohnospasm, utilizând inhalatorul cu doză măsurată (MDI): 2
puff-uri la fiecare 4-6 ore în funcţie de necesitate; utilizând nebulizatorul: 2,5 mg 3-4 ori/
zi în funcţie de necesitate sau 1,25-5 mg la fi.ecare 4-8 ore în funcţie de necesitate. În
bronhospasmul sever ~i În status asthmaticus: 5 mcg/min rv cu titrare la fiecare 15-30
min până la 10-20 mcg/min. În exacerbările acute severe de astm, MOI: 4-8 puff.•uri la
fiecare 20 min până la 4 ore, apoi la fiecare 1-4 ore în funcţie de necesitate; nebuHzator:
2,5..;5 mg ta fiecare 20 min cu un total de 3 doze, după care 2,5-10 mg la fiecare 1-4 ore
în funcţie de necesitate sau 10-15 mg/.oră utilizând nebulizare continuă.
Dozaj pediaţf'ic: În bronhpspasm„ MOI 2 puff-uri la fiecare 4-6 ore în funcţie de necesitate;
nebuHzare .la copii de 2-12 ani: 0,63-1,25 mg de 3-4 ori/zi în funcjie de necesitate;
nebvH;zare.Ja copil~ 12 ani: 2,5 m.g de 3-4 ori/zi în funcţie de necesitate. ln şstmul moderat
până la sever, m ,r
anafilaxie in hiperkaliemie, MOI: 4-8 puff-uri la fiecare 20 min în
funcţie de necesitat,; nebU·lizare, < 20 kg: 2,5 mg la fiecare 20 rnin, > 20 kg: 5 mg la
fiecare 2Q rr1in. Jn exaoerbitile severe de astm, MDI copii < 12 ani: 4-8 puff-uri la fiecare
20 minute; un total de 3 dozei apoi fa fiecare 1-4 ore în funcţie de necesitate; M'OI copii
2: 12 ~ni: 4-8 Pl.Jff""uri la fieqare 2:0 min timp de 4 ore, apoi la fi,eicare 1-4 ore în funcţie de
ne:tde$.itaţ~;-nebufizate copii < t2 ani: o, 15 mg/kg la fiecare 20 min cu un total de~ doze,
apoi ~,15~13, mg/kg la fiecare 1,..4 ore în funcţie de necesttate, sau 0,;5 m~g/kg/oră în
nebylizare 'CO:ritihuă; nebullzare copii~ 12 ani: 2,5-5 mg la fiecare 20 min cu un total de
3 doze, âpof2;5-10 rng la fiecare 1~4 ore în funcţie de necesitate, sau 10-15 mg/oră în
- nebulii~re continuă.
Contraindicaţii: Hipersensibilitate, tahiaritmii, riscul de avort în primul sau al doilea
trimestru de sarcină.
Reacţii adverse: Angină, aritmii, palpitaţii, tahicardie, hiperemie cutanată, ameţeală,
cefalee, insomnie, iritabilitate, angioedem, erupţii cutanate, urticarie, hipokaliemie,
hiperglicemie, exacerbarea astmului, tuse.
Precauţii: Atunci când este utilizat un MOI, se recomandă folosirea unui dispozitiv
adjuvant numit "spacer"(cameră de inhalare). Se administrează cu prudenţă în
. bolile cardiovasculare (aritmii, HTA, insuficienţă cardiacă), diabetul zaharat (poate
cauza creşterea glicemiei), glaucom (creşterea presiunii intraoculare), hipertiroidism
(poate stimula activitatea tiroidiană), hipokaliemie (scăderea potasiului seric),
· tulburări cqrivulsive
':.H
(efect stimulator/excitator al SNC). _ ·

Clasă: Clasa III de antiaritmice


Indicaţii: Tratamentul aritmiilor cu risc vital (FV şi TV) refractare la şoc electric· şi al TV
recurente cu instabilitate hemodinamică. Conversia fibrilaţiei atriale şi a tahicardiei
supraventriculare. Controlul frecvenţei ventriculare rapide în aritmii le atriale din
sindroamele de preexcitaţie. Controlul TV stabile hemodinamic, al TV polimorfe cu
interval QT normal şi al tahicardiei cu complexe largi de etiologie neprecizată. ·
Dozaj pentru adulţi: Stop cardiac: 300 mg IV/10; la nevoie se poate administra o doză
suplimentară de 150 mg IV/10 în 3-5 min. Tahicardia cu complexe largi sau Înguste (stabilăi.
150 mg IV în primele 10 min (15 mg/min) - doza de150 mg IV poate fi repetată la fiecare 10
min după cum este cazul; apoi administrarea lentă a 360 mg IV în următoarele 6 ore (1 mg/.
min). Doza de menţinere de 540 mg va fi administrată în următoarele 18 ore (0,5 mg/min).
Doza IV totală maximă cumulativă pentru 24 de ore este de 2,2 g.
Continuare În pagina următoare j
~·~·-"--·--·-~··•••·•···••~·-·••n, ·•·•~'"r•-'••• ~ ··••··

· . ~la de nnrl sini 1c::il /o.n ..... 1 ~=-'- ~ ·


Dozaj pediatric: S.top cardiac. 5 mg/kg bolus IV/10 (max. 300 mg}, repetat dacă estJ
necesar până· 1a maxim 15 mg/kg (sau 2,2 g la adolescenţif în 24 de ore. Tahicardia -
(stabilă) cu complexe largi sau inguste: doza de încărcare este de 5 mg/kg IV/IQ-
administrată în 20-60 min (max. 300 mg); administrarea poate fi repetată până la ui1,
· maxim de 15 mg/kg (2,2 g la adolescenţi) pe 24 de ore. i
i
Contraindicaţii: Hipersensibilitate, şoc cardiogen, bradicardie simptomatică sau BAV I
de gradul li sau III în absenţa unui stimulator cardiac funcţional, disfuncţie severă
de nod sinusal.
Reacţii adverse: Vasodilataţie, hipotensiune, bradicardie, efecte proaritmice, tulburări l
vizuale, hepatotoxicitate, toxicitate pulmonară, insuficienţă cardiacă congestivă.
Poate determina creşterea intervalului QT şi apqriţia torsadei de vârfuri.
Precauţii: Evitaţi utilizarea concomitentă a procainamidei. Corectaţi hipokaliemia şi
hipomagnezemia, preferabil înainte de iniţierea tratamentului. Ex1rageţi
amiodarona din fiolă utilizând un ac de cal[bru mare pentru a reduce efectul de
spumare. Atunci când amiodarona este administrată IV lent sau în doze de
menţinere, aceasta va fi 9iluată doar în flacoane. de sticlă care conţi~ soluţie salină!
izotonă sau soluţie glucoză 5% şi va fi administrată printr-un filtru utilizând pompa~.
volumetrică. Amiodarona se administrează cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni
tiroidiene, pulmonare, hepatice şi I.a cei aflaţi în tratament cu warfarină.

Clasă: Antiagregant plachetar i.


Indicaţii: Sindrom coronarian acut, simptome sugestive pentru ischemie miocardică, I
· post-'intervenţii coronariene percutanate, fibrilaţie atrială, AVC, boală arterială
periferică. j
Dozaj pentru adulţi: Sindroame coronariene acute: 160-325 mg PO. Mestecarea
comprima!ului şi u~ilizarea ~reparatulu_i fă~ă ·1nveliş gastrorezistent es~e pr~f~rabilf
pentru obţinerea mai prompta a efectu·lui ant1agregant plachetar. ASA va f1 admm1stratct
în primele minute de la debutul simptomatologiei ischemice. Afte indicaţii: 81„325 mg/
ziPO. I
Contraindicaţii: Hipersensibilitate la salicilaţi; hemoragie activă; trebuie evitat în
ultimul trimestru de sarcină.
Reacţii adverse: Anorexie, greaţă, durere epigastrică, hemoragie, anafilaxie.
Precauţii: La pacienţii cu BRGE (boala de reflux gastroesofagian), gastrită erozivă,
ulcer peptic, astm, tulburări hemoragice, trombocitopenie.

Clasă: Anticolinergic, parasimpatolitic, vagolitic. _


Indicaţii: ~radicar~ia sinusa!ă ~imptomatică, ritmu! j_onAcţional de_ scăpareAşi BAV de
grad li tip I. Puţin probabil sa ofere vreun benef1c1u m BAV li tip li sau m BAV 111 cu ·
I
complexe QRS largi. · I
Dozaj pentru adulţi: 0,5 mg iV administrat la fiecare 3-5 min după cum este necesa~.
doza totală maximă fiind de 3 mg (0,04 mg/kg).

124
I'
125
Dozaj pediatric: 0,02 mg/kg IV/10 {minim O, 1 mg, doza singulară maximă la copil:
0,5 mg; doza singulară maximă la adolescent: 1 mg}. La nevoie această doză mai
poate fi repetată o dată. Doza maximă totală la copil este de 1 mg, doza maximă
la ad9lescent este 3 mg. Atunci când este administrată pe sonda ET, doza de
atropină este de 0,04-0,06 mg/kg urmată de un bolus de 5 ml soluţie salină izotonă.
Calea ET va fi folosită doar atunci când abordul IV/10 nu este accesibil.
Contraindicaţii: Hipersensibilitate, glaucom acut cu unghi închis, astm, hipertrofia
de prostată, miastenia gravis.
Reacţii adverse: Tahicardie, cefalee, uscăciunea mucoasei bucale, greaţă,
constipaţie, midriază, hiperemie tegumentară, hipotensiune.
Precauţii: Va fi administrată cu precauţie la pacienţii cu hipoxie şi ischemie
miocardică. Va fi evitată la pacienţii hipotermiei cu bradicardie, la cei cu BAV li
Mobitz li sau BAV III cu complexe GRS largi, în asistolă şi în AEFP cu
bradicardie. Va fi administrată cu prudenţă în: bolile de colon, disfuncţia renală
sau hepatiGă, hernia hiatală, uropatia obstructivă şi hipertiroidism.

Clasă: Beta-olocante, antihipertensive, clasa li de antîaritmice, agenţi anti-angină.


Agenţi uzuali: Atenolol, esmolol, labetalol, metoprolol, propranolol.
Indicaţii: IM, angină instabilă, TPSV, fibrilaţie atrială, flutter atrial, HTA, ICC.
Dozaj pentru adulţi: Consultaţi dozajul şi căile de administrare recomandate pentru
fiecare agent în parte.
Contraindicaţii: Frecvenţa cardiacă< 50 bmp, TA sistolică < 100 mmHg, BAV
gradul li sau III", boala de nod sinusal în absenţa unui stimulator cardiac
· funcţional, insuficienţa ventriculară stângă decompensată severă şi şocul
cardiogen. Beta-blocantele neselective sunt contraindicate în prezenţa
·bronhospasmului.
Reacţii adverse: Hipotensiune, ameţeală, bradicardie, cefalee, fatigabilitate,
greaţă, vomă, depresie.
Precauţii: Utilizarea concomitentă a blocantelor de calciu, ca verapamil şi
diltiazem, poate provoca hipotensiu~e. Utilizaţi cu precauţie agenţii beta-1
selectivi la pacienţii cu antecedente de bronhospasm. Beta-blocantele se
administrează cu prudenţă la pacienţii cu boală tiroidiană, boală arterială
periferică, diabet zaharat (se impune monitorizarea frecventă a glicemiei).

Clasă: Minerale, electroliţi, sare de calciu


Indicaţii: Hiperkaliemie, hipocalcemie, hipermagnezemie; antidot în supradozajul
de beta-blocante şi blocante ale canalelor de calciu;
Dozaj pentru adulţi: 500-1000 mg (5-10 ml din soluţia 10%) IV în 2-5 min; se poate
repeta la nevoie. „

Continuare În pagina următoare


ax. 300 mg), repetat dacă esr'l
!

Dozaj pediatric: 20 mg/kg (0,2 ml/kg) IV/10 bolus lent în stop cardiac sau î~
hipotensiunea severă (poate fi repetat la nevoie).
Contraindicaţii: Hipercalcemie, hipofosfatemie, FV, toxicitate digfralică .
. Reacţii adverse: Bradicardie, hipotensiune, hipomagneziemie, hipercalcemie, FV,
sincopă, nefrolitiază, hiperemie cutanată, ameţeală, greaţă şi vomă. I
Precauţii: Incompatibilitate cu bicarbonatul de sodiu (precipită). Prudenţă sporită 1
la pacienţii cu disfuncţie renală, acidoză respiratorie, hipokaliemie,
hiperparatiroidism.

Clasă: Antiaritmic, glicozidă cardiacă


Indicaţii: Controlul frecvenţei cardiace prin scăderea răspunsului ventricular la
pacienţii cu flutter atrial sau fibrilaţie atrială; rar este folosit ca agent inotrop
pozitiv.în ICC. . .i
I
Dozaj pentru adulţi: Doza de încărcare este de 4-6 mcg/kg IV în 5 min. Urmată de
2-3 mcg/kg IV în 4-8 ore x 2. Doza de menţinere este stabilită în funcţie de suprafaţa
·corporală şi funcţia renaiă. · ·i
Contraindicaţii: Hipersensibilitatea, aritmiile ventriculare necontrolate, BAV în·
absenţa unui stimulator cardiac funcţional, stenoza idiopatică hipertrofică
subaortică [IHSS (ldiopathic Hypertrophic Subaortic Stenosis)], pericardita
constrictivă, fibrilaţia atrială cu sindrom Wolff-Parkinson-White.
Reacţii adverse: Ritm joncţional accelerat, tahicardie atrială cu bloc, BAV,
I
·!
!
asistolă, TV, FV, bigeminism şi trigeminism ventricular, ameţeală, slăbiciune,
fatigabilitate, greaţă şi vomă, vedere înceţoşată sau în tonuri de galben,
cefalee, eritem, urticarie, hipokaliemie.
Precauţii: Evitaţi conversia electrică la pacienţii stabili. La pacienţii instabili .
aplicaţi energii reduse ( 10-20 J). Prudenţă sporită la pacienţii vârstnici, ia cei c~
insuficienţă cardiacă, IMA, disfuncţie renală, hipotiroidism. Corectaţi tulburările
electrolitice, monitorizaJi nivelul plasmatic de digoxină la cel puJin 4 ore de la
administrarea dozei IV, observaţi dacă apar semne clinice de toxicitate
digitalică. Hipokaliemia, hipomagneziemia şi hipercalcemia pot precipita
instalarea toxicităţii digitalice. Reduceţi doza de digoxină la jumătate la
pacienţii în tratament cu amiodaronă. ··,,.,""-

Clasă: Antidotul digoxinei şi digitoxinei


Indicaţii: Toxicitate simptomatică a digoxinei sau ingestia acută a unei cantităţi I
necunoscute de digoxină. l
Dozaj pentru adulţi: Depinde de nivelul plasmatic al digoxinei. O fiolă de 40 mg leagă(
aproximativ 0,5 mg de digoxină. De regulă, această doză este administrată în 30 de
minute. .

126
127
v · Contraindicaţii: Cu excepţia reacţiei alergice, nu sunt cunoscute alte
i" contraindicaţii. Alergia la proteine (sau orice alte produse) de sursă ovină.
Reacţii adverse: Agravarea ICC, răspuns ventricular rapid la pacienţii cu fibrilaţie
atrială, hipokaliemie, hipotensiune posturală, creşterea nivelului plasmatic de
dig.exină datorită complexelor antigen-anticorp circulante (poate fi derutant
clinic, deoarece aceste complexe sunt inactive clinic).
Precauţii: La pacienţii cu insuficienţă. cardiacă sau disfuncţie renală.

Clasă: Blocant al canalelor de calciu, clasa IV de antiaritmice


Indicaţii: Controlul frecvenţei cardiace la pacienţii cu flutter atrial sau fibrilaţie
atrială.
Convertirea TPSV (TSV prin mecanism de reintrare) refractară la
adenozină, cu complexe înguste şi TA adecvată.

Dozaj pentru adulţi: 15-20 mg (0,25 mg/kg) IV în 2 min, repetat Ja nevoie peste 15 min
în d6ză de 20„25 mg (0,35 mg/kg) IV în 2 min. Doza de menţinere este 5-15 mg/oră titrat
în -funcţie de frecvenţa cardiacă şi TA. ·
Contraindicaţii: Tahicardia indusă medicamentos sau de substanţe toxice,
tahicardia cu c:omplexe largi de etiologie incertă, fibril~ţie/flutter atrial rapid cu
sindrom WPW subiacent, boala de nod sinusal, BAV 11-111 (cu excepţia situaţiilor
în care există un stimulator funcţional implantat), hipotensiune cu TA sistolică
mai mică de 90 mmHg, IMA care asociază congestie pulmonară.
Reacţii adverse: Hipotensiune, bradicardie (inclusiv BAV), durere toracică, aritmii
ventriculare, edeme periferice, hiperemie cutanată, insuficienţă cardiacă,
sincopă.
Precauţii:Hipotensiune severă la pacienţii în tratament cu beta-blocante.
Prudenţă sporită la paci.enţii cu insuficienţă hepatică sau renală, insuficienţă
cardiacă, ccirdiomiopatie hipertrofică.
„„_h,

Clâsă: Beta, agonist adrenergic cu efect direct. lnotrop.


Indicaţii: Creşterea contractilităţii miocardice la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
decompensată şi TA sistolică de 70-100 mmHg în absenţa semnelor de şoc.
Dozaj pentru adulţi: Perfuzie endovenoasă continuă 2-20 mcg/kg/min titrată în
funcţie de efect, maxim 40 mcg/kg/min.

Dozaj pediatric: Similar dozajului pentru adulţi.. Va fi titrat în funcţie de efect.


Contraindicaţii: Hipersensibilitatea, stenoza idiopatică hipertrofică subaortică
[I HSS (ldiopathic Hypertrophic Subaortic Stenosis)J, şocul indus medicamentos
sau toxic (suspectat sau confirmat). Nu se administrează niciodată împreună .
cu bicarbonatul de sodiu.
Reacţii adverse: Tahicardie, HTA, hipotensiune, creşterea activităţii ectopice
ventriculare, dur~re toracică, palpitaţii, agitaţie, cefalee, greaţă, vomă.

Continuare În pagina următoare


-,,,
I
I

Precauţii: Evitaţi administrarea preparatului la pacienţii cu TA sistolică <100


mmHg şi semne de şoc; corectaţi hipovolemia înainte de iniţierea .
tratamentului (dacă este necesar). În IM: poate creşte necesarul de oxigen al
miocardului.

Clasă: Alfa-beta, agonist adrenergic. lnotrop. Vasopresor.


Indicaţii: Bradicardia şi hipotensiunea simptomatică, şocul cardiogen. 1
Dozaj adulţi: Perfuzie endovenoasă continuă (titrată în funcţie de efect): doză mică 1-5(
mcg/kg/min (doza renală); doză moderată 5-15 mcg/kg/min (doza cardiacă); doză mare
>15 mcg/kg/min (doza vasopresoare). Diluţia recomandată este de 400 mg/250 mLJ
soluţie salină izotonă, Ringer lactat sau soluţie de glucoză 5% (1600 mcg/mL). l
Dozaj pediatric: $oe cardiogen, ~oe distrib.utiv: 2-20 mcg/kg/min perfuzie IV/10 titrat!
în funcţie de efectul dorit. · . · · i
Contraindicaţii: Hipersensibilitatea la sulfiţi, feocromocitomul, FV.
Reacţu•. cp d verse: T, a •h".;antm11,
. .. .
angma,
V h.
.. . I "t t"" . .
ipotens1un~, pa.pi.a,!!, vasoconstncţ1e,
I
!' .
dispnee, cefalee, greaţă, vomă.
Precauţii: La pacienţii hipovolemici sau cu IM. Doza va fi modificată la pacienţii
vârstnici şi la cei cu boală vasculară ocluzivă. Este necesară repleţia volemică
IV cu soluţie salină izotonă înaintea administrării de dopamină. Reducerea
dozei se va face treptat. Dopamina nu se administrează niciodată împreună cu !
bicarbonatul de sodiu. Administrarea periferică necesită precauţie deosebită, i
deoarece extravazarea preparatului poate determina necroză tisulară. Este
preferată administrarea pe un cateter venos central şi utilizarea unei pompe I
volumetrice de perfuzie. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu boală "·
vasculară ocluzivă şi. la cei aflaţi tn tratament cu irvîAO.

Clasă: Agonist alfa-beta adrenergic (simpatomimetic: inotrop, vasopresor,


bronhodilatator)
Indicaţii: Stop cardiac, AEFP, asistolă, TV fără puls, FV; hipotensiune cu
bradicardie severă. Anafilaxie, exacerbări severe de astm.
Dozaj adulţi: Stop cardiac-. 1 mg IV/10 (10 ml din soluţia 1:10.000) la fiecare 3-5 min înl
funcţie de necesitate; fiecare administrare va fi urmată de un bolus IV de 20 ml soluţie
salină izotonă. Atunci când este folosită calea ET, se administrează 2,0-2,5 mg ( 1:1000)[
diluate în 5-10 ml soluţie salină izotonă sau apă sterilă. Bradicardie profundă sauL
hipotensiune: 2:..10 mcg/min în perfuzie endovenoasă; diluţia recomandată este de 1 mg.
(1 ml din ·Soluţia 1:1000) la 500 ml soluţie salină izotonă sau soluţie de glucoză 5o/o.i
Anafilaxie: 0,2-0,5 mg (diluţie 1:1000) IM la fiecare 5-15 min în funcţie de necesitate saul ·
O, 1-0,25 mg IV (diluţie 1:10.000) la fiecare 5"'.15 min, apoi 1-4 mcg/min IV în funcţie de
necesitate. Exacerbările severe de astm: 0,3-0,5 mg (diluţie 1:1000) SC/IM la intervalel
de 20 min x 3 doze în funcţie de necesitate. Doza maximă: 1 mg/doză. ·

128 L
,L
129
Dozaj pediatric: Stop cardiac sau bradicardie simptomatică: 0,01 mg/kg (0, 1 mlJkg)
. 1:10.000 IV/10 la fiecare 3-5 min în funcţie de necesitate (doza maximă: 1 mg sau 10mL).
Administraţi 0, 1 mg/kg (0, 1 ml/kg) 1:1000 şi spălaţi cu 5 ml soluţie salină izotonă dacă
este administrată pe cale ET. Folosiţi calea de administrarea ET doar atunci când
abordul IV/10 nu este accesibil. Repetaţi la fiecare 3-5 min în funcţie de necesitate.
Anafilaxie: 0,01 mg/kg (diluţie 1:1000) SC/IM la fiecare 5-20 min x 3 doze în funcţie de
necesitate sau 0,01 mg/kg (diluţie 1:10.000} IV x 1, apoi 0, 1 mcg/kg/min IV în funcţie de
necesitate. Exacerbare severă cje astm: 0,01 mg/kg (dHuţie 1:1000) SQ/IM la fiecare 20
min x 3 doze în funcţie de necesitate. Maxim 0,5 mg/doză.
Contraindicaţii: Hipersensibilitatea la catecolamine, şocul hipovolemic, insuficienţa
coronariană. Nu există contraindicaţii în stopul cardiac.
Reacţii adverse: Angină, HTA; tahicardie, TV, FV, nervozitate, agitaţie, palpitaţii,
tremor, slăbiciune, diaforeză, anxietate, cefalee, greaţă.
Precauţii: Prudenţă sporită în prezenţa HTA şi a unei frecvenţe cardiace în creştere
(poate produce creşterea necesarului de oxigen al miocardului). Dozele mari, deşi
pot fr necesare în tratarea şocului indus medicamentos sau toxic, pot cauza
-disfuncţie cardiacă post-stop cardiac. Evitali administrarea concomitentă a
adrenalinei şi a soluţiilor alcaline.

Clasă: Trombolitice, fibrinolitice


Agenţi uzuali: Alteplaza (Activase, rt-PA), reteplaza (Retavase), streptokinaza
(Streptase), tenecteplaza (TNKase)
Indicaţii: IM acut cu supradenivelare de segment ST cu debut mai recent de 12 ore.
Alteplaza este singurul agent fibrinolitic omologat pentru utilizare în AVC acut
ischemic, iar terapia cu acest agent trebuie iniţiată la mai puţin de 3 ore de la
debutul simptomelor.
Dozaj pentru,adulţi: Consultaţi dozajul şi căile de administrare recomandate pentru
fiecare agent în parte. · ·
Contraindicaţi_;; Hemoragia internă activă în ultimele 21 de zile (cu excepţia menstrei),
eveoim·ent Fîeurovascular în ultimele 3 luni, traumatism sau intervenţie chirurgicală
majoră în ultimele 2 săptămâni, disecţia de aortă, HTA severă (necontrolată),
sindroamele hemoragipare, RCP prelu-ngită, puncţia lombară în ultima săptămână.
Orice antecedente de hemoragie intracraniană, terapia de anticoagulare orală, AVC
sever.
Reacţii adverse: Hipotensiune, aritmii de reperfuzie, insuficienţă cardiacă, cefalee,
creşterea timpului de sângerare, hemoragii superficiale sau profunde, hiperemie
cutanată, urticarie, anafilaxie. ·
Precauţii: Prudenţă deosebită la pacienţii cu disfuncţie severă hepatică sau renală.
Iniţiaţi măsuri de precauţie suplimentară pentru evitarea hemoragiilor. Monitorizaţi
pacienţii în vederea apariţiei complicaţiilor hemoragice.

Clasă: Inhibitor de factor Xa, anticoagulant


Continuare În pagina următoare
Indicaţii: Inhibarea formării de trombină prin inhibarea factorului Xa la pacienţii cu
SCA; asigurarea anticoagulării la pacienţii cu istoric de trombocitopenie indusă de
heparină; profilaxia trombozei venoase profunde {TVP) la pacienţii- care suferă
intervenţii chirurgicale ortopedice sau abdominale; tromboembolia pulmonară
(TEP); tromboza venoasă profundă acută fără TEP.
Dozaj pentru adulţi: STEMJ: 2,5 mg bolus IV urmat de 2,5 mg/zi SC timp de până la 8
zile. TEP/TVP acută, tromboză acută: 5-10 mg/zi SC (în funcţie de greutatea corporală)
S-.9 zile, terapia cumarinică va fi iniţiată în prima sau a doua zi de tratament cu
fondaparinux, iar administrarea fondaparinux va fi oprită când INR 2: 2 pentru cel puţin
24 de ore. Alte utilizări: 2,5 mg/zi SC până la 8 zile (până la 1O zile în chirurgia abdominală,
până la 11 zile în chirurgia de protezare a şoldului sau de protezare completă a
artkulaţiei genunchiului, până la 14 zile pentru chirurgia. de artroplastie completă a
şoldului sau a genunchiului şi în .intefVenţiile chirurgicala pentru fracturHe de şold).
Contraindicaţii: Pacienţii cu clearance de creatif)ină < 30 ml)min, hipersensibilitate,
greutate. corporală < 50 kg atunci când este utilizat cu scop profilactic, hemoragii
majore active, endocardită bacteriană, trombocitppenie asociată cu test in vitro
pozitiv pentru anticorpi antiplachetari în prezenţa fondaparinux. ·
Reacţii adverse: Hemoragie, edem, hipotensiune, insomnie, ameţeală, cefalee,
hiperemie cutanată, constipaţie, vomă, diaree, retenţie. urinară, trombocitopenie
moderată.
Precauţii: La cei cu risc crescut de hemoragie, clearance·de creatinină 30-50 mLJmin, la
pacienţii > 75 ani, la pacienţi < 50 kg care necesită tratament pentru TEP/TVP.
Tratamentul va fi întrerupt cu 24 de ore înainte de intervenţia chirurgicală de
revascularizare coronariană (CABG) şi va iniţiat tratamentul cu heparină nefracţionată.

Clasă: Diuretic de ansă


Indicaţii: Insuficienţă cardiacă congestivă cu edem pulmonar acut, criza hipertehsivă,
edemul cerebral post·stop cardiac, edemele asociate bolii renale sau hepatice.
· Dozaj adulţi: 0~5-1 mg~g IV în 1-2 ~in; daGă es.te necesa~, se poate re.peta administrar~a f
cu 2 mg/kg IV m 1-2 mm. Alternativ: 20-40 mg IV, crescand cu 20 mg IV la fiecare 2 ore
până se obţine rezultatul 'dorit, maxim 160-200 mg/doz·ă.

Dozaj pediat~i<:: 0,5-1 mg/k!J IV/I?, dac_ă es~e necesar doza i?oate fi cms~ut~ cu câte 1 j
mg/kg IV la f1ecare 2 ore pană cand se obţine rezultatul dont. Doza maxima este de 6
mg/kg/doză.
Contraindicaţii: Hipersensibilitatea (poate apărea sensibilitate încrucişată cu tiazidele
şisulfamidele), tulburările electrolitice necontrolate, coma hepatică, anuria,
hipovolemia.
Reacţii adverse: Deshidratare severă, hipovolem.ie, hipotensiune, hipokaliemie,
hiponatremie, hipocloremie, hiperglicemie, stări lipotimice, ototoxicitate.
Precauţii: Se administrează cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă care l
asociază ciroză sau ascită, la cei cu depleţie electrolitică, diabet zaharat, în sardnă, ··
perioadă de lactaţie, disfuncţie renală severă, gută. Riscul de ototoxicitate este mai f
mare la dozele mari şi atunci când este administrat rapid. Se impune monitorizarea I
atentă a electroliţilor. ·
I
130 t
131

Clasă: Agenţi antiplachetari, inhibitori de GP llb/llla


Reprezentanţi uzuali: Abciximab (ReoPro), eptifibatide (lntegrilin), tirofiban
(Aggrastat)
Indicaţii: Pacienţi cu sindroame coronariene acute tratate non-inteNenţional
(eptifibatide şi tirofiban) şi la cei trataţi inteNenţional prin PCI (oricare din cei 3
agenţi).

Ooz•j pentru adulţi: Consultaţi dozajul şi căile de administrare recomandate pentru


· · fiecare agent în parte.
Contraindicaţii: Hipersensibilitate, hemoragie internă activă sau tulburare
hernoragipară în ultimele 30 de zile, antecedente de diateză hemoragică,
antecedente de AVC în ultimele 30 de zile, istoric medical de AVC hemoragic,
\ .
HTA
necontrolată (TA sistolică> 200 mmHg, TA diastolică> 110 mmHg), inteNenţii
chirurgicale majore sau traumatism major în ultima lună, tratamentul concomitent
cu un alt inhibitor de GP llb/llla, pacienţii dependenţi de dializă.
Reacţii adverse: Hemoragie, hipotensiune, trombocitopenie.
Precauţii: Pacienţii cu risc crescut de hemoragii, pacienţii < 70 kg, valoarea
trombocitelor <150.000/mm3, disfuncţie renală. Tratamentul va fi întrerupt cu 2: 2-4
ore înainte de inteNenţia chirurgicală de revascularizare coronariană (CABG).
Abciximab (ReoPro) trebuie administrat împreună cu aspirină şi heparină.

Clasă : Anticoagulante
Indicaţii: Sindroamele coronariene acute (SCA): IM cu supradenivelare de ST
(STEMI), IM fără supradenivelare de ST (NSTEMI), angina instabilă, în cursul
intervenţiilor coronariene percutanate (PCI), profilaxia şi tratamentul tulburărilor
. tromboemb.olice (TVP, tromboembolismut' pulmonar), terapia anticoagulantă
pentru procedurile de circulaţie extracorporală şi dializă.
1
: - Dozaj adulţi: $CA: 60 Ul/kg bolus IV (maxim ·4000 Ul) urmat de perfuzie fV continuă cu 12
1
Ul/kg/oră (maxim 1000 UVoră). Monitorizaţi valoarea APTT la fiecare 4-6 ore, iar viteza
perfuziei IV va fi ajustată pentru a menţine un APTT de 50-70 sec pentru 48 de ore sau până
la efectuarea angiografiei. Profilaxia trombozei: 5000 Ul SC la fiecare 8-12 ore. Tratamentul
TVP/TEP. 80 Ul/kg sau 5000 Ul bolus IV, urmat de perfuzie IV continuă cu 18 Ul/kg/Oră.
I Debitul perfuziei va fi ajustat pentru a menţine APTT în limitele terapeutice.
· · Dozaj pediatric: Heparinizare sistemică pentru sugC1rii <1
an 75 Ul/kg IV în 10 min, apoi
perfuzie continuă de menţinere 28 Ul/kg/oră; estenecesară monitorizarea APIT la fiecare 4
ore, iar doza de heparină trebuie ajustată pentru a menţine APTT între 60-85 sec. Copii > 1
an: 75 Ul/kg în 10 min, urmat de perfuzie IV de menţinere cu 20 Ul/kg/oră. Este neces~ră
ajustarea debitului de administrare a heparinei pentru a m~nţine APTT între 60-85 sec.
Contraindicaţii: Hipersensibilitatea, trombocitopenia indusă de heparină, trombocitopenia
severă, hemoragi~ activă necontrolată cu excepţia CID; inteNenţiile chirurgicale
recente intracraniene, intraspinale sau în sfera oftalmologică; HTA necontrolată.
- · ·-···- - Continuare in pagina următoare
r
I
Reacţii adverse: Hemoragie, trombocitopenie indusă de heparină, trombocitopenie, .I
hiperakaliemie, osteoporoză (la tratament> 6 luni).
Precauţii: La pacienţii cu risc crescut de hemoragie; la pacienţii cu -rezistenţă la
heparină (deficienţă de antitrombină, clearance crescut al heparinei, niveluri
crescute ale proteinelor care leagă heparina, creşteri ale factorului VIII şi/sau ale
fibrinogenului). Pacientele > 60 ani pot necesita doze mai reduse. Este
recomandată monitorizarea zilnică a numărului de trombocite.

Clasă: Antiaritmice, clasa III _


Indicaţii: Tahicardia supraventriculară, inclusiv fibrilaţia atrială şi flutter atrial; cel mai
eficient agent în convertirea fibrilaţiei şi fiutter-ului atrial cu debut recent($ 48 ore). j
Dozaj adulţi: Pacienţii cu greutate corporală~ 60 kg. 1 mg IV în 10 min; aceeaşi doză poate
fi repetată„ peste 1.0 min, da~ aritm,ia persist~. Pac._ienţii cu gre17tate co:po_ral~ < 60 ~g. O,O_f
mg/kg fV in 10 min; aceeaşi doză poate fi repetata peste 10 min, daca aritmia persistă. 1
Contraindicaţii: Hipersensibilitatea cunoscută, antecedentele de TV polimorfă, QTc
mai mare de 440 msec. i
Reacţii adverse: TV'monomorfă sau polimorfă susţinută sau nesusţinută, torsada de
1

vârfuri, BAV, ICC, HTA, cefalee, tahicardie, hipotensiune, greaţă şi vomă.


Precauţii: Monitorizare ECG continuă timp de 4-6 ore după administrare, sau până
când OTc revine la valoarea de bază. Monitorizaţi apariţia BAV. Este obligatorie
asigurarea personalului cu pregătire adecvată şi a echipamentului de resuscitare.
Corectaţi dezechilibrele hidroelectrolitice înainte de începerea tratamentului. În
cazurile în care fibrilaţia atrială a debutat în urmă cu peste 48 de ore, se recomandă
iniţierea anticoagulării înainte de cardioversia cu ibutilide. Monitorizaţi OTc. Nu j
este recomandat pentru fibrilaţia atrială cronică. Prudenţă sporită la pacienţii cu
r-~rdi~"~ c.~• • ~Î<:!f1 •rH"+io 1t1'-',._,
hAn~+ir-~
~;11w~I
. .
inc11ficionta"
'"'ii-„ V~• i ..... Viwi' V~u- Vli"'1U11t'U)'ifV .... „,....,._. •

Clasă: Agonist beta-adrenergic


Indicaţii: Bradicardia simptomatică refractară în condiţiile în care stimularea cardiacă
transcutanată sau transvenoasă nu este disponibilă, cazurile de torsadă a vârfurilorf
refractare la magneziu, bradicardia la pacienţii cu transplant de cord, intoxicaţia cu l .
beta-blocante. · J
Dozaj pentru adulţi: Perfuzie IV: dizolvaţi 1 mg/250 ml soluţie salină izotonă, saluţi ..
Ringer lactat sau soluţieA de glucoză 5%, admtntştraţi 2-10 mcg/min şi titraţi în funcţie
d.e răspunsul te.rape~tic. ln torsada de vârfuri, titraţi până când creşte frecvenţa cardiac4
ş1 TV este suprimata. . ··
Contraindicaţii~ Hipersensibilitatea la medicament sau la sulfiţi, intoxicaţia digitalică, J
angina, tahiaritmiile, utilizarea concomitentă de adrenalină (poate induce TV sau :
FV). .
Reacţii adverse: Aritmii, stop cardiac, hipotensiune, angină, anxietate, tahicardie,
palpitaţii, hiperemie cutanată, palpitaţii, ameţeli, tremor, cefalee, greaţă, vomă, L
agitaţie.
I

132 I.
133
Precauţii: Poate creşte ischemia miocardică. Se administrează cu prudenţă la pacienţii
cu disfuncţie renală, boală cardiovasculară, şoc distributiv, hipertiroidism, diabet
zaharat. Administrarea dozelor mari este nocivă, cu excepţia supradozajului de
beta-bi oca nte.

Clasă: Antiaritmic de clasă lb. Anestezic local.


Indicaţii: Alternativă la tratamentul cu amiodaronă în TV fără puls şi FV. Se
recomandă utilizarea în TV stabilă şi în tahicardia cu complexe largi de etiologie
incertă.
Dozaj adulţi: Stop cardiac cauzat de TV sau FV: 1,0-1,5 mg/kg IV/10 (sau 2-4 mg/kg
pe caJe ET). Poate fi repetată administrarea în doze de 0,5-0,75 mg/kg IV/10 la fiecare
5-1 O min, doza maximă fiind de 3 nig/kg. TV stabilă, tahicardi(I cu complexe largi de
etiologieincertA: 0;50-0;75 mg/kg până la un total de 1,0-1,5·mg/kg. Poate fi repetată
admin·istrarea.Jn doze de. 0;50r-0,75 mg/kg ta fiecare 5-10 min (doza maximă totală:
~,O mg/kg). Atunci când se reuşeşte conversia, se inrţiaz:â o perfuzie IV cu 1-4 mg/
min (J0„50 mcg/kg/min) în soluţie salină izotonă sau soluţie de gJucoză 5%.
. .
Dozaj pediatric: 1 mg/kg bof us IV/JO. Pe cale ET: 2-3 mg/kg urmat de o spătare cu 5 .ml
soluţie salină izotonă (această cafe va fi folosită doar dacă abordul JV/10.nu este posibil).
Doză de menţinere: 20-50 mcg/kg/min perfuzie IV/10 [în momentul iniţieri'i perfuziei se
va repeta bolusul (0,5-1 mg/kg IV/10), dacă nu a fost administrat un bolus în ultimele
15 minJ.
Contraindicaţii: Administrarea profilactică în IM acut, BAV de grad înalt în absenţa
unui stimulator cardiac funcţional, hipotensiunea, sindromul Wolff-Parkinson-
White, hipersensibilitatea la substanţele anestezice amidice.
Reacţii adverse: Confuzie, agitaţie, anxietate, tinitus, înceţoşarea vederii, ameţeală,
tremor, halu.cinaţii, convulsii, hipotensiune, bradicardie, colaps .cardiovascular, stop
respirator, vorbire dificilă ..
Precauţii: La p~cienţii cu ICC, deprimare respiratorie, şoc. Doza de menţinere (nu şi
doza de încă'rcare) va fi redusă la pacienţii vârstnici, la cei cu drsfuncţie hepatică
sau la cei cu disfuncţie ventriculară stâ_ngă. Administrarea lidocainei va fi oprită ·
dacă apar semne de toxicitate a SNC.

Clasă: Electroliţi, antiaritmice


Indicaţii: Torsada de vârfuri, hipomagneziemia, aritmiile ventriculare cu potenţial letal
secundare intoxicaţiei digitalice, status astmaticus, convulsiile.
Dozaj adulţi: Torsada de vârfuri (stop cardiac): 1-2 g IV (2-4 ml din soluţia de 50%) dilLiat
în 10 ml soluţie de glucoză 5% administrat în 1-2 min. 'Torsada de vârfuri (fără stop
cardiac şi cu puls prezent): doza de încărcare este de 1-2 g diluat în 50-100 mL soluţie

Continuare În pagina următoare

1tinuare În pagina următoare


MEDS. · ·~·I ,. ;. ·' ·- ,.... ,,.. "' .,.„. ,. ,, ,-~,,„,„. "" •1··•1t· ,,,- ,, ~ :"'"r-' , , . ,
' hnn.,.rin~ +rnmhn,.,i+nnonio I'
gJucoză 5% şi. administrat IV timp de 5-60 min, apoi se va continua cu 0,5-1,0 g/orâ
perfuzie IV (titrat în funcţie de controlul torsadei de vârfuri). Convulsii: 2 g IV diluat Îfl
10 ml soluţie glucoză 5% şi administrat pe durata a 10 min. · !
·Dozaj pediatric: Torsada vârfur.ilor (stop cardiac-7V fără puls): 25-50 mg/kg bolus IV/10,"
Torsada de vârfuri (fără stop cardiac şi cu puls prezent): 25-50 mg/kg bolus IV/Id
1
administrat în 10-20 min. Status astmaticus: 25-50 mg/kg IV/10 în 15-30 min.
Contraindicaţii: Hipermagneziemia, hipocalcemia, BAV. j
Reacţii adverse: HTA, bradicardie, stop cardiac, deprimare respiratorie, alterarea stării
de conştienţă, hiperemie cutanată, diaforeză, hipocalcemie, hiperkaliemie,
hipofosfatemie.
Precauţii: La pacienţii cu insuficienţă renală. Administrarea rapidă poate determina
uneori prăbuşirea ten:siunii arteriaie. Este ne„cesară rnoniiorizarea niv~iuiui
plasmatic de magneziu. Se recomandă pruqenţă la pacienţii cu miastenia gravis.
lnaintea iniţierii tratamentului trebuie corectate hipokaliemia şi hipocalcemia .

.
Clasă: Antagonist opioid
Indicaţii: Antagonizarea supradozei/toxicităţii opioide neresponsive la administrarea
de oxigen şi suport ventilator, manifestate prin depresie respiratorie sau
neurologică.

Doz~j ~dulţi: Suprado~ă„ de substanţ'! OP_ioide~ ~ n:1g IV, IM s~u SC (poate fi necesa~~
administrarea repetata la fiecare 2-3 mm, pană ta un maxtm de 10 m.g). Reversia.
depresiei respiratorii secundare dozelor terapeutice· de opioide: 0,04-.0;4. mg. IV., IM sa4
SC (se poate repeta administrarea până la un maxim de 0,8 mg, cu scopul de a restabiU
ventilaţia adecvată). Reversia efectelor opioide în context postopetator. O; 1-0:2 m.g IV
· la fiecare 2-3 min până la restabilirea ventilaţiei ·spontane adecvate. · · [
Dozaj pediatric: s::: 5 ani, reversie opioidă completă: O, 1 mg/kg IV la fiecare 2-3 min după
cum este necesar, maxim 2 mg; > 5 ani: 2 mg IV·la fiecare 2-3 mjn după cum estef
necesar, până la un maxim de 1O mg. Pentru reversia parţială: 0,001-0~005 mg/kg IV (1-B ·
mcg/kg) repetat la nevoie la fiecare 2-3 min. Pentru reversia postoperatorie: 0,01 rng/k~
!V la flecare 2-3 min î:i fu:1cţis ds răspunsu! ternpeut!c. I.
Contraindicaţii: Hipersensibilitatea, convulsii induse de meperidină.
Reacţii adverse: Secundare reversiei (sevrajului) analgeziei şi sedării narcotice. [
Deprimare respiratorie recurentă, durere, hipertensiune, hipotensiune, iritabilitate, ·
agitaţie, diaforeză, convulsii.
Prec~uţii: P oatedpr~cipita si~ptomadtolo~ia de s~vraj acut la padcienţii dependenţi de [.
8 1
op1oide. e a mm1streaza cu pru enţa a pacienţii cu antece ente convulsive sau
cu patologie cardiovasculară. Reversia postoperatorie bruscă poate induce greaţă, f
vărsături, diaforeză, tahicardie, hipertensiune, convulsii, edem pulmonar, aritm.ii. L

134
'"
L
135

Clasă: Analgezic narcotic opioid .


Indicaţii: Durerea toracică neameliorată de nitroglicerină; ICC şi dispneea asociate cu
edem pulmonar acut.
Dozaj pentru adulţi: 2-4 mg IV (admini~rate în 1-5 min), la fiecare 5-30 min la pacientul
stabil hemodinamic, în funcţie de necesitate. Administrarea în doze de 2-8 mg poate fi
repetată la fiecare 5-15 m·in în funcţie de caz
Contraindicaţii: Hipersensibilitatea, insuficienţa cardiacă secundară bolii pulmonare
cronice, deprimarea respiratorie, hipercarbia, hipotensiunea, ocluzia intestinală,
astmul sever, hipercarbia acută sau severă. Va fi evitată la pacienţii cu IM de VD.
Reacţii adverse: Depresie respiratorie, hipotensiune, greaţă, vărsături, bradicardie,
alterarea stării de conştienţă, convulsii, somnolenţă, ameţeală, diaforeză, hiperemie
cutanată,. prurit, uscăciunea mucoasei bucale, retenţie de urină.
Precauţii: Morfina se administrează lent şi se titrează în funcţie de efect. Dacă este
necesar:, se . . administrează naloxonă (0,4-2,0 rng IV) pentru a obţine rever~ia
efectelor morfinei. Se administrează cu prudenţă la pacienţii cu edem cerebral şi la
cei cu edem pulmonar cu compromiterea funcţiei respiratorii. Se administrează cu
prudenţă la pacienţii hipovolemici (la nevoie.se iniţiază terapia de repleţie volemică).
De asemenea, se administrează cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie renală sau
hepatică, afecţiuni convulsive, deprimare a SNC, traumatisme craniocerebrale,
hipotiroidism, insuficienţă suprarenaliană, hipertrofie de prostată, şoc.

Clasă: Antianginos, nitrat, vasodilatator


Indicaţii: Sindroame coronariene acute (SCA), angină, ICC asociată unui IM acut,
l urgenţe hip~rtensive cu SCA.
1
Dozaj adulţi: C,ale sublinguală, 0,3-0,4 mg (1 comprimat); repetat la fiecare 3-5 minute
1
dacă durerea toracică nu pedează (maxim 3 doze/15 min). Nitroglicerina sub formă de
aerosol va fi administrată (spray) timp de 0,5-1,0 sec la intervale de 3-5 mih (reprezintă
0,4 mg/doză), maxim 3 administrări/15 ,min. Bolus IV: 12,5-25,0 mcg (dacă nu s-a
administrat spray sau comprimate sublinguale). Perfuzie IV: diluţie 25 mg/250 ml (100
mcg/mL) soluţie glucoză 5%; debitul iniţial al perfuziei va fi de 5 mcg/min şi va fi titrat
în funcţie de efect, crescând doza la fiecare 3-5 min cu 5 mcg/min până la 20 mcg/min.
Dacă pacientul rămâne în continuare simptomatic, doza va fi crescută cu 10--20 mcg/
min la fiecare 3-5 min, maxim 200 mcg/min.
Dozaj pediatric: 0,25-0,50 mcg/kg/min în perfuzie IV/10 cu titrare de 0,5-1,0 mcg/kg/min
la fiecare 3-5 min după cum va fi necesar, în limitele uzuale de 1-S mcg/kg/min (maxim I
20 mcg/kg/min).
Contraindicaţii: Hipersensibilitatea, TA sistolică< 90 mmHg, tamponada pericardică,
pericardita constrictivă, bradicardia severă sau tahicardia severă însoţită de
I
hipotensiune; uti.lizarea preparatelor sildenafil {Viagra) sau vardenafil (Levitra) în
Continuare În pagina următoare j
'
. ·. se va continua cu 0,5-1,0 g/oră
. , . ~_.&. •-:\ I"'--••• ,f-::. ""' -· n f l"I o A f
ultimele 24 de ore, tadalafil (Cialis) în ultimele 48 de ore; infarctul ventricular drept, !
hipertensiunea intracraniană, cardiomiopatia hipertrofică cu obstrucţia tractului de
ejecţie, cardiomiopatia restrictivă.
Reacţii adverse: Hipotensiune însoţită de tahicardie reflexă, sincopă, cefalee,
· hiperemie cutanată, vertij, bradicardie paradoxală. ,.

1
Precaduţii: An~ sVe a~min i~tra_ în amef_st.ec c~ alte medicam~nteT.AAt~nci ?â„nd este
a m1rnstrata 1 , rntrog 1cerma va 1 titrata pentru a menţine sista 11ca > 90 mmHg.
f

Diluţia se va realiza doar în recipiente din sticlă, iar perfuzia IV va fi efectuată doar
prin furtune non-PVC. Perfuzoarele s:tandard din policlorură de vinil (PVC) pot lega
până la 80o/o din medicament, necesitând administrarea unor doze mai mari. Tubul
spray cu aerosol nu va fi agitat (alterează dozajul măsurat per administrare).

Clasă: Alfa-beta agonist adrenergic, vasopresor


Indicaţii: :Tratamentul şocului persistent după repleţia volemică, şocul cardiogen,
şocul cu rezistenţă vasculară sistemică scăzută, şocul septic, hipotensiunea
semnificativă hemodinamic. i
Dozaj adulţi: Doză de iniţiere: 0, 1-0,5 ·mcg/l<g/min, titrare în funcţie de răspuns până ia I
maxim a~ 12 mcg/min. Doza de menţinere este de obicei între 2-4 mcg/min. Va fi
administrată utilizând pompa volumetrică de perfuzie.
... •
I ·1
~

Dozajpediatric: Doza de iniţiere: 0,05-0, 1 mcg/kg/min, titrare în funcţie de răspuns până


la maxim 2 mcg/kg/min. Va fi administrată uti·lizând pompa volumetrică de perfuzie. l
Contraindicaţii: Şocul hrpovoiemic înainte de restabiiirea volemiei, tromboza
vasculară periferică sau mezenterică, exceptând situaţia când este folosită ca
soluţie de salvare a perfuziei coronare şi cerebrale. A nu se administra pe aceeaşi
linie venoasă cu soluţii alcaline.
Reacţii adverse: Aritmii, hipertensiune, cefalee; anxietate, dispnee, necroză cuta11ată
(atunci când există extravazare). l
Precauţii: Se administrează cu precauţie la pacienţii care urmează tratament cu IMAO,
deoarece poate·provoca hipertensiune prerungită. Se administrează într-o venă de
calibru mare şi se evită extravazarea. Se administrează cu prudenţă la pacienţii cu
I
cardiopatie ischemică: creşterea consumului miocardic de oxigen poate induce
aritmii, tahicardie, hipertensiune. f
I.

l
Clasă: Gaz
Indicaţii: Urgenţele cardiopulmonare însoţite de dispnee şi durere toracică, stop r
cardiac sau respirator, hipoxemie. Este utilizat pentru a optimiza oxigenarea atunci ·.
când saturaţia în oxigen este< 94%.
Dozaj pentru adulţi şi
pediatric: Canulă nazală 1-6 L/min (concentraţie
oxigen: ţ1%-L
44%), mască Venturi 4-12 L/min (concentraţie oxigen: 24%-50%), mască simplă 5-8 LI
min (concentraţie oxigen: 40o/o-60%), mască cu reinhalare· parţială 6-10 tJmin [
(concentraţie oxigen: 35%-60%), mască fără reinhalare 6-15 L/min (concentraţie oxigen: ,
60%-100%), balon cu mască 15 LJmin (concentraţie oxigen: 95%-100%).
IL
136
137
Contraindicaţii: Nu se cunosc
Reacţii adverse: Uscarea mucoasei respiratorii. Poate provoca bronhospasm dacă
gazul este extrem de rece şi uscat. Oxigenul susţine combustia şi poate alimenta
arderea unei flăcări. Hipoventilaţie (la pacienţii cu BPOC severă), fibroză
pulmonară, toxicitate indusă de oxigen.
Precauţii: La pacienţii în stop respirator care au stimulul respirator de tip hipoxic.
Pentru ca oxigenul să fie eficient, tre.buie asigurată în prealabil eliberarea căilor
respiratorii şi ventilaţia.

Clasă: Antiaritmic de clasă I


Indicaţii: TV sau FV recurentă, TPSV refractară la adenozină şi manevrele de
stimulare vagală, fibrilaţia atrială rapidă cu sindrom Wolff-Parkinson-White (WPW)
subiacent, tahicardia stabilă cu complexe largi de etiologie incertă, tratament de
prevenţie a aritmiilor după conversia unei aritmii. TV monomorfă stabilă cu QTc
normal şi funcţia VS păstrată .
. DQzaj adulţi: 20 rng/rnin perfuzie IV sau până la !50 mg/min în situaţii de urgenţă până
când .se obţine .suprimarea aritmiei, maxim 17 mg/kg dozEt de încărcare. Pe.rfuzie IV de
menţinere: diluţi,e 1 g/250 ml (4 mg/mL) soluţie salină izotonii sau soluţje glucoză 5o/o
cu un debit de 1-4 mg/min.
Dozaj pediatric: Flutter atrial, tahicardie supraventriculară, TV (cu puls): 15 mg/kg IV/lO
- doză de încărcare administrată în 30-60 min. ·
Contraindicaţii: Hipersensibilitatea, BAV li şi III (în absenţa unui stimulator cardiac
funcţional), intervalul QT lung, torsada de vârfuri, lupusul eritematos sistemic.
Reacţii adverse: Hipotensiune, lărgirea complexelor QRS, cefalee, greaţă, vomă,
· hiperemie cutanată, convulsii, aritmii ventriculare, BAV, colaps cardiovascular, stop
cardiac.
i · Precauţii: Când se administrează procaina'midă este necesară monitorizarea TA la
fiecare 2-3 rpin. Se va întrerupe administrarea dacă complexul QRS se lărgeşte
1
·

. >50% sau mai mult, sa1,1 dacă TA sistoliqă scade sub 90 mmHg. Este necesară
. monitorizarea ECG a pacienţilor pentru a depista prelungirea intervalului PR,
apariţia BAV şi prelungirea intervalului- QT. Poate precipita sau exacerba ICC. Dacă
este prezentă disfuncţia cardiacă sau renală, doza totală va fi redusă la 12 mg/kg,
iar doza de menţinere la 1-2 mg/min. Procainamida va fi administrată cu prudenţă
la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, miastenia gravis, boală hepatică sau renală.
Evitaţi administrarea concomitentă a medicamentelor care prelungesc intervalul
QT (amiodaronă, sotalol etc).

Clasă: Agent alcalinizant. Soluţie tampon.


Indicaţii: Hiperkaliemie cunoscută preexistentă,
acidoza care răspunde la
·administrarea de bicarbonat (de exemplu: cetoacidoza diabetică, supradozajul de
Continuare În pagina următoare
·...... , ,1, ,; V"" 1~ ·n:::ar-ii::i.ntii r.11
! .

antidepresive triciclice, acidoza metabolică asociată manevrelor prelungite de


i
resuscitare în condiţii.le unei ventilaţii adecvate).
Dozaj adulţi: 1 mEq/kg IV; apoi, dacă este necesar, se poate administra 0,5 mEq/kg la~
fiecare 10 min. Dozajul este cel· mai bine ajustat în funcţie de deficitul calculat de baze
1
sau de concentraţia de bicarbonat plasmatic din sângele arterial (atunci când estei
posibilă dozarea).

Dozaj pediatric: 1 mEq/kg bolus IV/10. lent. Dozajul este cel mai bine ajustat În funcţieJ
de deficitul calculat de baze sau de concentraţia bicarbonatului plasmatic din sângele
arteriâl (atunci când este disponibil).
Contraindicaţii: Alcaloza respiratorie sau metabolică, hipocloremia, hipocalcemia,
•h "1pokal"e......,.·
I 111la,
'"'' ....
a"'idO""""""'
La 11"·1 t-Jvl
. . . ,.,. . .va1--11
-.,... . . . n:,....x h.:..-.."",.."',...+„nmi<!3
iva, '"t.Jiv• orlom,..,,
11au 011 nu, vuo11 n• .1m"n'"'„
.. .I ,_,..,„ 11v 101 S"'' ...
ivve1.
Reacţii adverse: Hipokaliemie, hipocalcemie, hipernatremie, alcaloză metabolică,
edeme, convulsii, tetanie, exacerbarea ICC, hipoxie tisulară, acidoză intracelulară.
Precauţii: La pacienţii cu ICC, boală renală, ciroză, hipernatremie, hipervolemie,
· toxemie, sau care primesc tratament sistemic corticoid. Nu este recomandată !•
administrarea de ru.tină în stopul cardiac, deoarece ventilarea şi RCP adecvată ,
, reprezintă cei mai importanţi "agenţi tampon" în această situaţie. Este incompatibilj
cu multe medicamente; se recomandă spălarea liniei venoase înainte şi după '
administrare.

Clasă: Hormon, vasopresor. ·


Indicaţii: Stop cardiac: Alternativă la adrenalină în .FV refractară la şoc electric, TV fără I
puls, AEFP şi asistolă. Şocul cu vasodilataţie (distributiv) I şocul septic. · !

Dozaj adulţi: Stop cardiac: 40 Ul IV/JO doză unică, ca alternativă pentrlJ prima sau ai
doua doză de adrenalină. Şoc cu vasodilataţie: 0,01~0,0.4 Ul/min perfuzie IV continuă. I
.. · •. iatric: s.·toi! ca. rdiaC: 0,4-1 U!lkg iV/iO, maxim 40 Ul Şoc cu vasodilataţie:I·.
Dozaj ped
0,0002-0,002 Ul/kg/mm perfuzie IV continuă. . .
Contraindicaţii: Hipersensibilitate
Rea~ii . .ad~ersa:Bradit;b'"'adrdie: HTA,d~rf.gină,... l~vb1, arihtmii, ameţeatăf~lce!a!ee, greaţă, f.
varsatun, crampe a omma 1e, 1a oreza, ron ospasm, ana 1ax1e.
Precauţii: Pacienţii cu cardiopatie ischemică (poate precipita angina sau IM), ICC,
disfuncţie renală sau hepatică, boli convulsive, astm, boală vasculară.

I
I
Clasă: Blocant al canalelor de calciu, antiaritmic de clasă IV, antihipertensiv
Indicaţii: TSPV (cu complexe QRS înguste şi TA adecvată) refractară la adenozină;

controlul frecvenţei ventriculare rapide în fibrilaţia atrială, flutter-ul atrial şi
I
tahicardia atrială multifocală. L

138
139
Dozaj adulţi: 2,5-5,0 mg IV în 2 min. Dacă este necesar, se poate administra a doua doză
de 5-10 mg fV în 15-30 min, maxim 20 mg. Alternativ, a doua doză poate fi de 5 mg IV
administr~tă la fiecare .15 min; maxim 30 mg.
Contr~indicaţii: Fibrilaţia atrială cu sindrom Wolff-Parkinson-White (WPW) subiacent,
tahicardia cu complexe largi de etiologie incertă, BAV li sau III (cu excepţia situaţiei
în care există un stimulator cardiac funcţional), boala de nod sinusal,
hipotensiunea, ICC severă, şocul cardiogen, administrarea concomitentă de
beta-blocant IV, TV.
Reacţii adverse: Hipotensiune, exacerbarea ICC cu disfuncţie de ventricul stâng,
bradicardie, BAV, constipaţie, edeme periferice, cefalee, ameţeală,
fatigabilitate, ileus paralitic, hepatotoxicitate.
Precauţii: Tratamentul concomitent cu beta-blocante per os, ICC, disfuncţie
renală sau hepatică, miastenia gravis, distrofia musculară, cardiomiopatia
hipertrofică cu obstrucţia tractului de ejecţie; poate determina scăderea
contractilităţii miocardice. La pacienţii geriatrici se va administra lent în 3 min.

Seringă: Ga ntitate Doza dorită de medicaţie x Volum total


necesară pentru Doza totală disponibilă din medicament
a fi trasă
IV: Calcularea Volumul de perfuzat x Factorul de picurare
numărului de · · Timp total în minute
picături/min

IV: Calcularea Volumul disponibil x Factorul de picurare x Doza dorită ( . . ., ')/ .


. . . • . =Qtt p1caturr mm
· vitezei de Doza totală d1spornb1lă din medicament
perfuzie
(mg/min sau Exemplu: De administrat 2 mg/min de lidocaină. Pentru
mcg/min) prepararea soluţiei se amestecă 2 g (2000 mg) lidocaină în
500 ml soluţie de glucoză 5% cu un factor de picurare de 60
gtt (picături)/mL. Se calculează debitul perfuziei:
500 ml x +60 gtt/mL x 2 mg · ( . . ., ")/ .
- - - - - - - - - - = 30 gtt p1catun mm
2000 mg
IV: Debitul unei 1. Se numără picăturile (gtt)/min şi se înmulţeşte cu
perfuzii IV în 60 min.
ml/oră 2. Rezultatul obţinut se împarte la factorul de picurare
(gtt) folosit.
~
_.......,
' '·
-· -- ;

(!)
"O
Frecvenţă: Pent1ru a so
(!)
:t:
(ml/oră) -t
1 175 1100 112!5 I 150 1175 1200 1250
O)
c: menţine
:J linia
(!)
i...
Q. venoasa"'
i...
o deschisă
Perfuzor cu Is Ia 13 I 11 I 2·1 I 2s I 29
j I 33 I 42
factor de
picurare de
10 gtt/mL
Perfuzor cu I6 110 I 15 I 20 I 2f> I 30 I 35 I 40 I 610
factor de
picurare de . o
12 gtt/ml
Perfuzor cu 8 13 19 I 25 I 31 37 I 44 I 50 I 62
I "d-
pa

factor de
picurare de
1s gtt/ml
Perfuzor cu 110. 111 125 I 33 I 42 I so I 58 I 67 I 83
factor de
picurare de
20 gtt/ml
Perfuzor cu 130 Iso J1s 1100 I 12!5 I 150 I 175 1200 1250
factor de
picurare de
60 gtt/ml
Introduceţi cantitatea Introduceţi greutatea Doar pentru debitul în m Uoră Indicaţiile ~ I j 111111111 !
@ medicaţiei conform
prescripţiei
în kg (dacă se aptică,
în caz contrar lăsaţi
{fără medicamente) folosiţi
căsuţele colorate în galben •
de
bolus IV
U . I
rmaţ1 pasu 1 pentru

X spa~u'. liber> ~(Voi x~:;:~ .J -


"'"
a stabili volumul necesar
a fi tras în seringă.

0 Multiplicaţi pasul 1 cu
factorul de picurare (gtt).
mg, g, g.19, etc. ( ) kg ,J ~ ml

,,.. @o partemedicaţia reprezintă


Când legendă
X factor
de picurare
din ecuaţie,
~ introduceţi cantitatea ml/or6=f(Vol x gtt>ltimp}
~ mg/min=paşii 1ă-c,2,3
. to~lă disponibilă aici .llJ!ri mg, 9, µ9, etc. ( )
G Ulterior introduceţi volumul total disponibil aici.
mg/kg/min=a se completa
toate căsuţele
Seringă=paşii 1a-c
(gtt/ml)

Pentru stabilirea timpului de


curgere (ml/oră) a unei perfuzii IV, Timp
vor fi iniţial numărate picăturile pe
min. Ulterior această valoare va fi
multiplicată cu 60 iar rezultatul va
0 _ _.....
fi împărţit la factorul de picurare
· Rezultatele obţinute la paşii 1 şi 2 vor fi
de minute pe durata cărora soluţia trebuie să fie
împărţite la numărul
• ·
=Dgtt/min
folosit. administrată
.,.,.,,.,...,,.„.,„. . ..
.,.,.„,.~ ~=-~~---~~·

Notă: Abrevierea mcg (microgram) are aceeaşi semnificaţie cu µg (utilizată în formula de mai sus); mcg este
mai des folosită pentru a preveni erori'le medicale.
I

Defibrilatorul automat extern f


Defibrilatorul automat extern (DAE) este un dispozitiv compact şi uşor care permite, prin
capabilităţile de analiză computerizată, atât profesioniştilor cât şi martorilor întâmplători!
evaluarea ritmului cardiac. Dând indicaţii vizuale şi auditive, DAE administrează, dacă estJ
necesar, şoc electric pentru restabilirea ritmului cardiac normal la pacienţii cu stop cardia<;
subit. DAE administrează şoc doar dacă ritmul identificat este FV sau TV fără puls. I
Indicaţii: FV sau TV fără puls la adulţi, copii şi sugari. '
Niveluri de energie: DAE selectează automât nivelul de energie pentru fiecare
defibrilare. Majoritatea DAE sunt dotate cu sisteme pediatrice care includ un
atenuator de doză. Atenuatorul de doză este un sistem de cabluri şi padele sau o
cheie care furnizează un nivel de .energie mai redus, _adecvat populaţiei pediaţrice.

1. Asiguraţi-vă căpacientul este în stop cardiac, fără puls sau respiraţie spontană.
Desemnaţi pe cineva să iniţieze manevrele RCP, în timp ce DAE este adus şi
plasat lângă pacient.
2. Porniţi DAE. Urmaţi indicaţiile auditive şi
vizuale. ~

II
r

3. Desfaceţi pachetul cu padele adezive şi lipiţi .


padelele pe pieptul gol al pacientului.
• Îndepărtaţi orice plasturi medicamentoşi
de pe toracele pacientului (folosiţi
mănuşi) sau alte obstacole.
• Radeţi părul de pe zonele toracelui (la
pacienţii cu pilozitate toracică) unde
trebuie lipite padelele (cu aparatul de ras
I
inclus ·1n pachetul DAE).
• Padelele nu trebuie aplicate deasupra
unui dispozitiv medical implantabil
(stimulator cardiac [pacemaker] sau
defibrilator implantabil).
• Dacă suprafaţa cutanată a toracelui este
umedă sau udă, trebuie ştearsă şi uscată
pentru a evita producerea arcului electric
la administrarea şocului. . ., . . /

142
143

4. Utilizaţi la adulţi padele de adulţi, iar la copii şi sugari padele pediatrice. Atunci
.când padelele pediatrice nu sunt disponibile, la copil şi sugar pot fi utilizate
padelele de adult, cu condiţia ca acestea să fie lipite la o distanţă de cel puţin
2,54 cm (1 in) una de alta pentru a evita contactul. Nu trebuie utilizate
niciodată padele pediatrice la padentul adult, deoarece acestea administrează
o energie insuficientă adultului.
5. Ataşaţi padelele cu partea adezivă direct pe
toracele pacientului.
• Ataşaţi o padelă lângă marginea dreaptă
a sternului (toracele drept
antero-superior)
• Ataşaţi a doua padelă·în regiunea
apexului cardiac (torace infero-lateral
stâng).
• Alternativ, pot fi urmate indicaţiile de pe
fiecare electrod DAE.
• La sugari şi copiii mici, o padelă poate fi
montată pe toracele anterior şi cealaltă
padelă pe toracele posterior.

