Sunteți pe pagina 1din 7

SEMINAR 14

PEDEPSELE ÎN LEGEA PENALĂ - 2

Detenţiunea pe viaţă

A fost introdusă în legislaţia românească prin Decretul-lege nr. 6/1990. Prin acelaşi decret
a fost abolită pedeapsa cu moartea.
Prin Legea nr. 30/1994, Parlamentul RO a ratificat Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale (1950) – detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă
principală ce se aplică pentru săvârşirea unor infracţiuni grave.
Infracţiuni pentru care se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă (alternativ cu pedeapsa
închisorii):
 Infracţiuni contra umanităţii (art. 439 C.pen) – alternativ cu închisoarea 15-25 de ani
 Infracţiunile de război (art. 440)
 Trădarea prin ajutarea inamicului (art. 396)
 Înaltă trădare (art. 398)
 Omorul calificat (art. 189)
 Genocidul (art. 438 alin 2)

Detenţiunea pe viaţă constă în lipsirea de libertate pe durată nedeterminată a


condamnatului şi se execută potrivit legii privind executarea pedepselor (art. 56 C.pen).

Regimul de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă

Persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, celor care prezintă
risc pentru siguranţa penitenciarului sau celor condamnate la detenţiune pe viaţă li se plică
iniţial, la începutul executării pedepsei, regimul de maximă siguranţă.

Acest regim se stabileşte de către o comisie şi presupune: măsuri stricte de pază,


escortă, supraveghere. Condamnatul este cazat individual, prestează muncă, desfăşoară
activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică, asistenţă socială,
instruire şcolară, profesională.

Excepţii de la regimul de maximă siguranţă:

 Condamnaţii peste 65 de ani


 Femeile însărcinate care au în îngrijire un copil în vârstă de până la 1 an
 Persoanele încadrate în gradul 1 de invaliditate, precum şi persoanele cu afecţiuni
locomotorii grave

Funcţie de comportamentul condamnatului, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, se


poate permite includerea acestuia în regimul de executare imediat inferior: regimul
închis.

În fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru stabilirea, individualizarea şi


schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate (directorul
penitenciarului – preşedintele comisiei, şeful serviciului/biroului pentru aplicarea

1
regimurilor, şeful serviciului/biroului educaţie sau şeful serviciului/biroului de asistenţă
psihosocială şi şeful serviciului/biroului de evidenţă).

Activitatea comisiei se desfăşoară sub îndrumarea judecătorului de supraveghere a


privării de libertate (ce funcţionează în penitenciar, desemnat anual dintre judecătorii
curţii de apel pe raza căreia se află penitenciarul).

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate supraveghează şi controlează


asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate,
conferite prin legea privind executarea pedepselor. Judecătorul exercită atribuţii
administrative şi administrativ-jurisdicţionale. Deciziile sale se numesc încheieri şi sunt
obligatorii.

Neaplicarea detenţiunii pe viaţă

Art. 57 C.pen – neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă are loc în cazul în care, la data
hotărârii de condamnare, inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani.

Pedeapsa înlocuitoare este pedeapsa închisorii de 30 de ani şi pedeapsa interzicerii


exercitării unor drepturi (pe durată maximă).

Înlocuirea detenţiunii pe viaţă

Art. 58 C.pen – în situaţia în care cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a împlinit
vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei, pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi
înlocuită cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani şi pedeapsa interzicerii exercitării
unor drepturi pe durata ei maximă, dacă a avut o bună conduită pe toată durata executării
pedepsei, a îndeplinit integral obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară
de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, şi a făcut
progrese constante şi evidente în vederea reintegrării sociale.

De reţinut că această posibilitate de înlocuire este facultativă.

Măsura înlocuirii pedepse detenţiunii pe viaţă este un mijloc de individualizare judiciară


a pedepsei.

Prin înlocuirea pedepsei, condamnatul trece şi într-un alt regim de executare, respectiv
regimul de drept comun obişnuit.

Înlocuirea pedepsei principale nu înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor


drepturi pe durata ei maximă.

