Psihodrama

Psihodrama se leaga de J Moreno roman de origine dar si vienez si american.

Moreno este unul dintre promotorii psihoterapiei de grup dar este cunoscut mai
ales drept creatorul psihodramei.
Psihodrama, ca metoda psihoterapeutica de grup, se realizeaza prin jocul
psihodramatic, bazandu-se pe performarea unor roluri si pe o serie de principii:
creativitate, spontaneitate, naturalete, prezentificare; de aceea psihodrama este numita un
teatru al spontaneitatii si al creativitatii.
Originile psihodramei sunt:
1. Personificarea dramatica antica
2. Teoria si principiile jocului (homo ludens)
3. Terapia de grup - Moreno a contribuit la dezvoltarea ei
4. Curente avangardiste (dadaismul, suprarealismul - mai ales din pictura)

Psihodrama a fost initiata la Viena in 1930, dar a luat ampoare in SUA, la New
York unde Moreno a infiintat societatea americana pentru psihoterapie de grup si
psihodrama. Odata creata s-a raspandit in intreaga lume ca tehnica de psihoterapie de
grup predilecta. Au avut loc multe congrese pe problematica psihodrama si treptat, dupa
ce a fost bine fundamentata teoretic a inceput sa se aplice in intreaga lume, initial la
bolnavii cu debilitate mintala si la cei infirm cerebral. Maii tarziu psihodrama s-a aplicat
si la omul normal pentru dezvoltare personala si pentru optimizarea adaptarii dar si la alte
categorii de bolnavi psihic.
Psihodrama asa cum a fost conceputa de moreno vizeaza 2 scopuri
fundamentale:
1. ,,Analiza totala a vietii pacientului sau a individului normal,,
2. ,,Producerea totala a vietii,, - prin psd participantii trebuie sa-si imbogateasca
realitatea traita si experienta de viata
Definitii:
- Etimologic: (drama=actiune) ,,Psihodrama este metoda care prin actiune
confera autenticitate sufletului, metoda care prin actiune si metodele dramatice
exploreaza adevarul.,,
- Mai elaborioasa Gorgos - ,,Psihodrama este o metoda de psihoterapie de grup
in care personalitatea, relatiile interpersonale, conflictele si emotiile sunt ivestigate in
principal prin metode speciale dramatice.,,

Particularitati:
1. In psihodrama viata reala este luata ca model terapeutic (jocul psihodramatic
include toate coordonatele vietii reale: spatiul, timpul, realitatea traita, detaliile vietii
personale etc.).
2. Principiul actiunii in sensul ca in psihodrama fiecare membru exteriorizeaza
prin jocul psihodramatic si prin toate modalitatile de comunicare propriile nelinisti,
conflicte, emotii, dar si propriile valori, propriile atitudini, propriile lui vise, care sunt
transpuse prin aceste modalitati psihodramatice.
 3. Principiul prezentificarii conform caruia indiferent cand s-au produs
evenimentele, cand s-au dezvoltat unele emotii, conflicte membrii grupului le
interpreteaza, mai corect, le joaca in prezent, hic et nunc.
4. In psihodrama sunt luate in consideratie in actiunea psihodramatica toate
dimensiunile universale ca elemente in care se desfasoara actiune psihodramatica
(dimensiunea spatiala, timpul, realitatea traita, dinamica prezentului, proiectarea
viitorului, viata in totalitate).

Roluri in psihodrama
Definitie: ,,rolul este forma actuala si tangibila pe care o ia sinele individual,
adica forma de fuctionare pe care si-o asuma o persoana intr-un moment specific, cand
reactioneaza la o situatie specifica in care sunt implicate alte persoane si obiecte,,
1. Protagonistul - actorul central, alege impreuna cu psihoterapeutul situatia care
va fi regizata si pusa in scena. El informeaza directorul despre emotiile, sentimentele,
simptomele personale si ale celorlalti membri din grup. De asemenea, impreuna cu
terapeutul repartizeaza membrilor grupului rolurile, dar el este personajul central,
jucandu-si propriul rol, folosindu-se de toti ceilalti membri ai grupului. El trebuie sa intre
in rol cat mai autentic, cat mai spontan, cat mai putin cenzurat, jucandu-si propria drama
si i n felul acesta descarcandu-se de tensiunea interna.
2. Egoul/ egourile auxiliare - sunt persoanele cu care a fost sau este in relatie.
Toti membrii grupului investiti cu acest rol se afla pe scena, participa la actiune si
performeaza unul sau mai multe roluri.
3. Dublura - este un ego auxiliar care mimeaza comportamentul protagonistului
(ce gandeste sau ce simte). Poate exista o dublura ,,multipla,, care interpreteaza diferite
laturi ale personalitatii protagonistului in diferite momente temporale. Dublura ajuta la
dezvaluirea unor situatii sau evenimente sau probleme psihologie ale protagonistului. Ea
joaca urmatoarele roluri:
a. amplifica (exprima cu intensitate maxima emotiile protagonistului),
b. verbalizare (transpune in cuvinte comportamentul non-verbal al
protagonistului),
c. suportiv (intareste sentimentele si trairile protagonistului),
d. de confruntare (de contrazicere),
e. defensiv (cand verbalizeaza mecanismele de aparare pe care le dezvolta
protagonistul),
f. interpretativ (scoate la suprafata constiintei unele evenimente, situatii, motive
stari pe care nu le constientizeaza protagonistul),
g. satiric (cand protagonistul se culpabilizeaza, victimizeaza prea mult).
4. Oglinda - un ego auxiliar care interpreteaza rolul protagonistului ca in oglinda
si intervine in momentele in care protagonistul est timid, inhibat, interiorizat sau cand
este nevoie sa fie moralizat sau mobilizat, mai poate si exagera in mod deliberat astfel
incat protagonistul sa-si corecteze anumite temperamente).
5. Auditoriul - toti membrii care nu au un alt rol. Ei toti participa la actiunea
psihodramatica la testarea realitatii avand rol de observatori care pot interveni spre a
releva adevarul.
Selectia pacientilor se face ca in psihoterapia de grup, in plus:
 - se selecteaza pacienti cu probleme afective, cu frustratii, comportamente
dezadaptative, cu dorinta de optimizare a performantei,
- persoane cu intuitie psihologica si disponilibitate spre comunicare si joc,
- persoane creative, expresive, autentice, spontane.

Tehnicile psihodramei
1. Jocul de rol - preluarea unui rol al propriei persoane sau al unor persoane cu
care a fost sau este in relatie.
2. Inversarea de rol - adoptarea unor modele de comporament opuse
comportamentului propriu.
3. Solilocviul terapeutic - monologul protagonistului in surdina, in masura in
care nu-si poate invinge cenzura spre a-si exprima verbal gandurile, emotiile,
sentimentele etc.
4. Interpretarea rolului - dramatizarea spontana a unei situatii de viata trecute,
prezente sau viitoare.
5. Improvizarea rolului - interpretarea unor roluri imaginare, improvizate.

Indicatii:
- infirmii motori cerebrali si la debilii mintali (lejer, usor, moderat),
- in invatamant sub forma psihodramei didactice sau a jocului didactic,
- copii si adolescentii cu tulburari comportamentale si de adaptare,
- structurile dizarmonice de personalitate,
- in nevroze,
- tehnica de resocializare pentru delicventii minori si infractori,
- oamenilor normali care vor sa relationeze mai bine, mai eficient, sa comunice
mai bine.
Contraindicatii:
- in bolile psihice grave decat dupa remisiune totala si dupa psihoterapie
individuala.

Seminar
Tema - fobie sociala
Auxiliar Ion, 15 ani, implicare intamplatoare
Irina, 13, colega de clasa timp comun
Bogdan, 13, coleg de clasa
Grigore, 30, ruda, timp si spatiu de comun
Viorica, profesoara, violenta fizica si verbala
Perioada - scoala generala