Sunteți pe pagina 1din 1

𝐑𝐞𝐜𝐮𝐫𝐬𝐮𝐥 î𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐧𝐜𝐢𝐨𝐬 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯: 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐚𝐭𝐚𝐜𝐚𝐭𝐞 𝐡𝐨𝐭ă𝐫â𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐚𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐢ț𝐢𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧ț𝐞

Persoanele care au atacat un act administrativ în instanță și sunt nemulțumite de soluția instanței de fond
mai au câteva opțiuni limitate de a obține ceea ce au cerut. Mai exact, una din ele se referă la atacarea
soluției instanței de fond cu recurs, însă există niște condiții pentru a se putea declara recurs. Oricum,
astfel cum se va vedea, recursul este, în principiu, limitat la atacarea hotărârii pentru motive procedurale.
Recursul este principala cale de atac în contencios administrativ (instanța competentă să soluționeze
cererile îndreptate împotriva administrației publice). El este prevăzut în cadrul Legii nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, însă elementele complete ale acestuia sunt date și de Codul de procedură
civilă (care completează Legea contenciosului administrativ).
Practic, o soluție a unei instanțe de fond, în contencios administrativ , poate fi atacată cu recurs, în termen
de 15 zile de la comunicare.
Spre deosebire de apel (care ar fi determinat o rejudecare completă a cauzei, inclusiv din punct de vedere
al stării de fapt), recursul - astfel cum este prevăzut în Codul de procedură civilă - poate fi declarat
exclusiv în următoarele cazuri:
când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;
dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a
procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a
cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în
condițiile legii;
când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage
sancțiunea nulității;
când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori
numai motive străine de natura cauzei;
când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Se poate vedea, astfel, că motivele de recurs sunt strict determinate, majoritatea având o natură
procedurală.
Recursul, odată declarat, suspendă executarea hotărârii instanței de fond și se judecă de urgență.
Odată competentă să judece cererea de recurs, instanța poate pronunța două soluții: pe de o parte, poate
respinge cererea și să mențină soluția atacată cu recurs.
Pe de altă parte, poate să admită cererea de recurs și să rejudece cauza, pe fond. În cazul în care admite
cererea de recurs, dar hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul ori dacă judecata
s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea
fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță.