Sunteți pe pagina 1din 153

J1

ľR ‘Q
ANA ANDREESCU

ARTA (ĂRTII
CÄRTE ROMÂNEAS(Ă VECH
E 1 508- 70O

v
Copyright @ Editura Capitel ANA ANDREESCU
Redactor: Ecaterina lonescu
Corectu ra: Ecaterina lonescu
Coperta: Paul Popescu
Prelucrare foto: Paul Popescu
Pre-press & printing: lnQuarto Design

Acest volum a fost editat cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiiţifică.

ARTA (ARTII
CARTEA ROMÂNEASCĂVECHE 1508 1700
-

Descrierea clP a Bibliotecii Naţionale a României


ANDREESCU,ANA
Arta cării :cartea româneascăveche: 1508-1700/
Ana Andreescu ; pref. la ed. l de acad.Virgil Cândea, pref. la ed.
a 2-a de acad. Răzvan Theodorescu. Ed. a 3:a, rev. Bucureşti
- -

Capitel, 2006
Bibliogr.
lndex
ISBN (10) 973-87524-7-7 ;ISBN (13) 978-973-87524-7-4

l. Cândea,Virgil (pref.)
ll.Theodorescu, Răzvan (pref.)
„s. ‘flfl0

75.056(498):09 l (498)" l 508/ l 700"


002(498)" l 508/1 700" Facultateade EconOIllie SÎ Aminisarea Afaceriior
655(498)1508/ l700,,

Editura Capitel
Splaiul Unirii nr. 4, bl. B3, tr. 3, et. 2, birouri 2.2
sector 4, Bucureşti
tel./fax:0040(21)318 61 74 caP ——
EFAĂ LA EDA

AąIA ADEESCU lntroducerea tiparului în cultura românească este o temă intens fratată în sinteze i lucrări
de specialitafe care au pus în Iumină irnportanţa acestui act pe pian naţional i regional.
S-a născut în data de 1 mai 1950, la Olăneii, judeţul Vâicea. Românii au fost mult timp singurul popor din Europa de sud-est i din zona Mediteranei
Este absolventă a Foculăţii de Filologie a Universităţii Craiova în 1973. Orientaie care au avuf acest nepreţuit mefeug.
A lucrat în învăţământ de la absolvirea ĺacultăţîi până în 1976. Statutul lor de aufonomie politică i opera lor de soiidaritafe cu popoareie înrobite din
Între 1976 i 1997 lucrează Ia Oficiui pentru Patrimoniul Cultural National Turcocraţie ie-a îngăduif să-i asocieze ia beneficiiie fiparuiui pe slavii de sud i de est,
Bucureti. În perioada 1993-1997 este efa Oficiului pentru Patrimoniu pe greci, pe arabi i pe georgieni.
Cultural Naţional Bucureti. Aceste împrejurări conferă românilor un ioc aparte în istoria mondiaiă a fenomenului care
Din 1997 până în prezent lucrează în Ministerul Culturii i Cultelor. Între a schimbat cursul modern al răspândirii ideiior creaţiilor tiinţifice i iiterare — revoluţia
anii 1997 si 2000 este Directoarea Direcţiei Cultură Scrisă, Biblioteci imprimeriei.
din cadrul Ministerului Culturii i Cultelor din România. Este adevărat că o vreme autorii străini n-au evaiuat cum se cuvenea roiul românilor în
În tot ocest timp a depus o intensă activitate de cercetore în domeniul cărţii acesf domeniu, iar speciaiitii de ia noi s-au muiţumit să-l trateze în cadrui sfrâmt ai istoriei
vechi i a bibliofiliei i devine expert otestat în domeniu în anul 2002. cu)turii naţionale.
Tot în anul 2002 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Romania-secţia
De câfeva decenii aceste perspective au fosf modiFicafe i, în bibliografia istoriei
Traduceri (17 cărţi traduse i publicate).
mondiaie a imprimeriei, opera meterilor i mecenaţiior de Ia noi figurează acum
în capitoiele ce se referă la introducerea nobilei arte în câfeva culturi din Balcani i
Orienful Apropiat.
Vom aminti aici doar lucrările scrise de Ana Andreescu legate de carteo
Rămân totuşi rare lucrările despre diversele aspecte care permit înţeiegerea deplină a
veche, de patrimoniu.
creaţiei spirituaie românefi prin tipar.
ARTA CĂRŢII (1508 — 1652), ed. Du Style, 1997
Ne gândim la anaiizele, firete dificile, dar cât de necesare, referitoare la cartea ca
CARTEA DE COLECŢIE, ed. Meridiane, 2000
operă de artă i produs tehnologic, evoluţia sfiiistică a fipărifurilor româneti i încadrarea
ARTA CĂRŢII (1652 1700), ed. Univers Enciclopedic, 2001

ior între creaţiile europene, notele specifice aie acestui meteug la noi, evenfualele
CARTEA ROMÂNEASCĂ ÎN VEACUŁ al XVIII-lea, ed. Vremeo, 2004 confaminări sau infiuenţe din sau către alte arii aie universului cărţii. v
[ucrarea de fată îndeamnă ia abordarea cu îndrăzneală i cu promisiunea unor înalte
satisfacţii a acestor încă spinoase probleme.
Autoarea a parcurs literatura românească i străină de speciaiitate de ia geneza tiparului ?REFAT A EDITIA a IIa
cu caractere chirilice până la produsele iui din epoca introducerii limbii nationaie în
biserică i cultură i a ecourilor contra Reformei în Europa Orientală; a analizat compa-
rativ tăietura Iiferelor, iiustratia i ornamentele cărţilor imprimate de români în cele două
secole de început aie istoriei fiparuiui ia noi; a descris aceste eiemente care determină
împreună reuita cărţii ca operă arfisfică. Rezultatele acestei înfreprinderi vor interesa
pe muiti iubitori ai cuifurii noastre medievaie, vor sfimuia aife cercefări, vor incifa ia O carte despre arta cărţii scrisă de o speciaiistă în istoria cărţii nu poate fi decât un
formarea de opinii noi. Autoarea are dreptul la satisfacţia de a fi impulsionaf un domeniu câfig inteiectuai. Ana Andreescu s-a evidenfiat-de mult timp pe acest tărâm ai cercetării,
de seamă al invesfigaţiilor privind isforia spirifuaiă a românilor tocmai într-un momenf iar voiumui său dedicat vechii cărfi românefi devine o lectură extrem de profifabiiă,
în care pasiunea pentru cofidian nu pare a iăsa ioc contempiării trecutului. tocmai prin rigoarea informafiei despre un capitol esenţiai al culturii noastre.
Din perspectiva evoluţiei cuiturii românesti în secoiele xvl—xvii, un merif al cărţii doamniei Tiparul a fost, abia dacă este nevoie să o spun, un factor decisiv ai civilizaţiei europene,
Ana Andreescu mi se pare aceia de ci iumina mai bine unele fenomene penfru a căror chiar dacă tribufar Extremului Orient acest iucru i-am înţeles cei mai bine în muzeeie

cunoastere deplină orice informatie nouă esfe preţioasă. Părăsirea freptafă a fradifiei chineze —‚ arfa imprimeriei a marcaf o cotitură spirituaiă fără de care, probabii, nu
care, în alte domenii, este încă puternică, esfe mai vizibiiă în cele două veacuri în arta s-ar înţelege nici Renasterea, nici Reforma. Centre precum Mainz, Frankfurt sau Veneţia,
tiparului. cu tipografiile sau târguriie lor de carte din deceniiie incunabuieior si de mai fârziu, au
Cărţile de început, marcate de eleganţa inimitabiiă a manuscriseior româneti pe care fost nucieele care au dinamizat iectura europeană i au înrâurit esenţial spaţii precum
epigonii lui Gavril Uric fiau însă să le creeze pe fimpui lui Macarie, vor face reiafiv Sud-Estui confinentuiui, acoio unde, ia Cetinje sau la Dealu, arfa tiparului a declanat
repede ioc sfilului de influenţă renascentistă, apoi barocă. Lucrarea de faţă este în o nouă vârstă a culturii balcanice i românesti.
această privinţă concludentă. Carfea imprimafă se dovedefe un feren fertii ŕ totodată Rând pe rând, prefaţa macariană a momentuiui Coresi, epocile mateină, cantacuzină
un agenf deferminanf pentru fenomenele inovării în cuituri i ritmurile ior. i brâncovenească au coagulat un corpus de aur ai cuiturii româneti — implicând
[a pionieraful înfr-o lafură puţin cunoscută a cuiturii noastre din trecut, aufoarea adaugă, tradifie teologică i poiitică----, afirmând o reaiă sincronie cu Apusul Renaferii târzii i
astfel, meriful unor perspective asupra acestei culfuri, în ansambiui ei. ai Barocului de unde vin frontispicii, vignete, unduiri vegetaie, fabuioase zooIogii

—‚

dar i cu orizontul spiritual i de imagine al greco-slavului „Bizanţ după Bizanţ".


Acad. Virgil Cândea Salut o asemenea iucrare i îi atept urmarea.

Acad. Răzvan Theodorescu


ÎEiI

Cartea veche formează obiectul unui capitol special din istoria culturii româneti. Rolul ei pentru
păstrarea contiinţei de neam a fost adesea relevat. ĺntr-o epocă în care unitatea de credinţă repre-
zenta un factor de coeziune naţională, stăvilar în fata invaziilor armate străine sau a influenţelor
spirituale, cartea a fost reflexul material al contiinţei de Gpărare, manifestare culturolă cu mare putere
de penetraţie. Conţinutul religios al cărţii vechi româneti este firesc în contextul general al culturii
medievale, în care singura ideologie era cea religioasă. Dar cartea, prin excelenţă depozit de idei,
era, în acelasi timp, produs al mčiestriei mestesugarului-artist i mărturie a nivelului atins de artele adia-
cente tiparului gravura, în primul rând, arta legăturii, a impresiunilor în piele, in al doilea rând
— —‚

deci un obiect preţuit pentru toate componentełe lui: cuprins, tipar, hârtie, grafică, calitatea com-
pactčrii. Pentru cartea veche aceste aspecte sunt cu atât mai importante cu cât în veacurile XVI—XVII
tiparul era îndeosebi o artă, meteugarul fiind considerat cel puţin artizan, dacă nu artist. Pentru
ca tiparul să devină industrie au fost necesare încă două secole.
La 1508, când iesea de sub teascuri prima carte româneascč, în Occident invenţia lui Gutenberg
trecuse deja de perioada incunabulară, terminată după unii cercetători la 19 aprilie 1501. Ałdus
Manuřius si Nicołas Jenson, la Veneţia, ridicaseră arta tiparułui cu caractere anřiqua la nivel de
perfecţiune. Antoine Verard, Simon Vostre, José Bade, Thielman Kerver excelau, la Paris, în imprimarea
cčtilor cu gravuri. Schönsperger-tatčl va deveni în 1 508 tipografuł împčratului Maximilian l, începând
în acelai an capodopera de rafinament tipografic, care este Theuerdank, si pe care o va termina
în 1513.
Adoptarea tiparułui cu oarecare întârziere în cultura româneascč are ca principală cauză deosebirea
de limbă i scriere între Occidentul i Orientuł european. Literele româneti făceau parte în Evul Mediu
din contextul culturii słave, pentru cč, aa cum în secolełe XV—XVI latina era łimba oficiaiă a numeroase
ţări Vest-Europene, slavona era limba de cult, în administraţie i în cultură a popoarełor din Răsăritul
RÎA CÄR1 Europei i Balcani, inclusiv a românilor. Latina i germana erau iimbile folosite prin exceienţă pentru
caractere glagolitice, din care un singur exemplar, azi dispčrut, a fost menţionot la Biblioteca din NCEPUTUR1
Procto Pinting tipărituri, caractereie fiind cele gotice pentru cărţile teoiogice sau juridice i cele antiqua (rotonda) rVezi
ol Greek, citat în N ü re n be rg6.
pentru scrierile umaniste. Caracterele greceti cu care este imprimată Etymologicum magnum, 1499, P.P. Pariaitescu,
Leo S. Okchki, Le
iivre en /ŕa/ie â
În ceea ce privete materialul tipografic folosit de Macarie, este greu de presupus că tiparniţa de ia op. cit.
au fost tăiate după modele din manuscrise greceti si Proctor vorbete despre „munca de cinci ani
trovors !es siâcles, Cracovia a ajuns în Ţara Românească (ipoteză emisă de P.P. Panaitescu). În privinţa aducerii sale din r
Eiriile P!cot,
a lui Kaiiierges (Zacharia Kalliergus din Creta) ca să creeze o literă suficient de originală pentru
ltalia, Émile Picot se exprimă astfel: „Nu om îndrăznit să afirmăm cč acestea (materialul tipografic)
F!orence, 1914,
Coup d'oeiI sur
pp. 119-120. servi ca bază în vederea obţinerii privilegiului". Deci, pentru greci, invenţia lui Gutenberg începea
ar fi de origine veneţianč"7. În această perspectivă, cade i eventuala aducere a caracterelor de la
i'histoire de lo
„Ťhe Iong
să functioneze abia la 43 de ani după tipărirea Biblieicu 42 de rânduri. typogrophie en
Cetinje, unde veniseră din ltaliď. S. Zimmer pe linia altor cercetători care găsesc similitudini între aspectul
orelace..
Roumanie, Par!s,
describeş the Fk'e
Alfabetul chirilic din vechile cčrţi româneti a fost tăiat de gravorul de poansoane Rudolf Borsdorf la
yco(s obour of coracterelor folosite de Fiol si cele ale iui Macarie, afirmă: „Nu există îndoiaiă că unele, dacč nu toate i895,p. 14.
Cracovia, i prima carte tipăritč cu acest alfabet este Hymnologicum de loan Damaschian, publicat
tipărituriie lui Fiol, erau în posesia lui Macarie de lci Târgovite pe când el pregătea propriile sale tipărituri
Koilierges to
‘Vezi
produce a ype
de Schwejpoldt Fiol tot la Cracovia, în 1490 sau 1 491. După apariţio a cinci cărţi Iiturgice într-un singur
în jurul anului 1507". Concluzia arfi că primele caractere româneti s-au tăiatdupă modelul cracovian.
P.P. Pcrnoitesci;,
whch should be
o.cit.,p.3lS.
ssíPcienrly an, 1 491 ( Octoih, Ceaslov, Psaltire, Triod, Triod înflorit)2, tiparnita lui Fiol îsi încetează activitatea, fiind
orig!nai to serve Dar acelai cercetčtor nu respinge ideea lui Soboievski i P.P. Panaitescu că modelul lui Fiol ou fost
interzisă de autorităţile catolice. S. Zirnrner, The
as the basiş of an manuscrisele vechi moldoveneti. „Poate vom descoperi prototipul moidovenesc al Triodului înflorit beginnirrg oĺ
oplsiication lor Următoareo carte cu caractere slave va apărea la Veneţio, în tipografia lui Andrea Toressano, ginerele
privilege." ( Cracovia, 1491) sau, cel puţin, sursa elementelor decorative foiosite de Fiol. Se poate întâmpla foarte cyri//iC prínling,
lui Aldus Manutius (Ceasolv, 1493). NewYork,

bine ca informaţii adiţionale în legčturč cu începutul tiparului chirilic să fie descoperite în România. i983,p. 109.
Vezi Undc,!aki P.P, Panaitescu4 amintete alte două tipărituri veneţiene, din 1512 (Ceaslovcatolíci Rugăciunile Sfintei
V.IĂ., Xronologi- În timpul secolelor al XV-lea i al XVI-lea Moidova, cu puternica ei cultură, avea legăfuri strônse cu
ceskii' OCozoŕei Brigitta), realizate în atelierul iui Giorgio Rusconi de către tipograful Francesco Ratkovic din Ragusa, Polonia i Rutenia i multe contacte cu Ungaria i Buigaria."°
ibidem,
p. 122.
síoveno.ruskih scrise cu varianta bosniacă a alfabetului chirilic, în care o parte din litere N, H, l, A sunt latine.
— —
Chiar dacă n-ar fi avut la îndemână cărţile lui Fiol, Macarie a avut desigur lci dispoziţie manuScrise
írnigkíĂoscovo,
1871,pp. 1-2.
A treia ţară în care au fosttipărite cărţi cu caractere chirilice esfe Muntenegru. În 1494, Ia Cetinje, româneti, asemănarea tipăriturilor lui cu cele de ia Cracovio putându-se explica prin folosirea
Macarie tipograful a imprimat două Octoihuri si o Psaltire, iar în anui următor un Moliivenic. Acest acelorai modele pentru gravarea caracterelor: manuscriseie slove copiciten scriptoriile de io noi,
Vezi íbidero,
p Macarie învăţase, probabil, meteugui tiparului la Veneţia. Greutatea obţinerii privilegiuiui5 i strânseie celebre pentru arta remarcabiiă a caiigrafiei.
legături dintre Repubiica Veneţiană i Serbia (Gheorghe Cernoevici, domnul Zetei, era căsătoritcu Piecând de la realizčrile lui Macorie, care se înscriu în cea mai veche perioadă din istoria tiparului
Vezi RP. Panoi-
tescii, Irrcepuŕuriie o nobilă veneţiană, Eiisabeta Erizzo) i-au adus pe Macarie la Cetinje. P.R Panaitescu susţine că tiparniţa chirilic, lucrarea de faţă îi propune o prezentare a cčrţii vechi româneti sub raportul ornamenticii i
ŕřeo,rofiei in Ţnro
Româneoscă, îrs
de la Cetinje a foiosit caracterele glagoiitice ale iui Andrea Toressano, vândute de acesta lui Gheorghe ilustraţiei, de la începuturi până la sfâritul veocului al )(Vii-lea. Alături de caractere, elementele de grofică
Corr'cib'Ii iO Cernoevici. Macorie tipărete la Cetinje cărţiie menţionate mai sus, după care nu mai apare co tipogrof permit stabilirea filiatiei, a datării, a apartenenţei unei cčrţi la o tiparniţă sau alta. Dar, dincolo de interesul
isŕorio culturíi
ronrânesti,
în Serbia, unde nu se vor mai tipări cărti decât după 24 de ani, la Gorazde. Ocuparea Serbiei de tiinţific de istorie a cărţii, aceste pagini îsi propun să evoce un importont capitol din trecutul culturii
Buciiresti, 1971, către turci expiică dizolvarea tipografiei de la Cetinje, iar înfiorirea Ţării Româneti în vremea lui Radu româneti.
p.311.
cel Mare (1495-1508) este un argument suficient pentru ipotezo venirii lui Macarie ia curtea
j „GrcPka! domnitorului român.
krrigo", iv'oscova,
1972,p,92,
Ţara Românească devine deci o patra ţoră unde se imprimă cčrţi cu caroctere slave, după Polonia,
ltolia, Muntenegru. ltalia este anterioară Ţčrii Româneti numai prin Octoihul (1493) tipčrit cu
2
ARA CĂRTII

1NCUNABUE

Pentru cartec imprimată cu caractere chirilice cercetčtorii din domeniul istoriei cărţii i al tiparului
sunt de acord că perioada de început (a incunabulelor) se prelungete până în 1525, aa încât
produsele tiparniţei de la Târgovite, tipărite în 1508, lOnoiembrie Liturghierul, 1510 Octoihu,
— —

1512, 25iunie Evangheliarulaparţin acestei perioade. Contextul în care se înfăptuiete în Ţara


Românească actul cultural aL apariţiei incunabulelor româneti este caracterizat de grija domnilor
pentru organizarea vieţii spirituale a românilor. Radu cel Mare construiete între 1500- 1501 la
Târgovite, pe Dealul cu Viile, Biserica Sfântul Nicolae. Împreună cu mitropolitul său, Nifon, fostul
patriarh al Constantinopolului, izgonit de turci din scaunul patriarhal, întemeiază episcopia de Buzău.
Este posibil ca a Sinodul ţinut la Târgovite cu „domnul, preoţii si boierii tării" să se fi hotărâtînfiintcrea •

. Corojao,
lsŕorio ĺiţerOrUrji
tipografiei în Valahia, lucru realizat de urmaul lui Nifon, mitropolitul Maxim, sârb de origine i văr române,
cu Gh. Cernoevici2, iniţiatorul tipografiei de la Cetinje. Fjcurest,, l9BC,
Neagoe Bcsarab, patronul Evangheliaruluitipărit de Macarie (de alťfel, primul Evangheiiartipărit cu p. 1A2.

caractere chirilice din i5toria tiparului), construia între 1512 i 1517 biserica de la Curtea de Arge,
deschidea calea literaturii didactice originale prin cle sale Învčţčturii da prima scriere cu elemente
de istoriografie (ea fiind din specia literaturii hagiografice) prin Viaţa Síântului Niíon, scrisč de Gavriil
Protul de la Mănăstirea Dionisiat de la Muntele Athos.
Între aceste coordoncte, Macarie, venitîn ţară cel mai târziu în 1507, a tăiatîn Iemn literele viitoarelor r
Voz lbicdern,
scle cčrţi i matriţele pentru frontispiciile, vinieťele i letrinele cu care le-a înfrumuseţať filele. El esťe tipograful p. 84.

