Architectura reţelelor de calculatoare

Architectura – concepţia reţelei informaţionale, care determină structura şi funcţiile

interacţiunii staţiior de lucru în reţea

1. Architectura terminal-calculator de bază

Architectura terminal-calculator de bază prezintă concepţia reţelei informaţionale,
în care prelucrarea datelor este efectuată prin unul sau cîteva calculatoare de bază.
Aceasta architectura presupune 2 tipuri de echipamente:
a) calculator de bază – realizează funcţia de conducerea reţelei, păstrarea şi
prelucrarea datelor
b) terminale - realizează funcţia de transmiterea la calculatoare de bază a ordinului
de organizarea a legăturii, îndeplinirea sarcinelor, introducerea datelor pentru
executarea sarcinelor şi obţinerea rezultatelor

2. Architectura client-server
Architectura client-server prezintă concepţia reţelei informaţionale, în care partea
de bază a resurselor este concentrată la servere, care deserveşte clientii. Aceasta
architectura determină 2 tipuri de elemente: servere şi clienti.
Server – obiect, care acordă servici pentru alte obiecte ale reţelei. Serviciu –
procesul deservirii al clienţilor.
Serverul funcţionează conform sarcinelor clienţilor şi conduce executarea lor.
După executarea oricărui sarcinii serverul transmite rezultatul obţinut la client, care
a transmis aceasta sarcină.
Client – proces, care cu ajutorul operaţiilor anumite provoacă funcţia de serviciu.
Client prezintă staţia de lucru, care utilizează resursele serverului şi acordă
interfaţa potrivită utilizatorului.
Interfaţa utilizatorului – procedura interacţiunii utiliyatorului cu sistemul sau
reţeaua.
Reţele pe baza architecturii client-server posedă caracteristicile mai înalte şi
fiabilitatea ridicată.
În architectura client-server contemporană se deosebeşte 4 grupuri de obiecte:
clienţi, servere, datele şi serviciile de reţea.
Avantaje architecturii client-server:
- permit organizarea reţelelor cu numărul de utilizatori mare
- asigură administrare centralizată şi securitatea mai înaltă
- asigură accesul efectiv la resursele reţelei
Dezavantaje:
- defectarea serverului întrerupe funcţionare reţelei
- necesită personal calificat pentru administrarea

3. Architectura de rangui întîi

Architectura de rangui întîi prezintă concepţia reţelei informaţionale, în care
resursele sunt amplasate la toate sistemele. Architectura dată se caracterizează prin
egalitatea sistemelor.
La reţele de rangul întîi se referă reţele mici, unde oricare staţia de lucru pot
executa funcţiile serverului şi staţiei de lucru. Reţele de rangul întîi sunt cele mai
ieftene şi simplu: calculatorul necesită numai sistemul operaţional şi placă de reţea.
Avantaje:
- uşurinţa instalării şi deservirii
- calculatoare nu depinde de serverul
- preţ redus
- utilizatorul au posibilitatea de a controla resursele
Dezavantajul acestei architecturii prezintă situaţia, cînd calculatorul se
deconectează de la reţea: în acest caz în reţea se pierde serviciile, care ar fi fost
acordate de calculatorul deconectat.

Alegerea architecturii depinde de destinaţia reţelei, numărul staţiilor de lucru.

Trebuie de alesă architectura de rangul 1 dacă:
1. numărul utilizatorilor nu este mai mare de 10
2. Toate calculatoarele sunt apropiate unul de altul
3. nu este necesitate în administrare centralizată
4. nu este necesitate în serverul specializat (print-server, server de date....)
5. Capacitatea financiară este redusă
Trebuie de alesă architectura client-server dacă:

1. numărul utilizatorilor este mai mare de 10

2. este necesitate în administrare centralizată
3. este necesitate în serverul specializat
4. este necesitete de a accesa la reţea globală
5. resursele trebuie fi divizate la nivelul utilizatorului.

Topologia reţelei de calcul şi metode de acces.

1. Topologia reţelei de calcul
Topologia – descrierea conexiunelor fizice ţn reţea. Tipul topologiei
determină costul, securitatea, productivitatea şi fiabilitatea expuatării
staţii de lucru, pentru care are importanţa timpul adresării la serverul.
Una din metode clasificării topologiei este alocarea 2 tipuri de bază: de
bandă largă şi serie.
În topologie bandă largă PC se tansmit semnalele, care pot fi înţelese de
alte PC. Aceste topologii sunt: magistrală comună, stea.
În topologia serie informaţia se transmite numai la un PC. Aceste
topologii sunt: inel, conexiunea liberă.
Alegera topologiei optimale urmăreşte 3 scopuri principale:
- asigurarea marşrutizării alternative şi fiabilitatea maximă.
- Alegerea parcursurilor optimale al transmiterii blocurilor de date
- Acordarea timpului de răspuns accetabil şi nivelului de transfer
determinat.
Majoritatea reţelelor contemporane sunt mixte.

Topologie magistrala comună prezintă tipul topologiei, unde staţii de

lucru sunt situate de-a lungul unor sectoare ale cablului, denumite
segment.
 Fig.1
Această topologie presupune utilizarea unui cablu, la care sunt conectate
toate calculatoarele reţelei. În această topologie cablu este utilizat de
toate staţiile de lucru pe rînd. Toate mesajele transmise şi analizează de
toate calculatoarele, conectate la reţea. Staţia de lucru alege mesajele
adresate de la ea, utilizînd informaţia de adresare.
Fiabilitatea acestei topologiei este mai mare pentru că defectarea
calculatorelor nu întrerupe funcţionarea reţelelor. Depistarea defectării
este dificilă.
Cel mai mare dezavantaj este întreruperea funcţionării reţelei în cazul
defectarii cablului.
Acest tip de topologie este cel mai răspîndit.

Topologia inel prezintă structura în care fiecare staţie de lucru este

conectată cu două staţii vecine.

Fig.2
Datele sunt transmise de la una staţia de lucru la cealaltă într-o singură
direcţie. Dacă calculatorul primeşte datele, destinate pentru alt
calculator, el transmite aceste datele mai departe spre inel. În caz contrar
datele nu se transmit.
Cel mai mare dezavantaj acestei reţele este că fiecare staţia de lucru
trebuie să facă parte din transmiterea datelor şi în cazul defectării unei
staţii reţeaua devine paralizată. Timpul răspunsului depindă de numărul
staţiilor de lucru.

Topologie stea prezintă topologie în care toate staţiile de lucru sunt

conectate la nodul central, care stabileşte, susţine şi întrerupe legătura
dintre staţii de lucru.
Avantajul acestei topologiei este posibilitatea deconectării nodului cu
defect. Defectarea nodului centrale întrerupe funcţionarea reţelei.
 Fig.3
Drept exeplu al topologiei stea o prezintă topologia ETHERNET.
Această topologie asigură protecţia de la întrerupere în funcţionarea
cablului. Dacă cablul staţiei de lucru este defectat, funcţionarea reţelei
nu va fi întreruptă.
Dezavantaje:
1. necesită mult cablu.
2. preţul concentratoarelor este major
3. dificultatea deservirii concentratoarelor.
În majoritatea cazurilor în această topologie este utilizat cablul cu preţ
scăzut.