Test la alimenția persoanelor de diferită categorie de vîrstă

Volcov Raisa ,1TAP-21

1. Particularitățile alimentaţiei copilului pînă la 1 an, importanța laptelui

matern, introducerea hranei diverse.

Laptele matern ca hrana exclusiva creste IQ-ul copilului. Sase luni de alaptare duc la o
crestere de 6-8 puncte a coeficientului de inteligenta, conform unui studiu UNICEF. Aceasta
nu inseamna ca hrana este singurul factor determinant. Mostenirea genetica, precum si
mediul, sunt raspunzatoare de inteligenta copilului, insa atunci cand acestea sunt precare,
alaptatul poate creste potentialul celui mic.

Amelioreaza anemia. Statisticile din Romania arata ca circa 60% dintre copiii de scoala sunt
anemici si ca unul din trei are deficit de fier, fapt ce duce la scaderea efortului intelectual.
Fierul din laptele matern, chiar daca nu e in cantitati mari, este mai bine absorbit.

Scade deficienta de iod. Studiile arata ca 47% dintre copiii de 6-7 ani au deficienta de iod, al
carei efect major este retardul mental. Un alt studiu realizat de UNICEF care urmareste
realizarile copiilor in domeniul educatiei in regiunea Europei Centrale si de Est si a fostelor
state URSS arata un declin in performanta copiilor romani si rezultate sub media regionala in
domenii precum matematica, stiintele sau citirea.

Formarea anticorpilor, acestia jucand rol de paznic si putand incetini aparitia diverselor
afectiuni legate de infectiile de urechi, diaree, infectii respiratorii, meningita etc.

Intarirea sistemului imunitar prin bariere care pot bloca diferite bacterii si virusuri.

Este indicat in cazul bebelusilor nascuti prematur si poate proteja copiii de: alergii, astm,
diabet, obezitate (unele studii arata ca acesta poate avea rol in prevenirea obezitatii),
sindromul mortii subite etc.

Laptele matern (sau hrana perfecta) este usor digerabil, mai ales ca sistemul digestiv al unui
nou-nascut este inca nedezvoltat. Daca mamica este sanatoasa, laptele contine toate
componentele necesare: lactoza, proteine, grasimi, vitamine (mai putin vitamina D),
minerale etc.

Aspect foarte important pentru dezvoltarea ulterioara a copilului, alaptarea are un rol major
in crearea legaturii afective dintre mama si cel mic.

2. Organizarea alimentaţiei şcolare, necesarul de nutrienți esențiali.

Alimentaţia şcolară trebuie să fie organizată fără următoarele greşeli: excesul de aport
energetic, în special excesul de lipide şi produse zaharate. Este incorect a le cere copiilor să
termine tot ce li s-a pus în farfurie, atunci cînd ei nu servesc totul. Regula morală trebuie să fie
”nu mînca mai mult decît ai pofta de mîncare”. Copilul trebuie să poată bea atunci cînd simte
nevoia. Băutura normală este apa. Nu este bine să se dea copiilor să bea băuturi colorate sau
îndulcite. Este necesar să se ţină cont de faptul, că alimentaţia este susceptibilă - să joace un rol
important în apariţia bolilor de supragreutate la adulţi: obezitatea, ateroscleroza,
hipertensiunea arterială.

3. Particularitățile alimentaţiei adolescenţilor.

Adolescenţa reprezintă o perioadă de „risc nutriţional sporit”. Pe de o parte necesităţile sunt
importante, legate de accelerarea creşterii pubertare, cu ceea ce ea implică, dezvoltarea
scheletului şi a musculaturii, iar pe de alta conduita alimentară este perturbată de unele
caracteristici proprii temperamentului adolescentului, prin punerea la dispoziţia tinerilor în
alimentaţia publică rapidă (fast-food) a unei alimentaţii economice, dar hipercalorice,
hiperglucidice sau hiperlipidice, prin schimbarea gusturilor, prin frica sau dorinţa de a se
îngrăşa; în sfârşit unii adolescenţi prezintă o vulnerabilitate nutriţională specială;
adolescentele însărcinate sau care provin din mediu social foarte defavorizat. Necesităţile
alimentare ale adolescenţilor sunt ridicate în comparaţie cu toate perioadele de viaţă.
Variabilitatea individuală mare a procesului de dezvoltare pubertară face ca variabilitatea
necesităţilor să fie foarte mare. Unele alimente consumate voluntar de tineri constituie un
aport energetic foarte înalt, la care aceştea nici nu gândesc, dar care contribuie foarte mult la
echilibrul nutriţional al raţiei. Fetele cred că sunt foarte grase – incorect sau just – şi se
antrenează în restricţii alimentare, frecvent ineficiente şi deseori dăunătoare sănătăţii lor.
Unii dintre adolescenţi, de ambele sexe, urmează din motive ideologice diete vegetariene,
care comportă anumite riscuri pentru această vârstă. În aşa mod, la adolescenţi,
comportamentul alimentar este un răspuns la probleme mult mai largi. Alimentaţia
defectuoasă în adolescenţă poate avea efecte imediate şi efecte pe termen lung. Printre
efectele imediate sunt subponderalitatea moderată, subponderalitatea severă, denutriţia
veritabilă la anorexici sau contrariu, supragreutatea, moderată sau severă. Regimurile
extravagante şi comportamentele alimentare anarhice, toate ca regimuri alimentare
restrictive, duc foarte des la deficienţe în aportul de minerale (fier, zinc etc.) şi mai multe
vitamine. În majoritatea cazurilor aceste deficienţe rămân moderate, fără semne clinice
evidente, dar se reflectă asupra capacităţii fizice de efort, asupra atenţiei şi psihismului,
asupra protecţiei imunitare. Ele pot atinge etape de carenţe confirmate. Efectele pe termen
lung pot să se manifeste prin achiziţionarea unor obiceiuri alimentare defavorabile cu riscul
unor patologii la vârsta de 30- 40 de ani sau mai târziu. Deseori este dificil a le vorbi
adolescenţilor despre urmările pe termen lung a comportamentului lor alimentar asupra
sănătăţii. Ei nu vor să gândească asupra problemelor de sănătate care vor surveni peste 30-40
de ani. Se recomandă şi este „economic rentabil” ca problemele de sănătate şi de nutriţie ale
adolescenţilor să fie considerate prioritare.