i poate grcvorul de la ccre ne-a rămas prima grcvură românească în lemn inserată între filele Octoihului
( 1510), din ccreîn ţară nu avem nici un exemplar. La Biblioteca Accdemiei Române există doarcopia
fotografică a exemplcrului aflat la Mănăstirec Hilandar de la Muntele Athos (dăruitč bibliotecii de prof.
Vasile Grecu, în 1940).
Gravura, în pleine-page, este structurată pe douč registre. În partec inferiocrč sunt reprezentaţi trei sfinţi
ezând, losif, Teofrast i loan. În registrul superior, o biserică, în realizarea căreia artistul ovčie parcč
ARA (R între prezentarea ei desfăsurată planic i prezentarea ei în adâncime. Văzută de pe o latură
— cea dreaptă Corbul mare, desenat pe fondul alb al cartuului de 32 x 31 mm, amplasatîn centruJ frontispiciului
biserica esfe reprezentată cu pridvorul, dar i cu ieirea dinspre altar. Per5pectiva este din Liturghier (1.508), stč pe un suport de ramuri, este încoronat, ţine capul spre dreapta, crucea în
realizată pe
—‚

jumčtate. În odâncime, turnul clopotnitei cu douč clopote minuscule se înatţă mai 5us decât cioc, aripile îi sunt desfăcute i este încadrat de soare (stânga) i lună (dreapta).
cupola bisericii.
Sub raportul ornamenticii, în tipăriturile lui Mocarie revin ase frontispicii, o vinietă i
diverse letrine. Corbul mare, negru, pe fond alb, capul spre dreapta, crucea în cioc, aripile desfăcute, corpul spre
Motivele ornamentale, exclusiv geometrice, nu trčdează nici o infJuentă apuseană, desi stânga, încadratde doi pomi, apareîn Evangheiiar(1512). Cartuul plasatîn centrul frontispiciului este
Macarie se
formase ca tipograf în talia. Frumusetea ornamentejor manuscriselor românesti J-au subjugat de 32 x 40 mm.
cu totul
pe meterul gravor. Stilistic, ornamentele incunobulelor românesti aparţin artei bizantine
propagate O singură vinietă revine în poginile Octoihului i Evangheliarulu construită pe motivul antrelacului.
în Tările Române prin intermediul sudului slov i sunt prelucrate în acord cu sensibilitatea
autohtonă. În schimb, filele sunt din plin presărote cu Ietrine roii i negre, în care imaginaţia creatorului este parcă
Figurile geometrice primare dreptunghiul, pătratul, cercul sunt elemente după care mai liberă i stimulată de chiar linia majusculelor chirilice. Pentru o Iiteră gravorul găsete soluţii diferite ĺva,o RuFfir1,


se compun Venezici e ĺa
frontispiciile care pot fi cu motive exclusiv geometrice sau cu stemă. Liniile se împletesc, de ornamentare. Este cazul literelor B (B chirilic) cu cinci moduri de prezentare, T (T chirilic) cu trei
creând antre- stan3pa ne!Ia
lacuri Ja punctele de intersectie o figurilor geometrice care ordonează suprofato frontispiciului, varicnte, (l chirilic) cu trei variante, TI (P chirilic) cu două varionte etc. Litera T este lctină, ca si uno Pernscăa
vinietei bcăcaf3iCai
sou Jetrinei. Uneori din ele se desprind discrete semipalmete izbucniri de tip vegetal pe

câmpul geo- din variantele literei l. Litera O în varianta latină apare cu o coroană ocupându-i câmpul interior. orino, ĺ961,
metric organizat al ornamentului. Legile simetriei sunt respectate cu stricteţe, motivele 6.
ornamentaJe Spectaculoase sunt majusculele J.I i b. În afara formei, letrinele diferč si ca dimensiuni. Alături de Jiterele p.
omplasate simetric fiind raportate Ja o linie medionă atât pe înălţimea, cât i pe Jăţimeo ornate propriu-zise, construite pe motivul antrelacului, în tipčriturile lui Mocarie apar iniţiale trasate linior,
frontispiciului.
În frontispiciul dreptunghiulor, din ţesătura de antrelacuri se desprind două cercuri mari,
dispuse centraJ, cu surprinzătoare elemente vegetale ţânind din unghiurile literelor dându-Je acestora, ca de altfel i
i două semicercuri deschise spre loturile frontispiciului. Aceasta este structura
ornamentului în Liturghier. întregii file, eleganţă, vioiciune. Existenţo câtorva litere din alfabetul latin este un semn al formčrii artistului
Ban,,
Jn Octoih i Evangheliar, numărul cercurilor în jurul cărora se grupează celelalte eJemente este de .

trei. Semi- la înalta şcoală a tiparului veneţian. .1. iodos,


cercurile de pe laturi se menţin. Diferenţa de dimensiune vine din curgerea repetată a motivelor ornomentale. Despre frumuseţea căriilor de la Târgovite s-au exprimatîn consens toţi cercetătorii culturii medievale Bibíiogra6a
rci,nâr,ciască
Frontispiciul cu forma ovalizată este organizot în jurul unui romb central continuat cu unghiuri românesti. Ţntre ei, Mario Ruffini, profesorul italian, spune, referindu-se la Evangheliar „Materialul folosit
deschise ec.'cho, Bucunccti
spre exterior, ior cercuri concentrice se intercaJează cu rombul. Lo punctele de intersecţie răsar 1898, vai. 1.
frunze pentru stampare pare egal cu cel folositîn Liturghieruldin 1.508, cu nici o modificare, ceea ce demon- p. 21.
timide, mai degrabă muguri iviţi din lăstari. În afora cadrului propriu-zis al frontispiciilor
geometrice din strează că Macarie se preocupă să fondeze pentru tipografia sa coracterele i să facă să fie gravate
Liturghier, organizate după aceleasi legi ale simetriei, se desfăsoarč lujeri ce se termină în
coroane figurile ornamentale ce înfloresc din plin operele sale; i dacă prin dispoziţia textului se resimte influenţo
princiare. În Octoih i Evangheliarlujerii exteriori realizeazč acelai nod de antrelacuri ca i în Liturghier,
vechilor manuscrise inluminate (din fr. inluminure, anluminurăîn DEX) ale mesterilor români, în alegerea
dar se sfâresc în elemente vegetale (semipalmetč stilizată).
caracterelor i a desenelor ilustrative este evident sensul măsurii i eleganţei maetrilor săi tipografi S. Z,mrner,
Frontispiciile cu stemă au aceeasi rezolvare a câmpului: antrelacuri cu izbucniri vegetale dispuse veneţieni"3. Voga pe care a făcut-o în epocă Evangheliarul, din 1512, este materiolizată prin foptul op. cit., p. l2.
simetric.
Figurile geometrice în care sunt circumscrise frontispiciile cu stemă sunt pătrotul cu latura de 95
mm în cč această carte a folositca model pentru ediţia din 1552, de la Belgrad. „Ornamentele de la începutul
Liturghier i dreptunghiul cu dimensiunile Joturilor foarte opropiate ( l 22 x 140 mm i 1 1 5 x 1
1 1 mm) în Evangheliilor sunt desemnate aproape întocmoi după ediţiunea românească. Până i stema Ţării
Evanghe/iar. Diferenţa micč a laturilor dă impresia generală de pčtrat i în cazul frontispiciilor din
Liturghier. Româneti cu vulturul cu capul întors, cu crucea în cioc i cu cei doi orbori în dreapta i stânga se văd
Stema Ţării Românesti corbul cu crucea în cioc are trei variante în tipčriturile lui Macarie:


reproduse la începutul Evanghelieilui Matei."4 S. Zimmer afirmă chiar că cele trei cărţi tipărite Ja Târgovite
Corbul mic, încoronat, cu capul spre dreapta, crucea în cioc, negru pe fundol alh. într-un cortus
pătrat de „au influenţat tiparul în tot teritoriul cunoscut astčzi ca România, din partea de răsărit a Balcanilor i
cca 10 x l0 mm, apare în centrul frontispiciului din Evangheliaruldatat 151
din Ucraina"5.
ARÁ CĂR

SECOW AL XYEA

TÂRGOVIŞTE Fereok ervoy,


L ‘urrprirnerie
cyr!Jque ‘Je
Tipcirniţa de Ia Tôrgovite îi reia activitateo în deceniui patru al secolului al XVI-Iea. Ea va produce Frarssyivorrie ou
un Moiiivenic siavon în 1545, un Aposto/cu tiraj speciai pentru Moldovo, în 1547, si un Triod-Penticostor XVJ-ôrne siôcie,
Eirdcesto,
în 1550. Tipograful este nepot al iui Bojidar Vucovici, care începând cu 1519 tipăreo cu caractere 965, p. 203.
chiriiice ia Veneţia. Numeie său, Dimitrie [iubavici, apore pe ceie trei cčrti menţionate. Călugčrui Moise,
Boorj.
„qui imprimoiten 1536 eten 1538 č Vénise", a „truditia aceostč scriere", de asemenea (Molii-venicul,
.

‚ Oohos, op.
1545). Elfoce menţiuneo expresč: „am lucrořcu matriceie iui Dimitrie Liubavici"2. Dimitrie Liubavici cik,vol, ‚p. 27.

încearcă reîmpământenirea meteugului, de vreme ce creeozč o echipč cu care iucreazč. Pentru ibjdern, p. 30.
tipărirea Apostolului „am muncit cu ucenicii mei Oprea si Petre"3. MoliIveniculi Apostoluliui Dimitrie
Vezi Sforríey
Liubovici sunt cu totui noi sub aspectui ornamenticii, în comparaţie cu tipăriturile lui Mocarie. Dacă IvĄorisorr The
odmitem deosebireo de semnificoţie între letrină, iiterč ornotă i maiuscuič (iniţiaič), atunci litereie typoprapisrc
book, Forsdro,
foiosite de Dimitrie Liubavici fac porte din categorio iiteră ornotč. Această denumire este valabilč :963
pentru cozui în care litera este trosată cior, ea trčieste independent de ornament care, ia rôndui sču,
Vrszi 0rsorr
se încoiăcete dupč fantezia grovoruIui în jurui iiterei, umpiând tot câmpui poonsonuiui. Literele ornate Mecjurcovič,
în acest fel se întâinesc frecvent pe tipčriturile din Apusui Europei, de la Paris, Lyon, Veneţia, în secoiui Graíiccr srpskih
sfarnoanrhkniqa,
al XVI-lea4. Acesttip de iiteră ornată prezentč în tipărituriie iui Dimitrie Liubavici de Ia Târgovite, core Beígrod. 1958,
se regčsete i în ediţiiie de ia Cetinje, včdesc sursa veneţionč a materiaiuiui tipografic5. Ţn paginile
ceior două tiraje din Aposto/întâinim doar două iitere ornote, L i I chiriiice. Lor ii se alčtură ceie
core opar i în paginiie Trioduluidin 1550: a, s, n, c, ‚ r, k (a, z, i, s, b, g, k chiriiice) si T iatin.
În plus, sunt numeroase iniţialeie cu elemente fitomorfe tipărite cu rou sau negru; mici escrescenţe
vegetole ca cei rozete core compieteaza desenui iiterei sunt regčsibiie n tipariturilelui Mocarie
dar si in ceie uiterioare anului 1550 —
ĂRTA (ĂRÎII În creaţiile lui Dimitrie Liubavici revin frontispiciile din cărţile lui Macarie. Noutatea o constituie cele două cele două grupuri de personaje din registrul inferior ou Feţele îndreptote spre cer urmărind evenimentul, SE(OWL Al. XVI-ŁEA
‚.
Oianu, frontispicii din Moliivenic i Apostol, tirajui pentru Moidova, ombele cu stemă. Corbul negru pe fundol micarea lorfiind de retrogere, picioarele le suntîndoite, iar mâinile ridicate apasă ochii orbiţi de lumină.
N. i0d03,
op. cit.,
alb, cu aripile desfăcute, cu crucea în cioc, cu capul spre dreapto, încadrot de lună (stânga) i soore Expresia de seninătate de pe figura Fecioarei este în contrast cu trăsăturile care compun figurile
op. 23, 29. (dreopta), este plasatîntr-o cunună de spice, în centrul unui frontispiciu apropiot ca formă de pătrot. Câmpul personajelor din stânga, exprimând uimireo. Durerea asistenţei este individualizată diferit la fiecare
frontispiciului este ordonatîn jurul a potru cercuri dispuse simetric. În Aposto/u/comandatde llies, domnul personaj în gravura „Punerea în mormânt": Maria-Magdalena are o mână ridicată spre cer cu un gest
Moldovei, apare bourul desenat cu negru, pe fond alb, într-un cortu plasatîn centrul frontispiciului pătrot de implorare, un alt personoj feminin şi-a prins în mâini acoperământul capului, un al treilea ţine capul
construit din antrelacuri. Ambele frontispicii au chenare cu text s1ovon6. Nou este, de asemeneo, frontispiciul înclinot, într-o profundă resemnarea în foţa evidenţei. În scena „Noli me tangere", întreruperea gestului
din Moliivenic, care este amplasat i ca vinietă în text, în Apostol este format din două benzi suprapuse: la jumătote este susţinută de expresia de supunere i nedumerire de pe foţa Mariei-Magdalena.
pe un suport de antrelacuri (banda inferioară) se desfăoară un frunzi bogat de semipolmete din care Concurând la realizarea dinamicii scenelor, vestimentaţia nu este o problemč grea pentru gravor. MuI-
se desprind două păsări afrontate lebede cu capul în jos (bonda superioară).
— — ţimea faldurilor, uurinţa cu care vemântul urmeazč micarea trupului, urmčrindu-i poziţia, dovedesc
Ceea ce foce farmecul Triodului-Penticostarsuntînsă xilogravurile. Triodul-Penticostarde a 1550 cuprinde atenţia specialč a gravorului pentru elementul vestimentar i o onumită tentoţie pentru amănunt, regčsibilč
o suită de douăsprezece xilogravuri, dintre care trei din perioada Triodului („lntrarea în lerusalim", i în redarea Figurilor. Mobilitatea acestoro i uurinţa cu care sunt individualizate expresiile conferă
Răstignirea" si „Plâ ngerea lui lisus") si nouă din perioada Penticostaru/ui („Învierea", Necredinţa Tomei",

calitčţi artistice remarcabile primei suite de gravuri din istorio gravurii româneti.
„lisus arătându-se Mariei-Magdalena", „Vindecarea slăbănogului", „lisus la 12 ani în templu", „lisus Elementele narative de surpriză introduse în compoziţia gravurii îi oferă acesteia o savoare deosebită,
si samariteanca", „Vindecarea orbului", „Înălţarea „Cincizecimea)". Tratareo subiectelor este unitară
“,
scenele câtigănd un plus de reolism; ţinuta hieratică specifică artei de sorginte bizantină, căreia i se
din punct de vedere al repartiţiei elementelor pe spaţiul xilogravurii. ĺn general scenele biblice se petrec circumscriu stilistic toate xilogravurile lui Dimitrie Liubovjci, pierde din austeritate, se umanizează. Nevă-
în primul plan, fundalul fiind ocupat fie de un peisaj arid stânci fără vegetaţie fie de o clădire sau
— —‚ zătorului din gravura „Vindecarea orbului" îi lipsesc, pur i simplu, ochii.
de un grup de clădiri, prefigurare a templului în gravura la „Duminica Tomii" i respectiv a orasului, în Uneori gravorul îi organizează compoziţia pe diagonală, ca în gravura reprezentând „Învierea"
gravura la „Duminica slăbănogului", „Duminica orbului" etc. Îmbinarea celor două tipuri de fundal în în variantă specific ortodoxă „Coborârea la Limbi". Spaţiul gravurii este străbătut de Fondul negru

gravurile reprezentând „Punereo în mormânt" i „lisus i samariteanca" orgonizează gravura în trei planuri: simbolizând Gheena, în care spre portea inferioară este figurat principiul răului. Această cale neagră
scena, relieful arid, orasul. împarte gravura în două părţi inegale, în care evolueazč personajele. În colţul din dreapta jos, Adam
Perspectiva liniară caracteristică gravurii în lemn a începuturilor este mânuitč la fel de bine ca i pers- odus de mână de către lisus; în spatele lui Eva i un întreg cortegiu de personaje; în partea de

pectiva în profunzime. În gravura „lisus în templu", cărturarii i fariseii, dispusi în semicerc, au aceleai deasupra benzii negre, aezaţi în fruntea unui grup, regii David i Solomon.
dimensiuni; personajele de prim-plan sunt mai mici decât cele din planul îndepărtat. Este o perspectivă Cu totul remarcabilă este gravura, mai rar întâlnită în iconografia secolului al XVI-lea românesc, „lisus
inversă ce subliniază importanţa personajului central, lisus, în jurul căruia se structurează restul gravurii. arătându-i-se Mariei-Magdolena" („Noli me tangere"). Compoziţional, gravura este organizată după
Darîn gravura „Vindecarea orbului", grupurile opostolilor i cel al osistenţei sunt oezate într-o perspectivč o diagonală care leagă colţul din stânga jos cu cel din dreapta sus. În spaţiul creatîn dreapta crete
firească, în adâncime. progresiv, într-o curgere firească, scena: Moria îngenuncheată, lisus pe o lespede în picioare, muntele.
Remarcabilč este pentru meterul grovor tiinţa miscării, care concură, alături de o aarecare mobilitate Un relief domol, vălurit, ocupă spaţiul din stânga diagonalei i echilibrează compoziţia. Amănuntul
a figuriloi, la sugerarea atitudinii personajelorfaţă de sceno la care asistă. În gravura înfăţiând „Duminica autohtonizant al unui gard de nuiele în perspectiva mai îndepărtată este un element surprizč, care nu
slčbănogului" grupul din dreapta se dă un pas înopoi i ridicč mâinile deasupra capului, exprimând deranjează însă ansamblul perfect armonizat al gravurii. Grovorul excelează în această compoziţie
consternarea în faţa minunii; în olta, reprezentând „Înălţarea" (realizatč din trei registre pe verticală), prin acuroteţeo tronsei, impresio generală fiind de calm i seninčtate.
Cu Dimifrie Liubavici, Moise, călugărul tipograf, Oprea i Petre ucenici, Târgovitea îi încheie activitafea SECOLUL AL XV-LEA
„Vindecarea orbului din natere" este consfruită pe o strucfură narafivă. Scena principaiă anfrenează

ARA CĂR1Í
tipografică pentru o lungă perioadă. Domnitorii în vremea cărora s-au tipărif acesfe cărţi sunt Radu
toate personajele: orbul, fămčduitorul i asistenţa; a doua este consecutivă primei şi-l reprezintă pe orbul
văzčtor spălându-i ochii la fântână. Paisie, Petru si Mircea Ciobanul. Dei zbuciumate, domniile lor au reuit sč evolueze sub semnul aufo-
De facturč deosebită în raporf cu foate celelalte gravuri din Triodu/-Penticostarsunt cele reprezentând nomieiîn condiţiileîn care,în 1541, Ungaria cu capifala Buda devenise paalâcturcesc, iarTransilvania
„Înăltarea" si „Cincizecimea". luresul liniilor frânte prin care se realizează cčderea în falduri a vesminteloi îi pierdea suveranitatea în acelai an la Dieta de la Debreţin, din octombrie.
neregularitătile reliefului, miscarea personajelordă scenei „Înălţčrii" un dinamism uorangoasant. Celor
frei registre pe care se desfăoară scena nu li s-au repartizaf spaţii egale, ceea ce creează impresia
unui dezechilibru al compoziţiei. Regisfrul inferior în care evoluează personajele din asistenţă, Maria,
MĂĂST1EA UMBUITA BUCUÍEŞTI)
Până la sFâriful secolului al XVI-lea sunt semnalafe ca provenind dintr-o tipografie din Ţara Românească
apostolii etc., ocupă aproape jumătate din înălţimea gravurii. Registrul din mijloc, reliet vegetaţie i îngeri,
două lucrări: un Liturghierslavon nedatat i un Tetraevanghelslavon datnt 1582, ambele aflate în copii
esfe cel mai îngust i pare strangulatîntre celelalfe două registre. În sfârsit, registrul superior, reprezentându-
fotografice la Biblioteca Academiei Române. Pe cele două File fotocopii din Liturghier apar două
l pe lisus în nimb de raze, este de o mărime intermediară. Neunitar este rezolvafă problema perspectivei
ornamente noi: frontispiciul dreptunghiular, construit din antrelacuri largi având aspectul unei frânghii
în gravura „Cincizecimea", în care personajele i edificiul care consfifuie fundalul sunt privite din perspecfive
împlefite în cinci cercuri si sase romburi, în care sunt circumscrise noduri din anfrelacuri i o vinietă drept-
diferite. Apostolii sunf reprezentaţi în racourci, Cosmos esfe surprins frontal, iar cei doi ediculi laterali
unghiularč cu desen de semipalmefe înfre care răsar patru capefe înaripate. Vinieta, construită pe motive
sunt priviţi de sus. Aceste două gravuri, diferite ca nivel de realizare fehnicč si arfistică de celelalte, permif
vegetale combinate cu mofive antropomorfe, este singulară i de mare noutate în contextul fiparului
ipofeza că tablele de lemn folosite pentru ilustrarea Triodu/ui-Penticostarsunf realizafe de gravori diferiţi,
valah al veacului al XVI-lea. Ea vădeste o tendinţă nouă, nematerializntč în alte tipărituri. Faptul că
unele datorându-se maestrului, altele ucenicilor săi. Prezentarea
Adré robar, frontispiciul din Liturghierva fi reluafînspre sfârsitul veacului în nlte douč Liturghiere de la Braov, din
Posibilitatea aducerii unei părţi a materialului fipografic si ilustrativîn ţară din lfalia, de către Dimitrie Liubavici, Sćornicc-!ui er,te
L'arscíutvloyen
1588, poafe conduce la presupunerea că matriţele pentru acesfe ornamente existau între acele mafriţe făcută la p. 19, în
Age en Europe nu trebuie exclusă. DarAndié Grabar afirmă: „imporfantă este manifestarea culfurală maferială i spirituală suhcap itolul co
Orientc/ Paris, ale lui Dimitrie Liubavici transportate de Oprea i Coresi la Braov. tratoozć despre
1968, 12. în sine, mai mult decât sursa ei"7, iar aceste cčrţi tipărite de Dimitrie Liubavici la Târgovite, cu ornamentele
p.
Tetraevanghe/u/identificatîn ultimii ani de dl Ludovic Demeny, ca fiind tipăritîn 1582, în Ţara Româ- tipanturile de a
i ilustraţiile lor tăiafe în lemn, dovedesc apartenenţa Valahiei la un climaf general european, efortul ei as-Sebes.
nească, la Mănăstirea Plumbuita, are ornamente pe mofive geometrice: viniefele preiau elementele
de asimilare a fenomenului cultural universal, ajustat la nevoia stringentă de păstrare a individualităţii.
întâlnite în fipčrifurile lui Macarie, dispuse în osa fel încât să creeze spatii cvadriforme însiruife, realizând
Singular, sub aspectul ornamenticii, este Mo/itvenicu/fipărifîn Ţara Româneascč la o dată posibil
o bandă decorafivă plasată în text. Frontispiciile, de asemenea de tip Macnrie, suntîmbogčţite cu scena
anferioarč activităţii lui Dimitrie Liubavici*.
„Răstignirii". Extremităţile crucii au oceleai medalioane rofunde cu însemnele evanghelitilor pe care
În paginile acestei cărti înfâlnim sase tipuri de viniete (unele asezate de câfeva ori i pe poziţia de Vezr
le folosea în 1580 diacul Coresi, în Sborniculde la SasSebe*.
*
Vezi Cataloau
lacov Ancr,tasov,
de carte vecfre frontispiciu) i un frontispiciu. Pentru prima datč elementele ornamentale sunt constituife prin combinaţia Kroíkov Ársiornik
rornćsroascć (rl În parfea inferioară a crucii există un medalion rofund8. Carfea cuprinde potru asemenea frontispicii —