6. Conectaţi cablurile padelelor la DAE.


7. Întrerupeţi manevrele RCP şi îndepărtaţi-vă de pacient. Întrerupeţi
administrarea de oxigen, dacă este cazul.
8. DAE va analiza automat ritmul pacientului, sau poate fi echipat cu un buton de
11
Analiză.'~, în acest caz apăsaţi butonul Analiză".
11

9. Dacă aparatul indică necesitatea


adminisţ:rării şocului, verificaţi vizual ca
personalul implicat-în resuscitare cât şi
martorii ocazionali ai evenimentului să
nu fie în contact cu pacientul.
• Anunţaţi: "La cifra trei voi administra
şoc. Unu, eu nu ating pacientul; doi,
voi nu atingeţi pacientul; trei, nimeni
nu atinge pacientul".
• Asiguraţi-vă că nimeni din personalul
implicat în resuscitare nu este în
contact cu pacientul sau echipamentul
ataşat. Asiguraţi-vă, dacă este cazul, că
sursele de oxigen sunt oprite şi .
îndepărtate.

Continuare in pagina următoare


10. Dacă DAE este semiautomat, apăsaţi
butonul "Şoc".

:~')';!,i~'i:(li·If-e.\;~{,it:\'.,~/I;t~{i~ ;f,f"1,·ei: ~ ~f'[:.1


• După administrarea şocului, continuaţi RCP începând cu com~;~~,i;i;:,,;~~~~Î~~: - <"'1
1
• După 2 m:n de RCP, D.~.E va re!ua ind!c9ţl!le verbale şi vizuale. i
I 1
I
• Indiciu clinic: Un DAE complet automat analizează ritmul cardiac şi administreaz~
şocul (dacă acesta este indicat} după ce padelele sunt lipite de toracele pacientului, fără
a fi necesară intervenţia operatorului. u

· • Indiciu clinic: Un DAE semiautomat- analizează ritmul cardiac· şi recomand~


operatorului administrarea şocului. În acest caz, şocul este declanşat la apăsarea df{
către operator a butonului de şoc. · I
Defibrilarea manuală · ·;. · ·· I
Defibrilatorul manual este un .dispozitiv care permite restabilirea ritmului cardiac normal
la pacientul cu F.V sau Tv' fără puls prin administrarea unui şoc electric cordului; cee9
ce permite nodului sinusal să îşi recapete controlul asupra sistemului electric cardiac.I
Indicaţii: FV sau TV fără puls.
Niv.e!uri de energie: Pentru un monit-0r-defibrilator bifazic pentru adulţi, energia de
defibrilare recomandată este 120-200 J (atunci când este cunoscut, va fi utilizat
L
nivelul specific de energie recomandat de producătorul dispozitivului, iar când
acesta nu este cunoscut se vor administra 200 J). Pentru şocurile administrate I
ulterior, va fi folosit un nivel bifazic de energie de 120-200 J sâu doza de energie
administrată poate fi crescută progresiv. Pentru defibrilatoarele monofazice, doza r
recomandată de energie atât pentru primul şoc cât şi pentru următoarele şocuri I .
este de 360 J.
Administrare şoc: Tegumentul va fi şters şi uscat în prealabil, iar pilozitatea toracică
excesivă va fi rapid înlăturată, la nevoie. Se folosesc padele autoadezive sau cu
L
aplicare manuală. Pe padele se va aplica întotdeauna un gel electro-conductor, iar· 1
acestea vor fi apăsate ferm (7-11 kg/padelă) pe torace pentru a asigura un bun L
contact între padele şi tegument.
I
144 L
145
Metode: Metoda de administrare a şocului poate fi manuală sau automată.
Precauţii: Dacă pacientul are un stimulator cardiac implantabil sau un convertor-
defibrilator implantabil, atât padelele autoadezive cât şi cele cu aplicare manuală vor
fi aplicate pe torace fa cel puţin 10 cm distanţă de aceste dispozitive. Îndepărtaţi orice
plasturi medicamentoşi lipiţi pe torace (folosiţi mănuşi de exami_nare).
Intervenţii de urgenţă
1. Continuaţi manevrele RCP în timp_ ce defibrilatorul este adus în apropierea
pacientului.
2. Porniţi dispozitivul; verificaţi dacă toate cablurile sunt conectate.
3. Treceţi comutatorul de derivaţii pe modul "padele" sau pe "derivaţia" cea mai
bine citită, dacă sunt folosite derivaţii de monitor.
a Padele cu aplicare manuală: Aplicaţi gel electro-conductor pe padele şi plasaţi
o padelă pe marginea dreaptă a sternului (torace antero-superior drept) şi
cealaltă padelă la nivelul apexului cardiac (torace infera-lateral stâng). Apăsaţi
ferm pe ambele padele.
li Padele autoadezive: Ataşarea padelelor autoadezive se face în aceleaşi locuri ca
şi în c~zul padelelor aplicate manual. Rulaţi padelele dinspre marginea
superioară spre cea inferioară pentru a asigura un contact bun al gelului cu
A tegumentul şi pentru a evita formarea pungilor de aer între padelă şi tegument.
4. lnlăturaţi orice sursă de oxigen de {>e pacient şi din apropierea imediată a
acestuia~ -- ,

5. În cazul defibrilatoarelor bifazice, energia iniţială de defibrilare pentru un adult


este de 120-200 J (atunci când este cunoscut, va fi utilizat nivelul specific de
energie recomandat de producătorul dispozitivului, iar când acesta nu este
cunoscut se va administra 200 J), iar în cazul dispozitivelor monofazice energia
administrată va fi de 360 J. La copii şi sugari, energia iniţială recomandată este
de 2 J/kg (limitele acceptate: 2-4 J/kg). Dozele ulterioare vor fi de 4 J/kg sau mai
mari, dar nu vor depăşi 10 J/kg sau doza standard pentru adulţi.
6. Verificaţi ritmul dacă este în continuare FV sau TV fără puls.
7. ~nunţaţi: "Defibrilatorul se încarcă, păstraţi distanţa!"
R lncărcaţi defibrilatorul. · ·
9. Anunţaţi: J'La cifra trei voi administra şoc. Unu, eu nu ating pacientul; doi, voi nu
atingeţi pacientul;- trei, nimeni nu atinge pacientul". Verificaţi vizual că nimeni din
personalul implicat în resuscitare nu este în contact direct cu pacientul sau
echipamentul ataşat. Asiguraţi-vă, dacă este cazul, că sursele de oxigen sunt
oprite şi îndepărtate.
10. Administraţi şocul, reevaluaţi ritmul şi urmaţi recomandările protocolului ACLS
specific situaţiei.
• Indiciu clinic: Oxigenul creşte riscul de incendiu şi ar trebui oprit înaintea defibriJării.
• Indiciu clinic: Defibrilarea este o manevră care poate fi efectuată atât la sugari (<1 an)
cât şi la copii (1 an-pubertate). Ori de câte ori este posibil, se recomandă utilizarea
padelelor pediatrice cu aplicare manuală sau a electrozilor autoadezivi pediatrici şi
urmarea recomandărilor protocoalelor pediatrice. Dacă padelele pediatrice nu sunt
disponibile, vor fi utilizate padelele pentru adulţi cu condiţia ca acestea să fie aplicate la -
o distanţă de cel puţin 2,54 cm între ele. La sugari şi la copiii cu cutie toracică mică, padela
sternală va fi aplicată pe toracele anterior, iar padela pentru apex pe toracele posterior.
---····· ... ---„·~--------

Cardioversia electrică (sincronizată}


Indicaţii: Tahicardii!~ instabile cu frecvenţă ventriculară> 150 bpm ş_i menţinerea unui
ritm de perfuzie. ln general, cardioversia electrică imediată nu este necesară atunci
când frecvenţa cardiacă este< 150 bpm. Simptomatologia acestor pacienţi poate
include alterarea acută a stării de conştienţă, angină, insuficienţă cardiacă acută,
hipotensiune, semne de şoc.
Niveluri de energie:
li Tahicardia regulată cu complexe QRS înguste: pentru defibrilatoarele bifazice,
administrarea şocurilor cu o energie de 50-100 J este frecvent suficientă pentru
conversie. Pentru un dispozitiv monofazic, energia iniţială recomandată este de 2001
J. Tahicardia supraventriculară sau flutter-ul atrial necesită, de regulă, o doză mai I
mică de energie.
li Fibrilaţia atriaiă (tahicardie neregulată cu compiexe QRS inguste): doza iniţiaiă
recomandată este de 120-200 J bifazic sau 200 J monofazic.
III Tahicardia regulată cu complexe QRS largi (TV monomorfă): de regulă răspunde la
o energie iniţială de 100 J bifazic sau monofazic. . I
fi Doza pediatrică iniţială de energie: 0,5-1 J/kg; dozele următoare: 2 J/kg. i
ln absenţa unui răspuns terapeutic după administrarea primului şoc, este rezonabilă
creşterea progresivă a dozelor qe energie. Cardioversia sincronizată nu trebuie aplicată!
în tratarea FV. Deoarece nu există complexe QRS, dispozitivul poate să hu sesizeze nicio!
undă electrică şi poate să nu administreze şoc. De asemenea nu se recomandă conversia
electrică sincronizată în TV fără puls sau TV polimorfă (TV neregulată). Aceste tulburări!
de ritm necesită şocuri nesincronizate cu doze mari de energie (doze de defibrilare). j

Aplicare: Vor fi utilizate padele cu aplicare manuală sau padele autoadezive. În cazul
padelelor manuale, folosiţi întotdeauna un gel electroconductor. La pacienţii
· conştienţi, explicaţi în prealabil procedura şi realizaţi sedare şi analgezie. Medicaţia
recomandată în acest scop este midazolam (Versed) 2,5-5,0 mg, diazepam (Valium) I
5 mg, fentanyl 1-2 mcg/kg/min IV sau, atunci când este disponibilă, poate fi utilizată ~
anestezia.
Metode: Îndepărtaţi orice sursă de oxigen. Setaţi defibrilatorul in modul "sincron"
(Sync). Observaţi prez~nţa semnului deasupra undelor R pentru a confirma _.
I
sincronizarea corectă. lncărcaţi dispozitivul cu energia .dorită. Anunţaţi: "La cifra trei
v?i ad~inist~a şoc. U:iu, eu nu a~i~g pa~ientul~ d?i, vo_i n:u atingeţi pac~ent~I; tr~i, f
nrmenr nu atinge pacientul". Venf1caţ1 vizual ca rnmern din personalul implicat m
resuscitare nu este în contact direct cu pacientul sau echipamentul ataşat.
Asiguraţi-vă, dacă este cazul, că sursa de oxigen este oprită şi îndepărtată. Apăsaţi f
şi ţineţi apăsat butonul de administrare a şocului până când şocul este administrat t
(când sunt utilizate padelele autoadezive). Atunci când sunt utilizate padele cu
aplicare manuală, se vor apăsa simultan ambele butoane de descărcare până când
dispozitivul administrează şocul. Reevaluaţi pacientul şi continuaţi tratamentul în .
conformitate cu protocolul de resuscitare cardiacă avansată.
Precauţii: Reactivaţi modul "sincron" după fiecare tentativă de cardioversie, deoarece [
defibrilatoarele trec automat în modul nesincronizat după fiecare administrare de ·
şoc. Dacă pacientul este purtător de dispozitive implantabile (stimulator cardiac sau
convertor-defibrilator), plasaţi padelele autoadezive sau cu aplicare manuală la cel I.
1
puţin 10 cm de dispozitivul implantabil. · ··
• Indiciu elinit: Modul „Sync" sincronizează administrarea şocului cu complexul QRSf
pentru a evita stimularea cordului în perioada refractară sau vulnerabilă a ciclului cardiac, ·'·
când un şoc ar putea produce FV.
Ii
146
I
'1 Stimularea
Indicaţii:
cardiacă trans~~~nată (externă)
Modalitate terapeutică de temporizare pentru bradicardia simptomatică (cu
l puls) neresponsivă la atropină, bradicardia cu ritmuri ventriculare de scăpare, BAV
gr~d li tip li simptomatic, sau BAV III.
. ,. Moduri de stimulare: Stimulatorul (engl. pacemaker) în modul demand (sincronizat)
1 sesizează frecvenţa cardiacă a pacientului şi descarcă stimuli doar atunci când
frecvenţa cardiacă este mai mică decât cea fixată de medic. Stimulatorul în modul·
fix (asincron) nu sesizează frecvenţa cardiacă şi va descărca întotdeauna cu
frecvenţa stabilită de medic. Frecvenţele variază între 30-180 bpm. Valoarea energiei
poate fi ajustată între O şi 200 mA. Durata pulsului variază între 20 şi 40 ms.
Montare: Electrozii de stimulare oferă cel mai bun rezultat atunci când surit aplicaţi în
poziţie antero-posterioară. 1:.,
' Contraindicaţii: Este ineficientă în FV, TV fără puls sau asistolă. li
ii
.Reacţii adverse: Contracţia musculaturii toracice, arsuri şi disconfort toracic. li
„ Precauţii: Asiguraţi-vă că există un contact bun între electrozi şi tegument, pentru a I:
li
. obţine o captură bună a stimulului electric şi a evita ar::;urile. i
i1,
lj
'·'
I,'I
!i
/!
Protezarea orofaringiană
Dispozitivele de protezare orofaringiană sunt indicate pentru pacienţii inconştienţi care :!
i/
au abolite reflexele protective faringiene şi care au risc de obstrucţie a căilot aeriene :1
din cauza limbii hipotone.
i/
I
I
-I
'II
I

• Alegeţi o P'iesă de protezare Trahee


Piesă
a căilor aerien~ (pipă) de Limbă •
dimensiune adecvată (prin de protezare i

măsurarea distanţei dintre orofaringiană
lobul urechii şi comisura Faringe
bucală).
• Montaţi piesa de protezare:
rotiţi-o 180 grade pe măsură
ce este apropiată de
peretele posterior faringian.
Ca alternativă, piesa poate fi
montată lateral în orificiul
bucal şi rotită 90 grade
caudal încât să fie angulată
spre peretele posterior
faringian.

Sffl~ES
SKIEES . I
Protezarea nazofaringiană
Piesa de protezare nazofaringiană (pipa) este indicată la pacienţii cu trismus, în com;iJ_,
cu respiraţie spontană păstrată, sau care au un reflex faringian de protecţie păstraf I
'

•Alegeţi o piesă de protezare Piesă


de dimensiune adecvată, nazofaringiană
prin măsurarea distanţei
dintre lobul urechii şi vârful
nasului.
• Niciodată nu se va monta
piesa nazofaringiană la un
pacient cu traumatism
facial.
• Lubrifiaţi piesa cu un
lubrifiant hidrosolubil.
• Inseraţi piesa, avansând-o
de-a lungul planşeului
nazofaringelui şi
imprimându-i o mişcare de
rotaţie.

Masca laringiană (LMA) . f


Masca laringiană
este indicată la pacienţii fără respiraţie spontană şi reprezintă b
metodă aiternativă ia .intubaţia. ET. Masca laringiană va fi montată cJoar df
personalul medical experimentat.
Tubul laringian. · - .·. . . . · .. · · r
Tubul laringian (tubul King) este indicat la pacienţii fără respiraţie spontană Ş.
reprezintă o alternativă la intubaţia ET. Tubul laringian va fi montat numai de
personalul medical experimentat. f
L
Tubul eso-traheal · - ·
Tubul eso-traheal (Combitubul) este indicat la pacienţii fără respiraţie spontană ~­
reprezintă o alternativă la intubaţia ET. TubuJ laringian va fi montat numai de
personalul medical experimentat. I
L
lntubatia endotraheală
ln~u.baţi~ ET e~te indicată la pacienţii f~ră r~~piraţie.spontană_şi reprezi~tă.cea _mal~
ef1c1enta forma de protezare avansata a cailor aeriene. Va f1 efectuata num·a1 db·
personalul medical experimentat.

148
Tub de umflare a balonaşului
Tub Balon as,
endotraheal

SKIEtiS
SKIEUS

Aspirarea
'.rotecţia de. sâ~ge, mucus,_ vomă, a pie~ei de proteza.re a c~ii aerie~e est~"".
importantă indiferent de tipul de presa folosit. Aspirarea m asociere c~ ;
. poziţionarea adecvată a pacientului reprezintă o modalitate eficientă de control'
a piesei de protezare a căilor aeriene. Aspirarea generează o presiune negativr1
care înlătură materiile nedorite din faringele posterior. De asemenea, aspirare!
poate fi utilizată pentru a extrage sângele şi mucozităţile acumulate în tubul EŢ
sau în alt dispozitiv similar. . · 1
11
Sonda Yankauer .
Sonda Yankauer, prin rigiditatea sa, permite montarea cu uşurinţă în faringe!~ J
posteriof, iar prin calibrul său mare permite aspirarea materiilor de dimensiuni

:;;,a~~f~~: u~ i~ rdl~ ~;~~:~~lţ~~~~ie7!~~~~s~.u~!':~:~~ s~;~e~;:~;~~:ă~~~i ~~tz~~~.1


8

când ori~iciul de pe mânerul sondei este n'eacoperit, sucţiunea este minimă say
. absentă. Prin acoperirea acestui orifiGiu cu un deget, aspirarea devine activ~ 1 I
Prezenţa deschizăturilor lângă vârful sondei permite evitarea distrucţiei tisulare
în cazul în care vârful sondei atinge accidental mucoasa fragilă. I ·1
. I !
Cateterele de aspirare
Fiind foarte tl:xibile, ~.ces!ea sunt dificil de manevr?t în faringele po~te:ior und•I ;
se acumuleaza secreţ11le. ln plus, deoarece au un diametru mult mai mic, se po_ :
ob_strua mult mai uşor. Principala lor utiiizare aspirarea sângelui şi a mucozităţilor
din tu~ul ET sa~ ?in alte pJese similare. De asemenea, cateterel.e de ~spirar1
sunt utile la cop11, 1n cazul carora sonda Yankauer este prea voluminoasa pentru
cavitatea bucală şi faringele prea mici.

Oxigen· · ····· ·· · · -· · ·· .
Creşterea fracţiei
0

de oxig~n
în· aerul inspirat reprezintă un important' factor î~
tratamentul urgenţelor cardiopulmonare (dispnee, durere toracică, stop cardiac
sau respirator, hipoxemie). Administrarea de oxigen suplimentar este folosit~
pentru optimizarea saturaţiei de oxigen când aceasta este < 94%. a

Dispozitive pentru administrarea oxigenului . J


Existămai multe dispozitive folosite pentru administrarea de oxigen. Preferinţ -
pentru un anumit dispozitiv de administrare este dictată de concentraţia dq
oxigen necesară, eficienţa ventilaţiei pacientului şi toleranţa pacientului. Il '

I
L.

150
. ...,.,. •=•r ~~•··-- ·~,• == ,...~ -, :· -···· -- -·--

151

• Majoritatea pacienţilor au o toleranţă bună


pentru canulele nazale. · ·
• Canulele pot fi folosite în orice situaţie cu
excepţia cazului în care narinele pacientului
sunt obstruate.
• Nu este obligatorie respfraţia nazală,
deoarece spaţiul aerian mort din nazofaringe
'ii
funcţionează ca un rezervor de oxigen, iar
· oxigenul este antrenat din canulă în căile
·1
aeriene chiar şi atunci când pacientul respiră
doar pe gură.
• La un flux de 1-6 L/min, fracţia de oxigen din
aerul inspirat (fi02 ) este de 21 o/o-44o/o.

"!

• Măştile faciale sunt utilizate la pacienţii care


necesită o concentraţie mai mare de oxigen
(Fi02) sau ca.re au narinele obstruate.
~ Măştile simple au· un orificiu pentru influxul
de oxigen şi câteva deschizături laterale
pentru a:eţirol expirat. .
•·La un flux: de 5-8 L/min, fracţia de oxigen din
a-eru-1 inspirat (Fi02 ) ·este de 49%-69%.
Furtun collectat
la sursa de oxigen

·-·"
SKlltS

• Măştile cu reinhalare parţială Deschizături laterale


permit un flux maxim oe 10 L/min. (valve bidirecţionale)
• Pe măsură ce pacientul inhalează, r
I
oxigenul este atras în mască din Orificiu
rezervor. de inhalare (vatvq-
• Câteva mici deschizături situate pe unioirecţională) I
'OllllllllBlllm
·părţile laterale ale măştii permit f .

evacuarea aerului expirat. I


l
• Un flux de 6-10 L/min asigură o
fracţie de oxigen in aerul inspirat
(fi02 ) de 35o/o-60°/o.

. '

• Pe măsură ce pacientul inhalează, Deschizături laterale [.


oxigenul este atras în mască din (valvă unidirecţională) 1I
rezervor.
• Valva unidirecţională permite
Orificiu I'
de inhalare (valvă l
accesul oxigenului di.n rezervor în
mască atunci când pacientul
· · · · anidtrectională) · l
• . . f_
i'nhalează şi împiedică, în expir,
pătrunderea altor gaze în rezervor. ,t
• Va!veJe de expir se închid în inspir
şi împiedică trecerea aerului prin lr
ele.
• Un flux de 6 L/min asigură o f
fracţie de oxigen in aerul inspirat ,I
de 60%. Un flux de 10-15 L/min
asigură o Fi0 2 de aproape 100%. )

L
I
152 I
I
153
1
·-1 • Mască specializată care permite administrarea unor
I

concentraţii precise şi prestabilite de oxigen.


•Această formă de administrare a oxigenului este
deosebit de utilă în tirr1pul transportului, la pacienţi cu
probleme respiratorii/de oxigenare (BPOC etc)
• Un flux de 4-8 L/min asigură o fracţie de oxigen în
aerul inspirat (fi0 2 ) de 24-40o/o.

• Acest dispozitiv este utilizat atunci când


respiraţia spontană este prea r'ară sau
prea superficială pentru a asigura o
ventilaţie adecvată.
• Administrarea de oxigen suplimentar va
însoţi întotdeauna ventilarea cu balon
cu mască.
• Trebuie ataşat un rezervor de oxigen.
• Un flux de 10-15 l/min asigură o fracţie
de oxigen în aerul inspirat (Fi02 ) de
aproape 100%.

. '

Pulsoximetria
Pulsoximetria este o tehnică simplă şi convenabilă pentru monitorizarea
continuă a saturaţiei arteriale în oxigen.

Tehnică de folosire
• Curăţaţi senzorul şi degetul cu un tampon îmbibat în alcool.
.• Montaţi senzorul pe deget.
·• Citiţi valorile înregistrate de pulsoximetru.

.... . -· - .., .., .. „ ..


„~
·-L.:-X.1. .. -: 1 - . L - - - 1 -

Condiţii care pot provoca erori de citire:


IB Mişcarea excesivă datorată agitaţiei sau tresăritului
IB Senzorul murdar
. • Lacul de unghii de culoare întunecată
• Medicaţia vasoconstrictoare
• "Onicomicoza
• Mâinile şi degetele reci
l!fRaţionament clinic critic: Valorii~ normale ale pulsoximetriei nu exclud
prezenţa unui debit cardiac scăzut sau a unui nivel scăzut de hemoglobină.
Atât în mediul din afara spitalului cât şi în spital este necesară evaluarea
calităţii perfuziei sistemice şi a concentraţiei de· hemoglobină.

I
· Concent~aţia de dioxid de carbon În aerul.expirat este măsurată în condiţii din afar~ I
spitalului, dar şi în mediul spitalicesc, pentru a verifica montarea corectă a sondei
ET.. Prezenţa C0 2 în aerul expirat semnifică, aproape invariabil, că există ventilaţi1 J
puimonară. Absenţâ C0 2 în aerui expirat poâte fi cauzată de intubaţia esofagiana. ·
sau poate indica prezenţa stopului cardiac cu absenţa perfuziei pulmonare (de..
exemplu în hemotorax sau pneumotorax). . f
1
. . I

Capnometria
Capn?met~ia pe~mite_~etectarea C02în ~e~ul expir~t prin utilizarea ~nor. ~a~n?~e_tr~
colonmetnce (d1spoz1t1ve care coloreaza, m funcţie de rezultat, o oanaa ae nart1e1.
C0 2 expirat intră în reacţie cu un compus chimic cu care este impregnată hârtia. î~
detectoarele colorimetrice de dioxid de carbon, C02 în concentraţie >2o/4
interactionează cu reactivul chimic şi determină o modificare a culorii. Este
' .
importantă citirea instrucţiunilor producătorului legate de citirea rezultatelor şf ·
interpretarea culorii: culoare cu semnificaţie favorabilă (intubaţie şi ventilare
corectă) şi ~culoare cu semnjficaţie nefavor.abilă (intubaţie greşită şi âbsenţ~.
ventilaţiei). ln absenţa C0 2 în aerul expirat, culoarea rămâne nemodificată. I
·Multe din ghidurile avansate de formare profesională recomandă standardizarea
·culorilor, re~pe.ctiv roşu-~urpuriu_ pentr_u o co~centra_ţie ~ică ~~ C? 2 şi. gaibe~
pentru un rnvef crescut oe C0 2 • ~u toate acestea, notle d1spoz1r1ve introause pa..
piaţă prezintă în continuare variaţii ale culorilor, în funcţie de producător. Din acest
motiv se recomandă, întotdeauna, citirea cu atenţie a specificaţiilor producătoruluif ·

Capnografia
Ma~or.it~t~a disp<:>.zitivelor
rad1aţ1e1 mfraroş11.
de_ cap~c:>grafie uzuale sunt ?et.ectoare de absor~ţie
Aceste d1spoz1t1ve, montate de ob1ce1 pe partea superioara··
1
sondei ET sau a măştii laringiene, detectează concentraţia de C0 2 din aerul carEf ·
trece pe lângă senzori. Concentraţia C02 este de regulă afişată sub forma unei .undei.:
continue de expir şi cu afişarea digitală a valorii presiunii parţiale a C0 2 de la
sfârşitul expirului (PETC0 2). Capnografia este utilă, de asemenea, în identificare4 .
prf}coce a restabilirii circulaţiei spontane (RCS). -..c

154
IL
155
Dispozitivele PETC02 cu undă permit monitorizarea continuă a producţiei de C0 2
spre deosebire de dispozitivele colorimetrice care permit doar o singură măsurare
' pe o unitate de timp. Măsurarea cu undă continuă permite personalului medical să
identifice dislocarea ·sondei ET cu câteva minute înainte de modificarea valorilor
furnizate de pulsoximetrie. De asemenea, dispozitivele cu undă permit măsurarea
f 1
cantitativă a C0 2, valorile C0 2 fiind direct corelate cu gradul de perfuzie cerebrală;
de exemplu, la valori ale C0 2 < 35 mmHg este afectată circulaţia cerebrală (aspect
• critic la pacienţii cu traumatis.m cerebral şi la cei care prezintă semne şi simptome
de hipertensiune intracraniană).
Traseul PETC0 2 are o deflexiune pozitivă în expir şi scade la O în inspir. Valoarea
:· normală a PETC0 2 este 35-45 mmHg.
i
PETC0 2 normal
Partea superioară a traseului atinge valoare de 40 mmHg.

·'i 50
i D
)
c~--"' . ·'

i
E

A-B: Debutul expriului


8-C: Continuarea expirului
C~D: Expirul final
D: Valoarea ETC0 2 (citită pe monitor)
D-E: Debutul inspirului
Il _ : E-A:' Inspir final

Compresii toracice de inaltă calitate


Compresiile toracice de înaltă calitate sunt obţinute atunci când PETC0 2 este de cel
puţin 10-20 mmHg. În stopul cardiac, RCP efectuată corect asigură transportul C0 2 la
plămâni, a~tfel încât unda poate fi citită pe capnograf în momentul efectuării ventilaţiilor.

c 50
o
.o
'- 40
°'
oca I 30
~E 20
-o E 10
·x
.Q
o o
Timp

SKlti~S
SKIELS
rl
RCS I
c:
o
50
.c
\,,,. 40
cu O)
u I 30
~ E 20
-u E
rl
j

·x 10
.Q
o o r ·I
Timp II
'
î i
Când se produce restabilirea circulaţiei spontane (RCS), are loc o creştere semnificathil I
a PETC02 (35-45 mmHg). Această creştere reprezintă dovada restabilirii perfuziei Şi,
respectiv, a creşterii concentraţiei de C0 2 care ajunge în plămâni. j !
Dispozitivul de detectare esofagiană '_
Dispozitivul de detectare esofagiană este un. dispozitiv de unică folosinţă care utilizea~ -1
diferenţele anatomice existente între esofag ~i trahee pentru a verifica poziţia corectă I
sondei ET. Traheea, datorită inelelor cartilaginoase, este asemenea unui tub gol care nu s~
colabează. Spre deosebire de trahee, esofagul este ca un balon care se poate colaba uşci -1
în condiţiile aplicării presiunii negâtive. Când asupra unui tub inserat 'în t;sofag se aplică L -
presiune negativă, esofagul se colabează în jurul sondei ET şi împiedică aerul să fie aspirat. i
din tub (bulbul de aspirare nu se expansionează). Inelele traheale .împiedică aceasi .1
colabare, şi astfel aerul poate fi uşor aspirat (bulbul de aspirare se expansionează uşor). ·

Calea intravenoasă 1-
Abordul venos periferic este calea de acces preferată pentru administrarea medicamentelor
şi ~ fluidelor, cu excepţia situaţiilor î"n care o cale venoasă centrară este deja disponibili
Montarea unei linii venoase periferice nu necesită întreruperea RCP. Este recomandat c .
după administrarea medicaţiei IV, linia să fie spălată cu un bolus IV de 20 ml soluţie salină
izotonă: Ac;est procedeu facnitează accesul medicaţiei in. circulaţia centrală. _ f_
Abordul intraosos (10)
Abordul intraosos reprezintă o modalitate sigură şi eficientă de administrare ~
medicamenteior şi a fiuideror atunci când abordul venos periferic nu poate fi obţintA
sau este greu accesibil. Abordul 10 poate fi utilizat la pacienţii de toate vârstele şi este_
preferabil căii ET. Orice medicament sau fluid din protocoalele de resuscitare cardiac1
avansată care poate fi administrat IV, poate fi administrat şi 10. Ca şi în cazul administrăm'
iV periferice, fiecare administrare medicamentoasă trebuie urmată de un bolus de 2Î
ml soluţie salină izotonă.
Administrarea endotraheală (ET) a· medicamentelor
Cale~ ET de administrare_ nu reprezintă" metoda. optimă de administrar~ a_ majorităţ1 ~
medicamentelor. Absorbţia endotraheala a medicamentelor este redusa ·ş1 de regula -
sunt necesare doze de 2-2,5 ori mai mari decât doza IV sau 10. De asemenea
1
medicamentul trebuie dizolvat în 5-10 ml apă sterilă sau soluţie salină izotoriă înainteL.
de administrarea ET. Medicamentul se administrează pe calea tubului ET direct în-trahee.

156 i
··L
111
I 157
(l !

:··1 Montarea derivaţiilor


derivaţiile standard ale membrelor
"• Montarea electrozilor pentru
' Electrozii se montează pe braţul drept (RA), braţul stâng (LA}, piciorul drept (RL)
şi piciorul stâng (LL). Cu ajutorul doar al acestor 4 electrozi se pot vizualiza 6
"' derivaţii. Aceste derivaţii includ derivaţiile standard I, li şi III şi derivaţiile
! augmentate aVR, aVL şi aVF.

sau


l
i
!

..

Sffl~~S
SKILLS '·,., ... .„...~ r.

Poziţia standard a electrozilor în derivaţiile precordiale r··1.


Deriv~ţ~ile pr~~?rdiale sunt identifi_c~te ca V,, V2, V3 , V4, V5 şi Vs. Toţi electrozii!.·
plasaţi m poz1ţ11le "V" au sens poz1t1v. - · . i .
'
Lina
medioclaviculară
r· 1
u
\
Liniaaxilară i
anterioară
I

Linia
medioaxilară
I

l.
I
i

Derivaţie Poziţia electrodului pozitiv Regiune Gardiacă


. .
vizată
V, Spaţiul 4 intercostal la dreapta de stern Sept
V2 Spaţ!u! 4 interccsta! !a stânga de stern Sept
Anterior
V4 Spaţiul 5 intercostal pe linia Anterior
m oditV'l!:JIHif"ul~r~
I '""' i1J
IVV .....
U Y
ctaA nga'"'
~ U I

V5 La acelaşi nivel cu V4 pe linia axilară Lateral


anterioară stângă

V6 La acelaşi nivel cu V5 pe linia medioaxilară Lateral


stângă

158 L
159
Montarea electrozilor utilizând un cablu cu 5 fire

.• lndi'ciu clinic: Unităţile de telemetrie cu 5 fire sunt utilizate frecvent pentru


monitorizarea de.rivaţiilor I, li, III, aVR, aVL, aVF şi V 1 în unităţile de îngrijire a pacienţilor
aflaţi în stare critică.

SKl~ES
SKIEES
diale
şi v•. Toti electrozi!

r
Manevrele vagale reprezintă o serie de intervenţii non-farmacologice cu rol
terapeutic şi diagnostic în controlul tahiaritmiilor. Manevrele vagale stimulează
nervul vag şi încetinesc conducerea prin nodul AV. Aceste manevere încetinesc şi !
pot chiar converti tahicardiile supraventriculare (TSV) la un ritm sinusal normal, !
fără compromitere hemodinamică substanţială. 1
Cele mai uzuale metode de stimulare a nervului vag sunt manevra Valsalva I
(creşterea presiunii intraabdominale prin expir forţat cu glota închisă sau suflând
printr-un tub subţire) şi masajul sinusului carotidian. lmersia feţei în apă rece este I
o metodă acceptabilă la pacienţii pediatrici. Manevrele vagale pot fi efectuate I
numai după iniţierea monitorizării ECG şi stabilirea unui abord venos funcţional.

Manevra Valsalva
Manevra Valsalva poate fi efectuată numai de pacientul conştient.
• Documentaţi aritmia înainte de iniţierea tratamentlflui.
B Solicitaţi pacientului să inspire şi să îşi ţină respiraţia.
III Solicitaţi pacientului să se încordeze c~ pentru defecaţie şi să menţină acest
efort timp de 20-30 sec.
SAU
• Documentaţi aritmia înainte de iniţierea tratamentului.
• Solicitaţi pacientului să sufle printr-un tub subţire (un cateter IV sau orice alt
dispozitiv similar) cât mai mult posibil (cel puţin 20 sec).
Manevra va fi oprită imediat dacă:
• Persoana devină confuză
• Frecvenţa cardiacă scade <100 bmp
• Se instalează asistola

Masajul sinusului carotidian · · · i


Indicaţii: Va fi efectuat numai de personal medical calificat, din cauza riscului de I .
a produce un accident vascular cerebral.
Metodă: Poziţionaţi pacientul în decubit dorsal, cu capul în hiperextensie şi rotit l
pe o parte. Plasaţi indexul şi mediusul pe artera carotidă imediat sub unghiul
mandibular, câtmai sus pe gât posibil. Aplicaţi ferm presiune digitală pe i
artera carotidă timp de 5-10 sec şi masaţi prin comprimarea acesteia pe L
coloana vertebrală.
Contraindicaţ~i: Pulsuri caroti~iene inegale, prezenţa sufl~rilor carotidiene, leziuni J
âle coloanei vertebrale cervicale, antecedentele de accidente cerebrovasculare, ·
sau ateroscleroză carotidiană.
Reacţii adverse: Bradicardie sau BAV, extrasistole ventriculare, TV, FV, sincopă, L
convulsii, hipotensiune, greaţă sau vomă, accident vascular cerebral.
Precauţii: Înainte de iniţierea manevrei, asiguraţi-vă că pacientul primeşte oxigen I
suplimentar şi este stabilită o cale de acces venos. Manevra nu se efectuează L
niciodată bilateral (niciodată nu se masează simultan ambele artere).
Echipamentu! de resuscitare trebuie să fie pregătit şi disponibil. I
L

160 l
~
161
l
I _
• Indiciu clinic: Masajul sinusului carotidian va fi efectuat numai de personalul
~, .......
medical calificat. Înainte de efectuarea manevrei, pentru fiecare arteră carotidă se
1· va efectua palparea cu grijă şi auscultaţia, pentru a detecta eventuale contraindicaţii.
Mas~jul sinusului carotidian va fi efectuat doar dacă pulsul carotidian este palpabil
bilateral, iar suflurile carotidiene sunt absente bilateral. Nu iniţiaţi procedura dacă
sunt audibile sufluri pe oricare parte.

'!". ~

'

Nervul

·~
'---- sinusului
carotidian
.
Glomusul
carotidian
,i
I

'
! .•.•
Nervul vag

Artera carotidă
comună dreaptă

I __
Mu'schi
' 11----...;... Plexul
sternocleidomastoidian
cardiac

Masajul sinusului carotidianS


i
Megacod reprezintă un exerciţiu în grup .al cărui obiectiv este înţelegerea şi învăţarea
fiecăruia dintre rolurile membrilor unei echipe de resuscitare. Participanţii la megacq "
exersează tehnicile de evaluare rapidă a pacientului şi manevrele de bază ale resuscitărL
Cursanţii trebuie să posede cunoştinţe de farmacologie, de interpretare a ritmului
cardiac şi principii fundamentale ale resuscitării. Ei vor aplica algoritmi specifici
diverse scenarii cu situaţii medicale· critice prezentate de instructori atestaţi. Folosina
1
manechine şi echipament de resuscitare sunt simulate cazuri medicale în care cursant-;;
pot exersa, într-un mediu lipsit de pericole, intervenţiile de urgenţă. Cursanţii învaţă dii
exerciţii, observaţii, discuţii, precum şi din rezumarea şi explicarea scenariilor.

Formarea unei echipe instruite, experimentate şi bine ·organiiate este de importan


majoră în obţinerea unor rezultate optime în tratarea stopului cardiac şi a urgenţelor
cardiorespiratorii. Membrii echipei au roluri şi responsabilităţi bine definite şi prestabilitf -
şi surit capabili să efectueze prompt şi eficient manevre şi tehnici de importanţă vitală.

~onducătorul echipei i
I
ln practica medicală, .conducătorul echipei este un medic sau un cadru medical cu
pregătire şi acreditare avansată (în condiţii de spital), sau un paramedic (în intervenţiill­
din afara spitalului), care posedă cunoştinţe medicale, dar şi abilităţi de conducătci .
necesare pentru a coordona eficient un cod (protocol de intervenţii în cazul unor situaţii
medicale) .. Pe durata cursului de instruire a resuscitării·cardiace avansate [RCA( ACLSi
şi a resuscitării pediatrice avansate [RPA (PALS)J, fiecare cursant, prin rotaţie, Vu.-
îndeplini funcţia de conducător de echipă. Conducătorul echipei are următoarelf
responsa?ilităţi: . . ·. - . . .. ~ . " I
• Organizarea ech1pe1 de resuscitare, desemnarea rolurilor ş1 responsab1lltaţ1lor m -
limitele de instruire medicală a fiecărui membru şi monitorizarea performanţei


acestoiâ.
Coordonarea intervenţiei medicale cu respectarea protocoalelor şi ghidurilor
.i -

curente acreditate, asigurarea corectitudinii, promptitudinii şi eficienţei intervenţiei!


cât şi stabilirea unui plan avansat de îngrijiri medicale. ~
• Va explica elementele intervenţiei bazându-se pe informaţii medicale dovedite.
• Pentru îmbunătăţirea calităţii actului medical, conducătorul va efectua o evaluare I
analitică în cadrul concluziilor intervenţiei. l·
• Formarea, instruirea şi îndrumarea membrilor echipei.
Membrii echipei t~
Membrii echipei sunt reprezentaţi de medici, asistenţi medicali, personal de inter'1enţie
din afara spitalului şi speCialişti în terapia respiratorie. Toţi m·embrii trebuie să aib4
cunoştinţe teoretice şi practice necesare pentru ACLS şi PALS. ResponsabilităţilJ·
membrilor echipei sunt:
I
L
162
163
B Să îşi desfăşoareactivitatea în limitele pregătirii profesionale şi să îşi cunoască
propriul rol în cadrul intervenţiei
B Să răspundă imediat în caz de intervenţie, să fie pregătit să îşi îndeplinească rolul
şi responsabilităţile stabilite; şi să ofere suport şi sprijin celorlalţi membri ai echipei
în caz de necesitate
B Să cunoască şi să stăpânească protocoalele şi ghidurile curente acreditate
B Să contribuie la coordonarea intervenţiei prin sugestii adecvate şi prin identificarea
potenţialelor erori sau omisiuni atunci când este cazul.

Pentru a asigura o desfăşurare armonioasă, bine coordonată a intervenţiei de


resuscitare, şi pentru optimizarea şansei de evoluţie favorabilă, membrii echipei
trebuie să folosească următoarele 8 elemente de comunicare şi dinamică în echipă.
Stabilirea clară a rolurilor şi a responsabilităţilor
• Există 6 rdluri în.echipa de resuscitare: · · · · · ·
• Conduc·atorul echipei
• Persoana de~emnată pentru efectuarea compresiilor t_oracice
B Persoana desemnată p_entru controlul căilor aeriene
• Operatorul monitor-defibrilatorului
• Persoana desemnată pentru stabilirea accesului IV şi pentru administrarea
medicaţiei
B Observator/persoana desemnată pentru înregistrarea evenimentelor
B Chiar dacă echipa este formată din mai puţin de 6 persoane, toate rolurile
trebuie îndeplinite, fiind necesar ca unii membrii din echipă să îndeplinească
mai multe roluri. Este foarte importantă desemnarea clară, de către
conducătorul echipei, a rolurilor fiecărui membru din echipă, în funcţie de
pregătfreaprofesională şi nivelul de experienţă sau competenţă.
• Membrii eqhipei sunt obligaţi să informeze explicit conducătorul echipei atunci
când nu sunt capabili să execute rolul sau sarcinile desemnate .
.
Folosirea mesajelor clare
• Conducătorul echipei şi membrii echipei trebuie să vorbească clar, calm şi
suficient de tare încât să fie uşor de înţeles, dar fără a striga sau ţipa.
• Pentru a evita confuzia, înţelegerea greşită şi eroarea, o singură persoană
trebuie să vorbească la un moment dat şi să privească direct la persoana
căreia îi este destinat mesajul.
• Membrii echipei vor confirma ordinele primtte prin repetarea lor, şi vor
solicita informaţii suplimentare de fiecare dată când există dubii sau
ambiguităţi legate de ordin.

Comunicarea în buclă închisă


• Conducătorul echipei va da un singur ordin o dată (de exemplu: "Administrează
1 mg de adrenalină IV") şi va aştepta confirmarea executării acestuia.
• Membrul echipei va confirma executarea ordinului (de exemplu: "1 mg de
adrenalină IV a fost administrat").
/
,.
învăţareaj
..
Intervenţia constructivă · ·
Erorile nu vor fi acceptate şi nu vor fi ignorate. Conducător-ul echipei sau ud
membru al echipei va corecta colegul care: '
• Este pe cale să execute un gest greşit (de exemplu, să administreze 1 mg de
atropină în FV în loc de 1 mg de adrenalină) şi îi va sugera cu tact gestul
corect (de exemplu," Ai avut în vedere adrenalină în loc de atropină?)".
• Nu efectuează corect o sarcină desemnată {de exemplu, compresii toracice fI
!
ineficiente sau ventilate incorectă).
B Nu execută una din sarcinile desemnate (de exemplu, nu anunţă: „Toată 1
lumea la o parte!", neasigurându-se astfel că toată lumea păstrează o distanţă I
,· de siguranţă înainte de administrarea şocului electric).
Este importantă evitarea ridiculizării şi a ~onfruntării colegilor care au greşit.I
Erorile vor fi discutate la final într-o sesiune de analiză a intervenţiei, destinatd
identificării elementelor care pot fi îmbunătăţite.
I
Diseminarea informaţiei
1
. . A

Orice membru al echipei posedă cunoştinţe, abilităţi şi arii de expertiză. lmpărtăşirear


acestor irrformaţii prin sugestii utite este benefică·in cursui intervenţiei, deoarece!
un conducător de echipă concentrat pe strategia intervenţiei poate omite posibilitatea
unei abordări alternative, sau unele semne ale modificării stării pc;1cientului. I
1
• Dacă manevrele de resuscitare sunt ineficiente, întreaga echipă se va · ·
concentra pe elementele de bază ale intervenţiei, vor revizui toate etapele
parcurse şi vor căuta identificarea unor posibile omisiuni sau erori.
• Conducătorul echipei va cere colegilor de echipă sugestii şi idei, acestea vor fi
evaluate în echipă, iar conducătorul echipei va decide dacă acestea vor fi sau j
nu puse în practică.

Respectul reciproc · ~ .
Munca unei echipe eficiente se bazează pe colaborarea membrilor într-o manieră
I
prietenoasă, colegială şi de sprijin reciproc. Membrii echipei trebuie:
• Să demonstreze respect reciproc în cadrul muncii în echipă.
• Să vorbească folosind o voce controlată, evitând strigătele şi comportamentul
agresiv sau înjositor. I
Atunci când echipa are performanţe bune, conducătorul echipei ar trebui să îşiL
manifeste recunoştinţa şi să le mulţumească membrilor echipei.

Cunoaşterea limitelor personale


Toţi membrii echipei vor efectua doar sarcinile ş·i manevrele pentru care auf
L
pregătire şi antrenament, în limitele pregătirii. profesionale .

• Conducătorul echipei trebuie să cunoască aceste limite profesionale şi nu f


trebuie să dea comenzi membrilor echipei să efectueze sarcini pe care aceştia I.:.
nu ştiu sau nu ar trebui să le efectueze.
• Conducătorul echipei trebuie să evalueze la timp resursele echipei şi să
solicite personal suplimentar înainte ca situaţia să. se deterioreze. L
L
165
Reevaluare şi rezumat
Conducătorul echipei trebuie:
• Să monitorizeze toate aspectele intervenţiei.
• Să. reevalueze periodic starea pacientului şi rezultatele testelor.
• Să schimbe strategia terapeutică atunci când starea clinică a pacientului se
modifică.
• Să rezume şi să reevalueze eficienţa intervenţiei efectuate, acordând o atenţie
deosebită elementelor de diagnostic diferenţial.
Membrii echipei trebuie:
• Să cunoască starea actuală a pacientului şi planul pentru etapele ulterioare ale
inteNenţiei.
• Să evalueze şi să comunice modificările apărute în starea clinică a pacientului.
Observatorul/persoana desemnată pentru înregistrarea intervenţiei trebuie:
• Să documenteze toate manevrele şi rezultatele evaluărilor din cadrul intervenţiei.

.
Să creeze o bază de date necesară pentru prezentarea unui rezumat al intervenţiei.
.•

Scenariile megacod de studiu prezintă cazuri simulate de stop cardiac la pacientul adult.
Pentru exersarea implementării algoritmilor ACLS în funcţie de tabloul clinic al
pacientului sunt folosite manechine şi echipament de resuscitare.
• În cursul acestor simulări studenţii vor avea, prin rotaţie, toate rolurile unei echipe
de·resuscitare, în timp ce un instructor autorizat în ACLS le va monitoriza şi evalua
performanţele.
-• Studenţii trebuie să facă dovada cunoaşterii manevrelor şi noţiunilor medicale
fundamentale specifice cazului, să cunoască algoritmii ACLS, interpretarea corectă a
ritmului ECG, utilizarea corectă a medicaţiei specifice ACLS, şi să aibă o performanţă
eficientă atâţ în rolul de membru al echipei cât" şi de conducător de echipă. -
· Secţiunea Megacod ACLS va prezenta 6 cazuri de stop cardiac la pacientul adult şi va
· demonstra implementarea corectă a algoritmilor ACLS, dar va ţine cont şi de-
. promovarea gândirii critice de către conducătorul de echipă, cu scopul de a pregăti
studenţii pentru finalizarea cu succes a cursului ACLS.

Scenariile clinice prezintă cazuri simulate de urgenţe pediatrice şi de stop cardiac la


· pacientul pediatric. Pentru exersarea implementării corecte a algoritmilor PALS în funcţie
de examenul clinic al pacientului sunt folosite manechine. şi echipament de resuscitare.
· • În cursul acestor simulări studenţii vor avea, prin rotaţie, toate rolurile unei echipe
de resuscitare, în_ timp ce un instructor autorizat în PALS le va monitoriza şi evalua
performanţele.

mătoare
MfGACODf

I
I
I
III Studenţii vor trebuie să facă dovada cunoaşterii manevrelor şi noţiunilor medicale!
fundamentale specifice cazului, să cunoască modul de abordare sistematică în
evaluarea pacientului pediatric dar şi algoritmii PALS, interpretarea corectă a 1
~

i.
.

ritmului ECG, utilizarea corectă a medicaţiei specifice PALS, şi să aibă o performanţă~


eficientă atât în rolul de mer:nbru al echipei cât şi de conducător de echipă. ,.
Secţiunea Megacod PALS va prezenta 6 cazuri de urgenţe pediatrice sau de stop cardiad
la pacientul pediatric şi va demonstra implementarea corectă a unei abordări sistematic~
a pacientului şi a algoritmilor PALS, dar va ţine cont şi de promovarea gândirii criticj
de către conducătorul de echipă, cu scopul de a pregăti studenţii pentru încheierea c I
succ.es a cursului PALS. ·

Scenariu: Pacientă de 84 ani cu antecedente de HTA şi ICC; internare recentă pentru!


fibrilaţie atrială cu răspuns ventricular rapid şi instituirea tratamentului cu metoprolol,
diltiazem,· hidroclorotiazidă şi warfarină; externată în urmă cu 4 zile cu fibrilaţie atrialăj
controlată terapeutic. Pacienta manifestă acum stare de ameţeală intensă, slăbiciune!
generalizată şi respiraţie dificilă. La examenul clinic pacienta este palidă, cu tegumente
reci şi diaforetice şi prezintă dispnee. Frecvenţa -cardiacă=35 bmp, TA=76/42 mmHgJ
l=Q_„„,m;..,.
Î t-4,.,_/

5 Cil.
...+ n.
11 U 11
-
'-'2 -
OOO/~
.J'(,j /U•
!
I

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


Evaluează starea de conştienţă:
pacientă conştientă

Desemnează roluri şi responsabilităţi


pentru fiecare membru al echipei;
monitorizează performanţa şi
caiiiatea. . ·-
Efectuează evaluarea primară ABCD:
A: [airway (căi aeriene}]: Căile Menţin libere căile aeriene, asigură
aeriene sunt libere suportul ventilator, dacă este necesar.
B: [breathing (respiraţie)]: Tahipnee, Administrează 0 2 pe o mască fără
~=-- ""'OJ2 11-·~x.
'l.H;;:,J.lnee, ~
vâL --•:-:+- O
ilt;a. ·Va ;:itUJl~l~a
f'-
. 2 rninhâlârn, cu menţineieâ Uiîei Sat 0 2
de 94o/o-99%
C: [circulation (circulaţie)]: Puls slab,
filiform, hipotensiune: solicită
Montează monitor, evaluează ritm: bloc
AV de gradul III (complet), complexe t
conectarea pacientului la un monitor QRS largi
I
Acces IV/10 Asigură accesul IV/10, iniţiază perfuzie cu l
sof uţie salină izotonă
D: [defibrillation (defibrilare)J: Nu I
L
este necesară administrarea şocului
Obţine date anamnestice pertinente
pentru a stabili cauzele bradicardiei L

I 166
------· --~~·-"'·· =====-::c-----=====i--:=i

)
167
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Ritm: BAV grad III
Bradicardie simptomatică

Solicită efectuarea unei ECG în 12 Efectuează ECG în 12 derivaţii


derivaţii, dacă există disponibilitate

'·- Solicită administrarea de atropină 0,5 Administrează atropină 0,5 mg IV şi


I
' mg IV confirmă verbal după ce a fost
administrată
Solicită pregătirea pentru stimulare Montează electrozii pe toracele pacientei
cardiacă transcutanată
la în calcul posibilitatea administrării IV
de agenţi cronotropi (adrenalină sau
dopamină} dacă este necesară
creşterea frecvenţei cardiace .
.
Ritm: BAV grad-Ul . .
Solicită administrarea de atropină 0,5 Administrează atropină 0,5 mg IV la
.sau poate
mg IV la fiecare 3-5 min, max. 3 mg, fiecare 3-5 min şi confirmă verbal după
.
iniţia stimularea cardiacă ce este administrată, sau iniţiază
transcutanată sau perfuzia IV cu stimulare cardiacă transcutanată, sau
agenţi cronotropi. perfuzia IV cu suport cronotrop (dacă a
fost solicitată).
Pacienta devine areactivă.
Ritm: FV
C-A-B: Absenţa pulsului şi a respiraţiei

Solicită
defibrilare: 200 J bifazic (360 la măsuri pentru ca toţi membrii echipei
. monofazrc) . de resuscitare să fie la o distanţă de .
siguranţă de pacient, înlătură orice sursă
de 02, administrează şocul.
,~,_

Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Încep manevrele RCP, realizează


monitorizează manevrele de protezarea orofaringiană.
resuscitare pentru a asigura o bună
calitate a RCP.
Solicităadministrarea medicaţiei Administrează medicaţia solicitată şi
vasopresoare: adrenalină 1 mg în confirmă administrarea acesteia.
bolus IV sau vasopresină 40 U bolus
IV
Persoana desemnată pentru
Înregistrarea intervenţiei: Anunţă când
se termină cele 2 minute de RCP.

Continuare în pagina următoare


Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
ntrerupe manevre e e resuscitare,
evaluează ritmul: FV
o 1c1ta e ectuarea e 1 r1 am: aceeaşi ·au masun pentru siguranţa zonei e
doză de energie ca mai sus,· sau va intervenţie, înlătură orice sursă de 0 2 ,
creşte doza. administrează şocul.
o 1c1ta e ectuarea a mm e ersoana esemnata cu e ectuarea
monitorizează manevrele de compresiilor toracice este înlocuită şi se
resuscitare pentru a asigura o bună reiau imediat compresiile.
1 'I
calitate a RCP.
tunc1 can protezarea e aza a cai or ea 1zeaza protezarea avansata a cai or j
respiratorii nu are un rezultat aeriene şi monitorizarea prin I
satisfăcător, solicită protezarea capnografie cu undă, dacă a fost ~
avansată a căilor aeriene şi sqlicitată. j
monitorizarea capnografică cu undă.
.....-o---.-.-1c~1.,.....ta---a_--,--m-.1.-n-.-1s--=t-ra_r_e_a_a............---m-g-----+.,..---,.-m~1~n~1s-;t-re_a_z-.a,............,.O mg am i odaronă bo Ius -
I
amiodaronă bolus IV. IV şi confirmă verbal după ce a fost
administrată.
ersoana esemnata pentru 1-
-~· ira+•'"-"'"' ..... ~ ....... ~..,.. •4'11"91o.a.:.--.;. A
...cr..::~1~„.ll:iilGU • -"""".X -.. ~ - -I i
HILIW"I W'C'11pC'1. /"'\nu11~a ~dllU !
se termină cele 2 minute de RCP.
ntrerupe manevre e ş1 eva ueaza
ritmul: asistolă
o 1c1ta e ectuarea a mm e ersoana esemnata cu e ectuarea
monitorizează manevrele de compresiilor toracice este înlocuită şi se I
resuscitare pentru a asigura o bună reiau imediat compresiile. I
calitate a RCP.
alicita a m1rnstrarea a 1 mg m1rnstreaza 1 mg a rena ma o us
adrenalină bolus IV Şi C0!1~irmă wverbal după Ce a fost
admm1strata.
a m ca cu pos1 11tatea unor cauze art1c1pa a 1scutarea cauze or revers1 e ·
reversibile: H-uri şi T-uri. Corectează (H-uri şi T-uri)
aceste cauze, dacă este. posibil.
o 1c1ta pregat1rea a 1 mg a rena ma repara so uţ1a • e 1 mg a rena ma
pentru un bolus IV pentru un bolus IV
ersoana esemnata pentru
inreg~strarea =~ten.:er.ţiei: Anunţă când
se termină cele 2 minute de RCP.
ntrerupe manevrele RCP, evaluează
ritmul: ritm sinusal normal
va ueaza pacientu: se menţine starea
de inconştienţă

_, _
: agonice
__ resp1raţ11
_ _ _ _ _ _ _ _ _ ____.L
I
168 L
........... ·- . . .... ··--·-~-.!

169
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Solicită suport ventilator continuu şi Asigură ventilaţia şi oxigenarea conform
oxigenare continuă: intubaţie ET solicitării, iniţiază capnografia cu undă,
(dacă nu a fost deja efectuată), evaluează saturaţia în 0 2
ventilaţie mecanică, capnografie cu
undă, administrare de 02 cu
obiectivul de a menţine saturaţia 0 2 ·
de 94%-99o/o
Solicită evaluarea parametrilor vitali Frecvenţă cardiacă: 90 bmp, TA=84/62,
saturaţia 02=98%
Solicită efectuarea ECG în 12 derivaţii Efectuează ECG în 12 derivaţii: -ritm
sinusal, absenţa modificărilor
ischemice.
Solicită resuscitarea volemică IV Administrează bolus IV de soluţie salină
izotonă
Solicită
dozarea glicemiei şi analize de Recoltează probe de sânge pentru
laborator adecvăte situaţiei analizele solicitate
Solicită
inducerea hipotermiei Induce hipotermia terapeutică
terapeutice .
Solicită consult cardiologic Iniţiază
demersurile necesare obţinerii
consultului cardiologic
Solicită transferul în unitatea de terapie Asigură transferul în unitatea de terapie
intensivă intensivă

Formulează un plan avansat de îngrijiri Iniţiază planul de îngrijiri şi tratament


medicale şi de tratament al cauzelor
declanşatoare

l!f' Raţionam~nte critice:


1. Care este cauza bradicardiei pacientei?
Cel mai probabil, fit}rilaţia atrială s-a convertit spontan la ritm sinusal în cele·4
zile post-externare. ln această situaţie tratamentul beta-blocant şi calciu-blocant
devine excesiv, provocânp instalarea BAV III. Este necesară reevaluarea
medicaţiei şi a dozajului. ln plus, pacienta fiind vârstnică poate avea o
tulburare de conducere a sistemului excitoconductor cardiac, iar în acest caz
este necesară implantarea unui stimulator cardiac (pacemaker) permanent.
2. De ce s-a administrat atropină pentru BAV total? .
Atropina suprimă inervaţia vagală şi permite astfel accelerarea ritmului cardiac.
Cu toate acestea, BAV total poate avea origine infranodală (sub nivelul NAV) şi
poate să nu fie corelat cu hipertonia vagală, iar în acest caz atropina este
ineficientă, fiind necesară stimularea cardiacă.
3. De ce mai întâi s-a efectuat defibrilarea in loc de 2 m.in de RCP in momentul in
care ritmul pacientei s-a deteriorat in FV?
Defibrilarea reprezintă administrarea unui şoc electric capabil să întrerupă FV şi să
restabilească ritmul sinusal. RCP determină ameliorarea perfuziei, dar cel mai
probabil nu poate să restabilească ritmul sinusal în absenţa defibrilării. În situaţia
-- -------- ------- ---·-·----------- ---~---.

I
I
I
l
·----tl i
în care debutul FV are loc în prezenţa unor martori, este necesară defibrilarea l . ·: .· ...
imediată. Manevrele RCP vor fi continuate în timp ce DAE sau defibrilatorul
manual este încărcat şi pregătit pentru utilizare. Atunci când nu- există martori să
ateste debutul FV, iar durata suspectată a SCR depăşeşte 4-5 min, efectuarea
iniţială a RCP ar putea am~liora petfuzia şi ar putea creşte şansele reuşitei
. defibrilării, deşi nu există dovezi care să confirme beneficiile acestei abordări.
4. ·Când este momentul optim în decursul manevrelor RCP pentru efectuarea
intubaţiei ET? · r
În condiţiile în care măsurile de bază pentru menţinerea liberă a căilor respiratorii f
s_unt eficiente, nu există nici un m·otiv pentru a realiza precoce intubaţia ET. lnsă, ·
dacă măsurile de bază pentru menţinerea căilor aeriene libere sunt ineficiente sau1
dificil de realizat, sau dacă este necesară o perioadă prelungită de resuscitare, I
atunci intubaţia ET devine necesară. Intubaţia ET va fi realizată numai de
personalul calificat şi experimentat. Tot echipamentul necesar intubaţiei ET va fi I
verificat şi pregătit. înainte de întreruperea manevrelor RCP pentru efectuarea l
intubaţiei ET. Intubaţia ET va fi efectuată rapid şi, dacă este posibil, fără a
întrerupe manevrele RCP mai mult de 10 sec. După confirmarea poziţiei corecte al
sondei ET, aceasta va fi fixată. De asemenea este recomandată utililiiarea · l
capnografiei cu undă.
5. De ce nu se administrează atropină în asistolă7 I
· Atropina blochează inervaţia parasimpatică (vagală) a cordului. Asistola este foarte·
puţin probabil cauzată de hipertonia vagală, aşadar administrarea de atropină nu
va restabili, probabil, ritmul sinusal (RS) la un pacient cu asistată.. I1
6. De ce nu este recomandată stimularea cardiacă transcutanată (SCT) în asistolă?
Nu există dovezi care să susţină beneficiul SCT în restabilirea rimului sinusal la Ufl
pacient cu asistolă. De asemenea, ŞCT necesită întreruperea RCP, ceea ce va {
determina scăderea critică a perfuziei coronare. Totuşi, dacă pacientul are un
dispozitiv stimulator preexistent transvenos sau epicardic, se recomandă
conectarea firelor acestuia la un stimulator extern şi se va încerca stimularea.
cardiacă.

Scenariu: Pacient de sex masculin, vârstă 48 ani, cu antecedente de HTA, dislipidemie


tabagism, BRGE; în tratament cu hidroclorotiaziadă, simvastatin şi famotidină. Pacientu{
acuză arsură toracică, greaţă, dificultăţi de respiraţie. Clinic: tegumente palide, reci,·
diaforetice, frecvenţa cardiacă (FC)=39 bmp, TA=80/48 mmHg, FR=18/min, Sat 0 2=94%. f,.
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Evaluează starea de conştienţă:
pacient conştient

Desemnează roluri şi .,

responsabilităţi pentru fiecare


membru al echipei; monitorizează
performanţa şi caritatea.

170 L.
L 171
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Efectuează evaluarea primară ABCD:
A: Căile aeriene suntlibere Menţin libere căile aeriene, asigură suportul
ventilator, dacă este necesar.

8: Respiraţie normală, Sat 02 Administrează 0 2 pe o mască fără reinhalare, cu


normală: solicită 02 menţinerea unei Sat 02 de 94%-99%
C: Puls slab, filiform, hipotensiune: Montează monitor, evaluează ritm: bradicardie
solicităconectarea pacientului la un sinusală
mnnitnr
Acces IV/10 Asigură acce_sul IV/10, iniţiază perfuzie cu soluţie
~~linll Î7otnnll
D: Nu este necesară administrarea
c::nr.11h ii
Obţine date anamnestice pertinente
pentru a stabili cauzele bradicardiei
' -
Ritm: Bradicardie sinusală
'
. .
Bradicardie simptomatică
Solicită efectuarea, în limita Efectuează ECG în 12 derivaţii: bradicardie
disponibilităţii,, a unei ECG în 12 sinusală, suprade11ivelare segment ST în
derivaţii: IM inferior cu supradenivelare derivaţiile li, III, aVF
dA ~·••·~· • •._ ST l!'"li
-~MlI .110·~·
„ ••••
• -'-,
Solicită-efectuarea ECG cu derivafiii Efectuează ECG cu derivaţii precordiale drepte
precordiale drepte pentru a eva ua
nnc::ihili' .... ,_;;;. 11n11i IM rfp VD
Solicită administrarea a 324 mg aspirină Administrează 324 mg aspirină rnasticabilă şi
masticabilă - confirmă administrarea acesteia

Solicită administrarea de atropină Administrează atropină 0,5 mg IV şi confirmă


0,5 mg IV administrarea acesteia

Solicită iniţier~a terapiei de resuscitare Administrează perfuzii IV cu soluţie salină izotonă


vo'- ,;._~ - ,_ .::: în f1mr.tiP. rl,:::1 ,;-•-._,rP.;::i TA a n;::ir.iAntuh1i
~i .~;.
Solicită pregăţirea pentru stimularea Montează electrozi pe toracele pacientului
transr.1 •t~n;:it~
la în calcul posibilitatea iniţierii
suportului cronotrop IV (adrenalină
sau dopamină) dacă este necesară
creşterea frecventei cardiace.
Pacientul devine areactiv.
Ritm: TV fără puls
C-A-B: Absenţa pulsului şi a respiraţiei

Solicită defibrilare: 200 J .bifazic Iau măsuri pentru siguranţa zonei de intervenţie,
(360 monofazic) înlătură orice sursă de 02, administrează şocul.

