Teorie literară

Genuri literare.

Specii literare.

Tema – elementul principal/ aspectul general/ ideea centrală care stă la baza unei
opere şi în jurul căreia se dezvoltă o întreagă lume imaginară.

Motivul– unitate care contribuie la relizarea temei.

Ex. Teme şi motive: copilăria

dragostea: iubita, florile, inima, muzica, culoarea roşie, îmbrăţişarea, sărutul,

iertarea

războiul, natura, călătoria, timpul, familia, viaţa de zi cu zi

Recunoaşteţi teme şi motive:

„Amintiri din copilărie” – copilăria (părinţii, jocul, casa, vecinii, fraţii,

pupăza, apa)
„Titanic” : dragostea (vaporul, iubitul- iubita, rivalul), călătoria (catastrofa,
icebergul, apa), timpul (amintirea, memoria, epava, colierul)

Instanţele comunicării narative: autor, narator, eul liric, personaj, cititor

Autor- persoana reală care imaginează şi scrie un text literar

Personaj- construcţie imaginară ce există doar în lumea ficţiunii

Cititorul- persoana reală căreia îi este adresat textul literar

Naratorul– o „voce” care prezintă, relatează operele epice.

– perspectiva narativă: uniperspectivism (punct de vedere al unui singur narator)

pluriperspectivism (punctul de vedere al mai multor naratori)

– tipuri:

Narator omniscient
– naraţiunea la persoana a III-a

– naratorul ştie tot, personajele n-au nici un secret faţă de el ( el este

Creatorul lumii lui)

– viziune totală, viziune „dindărăt”

– focalizare zero (focalizare= unghiul, poziţia din care sunt percepute

evenimentele)

– naratorul este detaşat, impersonal

– narator extradiegetic (se află în afara acţiunii relatate)

– povestirea se numeşte heterodiegeză

Naratorul personaj
– naraţiunea la persoana I

– naratorul cunoaşte doar cât personajul

– viziunea este „împreună cu”

– focalizarea internă

– naratorul este intradiegetic (se află în interiorul acţiunii relatate)

– povestirea se numeşte homodiegeză (povestire homodiegetică)

Naratorul martor
– cunoaşte puţin, doar ce aude sau vede

– viziunea „din afară”

– focalizarea externă

Eul liric – „vocea” autorului în operele lirice

– tipuri – subiectiv (la persoana I şi a II-a)

– obiectiv (la persoana a III-a)

Discursul narativ/ liric (incipit, secvenţe narative, final)

incipit- secvenţă iniţială simbolică

final – secvenţă de sfârşit simbolică
secvenţe narative/ lirice- unităţi elementare a discursului narativ/ liric
– sunt dispuse prin înlănţuire (cronologic)- timpul diegezei, sau alternanţă (fără
o ordine cronologică)- timpul discursului

Subiectul narativ (epic)

momentele subiectului: expoziţiune (loc, timp, personaje), intriga (momentul care

declanşează acţiunea), desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământ
conflicte: – interior (înăuntrul personajului, la nivelul sentimentelor, stărilor,
gândurilor)
– exterior (între două sau mai multe personaje)
Personaj – caracterizare

Paşi

Identificare – nume (poreclă) + semnificaţie (în sugerarea unor trăsături de

caracter)
– prezentare (poziţie socială, vârstă, profesie)

– locul şi rolul în operă (pers. principal/ secundar, episodic, martor, prezent sau
absent în acţiune etc.)

Ex. D-l Goe, Iona

2. Portret fizic – figura, mimica, talia, gestica, îmbrăcămintea

Ex. D-l Goe – costum de marinar (nepotrivit vârstei, copil îmbătrânit)

3. Portret moral – fapte, fel de vorbire, comportament, mediul (locuinţă)

şi influenţa lui, conflicte interioare

4. Portret psihic: idei, gânduri, frământări interioare

Concluzii/ semnificaţii – pozitiv/ negativ, complex/ banal, static/ dinamic,

evoluează/ involuează

Tipuri de caracterizare – directă (care apare în text) – făcută de

narator

– autocaracterizare

– făcută de alte personaje

– indirectă -care reiese din fapte, comportament, imagine, mediu,

Tipuri de personaje – după locul ocupat: principale, secundare, episodice

– după semnificaţia etică: pozitive, negative

– după raportarea la realitate: fantastice, legendare, alegorice, istorice,

autobiografice

– după curentul literar: caractere în Clasicism (construite pe o trăsătură

dominantă), excepţionale în Romantism, tipice în Realism (tipice pentru o categorie
socială), patologice în Naturalism

Versificaţie (prozodie)

rimă: încrucişată (abab), îmbrăţişată (abba), împerecheată (aabb), vers alb (abc),
vers liber (vers alb cu măsură variabilă), monorimă (aaa)
măsură – numărul de silabe dintr-un vers

Expresivitatea (frumuseţea artistică a textelor)

– se realizează prin: – figuri de stil

– imagini artistice (vizuale, auditive, tactile, olfactive)

-unele părți de vorbire: substantive în V., verbe la imperativ, interjecții etc.

-unele semne de ortografie și punctuație: semnul exclamării, puncte de suspensie

etc.

Stilul: modul, caracterul general în care este scris textul

– caracteristici ale stilului: claritatea, proprietatea, concizia, precizia,

puritatea, simplitatea, sobrietatea, naturaleţea, oralitatea, armonia, etc.