elementelor geometrice cu elemenfe fitomorfe. Lujerii subţiri, uneori albi, alteori negri, evoluează graţios izdofei graŕic XVJ,
Bihkotocl Aca-
dersriei Borrrâsre
la începutul fiecărei din cele patru evanghelii. În două cazuri, în medalioanele din partea inferioară a Sofia, 1980, pp
pe un fond în confrasf, pornind de la un romb, un nod de anfrelacuri, o tulpină cenfrală. 59, 94, CrJ repro-
netipăritl, o ceta fronfispiciilor este gravattextul EDLMONA LAVRENTIE, acesfa fiind, desigui numele gravorului-tipograf duceri dupć po
4 A. Acest tip de vinietă nu revine în fipăriturile lui Dimitrie Liubavici. Acelai Iucru este valabil pentru
— Lavrentie ieromonah. gini din MineM,
fronfispiciul organizaf ca o piramidă în frei etaje, cu traseul marcaf de o transă neagră, fondul negru Venetio, 1538.
Rezolvarea asemănčtoare a structurii compoziţionale a unor frontispicii în două cărţi fipărite la interval
fiind sfrăbătut de o ţesătură de antrelacuri în care răsar primele două flori de acant din ornamentele
de doi ani Sbornic, 1580, Tetraevanghe/, 1582 poafe permite ipoteza că aceste frontispicii au acelai

cărţilor româneti.
ARĂ cĂn auťor. Admitând că tipčrirea Tetraevanghe/u/uis-c fčicutîn Ţara Româneascč, se poate presupune că
moment. „... El a dus cu sine la Braov partea cea mai utilizabilă din zestrea tipografiei sibiene: caracterele SECO131. AĹ XV-ĹEA
gravorui de la Sas-Sebes a trecut muntii, asezându-se la Plumbuita.
antiqua i fractura i ornamentele nou procurate... în schimb la 1584... a dus la Sibiu caracterele antiqua
i cursiva i o parte din ornamentele lui Honterus—Wagner"°.
fIARUI ÎN tRAI IvU IĺvI Clujul a tipăritîntre 1550- 1584 (până la 1574 sub comanda lui Gáspár Heltai) o carte latinč i maghiară.
lnteresul pentru acest meteug va continua să existe, însă cčrtiíe românilor vor iesi penfru aproape La Alba lulia s-a tipčrit în latină, tipograf fiind Rudolf Hoffhalter, între l 567— 1 568, si în slavonă, în 1 579, Jako Szgrnond.
tipograffiind Lörintz, care lucrase cu Coresi la Braov. La Oradea s-a tipăritîn 1570 o carte de cântece Phijohib!o,,
umătate de veac de sub teascurile transilvane. Cčrţile românesti ale începutului au fost
cunoscute fror,s,!vr,,,
tipografilor transilvani, multe elemente grafice dovedind acest Iucru. Reforma îi va pune pentru români cu caracfere antiqua i ortografie maghiară, tipograffiind deja menonatul Rudolf Hoffhalter. Bocu,osŕJ, 987,
însă amprenta
pe creatia de carte, în primul rând prin apariţia unor traduceri românesti scoase în La Sas-Sebe s-a tipăritîn 1582 în românč, tipografi fiind erban (fiul lui Coresi) i Marian. p 105.
tiparnita de la Bra-
şov. Spiritul calvin răzbate din paginile acestor cărti, motiv pentru care ele n-au fost Tipografiile din Transilvania erau întreprinderi particulare. Actul cultural al unor Honterus, Heitai, Lukas
prea bine primite
de românii din Ardecl. Rezistenţa Ía propaganda calvinč, la care se adaugă Hirscher, Hans Benknei Forro Miklós se împletea cu interesul financiar al tipografiloi care adesea erau
faptul că aceste cărti
nu aveau piaţă deschisč în Ţara Românească si Moldova, au determinat, desigur, de origine străină. „ldentitatea de nume cu dinastiile de tipografi cunoscute ne-ar putea face ca pe loan
pe finanţatorii tipo-
grafiiior să facă concesii vechii credinţe a românilor tipărind în continuare cărţi în Heusler să-l considerčm de origine nürenburgheză. Greus i poate Gübesch vor fi venit la Sibiu tot din
slavonă.
Cea mai veche tipografie transilvană a funcţionat la Sibiu. Ea a dat Gramatica ţări străine"".
latinč a lui Thomas
Gemmarius, în 1529, i Trafatuldespre ciumč al doctorului sibian Sebastian Panshner, în Tipografii i, uneori, materialul tipografic circulau de la un oras la altul, după cum indicau comenzile.
1530. Doar
mărturiile din epocă i.au convins pe cercetători de existenţa acestor cărţi, deoarece exemplarele Aceastč fluctuaţie a meterilor, dublată de faptul că în aceeai tiparniţă lucrau tipografi de diverse
menţionate ĺbic!ern, p. 103.
nu au supravieţuit. Primul tipograf de la Sibiu se presupune a fi fost Theobaldus naţionalităţi, care activaserč i în alte centre tipografice din afara ţării, a permis, în ceea ce privete
Gryphius, prieten al Íui
loan Honterus, cel care a înfiinţat tipografia de la Braov, în 1 53 8. Lucas Trapoldner cartea românească, pčtrunderea de elemente tehnico-grafice noi, de influenţă vest-europeană. Coresi,
este tipograful orasului
Sibiu, în 1530. ĺntre 1543 1546 Íucrează la Sibiu Filip Moldoveanul, iar între 1571 Mănăilă, erban au tipărit la Braov i în perioada în care eful tipografiei era Georg Greus, care în
- 1585 Sibiul va
tipări cu litere latine, prin persoana Íui Rudolf Hoffhalter, cel care va aduce cu sine
din lugoslavia, unde 1580 întreprinsese o călătorie în Germania si „e posibil ca o înnoire mai radicală a caractereior i
lucrase ca tipograf, ornamente i material tipografic. Fabricius va deveni proprietarul
tipografiei din Sibiu, ornamentelor tipografice să se fi produs mai ales în timpul activităţii lui Greus i poate a lui Crato, iar
în 1595.
călătoria în Germania a celui dintâi, în vara anului 1580, să se fi făcutîn legătură cu această înnoire."2
Sub conducerea lui loan Honterus, Braovul va da cčrţi în primul rând pentru sai:
Rudimenta Cosmo-
graphicae (1541, cu stema orasului Brasov si zece hărţi), a Íui Valentin Wagner
(mortîn 1557), a lui
Rčzvon
lbeodore>ce,
János Nyirö, care preia conducereatipografiei, în 1581. Cărtile pentru români aufosttipărite
prin strădania slIU lbide,n, p. 105.

lui Coresi (între 1557- 1588), a Iui Oprea, venit de Ia Târgovite, a Íui Tudor 1561), Cčrţile sibiene ale celei de-a doua perioade de activitate a tipografiei din acestoras, 1543-1546,
Arta ureor,şsa,uţui ( a lui Mănăilă ( 1579),
fransi!van din a lui Lörintz (1567), a lui Serban (1588). În 1557, an în care Coresi i Oprea perioadă în care nu avem dovezi cč s-ar fi tipčrit i cărţi latine, germane sau moghiare, prezintă ele-
SeCOĺU! a/XV!Jea
tipăreau la Braov Octoihul
mic, Valentin Wagner tipărea lmagines mortes, în care reia „într-o manieră foarte mente novatoare în ceea ce privete ornamentica, lucru datorat, desigui unui climat culturol în care
în No, cercotČri íi, personală câteva gravuri
c!ornenin/ Jsŕoriei după mult faimoasele «Bilder des Todes» ale reputatului pictor i gravor german al elemente autohfone se interferau cu tendinţe noi, venind din Renaterea fârzie germană.
arfei rornânest
Renasterii, Hans Holbein
cel Tânăr. .
. “>‘.

Tetraevanghelu/tipăritde Filip Moldoveanulîn 1546, păstrafîn copiefotograficč la Biblioteca Academiei


Bucurosŕí, 983,
ar 3Ł ĺntre 1582 i 1583 tipografiile din Sibiu i Braov vor avea un singur conducčtoi Române (după un exemplar aflat la Moscova; un al doilea exemplar existč azi la Unvar Ucraina),
pe Georg Greus, care —

a reorganizat maferialul tipografic, ducându-l dintr-un oras în altul, după cum


cereau necesităţile de dovedeste, sub raportul ornamenficii, pe de o parte, o strânsă legătură cu tradiţia sud-carpatină, i,
SECOĹJ AĹ XV-LEA
ARA(ÁR
‘ Ferenk Fłervoy
pe de altă parte, receptarea unor elemente noi vinieta finală utilizate frecvent în cčrţile veacului

aJ XVI-lea apusean. 1n paginile căijii se regăsesc frontispicii i letrine construite din antrelacuri, cu motive
BAŞOV
t ‘ímprimerie d5 Procesul de înnoire al ornamenticii continuč în cărţile tipărite de diaconul Coresi, al cărui nume este
rnaitre Philippe cle geometrice, cercuri, romburi identice cu cele din paginile Tetraevanghelu/uilui Macarie. „Philippe gravait
Nacyszeben et legat, în primul rând, de tiparniţa de la Braov. Corpurile de literă folosite de el sunt cele de la Târgovite,
ies premiors I;V,es lui môme ses types spécifiques; c'étaient Jes types du moine typographe Macarie, employés en Valachie
din 1545- 1546. „Lestypes bien connus de Târgovite ontété apportés ă Braov par le diocre Coresî
Qfl iQngoc dans les années 1.507- 1508, qui lui servaient de prototype, de môme qu-il suivait dans l'édition des
ľOJtflQiflC el il les y employait jusqu'ô 1581 .“
Sunt aduse i matriţe pentru letrinę i frontispicii de la Târgovite;
Buciaçses!o Evangiles, l'Evangeliaiëre de Macarie l .5 1 2 “

dar ele nu sunt cele ole lui Dimitrie Liubavici (literele ornate), ci cele mai vechi, ale 1ui Macarie, construite
ł965,. ]2] Două elemente sunt deosebit de importante în ceea ce privete intervenţia meterului tipograf i gravor
)exłras). pe motivul ontrelaculuí. ‘ Ih;d, p. ]22
în construcţia de tip Macarie. Cartuul central alb, în care Macarie a figurat corbul valah, poartă, în Te-
traevangheluldin 1546, o dată armele Sibiului (o coroană i două săbii încrucisate cu vârful în os) si, Frontispiciul cu cinci cercuri intersectate, desprinzându-se din hăţiuI ontrelacurilor, letrinele-antrelac,
altă dată, bourul moldav. Cele două elemente heraldice vorbesc despre locul tipăririi, în primul caz, i frontispiciul organizatîn jurul a trei romburi dispuse după o medianč longitudinală, chiar frontispiciile
despre ţinutul natal al tipografului, în al doilea caz. cu stema Ţării Româneti corbul în diverse ipostaze: încadrat de doi porumbei sau între soare i lună

Anunţčm drept o noutate pentru cartea româneascč apariţia primelor viniete cu/-de-lampe în paginile sou corbul mic cu crucea în cioc vinieta compusă din noduri de antrelacuri i figuri ovoidale concentrice
—‚

Tetraevanghelului. Acestea sunt primele gravuri din istoria cărţii româneti care îi reprezintă pe evanghelisti; revin în Octoihu/micdin 15.57, Evangheliaru/românesc din 1561, Evangheliarulslavon din 1562, Apos-
sunt mici medalioane rotunde, în care fiecare evanghelist (de fopt, sunt doar trei viniete) este figurat to/u/din 1563, Tâlculevanghe/iilordin 1564 (numai letrine), P5a/tirearomâneoscč din 1570, Psa/-
împreună cu simbolul sču (evanghelitii Marcu, Luca, loan, însotiti de leu, bou i, respectiv, corb). tireaslavonă din 1574 (două letrine), Octoihuldin 1575, Psaltireaslavonă din 1577 (letrine), Triodul
Cartea cuprinde două gravuri în plină pagină, în care este reprezentot „lisus Pantocrator". lmaginea din 1578, Octoihulmicdin 1570, Evangheliarulslovon (Coresi i Mănăilă) din 1579, Evanghelia învč-
este plasată pe pagină fčră nici măcar un cadru linear i la distonţă inegolă foţă de morginile foii. Desenul ţătoare românească din 1581, Liturghieru/slavon din 1588.
limpede, sigur îi conferă acesteia sobrietate, acurateţe, iar stângăcia omplasčrii gravurii în albul foii creează Dar cărţile tipărite lo Braov îmbogăţesc mult repertoriul ornomental al graficii cărţii românesti, în core
senzaţia de imponderobilitote. locul viziunii geometrizante este luat de viziunea vegetol-florolă. Lujeri subţiri purtând rozete, flori stilizate,
Cele două grovuri sunt însoţite de semnătura în monogramă a gravorului, F.M., element de asemenea cornuri ale abundenţei, elemente figurative, motive heraldice în tratare itolienizantă apar în paginile
nou în cartea românească, care mărturiseste despre conştiinţa de sine a artistului, care-i semnează opera. acestor cărţi cu aspect variind între modest— Tâ/cu/evangheliilor, 1564, Psa/tirea slavonă, 1574 —

Pe de altă parte, acest fapt este încč o dovadč o legčturii cu orta germană o cărtii, pentru care, de la impunător— Evanghelia, 1581, si Evanghe/iarulslavon, 1579. Acesteînnoitoare elemente ornomentale
Dürer Cranach, Holbein, Burhkmoir gravuro semnată conferă un plus de voloare cărţii co obiect. Se sunt organizate cu precădere în viniete plasate în text lo sfâritul acestuia. Uneori dintr-o coroonă princiorč
remarcă în filele Tetroevanghelului o letrinč în gustul baroc, un l latin, construit co un sfesnic cu douč amplasată central pornesc lujeri subţiri sfârind în flori de bujor. Din meandrele lujerilor răsar două
picioare, cu corpul învelit din abundenţă, cu frunze mici, lanceolate. Această letrină nu revine în alte păsări afrontote, încadrând o coroanč (viniete în text din Psaltirea slavonă, 1574). Alteori vinieta este
tipărituri românesti, deci fčcea porte în mod sigur din inventarul tiporniţei latine de lo Sibiu. construită pe motivul oriental al pomului vieţii, ajuns la noi pe filieră renascentistă apuseană. Dintr-un
trunchi central pornesc lujeri purtând rozete cu cinci petale (simbolul solarîn arta orientală). ĺn spaţiul
vinietei sunt figurate păsări albe afrontate cu aripile răsfirate, un iepure si un lup, primele elemente
zoomorfe din ornamentica destinată cărłii româneti (Triodul, 1578, corte tipărită cu caroctere mici,
cu aspect modern, sobru, spre deosebire de alte tipuri cu aspect arhaizant).
17
ARTACR1I Un frontispiciu, care este reluat si ca vinietă în text, are suprofaţa împărţită în dreptunghiuri de o bandă
T guvernatorului, Coresi tipărete un Sbornic slavon în 1580, care aduce elemente noi sub raportul SECOLUL AL XVLEA
erpuind după un traseu apropiat motivelor â Ia grecque. ĺn spaţiile create răsar elemente fitomorfe,
ornamenticii: mici scene religioase cu rol de ilustraţie o textului, încadrote de elemente ornamentale
graţioase łulpini, frunze, rozete ( Octoihul mic, 1 578) si corbul mic cu crucea n cioc, amplasat în mod

fitomorfe, originale sau reluate din tipăriturile braovene. Cartea debutează cu un frontispiciu drept-
ciudat într-un cadru occidentalizat, în mod vădit tratat ca simplu element ornamental, fără încărcătura
unghiular cu ornament fitomorf i geometric, în al cčrui câmp, depăind cadrul în partea superioară,

healdică pe care o are în cărţile de Jo Târgovite. Acest aspect îl determina poate pe Nicolae lorga
este amplosată scena „Răstignirii". La extremităţile crucii se oflă medalioane în care sunt figurate sim-
să-i aprecieze pe „mesterii saxoni" truditori asupra filelor cărţilor braovene ca fiind lipsiţi de contiinła
bolurile evanghelitilor. Sub frontispiciul ocesto, într-un cartu dreptunghiular este reprezentat Sfântul
actului lor.
Simion Stâlpnicul, cartuul fiind încadrat laterol de ramuri de viţă de vie cu flori de acant, aezate simetric.
Particular este frontispiciul amplasat i co vinietă în text tratare nouă a motivului antrelacului sfârit în

În această schemă compoziţională cartu încadrat de fleuroane revin în text mici gravuri reprezentând

exterior cu patru semipalmete care apare în Liturghierulslavon (Brasov, 1588, Serban), preluat din
„Natereo Sfintei Fecioare", „Sfânta Cruce", „Sfântul loon Blagoslovul", „Sânta Paraschivo", „Sfântul

Liturghieru/ considerat ca fiind tipărit în Ţora Românească în deceniul cinci al secolului al )(Vl-lea, din
Nicolae". Această din urmč grovură este încadratč de viniete cu motive avimorfe (păsări afrontate)
care două file în fotocopie există la Bibiioteca Academiei Române. Dar cel mai spectaculos frontispiciu
în cadru vegetal, viniete reluate din Psaltirea slavonă din 1574.
este cel din Evanghelia învčţčtoare (1581 ): dintr-un mănunchi vegetal central se desprind dezinvolt două
Foarte interesant este foptul că tipograful a lăsat spaţii libere în text pentru încč 5—6 gravuri, pe care
cornuri ale abundenţei, din care se revorsă semipalmetele i crengi înfrunzite în volute largi, umplând
conta, desigur, în momentul imprimării texłului. Acest Sbornic a avut co model un Sbornic imprimat de
generos spaţiul frontispiciului. Matriţa acestui frontispiciu trebuie să se fi aflatîntre cele noi, aduse în 1.580
Bojidar Vucovici la Veneţio. Faptul nu este singular. În Liturghierul slavon imprimat la Braov în 1588
de Georg Greus din Germania. Este un frontispiciu de factură renascentistč târzie, asa cum acest curent
apare un frontispiciu geometric construit din trei cercuri i două romburi intersectate, cu câmpul din
s-a dezvoltat în partea Nord-Centrală a Europei.
antrelacuri cu monograma B.O., surmontotč de o cruce, monogramă care apare în cărţile tipărite de
Vinieta finală apare în tratări noi: o cunună de spice în centrul căreia este amplasat, iarčsi pur decorativ,
Bojidar la Veneţia. La Sas-Sebe, Coresi a făcut matriţe i după ilustraţia Sbornicu/ui vene,tian. Lucrul
corbul (Psaltirea, 1570), coroana princiară care face corp comun cu un trunchi de copac având o ră-
încetatînsă la un anumit stadiu. Să fi dispărut modelul? Să fi dispărut gravorul? Sč fi intervenit evenimente
dăcină puternică, lo aceasta adăugându-se i un mic fragmentornamental pe clasicul motiv al antrelacului
neplăcute care să întrerupă lucrul? ĺncetorea lucrului gravorului la dispariţia modelului l-ar acuza pe
(ombele în Evanghelia învčtčtoare, 1581).
acesta de lipsă de imaginciţie. Evenimente neplăcute pentru români n-ar fi trebuit să mai fie, întrucât din
Cu Evanghelia învčtčtoare îi face apariţia în cartea româneascč foaia de titlu, sub forma de poartă a
1571 românii aveau iarăi vlčdică, dupč datină străbună, în locul „superintendentului" calvinesc. Tntre-
cărţii, de asemenea de influenţă Vest-Europeană. În cadrul arhitectonic (coloane cu capiteluri ornate pur-
ruperea gravării s-ar datora, poate, neînţelegerilor dintre Coresi i meterul gravor dar putem presupune
tând semipalmete i arc central în semicerc, sub care răsare un cap înaripat) este amplasată emblema
o altă cauză, care ar consta în graba acestuia de a reveni la Braov pentru a onora comanda lui
lui Lukas Hirscher, cerbul aezat pe un scut pe care este figurat un alt cerb săgetat, totul fiind înconjurat
Lukas Hirscher pentru Evanghelia învč,tčtoare din 1581. Faptul că în 1582, în Tetraevangheluldin Ţa- *
Prezerrtarea
de palmete dispuse în volute largi. etraeVQa9helu/Ui
ra Românească, este reluată scena „Rčstignirii", cu însemnele evanghelitilor în extremităţile crucii, ar este Făcută a p.
puteo proba că grovorul a trecut în Ţara Românească pentru a lucro pe cont propriu. Dacă este aşa, 3, în subcapt

SAS-SEBEŞ atunci autorul gravurilor din Sborniculde la Sas-Sebe, din 1580, este acelai cu gravorul-tipograf aI
ce tratează
despre ttpšriture
Numele lui Coresi este legati de o oltă localitate transilvăneonă, Sas-Sebes, in care s-a aflot—începând Tetraevangheluluide a Plumbuita, din 1582 si se numeste Lovrentie, nume care apare, după cum am de a Vćnăsttrea

menţionat, pe două din frontispiciile Evanghe1iaruluidin 1582, identice cu frontispiciile din Sbornic*.
P'umbutta.
cu 1576 i pânč în 1581 curtea princiară a lui Cristofor Bćthory, numit guvernator al Transilvaniei

în locul frotelui său tefan Bćthory, dupč ce acesta a primit titlul de rege al Poloniei. Acolo, la Curtea
AIBA IUIIA
Cristofor Báthory va sprijini apariţia i a aitor cărţi pentru români; stema Bćthoretilor va apărea pe
Evanghe/iaru/slavon tipărit, Ia AIba lulia de diacul Lörintz, în 1579, cel care va căpăta privilegiul
SE(OLUL AL XV1I-LEA
de tipograf princiar pentru 30 de ani, i pe Pa/ia de /a Orătie, tipărită de erban i Marian, în 1.582.
Evangheiiaru/de la AIba lulia este o corte-document pentru istoria tipografiilor transiivane. În paginile
PRIMA JUMĂTATE
ei există o vinietă stângace ca realizare, greoaie ca execuţie tehnică, dar de o importantă documentară
majoră, întrucât este datată 1528 i semnatč GTR cu caractere latine. „Ornamentul în cauză trebuie
JCIKQ pus în legătură cu teascul din Sibiu, cu atât mai mult cu cât, în preajma lui 1528, în această parte
SztQor.d, op. Europei nu funcţiona altă tipografie în afara celei sibiene... Dupč supoziţia noastră, dezlegarea mono- Tn veacul al XVII-lea estetica cărţii se va aIia sub influenţa clară a barocului Vest-European, propagat NcoIae 0190,
cP., rp. 9S-97.
gramei lizibile pe capo-pagina din 1.528 trebuie să fie, asadar, Theobaldus Gryphius Rentlingensi în lumea ortodoxă de Praga i preluot la noi pe fiiieră polonolituanoucraine0n0biel0w5ă Í5jQriQ bisoricii
rornâne, Bucu
s...
Pe baza acestor considerente, noi fixăm data întemeierii tipografiei sibiene a 1528 i credem că primul Destinul cultural al Ţărilor Române până la urcoreo pe tron a lui Matei Basarab, in Valahia, i a lui resji, 92B,
p. 279.
ei tiparnic a fost Theobaldus Gryphius. . .“.