Solicită efectuarea a -2 min de RCP; Iniţiază RCP, realizează protezarea orofaringiană


monitorizează manevrele de
resuscitare pentru _a asigura o bună
calitate a RCP.
Continuare În pagina următoare

_,
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
i'
Solicită
administrarea medicaţiei . Administrează medicaţia solicitată şi confirmă !·
vasopresoare: adrenalină 1 mg bolus administrarea acesteia.
IV sau vasopresină 40 U bolus IV
r

Persoana desemnată pentru Înregistrarea


intervenţiei: Anunţă când se termină cele 2
minute de RCP. ~l
Intre.rupe manevrele de resuscitare,
evaluează ritmul cardiac: 1V fără puls I
l
Solicită efectuarea defibrilării: aceeaşi Iau măsuri pentru siguranţa zonei de intervenţie, 1
doză de energie ca mai sus, sau va înlătură orice sursă de 02, administrează şocu!. i,,
creşte doza.
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Persoana desemnată cu efectuarea compresiilor
monitorizează manevrele de toracice este înlocuită şi se reiau imediat
re~uscitare pentru a asigura o bună compr~siile.
calitate a RCP.
Dacă protezarea de bază a căilor Asigură protezarea avansată a căilor aeriene şi
. .
resprratorii nu are -rezuitat satisfăcător, rnorntonzarea .
pnn r.
capnogra11e cu und"a. i!

va solicita protezarea avansată a căilor


aeriene şi monitorizarea prin
caonoarafie cu undă.
Solicită administrarea a 300 mg de Administrează 300 mg de amiodaronă bolus IV
I
amiodaronă bolus IV. şi confirmă verbal după ce a fost administrată. ,
l

..
Persoana desemnată pentru Înregistrarea
intervenţiei: Anunţă când se termină cele 2 I
minute de RCP.
lntrerupe manevrele RCP şi evaluează
ritmui cardiac: asistoiă . .
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Persoana desemnată cu. efectuarea compresiilor
monitorizează manevrele de toracice este înlocuită şi se reiau imediat
resuscitare pentru a asigura o buhă compresiile. .
calitate a RCP. ~

Solicită administrarea a 1 mg de Administrează medicaţia solicitată şi confirmă


adrenalină bo!us !V administrarea acesteia.

la în calcul posibilitatea existenţei Participă la discutarea cauzelor reversibile (H~uri


cauzelor reversibile: H-uri şi T-uri. şi T-uri)
Corectează aceste cauze, dacă este
oosibil.
Persoana desemnată pentru Înregistrarea
intervenţiei: Anunţă când se termină cele 2 ··-
minute-de RCP.
lntrerupe manevrele RCP, evaluează
ritmul cardiac: ritm sinusal normal -·
Pacientul îşi recapătă starea de
conştienţă şi răspunde la comenzi

172
L
- - - - - · - „. „, -··-

173
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Evaluare ABCD:
A: Căi aeriene permeabile
B: Respiraţii spontane prezente;
expansiune normală a cutiei
toracice
C: Puls palpabil: RCS
Solicităcontinuarea administrării de Administrează 0 2conform solicitării;
oxigen cu menţinerea unei Sat 0 2 .evaluează Sat 02
de 94%-99%

Solicită evaluarea parametrilor vitali Frecvenţă cardiacă: 88 bmp, TA=108/62


mmHQ, Sat O? =96o/a
Solicită efectuarea ECG în 12 Efectuează ECG în 12 derivaţii: ritm sinusal
derivaţii: llVJ inferior cu normal, supradenivelare de segment ST în
suoradenivelare de seament ST · derivatiile li III aVF .
Solicită administrarea fluidelor IV în Administrează perfuzii IV cu soluţie salină
debit de mentinere izotonă
Solicită dozarea glicemiei şi a1te Recoltează probe de sânge pentrCJ analizele
analize de laborator adecvate solicitate
situatiei
Solicită consult cardiologic Iniţiază
demersurile necesare obţinerii
consultului cardioloaic
Solicită transferul în laboratorul de Asigură transferul în laboratorul· de
cateterism cardiac (dacă este cateterism cardiac (dacă este disponibil)
disponibil) sau în unitatea de sau în unitatea de terapie intensivă
teraoie intensivă
Formulează un plan avansat de Iniţiază planul de îngrijiri şi tratament
îngrijiri medicale Ş.i de tratament al .
cauzelor de.danşatoare.

l!f' Raţiona~ente critice:


1. Care este cauza bradicardiei pacientului?
Pacientul a prezentat simptome compatibile cu angina. ECG a pus în evidenţă
supradenivelarea segmentului ST în derivaţiile inferioare, concludente pentru un
STEMI inferior (IM inferior cu supradenivelare de segment ST), care frecvent
poate asocia bradicardie.
, 2. De ce este necesară administrarea de aspirină masticabilă?
Pacientul prezintă IM inferior cu supradenivelare de segment ST. Terapia
antiplachetară cu aspirină (masticabilă - pentru o absorbţie mai bună) este
esenţială în reducerea agregării plachetare din artera coronară obstruată.
3. De ce este necesară administrarea de atropină pentru tratarea bradicardiei la
acest pacient7
Bradicardia sinusală poate fi provocată de stimularea parasimpatică (vagală)
excesivă a nodului sinusal. Atropina inhibă inervarea vagală a cordului şi permite
accelerarea frecvenţei cardiace, creşterea DC, a TA şi a perfuziei miocardice.
4. De ce nu se administrează nitroglicerină sau morfină la pacientul cu IM inferior cu '
r
supradenivelare de segment ST? 1
Pacientul este hipotensiv şi bradicardic, iar nitroglicerina sau morfina ar scădea şi I
mat mult TA. În plus, întotdeauna trebuie suspectată prezenţa IM de VD la
pacienţii cu IM inferior cu supradenivelare de segment ST şi hipotensiune. ECG cuf
derivaţii precordiale drepte poate identifica eventuala asociere a IM de VD. «

Nitroglicerina şi morfina reduc presarcina şi sunt contraindicate în IM de VD, .


deoarece VD este dependent de presarcină. În acest caz, cele mai mari beneficii le I
oferă administrarea soluţiilor perfuzabile IV. '
5. De ce este necesar transportul pacientului in laboratorul de cateterism cardiac
(atunci când este disponibil) in loc de secţia de terapie intensivă?
În IM cu supradenivelare de segment ST, repermeabilizarea arterei coronare
ocluzionate trebuie realizată cât mai repede,posibil, pentru a restabili perfuzia
miocardică şi pentru a salva funcţia miocardului.
6. De ce nu este recomandată iniţierea hipotermiei terapeutice?
Pacientul şi-a recăpătat starea de conştienţă şi este capabil să răspundă la
comenzi, ceea ce indică o funcţie cerebrală normală.

Scenariu: Pacientă în vârstă de 66 ani, cu antecedente de_ HTA şi tabagism, s


prezintă acuzând palpitaţii, constricţie toracică şi respiraţie dificilă. Clinic: tegumente
palide, reci şi diaforetice. FC=156 bpm, TA=74/52 mmHg, FR= 20/min, Sat 0 2 =93o/a.f

. . -

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


Evaluează starea de conştienţă: pacientă
conştientă

Desemnează roluri şi responsabilităţi


pentru fiecare membru ai echipei;
monitorizează performanţa şi calitatea.

Efectuează evaluarea primară ABCD:


A: Căile aeriene sunt libere Menţin căileaeriene libere şi asigură
suportul ventilator (dacă este
necesar).
B: Tahipnee, Sat 0 2 scăzută Administrează 02 pe o mască fără
reinhalare, cu menţinerea unei Sat
02 de 94%-99% -

--

174
L
175
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
C: Puls slab, filiform, hipotensiune: solicită Montează monitor, evaluează ritm:
conectarea -pacientului la un monit<?r şi tahicardie regulată monomorfă ~u
stabilirea accesului IV/JO complexe largi: TV
Asigură accesul IV/10, iniţiază perfuzie cu
soluţie salină izotonă
D: Este necesară administrarea şocului

' - Obţine date anamnestice pertinente pentru a


i
i stabili cauzele tahicardiei fără a amâna
administrarea socului
Solicită in~ierea pregătirilor pentru conversia Ataşează padelele la toracele pacientului,
cardiaca sincronă apăsă butonul de sincronizare pe
monitor-defibrilator
Solicită administrarea a 324 mg aspirină Administrează 324 mg aspirină
mastica bilă masticabilă şi confirmă administrarea
acesteia
Solicită efectuarea analgosedării Administrează medicaţia analgo-sedativă
?'<~· ••
şi confirmă .verbal după ce a. fost
administrată
Solicită efectuarea conversiei cardiace cu 100 J Iau măsuri pentru siguranţa zonei de
sincron pentru TV . intervenţie, înlătură orice sursă de 0 2,
administrează socul.
la în calcul necesitatea administrării medicaţiei
antiaritmice IV
Pacientul devine areactiv.
Ritm: fV
CA-B: Absenţa pulsului şi a respiraţiei
i
!. Solicită defibrilare: 200 J bifazic (360 monofazic) Iau măsuri pentru siguranţa_zonei de
intervenţie, înlătură orice sursă de 0 2,

i . . administrează soc_ul. .
I. Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Iniţiază RCP, realizează protezarea
monitorizeată manevrele de resuscitare orofaringiană.
f
I
oentru a asidura o bună calitate a RCP. .
J Solicită administrarea medicaţiei vasopresoare: Administrează medicaţia solicitată şi
adrenalină 1 mg bolus IV sau vasopresină confirmă administrarea acesteia .
40 U bolus IV ,
Persoana desemnată pentru
înregistrarea intervenţiei: Anunţă când
r se termină cele 2 minute de RCP.
I . lntrerupe manevrele de resuscitare, evaluează
_ritmul: FV
Solicită efectuarea defibrilării cu aceeaşi doză Iaumăsuri pentru siguranţa zonei de
de energie ca la administrarea precedentă, intervenţie, înlătură orice sursă de 0 2,
sau solicită o creştere a dozei. administrează şocul.
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Persoana desemnată cu efectuarea
monitorizează
manevrele de resuscitare compresiilor toracice este înlocuită şi
pentru a asigura o _bună calitate a RCP. se reiau imediat compresiile.

Continuace În pagina următoare


i
MEGAGODE area l
•rul

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


Dacă protezarea de bază a căilor respiratorii Asigură protezarea avansată a căilor r
1,~
nu are un rezultat satisfăcător,· solicită aeriene şi monitorizarea prin
protezarea avansată a căilor .aeriene şi capnografie cu undă. ·
monitorizarea prin capnografie cu undă.
Solicită administrarea a 300 mg de Administrează 300 mg de amiodaronă 1
amiodaronă bolus IV. bolus IV şi confirmă verbal după ce a
· fost administrată.
Persoana desemnată pentru I
Înregistrarea intervenţiei: Anunţă
când se termină cele 2 minute de
Rr.P
lntrerupe manevrele RCP şi evaluează ritmul
__ cardiac: AS normal . !
Evaluează pacientul: se menţine starea de '
inr.nnc::tii:mt~
Evaluare C-A-B:
C: puls absent: AEFP .
A-B: absenţa respiraţiilor
Solicită efectuarea a 2 ·min de RCP; Persoana desemnată cu efectuarea
monitorizează manevrele de resuscitare compresiilor toracice este înlocuită şi
nentru a asiaura o bună calitate a RCP. c:A reiau imArliat rnmnr~c:iilP..
Solicită administrarea a 1 mg de adrenalină Administrează medicaţia solicitată şi
bolus IV confirmă administrarea acesteia.

la în calcul posibilitatea cauzelor reversibile: Participă la discutarea cauzelor


H-uri şi T-uri. Corectează aceste cauze, dacă reversibile (H-uri şi T-uri)
este nosibil.
Solicită iniţierea terapiei de resuscitare Administrează bolus IV de soluţie
vnlemir~ c::~lină i7ntnnă
Sf""" „. rea a 1. mg d. e a.d rena I""
o 1c1ta pregat1 Preoară adrenalină
pentru un bolus IV
ma
. . solutia ' de 1 ma de
pentru un bolus IV
~
.
. Persoana desemnată pentru
. Înregistrarea intervenţiei: Anunţă
când se termină cele 2 minute de
Rf'P
lntrerupe manevrele RCP, evaluează ritmul
~cardiac: RS norn1aL__
Pacientul este în continuare areactiv ~

Evaluare C-A-B:
C: puls palpabil: RCS
A, B: respiraţie agonică
Solicită suport ventilator continuu şi A.sigură ventilaţia şi oxigenarea ...

oxigenare continuă: intubaţie ET (dacă nu a conform solicitării, iniţiază


capnografia cu undă, evaluează
fost deja efectuată), ventilaţie mecanică,
capnografie cu undă, administrare de 0 2 cu saturaţia în 0 2 L
obiectivul de a menţine saturaţia 0 2 de
94o/o-99%
L
176 L
177
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Solicită evaluarea parametrilor vitali Frecvenţă cardiacă: 90 bmp, TA=68/40
. o
Solicită efecturea ECG în 12 derivaţii: angină Efectuează ECG în 12 derivaţii: Ritm
instabilă sau IM fără supradenivelare de sinusal norr:ial, ~ubde~iv~!area
Solicită resuscitarea volemică IV Administrează bolus IV de soluţie
• V • >J

Solicită dozarea glicemiei şi alte analize de Recoltează probele de sânge pentru


laborator adecvate situaţiei analizele solicitate
Solicită iniţierea hipotermiei terapeutice Iniţiază hipotermia terapeutică

Solicită consult cardiologic Iniţiază dem_ersuri.le ne_cesare obţinerii

Solicită transferul în laboratorul de Asigură transferul în aboratorul de


cateterism cardiac (dacă este disponibil) cateterism cardiac (dacă este
sau în unitatea de terapie intensivă disponibil) sau în unitatea de terapie
intensivă
Formulează un plan avansat de îngrijiri· Iniţiază planul de îngrijiri şi tratc!lment
medicale şi de tratament al cauzelor
declanşatoare

l!f' Raţionamente critice:


1. Care este cauza probabilă a tahicardiei cu complexe largi la această pacientă?
Pacienta are un sindrom coronarian acut (SCA) manifestat prin constricţie toracică
şi un ritm de hiperexcitabilitate cardiacă. ECG post-resuscitare a decelat .
subdenivelarea segmentului ST în derivaţiile anterioare, sugestivă pentru angina
instabilă sau pentru IM fără supradenivelare de segment ST (NSTEMI). Ischemia
miocardică determină apariţia ritmurilor instabile.
· · 2. pe ce este· necesară administrarea iniţială de aspirină la această pacientă?
condiţiile-în care este suspectată prezenţa unui SCA, se recomandă iniţierea
ln
promptă aterapiei antiagregante cu aspirină. ·
3. De ce este·-necesară efectuarea cardioversiei sincrone precoce?
Boala card}acă is~hem_ică produ~e irita~ilitate ventriculară cu un PC?t~nţi~I crescut
de producere a ntmunlor instabile de tipul TV. Creşterea. frecvenţei cardiace .
determină creşterea necesarului de 0 2 al miocardului, amplificând iritabilitatea
ventriculară şi creşterea riscului de stop cardiac. Cardiov.ersia sincronă aplică un
şoc electric sincronizat cu complexul QRS în perioada de depolarizare şi are rolul
de abolire a TV rl)Onomorfe, restabilire a ritmului sinusal şi prevenire a instalării
stopului cardiac. ln TV polimorfă, morfologia complexelor ORS este variabilă, ceea
ce determină o sincronizare dificilă a defibrilatorului şi, din acest motiv, întârzie
administrarea şocului. Astfel, pentru conversia TV polimorfe este mult mai
adecvată defibrifarea nesincronizată. ·
. 4. Care este cel mai important gest terapeutic pentru succesul resuscitării şi
ameliorarea prognosticului pacientului?
Cel mai important element al tratamentului este efectuarea unor compresii
toracice de înaltă calitate pentru optimizarea perfuziei cardiace şi cerebrale.
Membrul echipej de resuscitare desemnat cu efectuarea compresiilor toracice va fi
înlocuit la fiecare 2 min pentru a împiedica instalarea oboselii şi, implicit, a
scăderii calităţii compresiilor şi a perfuziei. Calitatea bună a compresiilor toracice

.:·;
MfGACODf uri
a căilor
I l

trebuie monitorizată continuu de conducătorul echipei, dar de asemenea, trebuie I


să fie responsabilitatea fiecărui membru al echipei de resuscitare.
5. Este suficientă protezarea de bază a căilor respiratorii?
Pentru început, protezarea de bază a căilor respiratorii este, de obicei, suficientă.
Dacă aceste manevre de bai.ă nu au un rezultat adecvat, se recomandă protezarea
e;:ivansată a căilor respiratorii de către un specialist calificat. f
6. Este obligatorie administrarea de vasopresină in timpul stopului cardiac? , 1
Nu. În stopul cardiac se poate administra adrenalină 1 mg în bolus IV la fiecare 3-5
min, iar vasopresina poate să nu fie administrată deloc. Dacă se decide
administrarea de vasopresină 40 U 'bolus IV, aceasta va substitui prima sau a doua
doză vasopresoare de adrenalină. Vasopresina se administrează în doză unică. Nu
există dovezi care să susţină eficacitatea mai mare a vasopresinei în comparaţie cu
adrenalina privitor la creşterea ratei de RCS sau de supravieţuire până la externare.

Scenariu: Pacientă de 65 ani cu antecedente de IM fără supradenivelare de segment ST1


(NSTEMI) şi montare de stent farmacologic activ pe artera coronară dreaptă·(ACD) înl
urmă cu 9 luni; în tratament cu aspirină, clopidogrel, metoprolol, lisinopril şi atorvastatin.
Se prezintă acuzând palpitaţii toracice rapide, respiraţie discret mai dificilă şi anxietate.I
Pacienta neagă disconfortul toracic, dispneea, ameţeala, diaforeza sau greaţa. Clinic:1
tegumente normal colorate; absenţa aparentă a oricărui disconfort. FC=165 bpm,,
TA=168fl4 mmHg, FR=16/min, Sat 02 =98%. (

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


f::, . .,.....1~ ·e--X .„Leii
. . +-..--'00....
""'O.,...,..+:,..."""+.?.;•
uc: '-' ,..i-
i...'VOIU OLO

pacientă conştientă
11yiuo1 ;~.::..
· .
Desemnează roluri şi responsabilităţi
pentru fiecare membru al echipei; .
monitorizează performanţa şi
calitatea.
Efectuează evaluarea primară ABCD:
--··

A: Căile aeriene sunt libere Menţin libere căile aeriene şi asigură .


suportul ventilator (dacă este necesar)

B: Respiraţie normală, Sat 02 Adrninistraază 02 pe canulă nazală, dacă


normală este necesar, cu menţinerea unei Sat 0 2
de 94%-99% ·
C: Puls rapid: solicită conectarea Montează monitor, evaluează ritm:
pacientului la un monitor şi obţinerea tahicardie regulată cu complexe
accesului IV/10 Înguste
Asigură accesul IV/10, iniţiază perfuzie cu
soluţie salină izotonă

''·-"·- „ ··--.-·····- ·-·--··~·....... <lr".'TN~.'.•·· _,,o•-:-

f
178 L
179
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
D: Stabil: Nu este necesară
administrarea şocului

Obţine date anamnestice pertinente


oentru a stabili cauzele tahicardiei
Pacienta rămâne stabilă şi nu prezintă
semne sau simptome arave
Ritm: Tahicardie supraventriculară
Solicită efecturea ECG în 12 derivaţii Efectuează ECG în 12 derivaţii: tahicardie
(dacă există disponibilitate) regulată cu complexe înguste

Iniţiază manevrele vagale (pacienta nu


prezintă sufluri carotidiene): ritmul nu
se modifică
Solicităadm,inistrarea de adenozină 6 mg Administrează adenozină 6 mg bolus IV
bolus,IV rapid . rapid, urmată de un. bolus IV de 20 ml
soluţie salină izotonă şi confirmă verbal
duoă administrarea medicatiei.
Pacienta devine areactivă. . I

Ritm: FV li
11 '.
C-A-B: Absenţa pulsului şi a respiraţiei lpi .
Solicită defibrilare: 200 J bifazic Iaumăsuri pentru siguranţa zonei de !

(360 J monofazic) intervenţie, înlătură orice su~să de 0 2 ,


administrează socul.
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Iniţiază RCP, realizează protezarea
monitorizează manevrele de resuscitare orofaringiană.
pentru a asigura o bună calitate a RCP.
Solicită
administrarea medicaţiei Administrează medicaţia solicitată şi
vasopresq9re: adrenalină 1 mg în confi'rmă administrarea acesteia. ·
bolus IV sau vasopresină 40 U bolus IV
. Persoana desemnată pentru inregistrarea
intervenţiei: Anu~ă când se termină
cele 2 minute de CP.
Întrerupe manevrele de resuscitare,
evaluează ritmul: FV
Solicită efectuarea defibrilării cu aceeaşi Iau măsuri pentru siguranţa zonei de
doză de energie ca la administrarea intervenţie, înlătură orice sursă de 0 2 ,
precedentă, sau solicită o creştere a ad~inistrează şocul.
dozei.
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Persoana desemnată cu efectuarea
monitorizează manevrele de resuscitare compresiilor toracice este înlocuită şi se
pentru a asigura o bună calitate a RCP. reiau imediat compresiile. . ·

Continuare În pagina următoare

M~GAOODti
··------·„····' ··î
MfGAGODf rebuie 1

Conducătorul echipei, roluri MembrU echipei, roluri .I I


Dacă protezarea de bază a căilor Asigură protezarea avansată a căilor [.
respiratorii nu are un rezultat aeriene şi capnografia cu undă. '

satisfăcător, solicită protezarea avansată


a căilor aeriene şi monitorizarea ~
:I
cannoorafică cu undă. j
' -
Solicită administrarea a 300 mg de Administre':lză 3qo mg"de amiodar'2nă _I
amiodaronă bolus IV. bolus IV ş1 confirmara verbal dupa ce a i
fost administrată. i
Persoana desemnată pentru Înregistrarea I
intervenţiei: Anun~ă când se termină f
cele 2 minute de CP. I
lntrerupe manevrele RCP şi evaluează
,_ritmul: RS normal i
~
I
Evaluează pacienta: se menţine starea de j

inconstient~ · ,I
Evaluare C-A-B: 'D

C: puls absent: AEFP


. !
. 1,
A, B: absenţa respiraţiilor !"i
.
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Persoana desemnată cu efectuarea
1
I
monitorizează manevrele de resuscitare compresiilor toracice este înlocuită şi se
1
oentru a asiaura o bună calitate a RCP. reiau imediat comoresiile. ~
Solicită administrarea a 1 mg de Administrează medicatia solicitată si '1
adrenalină bolus IV confirmă administrarea acesteia. ' _I
I
l
'
la în calcul posibilitatea cauzelor - .„.
Participă la discutarea cauzelor reversibile'J
reversibile: H-uri şi T-uri. Corectează (H-uri şi T-uri) I
aceste cauze. dacă este oosibil.
Solicită iniţierea terapiei de resuscitare
I .
Administrează bolus IV de soluţie salină li
izotonă -
V

vo.em1ca
. . P~rsoana ~e;;emnat~ ·p~ntru inregi~r„areal

· mtervenţ1e1: Anunţa· cand se termina f


cele 2 minute de RCP.
lntrerupe manevre1e RCP, evaluează .
~ritmul cardiac: RS normal 1.
Pacienta este în continuare areactivă
11
Evaiuare C-A-B: Ir
C: puls palpabil: RCS I

A, B: respiraţie agonică
I
Solicităsuport ventilator continuu şi Asigură ver:ttilaţia şi oxigenarea conform I


oxigenare continuă: intubaţie ET (dacă solicitării, monitorizarea prin
nu a fost deja efectuată), ventilaţie capnografie cu undă, evaluează.
mecanică, capnografie cu undă, satu raţia în 0 2
administrare de 02 cu obiectivul de a 1,
menţine saturaţia 02 de 94%-99%

l.;
r
l

180 l
··- ... ·; ·:.--· - '.. . ..-- .. .--. -. ·--.-::---·.. - ---------·--··- ·- - _:___ ____]
.

181
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Solicită evaluarea parametrilor vitali Frecvenţă cardiacă: 90 bmp, TA=84/62
. o
Efectuează ECG în 12 derivaţii: ritm
sinusal normal, absenţa modificărilor
i h i
A~mini~trează bolus IV de soluţie salină

Solicită
dozarea glicemiei şi alte analize Recoltează probe de sânge pentru
de laborator adecvate situaţiei analizele solicitate

Solicită iniţierea hipotermiei terapeutice Iniţiază hipotermia terapeutică

Solicită evaluare cardiologică Iniţiază dem_ersur~le ne_cesare obţinerii

Solicită transferul în unitatea de terapie Asigură transferul în unitatea de terapie


intensivă intensivă

• Formulează un plan avansat de îngrijiri • ,Iniţiază planul de îngrij_iri şi tratament


· medicale şi de tratament al cauzelor
declanşatoare

l!f' Raţionamente critice:


1. De ce la această pacientă nu a fost necesară cardioversie iniţială?
Pacienta s-a prezentat cu tahicardie supraventriculară (TSV), a fost stabilă
hemodinamic şi nu a prezentat semne sau simptome importante. TSV se remite
frecvent după aplicarea manevrelor vagale, după administrarea adenozinei, sau ca
efect combinat al ambelor tehnici.
2. De ce sunt neeesare manevrele vagale 7
Tahicardia supraventriculară implică existenţa unui circuit de reintrare în NAV.
Manevrei~ yagale cresc tonusul vagal şi încetinesc conducerea nodală, şi astfel
. circuitul d~ reintrare este întrerupt, favorizând restabilirea ritmului· sinusal.
3. De ce se administrează adenozină in bolus IV rapid?
Având un :timp de înjumătăţire foarte scurt (aproximativ 10 sec), adenozina se
administre'.ază în bolus rapid (1-2 sec) şi trebuie urmată de o spălare cu 20 ml
soluţie salină izotonă IV. Optim, adenozina se va administra pe o venă periferică
situată cât mai proxima! de trunchi (de exemplu, porţiunea proximală a braţului).
Pentru mai multe informaţii consultaţi şi Tab 5: Medicaţia de urgenţă.

Scenariu: Pacient de sex masculin, în vârstă de 70. ani, fără antecedente medicale
semnificative, nu urmează nici un tratament, cu excepţia tratamentului ocazional .cu
ibuprofen şi carbonat de calciu (Tums). Pacientul a prezentat o stare de indigestie la
_ domiciliu care nu s-a ameliorat după administrarea de antacide. Simptomatologia s-a
agravat progresiv şi pacientul solicită evaluarea medicală, acuzând palpitaţii, senzaţie
de constricţie toracică şi lipsă de aer. Clinic: hiperemie cutanată, diaforeză. Frecvenţa
cardiacă =174 bpm, TA=162/98 mmHg, FR=20/min, Sat 0 2 =92%. ·
--· ·······:"····-·'.······-·r·~
MEGACODE .
ebuie

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri .; I


Evaluează starea de conştienţă: pacient ~
conştient
Desemnează roluri şi responsabilităţi
pentru fiecare membru al echipei;
J
!
"i
monitorizează performanţa şi calitatea.

Efectuează evaluarea primară ABCD:


J
I

••!
A: Căile aeriene sunt libere Menţin libere căile aeriene şi asigură J
suportul ventilator (dacă este necesar). Il
a.

B: Tahipnee, Sat 0 2 mică Administrează 02 pe o mască fără !I


reinhalare, cu menţinerea unei Sat 0 2 I
de 94%-99% l.
C: Puls rapid: solicită conectarea
pacientului la un monitor şi stabilirea
Montează monitorul, evaluează ritmul:
. tahicardie regulată cu complexe I
J
accesului IV/10 ~gust~ . I
!Asigură accesul IV/10, iniţiază perfuzia cu I
soluţie salină izotonă I
.. ~„. ___

D: tsv instabilă: Este necesară


administrarea şocului
·~·---·----· -·---·------"-"·-~

. )
i!

Obţine date anamnestice pertinente pentru "


n
I
a stabili cauzele tahicardiei, dar fără a _I
amâna administrarea şocului. I
!
I
Solicită iniţierea pregătirilor pentru Ataşează padelele latoracele pacientului.I
cardioversia electrică apăsă butonul de sincronizare pe f
monitor-defibrilator. 1.
Solicită administrarea, dacă timpu! Administrea7~ ~24 mg aspirină !
permite, a 324 mg aspirină PO şi . masticabilă şi nitroglicerină 0,04 mg SLf ·
nitroglicerină 0,04 mg SL în timp ce sunt şi confirmă administrarea acestora. .
efectuate pregătirile pentru cardioversia 1
electrică . . I
Solicită efectuarea analgosedării Administrează medicaţia analgo-sedativă 1I
şi confirmă verbal după ce a fost
administrată. I

~
Solicită efectuarea cardioversiei electrice Iau măsuri pentru siguranţa zonei de
cu 100 J intervenţie, înlătură orice sursă de 0 2 ~
administrează socul.
Pacientul devine areactiv.
Ritm: TV fără puls ,.
C-A-B: Absenţa pulsului şi a respiraţiei
Solicită defibrilare: 200 J bifazic Iau măsuri pentru siguranţa zonei de
(360 J monofazic) intervenţie, înlătură orice sursă de 0 2 ,
administrează şocul.

i
L

182
- -- ·------ -~---------~-~-- ---=-------~~

lI 183
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Iniţiază RCP, realizează protezarea
monitorizează manevrele de resuscitare orofaringiană.
oentru a asiaura o bună calitate a RCP.
Solicită administrarea medicaţiei vasopresoare : Administrează medicaţia solicitată şi
adrenalină 1 mg în bolus IV sau vasopresină confirmă administrarea acesteia.
40 U bolus IV
Persoana desemnată pentru Înregistrarea
intervenţiei: Anunţă când se termină cele 2
minute de RCP.
lntrerupe manevrele de resuscitare, evaluează
ritmul: TV fără puls
Solicită defibrilare cu aceeaşi doză de energie Iau măsuri pentru siguranţa zonei de
ca la administrarea precedentă, sau solicită o inteNenţie, înlătură orice sursă de 0 2 ,
creştere a dozei. administrează socul.
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Persoana desemnată cu efectuarea
monitorizează manevrele de resuscitare compresiilor toracice este înlocuită şi se
pentru a asigura o·bună calitate a RCP. .reiau imediat compresii.le. .
Dacă protezarea de bază a căilor respiratorii nu Asigură protezarea avansată a căilor aeriene
are un ·rezultat·''satisfăcător, solicită protezarea şi capnografia cu undă. . I
avansată a căilor aeriene şi monitorizarea i!
capnografică cu undă.
Solicită administrarea a 300 mg de Administrează 300 mg de amiodaronă bolus
amiodaronă bolus IV. IV şi confirmă verbal după ce a fost
administrată.
I
~

Persoana desemnată pentru Înregistrarea


intervenţiei: Anunţă
minute de RCP.
când se termină cele 2
I
lntrerupe manevrele RCP şi evaluează ritmul: Ii
...._RS nor!Jlal _.
Evaluează pacientul:.se menţine starea de .
i nconstientă ·
Evaluare C-A-8:
C: puls absent: AEFP
.
A-B: absenţa respiraţiilor
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Persoana desemnată cu efectuarea
monitorizează manevrele de resuscitare compresiilor toracice este înlocuită şi se
pentru a asigura o bună calitate a RCP. reiau imediat compresiile.
Solicită administrarea a 1 mg de adrenalină Administrează medicaţia solicitată şi
bolus IV confirmă administrarea acesteia.
la în calcul posibilitatea cauzelor reversibile: Participă la discutarea cauzelor reversibile
H-uri şi T-uri. Corectează aceste cauze, dacă (H-uri şi T-uri)
este posibil.
Solicită iniţierea terapiei de resuscitare Administrează bolus IV de soluţie salină
volemică izotonă ·
Persoana desemnată pentru Înregistrarea
intervenţiei: Anunţă când se termină cele 2
minute de RCP.
Continuare În pagina următoare-- . ·-
i'
I
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri I
lntrerupe manevrele RCP, ritmul evaluează
._cardiac: RS normal _________-+--_ _ _ _ _ _ _ _,_ _ _ _ _ _ _ __,r
Pacientul îşi recapătă starea de conştienţă ·~
Evaluare C-A-8: r
-------------------1------------------!
A: Căi aeriene libere !
B: Respiraţie laborioasă
f
C: Puls palpabil: RCS
Soticită suport ventilator continuu şi Asigură ventilaţia şi oxigenarea conform
oxigenare continuă: intubaţie ET (dacă nu solicitării, iniţiază capnografia cu undă,f ·
a fost deja efectuată), ventilaţie mecanică, evaluează saturaţia în 0 2.
capnografie cu undă, administrare de 0 2
cu obiectivul de a menţine saturaţia 02 f
de 94%-99% ·

-----~~~~~~~~~~~-+~~~~~~~~~~~-!
· Solicită evaluarea parametrilor vitali · Frecvenţă cardiacă=98 bmp, TA=85/68 !
mmHo, Sat 0,=88%
Solicită efectuarea ECG în 12 derivaţii: Efectuează ECG în 12 derivaţii: ritm i
angma • stLab"lu
• u 1n ..,, fuarau
1aa sau •lllUI sinusâl, subdenivs1area se 9 mentuiui s·I ,
supradenivelare de segment ST în derivatiile I. aVL. V5, V6 „. I·
Solicită resuscitarea volemică IV Administrează bolus IV de soluţie salină r.
izotonă · l

Solicită iniţierea hipotermiei terapeutice Iniţiază hipotermia terapeutică

Solicită evaluare cardiologică

Cn1:,..,.;tx +„.,,"~f~u'
'-''-.lil\JICILIOlli:>vo·1 Al""'d"'
n 1lah""''"
UUICI
O ... tO'"'
I U.1i Asigură transfert1I în laberatorul de I
cateterism cardiac {dacă este disponibil) cateterism cardiac (dacă este disponibilf
sau în unitatea de terapie intensivă sau în unitatea de terapie intensivă I
. I
Formulează un plan avansat de îngrijiri Iniţiază planul de îngrijiri şi tratament II
medicale şi de tratament al cauzelor
declanşatoare
I
f
I.
,,,
I!] Raţionamente critice: . 1
1. De ce este necesară cardioversia electrică la un pacient care are tensiunea 1.
arterială de 162/98 mmHg7
Deşi acest pacient nu era hipotensiv, el prezenta o simptomatologie acută J
(constricţie toracică, dispnee şi hipoxemie). Cel mai probabil era vorba despre un ·
SCA, iar tahicardia creşte necesarul miocardic de 02, expunând pacientul la un
risc semnificativ de leziune miocardică importantă şi stop cardiac. l
L
184
L
185·
2. Care este calea vasculară de acces preferată, IV sau 107
Este preferat abordul IV, folosind o venă periferică de calibru mare (de exemplu,
vena brahială) cu montarea unui cateter venos periferic de 18 G sau16 G. Se
recomandă evitarea venelor mâinii. Pentru a accelera transportul medicamentelor
în .circulaţia sistemică, după fiecare doză administrată se recomandă un bolus iv·
de 20 ml soluţie salină şi, dacă este posibil, ridicarea extremităţii timp de 10-20
sec (pentru a facilita intervenţia efectului gravitaţiei).
3. Este necesară ajustarea dozelor de· medican1ente şi fluide atunci când este
utilizată calea 107
În condiţiile în care accesul IV nu poate fi realizat, abordul 10 poate fi folosit fără a
întrerupe compresiile toracice. Dozele medicamentelor şi fluidelor utilizate în
resuscitarea cardiacă avansată sunt identice administrării IV. Orice poate fi
administrat IV, poate fi administrat şi 10.
4. Dacă pacientul ar fi fost deja internat in spital şi ar fi avut o linie venoasă centrală
preexistentă, ar fi putut fi folosită această linie pentru administrarea medicaţiei?
Dacă pacientul are o linie venoasă centrală preexistentă funcţională, aceasta va fi
folosită pentru a obţine un acces central mult mai rapid al medicaţiei şi fluidelor.
ln timpul manevrelor RCP, medicaţia IV a cărei administrare pe linia centrală a fost
iniţiată în.âinte de instalarea SCR trebuie sistată, cu e~cepţia situaţiei în care ·
medicaţia :este soluţie salină izotonă sau un agent vasopresor. Administrarea
. oricărui agent vasodilatator trebuie întreruptă deoarece pacientul este hipotensiv,
iar administrarea altor medicamente trebuie întreruptă deoarece acestea pot fi ·
incompatibile cu medicaţia de-resuscitare cardiacă avansată.
5. Este necesară montarea unei linii venoase centrale in timpul stopului cardiac,
pentru un acces mai rapid al medicaţiei în circulaţia centrală? .
Nu se recomandă montarea liniei venoase centrale în timpul stopului cardiac.
Procedura de montare ar putea necesita întreruperea compresiilor toracice pentru
o perioadă mai mare de 1O sec, cauzând o reducere critică a perfuziei coronariene.
Montarea liniei venoase centrale trebuie efectuată doar de personalul medical
calificat şi experimentat. Această manevră posedă un risc crescut de complicaţii
severe (leziuni vasculare, hemoragie, formare de hematom, pneumotorax,
tampon.adă' cardiacă). . .