Calculul pedepsei în cazul comutării sau înlocuirii

Art. 59 C.pen – în cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa
închisorii, perioada de detenţie executată se consideră ca parte executată din pedeapsa
închisorii.

Comutarea pedepsei poate interveni prin graţiere.

2
Pedeapsa închisorii

Este reglementată prin dispoziţiile art. 60 C.pen. – închisoarea constă în privarea de


libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile şi 30 de ani.
„Închisoare”, „penitenciar”, „aşezământ de deţinere” semnifică acelaşi lucru.
Persoanele care execută pedepse privative de libertate într-un penitenciar se numesc
„deţinuţi”.
Regimul de executare a pedepsei închisorii este reglementat prin legea executării
pedepselor şi este de tip progresiv şi regresiv (deţinuţii pot trece de la unul la altul în
anumite condiţii).
Regimurile de detenţie:
 regimul de maximă siguranţă (analizat)
 regimul închis
Se aplică în cazul celor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar
care nu depăşeşte 13 ani.
Deţinuţii sunt cazaţi în comun, prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative,
culturale, terapeutice, de consiliere psihologică, de asistenţă socială, moral-religioase,
instruire şcolară, formare profesională etc., în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub
pază şi supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a legii privind
executarea pedepselor.
Cu aprobarea directorului penitenciarului, anumite persoane pot desfăşura anumite
activităţi în afara penitenciarului, însă sub pază.
Măsurile regimului închis se aplică şi deţinuţilor din spitalele-penitenciar sau aflaţi în
infirmeria penitenciarului.
 regimul semideschis
Se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an,
dar până la 3 ani.
Deţinuţii sunt cazaţi în comun, se pot deplasa neînsoţiţi în zonele prestabilite din interiorul
penitenciarului. Prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative, culturale, terapeutice,
de consiliere psihologică, de asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară, formare
profesională etc. în spaţii din interiorul penitenciarului, care rămân deschise în timpul zilei.
Deţinuţii pot presta muncă ori desfăşura activităţi în afara penitenciarului, sub
supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulament.
 regimul deschis
Se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de până la un an.
Deţinuţii sunt cazaţi în comun, se pot deplasa neînsoţiţi în zonele prestabilite din interiorul
penitenciarului, pot presta munci şi desfăşura activităţi în afara penitenciarului, fără
supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulament.

Împotriva modului de stabilire a regimului de detenţie, deţinutul poate formula plângere la


judecătorul de supraveghere a privării de libertate în termen de 3 zile de la data la care i s-
a comunicat decizia de stabilire a regimului.

Individualizarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate pentru fiecare


condamnat se face de către comisie, în funcţie de durata pedepsei, conduita,

3
personalitatea, gradul de risc, vârsta, starea de sănătate, nevoile identificate, posibilităţile
de reintegrare socială etc.
Pentru fiecare deţinut, specialiştii serviciului/biroului de educaţie şi asistenţă psihosocială
întocmesc un Plan individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică,
în care se consemnează activităţile şi programele recomandate, în funcţie de riscurile şi
nevoile identificate.
În cazul tinerilor, individualizarea regimului de executare a pedepsei se face în funcţie de
nevoile educative ale acestora.

Amenda penală
Este o pedeapsă principală prevăzută de lege în baza căreia condamnatului i se
diminuează patrimoniul.
Art. 61 alin (1) C.pen – amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este
obligat să o plătească statului.
Ca mijloc de constrângere juridică, amenda poate fi penală, civilă, administrativă,
disciplinară, fiscală sau procedurală.
Amenda penală este diferită de toate celelalte amenzi prin faptul că este consecinţa
răspunderii penale a condamnatului.
Caracterul amenzii penale
AP este o pedeapsă pecuniară. Are caracter represiv fiindcă patrimoniul condamnatului
se diminuează în mod silit prin obligarea la plata unei sume de bani hotărâte de instanţă.
Finalitatea AP este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
AP este o pedeapsă de sine stătătoare, sancţiune unică sau alternativă la pedeapsa
închisorii.
Specificul amenzii penale
a) AP este uşor adaptabilă, putând fi uşor individualizată în zile-amendă şi gradată în
raport cu necesităţile represiunii penale
b) În caz de eroare judiciară, AP este uşor reparabilă
c) Faţă de pedeapsa închisorii, AP mai uşor suportată, deoarece executarea ei se face în
condiţii normale de viaţă şi de muncă.
d) Ca orice pedeapsă penală, AP se înscrie în cazierul judiciar al condamnatului