Prin transfer vânzare ia Iicitaţie sau cine tie cum, această Vasile Lupu, în Moldova, stă sub semnul strângerii reloţiilor cu cultura i religio greco-ortodoxă. Domnitorii
matriţă a ajuns de la Sibiu a Alba lulia, pentru ca după 50 de ani să fie folosită într-o carte cu caractere însii, adesea coliţi, ca Radu Mihnea, la Athos i Veneţia sou grecizaţi cu totul, precum Leon-Vodă
chirilice. La Alba lulia existau i olte matriţe, cu ornamente care apar pentru prima dată în paginile acestui Toma, veneau „cu obinuituI alai de greci pe care-i vor fi aezot i pe Ia mănăstiri ca egumeni"1. Nicolae
Evangheĺiar. Diacul Lörintz aveo un spirit căutător, fiind dornic să dea originalitate lucrării sale. lorga spunea despre Radu Mihnea că el este „întemeietorul unei politici măreţe, întemeiate pe comu-
Pe lângă
frontispiciulpe motive á/agrecquefolositpână la eJ numaiîn 1578,la Bra5ov,în Octoihulmic, la care nitatea de lege ortodoxă a cretinilor din Împărăia Turceoscă, pe înfrăţirea lor sufleteascč în aceeai
lbidern, p. 249.
e posibil sč fi lucrat el însuşi, apar în paginile Evangheliarului de la Alba lulia elemente ornamentale cultură superioară elenică, pe supunerea lor către aceleai supreme autorităţi bisericeti politică de

originale: viniete finale constituite din grupuri de antrelacuri sau volute fitomorfe simetrice i viniete la care celorlalţi ortodoci le-ou venit ajutoare băneti, tipărituri bisericeti, o strălucire, un prestigiu,
în
text, benzi ornamentale construite fie prin curgerea alternativă a unor elemente geometrice i vegetale, ce-i drept, foarte bine plătit pe care nu le avuseseră până atunci în acelai grad"2.

Fie din torsade vegetale. Aceste viniete există în text uneori individual, alteori fiind grupate câte Drumul arhiereiior greci spre nord-estul ortodox trecea pe la curtile domnitorilor notri. Potriarhul
două
sau încadrează alte elemente ornamentale. Caracterul inventiv al acestui tipograf apare încă din 1567 Constantinopoiului, Kiril Lukaris, zăbovise în mai multe rânduri la Curtea Ţării Româneti. Românii închinau
când, tipărind Octoihulslavon la Braov, cu elemente ornamentale după Macarie, rnodifică nuta corbului bisericíle lor ia locurile sfinte. Pământenii trebuie să fi fostingrijoraţi de prea marele sprilin dat altora i
valah din frontispiciile cu stemă, reprezentându-l cu gheara dreaptă ridicatč. reacţii au exisiat. Mitropolitul Moldovei, Atanasie Crimca, blestema întreit pe oricare ar închina dupč
Ultima carte românească tipărită înainte de sfâritul veacului al XVI-lea este dela menţionatč: o Psaltire moartea sa Mănăstirea Dragomirna Sfântului Munte, lerusolimului sau oricărui patriarh sau mitropolit Ibicierc, p. 26b.
slavonă, nelocalizată i nedatată de cercetători, aflată în copie fotograficč la Biblioteca Academiei
Ro- străin. Reforma Iui Miron Barnovski interzicea călugărilor străini să stea „mai multe de trei zile într-o
mâne, lucrare care nu prezintă nici un fel de element ornamental. Cu această carte se încheie
un secol mănăstire"3. Până i grecizatul Łeon-Vodă hotăra, spre sfâritul netiut al domniei lui, darea afară din
de tipar românesc. Încercând o periodizare, raportată la evoluţia strict internă a tiparului românesc,
Ma- ţară a călugărilor străini i alegerea prin sobor a mitropolitului, care trebuia să fie român. Grilile deci
carie ar reprezenta perioada clasică în ornamentica cărtii, Dimitrie Łiubavici ar face tranziţia
spre noul erau altele. Cărţiie pentru români se împuţinaseră. Cel care o îndreptate această stare de lucruri a fost
stil de influenţă renascentistă, mai ales prin lriodul-Penticostar, din 1550, iar tipografia Ardealului,
în aga Matei din Brâncoveni, urcatîn scaunui Ţării Româneti în 1632. În 1643, la opt ani după înfiinţarea
special după L580, aparţine esteticii Renaterii târzii. primei tipografii mateiene, Udrite Năsturel, cumnatui voievodului, ca o concluzie i ca un îndemn, scrie
in predoslovia la Antologhionulde la Câmpulung: „i zărindu-se în împrejurările noastre prea restrânse, 21

i
ARTĂ (ÄRTII
neîndestularea noastră de carte, si stând muită vreme în nedumerire, cum ne-cir fi cu putinţă
sč îndreptčm Se cuvine menţionat că tiparniţo de la Kiev îsi începe activitatea în 1616, prin tipărirea unui Ceaslov SE(OLUŁ AL XVII-LEA
de la noi ponosul (rusinea)... au fost convinşi că nu altfel, nici prin alt chip, ci numai
prin tipografie ne folosind materialul tipografic oJ tiparniţei de la Streatin, vândută în 1 606, după moarteci ultimului ei pro
va Fi cu putinţă să împlinim cele de datoria noastră"4. Primul gând aJ domnitorujui doritor
sč-i facă tipografie prietor, Pavel Troţki10. Este deci posibil ca modelele trimise românilor să fi fost tipărituri ale fraţilor Pamvo
se îndrepta spre Serbia. Dar călugărul croat Rafoel Levacovič, căruia Matei-Vodč
i se adresase, nu dă i tefan Berînda. Tipografii români, întrebuinţând acelai material tipografic, puteau folosi aceleasi table
N. Hodos, un răspuns pozitiv. Firesc, Matei-Vodă i-a întors privirea spre răsčritul ortodox,
Op.cit.,p. 131.
care câstiga autoritate de lemn gravote pentru ornomente. Vezi G. Kolia-
în detrimentul Constantinopolului, mai ales dupč concesiile calvine făcute de da, Bolohoniskie
Kiril Lukaris. Moscovci începea De exemplu, sub raportul ornamentelor, Psaltirea din 1 624, Cuvintele Jui Dosoftei din 1 626 si Cazania drukarn,, în
‘Vezi Golsriel sč deţină primul Joc pentru ortodoxie, în pofida neîntelegerilor dintre ţar „Graíika i knigo",
trernpel, Sprijirnri (Mihaii Romanov) i Mitropolie. din 1621, toate tipčrite la Kiev, au aceeai poartč a cărţii ca i Slujbenicu/de Ja Streotin din 160411. ĺn
Din 1.564, Ja Moscova, lvan Todorov tipărea cărţile Iiturgice pentru rusi, Moscovo, 1972,
acordof de Rusia iar Jegăturile Moldovei, în special studiul cercetătorului G. Koliada, acesta analizează din punct de vedere ai ornamenticii cărţile ucrainene, pp. 161-162.
hparului rornâ- cu Rusia, erau foarte puternice în prima umătate a secolului aJ )(Vll-lea5.
nesc in secolu/ al Dar mai apropiate Ţărilor Române demonstrând că o vinietă din Slujbeniculdin 1 604 era o replică după una din vinieteJe existente în Psaltirea Vezi loachim
xvl,-/oa, în „Studii erau Ucraina i Bielorusia, ecoul bogatei activităti editoriale o acestor
provincii, precum i a altora alăturate veneţiană a lui Bojidar Vucovici ( 151 9)12. Jată deci că modelele circulau uneori la intervale temporale Zaposko i loro-
Şi Cercetări de bi- (Polonia, Lituania) fiind cu sigurantč cunoscut Ja noi. „Udriste ulov lsc.evic, Kata-
bliolagie", nr. i,
Năsturel era un om umblat i în afara părţilor incredibil de mari. Pe de aJtč parte, aceJeoi motive ornamentale se întâlnesc pe arii largi, preluate i !og starodnekih
românesti, Moldova, Transilvania, cčlătorise în Ungaria i Polonia vida,,ih no ťjcra-
1955,p. 15/40 ca sol al cumnatului său."á El avea prelucrate divers. lnfidelităţile faţă de originale veneau din îndemânorea sau neîndemânarea gravorului,
cunostintă de produsele tipogrcifice de la Vilno, Kie Lvo Streatin, ini, vov, 1981.
Vrul Cândeo Krilos, Ostrog, Ostromir. ĺmpreuroreo din iniţiotiva personală a ocestuia, pe bazo unei tradiţii cunoscute doar Jui sau pur i simplu conforme
Rotiuneo o'orn, fericită cč românul Pefru, fiul fărč tron al lui Simion Movilă i ‘ Vezi
aJ Marghitei, era Mifropolit aJ Kievului în cu imoginaţia sa. Despre ornamentele lui Jvon Todorov care, reamintim, a lucrat la Moscova, Lvov i G. Koliado, op.
nontš Cluj, 1632 îJ determină pe Matei-Voievod la o nouă încercare. Delegaţia
1979, p. 50. era alcčtuitč din Meletie Macedo- Ostrog, loachim Zaposko spune: „lvan Todorov si meterii care I-au însotit (assisting) au urmat arta noţională cit., p. 159.
neanul, fost călugăr la ctitoria lui tefan cel Mare de la Athos
(Mănăstirea Zografu), care deprinsese o cărţii scrise (manuscrise), au aplicat ornamentaţie de artă i sculpturi arhitecturale. În cazuri asemănătoare Zaposko,
- Vezi Nicolae mestesuguJ tipčritului chiar la Kiev7, era egumen la Mănăsfirea
.

lorga. op. cit., Govora, Nectarie din Pelogonia, grec Misfetka spodsiiio
de bine i el, Meletie i tefan Byrzohodet (cel iute la mers) ei s-au inspirat creator din gravura de carte vest-europeană"3. Ornamentele din Biblia de la Ostrog revin lvono Fedorova,
296.
se întoarce de la Kiev cu cele trebuincioase în numeroase cărţi ucrainene, dar în puţine cozuri gravorul a fost fidel întru toful modelului său. Viso scolő, 1974,
înfiinţării unei tipografii sau, dupč cercetări mai recente cu douč p.8vi.
N. St&cescu, tipografii „una asezată Ja Câmpulung... În ceea ce privete ilustraţiile cărţilor liturgice, o discuţie despre originolitate este dintru începutîncor-
‚‘viofei Bcsorah cea de-a doua instaJatč la început Ja Mčnăstirea Govora Richard Muther,
8ucuresti. 1988,
Materialul trimis era pentru „o tiparniţă, zic întreagă, desăvârsită, setotă de faptul că tradiţio cretină a impus o anume tratcire a diverselor cicluri biblice i astfel Gerrrian Book
p. 86. cu litere de cinci feluri, de asemenea cu Bib/ia Jui Luther practic orice retipărire a copiat ilustraţiile. Aceasta este în special adevărat pentru il!usfrotion oíthe
i tipograf iscusit dimpreună cu ea anume Timotei
i cu alţii, cărora în loc hotărât pentru aceasta Je-am gothic period ari
Preíoţa la
arătatorasul numif Câmpulung i Je-am poruncitacolo a vieţui Noul Testamenť'°. the ear/y
E Molifveniceij i a se hrăni i a se îmbrăca i a se folosi reilaissance,
din 1635. de darea oraului i în alte cheJtuieli de meteug a o întrebuinta. De asemenea, anume teme au devenit clasice i rareori artistii gravori ies în afara tratării tradiţionale.
Scorecrow Press,
Deci, după săvârsirea instrumentelor În acest sens, păcatuJ de a nu fi originali nu pare să mai atârne atât de grav. „Pentru că oricât de 1927,p.XXI.
din Jemn trebuincioase meteuguJui am poruncit ca prin
voire i abat obtesc mai întâi sč se scoatč la mčgulitoare ar fi tradiţiile culturale naţionale, tiinţa nu poate neglija faptul că secole de-a rândul
Juminč această carte ce se chiamă Trebnic"9. Modelele după Virgii Cândeo,
care se „săvârseau instrumentele din lemn aceste culturi s-au dezvoltat aici într-o simbioză particulară, care a determinot schimbarea de idei, op cif., p. 238.
trebuincioase mestesugului" erau cčrţi ieite de sub teascurile
tipografiilor ctitorite de Gedeon Balaban, contaminări pe motive literare, formaţii intelectuaJe, participând concomifent dincolo de fondui lor
episcop al Lvovului, om cu vederi noi care o deschis în 1.585
la Lvov í în 1596 pe mosia sa, Streatin,
coJi greco-slave, i pe lângă coJi tipografii. Cu siguranţă între tradiţional islamic pentru unii, bizontin pentru alţii la structurile i stilurile atât de diferite ale

ele se afla Slujbenicul tipărit Ja Streatin


în 1604 i Evanghe/ia învčţčtoare, tipărită în cea de-a treia Orientului i Occidentului."5 Această observaţie pertinentă făcută asupra Sud-Estului european al
tipografie, de sub oblăduirea Jui Gedeon
22 Balaban Ja Krilos, în anul 1606. veacului aJ XVJJ-lea este valabilă în egolč măsură pentru situaţia specială a Ţărilor Române în rela-
ţiile Jor cu centrele culturale din Nord-Estul Europei. Este bine cunoscut rolul cultural al Ţării Româneti 23
-

ARTA (RTÍ pentru ţările din Turcocraţie. Dar iatč că Émile Picot vorbete despre un manuscris moldovenesc de SE(OWL AL XV1LEA

la Neamţ, un Octoih, trimis de Miron Barnovski lui Petru Movilč spre a fi tipčrit la Lvov, în două tiraje,
unul cu stema mitropoliţilor Kievului, altul cu stema Moldovei16. Deci schimbul cultural cu nord-estul ‘ Vezi Er'.iiJe
era reciproc i pot fi date multe exemple. Preluarea tiparului de la ucrainenii pčstoriţi de romčnul Petru Picot, Potru Mo-
viIč, Le Grond, Î11
Movilă, care a însemnat atât de mult pentru cultura ucraineană, este în ultimč instantă o dovadč că, „BibliograFia he-
Ierrica", JV, cJtat
după o perioadă de restricţie, cultura româneascč ajunsese la stadiul de maturizare în care avea
de Nicolae orga
nevoie, pentru a se manifesta plenar de acest factor de progres. Ctitoriile lui Matei Basarab dovedesc in op. cit,, vol. I,
29č.
acest lucru17. p.

‘.r ‚.
CÂĂUWG VezJ N.
Prima tipografie a lui Matei Basarab a fost la Câmpuiung. Acoio i-a început activitatea Timotei Stoicescc, up. c/t,,
cap. 11, Á'toţei
Tŕo4orI4 Alexandrovici Verbiţki, tipărind în 1 633 un Moliivenic slavon. Până în 1 650, când apare Psaltirea, ultima Bosarob, ceí (1101

tipăritură de la Câmpulung, se formeazč acolo o echipč de tipografi Melchisedec din Pelopones,



rnore çtitor oJ pu-
porului romčn în
Stefan din Ohrida, loan Cunotovici, Preda i Dionisie care vor tipčri următoarele cărţi: Moliivenic slavon

OIiI

eţjoco medieva!č,
în 1635, Învčtčtur, în 1642, Anotologhion, în 1643, Psaltire, în 1650. pp. 124— i.25.

În paginile cčrţilor de la Câmpulung apar pentru prima datč litere ornate cu elemente fitomorfe (semi-
palmete) alături de elemente zoomorfe (iepure, cerb, leu), avimorfe (bufniţă, pelican, în diverse ipostaze:
F11MJÂT1O.Ä l[IľO cu aripile desfăcute, cu ciocui în pene sau cu un arpe în cioc), motive mitoiogice (centaur). Acest tip
CvM1'tM C'roAHfi(Ä f AMţH'rt. de letrine care aparîn Molitveniculdin 163.5 se regăsesc iîntipărituri provenind de a Govora, Dealu,
jj Crę fWFk ţi i.irt ‘L ĺJ ‘F.'.u Târgovite. Evoluând compoziţional sub semnul esteticii barocului, ele rememorează vechi motive renas-
JArA ÄF1*Â1A .. ‚f1''X i,,$i'r ‚

CA&Ł Ŕjs*'
centiste sau motive venite din arta orientală.
Mł1. V.A. •F ł Frontispiciile realizate din îrnpletituri de ramuri bogatînfrunzite sunt construite după rigorile simetriei.
ţţ*
_‚- ‘- ;‘ •‘ . ..
Adesea, dinrr-un trunchi central se desfăoară spre stânga i spre dreapta lujeri descriind volute largi
EVţ1, R Ii tśhfI:1: care sfâresc fie cu semipalmete, fie cu flori compozite, orientate simetric. Un frontispiciu în care o
ramură pornete din stânga jos, descriind meandre largi, cu tot câmpui umplut de frunze de acant,
AA{1 . (.
.ťţ MOţAotrt
‘ — sfârete cu două fiori de rodie dispuse tot simetric faţă de o mediană verticală imaginară. Dreptunghiul
j• řl srL
care este cadru pentru aproape toate frontispiciile i vinietele este spartîn Antologhionuldin 1643
r" ‚. r ‚‚ — —

IAWriţ; PA 1Ş pentru a încadra un titlu. ĺn tipăriturile de la Câmpulung apare un frontispiciu cu scenă. T cadrul vegetai
( lujeri cu flori compozit) este asezat un cartus, reprezentând „Fecioara cu pruncul", susţinut de doi
Arrtoloohori,J.vov, lÓztS îngeri ( Învč,tčturi i Antologhion).
24 25
ARYĂ CĂRY!! Vinietele plasate la începutul textului sau în text sunt construite pe motive vegetale, orgonizate simetric SE(OWL AL XV1LEA

fată de un con sau de o lumânare dispuse central. Excepţie face o vinietă (Antologhion) de factură gotică, GOVORÂ
în care un moscheron central este încadrot de un lup (dreopta) i un leu (stânga). Tipăriturile de ia Govora cunoscute pânč acum, ase la număr, se datorează lui Meletie Macedoneanul,
Antologhionu/debutează în felul Evangheliilorde lo Lvov din 1536 i 1644, cu o foaie de titlu al cărui Stefon din Ohrida, Silvestru Taha, Preda; tefan împreunč cu Preda vor lucra în 1643 i în 1650 i la
cadru ornamental este reaiizat din meandre de vită din care răsar 26 de personaje. Partea de jos este Câmpulung. Ele sunt: Psaltireaslavonă din 1637, Psaltireacu Ceaslovdin 1638, Ceaslovuldin 1638,
organizată în două registre: lisusîncadrat de Sfânta Maria i Sfântul loan în registrul superior i un cap Ceaslovuldin 1640, Proviladin 1640, Evanghelia învăţătoaredin 1642. Ornamentele acestora sunt
de înger înaripat în registrul inferior. în mare mčsură identice cu cele ale tipăriturilor de la Câmpulung. Apor însč elemente noi, ontropomorfe,
La foile de titlu de la Învă,tčturii Antologhion, pe verso, sunt amplasote gravuri de lemn reprezentând zoomorfe i avimorfe. Dintre ujerii core constituie fundalul majusculelor ies îngeri înaripaţi sezând, sfinţi
stema lui Matei Basarab corbul cu crucea în cioc, cu capul spre dreapta, cu coroonă princiară deasupra
— bogatînvemântoţi, uneori cu un toiag în mânč, putlide cea mai clară sorginte renascentistă (Psaltirea
capului, cu soarele în stânga i luno în dreapta. Cadrul în care apare scutul purtând această stemă este din 1636), un vânător i câinele 1ui, o vulpe (Evanghelia învč,tătoare din 1642) sau un cap de berbec
diferit de Ia o carte la alta. În Învătăturistema este piasată în scena „Adormirii Maicii Domnului", încadrată rčsturnat (Psaltirea cu Cea5lovdin 1637), peliconi în diverse ipostaze.
de o coroariă ovală de spice. În Antologhion scutul atârnă de ramurile unui palmier, susţinut de Matei- Frontispiciile realizate prin dispunerea simetrică de semipalmete sunt legate în maniera lui Ivan Todorov
Voievod in stânga i Elena-doamna în dreapta. Grovura, cu clare intentii portretistice, este plasotă într-un dar fărč elementele antropomorfe specifice ocelora. Simplificarea s-a produs, desigur, Ia preluareo acestor
decor fitomorf, în gustui baroc. frontispicii de către meterii ucraineni i s-a perpetuat, firesc, în tipčriturile româneti.
O gravură mare în pleine-page reia scena „Adormirii" în paginile Antologhionulu într-o oltă voriantă, Tiparnita de la Govora va prelua din Ceaslovulde la Kiev din 1625 un frontispiciu, poartč a cărtii,
cu un număr mult mai mare de personaje decâtîn Învčţături totîn cadrul oval de spice, dar inclus unui pe care-l va folosi pentru Pravila de la Govora ( 1 640). Un portic cu arcadă în semicerc ale cčrui coloane
dreptunghi în ale cărui colturi sunt reprezentate capete înaripate. suntîmpodobite cu elemente fito, zoo i antropomorfe „deschide" cartea; la baza coloanelorîn stânga
La pagina 15 din Antologhion o gravură mică, pătrată (60 x 60 mm), reprezintă „Nasterea Sfintei este figurat un iup, si în dreapta un delfin; la baza arcului apar în stânga un delfin si în dreapta un
Fecioare", realizată „în oglindă", spre deosebire de aceeasi scenă din Sborniculde lo Sas-Sebe putti. Toate eiementele zoo i antropomorfe au corpurile vegetale. Pe fronton este figurot un cap înaripat
din 1580. Modelul acestei gravuri putea veni, printr-un intermediar, de la Ceas/ovulvenetian din 1566, încadrat de doi îngeri sezând cu faţa spre exterior, ţinând un irag de mătănii. Acest frontispiciu în stil
care păstrează pe una din filele sale o scenă a „Nasterii Sfintei Fecioare", identică cu aceea din baroc, imprimat mai prost în Pravila din 1640, este deosebit de bine imprimot în alte două tipărituri
Antologhionul românesc. de la Târgovite: Mystirio din 1651 i Târnosanie din 1652. Calitatea reaiizării iui în aceste din urmă
Frontispiciile i vinietele din tipăriturile de la Câmpulung se caracterizează, prin moliciunea contururilor
în raport cu ornamentele similare prezente în cărtile ucrainene, care au frunze zimţate, cu unghiuri fer- f tipčrituri ne îndreptčţete sč afirmăm că pentru ele s-a foiosito piacă nouč, gravatč de unii din meterii
de ia Govora. El este reluatiîn Liturghierulde io Dealu, din 1646, iîn Pogribaniapreo,tilordin 1650,
me, foarte ascuţite. Aceasta poate fi o dovadă a utilizčrii aceleiai table de lemn, tocite, dar putem emite
de ia Târgovite. Stema Jării Româneti va apăreo pe verso foilor de titiu în Pravila din 1640 i în Evan-
i ipoteza că un meter mai temperat ca fire a tăiat o nouă tablă. Frontispiciul cu motivul pomuI vieţii
ghelia învătătoare din 1 642. Corbui cu crucea în cioc, aripiie desfčcute, capui spre stânga, încadrat
care încadrează titlul este foarte opropiat de frontispiciul existent pe una din filele Anto/oghionului, de
de soare i lună, stând pe un pat de frunze i flori, este reprezentat pe un scut susţinut de douč acviie
la Lvov din 1643, reprodusč de Pavel Eugen în Carte itiparla Bălgrad— Cluj, 2001, plana XX b, fčrč
al cčror trup genereozč consoie simetrice, cu draperii căzând în faiduri i ciucuri; deasupra scutuiui
a fi identic. Totodatč, motivul ananasului este preluot în alte frontispicii în tratčri mai mult sau mai puţin
este reprezentată mitra mitropoiitană. Totui se circumscrie unei coroane de spice cu pangiici i ciucuri
apropiate de modelul ucraineano-polonez.
în cei mai autentic gust baroc. 27
26
ARTA (RN Câteva gravuri ilustratoare ale textuiui biblic înfrumuseţează paginile unora din cărŢile de la Govora.
„Psalmistul David" apore în Psaltirile din 1636 i 1637. El este aezat pe un jilţ renascentist cu baldachin, Streatin în Evanghelia de la Lvov ( 1 644) demonstrează constituirea unei tradiţii ucrainene fidelă modelului SECOLUL AL XVi-LE