Scenariu: Pacient de sex masculin, în vârstă de 36 ani, cu antecedente de HTA şi diabet


zaharat tip 2; în tratament cu aspirină, lisinopril şi metformin. Pacientul descrie
instalarea bruscă de palpitaţii rapide, dar fără afectarea stării generale. După 30 de
minute de la debut, pacientul solicită evaluarea medicală, având aceeaşi
simptomatologie. Clinic: tegumente de culoare normală; nu prezintă alte tulburări.
Frecvenţa cardiacă =162 bpm, TA=148;76 mmHg, FR=14/min, sat 0 2 =99%.

-~

t I I IOLVC:U O"
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Evaluează starea de conştienţă: pacient a.
. conştient

Desemnează roluri şi responsabilităţi


pentru fiecare membru al echipei;
monitorizează performanţa şi
calitatea.
Efectuează evaluarea primară ABCD:
A: Căile aeriene sunt libere Menţin libere căile aeriene, asigură
suportul ventilator dacă este necesar.
·~--~--·

B:Respiraţie normală, Sat 0 2 Administrează 02 (dacă este necesar)


normală prin canulă nazală cu menţinerea unei
Sat 0de 94%-99o/a
2
C: Puls rapid: solicită conectarea Montează monitor, evaluează ritmul:
pacientului la un monitor şi stabilirea . tahicardie. regulată monomorfă. cu
accesului IV/10 complexe largi.
' Asigură accesul ~V/!0, fniţiază perfuzie cu
soluţie ~alină izotonă
O: Stabil: Nu este necesară
administrarea şocului
Obţine date anamnestice pertinente
pentru a stabili cauzele tahicardiei
Pacientul rămâne în continuare stabil,
fără semne sau simptome
importante I
Ritm: tahicardie stabilă regulată . .
monomorfă cu complexe largi: cel
mai probabil este TV I
Solicită efectuarea, în limitele Efectuează ECO în 12 derivaţii: tahicardie
posibilităţilor, a ECG în 12 derivaţii stabilă regulată monomorfă cu I
complexe largi: cel mai probabil este
TV
Solicită administrarea a 150 mg de Administrează 150 mg de amiodaronă IV I.
amiodaronă IV, lent, timp de 10 min timp de 10 min şi confirmă verbal după
ce a fost administrată J
Pacientul devine areactiv.
Ritm: FV
C-A-B: Absenţa pulsului şi a respiraţiei
L
Solicită defibrilare: 200 J bifazic
(360 J monofazic)
j
Iau măsuri pentru siguranţa zonei de
intervenţie, înlătură orice sursă de .
0 2, administrează şocul
L
,:r.
--- . ·- .. . ...

186
L
187
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Iniţiază RCP, realizează protezarea
monitorizează manevrele de resuscitare orofaringiană.
entru a asi ura o bună calitate a RCP.
Solicită administrarea medicaţiei Administrează medicaţia solicitată şi
vasopresoare: adrenalină 1 mg în bolus IV confirmă administrarea acesteia.
sau vasopresină 40 U bolus IV
Persoana desemnată pentru înregistrarea
r inte~enţiei: Anunţă când se termină cele
lntrerupe manevrele de resuscitare,
J.=3~&,L.l.ţ~"-'...~ritmul: FV__---=-----:-~---=------1~-~--:-----,---------=---...-----11
Solicită defibrilare cu aceeaşi doză de Iaumăsuri pentru siguranţa zonei de
energie ca la administrarea precedentă, intervenţie, înlătură orice sursă de 0 2 ,
· · ... · administrează şocul.
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Persoana desemnată cu efectuarea
monitorizează manevrele de resuscitare c~mpresiil?r toracice e.~te înlocuită şi se
Dapă protezarea de bază a căilor.respiratorii Asigură protezarea avansată a c~ilor
nu are un rezultat satisfăcător, solicită aeriene şi capnografia cu undă.
protezarea avansată a căilor aeriene şi
monitorizarea capnografică cu undă.
Solicită administrarea a 300 mg de Administrează 300 mg de amiodaronă
amiodaronă bolus IV. bolu~ 1,V şi ~onfirmă verbal după ce a fost

Persoana desemnată pentru înregistrarea


inte!"'enţiei: Anunţă când se termină cele
·1ntrerupe manevrele RCP şi evaluează
ritmul: RS normal_~.
Pacientul rămâne· areactiv.
Evaluare C-A-B:

.
C: puls absent: AEFP
A-B: absenţa respiraţiilor
Solicită efectuarea a 2 min de RCP; Persoana desemnată cu efectuarea
monitorizează
. manevrele.... .
de resuscitare co_mp~esiil<;>r toracice e.~te înlocuită şi se
Solicită administrarea a 1 mg de adrenalină Administrează medicaţia solicitată şi
bolus IV . confirmă administrarea acesteia.
la în calcul posibilitatea cauzelor reversibile: Participă la discutarea cauzelor reversibile
H-uri şi T-uri. Corectează aceste cauze, (H-uri şi T-uri)
dacă este osibil.
Solicită _injţierea terapiei de resuscitare Administrează bolus IV de soluţie salină
,• ~

Persoana desemnată pentru înregistrarea


intervenţiei: Anunţă când se termină cele
2 minute de RCP.

Continuare in pagina următoare

····-;····-.· ···''" -1
i .

MEGAGODE
ri

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri ii


lntrerupe manevrele RCP şi evaluează - I
ritmul cardiac: RS normal "
'
Pacientulîşi recapătă starea c;fe
conştienţă şi este apt să execute
J'
l

comenzi l
Evaluare C-A-8: ,.••
I
A: Căi aeriene libere I

B: Respiraţie laborioasă li i
C: Puls palpabil: RCS I
••
Solicită suport ventilator continuu şi
I1
Asigură ventilaţia şi oxigenarea conform 1•
j
oxigenare continuă: intubaţie ET splicitării, iniţiază capnografia cu undă, '
l
(dacă nu a fost deja efectuată), evaluează saturaţia în 0 2 •
ventilaţie mecanică, capnografie cu I
. undă, administrare de 0 2 cu
obiectivul de a menţine saturaţia 0 2
. l-
de 94%-99% I
I
•· . i
Solicită evaluarea parametrilor vitali 112 bmp, TA=85/68 'I
Frecvenţă cardiacă:
mmHg, Sat 02=88%
l
Solicită efectuarea ECG în 12 derivaţii: Efectuează ECG în 12 derivaţii: ritm .
IM anterior cu supradenivelare de
segment ST
sinusal, supradenivelarea segmentului
ST în derivaţiile V1-V4
)
!
Solicită resuscitarea volemică IV Administrează bolus IV de. soluţie salină
izotonă l
Solicită dozarea glicemiei şi alte analize
de laborator adecvate situaţiei
Solicită evaluare cardiologi,că
Recoltează probe de sânge pentru
analizele solicitate
iniţiază demersurile necesare-obţinerii r
I
consultului cardiologic J
i
Solicitătransferul în laboratorul de Asigură transferul în laboratorul de
cateterism cardiac (dacă este cateterism cardiac (dacă este disponibil)
disponibil) sau în unitatea de terapie sau în unitatea de terapie intensivă
intensivă
Formulează un plan avansat de îngrijiri Iniţiază planul de îngrijiri şi tratament
medicale şi de tratament al cauzelor ..
declanşatoare

i!1" Raţionamente critice:


1. De ce este necesară, la acest pacient, efectuarea iniţială a ECG?
ECG în 12 derivaţii poate fi utilă în diferenţierea TV de TSV cu transmitere
aberantă. Complexele QRS largi şi negative din V, în Vs susţin diagnosticul de TV. f
Prezenţa complexelor QRS largi şi negative în V, în combinaţie cu un QRS larg şi t~
pozitiv în Vs ar susţine diagnosticul de TSV cu BRS. Prezenţa complexelor QRS
largi cu morfologie rSR' în V,, asociind complexe QRS largi cu morfologie qRS în !
V6 , susţine diagnosticul de TSV cu BRD. Dacă este suspectată TSV, poate fi iniţiat ~ .
tratamentul cu adenozină.

188
. ----- - -· ----
. --------·. ·-~---·"- --- -·--- -·--- ·---~l

189
· 2. Este necesară, la acest pacient, administrarea unei perfuzii de menţinere cu
amiodaronă 7
La pacienţii cu FV sau TV fără puls resuscitaţi cu succes şi după conversia la RS
normal, se recomandă administrarea unei perfuzii de menţinere cu amiodaronă,
d~oarece aceştia au un risc crescut de recurenţă a TV sau FV. Pentru mai multe
informaţii legate de dozaj consultaţi Tab 5: Medicaţia de urgenţă.
3. Dacă În timpul manevrelor de resuscitare se realizează intubaţia ET, În ce manieră
trebuie modificat raportul ventilaţii/compresii? .
După intubarea ET cu succces a pacientului, compresiile toracice vor fi efectuate
fără întrerupere timp de 2 min în cadrul fiecărui ciclu, fără pauză pentru ventilaţii.
Fiecare ventilaţie va fi administrată la fiecare 6-8 sec (un total de 8-10 respiraţii/min).
Se vor administra volume ventilatorii mici, suficiente pentru a realiza expansiunea
toracelui. Administrarea unor volume mai mari determină accesul aerului în esofag
şi stomac, provocând ridicarea diafragmului şi reducerea expansiun.ii toracice,
creând condiţii mai dificile pentru obţinerea unei oxigenări şi ventilări adecvate a
pacientului. De asemenea, administrarea unor volume excesive determină creşterea
presiunii intratoracice şi afectarea umplerii ventriculare, reducând astfel amploarea
volumul bătaie realizat prin compresiile toracice. ·
4. Care ar fi beneficiile pe care le poate oferi pacientulunn stop cardiac efect'uarea
unor ventilaţii mai frecvente (de exemplu, 1 respiraţie la 3-4 sec)?
Nu există 'benef~cii. Efectuarea respiraţiilor mai rapide este inutilă şi poate fi chiar în
detrimentul pacientului. Fiecare ventilaţie cu presiune pozitivă scade întoarcerea
venoasă spre atriul drept, scăzând umplerea ~entriculară şi reducând, asfel, volumul
bătaie şi DC produse de compresiile toracice. ln timpul compresiilor toracice, DC
este deja mai mic decât normalul, iar orice scădere adiţională a DC afectează critic
perfuzia tisulară. De asemenea, perfuzia pulmonară este mult redusă în stopul
cardiac (chiar şi în condiţiile unor compresii toracice efectuate corect), iar schimbul
gazos alveolar este afectat. Administrarea unor ventilaţii prea frecvente poate
determina spălarea excesivă a C0 2 pulmonar, provocând hipocapnie (hipocarbie) şi
alcaloză respiratorie. Alcaloza împiedică eliberarea oxigenului din hemoglobină,
provo~ân9,„~~ţfel hipoxie şi moarte celulară.
5. Care este şemnificaţia unei PETC02 de 8 mmHg (presiunea C02 la sfârşitul expirului)
indicate de capnograma cu undă În timpul RCP la acest pacient intubat ET?
PETC02 m~soară presiunea C0 2 expirat şi este dependentă de perfuzia pulmonară
şi de schimbul- gazos alveolar. Valorile normale sunt 35-45 mmHg. O valoare mai
niică decât normalul poate semnifica montarea greşită sau dislocarea sondei ET.
Asţfel, primul gest care trebuie efectuat este verificarea poziţiei sondei ET. Dacă este
suspectată intubarea accidentală a bronhiei drepte, se retrage cu câţiva cm sonda
ET şi se reevaluează corectitudinea poziţiei. Dacă este suspectată intubaţia
esofagiană, se suprimă imediat sonda şi se iniţiază ventilaţia pe balon cu mască. O
valoare a PETC0 2 mai mică de 10 mmHg, în condiţiile unei intubaţii ET corecte, .
reflectă alterarea schimbului gazos alveolar secundară unei perfuzii pulmonare
deficitare, cel mai probabil datorită unor compresii toracice incorect efectuate. Din
acest motiv, în primul rând este verificată calitatea compresiilor toracice şi se iau
măsuri pentru creşterea calităţii RCP. Se vor lua, de asemenea, măsuri pentru
asigurarea suportului vasopresor (de exemplu, adren~lină la fiecare 3-5 min), pentru
a creşte presiunea de perfuzie. O valoare persistent scăzută a PETC02· în condiţiile
unei intubaţii ET corecte şi a efectuării corecte a RCP indică faptul că RCS este puţin
probabilă. Acesta este momentul în care trebuie luată în calcul oprirea manevrelor
de resuscitare.
""-~~-
. .
-----~-~-~- ___.,

. . i i ..

6. Când trebuie ~dministrată medicaţia de resuscitare in timpul stopului cardiac·J


Administrarea la începutul RCP permite agentului terapeutic un interval de 2 min <

de circulaţie. Medicaţia trebuie pregătită cu un ciclu înaintea administrării, asftel I


încât să poată fi administrată exact în momentul în care compresiile toracice sunt'
reluate. Alternatjv, medicaţia poate fi pregătită în timpul ciclului de resuscitare şi r
. administrată la sfârşitul acestuia în timpul pauzei de analiză a ritmului, imediat I
' ·înainte de administrarea şocului (dacă ritmul necesită şoc). Nu există dovezi solide
i care să susţină existenţa vreunui beneficiu în creşterea supravieţuirii la externare r
I
-! pacienţilor care au primit tratament cu medicaţie de resuscitare. I
:l
·!
il
li
I!;
!
I
'
I
I Scenariu: Pacientă în vârstă de.8 ani cu respir~ţie dificilă.
'

I , l
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri '1
Evaluare iniţială rjl
Evaluează:

I Stare de
agitată
conştienţă: conştientă, l
I
I
-~

·;
•,

,I
I Respiraţie: laborioasă, superficială,
foloseşte musculatura respiratorie
n
!
I
I( accesorie, stridor _I
Coloraţia tegumentelor: palidă
. î
',i
Identifică:
. 'r
Detresă respiratorie sau
respiratorie
insuficienţă
iI
Intervenţie: Execută intervenţiile conform solicitării:
,.
Alertează sistemul de urgenţă Apelează serviciul de urgenţă pentru a
asigura intervenţia rapidă ·
Căi aeriene, respiraţie: Solicită Menţin căile aeriene libere
controlul căilor aeriene, Montează pulsoximetru, evaluează Sat 0 2
administrare de 0 2 Montează mască fără reinhalare
Administrează 0 2 100%

Circulaţie: Solicită montarea unui Obţin monitor, montează electrozi ECG


monitor sau padele . L:

..

190 L
[ ,·

191
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Evaluare primară: Efectuează evaluare primară conform
solicitării. Elemente clinice identificate:
Evaluează:

Căi aeriene: Stridor inspirator Căi aeriene: Stridor inspirator


Respiraţie: Solicită evaluarea Respiraţie: FR=34/min, freamăt al
respiraţiei aripioarelor nazale, retracţii
r
i suprasternale, diminuarea murmurului
vezicular, Sat 02 =88o/o în aerul
atmosferic
Circulaţie: Solicită evaluarea Circulaţie: Frecvenţa cardiacă =128
circulaţiei bmp, TA=110!72 mmHg, pulsuri
periferice 2+, timp de reumplere
ca~ilară = 2 sec, tegumente palide şi
reci
Dizabilitate: Solicită evaluare Dizabilitate: Conştientă, alertă,
ne1.frologică anxioa'să, reflex pupilar normal

Expunere: Solicită dezbrăcarea Expunere: Dezbrăcare, examinare


pacientei şi examinarea corporală corporală: absenţa semnelor·
rapidă traumatice, a rănilor, diformităţilor,
excoriaţiilor, hemoragiilor, erupţiilor
cutanate, peteşiilor, purpurei;
extremităţi nedureroase; temperatură
corporală normală

Identifică:

Detresa respiratorie
Obstrucţia căilor aeriene
Intervenţie: . Efectuează intervenţiiconform solicitării .
' . Elemente clinice identificate:
i Evaluează răsp1,msul la administrarea Sat 02=97% în condiţiile administrării de
i
I
I.
de 0 2 100% 02 cu Fi0 2 100%
Analizează ritmul cardiac: tahicardie Monitor: Tahicardie sinusală
sinusală

Evaluare secundară:
Evaluează:

Istoric SAMPLE
Semne şi simptome: pacienta a
dezvoltat dificultăţi în respiraţie la
10 min după ce a consumat un
baton de ciocolată cu arahide.
Alergii: alergie I~ arahi_de

Continuare În pagina următoare

.. „ .. :.-
. ·-·---··--- --,...--------~-~---~~~~~
--- ·~~----

, .

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


-
..
f
I
Medicamente: Vitamine pentru copii J ...

Istoric medical preexistent: sănătoasă, ţi


antecedente de varicelă, antecedente I

de reacţii alergice la arahide '1


,.•.
Ultima masă:
Mic dejun în kI
ll
di_mineaţa curentă: baton de
ciocolată cu 30 minute în urmă
li
~ .

Evenimente: Respiraţie dificilă la 1O 1


min după consumul batonului de :1
ciocolată

Examen fizic:
,
.,li

SoJicită evaluarea repetată a semnelor Serune vitale: Frecvenţa cardiacă =118 !.,
j

vitale bpm, FR=26/min, TA=112/76 mmHg,


Sat 0 2 = 97% f
d
Stare generală: stare de nutriţie bună; i

pacientă aparent anxioasă


·1
i
!
Cap şi
gât: examen clinic normal cu i
excepţia stridorului inspirator - I
Pulmonar: raluri audibile bilateral I
"'"

Cord: zgomote cardiace normale fără 'I


'
sufluri, galopuri sau alte zgomote I
patologice ·1
. .
Abdomen: normal, nedureros,
zgomote intestinale prezente
l
. I
E:Xtremităţi: pulsuri distale palpabile,
timp de reumplere capilară 2 sec;
motilitate şi forţă normale
rI
Torace posterior: normal
Neurologic: reflexe normale

Identifică: I
I
Detresă respiratorie
Obstrucţia căilor aeriene superioare,
probabil secundară edemului de căi
aeriene, reacţie anafilactică (alergie
'
la arahide)

---

IL_
192
----------------~---~~ ...
- -- - - ' -~----------· .··--·--·-·-·- j

193
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Intervenţie: Efectuează intervenţii conform solicitării:
Menţinerea căilor aeriene libere: - Acordă asistenjă pacientei în găsirea
plasează pacienta în cea mai celei mai con ortabile poziţii
confortabilă poziţie
Solicită administrarea de adrenalină . Administrează adrenalină 0,01 mg/kg IM
0,01 mg/kg IM; administrarea poate şi confirmă verbal după ce este
fi repetată la 10-15 min administrată
Stabilesc greutatea corporală a paci'entei
(din informaţiile obţinute de la familie
sau prin utilizarea benzii de resuscitare
dotată cu coduri de culoare pentru
estimarea greutăţii) pentru o dozare
corectă a medicaţiei.
Solicită stabilirea accesului IV/10 Asigură accesul IV/10, iniţiază perfuzie cu
soluţie salină izotonă
Evaluează posibilitatea administrării .
altei medicaţii (dacă este necesar):
adrenalină. racemică, dexametazonă
IV/IM, amestec de heliu şi oxigen, .
CPAP
Solicită pregătirea pentru procedura Pregătesc procedura de intubaţie
de intubaţie ET
Investigaţii diagnostice
Investigaţii imagistice: Dacă este Acordă asistenţă în efectuarea
suspectată o infecţie, solicită investigaţiilor diagnostice solicitate
efectuarea radiografiilor AP şi profil
a regiunii cervicale şi toracale pentru
evaluarea unei posibile îngustări
subglotice,.excluderea unui abces
retrofaringlan, evidenţierea unor
.
eventuale infiltrate pulmonare/edem
pulmonar--~
Investigaţii de laborator: Se aşteaptă
.
5-10 min; dacă este necesar se
solicită: gazometrie arterială,
electroliţi, HLG cu formulă
leucocitară, hemocultură, uree,
creatinină, glicemie
Reevaluare: · Evaluare şi discuţii referitoare la
Evaluează eficienţa intervenţiei dinamica echipei; analiza şi generarea
unui rezumat al intervenţiei

l!f' Raţionamente critice:


1. Care a fost cauza detresei respiratorii la această pacientă?
Cauza este edemul căilor aeriene provocat de ingestia unui baton de ciocolată cu
·arahide, la o pacientă cu antecedente de reacţii alergice la arahide.
2. Pacienta prezenta detresă respiratorie sau insuficienţă respiratorie?
Pacienta prezenta detresă respiratorie. Semnele şi simptomele sugestive erau
reprezentate de: tahipnee, tahicardie, hipoxemie, freamăt al aripioarelor nazale,
tiraj suprasternal, stridor inspirator, diminuarea murmurului vezicular, tegumente
lf .,

p_alide. Pacienta şi-a păstrat tot timpul starea de conştienţă, a prezentat puls .~

periferic, TA normală şi timp de reumplere capilară normal, iar Sat 0 2 s-a


ameliorat la administrarea de 0 2 • ,
3. Ce semne şi simptome ar fi indicat_ insuficienţa respiratorie? I
Aceste semne şi simptome ar fi fost reprezentate de: bradipnee, scăderea efortului
respirator, bradicardie, murmur vezicular mult diminuat sau absent, hipoxemie 1
care nu răspunde la administrarea de 0 2, cianoză, alterarea stării de conştienţă, l
letargie, stupar şi comă.
4. Care ar fi măsurile de intervenţie medicală suplimentare în detresa respiratorie
sau insuficienţa respiratorie produse de anafilaxie7
Măsurile suplimentare sunt: administrarea de albuterol MOI sau nebulizat la
pacienţii cu wheezing/bronhospasm, administrarea IV de difenhidramină şi
blocanţi H2 şi corticosteroizi IV. Dacă edemul căilor aeriene se menţine, se fac
pregătiri pentru intubaţia ET sau pentru traheostomia ori cricotiroidotomia de
urgenţă. Dacă se instalează hipotensiunea, se administrează IV boiusl.lri, repetate
la nevoie, de 20 mlJkg de soluţie salină izotonă sau Ringer lactat.
5. Care pot fi alte cauze de obstrucţie a căilor aeriene superioare?
Alte cauze pot fi reprezentate de: obstrucţia cu un corp străin a căilor aeriene
superioare, traumatismul de căi aeriene, prezenţa unui abces sau a unei tumori,
secreţiile vâscoase, anomaliile congenitale de căi aeriene superioare, şi edemul
căilor aeriene cauzat de hipertrofia tonsilară, erup sau epiglotită.
6. Care este tratamentul obstrucţiei căilor aeriene cu un corp străin?
În cazul unei obstrucţii parţiale, pacientul va fi încurajat să tuşească pentru a
disloca corpul străin Ş,i a îniătura obstruGţia. La pacientu-I conştient cu obstrucţie
completă a căilor aeriene (este incapabil să tuşească eficient sau 'să vorbească) se
vor aplica lovituri toracice posterioare şi constricţii toracice la copiii cu vârstă < 12
luni sau constricţii abdominale la copiii::: 1 an. În cursul acestor manevre trebuie I
să fie disponibil un aspirator de secreţii, în cazul în care este necesară aspirarea i
căilor aeriene. Dacă pacientul devine areactiv, ·vor fi iniţiate manevrele RCP. Aceşti
pacienţi pot necesita intubaţie, iar dacă aceasta nu este posibilă, atunci poate fi [
necesară traheostomia sau cricotiroidotomia de urgenţă. -
7. Care ar fi fost (la această pacientă) tratamentul obstrucţiei căilor aeriene f.
superioare provocate de erup7 ..
Tramanetut ar fi constat în administrarea Eie 0 2 în concentraţie mare, utilizând o
mască fără reinhalare. Dacă· pacienta necesită suport ventilator, se va asigura I
ventilaţie asistată cu balon şi mască. Se va lua în considerare, de asemenea, l
administrarea dexametazonei IV/IM. În cazul În care este necesară intubaţia ET, se
va lua în calcul inserţia unei sonde ET de un calibru mai mic decât calibrul r
prevăzut pentru acest copil. Dacă este necesar, se vor face pregătiri pentru L
efectuarea traheostomiei sau cricotiroidotomiei de urgenţă.
L
i
I..
194
... ~- --
-- . - - ~ -·----- ---~

195

Scenariu: Pacient de sex masculin, în vârstă de 13 ani, se prezintă pentru febră,


durere abdominală, greaţă, vomă şi diaree cu debut în urmă cu 2 zile.

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


Evaluare iniţială

Evaluează:

Stare de conştienţă: Letargic


Respiraţie: Efort respirator normal.
Creşterea discretă a frecvenţei
respiratorii.

Identifică:

Posibilă deshidratare, posibil şoc

Intervenţie: Execută intervenţii conform solicitării:

Alertează sistemul de urgenţă Apelează serviciul de urgenţă pentru a


asigura intervenţia rapidă

Căi aeriene, respiraţie: Solicită Menţin libere căile aeriene


controlul căilor aeriene, Montează pulsoximetru, evaluează Sat 0 2
administrare de 02 Montează canulă nazală
Administrează 0 2

Circulaţie: Şolicită conectarea Obţin'monitor, montează electrozi ECG


pacientului la un monitor sau padele
Evaluare primară: Efectuează evaluarea primară confqrm
.-E_v_a-lu_e_a_z_ă_:------------~ solicitării. Elemente clinice observate:

Căi aeriene: Libere Căi aeriene: Libere


Respiraţie: Solicită evaluarea Respiraţie:
FR=22/min, efort respirator
respiraţiei normal, murmur vezicular normal, Sat 0 2
=99% în condiţiile administrării de 0 2 2Lj
min pe canulă nazală. ·
Circulaţie: Solicită evaluarea Circulaţie: Frecvenţă cardiacă=130bmp,
circulaţiei TA=84/62 mmHg, pulsuri periferice greu
palpabile, timp de reumplere capilară =4.
sec, tegumen,te palide, umede şi reci
Dizabilitate: Solicită evaluarea Dizabilitate: Letargic, nu răspunde la
neuro logică întrebări, scoate sunete nearticulate

Continuare În pagina următoare


·- -·------~-------~-~
---~~~ ---~·- - --

MEGABODE
"::·"
-rau î .

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


...

Expunere: Solicită dezbrăcarea


pacientului şi examinarea
corporală rapidă
Expunere: Dezbrăcare, examinare
corporală: absenţa semnelor traumatice,
a rănilor, diformităţilor, excoriaţiilor,
l ..
hemoragiilor, erupţiilor cutanate,
peteşiilor, purpurei; extremităţi
nedureroase; temperatură corporală
Il

=38,4°C (101,2° F)
Identifică:

,I
Şocul hipotensiv
Şocul hipovolemic
Intervenţie:
l
Efectuează intervenţiiconform solicitării. i

Analizează
Semne clinice identificate:
sinusală
II
sinusală
ritmul cardiac: tahicardie
. Monitor: Tahicardie ..
Solicită stabilirea accesului IV/10 Stabilesc acces IV/10
Soiicită
administrarea rapidă a unui ·Administrează rapîd un· boius iV de ·20 mi.J
bolus IV de 20 ml)kg soluţie kg soluţie cristaloidă izotonă
cristaloidă izotonă

(Dacă nu este cunoscută greutatea


pacientului, va fi folosită banda de
resuscitare cu coduri de culori)
Evaluează răspunsul terapeutic la
administrarea de 0 2 şi la
resuscitarea volemică parenterală
Evaluare secun.dară: .
Evaluează:
Istoric SAMPLE • .
Semne şi simptome: A doua zi de
febră persistentă, greaţă, vomă,
, durere abdominală
diaree si

Alergii: Fără alergii cunoscute


Medicamente: Vitamine pentru
copii
L
Istoric medical preexistent:
sănătos, amigdalectomie la vârsta L
de 9 ani
Ultima masă: Băutură din ghimbir
noaptea trecută; fără alimente
L.
solide în ultimele 48 de ore
~.

L
196 L
-::- -·-~-- - - -- ----- ---------;-----,

I. 197
,Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Evenimente: Anorexie şi stare
generală alterată apărute cu 3 zile
în 4rmă; febră, vomă, diaree şi
r "
durere abdominală apărute cu 2
t zile în urmă
! '
Examen fizic:
Solicită
evaluarea repetată a Semne vitale: Frecvenţă cardiacă =144
semnelor vitale bpm, FR=25/min, TA=78/50 mmHg,
'" Sat 0 2 = 98%
! Stare generală: Pacient letargic
'. Cap şi gât: Mucoase uscate,
i înfundarea în orbite a globilor
i
'. oculari
Pulmonar: Murmur vezicular normal
bilateral . , ., .
I .. Cord: Zgomote cardiace normale
i
;
'
. fără sufluri, galopuri sau alte . .
zgomote patologice
Abdomen: Durere difuză la palpare,
zgomote intestinale hiperactive,
fără apărare musculară
Extremităţi: Pulsuri distale greu
palpabile, timp de reumplere
capilară 4 sec; fără erupţii cutanate,
fără edeme; tegumente uscate şi
II ,
reci; motilitate normală cu
reducerea forţei musculare
. .
Torace posterior: normal
Neurologic: reflexe normale
Identifică:
. .
Şocul hipotensiv
Şocul hipovolemic: identificarea şi
tratarea cauzei
Intervenţie: Efectuează intervenţii conform solicitării:

Solicită administrarea repetată a Administrează un bolus IV rapid de 20 ml)


unui bolus IV de fluide kg soluţie cristaloidă izotonă
Reevaluează semnele vitale; solicită Evaluează semnele vitale; administrează
administrarea repetată a bolusurilor repetat bolusuri IV de fluide în funcţie de
IV de fluide în funcţie de· necesitate necesitate ·

Continuare În pagina următoare

următoare
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri i
- .~

Solicită
monitorizarea aportului Măsoară aportul volemic şi diureza:
volemic şi a diurezei diureză scăzută

Investigaţii diagnostice: i
Investigaţii de laborator: Glicemie Acordă asistenţă în efectuarea
=78 mg/dl; gazometrie arterială: investigaţiilor diagnostice solicitate
pH=7,30, PC02=33 mmHg,
HC03 =16 mmol/L, P0 2=218 mmHg;
HLG cu formulă leucocitară, I
I
electroliţi, calciu, magneziu, uree,
creatinină, hemocultură, lactat
seric, sumar de urină
l
Investigaţii imagistice: Radiografie
toracică: transparenţă pulmonară
nor·mală; cord de dimensiuni
. I
normale
Re~valuează: . Evaluare şi discuţii referitoare la dinamica
'
Evaluează eficacitatea intervenţiilor echipei; analiza şi generarea unui
!
rezumat al intervenţiei

f!f' Raţionamente critice:


1. !n acest scenariu, şocul este unul compensat sau decompensat? I
ln acest scenariu, şocul este decompensat, deoarece pacientul este hipotensiv. TA
normală pentru un băiat de această vârstă sunt de 95-131 mmHg pentru TA
sistolică şi 45-85 mmHg pentru TA diastolică. TA a acestui pacient era de 84/62
mmHg Cff scădernâ presiunii pulsului (22 mmHg). Pacientu! este letargic ca
urmare a perfuziei cerebrale deficitare. ·
2. Ce alte cauze de şoc hipovolemic există?
Alte cauze pot f.i: hemoragia internă sau externă, arsurile masive, diureza osmotic,v
secundară cetoacidozei diabetice, pierderile în spaţiul 3.
3. Ce sugerează rezultatele gazometriei arteriale la acest pacient?
Pacientul prezintă acidoză metabolică compensată parţial (alterarea perfuziei I
periferice a provocat hipoxemie şi acidoză lactică), indicată de un nivel scăzut al l
bicarbonatului şi al PC0 2 (alcaloză respiratorie, hipocapnie cauzată de tahipnee în
încercarea de a compensa acidoza metabolică). Acidoza metabolică se corectează (
de la sine atunci când TA devine adecvată atât pentru perfuzia periferică~ cât şi
pentru cea centrală. r
4. Pacientul este resuscitat volemic prin administrare de soluţii cristaloide izotone. f,
Este necesară administrarea de albumină? ·
Nu. Albumina este o substanţă coloidă cu osmolalitate crescută şi efectul său ar fi I
atragerea lichidului interstiţial în spaţiul vascular, crescând astfel volumul sanguin L
şi TA. Deşi ar fi benefică pentru creşterea TA, albumina nu este indicată, deoarece
acest pacient este deshidratat din cauza vomei şi a diareei, deci are un volum 1
I
scăzut de lichid interstiţial. Albumina este utilă în tratamentul edemului interstiţial _,,
(migrarea volemică în spaţiul 3) însoţit de hipotensiune, deoarece ar contribui la I
L,,
198
.- - .- . . .. --·. ----:----~-- ·---- --.~-

199
atragerea fluidelor din spaţiul interstiţial în spaţiul vascular, restabilind TA şi
reducând edemul interstiţial.
5. Cum trebuie tratat un pacient care prezintă şoc hemoragic?
Intervenţia de urgenţă să
fie iniţiată prin administrarea unui bolus IV de 20
trebuie
ml/kg soluţie cristaloidă izotonă, aplicând formula de 3 ml soluţie cristaloidă la
fiecare 1 ml estimat de pierderi sanguine. În condiţiile în care pacientul rămâne
hipotensiv după administrarea a 3 bolusuri, va fi luată în calcul administrarea
produselor de sânge [masă eritrocitară (MER) în bolusuri de 10 mLJkg]. Este foarte
importantă identificarea şi tratarea sursei hemoragiei.

Scenariu: Sugar de 8 luni, de sex feminin, cu detresă respiratorie acută.

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


Evaluare iniţiţ1lă . .
Evaluează:

Sta rea de conştienţă: Răspunde la


stimuli, are tendinţa să închidă ochii,
somnolenţă
Respiraţie: Accentuarea efortului
respirator, creşterea frecvenţei
respiratorii
Coloraţia tegumentelor: palidă,
marmorată.·.
Identifică:
.. . .
Detresă resp,tratorie
.
Posibil şoc

Intervenţie: Execută intervenţii conform solicitării:

Alertează sistemul de urgenţă Apelează serviciul de urgenţă pentru a


asigura intervenţia rapidă
Căi aeriene, respiraţie: Solicită
controlul Menţin căile aeriene libere
căilor aeriene, administrare de 0 2 Mont.ează pulsoximetru, evaluează Sat
02
Montează mască de oxigen fără
reinhalare
Administrează 0 2 în debit mare
Circulaţie: Solicită conectarea pacientei Obţinmonitor, montează electrozi
la monitor ECG sau padele
-
Continuare În pagina următoare
-- ---- -----:---:-:.--_. ---- --------------~--·-::J

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri „I


"
Evaluare primară: Efectuare evaluare primară conform
solicitării. Elemente clinice observate: ~I
Evaluează:
I
Căi aeriene: Libere Căi aeriene: Libere I'.I
Respiraţie: Solicită evaluarea respiraţiei Respiraţie: FR=45/min, accentuarea (
efortului respirator, discret freamăt al 1,
aripioarelor nazale şi uşoare retracţii
intercostale, Sat 02 în aer atmosferic I
i
=93%, creşte la 98% în urma '
administrării de 02 suplimentar '1 I
Circulaţie: Solicită evaluarea circulaţiei Circulaţie: Frecvenţă cardiacă=240 bmp, I
TA=82/56 mmHg, puls central normal, 1
1

puls periferic satisfăcător, ti.mp de 1


. reumplere capilară= 2 .sec, tegumente~
reci şi diaforetice li
Dizabilitate: Solicită evaluarea Dizabilitate: Conştientă, somnolentă 1•
. .......... ,.... I,....,.,_ .
, <Gui v v~ICa
w
~ l, '

'I
Expunere: Solicită dezbrăcarea Expunere: Dezbrăcare, examinare ,.
pacientei şi examinarea corporală corporală: absenţa semnelor a"
rapidă traumatice, a rănilor, diformităţilor, I
excoriaţiilor, hemoragiilor, erupţiilor ,•
cutanate, peteşiilor, purpurei;
extremităţi nedureroase; temperatură
corporală =37,4°C (99,4° F) I
II
'1
identifică: . . . I

Detresa respiratorie
Tipul de tahicardie . „
Intervenţie: Efectuează intervenţii conform
solicitării. Semne clinice identificate:
Ânaiizează ritmui cardiac: tahicardie cu Monitor: I ahicardie reguiată cu
complexe inguste, frecvenţă cardiacă complexe înguste, frecvenţă cardiacă
240 bpm: tahicardie supraventriculară 240 bpm.
Evaluare secundară:
Evaluează:

Istoric SAMPLE ··-

Semne şi simptome: conştientă, -


somnolentă, frecvenţă respiratorie
rapidă, diaforeză
Alergii: fără alergii cunoscute
.~

L
200
--- -- -- - - .. ·-----· .. - ----- -- l
.• • . •• --·-· ___,___ ~ ·--~~~---~-~~------~ __ ___..._J

201
Conducătorul echipei, roluri Membrii .echipei, roluri
Medicamente: nici unul
Istoric medical preexistent: sugar
sănătos născut la termen
Ultima masă: 5 uncii (148 ml) de
formulă de lapte în urmă cu 2 ore
Evenimente: detresă respiratorie cu
debut brusc
Examen fizic
Solicită evaluarea repetată a semnelor Semne vitale: Frecvenţă cardiacă =240
vitale bpm, FR=45/mint TA=78/54 mmHg,
Sat 0 2 = 98o/o
Stare generală: Pacienta este în
continuare somnolentă, răspunde la
stimuli, plâns slab ca răspuns la
. stimularea -dureroasă .
Cap şi gât: Examen clinic normal cu
excepţia unui discret freamăt al
aripioarelor naiale .
Pulmonar: Murmur vezicular normal
bilateral, uşoare retracţii intercostale
Cord: Zgomote cardiace normale fără
sufluri, galopuri sau alte zgomote
patologice
Abdomen: Zgomote intestinale
normale. Nedureros
Extremităţi: Reci şi diaforetice, pulsuri
. distale normale, timp de reumplere . .
capilară 2 sec; fără erupţii cutanate,
fără edeme
i T-orace posterior: normal .
I. Neurologic: reflexe normale
Identifică:
i
Detresa respiratorie
Aritmia cardiacă: Tahicardie
supraventriculară (TSV) cu
menţinerea perfuziei adecvate
Intervenţie: Efectuează intervenţii conform
solicitării:

Solicită efectuarea manevrelor vagale, Efectuează manevre vagal-e


monitorizează răspunsul

Continuare În pagina următoare


...-------------....................................._.................................,__________________.............................................._......
~1
r,
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Solicită stabilirea accesului IV/10 Stabilesc accesul IV/10 .

alicită administrarea de adenozină A ministrează a enozma O, 1 mg g m


O, 1 mg/kg în bolus IV/10 rapid' bolus IV/10 rapid, urmat de o spălare a
liniei venoase cu 5-10 ml soluţie salină
izotonă, confirmă verbal după
administrarea medicaţiei
(Dacă nu este cunoscută greutatea
pacientului, va fi folosită banda de
resuscitare cu coduri de culori)
va ueaza ritmu : daca persistă, Admirnstreaza a enozm 0,2 mg/kg în
solicită administrarea de adenozină 0,2 bolus IV/10 rapid, urmat de o spălare a
mg/kg în bolus IV/10 rapid liniei venoase cu 5-10 ml soluţie salină
izotonă, confirmă verbal după
administrarea medicaţiei
eevalueaza ntmul; acă
aritmia persista,
solicită eonsultaţia unui expert

o ic1ta e ectuarea unei m 12


derLvaţii
regateşte a mmistrarea de amic arena m1rnstrează amic arena sau
5 mg/kg IV în 20-60 min sau procainamidă, dacă este solicitată;
procainamidă 15 mg/kg IV în 30-60 min confirmă verbal după administrarea
medicaţiei

eevalueaza ntmu: daca aritmia persista,


solicită efectuarea analgo-sedării
eclţu~~e~ ana f~o-se are cobn l~rdm "'
so 1c1tarn; con 1rmarea ver a a upa
rI
administrarea medicaţiei
o 1c1ta m1ţ1erea car 1overs1ei electrice cu taşeaza pade e, cornuta e 1 n ator pe (
0,5-1 J/kg modul sincronizat, iau măsuri pentru
siguranţa zonei de intervenţie, înlătură
orice sursă de 0 2, administrează ŞOCL;Ji.
eeva uează· ritmu : aca persista, epeta a mmistrarea şocu
Ul e ectnc cu l.
solicită efectuarea cardioversiei electrice . doza crescută de energie
cu 2 J/kg
nvest1gaţ11 1agnost1ce
lnvest1gaţ11 e a orator:
azometne carda asistenţă în efectuarea
arterială, electroliţi,
glicemie, calciu şf investigaţHlor diagnostice solicitate
magneziu seric, uree şi creatinină.
Investigaţii imagistice: Radiografie
toracică, ECG în 12 derivaţii

Reeva uează: Evaluare şi discuţii referitoare la dinamica


Evaluează eficienţa intervenţiei echipei; analiza şi generarea unui
rezumat al intervenţiei

. [.
l!f' Raţionamente critice:
1. Cum poate fi stabilită diferenţa intre·tahicardia sinusală şi TSV? (
. ·
Tahicardia ·sinusală este caracterizată prin unde P vizibile, interval PR constant ..
· şi--de·intervale R-R oarecum variabile. ln tahicardia sinusală, creşterea

202
... ··- --- . .--,- - ~~- -·-:-·-.· :--~-~-.~i

203
frecvenţei cardiace este mai degrabă progresivă decât bruscă. frecvenţa
cardiacă la sugari este < 220 bpm, iar la copii este < 180 bpm. ln TSV, undele
P nu sunt vizibile, intervalele R-R sunt regulate, iar debutul este brusc.
Frecvenţa cardiacă în TSV este~ 220 bpm la sugari şi~ 180 bmp la copii.
2. Este necesar tratamentul cu adenozină al tahicardiei sinusale?
Nu. Tahicardia sinusală nu este o aritmie, ci reprezintă un răspuns fiziologic la
creşterea cerinţelor metabolice, iar în hipotensiune este un răspuns
compensator cu rolul de a menţi.ne debitul cardiac. Tahicardia sinusală poate
apărea după consumul anumitor medicamente, de exemplu agoniştii
beta-adrenergici. Din acest motiv, tratamentul tahicardiei sinusale constă în
identificarea şi corectarea cauzei declanşatoare a acesteia.
3. Care sunt exemplele de manevre vagale şi de ce sunt acestea indicate în
tratamentul TSV stabile?
Ex~'1:1ple de mane~re v~gale i~clud: aRlicarea de gheaţ~ pe .faJa paci~ntului,
sol1c1tarea adresata pac1entulu1 de expir forţat cu glota mch1sa (a se incorda
ca pentru defecaţie), sau de a sufla într-un tub de calibru mic. Ultimele
manevre necesită cooperarea pacientului şi din acest motiv nu sunt aplicabile_
sugarilor. Un alt exemplu de manevră vagală este masajul sinusului
carotidian. Această manevră va fi efectuată numai de personalul medical
calificat. Manevrele vagale stimu1eaza inervaţia parasimpatică a nodului AV,
încetinind conducerea impulsului la acest nivel; ca urmare, este întrerupt
circuitul sau calea de reintrare care a determinat TSV şi este restabilit RS.
4. Care este modalitatea prin care adenozina converteşte TSV la RS? ·
Adenozina încetineşte conducerea impulsului prin nodul AV, întrerupe
circuitul sau calea de reintrare care a determinat TSV şi restabileşte RS.
5. Cum este administrată adenozina?
Deoarece are un timp de înjumătăţire foarte scurt (aproximativ 10 sec),
adenozina se administrează în bolus rapid (1-2 sec) şi trebuie urmată de o
spălare cu 5-10 ml soluţie salină izotonă IV. Optim, adenozina se administrează
pe o venă periferică situată cât mai proxima! de trunchi (de ex. venele braţului).
Pentru mai multe informaţii consultaţi şi Tab 5: Medicaţia de urgenţă.

Scenariu: Pacient de sex masculin, în vârstă de 5· ani, prezintă alterarea stării


de conştienţă.

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


Evaluare iniţială

Evaluează:

Stare de conştienţă: Reactivitate redusă

Respiraţie: Superficială, bradipnee


Coloraţia tegumentelor şi mucoaselor:
palidă

-
Continuare i'n pagina următoare
-- . -- ·-
.• ..„.•„ I

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


Identifică: - !
ţ
i
Problema medicală acută, cu ~isc vital
Intervenţie: Execută intervenţii conform solicitării:

Alertează sistemul de urgenţă Apelează serviciul de urgenţă pentru


a asigura intervenţia rapidă I
Căi ·aeriene, respiraţie: Solicită controlul Menţin libere căile aeriene
căilor aeriene, administrare de 02 Montează pulsoximetru, evaluează i
Sat 02 l
I
Montează mască de oxigen fără
reinhalare i
Administreazî 02 cu Fi02 de 100% ;j
i

'
Circulaţie: Solicită conectarea pacientului Ob~n monitor, montează e.lectrozi
· la monitor · . -E - G sau padele _
Evaluare primară Efectuează evaluarea primară
. conform solicitării. Elemente clinice
Evaluează: observate~ I~
Căi aeriene: Zgomotoase, sforăitoare Căi aeriene: Zgomotoase, sforăitoare .1
!
Respiraţie: Solicită evaluarea respiratiei; Respiraţie: FR=5/min, superficială,
l
solicită ventilarea cu balon şi masca expansiunea insuficientă a cutiei ~
,1
toracice, Sat 0 2 în aer atmosferic
=75o/o
Efectuează ventilaţie asistată: Sat 0 2
creşte până la 100%, expansit.,me
normală a cutiei toracice, murmur
I
J
l

. vezicular normal bilateral


. l
!
Circulaţie: Solicită evaluarea circulaţiei Circulaţie: Frecvenţă cardiacă = 1.
45 bmp, puls central normal, puls
. periferic greu palpabil, timp de rl
reumplere capilară = 5 sec, l
tegumente reci şi diaforetice.
Măsurarea TA este amânată. ,1
·--
Dizabilitate: Reactivitate extrem de ·r
redusă; examenul neurologic este
amânat r
"f
Expunere: Amânat r'
Identifică: 1,.
Insuficienţa respiratorie „
Insuficienţa cardiopulmonară
;r
-

I[
204
205
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Bradicardie cu semne de hipoperfuzie
Intervenţie: Efectuează intervenţii conform
solicitării. Semne clinice identificate:
Analizează ritmul cardiac: Monitor: Bradicardie sinusală
bradicardie sinusală
Solicită efectuarea ECG în 12 derivaţii
atunci când frecvenţa cardiacă şi
perfuzia se ameliorează
Solicită echipei să iniţieze manevre de EfectueazăRCP de înaltă calitate,
RCP de inaltă calitate, începând cu începând cu asigurarea oxigenării şi
asigurarea oxigenării şi ventilării ventilării

Monitorizează răspunsul frecvenţei Frecventă cardiacă = 50 bmp


cardiace la administrarea de 0 2 şi Continua RCP de înaltă calitate.
ventilaţii; dacă în condiţiile· unei oxigenări Reevaluează frecvenţa cardiacă după
şi ventilări ·corecte frec\i'enţa ·cardiacă 2 min de RCP. •
rămâne <60 bmp şi este însoţită de o
perfuzie deficitară, atunci vor fi
· continuate compresiile toracice şi . .
ventilarea pe balon cu mască. Se ia în
considerare protezarea avansată a căilor
aeriene.
Evaluare secundară
Evaluează:

Istoric SAMPLE ·
Semne şi simptome: letargie; răspuns
minim la stimulii dureroşi
. .
Alergii: fără alergii cunoscute
Medicamente: nici unul . .
I.
Istoric medical preexistent: copil sănătos

Ultima masă: cina cu o seară înainte


Evenimente: A dormit în casa bunicii şi a
fost găsit azi dimineaţă în pat lângă un
flacon gol din medicamentele bunicii

Examen fizic
Solicită evaluarea repetată a semnelor Semne vitale: Frecvenţă cardiacă
vitale. Dacă frecvenţa cardiacă este =50 bpm, FR=16/min asigurată de
< 60 bmp solicită reluarea RCP de înaltă ventilaţia cu balon şi mască,
calitate. - TA=72/46 mmHg, Sat 0 2 ·=96%
.
Continuare În pagina următoare 1 .

MEGAGODE ~00 ~s~


INDEX
I
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri ·1
Stare generală: Se menţine starea de - f-
reactivitate mult alterată j I

Cap şi gât: Normal ,J


I
Pulmonar: Murmur vezicular normal I
bilateral .I
I·.
Cord: Zgomote cardiace normale fă~ă
sufluri, galopuri sau alte zgomote 11
patologice
I
Abdomen: Zgomote intestinale normale. i
Nedureros. Fără distensii sau mase
palpabile l
I
Extremităţi: Mâini şi picioare reci şi palide; 1,
fără edeme sau erupţii cutanate; puls
periferic greu palpabil; timp de . . I
'
reumplere capilară = 5 sec ·'
11
Torace posterior: normal _I
!~I
c
Examen neurologic: Pupile egaie (izocorie},
reactive. Răspuns minim la stimuli
dureroşi
:1'
Identifică: 1,
~

i
i-
Insuficienţa respiratorie •
ll
'
Aritmia cardiacă: Bradicardie cu semne de
hipoperfuzie
Intervenţie: Efectuează intervenţii
solicitării:
conform i'I
Solicită efectuarea RCP de Înaltă calitate Continuă efectuarea RCP de Înaltă I
Reevaluează frecvenţa cardiacă/ semnele calitate l
vitale la fiecare 2 min J
Solicită stabilirea accesului IV/10
I
Stabilesc accesul IV/10
I_
Solicităadministrarea de adrenalină Administrează adrenalină 0,01 mg/kg I
0,01 mg/kg în bolus IV/10; repetarea în bolus IV/10 urmată de spălarea
îinîei venoase cu 5- TO ml soruţie
administrării, dacă este necesar, la
fiecare 3-5 min salină izotonă; confirmă verbal după
1,
administrarea medicaţiei
(Dacă nu este cunoscută greutatea L
pacientului, va fi folosită banda de ,1
resuscitare cu coduri de culori)
Identifică medicamentele
solicită, dacă este cazul,
antidotului
ingerate şi
administrarea
Administrează antidotul, dacă este
solicitat \
-
;····
Eticheta cu prescripţie a medicamentului: I
Metoprolol tartrat 25 mg, 1 comprimat
de 2 ori/zi

206
I
L' 207
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipet roluri
-
Antidot: Atropină, clorură de calciu, sau
gluconat de calciu
lniţi~ză pregătirile pentru intubaţia ET Pregătire pentru intubaţie ET
Obţine consultaţia unui expert

Reevaluează semnele vitale la fiecare 2 Semne vitale: Frecven~ cardiacă =


min; dacă frecvenţa cardiacă este 72 bmp; FR=20/min; A=88/60
>60 bmp, vor fi sistate manevrele RCP mmHg; Sat0 2 =98o/o. Opri rea RCP
Investigaţii diagnostice
Investigaţii de laborator: Gazometrie Acordă asistenţă în efectuarea
arterială, electroliţi, glicemiei calciu, investigaţiilor diagnostice solicitate
fosfor şi magneziu seric, uree şi
creatinină, teste toxicologice.
Investigaţii imagistice: Radiografie
toracică, ECG în12 derivaţii, CT
· cerebral . .
Reevaluează: Evaluare şi discuţii referitoare la
Evalu~ază eficienţa intervenţiei dinamica echipei; analiza şi
generarea unui rezumat al
j intervenţiei

l!f' Raţionamente critice:


1. De ce este necesară iniţierea oxigenării şi a ventilaţiei
·
asistate inainte de efectuarea
compresiilor toracice? ·
Bradicardi~ sinusală poate fi provocată de hipoxie. Frecvenţa cardiacă se
poate ameliora odată cu.administrarea de 0 2 şi asigurarea suportului
ventilator.
2. Când trebuie iniţiate compresiile toracice la un sugar sau copil cu
bradicardie 7 . ' .
Atunci când frecvenţa cardiacă a unui sugar sau copil scade sub 60 bmp şi
apar semne de hipoperfuzie, trebuie efectuată RCP de înaltă calitate pentru
ameliorarea circulaţiei.
3. De ce este necesară administrarea de adrenalină in bradicardia sinusală care
nu se ameliorează doar cu oxigenare şi ventilare?
Prin stimularea receptorilor beta-adrenergici din cord, adrenalina creşte
frecvenţa cardiacă, iar prin stimularea receptorilor alfa-adrenergici din arterele
periferice este ameliorată perfuzia.
4. Ce alţi agenţi terapeutici pot fi administraţi dacă adrenalina este ineficientă
in creşterea frecvenţei cardiace?
Atropina este utilă în cazurile în care bradicardia este provocată de hipertonia
vagală sau de prezenţa unui bloc AV de gradul I, dar şi în supradozajul cu ·
medicaţie beta-blocantă sau calciu-blocantă. Atropina se administrează în
bolus IV/10 de 0,02 mg/kg (doza minimă=O, 1 mg, doza maximă=0,5 mg). După
3-5 min, dacă este necesar, se poate repeta administrarea de atropină {o
singură dată).
rI
5. Dacă administrarea de adrenalină şi atropină este ineficientă În creşterea frecvenţei
pardiace, ce alte manevre pot fi efectuate1 _
ln această situaţie trebuie iniţiată stimularea cardiacă transcutanată sau
transvenoasă, pentru a asigura creşterea frecvenţei cardiace. Stimularea
cardiacă poate fi necesară în tratamentul bradicardiei (provocate de blocul Avr-
total sau de o disfuncţie a nodului sinusal) care nu răspunde la oxigenare, I
ventilare şi tratament medicamentos. De asemenea, stimularea cardiacă poate
fi utilă în bradicardia asociată anomaliilor cardiace congenitale sau dobândite.I
Pentru corectarea bradicardiei e~te necesară identificarea şi tratarea corectă a I
cauzelor.

Scenariu: Pacientă de sex feminin, în v~rstă de 4 ani, se prezintă pentru detres~


respiratorie iar ulterior devine areactivă. • - i

~
l
"
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri 1
Evaluare iniţială r
l
l

Evaluează:
I [
Stare de conştienţă: Inconştientă, nu 1

răspunde la stimuli, absenţa mişcărilor l


corporale spontane, hipotonie J
i
generalizată !
Respiraţie: Absenţa respiraţiilor
spontane . . •
"
j

Coloraţia tegumentelor: Paloare şi


I
cianoză d~scretă a extremităţilor şi
buzelor; marmorare
a . I
Identifică:
Afor-ţiune
M t
Ui'-';;..v I c•
UI ri~c
li h,J vital
I '
---
Intervenţie: Execută intervenţii conform solicitării:
i
Alertează sistemul de urgenţă Apelează serviciul de urgenţă 112 sau
anunţă un cod
L
Solicită iniţierea manevrelor RCP de Iniţiază manevrele RCP de Înaltă
Înaltă cahtate şi administrarea de 02 calitate
100% Deschid căile aeriene
Efectuează ventilaţie pe balon cu
mască cu Fi0 2 100%

Circulaţie: Solicită conectarea pacientei -Obţin monitor şi p-ulsoximetru,


la un monitor şi la pulsoximetru I montează electrozi ECG sau padele,
.:.. ... „ ....•. ; , „ •••
eva Iuează Sat O, ·

208
- . - · · · - - ····--- ------:;----i
-----·- --- -- .. - ·-· ________ ]

209
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, rol uri
Evaluare primară Efectuează evaluarea primară
conform solicitării. Elemente clinice
Evaluează:
observate:
Căi aeriene: Solicită evaluarea Căi aeriene: libere, prin manevra de
permeabilităţii căilor aeriene hiperextensie cervicală şi ridicare a
mandibulei
Respiraţie: Solicită evaluarea respiratiei; Respiraţie: Apnee; expansiune
solicită ventilarea cu balon şi masca toracică normală la ventilarea cu
balon şi mască, 02 1OOo/o
Circulaţie: Solicită evaluarea circulaţiei Circulaţie: Absenţa pulsului central.
Măsurarea TA este amânată. ·

Dizabilitate: Amânat
Expunere: Amânat .
Identifică:

Stop cardiac . .
Intervenţie:

Analizează ritmul cardiac: Asistolă Monitor: Asistolă

Solicită reiniţierea manevrelor RCP de Continuă efectuarea manevrelor RCP


înaltă calitate . de inaltă calitate
Evaluare secundară

Evaluează:

A se lua în calcul cauzele reversibile de


asistolă (T-uri şi H-uri) .
Istoric SAMPLE: Amânat până la RCS

Examen fizic: Amânat


Identifică:

Stop cardiac: Asistolă


Intervenţie: Efectuează intervenţii conform
solicitării:

Asigură efectuarea RCP continue de Efectuează 2 rnin de RCP de înaltă


înaltă calitate calitate

Continuare În pagina următoare

MfGAOOOE moo~sz
I_
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Asigurarea unei oxigenări şi ventilări Efectuează ventilaţia şioxigenarea, cu I
adecvate, iar atunci când ventilarea cu asigurarea unei expansiuni adecvate a
balon şi mască nu are rezultate cutiei toracice I
~
satisfăcătoare, solicită intubaţia ET I
,B
Solicită obţinerea accesului IV/10 Asigură accesul IV/10 ,•
Solicită administrarea de adrenalină Administrează adrenalină 0,01 mg/kg l
0,01 mg/kg IV/10 IV/10 apoi spălarea liniei venoase cu
5-10 ml soluţie salină izotonă şi
confirmă verbal după administrarea
medicaţiei
Persoana desemnată pentru
"
l
!

'[.
l
I
înregistrarea intervenţiei: Anun~ când!
se termină cele 2 minute de RC . I
'.
lntrerupe manevrele de resuscitare, lntrerup manevrele de resuscitare, ritm ~
I
evaluează ritmul: Asistolă ·pe monitor: Asistolă I
I
'•
Solicită reiniţierea manevrelor RCP de Este înlocuită persoana desemnată cu J
înaltă calitate efectuarea compresiilor toracice şi
,
sunt re Iuate .rmernat
!• ··~
compresme I
Solicităadministrarea de adrenalină 0,01
toracice de înaltă calitate.
Administrează medicaţia solicitată şi
~-J
I
mg/kg bolus IV/10 la fiecare 3-5 min confirmă administrarea acesteia.
)
Persoana desemnată pentru i
înregistrarea intervenţiei: An un~ când I
se termină cele 2 minute de RC . r-
lntrerupe manevrele de resuscitare, lntrerup manevrele de resuscitare, ritm I
evaluează ritmul: Asistolă pe monitor: Asistolă ·1
Solicită reiniţierea manevrelor .RGP de 1:ste îniocuită persoana desemnată cu ..- .
!
~
înaltă calitate efectuarea compresiilor toracice şi I
sunt reluate imediat compresiile
. toracice de înaltă calitate. . !I
Reevaluează ritmul la fiecare 2 min Verifică ritmul
Identificarea şi tratarea cauzelor Participă la discuţia de identificare a
reversibile cauzelor reversibile .I
ln cazul în care ritmul îşi schimbă Efectuează intervenţii conform
morfologia în ritm organizat, pacientul
va fi reevaluat (posibil RCS)
solicitărilor I
Investigaţii diagnostice
Investigaţii de laborator: Gazometrie lAcordă asistenţ~ în efectuarea
arterială, electroliţi,
glicemie, calciu şi investigaţiilor diagnostice solicitate
magneziu seric, uree şi creatinină
Investigaţii imagistice: Radiografie
toracică, ECG în 12 derivaţii
-
Reevaluează:. Evaluare şi discuţii referitoare la
Evaluează eficacitatea intervenţiei dinamica echipei; analiza şi generarea
unui rezumat al intervenţiei

t
I.
210
. -··-------------~-~-. --.- - - - .

l !
211
l!f' Raţionamente critice:
1. Care este doza maximă
de adrenalină pentru o singură doză atunci când este
administrată IV/10?
Doza maximă de adrenalină pentru o singură doză este de 1 mg.
2. Care este numărul maxim de doze de adrenalină care poate fi administrat în
r· stopul cardiac?
t
I Nu există un număr maxim de doze. Se administrează o doză la fiecare 3-5 min
\
până la RCS, sau până când se decrde oprirea manevrelor de resuscitare.
3. Este necesară administrarea atropinei in asistolă?
Nu este recomandată administrarea atropinei în asistolă, deoarece mecanismul de
acţiune a atropinei se bazează pe reducerea tonusului vagal în cord, iar asistola
este doar rareori provocată de hipertonia vagală.
4. Cum trebuie efectuată RCP după protezarea avansată a căilor aeriene?
Dacă manevrele primare de menţinere a căilor aeriene libere nu sunt eficiente, se
recomandă protezarea avansată a acestora. După ce protezarea este asigurată,
compresiile toracice vor fi efectuate neîntrerupt timp de 2 min, cu o frecvenţă de
100 compresii/min, fără a fi oprite pentru asigurarea respiraţiei. Se administrează
o ventilaţie. la fiecare 6-8 sec. După efectuarea a 2 min de RCP, ritmul cardiac va fi
reanalizat. Dacă stopul cardiac persistă, pentru a evita epuizarea va fi înlocuită
persoana care efectuează compresiile toracice, iar compresiile vor fi reluate pentru
încă un ciclu de 2 min de RCP.

Scenariu: Pacient de sex masculin, în vârstă de 18 luni, a fost găsit inert, cianotic
şi apneic în leagănul său.

