BUGETUL UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeana are un buget pentru finanţarea politicilor desfaşurate la nivel

european. Bugetul Uniunii Europene este întâi buget de investiţii. Înfăţişând
aproximativ 2% din totalul cheltuielilor publice ale Uniunii Europene, aceştia au ca
scop sa completeze bugetele naţionale.Ţelul său este de a pune in aplicare
prioritaţile pe care toţi membrii Uniunii Europene le-au convenit.

Prin intermediul bugetului Uniunii Europene, se gestionează anual activităţile care

se derulează între statele membre, orientările politicii comunitare şi priorităţile
acestora. Bugetele anuale sunt părţi ale ciclului bugetar de şapte ani, denumite şi
„perspective financiare”. Principiile fundamentale care guvernează bugetul Uniunii
Europene sunt: principiul unităţii, principiul universalităţii, principiul anualităţii,
principiul echilibrului, specificarea cheltuielilor şi finanţarea prin resurse proprii.

Principiul Unităţii presupune ca veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu într-un

singur document, pentru a fii siguri de utilizarea eficientă și monitorizarea
fondurilor publice locale şi totodată se interzic reținerea și folosirea de venituri în
regim extrabugetar, precum și constituirea de fonduri publice locale în afara
bugetelor locale, dacă legea nu prevede altfel.

Principiul Universalităţii constă în veniturile și cheltuielile care se includ în buget

în totalitate, în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei
cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au
stabilite destinaţii distincte.

Principiul anualităţii constată că veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate, în

condiţiile legii, pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar şi
toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul
unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.

Principiul echilibrului bugetar se referă la faptul că bugetul public e nevoit să fie

echilibrat (balansat), adică veniturile să acopere integral cheltuielile. În teoria clasică
a finanţelor, echilibrul anual al bugetului era considerat drept „principiul de aur al
gestiunii bugetare". Cerinţa de bază a echilibrului bugetar o constituia acoperirea
integrală a cheltuielilor din veniturile ordinare ale fiecărui an bugetar şi se referea nu
numai la realizarea unor bugete care să nu se abata de la această cerinţă, ci şi la
păstrarea echilibrului în perioada de execuţie bugetară. În prezent, multe state au
renunţat la aplicarea acestui principiu, elaborând şi prezentând Parlamentului spre
aprobare bugete deficitare, adică bugete ale căror cheltuieli sunt mai mari decât
veniturile.