4. Particularităţile alimentaţiei femeilor însărcinate.

Numeroase tradiţii alimentare referitor la mamă şi copil însoţesc perioade importante ale vieţii şi
în special cele ale reproducerii şi ale primilor ani de viaţă. Aceste obiceiuri pot să restrângă
consumul unor alimente, să crească consumul altora, să satisfacă nevoile femeii gravide.
Conceptul alimentaţiei femeii gravide a evoluat de-a lungul anilor: cândva se spunea că femeia
gravidă trebuie să mănânce cât doi, actualmente ea este sfătuită să nu se prea îngraşe şi să
cunoască mai bine necesităţile nutriţionale. Alimentaţia femeii gravide este influenţată de
obiceiurile grupului căreia ea aparţine şi de cunoştinţele ei referitor la fiziologia sarcinii.
Cercetările din ultimii ani privind alimentaţia femeilor gravide şi a celor care alăptează au
demonstrat rolul primordial pe care îl are alimentaţia mamei în dezvoltarea fătului şi apoi a
copilului. Este cert că alimentaţia maternă în perioada de gestaţie joacă un rol important asupra
creşterii fetale: este dificil de precizat gradul de influenţă al factorului nutriţional; sunt implicate
numeroase elemente, precum nivelul de educaţie şi socio-economic al mediului de viaţă al
mamei, alimentaţia sa în copilărie, talia, vârsta, numărul de sarcini şi de naşteri etc. S-a constatat
că la naştere greutatea copiilor din mediul defavorizat este inferioară celei copiilor din familii
mai înstărite. S-a observat pe parcursul anilor o creştere a greutăţii medii la naştere a nou-
născuţilor în raport cu ameliorarea alimentaţiei şi a condiţiilor de viaţă ale femeilor. Retardului
ponderal poate să i se asocieze retardul statural (talia nounăscutului este inferioară celei
normale), dar, din fericire, el nu are repercursiuni mari asupra dezvoltării cerebrale. Creşterea
ponderabilităţii normale a mamei pe parcursul gravidităţii constituie în medie de la 9 la 12 kg.
Această creştere în greutate nu se face

5. Particularităţile alimentaţiei persoanelor de vîrstă înaintată.

Persoanele cu vârsta înaintată trebuie să:
a) mărească consumul de cereale integrale, legume de culoare verde închisă și portocalii,
leguminoase și lapte;
b) reducă aportul de grăsimi solide, saturate, sodiu și fără zahăr adăugat;
c) aleagă alimente cu conținut sporit de fibre, calciu, magneziu, zinc, cupru, folat și vitamine
B12, C, E și D. Indiferent de activitățile și stilul de viață, persoanele de vârsta a treia trebuie să
servească trei mese pe zi și să adauge o gustare pentru a distribui aportul de substanţe nutritive
pe parcursul zilei și a regla glicemia.
Acest lucru este important, deoarece, odată cu înaintarea în vârstă, digestia este mai lungă și mai
dificilă. Pentru a facilita digestia, intervalul dintre mese trebuie să fie de cel puțin trei ore.
Micul dejun – este o masă care nu trebuie neglijată: permite organismului să se reîncarce cu
energie după noapte. Pentru a preveni hipoglicemia dimineața, persoanele de vârsta a treia
trebuie să ia micul dejun la mai puțin de 12 ore după cină. Sunt preferabile: o băutură (un pahar
de lapte, ceai sau suc natural) şi un produs din cereale (pâine, biscuit ...), un produs lactat (lapte,
iaurt, brânză ...) și un fruct sau un suc de fructe.
Masa de prânz – adesea este masa principală a zilei, ar trebui să fie luată tradițional, aperitiv +
felul principal + preferabil brânză + desert. Această masă trebuie să conţină proteine (carne,
pește sau ouă).
Gustarea. Persoanele vârstnice necesită alimente bogate în glucide pentru o mai bună
reglementare a zahărului din sânge, care pot fi consumate la gustare. Se pot lua una sau două
alimente din următoarele grupuri: fructe, pâine sau biscuiți, produse lactate cu o băutură caldă
sau rece (un pahar de lapte, ceai, iaurt, chefir).
La cină este preferabilă o supa uşoară, brânză de vaci, miere de albine şi un pahar de ceai cald.
Dar asta nu este suficient pentru seară! Este important să fie incluse în meniu produse din cereale
(paste, orez, grâu ...), care vor reîncărca organismul cu glucidele complexe pentru noapte și
adesea vor permite un somn mai bun. Cina trebuie luată cu multe ore înainte de somn. Dar dacă
este așa, e bine să se mai ia o gustare înainte de a merge la culcare.