Conducă.torul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


i. Evaluare iniţială

. .
"

Evaluează:

Stare de conştienţă: Inconştient, nu


răspunde la stimuli, absenţa
mişcărilor corporale spontane,
hipotonie generalizată
Respiraţie: Absenţa respiraţiilor
spontane
Coloraţia tegumentelor: Paloare,
discretă cianoză a extremităţilor şi a
buzelor, marmorare
Identifică:

Afecţiune cu risc vital


-
Continuare Î': pagina următoare
J

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri 1


1t--~-~--~--------~-+------~~---------~,
Intervenţie: Execută intervenţii conform solicitării:

Alertează sistemul de urgenţă Apelează serviciul de urgenţă 112 sau


anunţă un cod l
Solicită iniţierea manevrelor RCP de Iniţiază manevrele RCP de Înaltă calitate I
Înaltă calitate şi administrarea de Asigură deschiderea căilor aeriene I
~--0_2_1_0_0_%~~~~~~~~~~~~-+-~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ventilaţie pe balon cu mască cu I
Fi02 1OOo/o I
Circulaţie: Solicită conectarea Obţin monitor şi pulsoximetru, montează·.~
pacientului la monitor şi la
pulsoximetru
Evaluare primară
electrozi ECG sau padele, evaluează
Sat 02
Efectuează evaluarea primară conform
'
I
111--E-v-a-lu_e_a_z-'-ă-:- - - - - - - - - - - - - - - l solicitării. Elemente clinice observate: 1

· Căi aeriene: Solicită evaluarea


permeabilităţii căilor aeriene

Respiraţie: Solicită evaluarea


Căi aeriene: Libere, prin manevra de
hiperextensie cervicală şi ridicare a
mandibulei ,
Respiraţie: Apnee; expansiune toracică
I
respiraţiei; solicită ventilarea
balon şi mască
Circulaţie: Solicită evaluarea
cu

circulaţiei
normală la ventilarea cu balon şi
mască, 02 100% ·
Circulaţie: Absenţa pulsului central;
continuarea compresiilor toracice;
I
J
l
măsurarea TA este amânată
Dizabilitate: Amânat
Expunere: Amânat
,identifică:

Stop cardiac
lnterv.enţie: Efectuează intervenţiiconform solicitării.
Semne clinice identificate:
Evaluează ritmul cardiac: FV Monitor: FV
Solicită defibrilarea cu 2 J/kg, utilizând Iau măsuri pentru ca toţi membrii
padele pediatrice echipei de resuscitare să fie la o
distanţă de siguranţă, înlătură orice
sursă de 0 2, administrează şocul.
(Dacă nu este cunoscută greutatea
pacientului, va fi folosită banda de
resuscitare cu coduri de culori)
Solicită reluarea RCP de înaltă calitate Este înlocuită persoana desemnată cu
efectuarea compresiilor toracice şi sunt
reluate imediat compresiile toracice de
inaltă calitate
. Evaluare secundară

IL
212
.. - . ·:-·:-:---:.:~:··.--· ------· --~.---.-"·~-.:-·----~_--:_-:-·---~- -· -·----·
··- - ··-.- ------ -

213
Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri
Evaluează:
A se lua în calcul cauzele reversibile de Participă la discuţia de identificare a
FV (T-uri şi H-uri) cauzelor reversibile
Istoric SAMPLE: Amânat până la RCS
Examen fizic: Amânat
Identifică:
Stop cardiac: FV
Intervenţie: Efectuează intervenţii conform solicitării:
Asigură efectuarea RCP continue de Efectuează 2 mi n de RCP de înaltă calitate
înaltă calitate
Asigurarea unei oxigenări şi ventilări Efectuează ventilaţie şi oxigenare cu
adecvate, iar atunci când ventilarea cu asigurarea unei expansiuni adecvate a
balon şi mască nu are rezultate cutiei toracice
satisfăcătoare, solicită intubaţia ET

Solicită obţinerea accesului IV/10 Asigură accesul IV/10


. .
Solicită administrarea de adrenalină Administrează adrenalină 0,01 mg/kg
0,01 mg/kg IV/10 IV/10, apoi spălarea liniei venoase cu
. . 5-1 O ml soluţie salină izotonă şi
confirmă verbal administrarea
.
medicaţiei
Persoana desemnată
pentru Înregistrarea
intervenţiei: Anu~ă
când se termină
cele 2 minute de CP.
lntrerupe manevrele de resuscitare, lntrerup manevrele de resuscitare, ritm pe
evaluează ritmul: FV monitor: FV
Solicită efectuare.a defibrilării cu 4 J/kg Iau măsuri pentru ca toţi membrii echipei
de resuscitare să fie la o distanJă de
siguranţă, înlătură orice sursă e 0 2 ,
. administrează şocul. ·
"'
Solicită reluarea manevrelor RCP de Este înlocuită persoana desemnată cu
inaltă calitate . ·efectuarea compresiilor toracice şi sunt
reluate imediat compresiile toracice de
inaftă calitate.
Solicită administrarea de amiodaronă Administrează amiodaronă 5 mg/kg IV/10,
5 mg/kg IV/JO apoi spălarea liniei venoase cu 5-10 ml
soluţie salină izotonă şi confirmă verbal
administrarea medicaţiei
Persoana desemnată pentru Înregistrarea
inte..Venţiei: Anur;{ă când se termină
cele 2 minute de CP.
lntrerupe manevrele de resuscitare, ,lntrerupe manevrele de resuscitare,
evaluează ritmul: Ritm sinusal ritm pe monitor: Ritm sinusal. Puls
palpabil.

Continuare în pagina următoare

MEGAGODE lfOOUSZ
INDEX ''I
.. ----· -- "---- ··---- - ·- ---------~-~~-~

Conducătorul echipei, roluri Membrii echipei, roluri


Reevaluează semnele vitale Frecvenlă cardiacă = 1 ~6 bmp; FR = 22/ f
min;T = 75/52
mmHg; Sat 0 2 = 99o/o f
Asigură transportul pacientului în Asigură transportul pacientului în
unitatea de terapie intensiva
pediatrică
Stabileşte un plan minuţios de îngrijiri
medicale şi tratament
Identificarea şi tratamentul cauzei/
unitatea de terapie intensivă pediatrică

Iniţiază planul de îngrijiri medicale şi


tratament
Discutarea şi tratarea cauzei/cauzelor de
'i-.
J
'
'
g

i
cauzelor FV FV
I
Investigaţii diagnostice i
~
Investigaţii de laborator: Gazometrie Acordă asistenţă în efectuarea ii
arterială: electroliJi, glic~IŢli~, calciu şi investigaţiilor diagnostice solicitate i
magneziu, uree ş1 creatmina
Investigaţii imagistice: Radiografie '.1
toracipă, ECG în 12 derivaţii - . I
.,
l

Reevaluează: Evaluare şi discuţii referitoare la


Evaluează eficienţa intervenţiei din~mica echipei; analiza şi generarea
. . I
r ..... ·-· rA7
''"'li ,__um
I
....~t~ -·
~1 .nt
j P. t"pj
... rven„1_. .,
l
I
l!f" Raţionamente critice:
1. Care este energia maximă de defibrilare recomandată la pacienţii pediatrici cu
FV?
Energia maximă este de 10 J/kg până la maxim 360 J.
2. Poate fi folosit DAE la un sugar mai mic de 1 an cu FV7
În această situaţie se preferă utilizarea defibrilatorului manual. Totuşi, dacă
acesta nu este disponibil, poatEl fi utilizat şi DAE. Este preferabii ca DAE .să
posede un atenuator de doză atunci când este folosit la sugari, la copiii cu
vârsta < 8 ani sau la cei cu greutate < 25 kg. Însă, atunci când este necesar
poate fi folosit un DAE fără atenuator de doză chiar şi la sugari, deoarece
conversia FV/TV fără puls este de importanţă vitală. i
3. În lipsa padelelor pediatrice pot fi utilizate padele de adulţi pentru a defibrila un 1
~~fl l
ln cazul sugarilor cu greutate < 1O kg (cu vârstă < 1 an) padelele pediatrice
sunt preferabile. Atunci când acestea nu sunt disponibile, pot fi utilizate (
padele de adult cu condiţia ca acestea să fie ataşate de toracele sugarului la _
cer puţin 3 cm distanţă una de alta. Padelele de adult sunt indicate la copiii cu
greutate> 10 kg (vârstă> 1 an). f
4. Când se administrează medicaţia în timpul manevrelor RCP7 l.
Medicaţia va fi preparată în timpul celor 2 min de RCP, înainte de întrerupere<l
manevrelor pentru evaluarea ritmului cardiac, şi va fi administrată la începutul.:
următorului ciclu de 2 min de RCP, între compresiile toracice, pentru a
optimiza accesul în circulaţie. 1
L

214 L
215

ABG arterial blood gas gazometrie arterială/ EAB


echilibru acido-bazic
ACE angiotensin-converting enzyme enzima de conversie a ECA
an iotensinei
ACLS advanced cardiovascular life resuscitare cardiacă avansată RCA
su ort -----------+-------------·
ACS acute coronary syndrome sindrom coronarian acut SCA
AED automated externai defibrillator defibrilator automat extern DAE
--+-------------- ----------------+-
A-fib atrial fibrillation fibrilaţie atrială FiA
A-flutter atrial flutter flutter atrial FIA
.APTT activated partial thromboplastin timp de activare parţială a APTT
ti m e tr:=o~m~b~o=--=-~Ia=s~ti~n~e~i_ _ _ _ ____,__ _ __
ARDS acute respiratory distress sindromul de detresă SORA
s ndrome res iratorie acută
i-:-:------l-=+-"-'-=-'-='~'------------t-'-='-=f"'--'-=--""-"-=-'--'-='-=-'~~-------t------l

AV atrioventricular atrioventricular AV
Bi PAP bilevel positive airway pressure ventilaţie non-invazivă cu BiPAP
(noninvasive ventîlation with presiunea de inspir şi de
both inspiratory and expiratory expir peste valoarea presiunii
pressures above atmospheric atmosferice
levels
BLS basic life support suport vital de bază BLS

~ blood pressu re tensiune arterială 1


TA
BUN blood urea nitrogen uree Uree
--1-----------------+------j
CABG coronary artery bypass graft intervenţie chirurgicală de CABG
revascularizare coronariană
CAD coronary artery desease boală cardiacă ischemică BCI
,CEfC-- ·-- complete blood count
lCHF------fcongestive heart failure
J~emo~cogramă · 11-iLG___ :_j
/insuficie:ntă cardiacă l~C
con s 1va
CNS central nervous system sistem nervos central SNC

co___Ediac_ outPUî~=~ --==~~-~ _jctebifoârdiac=-----~==--~·· -DC ---=J


1C02· carbon dioxide
1
jdioxid de carbon C0 2 /
--------- --------1------1
COPD chronic obstructive pulmonary boală pulmonară obstructivă BPOC
dese ase _ -~c~ro~n'--'-'-"'ic=ă,___ _ __
CPAP continuous positive airway ventilaţie cu presiune pozitivă CPAP
_______ .. _Qressure --·-·------··------ .... .. . . _ j~Qntinuă în ._căile aeriene _· - ---------·

~:-:-~~i~i::a:~~~~~1ta;~ ;:~i: :::~;;:~~~ar; ~~~


I
IOO~SZ
INDEX
'

DIC disseminated intravascular


coaaulation
coagulare
diseminată
intravasculară
-
CID ·-·,
OKA diabetic ketoacidosis cetoacidoză diabetică CAD i

DVT deep-vein thrombosis tromboză venoasă profundă TVP j


ECG electrocardiogram el ectroca rd i og ramă ECG
-i i
'1
ECLS extracorporeal life support circulaţie extracorporală CEC ,1
ii
l
!
ECMO extracorporeal membrane oxigenarea membranară ECMO
oxvaenation extracoroorală I
EMS emergency medical services servicii medicale de urgenţă SMU i
!
j

ET endotracheal tube sondă de intubaţie ET I


endotraheată
Fi0 2 fraction of inspired oxygen fracţia de oxigen inspirator___ ------~'
Fi02 i
GERD . gastroesophageal reflux boala de refi ux BRGE-1
disease -„ aastroesofaaian ___s,
l

H, histamine 1 histamină 1 H, li
H2 histamine histamină 2 I
2
- . H2 I
Hs and
Ts
mnemonic for possible causes iniţialele
cauzelor reversibile H-uri şi li
of cardiac arrest de stoo cardiac T-uri I

HC0 3 · bicarbonate bicarbonat HCQ 3· î


j

HIT heparin-induced trombocitopenia indusă de TIH I


I HR
. thrornbocvtooenia
heart rate
heoarină
frecvenţă cardiacă/
alură ventriculară
FC/AV
!
,.l
I

I
HTN hypertension hipertensiune arterială HTA '
-----·-··-·--·--- ----- ---<.
I
ICD implanted cardioverter- defibrilator-convertor ICD I
-· defibrilator imnîantabil ---i
I
I

ICP intracranial pressure presiune·intracraniană


!
PIC
li
ICU
>-----·
intensive
. care unit ------------
unitate de terapie
. intensivă UTI ,1
IHSS · idiopathic hypertrophic
· subaortic stenosis
stenoză subaortică
hioertrofică idiopatică
=ţss l
IM intramuscular intramuscular M
I
INR

10
international normalized ratio

intraosseous
raport normalizat
international --
intraosos
...
INR
··--·---------1
10
II
I\ I
--
·1v intravenous intravenos 'V
I -

IVP intravenous push bolus intravenos -


LA left arm braţ stâng -
LBBB left bundle branch block bloc de ramură stângă BRS
LL left leg picior stâng -
LMA
LOC
taryngeal mask airway
levei of consciousness
1rnască laringiană
!stare de conştienfă --·
. 1Liv1A
=1"
216
J-
L
' - --- --- -- - ' -------,

217
It_____laryn-
9
eaf-tu-be- _ _ , , __________ tub laringian
------------- -·-· ···--··-··· ··-·····--------···---~--· .------
-
---·-·--·-·-···-------·------------ ~------------------------- ------
MAT multifocal atrial tachycardia tahicardie atrială multifocală TAM
MOI metered-dose i nhaler inhalator cu doză măsurată IDM
MET medical emergency team echipaj medical de urgenţă -
Ml myocardial infarction infarct miocardic IM
MRI magnetic resonance imaging imagistică prin rezonanţă IRM
maanetică
NIHSS National lnstitutes of Health scala institutelor naţionale NIHSS
Stroke Scale de sănătate a accidentelor
vasculare cerebrale
NPA nasopharyngeal airway _ protezare nazofaringiană f--_
a căilor aeriene I pipă
nazofarinaiană
NS normal saline soluţie salină izotonă/ SF
NSAID ____ ser f1zioloaic
nonsteroidal anti-inflammatory medicaţie-antiinflf)matoare AINS
t----
dru'a · , nesteroidiană
NSR normal sinus rhythm ritm sinusal normal RS
normal
NSTEMI non-ST-elevation myocardial infarct miocardic fără NSTEMI
infarction supradenivelare de
seament ST
oxygen •
oxigen
02 02
OPA oropharyngeal airway protezare orofaringiană -
a căilor aeriene/pipă
orofaringiană
PaC0 2 partial pressure of carbon
a presiunea parţială PaC0 2
dioxide in arterial blood
dioxidului de carbon în
sânaele arterial
PALS .
ped~atric advanced life support resuscitare pediatrică
avansată '-
APA/
PALS
1n-=----
l~-~-~-2
partial pressure of oxygen in presiunea parţială a Pa0 2

!PCI
arte:rial blood
percutaneous coronary
' oxiaenului în sânaele arterial
angioplastie coronariană - PCI
~g--
i
intervention
,µulmonary embolism
i
oercutanată
embolie pulmonară
'
---+---------
L _______
'PEA
,__ --·- ---
pulseless electrica! activity
--·----·-----·-------- --------·-·--------------------
activitate puls electrică fără
AEFP
- - - - ______ , __
/PEEP positive end-expiratory !presiune pozitivă la sfârşitul PEEP
n ressu re ____________________ /expirului ______
iPEF-R ----- peak expiratory flow rate 1
fluxul maxim în expir PEFR
rETCO, partial pressure of end-tidal
carbon dioxide
presiunea parţială a
dioxidului de carbon la
PETC0 2

sfârsitul exoirului
ra-/bY mouth (per os) per os (pe cale orală) PO
~P02
- -----,, ----t-- ----- ... - --· · - - - - - · · - - - - · · · - - - - - _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ „ ___
----·-
/partial p~essure of oxygen presiunea parţială a P02
L oxiaenului

~oo~sz
IDOESZ 1·
INDEX

PRBCs packed red blood cells


-------- masăeritrocitară ___________ ,_ f
MER I
,prn as needed (pro re nata) la nevoie (după necesităţi) prn
.PSVT paroxysmal suprav~ntricu Iar tahicardie paroxistică TPSV
tachvcardia suoraventriculară
PVC premature ventricular extrasistolă ventriculară ESV
contraction
PvC0 2 partial pressure of carbon presiunea parţială a PvC0 2 i
dioxide in venous blood dioxidului de carbon în I
sânaele venos
Pv0 2 partial pressure of oxygen in. presiunea parţială a Pv02 '
;
venous blood oxigenului în sângele venos I''
Oîc duration of QT interval interval QT corectat OTc
corrected for heart rate
RA right arm braţ drept - I
RBBB right bundle branch block bloc de ramură dreaptă BRD
RBC red blood cell eritrocit
. -
I
!
I
RCA right coronary artery artera coronară dreaptă
. picior
ACD
arept-----------------·--c-- 1~--·- ----1
,I
RL right leg
ROSC return of spontaneous restabilirea circulaţiei RCS/
J: l
circulation soontane ROSC i
RR respiratory rate frecvenţă respiratorie FR
I
echipă medicală de
!
ART rapid response team -
interventie raoidă il
rTPA recombinant tissue-type activator recombinant tisular rTPA
ol·asminoaen activator al olasminoaenului
RV right ventricle ventricul drept VD
Sa0 2 hemoglobin oxygen saturatiorr saturaţia în oxigen a Sa02 "l

Sat~
in arterial blood hemoglobinei din sângele
. arterial
sat saturation saturaţie .
SC subcutaneously subcutanat SC
Scvo;-----.central venous hemoglobin saturaţi a în oxigen a Scv02
oxygen saturation hemoglobinei din sângele
- venos central
sl sublingual sublingual SL
so subcutaneous subcutanat SC
STEMI ST-elevation myocardial infarct miocardic cu STEMI
infarction - supradenivelare de
seament ST
Sv0 2 venous oxygen hemoglobi n saturaţia în oxigen a Sv0 2 -

saturation hemoglobinei din sângele


C----·
venos
SVR· systemic vascular resistance rezistenţa vasculară sistemică RVS
L_
SVT supraventricular tachycardia tahicardie supraventriculară TSV
I ;
l
L
218
i -
' ·--- __________„___ ·-
------------------~----~~----,
-~ ~~-- J

219 ______ T _______


Sync lsynch ron i zed sincronizat 1-

TCP transcutaneous pacing stimulare cardiacă -


transcutanată
TIA transient ischemic attack atac ischemic tranzitor AIT
UA unstable angina angină instabilă -
--
UFH unfractionated heparin heparină nefracţionată -
VAD ventricular assist device dispozitiv de asistare -
ventriculară
VBG venous blood gas gazometrie venoasă -
VF ventricular fibrillation fibrilaţie ventriculară FV
V/O ventilation-perfusion raport ventilaţie-perfuzie V/Q
VT ventricular tachycardia tahicardie ventriculară 'TV
--
WAP wandering atrial pacemaker focar atrial de descărcare -
migrator

Traseele ECG de la paginile 11-35 sunt din colecţia personală a autoarei


Jones, SA.
Paginile 2, 3, 8, 9, 10, 157-159, 161 sunt preluate din Jones, SA: ECG Notes, ed
2. F.A Davis, Philadelphia, 201 O.
Paginile 39, 40 (imaginea de jos), 41-42, 44-45, 48-51, 53-58, 142-144 sunt
preluate din Jones, SA: First Aid, Survival, and CPR. F.A Davis,
Philadelphia, 2012.
Paginile 141 şi 151 (imaginea de sus) sunt preluate din Myers E: RNotes, ed 3.
F.A Davis; J>hiladelphia, 2011.

1. American Heart Association: Advanced Life Support for Healthcare Providers


(Student Manual}. American Heart Association, Dallas, TX, 2011.
2. American Heart Association: Basic Life Support for Healthcare Providers
(Student Manual}. American Heart Association, Dallas, TX, 2011.
3. American Heart Association: Pediatric Life Support for Healthcare Providers
(Student Manual}. American Heart Association, Dallas, TX, 2011.
4. American. Heart Association: Guidelines for CPR and ECG. Supplement to
Circulation 122(18), November 2, 2010.
5. Jones, SA: ECG Notes, ed 2. F.A. Davis, Philadelphia, 2013.
6. Jones, SA: First Aid, Survival, arid CPR. F.A. Davis, Philadelphia, 2012.
7. Myers E: RN Notes, ed 3. F.A. Davis, Philadelphia, 2011.
8. Hopkins T: Med Surg Notes, ed 3. F.A. Davis, Philadelphia, 2011.

. IOO~SZ
INDEX
----- ---------- ---- ----- -- ·:-- _--· ::.-.
-·· --=.: - ----=-----=-================:::::::::::::=:::=:
r-

denotă indică
11
Numerele paginilor urmate de f" figuri, iar "t" tabele.

A Albuterol, 122-123
Amiodaronă, 69, 110, 118, 123-124 r
Antagonişti de adenozin difosfat (ADP)J
Abrevieri, 215-217 122
Acces IV, 156 Anticorpi antidigitală FAB (Fragment
Accident vascular cerebral, 80-83 Antigen Binding} (DigiFab},
Accident vascular cerebral hemoragic, 126-127
80 Apnee, 89
Accident vascular cerebral ischemic, 80 Aritmii. Vezi~; aritmiile specifice
Acid acefils9licilic. Vezi Aspirină atriale, 14-18
Acidoză, 62-63 clasificare, 6t
Acidoză metabolică, 62 definiţii, 91
AGidoză respiratorie, 62 , de nod sinoatrial: 11-13
ACLS joncţionale, 19
abordarea sistematizată În, 60 ventriculare, 20-30
algoritmi, 67-87 Arixtra. Vezi Fondaparinux
evaluare, 59-65 Asistolă
evaluare BLS, 59 ACLS în, 72-73
simulări de caz, 165-190 descriere, 30
Acrocianoză, 92 PALS în, 113-114, 208-211
Activitate electrică fără puls (AEFP) Aspirare căi aeriene, 150
descriere, 29 Aspirină (ASA), 85, 124
manevre ACLS pentru, 71-72 . Astm, 100 I -
1
manevre PALS pentru, 111-112 I
Adenozină (Adenocard), 76, 78, B
116-117, 119, 121-12 2 •
Administrare endotraheală a
- medicamentelor, 156 Balon cu mască, 44, 153f
Adolescenţi Batista salvatorului, 43 I
I.
frecvenţă cadiacă, 91t Beta-blocante, 125
frecvenţă respiratorie, 90t Bicarbonat de sodiu, 137-138
tensiune arterială, 93t Bloc atrioventricular (BAV)
Adrenalină bloc de rnmură, 35
de grad -1, 31 I
descriere, 128-129
utilizare în ACLS, 69, 71, 73, 75, 80 de grad li, 32-33 L
utilizare în PALS, 110, 112-115 d_e grad III, 34
Bloc AV de gradul I, 31
i
Adult inconştient L
obstrucţia cu un corp străin a căilor Bloc AV de gradul li, 32-33
aeriene, 54-2f, 54-3f Bloc AV de gradul ·111, 34
RCP, 45f-47f B lor rlo ram11r-~ 181:1\
I V ..... V I
~i:;:
•/I "'"'
I I I U I U \ I L
Agenţi fibrinolitici, 129 Bloc Mobitz I, 32

220
L
I
I
221
defibrilare, 145
frecvenţa cardiacă, 91t
frecvenţa respiratorie, 90t

obstrucţie
cu un corp străin a căilor
aeriene, 54f-55f
RCP, 49f-51f
tensiune arterială, 93t
Cordarone. Vezi Amiodaronă
Corvert. Vezi lbutilide

D
Cala I") V.
Ca nu lls . ·.
Capn<) ·
'9•: ..· ...... .
V•r~r;rd~ · Debit de curgere a perfuziei IV, 140t,
141f
Capn-· Defibril are
Ca rdi .: on izată, defibrilatorul automat extern pentru.
7.'' Vezi Defibrilator automat ext9rn
(DAE)
manuală, 144-145
Defibrilator automat extern (DAE)
utilizare în defibrilare, 142-144
utilizare în fibrilaţia ventriculară, 68
utilizare în RCP, 44, 48
ma Detresă respiratorie, 97, 190-194
obstr Digoxin, 126
pipă r. ·· . .. .·1,148, 14at Diltiazem, 127
protezare '(pipÎ) orofaring ian ă 147
I I Dioxid de carbon, evaluare, 154-156
147f . . Diseminare informaţie, 164
sondă endotraheafă, 148, 149f Dispozitiv de detectare esofagiană, 156
tub laringi·an, 148, 149f Dispozitiv de protezare (pipă)
; Cianoză, 92 orofaringiană, 147, 147f
··Cianoză
. . centrală, 92 Qispqzitiv de protezare (pipă)
Cianoză periferică, 92 nazofaringiană, 148, 148f
Circulaţie Dobuta mină, 127-128
evaluarea în ACLS, 60 Dopamină, 75, 80, 128
evaluarea în PALS, 90-94
Clorură de calciu, 125-126 E
Coloraţie a tegumentelor, 92 ECG
Complex QRS, 4t, 6t activitate electrică, 4t
Compresii toracice, 56f descriere, 1
la adult, 40f-41f, 46 12 derivaţii, 7, 95
la copil, 49f-50f componente electrice, 4t
la sugar, 52f interpretare, 5t-6t
Comunicare în budă închisă, 163 în infarctul miocardic, 8
Concentraţie de hemoglobină, 95 înregistrarea traseului, 2
Control al căilor aeriene, 147-150 traseu, 3
Copii. Vezi ~i Adolescenţi;. S.u.gaJi Echipă de Intervenţie Rapidă, 67
..:, __ ,: ·-.

IODESZ f

INDEX

Echipă de resuscitare, 67, 162-165 Infarct, 9. Vezi şi Infarct miocardic


Ecografie cardiacă, 96 Infarct miocardic
Electrocardiogramă. Vezi ECG acut, 9
·Electrozi ai derivaţiilor pentru cu supradenivelare de segment ST,
monitorizarea ritmului cardiac, 10, 86 '
157f-159f fără supradenivelare de segment ST, 1
Electrozi pentru derivaţiile precordiale, 10, 86-87
158f-159f, 158t localizare, 8t f
Epinefrină. Vezi Adrenalină semne ECG, 7
Evaluare, BLS, 59 Inhibitori ai enzimei de conversie a
Extrasistolă ventriculară (ESV), 21-24 angiotensinei, 121
Inhibitori ai glicoproteinei llb/llla, 131
F Insuficienţă respiratorie/ stop
Fenomen R-pe-T, 24 respirator, 96-102, 190-194
Fibrilaţie atrială, 18 Interval PR, 3, 4t-5t 1
;

· Fibrilaţie ventriculară (FV) Interval QRS, 3, 5t • J ;

'
ACLS în, 68-70 Interval QT, 3, 4t-6t
descri~re; 28 lntraosos~ 156
scenarii PALS (Megacod) pentru, lntropirÎ. Vezi Dopamină
211-214 Ischemie, 8-9
Flutter atrial, 17 lsoproterenol (lsuprel), ·132-133
Fondaparinux, 129-130 lsoptin. Vezi Verapamil
Frecvenţă cardiacă, normală, 6t, 91t
Frecvenţă respiratorie, 90 l
Furosemid, 130 Lactat arterial, 95
Lanoxin. Vezi Digoxin
G Lasix. Vezi Furosemid
Gazometrie arterială (ABG),,95 Levophed. Vezi Noradr€lnaiină
r
Gazometrie venoasă, 95 Lidocaină, 69, 133
L
Linie izoelectrică, 3
H Lovituri toracice posterioare, 56f .
Heparină, 131-132
Heparină nefracţionată, 131-132 M
Hipercarbie, 97
Hiperextensie cervicală şi ridicarea
Manevra Valsalva, 160
Manevre medicale de urgenţă
i
mandibulei, 41f control ul căilor aeriene, 147-150
Hiperkaliemie, 60-61 tera pia electrică, 142-147 I..
Hipokaiiemie, 60 Manevre vagale, 160-161
Hipotensiune, 94 Marmorare tegumentară, 92 1·
Hipotermie, 61-62 Masaj sinus carotidian, 160-161, 161f L
Hipovolemie, 61 Mască cu reinhalare parţială, 152f
Hipoxemie, 96-97 Mască fără reinhalare, 152f
r
Hipoxie, 61 Mască laringiană, 148, 149f
L
Mască simplă, 151f

lbutilide, 132
Ma se x Ven+· · „; 1 i::::'lf
0 LUI 1 1 '"''""'

Măşti faciale, 43, 151f -152f


L
222
L
. -·
..
:... :· ___ --···· ·····
-------·---
. --- - .. ~ --------..-...-..... ----~ ·----~~J

223
,„ Medicaţie; Vezi ş;i medicaţia specifică PEFR (debit expirator maxim de vârf),
căi de administrare, 156 96
de urgenţă, 121-141 Pitressin. Vezi Vasopresină
formule de calcul, 139 Pneumotorax în tensiune, 63, 108
Medi~amente. Vezi Medicaţie; ProAir. Vezi Albuterol
medicaţie specifică Procainamidă (Pronestyl), 119, 137
Monitorizare presiune venoasă Protezarea căilor aeriene prin montarea
centrală,95 sondei endotraheale, 148, 149f
Monitorizare tensiune arterială, 95 Proventil. Vezi Albuterol
Puls
N bradicardia cu puls, 7 4-75
Naloxonă {Narcan), 134 pediatric, 91
Nitroglicerină (Nitrostat, Nitrolingual), puncte de palpare, 42
85, 87, 135-136 tahicardia cu puls, 75-78
Noradrenalină, 80, 136 Puls brahial, 42
Puls carotidian, 42
o Puls femural, 42
ObstrLtCţie de căi aeriene inferioare, Pulsoximetrie, 153-154
100
Obstrucţie de căi aeriene superioare, R
98-100 Raluri, 90
Obstrucţie cu un corp străin a căilor RCP
aeriene asigurarea permeabilităţii căilor
la adultul inconştient, 54-2f, 54-3f aeriene, 41f-42f
la copilul inconştient, 54-4f, 55f compresii toracice, 40f-41f, 46,
la sugar, 56f-58f 49f-50f
Oxigen definiţie, 38
modalităţi de administrare, 150-153 de înaltă calitate, 44
utilizare în medicina de urgenţă, fibrilaţia ventriculară, 68
136-137 ' ' ghiduri pentru, 37
Oxigenare · indicaţii pentru, 38
evaluare, 153-154 la adultul inconştient, 45f-47f
tulburări, 96-97 - la·copii, 49f-51f
la sugar, 51f-53f
p obstrucţia cu un corp străin a căilor
Pacerone. Vezi Amiodaronă aeriene, 54f-58f
Paloare tegumentară, 92 raţiuni pentru efectuarea, 38
PALS sumar, 38
abordarea sistematică, 88 Respiraţie
algoritmi, 108-120 artificială,
42.:.44, 43f-44f
evaluarea primată a pacientului, în evaluarea ACLS, 60
88-94 la pacientul pediatric, 89-90
evaluarea secundară a pacientului, tulburări de reglare, 101-102
94-96 Restabilirea circulaţiei spontane (RCS
scenarii clinice (Megacod), 165-166, sau ROSC), 79-80, 119
190-214 Resuscitare
Patologie pulmonară, 100-101 cardiopulmonară. Vezi RCP

~OOESi
INDEX
creşterea şanselor de, 66-67 Sulfat de magneziu, 69, 133-134
obiective, 65 Sulfat de morfină, 85,. 134-135
Resuscitare cardiacă avansată. Vezi
ACLS ş
Reşuscitarea pediatrică avansată. Vezi Şoc
PALS anafilactic, 105-106
Ritm cardiac, monitorizare, 157f-159f cardiogen, 64, 106-107 I-
Ritm idioventricular, 20 definiţie, 102 i
!

Ritm joncţional, 19 distributiv, 104-106


Ritm sinusal normal, 11 fiziopatologie, 102-103
hipotensiv, 103
s hipovolemic, 103-104
Saturaţie în oxigen, 90 neurogen, 106
Saturaţie în oxigen a sângelui venos obstructiv, 107-108 ·
central, 95 _ scenarii clinice (Megacod) PALS
Scala Cincinnati a AVC în pre-spital, 83t pentru, 195-199
Scala Glasgow de Comă (GCS), 84t septic, 104-105
Scenarii clini_ce {Megacod) tipuri, 10~-107
definiţie, 162
echipa de resuscitare, 162-165 T
simulări ACLS, 165-190 Tahicardie
simulări PALS, 165-166, 190-214 ACLS în, 76-78, 174-190
Segment ST, 3, 4t, 10, 10f atrială multifocală (MAT), 14 1
Sindrom coronarian acut {SCA), '84-87 cu complexe înguste, 76-78, 115-116 I
Sondă Yankauer, 150 cu complexe largi, 77-78~ 117-119
Stimulare cardiacă transcutanată, 74, cu puls, 75-78
147 definiţie, 91
Ştop cardiac, 61-65 instabilă, 75-76
activitate electrică fără puls, 71-72 PALS în, 115-119 , ..
asistolă, 72-73 paroxistică supraventriculară (TPSV),
îngrijiri medicale după, 78-79, 16
119-120 sinusală, 13
fibrilaţie ventriculară, 68-70 studii de caz, 174-190
tahicardie ventriculară fără puls, supraventriculară (TSV), 15, 199-203 {
68-70 . Tahicardie ventriculară (TV) ·
Stridor, 90 ACLS în, 68-70
Subluxaţie mandibulară, 41f fără puls, 68-70, 109-111
Sugari. Vezi şi Copii monomorfă, 25, 78
defibrilare, 145 PALS în, 109-111
frecvenţa cardiacă, 91t polimorfă, 26
frecvenţa respiratorie, 90t Tahipnee, 89
tensiune arterială, 93t Tamponadă cardiacă, 64-65, 107-108 I
obstrucţie cu un corp străin a căilor Tamponadă pericardică, 107-108 L
aeriene, 56f-58f Tensiune arterială,-92, 93t
Rro ~ 1f_i:;~f
I ''"'I I ...., • I ...,......,.. I

Sulfat-de- atropină, 7 4, 124-125


TP.ra~
nie electrică.. 142-147
. - . ,- . -

Timp de.reumplere capilară, 91


L
224
L
- - --- •.... -.-· -·- ·-· ---------:

225

Torsadă de vârfµri, 27 V
Toxine, 65 Vasopresină, 69, 71, 73, 138
Tromboză, 63-64 Ventolin. Vezi Albuterol
Tromboză coronariană, 64 Verapamil, 138-139
Tromboză pulmonară, 63-64
Tub eso-traheal, 148, 149f w
Tub laringian, 148, 149f Wheezing, 90
Tulburări de reg·tare a respiraţiei,
101-102 X
Xilocaină. Vezi Lidocaină
u
Unda P, 3, 4t-5t z
Unda Q, 3 Zgomote pulmonare, 89-90
Unda S, 3
Unda T, 3, 4t
· -Unda U, 3, 4t

S-ar putea să vă placă și