Trăsăturile negative ale amenzii penale


AP nu realizează pe deplin caracterul personal pe care trebuie să îl aibă orice pedeapsă.
AP nu poate fi o pedeapsă egală pentru toţi decât relativ, deoarece, pentru unii
condamnaţi, amenda maximă reprezintă prea puţin, în timp ce pentru alţii, minimul amenzii
înseamnă prea mult.
Reglementarea amenzii în Codul Penal
Stabilirea amenzii – art. 61 alin (2), teza I C.pen – cuantumul amenzii se stabileşte
prin sistemul zilelor-amendă.
Potrivit art. 61 alin (2), teza II-a, amenda este prevăzută de lege nu sub forma unei sume
de bani, ci sub forma unui număr de zile-amendă, iar suma corespunzătoare unei zile-
amendă urmează să fie stabilită de instanţă între anumite limite prevăzute de lege.
Cuantumul amenzii se stabileşte prin înmulţirea sumei corespunzătoare unei zile-amendă
cu numărul zilelor-amendă stabilite de către instanţă pentru fiecare inculpat.
4
Sistemul zilelor-amendă
Potrivit art. 61 alin (2), suma corespunzătoare unei zile amendă este cuprinsă între 10
lei şi 500 lei.
Limitele generale ale zilelor-amendă ce pot fi stabilite de către instanţă sunt 30 de
zile (limita minimă) şi 400 de zile (limita maximă).
Rezultă că limitele generale ale amenzii penale sunt: 300 lei şi 200.000 lei.
Criterii de individualizare a zilelor-amendă
La stabilirea numărului concret de zile-amendă, instanţa este obligată să ţină seama de
dispoziţiile art. 74 C.pen – criteriile generale de individualizare a pedepselor (gravitatea
infracţiunii, periculozitatea infractorului, vârsta etc.).
Pe lângă acestea, instanţa trebuie să aibă în vedere şi situaţia materială şi obligaţiile
legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.
În situaţiile în care instanţa are la dispoziţie, ca pedeapsă, închisoarea sau amenda, va
trebui să ţină cont şi de posibilităţile de garantare, de către cel condamnat, a posibilităţii de
achitare a amenzii (ex. existenţa unui loc de muncă, a unui venit din profesii sau meserii
autorizate etc.).
Limitele speciale ale zilelor-amendă
Art. 61 alin (4) şi (5) conţine prevederile referitoare la limitele speciale ale zilelor-amendă,
care se diferenţiază după cum pedeapsa cu amenda este unică sau alternativă la
pedeapsa închisorii.
Astfel, limitele speciale ale amenzii sunt:
 60 – 180 zile amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai
pedeapsa amenzii
 120 – 240 zile amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa
amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani
 180 – 300 zile amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa
amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de doi ani
Majorarea limitelor speciale ale amenzii
Art. 61 alin (5) C.pen – dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos
patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanţa optează
pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o
treime.
Prin majorare, numărul maxim al zilelor-amendă poate ajunge la 400, dar nu poate
depăşi acest prag.
Calculul zilelor-amendă în ipoteza reţinerii circumstanţelor atenuante sau agravante
Art. 61 alin (6) – fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau de agravare a
pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin (4) şi alin (5).
Circumstanţele atenuante: art. 76 alin (1) C.pen – în cazul în care există circumstanţe
atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită se reduc
cu o treime.
Circumstanţele agravante: art. 78 alin (1) C.pen – în cazul în care există circumstanţe
agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special…. Dacă maximul special
este neîndestulător….în cazul amenzii se poate aplica un spor de o treime din maximul
special.
Amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii
Art. 62 alin (1) C.pen. – dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos
patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii se poate aplica şi pedeapsa amenzii…
5
Aceste dispoziţii ar trebui să fie aplicabile doar în situaţiile în care, în textul legal al
infracţiunii săvârşite legiuitorul nu a prevăzut în mod expres „obţinerea unui folos
patrimonial”.
În cazul în care instanţa apreciază ca necesară şi o pedeapsă cu amenda, stabilirea
zilelor-amendă ce urmează să însoţească pedeapsa închisorii se face de către instanţă în
conformitate cu art. 62 alin (2) C.pen. – limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute la
art. 61 alin (4) lit. b) şi c) se determină în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de
instanţă şi nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare sau de
agravare a pedepsei.
Potrivit art. 62 alin (3), la stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă
instanţa va trebui să ţină seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit de
către inculpat. Suma corespunzătoare unei zile-amendă va fi cuprinsă între 10 lei şi 500
lei.
Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii
Art. 63 C.pen (alin 1) – dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa
amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un
număr corespunzător de zile de închisoare.
Această dispoziţie este aplicabilă numai în situaţia în care inculpatul a fost condamnat
doar la pedeapsa amenzii, ca pedeapsă unică.
Prin rea-credinţă se înţelege faptul că, deşi condamnatul a avut posibilitatea financiară să
plătească amenda, nu a vrut să o plătească, în dispreţul legii (a hotărârii de condamnare).
Pentru conversie, se apreciază că unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.
Art. 63 alin (2) reglementează înlocuirea amenzii pronunţate de către instanţă care
însoţeşte pedeapsa închisorii – dacă amenda neexecutată a însoţit pedeapsa închisorii,
numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile de
închisoare, care se adaugă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind
considerată o singură pedeapsă.
Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul
comunităţii
Se referă la situaţia în care o persoană condamnată la pedeapsa amenzii, din motive
neimputabile acesteia, nu poate să o execute şi a fost creată noua instituţie a „muncii
neremunerate în folosul comunităţii”.
Unei zile-amendă îi va corespunde o zi de muncă în folosul comunităţii.
Condiţiile înlocuirii:
 Pedeapsa amenzii să nu fi fost executată, în tot sau în parte, din motive neimputabile
persoanei condamnate
 Persoana condamnată la pedeapsa amenzii să îşi dea consimţământul ca, în schimbul
amenzii neplătite, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii
 Condamnatul pentru care se va dispune înlocuirea pedepsei amenzii să fie apt de
muncă (se stabileşte în concret prin analiza unei documentaţii medicale)
Înlocuirea amenzii care a însoţit pedeapsa închisorii cu munca în folosul comunităţii
Amenda care a însoţit pedeapsa închisorii poate fi convertită în muncă în folosul
comunităţii, iar această activitate, neremunerată, poate fi desfăşurată numai după
executarea pedepsei închisorii. (art. 64 alin 2).
Înlocuirea cu zile de închisoare a zilelor-amendă neexecutate prin muncă în folosul
comunităţii

6
În situaţia în care cel condamnat, deşi a consimţit la efectuarea zilelor de muncă în folosul
comunităţii, se sustrage de la executarea acesteia, legea prevede posibilitatea înlocuirii
acestora cu zile de închisoare.
Art. 64 alin (5) C.pen , înlocuirea poate avea loc în două situaţii, şi anume:
a) Persoana condamnată nu execută obligaţia de muncă în folosul comunităţii în
condiţiile stabilite de instanţă
b) Persoana condamnată săvârşeşte o nouă infracţiune descoperită înainte de
executarea integrală a obligaţiei de muncă în folosul comunităţii
În aceste situaţii, zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunităţii la data
hotărârii definitive de condamnare pentru noua infracţiune se înlocuiesc cu zile de
închisoare care se adaugă la pedeapsa pentru noua infracţiune.
Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în ipoteza în care condamnatul nu
consimte la executarea amenzii prin prestarea unei munci în folosul comunităţii
Art. 64 alin (6) – dacă persoana condamnată, aflată în situaţia de la alin (1), nu îşi dă
consimţământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, amenda
neexecutată se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii, conform art. 63.
Încetarea executării muncii prestate în folosul comunităţii
Munca prestată în folosul comunităţii poate înceta în momentul în care condamnatul
dispune de toată suma necesară achitării amenzii corespunzătoare numărului de zile-
amendă dispuse de instanţă.