având ca fundal o cortină căzând în falduri. Pe o masă alăturată sunt instrumentele pentru scris, o pană, iniţial deci este de presupus că în Ucraina epocii respective nu puteau sč apară prea multe variante

o cčlimară, un cuţit si o carte deschisă. Harfa stă suspendatč în fundal. Gravura este semnată L.M. i ale aceleiai scene. Cu Evanghelia învč,tătoare tiparniţa de la Govora îi încetează activitatea.
dotată 1628. Referindu-se la această gravură, Gabriel Strempel afirma, pe bună dreptate, că matrita
de pe care s-a imprimat gravura se datorează unui meter ucrainean i a fost cumpărată o dată cu tot
materiolul tipografic8.
IĂĂĂSTIREADEAW
La Dealu, unde s-a mutat materialul tipografic i tablele de lemn pentru ornomente de la Govora, se va
Evanghelia învăţătoare ascunde între filele ei două gravuri din seria „fiului risipitor". Aceste gravuri
tipări în anul 1644 o ediţie completă a Evangheliei învč,tătoare. Tiparniţa va mai da alte două cărŢi: Li-
G rempe, apor pentru prima dată în Evanghelia învătčtoare, de lo Streatin din 1606, posibil model pentru tipă-
LP. cit., p. 25. turghierulîn 1646, i lmitatio Christiîn 1647. Repertoriul ornamental esteîn general acelasi: litere ornate
rituro româneascč. vegetal cu elemente zoomorfe (iepure, berbec, lup, cal), avimorfe (pčsări afrontate, pelicani), antropomorfe
Una dintre ele, „Fiul risipitor", are ca model grovura lui Albrecht Dürer „Der Verlorene Sohn", tratarea
(îngeri, preoţi, şfinţi, soldaţi); frontispicii fitomorfe realizate din ramuri înfrunzite dispuse simetric sau curgând
fiind mult simplificată. Gravura din Evanghelia învč,tătoare de la Govoro prezintă, prin comparaţie cu
spre dreapta, terminate fie în flori compozite, fie în rodii; viniete fitomorfe (cu ramurile pornind dintr-o
cea din Evangheliade a Streatin, diferenţe nesemnificative (dealuri mai molcome, figura mai puţin dură). torsadă sau o rodie centrală), geometrice (jumčtăţi de cerc i segment de dreaptă) sau combinate.
Cea de-a doua gravură, „Întoarcerea fiului risipitor", cuprinde mai multe elemente care o diferenţiază Gravura de titlu de la Liturghiereste aceeai cu cea a Pravileide la Govora, ca si stema de pe verşo.
de presupusul model. G. Koliada, în studiul deja menţionot, arată că la originea scenei stă gravura ger- i totuşi câteva elemente individualizează tipčriturile de la Mănăstirea Dealu. În Liturghiereste gravat
manului G.E. Begama19. Faţă de modelul său, gravura din Evanghelia de la Streatin are un personaj în pentru prima dată un frontispiciu construit pe motivul oriental al vasului cu fiori; în lmitatio Chrishfrontispiciul
‘ Vez
G Koodc, minus, relieful este diferit, elementele de arhitectură de asemenea, tatăl ucrainean poartă pe cap o că- are douč cornuri ale abundenţei din care ieş Iujeri bogatînfrunziţi. Tn Evanghelie există o vinietă nouă,
op ct, p 63 ciulă cu bordura de blană, copacul sub care se desfăoară scena în gravura lui Begama dispare în gra- fitomorfă, în care doi lujeri înfrunziţi, pornind dintr-un nod central, sfârsesc în fructe de ananaş. Un fel
vura ucraineană. Gravura din Evonghelia de la Govora diferă mult ca realizare faţă de presupusul model nou de letrine, cu umbre realizate din linii paralele, pe care evoluează câte o floare gingaă, se întâlnete
ucrainean. Procesul de autohtonizare a peisajului i a arhitecturii continuč. În planul îndepărtat apare în ediţia Evangheliei de la Dealu, spre deosebire de Evanghelia de la Govora.
un pâlc de case i copaci înalţi, element care lipsete în gravura ucraineană. Ţăranul care ară îi mână Elementul care individualizează însă tipăriturile de Ia Dealu sunt xilogravurile ilustroţii în pleine-page

plugul de la stânga la dreapta, pe când în gravura de la Streatin scena se desfăoară de la dreapta i soluţiile noi pentru încadrarea stemei.
spre stânga. Numărul personajelor este de cinci, ca şi în gravura originală germană, dar ipostaza Gravurileîn pleine-page reprezintă pe Sfântul loan Zlataust, Sfântul Vasile cel Mare i Sfântul Grigorie,
personajelor este nouă. În gravura germană i cea uciineană un bărbat sacrifică un animal pe o masă înfăţiaţi în întregime, cu veminte în falduri bogate i ţinută hieratică în tradiţie bizantină. Perşonajele
specială, asezată în spatele grupului de personaje. gravura românească acest fapt se petrece pe sol, Vez R. ivother
.
sunt reprezentate pe fundal alb, neindividualizat, cu bordură neagră i desen alb. Ornamentul bordurii, op cir,
sacrificatorul fiind ghemuit asupra animalului, în ceľltrul gravurii, darîntr-un plcin secund. Fiul, fără barbă, interesant, apare aici pentru prima dată în cartea româneascč, fiind realizat din curgerea continuă a pp 48-ť86
stă drept, nu îngenuncheat, ca în gravura din 1606. lntrarea spre casa bogatului este pavată. Două unor elemente fitomorfe i geometrice ştilizate care se dezvoltă unele din altele. Astfel, dintr-un vas apare
personaje stau în cadrul uşii de Ia intrarea în casă, asistând la scena revederii tatălui cu fiul său. Elementele o floare de acant, din care se dezvoltă o urnă, un cerc circumscrie o rozetă i iarči o urnă si din ea
de realism autohton ne îndreptăţesc să considerăm xilogravura „Întoarcerea fiului risipitor" mai degrabă o floare de acant. Este un tip de bordură întâlnitîn cărŢi germane ilustrate de Urs Graf— Parvulus logicae,
o lucrare originală, bazată pe interpretarea personală a naraţiunii biblice, decât o replică a unei gravuri Lipsíae, 151.5 sau în Noul Testamentediţia Silvan Othmar Augsburg, 1.523, cu ilustraţii de Hans

model. Un alt model nu credem să fi existat, cu atât mai mult cu cât reluarea celor două gravuri de la Burgmair20. Aceste ornamente au şuferit simplificări şuccesive, pierzând o serie de elemente, în special
29
SECOLUL A XVI[EÂ
ARTA CĂRTII zoomorfe (grifoni, zgriptori) de sorginte gotică, prezente în cartea germană. Desigur, drumui spre Ţara
Românească al acestui tip de ornament a trecut prin Polonia i Ucraina, iar chenarul titlului de pe Acatistul
ÂRcOV1ŞT
Echipa condusč, se pare, de Proca Stanciovici va tipări, începând cu 1649, la Târgovite, câte o carte
de la Kiev, din 162.5, probează acest lucru. pe an, pânč în 16.52 (an în care vor tipări două cări). Din prefaţa la Triodul-Penticostardin 1649 rezultč
Original este cadrul în care este reprezentat corbul muntenesc în Imitatio Christi: scutul, pe care de obicei acest lucru vă rugčm cu toţii câţi ne-am trudit cu acest lucru, Proca tipograful i cu ceilalţi ai săi tovarăi
este figurat corbul, e5te sustinut de această dată de doi lei stând pe două picioare rezolvare în spirit

de muncă, dacč cumva, ca oameni, am greit ceva în acest lucru sau n-am tipărit bine, învredniciti-ne...
renascentist, care va reveni în Triodulde Ia Târgovite din 1649. de iertare". Tiparniţa de la Târgovite luase fiinţă însă în 1646, când Procop (Proca) Stanciovici i Radu
La Mănăstirea Dealu se reia, pe linia deschisă prin Antologhionulde la Câmpuiung, din 1643, imaginea- Stoicovici tipčriseră acolo un Slujbenic.
portret într-o gravură în pleine-page din Liturghierul din 1 646. Gravura este structurată complex, prin Este posibil ca mutarea tiparniţei de la Dealu la Târgovite să fi începutîn 1646, cu atât mai mult cu
?refac a
îmbinarea unei scene religioase cu stema Ţării Românesti i cu imaginea domnului, a sotiei sale i a cât Dealu va da în 1 647 ultima sa tipăritură, lmitatio Christi. Mesterilor veniti cu Proca de la Mčnăstirea
Ěvalrcrhejia d:r
arhimandritului loan de la Mănăstirea Dealu. Scena religioasă este o variantă a Slintei Treimi, amplasată Dealu li se alătură altii, gravori iscusiţi care semnează unele dintre gravurile aparţinând cărţilor tipărite
în umătatea de sus a gravurii. Central, imediat sub o imaginară mediană orizontală, într-un cartus, este la Târgovite. Unul dintre acetia este ucraineanul Theodor Tisevici. La data la care cetotea Târgovite
figurat corbul negru, cu crucea bizantină în cioc, cu capul spre stânga i aripile desfăcute. Sub medalion, oferea iarăi cărţi pentru români (după o tăcere de aproape 100 de ani: Triodui-Penticostaral lui Liubavici
îngenuncheat, citind un rulou desfăcut, este portretizat, succint, arhimandritul mănăstirii, cu barbă scurtă, din 1.5.50 fusese ultima carte de la Târgovite în veacul precedent), la Mănăstirea Trei lerarhi, în lasi,
plete lungi. Numele i funcţia lui suntînscrise pe o bandă albă în partea de ios a gravurii: Arhimandrit proaspăta tipografie moldavč înfiinţată de Vasile Lupu cu ajutorul aceluiai Petru Movilč întregea efortul
— loan. De o parte i de alta a stemei sunt reprezentaţi în stânga Matei-Voievod, în dreapta Elena-Doamna, culturai al domnitorului. Între cele două tipografii trebuie sč fi existat o legčturč, pentru că în paginile
încoronaţi, domnul purtând mantie cu guler i bordură de blană, doamna tunică lungă, cu platcă, bordată, cčrţilor de la Târgovite apar ornamente noi, prezente i în tipăriturile de la lai. Poate cč înnoirile să
22
ihiderrr.
de asemenea, cu blană. Deschizčtura hainei lasă să se întrevadă o rochie cu ornament pe poale. Domnul se datoreze numai lui Theodor Tisevici, care, venind în aceeasi perioadă din Ucraina, a adus cu el ceea
are barbă i părul scurt. Doamna are părul negru, strâns la spate. Feţele degaă blândeţe i seninătate. ce era, dacč nu nou, cel puţín la modă în tipografiile de la Kiev i Lvov; e posibil ca selecţia ornamentelor
Gravura nu este semnată. Ea poate fi opera acelui loan portretizat alături de domnitori, a lui Proca Stan- să se fi făcut potrivit gustului sču de meter talentat i recunoscut ca atare.
ciovici de la Ocnele Mari, a lui loan Cunotovici, Tudor Dumitrovici sârbul sau a lui Lupu Dumitrovici Popeti La Târgovite apar două foi de titlu noi, ca i concepţie pentru istoria tipografiilor noastre: structura
din Luncavčt, tipogrofi care trudeau la Dealu pentru Evanghelia învătătoare, despre care se spune chiar arhitectonică a poii cărţii este casetată, i în spaţiile create apar portrete de sfinţi. Această manieră
în prefaţa sa: „Si s-a început a se tipări această carte numită Evanghelia cu învă,tătură în Mănăstirea de a „deschide" cartea este întâlnitč în tipăriturile ucrainene ale anilor ‘30 (Triod, Kiev, 1631 ).
Govorii si s-a sfârsitîn Mănčstirea din Deal (Del) cu hramul Sfântul lerarh Nicolae, egumen fiind Varlaam Ţ Triodul-Penticostardin 1 649, pe frontul porticului, este reprodus un „Deisis" lisus încadrat de Sfânta

Arapul"21. Din echipa de tipografi de la Govora la Dealu va rămâne Meletie Macedoneanul, mentionaŕ Maria si Sfântul loan. Coloana din stânga este susţinută de Sfântul Petru, iar cea din dreapta de Sfântul
şiîn prefaţa Evanghelie din 1644, ca „ispravnicu despre izvodulscripturii i cuvinteleîntocmirii acestui Teofan. La baza arcului, în două cartue dreptunghiulare, mici, sunt reprezentaţi: Sfântul Andrei în stânga,
dumnezeiască carte"22. i Sfântul losifîn dreapta. łn partea inferioară, în trei cartuse, Sfântul loan Damaschinul, Regele Leon i
monahul loan. Spaţiul dintre cartue este strčbătut de flori compozite. Sus, central, sub medalionul figu
rându-l pe lisus, este amplosat un cap înaripat.
Gravura de titlu din Îndreptarea legii ( 1 652) are un numčr mai mare de personaje, iar cadrul arhitectonic
este îmbogăţit cu două coloane subţiri, în jurul cărora se răsucesc ramuri de viţă, aezate în partea din 3
30
ARÎA CĂRŢII interior a cadruiui Pe frontonul porticuIui este reprezentată scena „Înčlţčrii", în cartu bordat cu semipalmete.
—în stânga jos. Această gravură va fi reluată în Târnosaníe (1652). Celelalfe două gravuri, de asemenea ECOWI. A XVIEI
Scena este plasatč într-un relief domol, cu coiine acoperite cu ierburi. Cele trei grupuri Maria între îngeri,
creaţii originale, sunt mici scene într-un cadru ornamental generos, care îmbină elementele specifice

central, încadrată de apostoli sunt bine individualizate în spaţiul mic rezervat acestei scene în cadrul
decorului baroc. În gravura ilustrând „Taina botezului", draperiile căzând în falduri, buchetele cu flori

general al gravurii. Cartuul vegetal este sus(inut de cei patru părinţi biblici: lsaia i Moise în stânga, leremia
i fructe din care răsar capete înaripate încadrează scutul pe care este reprezentată scena. Conţinutul
i Regele David în dreapta. Coloana din stânga are spa(ii în care sunt reprezentaţi, de sus în jos, arhidiaconul
ilustraţiei este didactic, completând prin imagine textul care explică pentru preot cum se desfăoară
Stefari, Sfântul Antonie, Sfântul Mucenic Gheorghe, Sfântul Teofilact. Coloana din dreapta poartă în spaţii
botezul. Mama cu pruncul, părinţii spirituali, preotul, diacul (actorii acestei scene), plasaţi într-un interior
dreptunghiulare pe Sfântul Grigorie Decaporitu, Sfântul Nicolae, Sfântul TeodorTiron i Sfântul Teofrast.
neutru, sunt grupaţi în jurul cristelniţei. Fiecare personaj este jndividualizat prin ţinută, îmbrăcăminte,
În partea de jos, sub text, este stema Ţării Românesti, corbul negru cu crucea bizantină în cioc, cu aripi
atitudine. Mama este o femeie sărmană, cu cătrinţă i fustă creaţă ţărănească, naşul are prestanţa omului
desfăcute i ciocul în stânga. Pe pieptul lui, pe scut, o coroană si crucea. Corbul stă pe o colină, asezat
„cu stare", diacul stie să citească. Central, jos, Theodor Tisevici i-a gravat iniţiala Th. i anul în care
între soare i lună. Scutul încoronat este încadrat de mucenicii Mercurie (stânga) i Dimitrie (dreapta)
a creataceastă gravură: 1651. Cea de-a doua gravură, reprezentând „Taina ungerii cu mir", are un
amplasaţi în peisaj. Această gravură de tlu poartă îri dreapta jos semnătura lui Theodor Tisevici. Remar-
cadru i mai complex. Frunza de acant marchează un scut care pe laterale are două mici scene: jos
cabilă este înclinaţia gravorului pentru amčnuntul care să individualizeze personajul prin atributele sale
un mascheron, deasupra două păsări care desfăoară o banderolă cu text. În centrul scutului, într-un
liturgice, dar i prin vestimentaţie, relieful în care este amplasat, ţinuta, poziţia mâinilor, figura i expresia
cartu rotund, este reprezentată cu aceeasi vădită intenţie didactjcă scena „Ungerii cu mir". Acuitatea
acesteia. Fiecare personaj este tratat diferit, el i cadrul în care este amplasat. Talentul de desenator si
surprinderii caracteristicilor categoriei sociale transpore desigur din această scenă, care orată omuiui
îndemânarea meterului gravor sunt alăturate cu siguranţă în aceeai persoană, conferind gravurilor din
ce trebuie să facă în atare situaţie. Gravura are două inscripţii, greu de descifrat, plasate în câmpul
tipăriturile de la Târgoviste originalitate i acurateţe. Chiariîn cazul a două tipărituri— My5tirio (1651
scenei centrale. Poate este scris numele întreg al gravorului Theodor... Tisevici. O altă gravură, nesemnată,
si Târnosanie ( 1652) care reiau mai vechea gravură folosită în Pravi/a de la Govora (1640), pe baza
reia într-o nouă variantă scena „Tnălţării". De această dată, fundalul scenei este un relief stâncos, din

calităţii deosebite a execuţiei putem afirma că imprimarea s-a făcut după o tablă nouă. O nouă conştiinţă,
care se înalţă laterai doi palmieri. Sfânta Maria i îngerii fac un singur grup cu asistenţa. Rezolvareo
o nouă imagine asupra lor înile trebuie sâ le fi fost insuflate meterilor de la Târgovite de acest artist
naivă a reprezentării zborului îngerilor însoţindu-l pe lisus, învemântaţi în cămăi lungi până la glezne,
care-iîncrustează numele o dată cu imaginile de petablele sale de lemn. Mystiriodin 1651,tipăritură
dă culoare i farmec acestei scene atât de frecventă în reprezentările ciclurilor Nou/ui Testament.
de numai 53 de foi in quarto, probează pe deplin acest lucru. Textul este imprimat curat, spaţiile între
Micarea personajelor este dirijată după diagonalele pătratului în care este circumscrisă scena, creând
rânduri sunt egale, bordurile albe sunt simetrice, deci iată că tipografii de la Târgovite erau mai atenţi
impresia de armonie i echilibru perfect. Uoara discordanţă care există între proporţionareo personajelor
îri 1651 la ceea ce azi am numi tehnoredactarea cărtii.
din stânga faţă de cele din dreapta nu strică impresia de echilibru a ansamblului. Remarcabilă este
íVysrio. Farmecul particular al cărtilor tipărite la Târgovite este susţinutînsă, în cel mai înalt grad, de gravurile
rGovste
intenţia de individualizare a figurilor ce se disting, fie prin vârstă, fie prin profilul feţei, fie prin expresie.
originale introduse în paginile lor, având cu certitudine rolul de ilustraţie de text. În Mystirio sunt patru
oOo Ce ŤJ Deoarece subiectul constituia o reluare i contribuţia sa putea sč i se pară neînsemnată artistului, acesta
ver5o creaţii originale. Una este „Semnul Sfinţilor Mitropoliţi cil Ţării Ungrovkihiei"23. Însemnele metropolitane
nu şi-a mai semnat gravura.
—. crucea cu lisus răstignit, cârja ucigând balaurul, simbol al Antihristului ghemuit în josul gravurii, si
Ciclul de gravuri purtând semnătura lui Theodor Tisevici se constituie în Îndreptarea legii din repre-
mitra surmontată de pălăria papală susţin pe lisus Pantocrator. Simbolurile arhiereti sunt plasate

zentările celor „apte soboare ecumenice".


într-un cadru baroc, format din frunze de acant, semipalmete, lalele din care se ivesc două capete de
O bogată galerie de personaje (împăraţi: Constantin, Teodosie, Marcian; papi: Silvestru, Damaschian,
îngeri întoarse spre exteriorul cadrului fitomorf. Alţi doi îngeri, cu trupul vegetal, aeza(i simetric faţă
Celestin, [eon l, Virgil; patriarhi: Mitrofan, Grigorie Bogoslovul, Chiril, Anatolie, Eotichie) evoluează în
de însemnul papal, susţin crucea i cârja. Gravura este semnatč cu iniţiala Th. a gravorului Theodor
cele apte gravuri care ilustrează momente decisive pentru clarificare dogmei, anume sinoadele de la
.—

33
ARA (RŢ Niceeo, Ţarigrod, Efes, Calcedonia, Constontinopol (ultimele trei). Structural, gravurile se aseamčnč: Frontispiciile, vinietele i literele ornate, prezente în paginile tipčriturilor de la Târgovite din această SE(OLUL AL XVÍI-ŁEA
ele sunt ansambluri constituite din mai multe figuri, aezate în mai multe plonuri, în concordantă cu legile perioadă, sunt construite pe motivele deja întâlnite: pomul vieţii, vrejul de acant, floarea de lotus, fructul
perspectivei i ale simetriei. Nici un element de decor nu tulburč spiritul gravorului, concentrot numoi de rodie, floarea de rodie, garofiţa, spicul, ananasul, torsada, linio frântč si arcul de cerc. Acestea evo-
asupra personajelor, a căror ţinută demnă, corectč le detoseozč de lumea moteriolă. VestimentaŤio, luează uneori alături de mici medalioane reprezentând pe lisus, Sfântui Pavel, Sfânta Fecioară Maria
impecabilč în bogăţia ei, contribuie i ea la creareo acestei impresii. Execuţia tehnică este de ceo moi sau alčturi de mici capete înaripate. În Îndreptarea legii îi fac apariţia vinieteie finale reprezentând capete
bunč calitate. Acurateţea desenului, siguranţa din realizarea matriţei iîndemânarea cu care se imprimč înaripate, foarte frecvente în cărţile tipčrite la lai în deceniul patru ai veacului al XVI-lea (o asemenea
gravura dezvčluie o mână de maestru. vinietč este semnată cu iniţialeie chirilice ‚.Ti), i vinietele marginale de dimensiuni mici (scutul), de
ĺn Îndreptarea legii, câteva grovuri sunt semnate Petru Xilogroful. Valenţe artistice deosebite au douč asemenea regčsibile în tipčriturile ieene aie epocii.
Dan

lucrčri: una îl reprezintč pe „Sfântul Vosile cel Mare", cealaltč pe „Sfinţii Petru i Povel". Remarcabile Literele ornate se împletesc cu cerbul, peiicanul, arpele, putti, iepurele, soldatul, centaurul, vulpea.
Srnântânescu,
O cade de legi sunt „simplitatea desenului, eliminorea oricărei ornamentaţii i concentrarea desenului în redorea simbolicč ĺn Mystirio, un zgripţor este o fugară apariţie ce se alčturč unui 3 (Z chirilic).
djn tírnpu/ Iui
Matei Basarab,
a otribuţiilor i ci solidorizării spirituole"24. Târgovitea îi înceteazč activitatea tipografică în 1652, într-un momentîn care ţinuta artistică a cărţilor
în „Artč Gravura numitč „Judecčtorul cel drept" este structuratč în două registre, scena centralč fiind anturatč româneti era exemplarč, ultima creaţie fiind cărticica numită Târnosanie. Moartea lui Matei Basarab,
tehnicč groiică",
nr. 8, 1939,
de zborul sfinţilor aezaţi, în scarč, pe laturi. Un ancadrament arhitectonic simplu delimiteazč spaţiul ctitorul tipografiei din Ţara Românească în veacul al XVI-lea, va rupe un ir care se va reînnoda abia
p. 66. scenei. În colţurile de sus sunt reprezentaţi arhanghelii, susţinând medalioane cu iniţialele Mântuitorului. în 1678, graţie altor iubitori de neam i cultură.
Registrul superior este ocupat de un „Deisis": lisus pe tron, încadrat de Fecioara Maria si de Sfântul loan.
ĺn registrul inferior, Arhonghelul Mihail, purtând sabia si balanta, surmontează un muritor. Minuţia detaliului
ce caracterizează ornamentul jilţului, al vestimentaţiei, gestul si expresia se ormonizeazč cu celelalte AŞI Despre gra
vorul ília, vezí
nfiinţarea tiparniţei de la lai este opera domnitorului Vasile Lupu, despre care Paul din Aiep spunea Dragoş lorăres
lucrčri ale lui Tisevici. Privitč în ansamblu, gravura včdeste o crestere înspre monumental, într-o curgere
cč ţinea la Curtea sa sfčtuitori pentru destinele ţării sale. Mitropolitul Varlaam este primul între ei. La sfatul cu, ília Anagnos-
înscrisă pe verticalč, de jos în sus. Creatorul scenei semneoză lucrareo în colţul de jos, Petru, i o datează te, Xylographe de
său, domnitorul s-a adresotîn 1641 frčţiei din Lemberg pentru a procura literele pentru tiparniţă. Tiparniţa Petru Movjla et
1651 (7159), spre centrul imaginii, în partea de jos.
a primit-o de la acelai Petru Movilč care-l ajutase pe MateWoievod în întreprinderea sa. Ea a fost instalată Vaşi/e Ĺupu, în
Stema mitropoliei Ungrovlahiei este reluatč în Îndreptarea legii, la alte dimensiuni decât în Mystirio i Roomaníe d'au-
la Mčnčstirea Trei lerarhi, iar eful ei a fost Sofronie Poceatki, rectorul colilor movileti. Cei care trebuia jourd'hui", nr. 7,
cu câteva elemente care o diferenţiază de gravura din 1651: poziţia balaurului i modul de organizore
să dea cărţilor ctitorite de Vasile Lupu strčlucire egoič cu strălucirea Curţii domneti era un călugăr rutean 982,
a decorului baroc în care este plasatč stema. pp-35.-36.
— ilustrator a numeroase cčrţi tipčrite la Kiev i Lemberg (Lvov) între 1639- 1670. Numele său llia — —

apare pe numeroase din scenele sau vinietele gravate prezente în paginile tipăriturilor de la laşi2s.
La lai au apčrut trei cčrţi, în 1 643, 1 644 1 646, între care omintim Cartea româneascč de învč,tčturč
din 1643, care are două tiraje. Tiparul i ornamentele dau acestor cčrţi ţinută i eleganţă.
Foile de titlu au ancadramente pe motive arhitecturaie coloane i capiteluri cu cartue în care sunt

figuraţi sfinţi. Cele două tiraje din cartea româneascč de învč,tčturč de la 1643 au pagini de titlu diferite
atât ca dispunere a textului în pagini, cât i a ornamentului ce-i încadrează. O ediţie în care titlul si numeie
Detoiiu dfn turla hisericii Golio
domnitorului sunt evidenţiate prin culoare, o dimensiune mai mare a caracterelor i dispunerea lor pe
34 35
câte un singur rând are ancadramente realizate din cartue în care sunt piasaţi urmčtorii sfinţi: în colţuri
r—

ARA CĂtY1 Evanghelitii Matei, Luca, loan si Marcu; pe fronton, între Evonghelistii Matei i Marcu Iisus bine-
— cadrul capătă o opulenţă specific barocă, iarîngeri cu haine căzând în falduri ample susţin scutul. Aripile SECOLUL AŁ XVII-ŁEA

cuvântând; jos, trei sfinţi sub arcade: Sfântui Vasiie cei Mare, Sfântul Grigorie Blagoslovul, Sfântul loan lor generează semipalmete care se dezvoltă unele din altele, învelind astfel compoziţia.
Zlatoust; pe Iatura stângă Apostolul Petru si Sfântul loan cel Nou de la Suceava, pe latura dreaptă Sfântul Frontispiciile devin în majoritate „adevărate ilustratiuni"2 care, în afara scenei religioase, aduc elemente
Apostoi Petru si Sfânta Paraschiva. lndividualizarea fiecărui personaj după vârstă, atribute, de autohtonizare pentru peisaj, vestimentaţie, gestică. Asamblarea elementelor „arată că ortistul posedă
vestimentaţie, expresia figurii transpusă cu minutiozitate dovedesc destoinicia i îndemânarea artistului simţul aranjamentului figuriloi dând în vinieta mică i în cea mare un complex perfect armonizat"28. Scenele,
gravor. Gravura este datată 1 643 cu cifrele epocii, chirilice, oezate de o pclrte i de alta o Sfântului
— —
compoziţii originale, respectând iconografia clasică, sunt un prilej pentru gravor de a-i materializa
l.
loan Blogoslovul. plăcerea de a povesti el însui subiectul. Preferinţa pentru amănuntul vestimentar, gest, mimică, transpare N. Hodos,
apcii,p. 38.
La cealaltă ediţie, ancadramentul titlului este arhitectural: două coloane, aezate pe postamente puternice, în egalč măsură cu gustul pentru plasarea scenei într-un cadru care este departe de a fi schematic. Sceno,
Panřrij pro cu ornamente vegetale. Frontonul reia reprezentarea celor trei Sfinti lerarhi Vasile, Grigore si loan, într- fie că se petrece într-un interior („Tăierea capului Sfântului loan"), în oras, sau în afara orasului, are un
ene de daiare cadru adecvat, spaţiul fiind individualizat printr-o mulţime de elemente: coloane, arcade, firide, draperii,
vezi Fororr Du
un cartu central, încadrat de Sfântul Mucenic Gheorghe si Sfântul loan cel Nou de la Suceava. Per-
dcis, Cazonia lui sonajele sunt prezentate diferit, comparativ cu ediţia deja evocată vemintele Ior sunt mai simple, nu
— mobilier podele din dale, ziduri crenelate, porţi din oras, fronturi de case cu uşi, ferestre, acoperiuri
Varlaorn în 7ran Dan Srnântô-
au atâtea falduri i ornamente. Este posibil ca aceasta să fi fost prima variantă propusă, frumoasă, dar cu couri de fum, turnuri, biserici, câmpii vălurite, stânci golae, margini de pčdure etc. ‘-reScu, Corte
Silvania, C]u,
983, o. 2. nu măiastră, cum dorea domnitorul pentru cartea sa26. Suntscene care evolueazč sub semnul inconfundabil al pitorescului. „Naterea lui lisus", având ca fundal ĺOřriâiiOcrS,.ű dc
ir, ‘ŮC,tvrc irř
Foaia de titlu a căiiii eapte taine ( 1 644) ilustrează în cel mai înalt grad gustul pentru fast al Curţii Iui oraul medieval, se desfăoară în mediul românesc. Fântâna cu cumpănă din prim-plan, staulul, cei doi ‚.Arsô si i,.hn5
Vasile-Vodă. Cele trei cartuse de pe frontonul ancadramentului au fiecare alt ornament de tip geometric, ţărani, unul surprins în chiar momentul scoaterii căciulii de pe cap, altul purtând un coş, din care e pe orçsí,cč," rr 3,
i'38, p. 56.
între ele sunt mici fleuroane i capete înaripate cu figuri bine individualizate. CeIe trei personaje care punctul să ofere un dar, dau scenei o sovoare fără egal.
ocupă spaţiile cartuelor, Sfinţii lerarhi Vasile, Grigore i loan ou veminte din materiale imprimate cu ĺn lupta Sfântuiui Gheorghe cu balaurul, sfântul este ca Făt-Frumos din basmul popular, cu atât mai viteaz
frunze, stele, rozete cu patru petale. Dar cele mai somptuoase costume le poartă Sfântul Athanasie Ale- cu cât fiara este mai îngrozitoare. Balaurul este urias, o parte din trup rămâne încă ascunsă în peteră,
xandrinul (5tânga) i Sfânřul Kiril Alexandrinul (dreapta). Mitrele sunt diferite ca dimensiuni, formă i are i aripi, gura lui e plină de flăcări, dar sabia l-a străpuns, iar gâtul este prins într-o frânghie. Tentaţia
ornament; coperteie cărţilor pe care personajele le ţin în mâini au i ele ornamente în genul legăturilor narativului existentă aici devine evidentă i în scena „Tăierii capului Sfântului loan", în care grozăvia
cu fleuron central i colţare; decorul vegetal de pe ţesătura costumelor este de dimensiuni rnari, faldurile se desfăoarč în timp ce autorii morali se ospătează. Un soi de ironie amară însoţete mâna gravorului
vemintelor sunt grele. Personajele care susţin stema au mantii bogate i cume cu blană i pene. care, ilustrând această scenă, insistă i asupra figuriior personajelor. Este evident contrastul între nobleţea
Pravila din 1646 reia ca structură una din foile de titiu din 1643, dar tratarea este diferită. Coloanele ce se degajă de pe figuro sfântului i teluricul, banalul Salomeei i al gâdelui. Gestul acestuia din urmă,
suntîmbrăcate în palmete bogate, spaţiile dintre cartue sunt umplute de ramuri cu semipalmete, un cap tersul sabiei, este de un firesc ce subliniază i el nepăsorea omului de rând în faţa excepţionalului. O
înaripat, răsărit pe un pat de frunze i flori compozite, ocupă partea de jos a ornamentuluí. Sfântul întreagă filosofie stăpânea mintea acestui gravor i ea se lasă pusă cu măiestríe în evidenţă de opera
Gheorghe i cei trei Sfinţi lerarhi din cartuul de pe frontul ornamentului poartă veminte din ţesčturi cu mâinilor sale. După cum compune figurile personajelor, gravorul le ajută pe acestea să exprime zbuciumul
variate ornamente. Numai Sfântul loan cel Nou de la Suceava este în aceeai haină simplă, desi cu interior, uimirea, consternarea, evlavia sau linistea, împăcarea, detasarea. Gestul concurč si el la indi-
falduri multe, i are tălpile goale. vidualizarea fiecărui personaj. Scenele sunt dinamice sau statice, după impresia pe care gravorul dorete
Stema Moldovei bourul incoronot este reluotă în fiecare din tipăriturile de la lasi, inclusiv pe tipăritura
— —
s-o înstăpânească asupra privitorului. Când frontispiciile reprezintă sfinţi Sfântul loan cel Nou de la

grecească din 1642 DecretulpatriarĺwluiPartenie. Diferit de fiecare dată este cadrul în care apare

Suceava, Sfântul Petru i Pavel, Sfăntul Theodor Tiron, Sfântul Nicolae, Arhanghelul Mihoil, Sfântul Dimitrie
stema. Scutul pe care este figurat bourul (dreapto) este surmontat, în 1643, de mitră, suliţă i sceptru. gravorul insistă asupra vestimentaţiei, a însemnelor caracteristice fiecăruia dintre ei, ţinuta fiind de obicei
36 37
ln eapte taine structura este aceeasi, dar scutul este învelit de frunze late, crestate. ĺn Praviiele împărătest hieratică, expresia neutră, calmă.
Frontispiciile vegetale, măesfru execuťate, sunf consfruife în generai pe motivele vasului cu flori i ale pomului ĺnvčţăturii la Duminica a 29-a, care în alte exemplare ale tipărifurii înfăţiează, indiferent de tipul SE(OWL A Vii-LEA
vietii. Elementele ornamentale autohtone, garofiţo, strugurii, tiulefele de porumb, evoiuează alături de imprimării, o vinietă, se aflč o gravură necunoscută, infitulată «Vameul i fariseul», semnată de mesterul
motive orientale (floarea de acant, floarea de lotus, fructul de ananas, rodia, floarea de lalea) i de motive arfist ilia i datată 1641 Gravura este reprodusă la sfâritul volumului citaf, fig. 14.
venind din estetica Renasterii (cornuri ale abundentei, putt mascheroni, volute din semipalmete, urne). Xilogravura reprezenfându-ł pe Regele David, descoperită de acelai cercetătorîn exemplarele Cazaniei
Dispunerea lor respectă legile simetriei, iar combinaţiile sunt de o varietate fără egal. Uneori în ţesătura de la suşin (Bihor) i Marginea (Timioara), nesemnată i nedafată, pare să fi fost adusă de la Kiev, ca
de frunze i flori răsar medalioane reprezentând figuri lisus Pantocrator, un înger sezând etc.

atare, în 1641, o datč cu literele i alte materiale tipografice. Cum Vasiłe Lupu n-a avut răgazul să fipă-
Pe aceleasi coordonate se înscriu vinietele în fexf, mici benzi ornamentale care înfrerup pe alocuri curgerea reascč o Psa/tire, tabla gravatč i-a găsif 1ocu1, accidental, pe filele unora din exemplarele Cazaniei. Forar, Di,da$,
textului. Acestea sunf construite pe o mare varietate de motive care se înlănţuie cu graţie: capul înaripat, Ancadramentul baroc, încčrcat, opułent, ar numi un alf gravor format la coala meterilor moscoviţi, op. cít., 80.
.

scoica, profile arhifecturale, volufe, flori de măce, frunze lanceolafe, garofiţe, lalele, spice de grâu, steluţe, ca autor al gravurii.
sem i pa l m ete. Pravi/a /ui Vasi/e Lupu (1646) va prelua frontispiciile fitomorfe i vinietele din Cartea româneascč de
Venind dintr-o estetică barochizantă, vinietele finole sunf o dezlănţuire de lujeri cu frunze, flori compozife învčţčturč (1643). Sunt reluate foarfe frecventfrontispiciile pe motivul vasului cu flori i al pomului vieţii.
i fructe care curg din cornuri ale abundenţei ieind din gura unor măti sau constituind coliere ale unor De asemenea, revin în paginile Pravi/eifrontispiciile cu mici medalioane reprezentând pe lisus, plasat
capete înaripate. Adesea capete de îngeri se odihnesc pe suporturi de semipalmefe. Pe spaţiile albe între elemente vegetale. Venind din estefica medievală, regăsim un zgripţor ca ornament al liferei B chirilic,
laterale sunf plasate viniete marginale: scufuri, draperii în falduri, capete înaripate în cununi de flori, ornament care va fi preluat la dimensiuni mai mari în Îndreptarea /egii, la Târgovife.
elemenfe ornamentale ce vor fi prezente, după cum le-am descris deja, în Îndreptarea /egii (Târgovite, Tipăriturile de la lai din perioada domniei lui Vasile Lupu reprezinfč penfru culfura românească un moment
16.52), dovedind, alături de alte date, legăturile existente între fiparniţele de la lai i Târgovite. de sintezč. Sub raporful ornamenticii i ilustraţiei, ele ni se impun prin apłicarea pe fondul tradiţional bizantin

.

d. iodc, op.
Literele ornate evocă si ełe mofive ornamenfale din esfefica renascentisfă (putti capefe înaripate, al unor elemenfe din arfa Renaterii i barocului, preluate prin mijlocirea mediului polon din gravura ° Fioron Ducias,
c,t., p. 38. mascheroni), alături de elemente ornamenfale specific orientale (vasul cu fłori, rozete) si elemente de germană, vădind astfel, i pe plan artistic, în această parte a Europei „vigoarea unui spaţiu de interferenţă
op. cJt., p. 52.

nuanţă barocă (ciucuri, cununi de spice etc.). Un ri chirilic esfe asamblat cu un cerb, un M cu lisus culturală"3, Mai mult decât atât, în broderia de piatră a Bisericii Trei lerarhi, ctiforită tot de Vasile Lupu,
binecuvânfând. cel care a ctitorit, de asemenea, Cazania i Pravila din 1643, respectiv 1646, descifrăm elemente or-
O imagine în p/eine-page o reprezintă pe „Prorociţa Paraschiva" încoronatč, înconjurafă de nouă scene namentale pe care le regăsim, cu modificčri nesemnificative, pe paginiłe tipăriturilor din epocă. Cărţile
care evocă rând pe rând marfiriul sču, fiecare cu o inscripţíe. lntroducerea gravurii în Cartea româneascč care au fost modelele acesfor tipărituri n-au fost, cu siguranţč, necunoscufe ciopłitorilor în piatră de la
de învčtčturč este determinată de evenimenful aducerii moatelor prorociţei de la Constantinopol la laşi, Trei lerarhi sau Goiia. Considerăm cartea ca fiind i un vehicul care a prilejuif circulaţia motivelor, preluarea
în 1657, 13 augusf. Fiecare scenă care compune gravura esfe plasafă într-un decor adecvat. lndividu- recrearea lor, indiferenf de suporful ales de meterul artizan.
alizarea personajelor prin gest, ţinutč, vestimenfaţie este, asemenea întregii opere a gravorului llia, care
semnează în dreapfa jos. O căruţă românească trasč de cai, însoţită de soldaţi, aduce cociugul cu
moate, purtaf pe brate, în scena urmčtoare, de cčlugčrii moldoveni. Textul datîn traducere de l. Bianu
i N. Hodos este acesfa: „A freia strčmutare din Ţarigrad ła iai prin lo Vasile Lupu"29. Cunoscând
BĂ[GAD ABA RiIA)
Spre mijlocul secolului al XVII-lea ła Bălgrad se reia acfivitatea fipografică cu caractere chirilice. Din
aplecarea spre portretistică a gravorului ilia, esfe posibil ca personajul cu vesmânf somptuos, căciulă 1579, de când diacul Lörintztipărise Evanghe/iaru/slavon, tiparniţa de la Bălgrad nu mai dăduse cčrţi
bordatč cu blană i cu pană, care apare în ultimele două scene, să fie chiar domnitoruł. penfru români. Craiul Gheorghe Rćkóc cere fiff de la Matei-Voievod. Acesta i-l trimife în 1 639 împreună
O ałtă gravură în p/eine-page este semnalată de Fłorian Duda, într-un exemplar al Cazanie descoperit cu meterul tipograf Dobre. Cărţile tipărife în această perioadă în tiparniţa chirilică de la Bălgrad evoiuează
de cercetčtorîn comuna Domnesti, judeţul Satu Mare. Astfel „pefila 364, verso, la sfâriful primei părţi sub aspectul ornamenticii pe coordonatele confurate deja în celełalte două Ţări Româneti.
ARÎÁ CR Evanghelia cu învătătură din 1 641 prezintă puţine ornamente, i pentru ele au fost foiosite tablele de
lemn ole lui Lörintz. O vinietă vegetală reolizată din lujeri cu frunze, un cul-de-lampe, bandă ornamentală
cu romburi, un L chirilic, realizat din antrelacuri în genul letrinelor din incunabulele româneti răsar pe
SE(OW1 A XY11EA
filele acestei ediţii a Cazaniei. Uneori vinietele suntîn grup de patru benzi, diferit ornamentate, cu motive
vegetale (frunze lanceolate, garofiţe) i antropomorfe (capete înaripate).
A DOUAJUÁĂTATE
Noul Te5tamentdin 1648, tipărit cu acurotete i sobrietate, prezintă mai multe ornamente, distribuite
totuşi cu parcimonie. Patru frontispicii reiau în variante noi motivul pomului vieţii, cu ramurile terminându-
se cu ananai sau conuri de brad, dispuse simetric spre exterior i motivul vasului cu flori. O gravură
de dimensiuni mici reprezintă o variantă a Sfintei Treimi într-un cadru de spice, apartinând stilistic vestului
european, postrenascentist (mosa la care stau personojele este florentină). Numeroase iniţiale fitomorfe
IAŞI
A doua jumătote a secolului al XVII-lea plasează Ţările Române în centrul luptelor austriecilor, turcilor
de mici dimensiuni înviorează filele. Alături de ele, la înveselireo poginilor concură miciie litere ornote ruilor, polonezilor i tătarilor pentru supremaţie în zonă. Chiar Franţa, defavorabilă austriecilor,
cu variate motive zoomorfe, avimorfe sau antropomorfe: un cerb cu coarnele paralele cu trupul este o se va implica în problemele zonei, alături de turci. Pentru păstrarea integrităţii teritoriale, domnitorii
noutote ca reprezentare a acestui motiv zoomorf; două păsări cu cozile încruciate i copeteie spre exterior români aveau de făcut un adevărat slalom printre dorinţele de expansiune i dominaţie ale puternicilor
însoţesc un chirilic, de osemenea într-o tratare nouă a motivului existent deja în ornamentica definitorie lor vecini. Au existat momente care au influenţat direct mersul istoriei Ţărilor Române. Evocăm anul
pentru cărţi româneti; un sfânt bătrân este asociatliterei chirilice 51; un diacon cădelniţeoză sub acoperiul 1660, când Transilvania devine paolâc turcesc, anul 1672, cu ocuparea cetăţii Cameniţa de către
unui p chirilic; litera M este însoţită de trei personaje (un sfânti doi îngeri). Toate aceste graţioase accidente turci, anul 1683, când are 1oc asediul Vienei, cu consecinţele lui ulterioare, anul 1674, cu trecerea
Ncokje ora, dau un farmec deosebit paginilor Nou/ui Testamenf. Stema Iui Gheorghe Rákóczy, aezată în Noul
op.cit.3O1. bisericilor ortodoxe din Transilvania sub autoritate calvină, anul 1686, cu trecerea Transilvoniei sub
Tesfamentpe verso foii de titlu, revine în cea de-a treia tipăritură românească de la Bălgrad, care intră protectorat habsburgic, prin tratatul de la Viena, anul primei Diplome Leopoldine, 1691, când sunt
în atenţia acestei lucrări, anume Psaltirea din 1 651. Aceasta reia literele ornate, un frontispiciu i gravura
numite cele trei noţiuni privilegiate din Transilvanio, ungurii, saii i secuii, anul 1697, Unirea cu Roma
Sfintei Treimi din Nou/ Testament. Este singular ornamentul zoomorf ai literei K un cap de bour.
(operă a Mitropolitului Teofil la Sinodul de Ia Alba lulia, din 27 martie), anul 1699, anul Păcii de

Tiparniţa de la Bălgrad a tipărit i alte cărti pentru români, unele cu caractere latine, dor meterii, subjugaţi
la Karlowitz.
fără voie de iuresul i de interesele conducătorilor destinelor religioase ale populaţiei române din Tran-
Domnitorii acestei perioade, Gheorghe tefan (1653-1658), Gheorghe Duca (1668-1672,
silvania, nu aveau răgazul să zăbovească prea mult asupro paginii tipărite. „Dei oliat si părinte aI lui
1673-1678 (în Ţara Românească), 1678-1683), Constantin Cantemir (martie-aprilie 1693;
Matei, domnul munteon, Rćkóczy, calvin convins, avea i el planurile sole de propagandă ca si principii
1710-1711), Antioh Cantemir (1695-1700), în Moldova, si Constantin erban (1654-1658),
unguri ai Ardealului veacului al XVI-lea."32 . ăriescu,
Grigore Ghica (1660-1664), Serban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brâncoveanu Der.r Delean,
Cu moartea celor doi principi români, Vasile Lupu i Matei Bosarab, se încheie pentru cartea românească eiŕ1 FN(1111S, P.
o epocă având un relief puternic, atât prin progromul de introducere a limbii neamului în cartea tipărifă,
( 1688- 1714), în Ţara Românească, aveau a lupta, pe de o parte, cu dezbinarea internă a familiilor Teodor /slor/a
de boieri (familia Cantacuzino i familia Băleanu în Ţara Românească i familia Ruset i familia Costin Românie,, ucij
cât i ca iconografie i ornament grafic. rest. 998.
în Moldova) i, pe de altă parte, cu presiunile externe, de unde variotele alianţe politice schimbate
ĺn tiparniţele de la laşi i Târgovite, în periooda domniilor lui Vasile Lupu i Matei Basarob, arta gravurii,
atât de des, în funcţie de contextul imediat. Toţi domnitorii epocii au dorit, dar au reusit mai mult
în strânsă legătură cu orta cărţii în general, a atins o culme a măiestriei prin meterii llia Anagnoste i
sau mai puţin, întărirea puterii centrale, dobândirea independenţei de sub împovărătoarea autoritate
Theodor Tisevici.
otomană i „libertatea religioasă, respectarea vechilor obiceiuri ale ţării"1. 4
ARTÁ CĂRTI Într-o asemenea epocă frământată, s-ciu impus, totui, mari cărturari i mari opere culturale, care au adăugat Cel care s-a îndeletnicit cu aceasta a fost Vasile Stavniţki, fratele lui Simion Stavniţki, cel care tipărise 5EOLUŁ AL XVIÍ-LEA
la edificiul culturii nationcile opere originaie ce s—au impus în contiinţa naţiunilor străine. Miron Costin la Mănăstirea Uniev traducerile lui Dosoftei3.
Gabriel
scrie Letopise,tul Ţčrii Moldovei de la Aron-vodă încoace ( 1 675); Nicolae Miiescu merge la Curtea lui Acesta í-a avut alături pe „Stanciu făuraru", cel care a lucrat „peceţile". Efortul lui merge însă i în direcţia Streejpe1, Spr7inuí
Ludovic al Xlll-lea si cere sprijin pentru Gheorghe Stefan, iar între 1 675 1 678 întreprinde călătorĺa în

dotării tipografiei de la laşi cu materiale necesore noi i, pentru aceasto, face apel la Patriarhia Moscovei, acordat de Rusia

China, ca mesager al ţarului Alexei Mihailovici al Rusiei, rezultatul fĺind, între altele, cele două lucrări,
tiporului ‚OrnClfleSc
adresându-se patriorhului loachim i spătorului Nicolae Milescu, aflat la curtea ţarului. Acest apel a1 ín seColuJ al XVJI-
Însemnarea călčtorie mele i Descrierea Chine Gheorghe Kraus scrie Siebenburghische Chronic; loan său este încununat de succes, spre deosebire poate de altele asemenea, de exemplu de cel adresat Iea, în „Studii i
cercetšri de
Caioni (mortîn 1687)îi realizează opera îri care slăvetefaptele lui Matei Basarab i Vasile Lupu; Con- Frăţiei Stavropighiei din Lvov. În Moliivenic de-n,teles, prima carte tipărită, în 1681, cu literele aduse de hi[diologie", rir. 1,
stantin Brâncoveanu construiete Mănăstirea Hurez ( 1 690— 1 699) i înfiinţează, în 1 694, coala princiară la Moscova, sunt inserate versuri de mulţumire cčtre căpitanul lonacu Bilevici, care asigurase atât co- 1955, p. 35.

de la Sfântul Sava, care va dăinui până în 1 821; stolnicul Constantin Cantacuzino publică, la Veneţia, respondenţa, cât i aducerea materialului tipografic în ţară: „lonaco Bilevici că au pusu nevoinţă/ De-
lstoria Ţării Românest în 1 700 etc. am adus tipare de Moscu cu priinţă/ Dia-i Dumnezeu s-aibă într-o vieţii carte/ Să să scrie-n rândul cu
Şi, mai presus de orice, ceea ce se întâmplă, începând cu 1 673, în Moldova, cu 1 678, în Tara Româ- Sfinţii în parte/ Amin"4.
nească, i, cu 1684,înTransilvanio este reluarea octivităţiitipograficeînfolosul românilor. Din păcote, Ajutorul dat de patriarhul Moscovei, loachim, este deosebit de preţios i de preţuit i este menţionat atât
meteugul tiparului, care înflorise în perioada lui Matei Basarab i a lui Vasile Lupu va trebui să se nască în prefaţa Vietiisfintilor, cât i în cea a Pariműlordin 1683: prima a fost tipărită în „tiparniţa Sfintei Mitropolii
din nou, aşa cum, de altfel, s-a petrecut de-a lungul timpului cu aproape toate domeniile vieţii culturale în lau la care tiparniţă ne-ciu agitoritu de ía Moscu Sfiinţia-Sa Părintele nostru Patriarhul loachim", o Adoiitveriic
româneti, ca i cum am evolua în limitele unui perpetuu mit al Meterului Manole. lstoria tiparului românesc doua, în „tiparniţa ce ne-au dăruit Sfiinţia-sa părintele nostru fericit loachim Patriarhul". de-nfeles, ai,
681.
se constituie din asemenea „renateri" care, din fericire, s-ciu păstrat până la noi, graţie unor spirite înolte Aadar, mitropolitul Dosoftei împreună cu Duca-Vodă ( 1 678 1 683 ( au păstorit apariţia ia lai, la tipografia
-

de felul celor pe care le evocam mai sus. Acestoro li se adaugă reprezentanţii statului i ai bisericii, dom- Mitropoliei, a următoarelelor cărti: Dumnezeiasca liturghie, în 1679, traducător mitropolitul Dosoftei,
nitorii i mitropoliţii luminaţi care s-au străduit să păstreze limba, moia i legea neamului, adică identitotea Psaltirea slavo-românč, în 1 680, traducčtor mitropolitul Dosoftei, Moliivenic de-n,teles, în 1 68 1, traducător
naţională, teritorială i religioasă a românilor. Tipogrofii si gravorii, tăietorii de literă, de ornamente si mitropolitul Dosoftei, Viata sfintilor, lucrare monumentală în patru volume, tradusă tot de mitropolitul Dosoftei
ilustraţii, corectorii, traducătorii anonimi sau ale căror nume au rămas însemnate în prefeţe sau pe grovuri i tipărităîntre 1682 si 1686, Liturghie ‚sirugěciuni în 1683 (reluarea ediţiei din 1679, odăugită) ş Parimiile
au pus în operă proiectele mai marilor zilei destinote luminării neamului. preste an, traducătoracelai mitropolitDosoftei, totîn 1683. Ultimul volum al Vietüsfintilornu esteterminat.
Mitropolitul Dosoftei, urcat pe scaunu1 mitropolitan al Moldovei în 1671 (până în 1686), după ce fusese Cauza este, desigur, aceeai care a determinatîncetarea activitčţii tipografiei de la Mitropolia din lasi,
episcop de Hui (ales în 16.58) i episcop de Roman (ales în 1660), om cultivat, cunoscător de limbi anume opţiunea mitropolitului Dosoftei pentru exil în Polonia, dupč înfrângerea acesteia de către turci.
străine, poloneză, ucraineană, elină, latină i slavonă, va reînvia meteugul tiparului i vo iniţia un vast Mitropolitul moi gustase pâinea exilului în 1674- 1675, cam un an de zile, dar de aceastč dată, după
Sivíu Drogariir
c!ot e Doru program de traduceri în limba română. Primele cărţi traduse de îrtsui luminatul mitropolit vor fi tipărite înfrângerea luijan Sobieski de către turci, exilul va Fi definitiv. Dosoftei o muritîn Polonia în 1693.
Eiádâriir T;porui
la Mănăstirea Uniev, în 1673. Acestea sunt Psaltirea pre versuri tocmitč i AcatistulMaicü Domnului. în 1 697, un nou titlu va apărea la lasi, Tâlcuirea evanghelie traducere de leremia Cacavela, dar tipografia
E ronsóriesc ío sfçť

situí seCouŤui ai Tiparniţa lui Vasile Lupu, care-i încheiase activitatea în 1646, se pare că era inutilizabilă. Aa că, din se va numi Tipografia Domnească, domnitorul Moldovei fiind în acea perioadă Antioh Cantemir, iar
XVií-iea 51 iflCe
dorinţa de a oferi cât mai repede posibil cartea românească pentru preoţii i mirenii moldoveni, Dosoftei, tipograful fiind „smeritul ieromonah losif Gorodeckij". Cartea nu are orncmente. Cea de-a doua carte
outui scc'luÍuJ aĺ
XVI!i-Jeo, EirăiCI, în paralel cu traducerea celor mai curentfolosite cărţi liturgice, face demersuri pentru repararea i punerea tipărită la Tipografia Domnească este Divanulsau Gâlceava în,teleptului cu lumea a lui Dimitrie Cantemir,
1998, s. 8
în stare de funcţionare a ceea ce se mai găsea din tiparniţa de la Mitropolia lailor despre care se plângea lucrare bilingvă, în românč i greacă, cu o prefaţă a lui leremia Cacavela, tipografi Fiind Anastasie ‚si
42 că este foarte „dezordonată"2. Dionisie, ieromonahi. 43
ARÄ CĂR Echipele de fipografi core au trudit pentru ocesfe cărţi au fost formate, în timp, de Stoncu, Vosile Stovnitki,
ornamentele ar sugera că gravorii nu se bucurau atunci de marea consideraţie de care se bucurau SECOLUŁ AL XV-ŁEA
Mitrofan de la Bisericani, Ursu, Neculai, Pavel, losif Gorodeckij, Atanasie si Dionisie, pentru a-i numi corectorii, diortositorii, tipografii, meteri sau chiar ucenici, menţionaţi în prefeţe sau pe foile de titlu.
numai pe ocei tipografi i gravori care sunt menţionaţi în prefeţele cărţilor ieene din aceostč perioadč.
Viaţa sh'nţilorare o foaie de titlu simplă, de compoziţie tipograficč, cu două viniete: „Cina de la Manvri",
Foaia de fitlu a Dumnezeietiiliturghiidin 1679, alcătuită pe principiul poarta cărţii, prezintă drepfornament
în partea superioarč a gravurii, i „Tnecarea ostilor faraonului în Marea Rosie", în portea inferioarč.
un chenar lat, cu scene i sfinţi. În registrul superior, central, în medalion rotund, este reprezentată scena Această ultimă scenă a apărut pentru prima dată, ca frontispiciu, în P5altirea slavo-română din 1680,
„Răstignirii", în stângo, „Botjocorirea lui isus", în dreapto, „Drumul spre Golgota". ĺn registrul inferior
în care, după „erată", la sfâritul cărţii, se găsete următorul text: „Trudolinbiem peciat Mitrofana ieromonah
central, este reprezentată „Cina cea de tainč", în cortu dreptunghiularîncadrat de medalioone rotunde, ot Svetoi Monastiri Bisericani", text reluat, de altfel, i în MoliWenic de-nteles, 1 681, în versiune româneascč:
în stânga „lisus la Sfânta Ana", în dreapta „Biciuirea lui lisus". Pe laterol, sunt reprezentaţi, în stânga, „Tipăritu-s-au în casa sfintei Mitropolii din lai; Meterul tiparelor smerenii eromonah Mitrofan de Svânta
Sfântul Vosile cel Nou, în dreapta, Sfântul loan Zlataust. Gravura nu este semnată, dar din prefaţă aflăm Monastire de Besericani"; tiparnicii Ursu i Neculai.
cine sunt cei „corii au trudit... Stanculu, făuroru ou lucrat peceţile, Vasilii Stavniţkii, tipograf". Ea este reluată După iipărirea Vie,tiishn,tilor, Mitrofan a pčrčsitlaul, o dată cu mitropolitul Dosoftei. Acesta din urmă
în Parimiile tipărite în 1 683 i amintete de foaia de titlu din 9eapte taine, tipărită în 1 644, ca dimensiuni s-a exilatîn Polonia, iarpe Mitrofonîlvom regăsiînŢara Româneascč. Cu plecarea lui, activitateatiparniţei
i proporţii. Sceneie sunt, însč, diferite.
de la lai a încetat pentru o perioadă de zece ani. Abia în 1697, la lai, va apărea o nouă carte, o
Următoarele douč cărţi, Psaltirea slavo-românč si MoliWenic de-nteles, prezintă foi de titlu identice, ca Tâlcuire a evanghelie fără gravură de titlu, urmată, în 1 698, de lucrarea lui Dimitrie Cantemir Divanul
ornoment, alcătuite pe principiul porţii cărtii, cu motive fitomorfe, lujeri cu struguri i inflorescenţe compozite, sau Gâlceava înţeleptu/ui cu lumea, de asemenea cu o foaie de compoziţie tipografică.
care sugereoză motivul pomului vieţii. În chenarele late care încadrează titlurile celor două lucrări, lujeri Stema Moldovei apare pe verso foilor de titlu în diferite variante. Elementele heraldice, bourul moldav
consistenţi, care pornesc din partea inferioară, din centrul decorului, i descriu meandre simetrice care între soare si lună (stânga, respectiv, dreapta), pe scut surmontat de sabie, sceptru i mitra mitropolitană,
Orago ară
‘escsj, Un x!/ogfaí se încolăcesc generos în jurul a două coloane canelate subţiri. T spaţiile create sunt reprezentaţi potriarhi sunt elemente invariabile. Ceea ce variază sunt ancadramentele. Cea mai simplă reprezentare este cea
rraldo'va/ah, Da- i regi din Vechiul Testament. Pe Iotura stângă Aaron si Moise, pe latura dreaptă Melchisedec i regele din Carfea româneascě de învčtčtură (Cazania lui Varlaam) din 1643, fčră ancadrament, cea mai
masc/vn íâho:
be5 stc,larjí. r David. Acetio sunt reprezentaţi bust, pe colicii de floare. În registrul superior în medalion central, este exuberantă, ca ancadrament, fiind cea din Carfea românească de învčtăturč (Pravilele iui Vasile Lupu)
..Arla", XX.X, r!r. reprezentată Sfânto Fecioară Maria cu pruncul, încadrată de Sfintii Arhangheli Mihail i Gavriil, în cartue din 1646. Tn acelasi sens evolueazč stema Moldovei a lui loan Stefan Petru-Voievod de pe Psaltirea
7-8, /983;vez — —

si D. Bâ.ričră, iâ realizate de meondrele lujerilor de viţă de vie. T registrul inferior se reia tradiţia din perioada lui Vasile pre versurja ui Dosoftei, tipărită la Uniev, în 1673, reluată în Dumnezeiascaliturghie de la lai din 1679.
paru, ra"r-vsc !o Lupu, prin includerea unei scene narative. De această dotă este reprezentată întâlnirea lui David cu Goliat. De Fapi, în Psaltirea slavo-română din 1 680 apare o nouă stemă ci Moldovei, a domniiarului Gheorghe
src:s!Ia ccaíí3u,
a!XVI/-/ecr si îrca Motivul viţei de vie pentru gravura de titlu nu apare acum prima datč în cartea românească. L-am mai Duca, mai încčrcată cu elemente narative, cu un soare cu figură umană bine desenatč, în cadru de flăcări
Dc,'f'Jl seco!u/nj O!
întâlnitîn Antologhionu/de la Câmpulung din 1643. Tratorea motivului esteînsă cu totul alta. Pe cčrţile dispuse ca petalele de floare, iar luna cu un profil uman, amuzant, în raze dispuse în semicerc. Cadrul,
xviu,/eo, bri'IC,
1998, p. 183. de ia laşi, el este combinat cu elemente arhitecturale frontonul din registrul superior.

baroc, este realizat din semipalmete i panglici. Compoziţia este destul de aerată prin comparaţie cu
Pe petalele inflorescenţei din stânga, jos, ortistul i cercetătorul Drago Morărescu a identificat iniţialele altele de acelasi lip. Aceeasi stemă revine în cele trei tipčrituri după traducerile lui Dosoftei: Moliivenic
care ar sluji ipoteza că autorul acestei gravuri este Damaschin Gherbest, cel care va semna cu iniţiale de-nte/es, Vi'cda shnti/ori Parimíi/e preste an. Stema lui Antioh Cantemir din Divanu/ lui Dimitrie Cantemir
i monograma gravurii din Apostoiu/, tipčrit la Bucuresti, în l683. este o conpoziţie complexă. Însemnele heraldice, bourul purtând coroana cu cruce, cu stea între coarne,
Această atribuire deschide o nouă perspectivă asupra circulaţiei motivelor ornamentale i a meterilor este ampiasatîn centrul unui decor din semipalmete, prefigurând scutul, între patru suluri aezate simetric,
gravori din epocă. De alifel, distinsul cercetător a făcut mai multe atribuiri de elemente ornamentale aceiuiai surmontând sabia, sceptrul si crucea. În afara scutului, de o parte si de alta a acestuia, soarele i luna,
44 Damaschin Gherbest. Faptul că numele 1ui nu este menţionat în prefeţele cărţilor pentru care a realizat cu textul „soarele i luna pe unde luceate, adecă-n tot 1ocui, slăvit să grăiate". 45
r—
‘ÍA (ĂJI Galeria de gravuri în pleine-page din tipăriturile din a doua jumătate a veacului al XVII-lea începe cu de coloane simple, ale căror capiteluri susţin arce rotunjife. ĺn spaţiile create astfel sunt reprezentate două SE(OLUŁ AŁ XVII•LEA

reprezentareo psalmistului David din P5altirea pre versuri i cea a Slintei Fecioare Maria din Acatistul personaje: în stânga, un bărbat matur, cu sabie în mâna dreaptă, desculţ, cu vesmânt lung, simplu, are
Áriaicii Dornnului, ambele tipărite la Mănăstirea Uniev într-o perioadă în care lau! nu-şi reluase încč în sate reprezentarea simbolică a întregului univers, cu constelatiile lui, cu mările i uscatul pământului.
activitatea tipog rafică, în 1 673. Pe o banderolă care urmăreste fidel traseul arcului ce uneste cele două coloane este înscris texful:
„ĺmpăratul David" este reprezentat din profil, aezat în genunchi înaintea unei mese pe care se află „DesFrânata lume sau trupul". În dreapta, un bărbat fânăr, cu semnul crucii pe acoperământul capului,
coroana. Harpa este rezemată de o coloanč, deasupra căreia este figurată imaginea Divinităfii în raze, cu vemânt lung, simplu i cu pelerinč lungă, cu părul negru daf pe spate stă în picioare pe un glob —

pe pat de nori. Pe podea este o carte deschisă. Vemântul psaimistului este o haină amplă, dintr-un material reprezentare, de asemenea, a universului cu constelaţiile, mările, uscatul si creaturile lui. Pe banderola
cu motive ornamentale bogate i cu bordură de hermină. Ca să nu existe nici un dubiu cu privire la iden- ce rmărete traseul arcului sub care se află personaiul suntînscrise cuvintele: „Omul înţelept sau sufletul".
tifatea personajului, în spaţiul dintre nori i draperia care contrabalansează i echilibrează colţurile Gravura este bordată de două rânduri de text, care se constifuie într-un chenar. Deosebit de sugestivă . Brari,
N. Hodos,
superioare ale gravurii este scris numele acestuia, „Ţarul David", cu caractere chirilice, desigur. Spaţiul pentru conţinutul dogmotic i filosofic al acestei lucrări ci lui Dimitrie Cantemir, gravura nu poartă nici Biŕiogrota
gravurii este delimitat de un chenar din elemente tipografice. Gravura nu e5te semnată. Tipograful cărţii o semnătură. Cei care s-au ostenitînsă, după cum aflăm din prefaţa cărţii, suntAtanasie i Dionisie Mol- rov,eo5cč
vecho, voL l,
este Simion Stavniţki. doveanul, ambii monahi. În Bibliografia românească veche, există specificat faptul că desenul pentru p. 365.
Gravura din AcatistulMaiciiDomnu/uio reprezintă „Sfânta Fecioară încoronatč", asezată pe tron, cu această gravură o fost făcut chiar de Dimitrie Cantemir6.
pruncul lisus pe genunchi, uorîntoarsč spre dreopta. Croiala vemântului ne duce cu gândul ia vemintele Frontispiciile dezvoltă aceleai motive ornamentale pe care le-am întâlnit deja în tipăriturile din epoca
domniţelor din tablourile votive din bisericile moldoveneti. O draperie cade în falduri, încadrând-o pe lui Vasile [upu i core fac parte din recuzita barocului: lujeri, semipalmete, fructe i flori evolueoză pe
Fecioară. Numele personaielor sunt gravate în câmpul gravurii, care nu este nici semnată, nici datată. câmpul, de obicei dreptunghiular, al frontispiciului. Între aceleai coordonate evoluează i vinietele
Numele celui care se ocupa de tipărirea cčrtilor la Uniev este însă cunoscut: Simion Stavnitki. Ambele amplasate în texf, consfruite pe principii de simetrie faţă de un element centrol, un vas cu flori, o torsadă,
gravuri din cărţile editate la Uniev degajă un aer de simplitate si naivitate, datorat desenului si tranei o coroană, restul câmpului fiind presărat cu lujeri subţiri, flori de acant, albăstrea, lalea etc. Multe dintre
liniare. tdentitatea dintre tipograf i gravoreste o realitate desîntâlnităîn istoria tiparului i nu este exclus aceste elemente ornamentale sunt reluate în mai multe tipărituri ieene sau apar variante ale acestora,
să fie asa i în cazul nostru. evident tăiate din nou în lemn, fapt valabil, de altfel, pentru toate tipografiile din a doua jumătate a secolului
De o cu totul altă factură este reprezentarea „Psalmistului David" în grovura din Psaltirea slavo-română, al XVII-lea. Deosebit de decorative sunt frontispiciile cu scenă, care au si valoare de ilustraţie pentru diferite
din 1680, tipărită de Mitrofan. Psalmistul este aezatîngenuncheat, în peisaj, cu privirile ridicate spre subiecte din Vechiuisau Noul Testament.
arhanghelul purtat de nori, din colţul din dreapta sus. Numele personajului este gravat într-o casetă Scena „Sfânta Treime", lisus între Sfânta Fecioară i Sfântul loan, în medalioane rotunde, egale, cu suprafaţa
dreptunghiulară, aflată deasupro capului acesfuia: „ĺmpăratul David", deci cu echivalentul românesc albă, apare într-un frontispiciu dreptunghiular cu câmpul negru, în Acatistul Nčscătoarei de Dumnezeu,
pentru cuvântul rusesc tar desigur cu caractere chirilice. Coroana i harpa sunt prezente alčturi de psalmisf, tipărit la Uniev, în 1673. Spaţiul dintre medalioane este ocupat de elemente ornamentale fitomorfe. ĺn
a cčrui atitudine, cu mâinile ridicate în implorare, degajă un anume dramatism, susţinut si de lupta dintre cealaltă carte tipărită a Uniev, Psaltirea pre versuri, apar două frontispicii cu scenă: „Cina de la Manvri"
albul i negrul care-i dispută întâietatea în spaţiul gravurii. Haurile care sfâie din 1oc în loc albul conferă i „ĺnvierea" sunt reprezentate în medalioane ovale încadrate de fleuroane. Desenul este negru pe fondul
scenei i gravurii un anume dinamism. Ea ne duce cu gândul la o famiiie poloneză de modele, în timp alb al frontispiciului. Aceste două frontispicii vorfi reluate în Dumnezeiasca liturghie, a lasi, în 1679. Am
ce gravurile de la Uniev ne trimit spre o familie rusească de modele. remarca o anume naivitate în reprezentarea, nu atât a scenelor, cât a decorului vegetal. Tablele de lemn
lnserotč între filele lucrării lui Dimitrie Cantemir Divanulsau Gâlceava în,teleptului cu lumea, se află gravura au fost, desigur, aduse de la Mănăstirea Uniev Ja lasi, de către Vasile Stavniţki, tipograful Liturghiei, care
46 intitulatč „Trupul i sufletul". Gravura în pleine-page este segmentată, pe verticală, în două spaţii demarcate l-ar fi avut alături pe Stancu, faurul peceţilor. 47
ARA CĂRll Noi frontispicii cu scenč apar în Psaltirea slavo-românč din 1680. La lai sosise matericjlul tipografic laul spre ci pregăti, la Bucuresti, tipărirea Bibiieidin 1688. Neexistând semnčturi, este hazardatsč atribuim SECOWL AL XVII•LEA

cerut la Moscova i apăruse un nou personaj între tipografii existenţi: Mitrofan, monahui de la unuia sau altuia dintre meteri sau ucenici paternitatea acestor gravuri. Drago Morărescu atribuie multe
Mčnčstirea Bisericanj. dintre frontispiciile din tipăriturile ieene din anii 1680— 1683 ( 1686) lui Damaschin Gherbest. Cum acelasi
O „Sfânta Treime" lisus în medalion rotund, între Sfânta Fecioară Maria i Sfântul oan pe calicii

— cercetător atribuie lui Damaschin Gherbest i alte ornamente din cărtile de la Bucuresti din cam aceeasi
de floare, între lujeri graţioi cu frunze de vi'č albe care evoluează pe fondul negru ai frontispiciului. perioadă (1682 Evanghelia, 1688 Biblia), ne putem gândi că meterii se deplasau deja cu mare
— —

„Moise pe munte cu tablele legii" este reprezentatîntr-un cartu oval amplasati sprijinit pe volute vegetale uurinţă pe distanţe apreciabile la sfâritul secolului al XVII-lea7. Drago
albe pe fond negru. „Arhanghelul Mihail", de asemenea, este figurat pe un scut oval susţinut de volute O serie de elemente ornamentale sunt amplasate uneori ca frontispicii, alteori ca viniete în text. Este cazul, Morărescu,

vegetale. Desenul este, de această dată, negru pe fondul alb al frontispiciului. Scena „Scufundarea de exemplu, al benzii ornamentale fitornorfe în care lujeri, semipalrnete i flori de albčstrea albe evoluează art. c,t.

corčbiilor faraonului în Marea Roie", care ocupă toată suprafaţa unui ait frontispiciu, este o fermecătoare pe fondul negru al frontispiciului pornind dintr-un rnic medalion în forrnă alungită, în care este amplasat
compoziţie de dimensiuni reduse, cu multe personaje, în atitudini diferite, deosebit de sugestive, cu peisaj capul Iui lisus Hrisfos. Acest ornament revine, ca vinietă, în Psaltirea siavo-românč, în Molitvenicui de-
npeles i în Viaţa sfinpilor. Aceeai este situaţia ornamentului dreptunghiular care-l are în centru pe „Ar-
marin o mare învolburată, răzbunătoare totul susţinând atmosfera dramatică în care se desfăoară
—‚

hanghelul Mihail", deja prezentat. La fel, sunt reluate în aceste cărti viniete fitornorfe care apar pentru

o întâmplare neobinuită. Acest frontispiciu esfe reiuat pe foaia de titlu în Via,ta sfin,tilor, 1682 1 686.—

prima dată în Psaitire: o vinietă în care lujerii pornesc dintr-o floare de albăstrea centrală i sfâresc în
Flori de măce i semipalrnete decorează un alt frontispiciu cu desen alb pe fond negru, elementele ve-
flori de acant, de exempiu.
getale fiind dispuse simetric faţč de un cartu în care este reprezentat „Iisus Pantocrator".
i vinietele cul-de-iampe compoziţii vegetale complexe, sau compoziţii vegetale cu elemente
O compoziţie specială o reprezintă frontispiciul încadrabil într-o piramidă, realizat ca un triptic. Pe corpul

antropomorfe, sau mici fleuroane construite din antrelacuri, sau din capete de îngeri etc. circulă de

central al tripticului se află „Deisis" lisus încadrat de un rege biblic i un sfânt. Pe laturi sunt reprezentaţi
la o carte la alta. Tn Dumnezeiasca liturghie din 1 679 i în Molitvenicuide-nteles, 1 681, este preluată

regele David, în stânga, si un alt personaj încoronat purtând un chivot. Scuful central este străjuit de sfenice
vinieta finală din Psaitire pre versuride la Uniev care are în compoziţie elemente vegetale lujeri, fiori

aezate pe console ce se desprind din structura de la baza frontispiciului, ornată cu semipalmete. Acest de lalea, fructe de ananas si elemente antropomorfe sirene. Toată compoziţia este încadrabilă
— —

frontispiciu nu a fostfolosit decât pentru Psaltirea slavo-românč de la asi, din 1680. într-un trunchi de piramidă cu baza în sus. Un cap inaripat, un rnic ornament ce ne duce cu gândul la
La fel de structurat este i frontispiciul intitulat „Marie, bucură-te, a tuturor bucurie" din Viata sfintilor, lasi, preţioasele compoziţii din antrelacuri, devine vinietă finală în Molitvenic de-nteles.
1682. Pe un scut amplu, susţinut de volute fitomorfe este reprezentată o Sfântă Treime: Sfânta Fecioară Letrinele construite pe rnotive fitomorfe, zoomorfe, avimorfe, antropomorfe relevă o imaginaţie debordantă,
încoronată, pe tron, cu pruncul pe genunchi, încadrată de sFintii Pavel i Vasile. Tronul este înconjurat iar execuţia lor tehnică este, de asernenea, o realizare de excepţie. Cele mai spectaculoase letrine apar
de capete de îngeri. Două măsti răsarîntre ornamentele care delirnitează scutul. Lateral, Sfinţii Arhangheli în Psaltirea slavo-românč: Un T chirilic reprezentând un sfânt cu braţe vegetale binecuvântează două
Mihail i Gavriil, cu numele înscris în partea inferiooră a gravurii, sunt reprezentafi în poziţie frontală. mici personaje (care ar putea fi Duca-Vodă i doamna sa?(; un B chirilic E răsare din încrengătura unor
Nici una dintre aceste compoziţii nu este sernnată. .ontrelacuri un altul găzduiete pe psalmistul David; un D chirilic este construit din antrelacuri; un G
ĺn Moliivenic de-nţeles apare un frontispiciu, care încadrează ţitlul de capitol; o altă variantă a scenei chirilic F din semipalmete protejează un cap de înger etc. În Molitvenic de-n,teles, letrinele probează
„Sfânta Treirne". lisus, central, în rnedalion realizat din semipalmete între Sfânta Fecioară Maria si Sfântul o altă manieră de structurare: mici compoziţii, o carte deschisă, pe care se odihnete sirnbolul Sfântului
loan, de o cu totul altă factură decât celelalte compoziţii din cărţile tipărite de Mitrofan. Spaţiui dintre Evanghelist Marcu, o cunună de raze susţinând simbolul Sfântului Evanghelist Luca închid în trupul lor
medalioane este ocupat de semipalrnete i două capete înaripate răsar de o parte i alta a medalionului iniţiale trasate ferm i clar.
în care este reprezentat lisus. Ajutoarele lui Mitrofan pentru această carte sunt ucenicii Ursu i Nicolae. Să spunem că, după Cazania lui Variaam, cartea cea mai împodobită dintre tipăriturile ieene este
48
Este interesant că Mitrofan nu a luat cu sine tablele gravate pentru aceste Frontispicii atunc când a părăsit Psaltirea slavo-română ar însemna poate să nedreptăţim celelalte cărţi apărute la lai. Fiecare dintre 49
r
ARA (ĂRI1 ele reţine atenţia prin amplasarea pe paginile tocmite spre susţinerea dreptei credinţe a unor surprinzătoare ca i al Scaunului Bucuretilor i exarhul Plaiului i a toată Ungrovlahia. Să fi dispčrut cu totul materialul SE(OLUL AL XVII-LEA

eiemente decorative, mai multe sau mai puţine, mai simple sau mai elaborate, cu execuţii mai iscusite tipografic cu care se realizase maginifica Îndreptarea legiii care ar fi trebuit să se mai afle pe undeva
Răzvcn sau mai neîndemânatice. Îoate înmagazinează însă atasamentul la modernitatea vremii, valorificând în incinta mitropoliei târgovitene? Să fi fost eI în stare precară, uzat până Ia imposibilitatea folosirii?
Theoclorescu. tendinte artistice venind din Orient deopotrivă cu tendinte artistice de sorginte occidentală. ĺn decoraţia Sč fi avut preacinstita faţč bisericeoscă orgoliul de a-i lega numele de un nou început? Înclinăm să răs-
Rounjg,ns et
baccsniqies cărtii se petrece, de ajtfel, ceea ce se întâmpiă i în decoraţia monumentelor de orhitectură: „vers le milieu pundem la aceste întrebčri avansând ideea că ceea ce s-a putut recupera din vechea tipografie s-a preluat.
dans la du XVI-me siecle... Jes tendences de ce meme prince (VasiJe Lupu) ă s'approcher du royaume polono Este cazul unora dintre poansoanele pentru iniţialele ornate, pentru unele ornamente, aa cum vom încerca
{.‚v,J,sofjon sud- . . .

să arčtăm în demersul nostru. Litera de rând poate nu mai era folosibilč. Dar ce lipsea cu adevărat erau

est europeene, lituanien expliquent dans la plus grande mesure l autre penchant occidentalisant..., materialise dans les
Bucuret 1999. formes d'un baroque italien arrivees a lassy par Ja filiere polonaise 8• cunoscčtorii mestesugului. i opoi, noutatea programului editoriai presupunea cunostinte superioare,
Îendintele occidentalizante se menţin în cărtile tipărite sub Duca-Vodă si Cantemiresti, cu toate că Moldova modelele vremii, oflate în otenţia altor centre ŕipogrofice active de peste hotore, fiind un deziderat si pentru
ortodoxă avea cele mai strânse relaţii cu Moscova, cu Răsăritul, deci, dar de unde veneau artistii i arhitecţii români. Acestea reprezentau, cu siguranţă, o ţintă de atins, iar practicarea meteugului era un semn
la curtea ţarului dacă nu din ltalia, de unde primea ţarul cele mai nepreţuite daruri, dacč nu de Ia marii de apartenenţč la modernitate. Acesta trebuia să fie găndul ascuns al mitropolitului Varlaam i gândul
monorhi ai Europei si ce altceva erau aceste daruri decât produse ale marilor ateliere europene, numai lui a prins rădăcini căci, spre sfâritul secolului, Ţara Românească a ajuns să tipărească i cărţi pentru
bune, între altele, sč furnizeze artistilor locali motive de inspiraţie. i apoi, nu greim dacă amintim aici cretinii aflaţi sub ocupaţie turcească. Cu alte cuvinte, a aiuns să radieze culturč pentru popoarele cretine
de fascinotia pe care Orientul a exercitat-o asupra Occidentului sub multe aspecte, inclusivîn domeniul din Turcocraţie.
ornamenticii, în toate tipurile. Motivele ornamentale, neîncorsetate de graniţe Jingvistice, au circulat, au lată ce spune mitropolitul Varlaam cu privire la necesitatea instalčrii unei noi tipografii: cu multă osârdie
fost preluate, au fost prelucrate, au fost recreate în cele mai variate domenii ole artei. am nevoit i dascăli de tipografie am adus în Sfânta i de Dumnezeu pčzita Mitropolie a Bucuretilor
i i-am aezat i de izvoană tipografie adică tipariu de tipăritul cărţilor am rădicatu cu toate meteugurile . šcns,
N. Llccios,
căte au trebuit". lar despre alinierea la cele mai moderne programe editoriale aie vremii, acelasi Varlaam op c,t. vcL l,
UCURŞI spune: „si iarăi mai de izvoană cu tot dinadinsul socoteală si cercetare am fčcut, ce carte ar fi deocamdată p.239
Dacč considerčm cč Tetraevangheliarul menţionat de Ludovic Demeny ca fiind tipčrit la Mănčstirea mai de folos întru neamul nostru rumânesc a se tipări i a se da Besearicii noastre cei pravoslavnice i
Plumbuita în 1582, este o tipčritură bucuresteană, putem afirma că vor trece 96 de ani până când, Ia am aflat această carte... ce să zice rumânete Cheia Înţčiesului . Originalul cčrţii venea de la tipografia
Bucureti, se vor tipčri, din nou, cărti. Vom fi atunci în veacul aI XVII-lea, dincolo chiar de mijlocul acestuia. din Lvov i era opera ucraineanului loanichie Galeatovschi, titlul originar fiind Kliuce razumenia ce
Bucurestii vor fi devenit, între timp, capitalč o Ţării Românesti, în el concentrându-se cele mai importante cu mulfč cheltuială am tocmit dascăli de o au scos-o di pre limba ruseascč pre limba noastre direptu
instituţii ale statului, Scaunul domnesc i mitropolia.
rumânete... scoţându-ne dintru acoperirea Jimbii străine."9
Bucurestii vor fi primul centru tipografic renăscut dupč o perioadă de 26 de ani de încetare a oricărei
Cheltuiala susţinutč de mitropolitul însuşi trebuie să fi fost substanţială pentru că lucrarea nu o fost
activităţi tipografice în Ţčrile Române.
tradusč integral.
În prefaţa primei cărţi în care pe foaia de titlu apare numele Bucuretiloi anume Cheia în,telesului,
Prima carte tipărită la Bucuresti, Cheia întelesului, a apărutîn 1678. Au urmat, în 1680, o Liturghie i
traducčtorul, mitropolitul Vorlaam al Ungrovlahiei, se exprimă cu privire Ia aspectele importante ale
o carte de Moliive în Dominica PogorâriiSíântuluiDuh, bilingve, în română si slavonă, în 1682, o Evan-
momentului, legate de absenţa cčrtii tipčrite, cu implicaţii serioase asupra stării de întunecare a poporului:
ghelie, în română, în 1683, un Apostol, tofîn română. Urmează o pauză de cinci ani în 1688, apare
absenţa unei tiparniţe, absenţa materiolului tipogrofic, absenţa mesteriloi obsenţa dascălilor (a
Biblia, urmatč de o serie de cărţi în limba românč, Tipicul!iturąhiei, în acelasi an, apoi, în 1691, Măr-
traducătorilor), absenţa cărtilor pe înţelesul preoţilor si, cu atât mai mult, al credinciosilor. Varlaam era,
50 conform titulaturii proprii cu care semneazč prefaţa menţionată, „orhiepiscopul i mitropolitul Târgovitei", gčritarele Sfântuiui loan Gură de Aur, în 1694, o Psaltire, de căteva cărţi biiingve, în românč i greacă,

j
r—
• AR'ÎA(ÄŢ Evanghelia greco-românč, în 1 693, în română si în slavonă (o altă Psaltire, tot în 1 694) i de numeroase Foaia de titlu a Evangheliei din 1682 ne duce cu gândul la foaia de titlu o Antologhionului de la SE(OLUL AL XVl-LEA
lucrčri în limba greacă, ba chiar i în arabč si în turcč, spre cumpčna dintre veacuri, si dincolo de ea. Câmpulung din 1643, care avea model polonez i la mai apropiatul Molitvenic de-nteles, din 1681,
Bucuretii deveniseră reedinţă mitropolitanč în 1668 prin hrisovul din 6 iunie al acelui an dat de domnitorul de ła laşi. Este o compoziţie cu motive vegetale, în care lujeri de viţč de vie descriu meandre i realizează
Radu Leon. Tiparniţa de la Bucureti a funcţionat sub oblăduirea Mitropoliei, până în 1693, apoi sub adevărate cartue în care sunt reprezentaţi sfinţii. Pe frontonul porţii cărţii este reprezentat un „Deisis"
oblčduirea Scaunului domnesc, ca tipografie domneoscč, pânč la moartea lui Constontin Brâncoveanu, — lisus pe tron, încadrat de Fecioara Moria i de Sfântul loan vegheaţi de copete de îngeri înaripaţi.
fapt afirmatîn foile de titlu ale cčrţilor scoase de sub teascurile ocestei tipografii i susţinut i de stemele Pe latura stângă sunt reprezentaţi Sfinţii Apostali, iarîn colţuri Sfinţii Evanghe!iti. În registrul inferior este
amplasate pe verso-ul acestoro. reprezentată scena „Adormirij Maicii Domnului", în cartu trilobat, si revin, ła dimensiuni reduse, portrete!e
Varlaam a cedat scounul mitropolitan, pe care [.a ocupot între 1 672 1 679, predecesorului său, mitropolitul
— evanghelitilor. Aceasta este a treisprezecea ediţie a Evanghelieitipčrită în Ţările Române, de această
Teodosie, întors din surghiunul lo care-l condamnose Grigore Ghica, în 1 672, si instalat, din nou, în fruntea dată de Chiriac tipograful, după voriatele ediţii în slavonă sau română tipărite de Macarie, Filip Mo!-
bisericii românesti de către Serban Cantocuzino. Pentru „tocmirea" tipografiei, Varloam o fost secondat doveanul, diacul Lörintz, Coresi, Mănăilă, Meletie Macedoneanul i echipa sa de la Govara si Dea!u,
de Gheorghe Duca, domn în Ţora Româneascč între 1 673 1 678, eforturiie lor fiind continuate cu dčruire

Sofronie Poceatki i echipa sa de la lai, care-l includea pe gravorul rutean llia. În prefaţč, domnitoru!
i ştiinţč de mitropolitul Teodosie si de domnitorii erbon Cantacuzino, până în 1688, i Constantin Brân- erbon Cantacuzino se adresează cititorilor subliniind grija pentru aezarea în limitele corectitudinji a
coveanu, după aceea. cuvântului !ui Dumnezeu, folosind un mode! grecesc: „Am socotit ca să îndireptăm ceia ce iaste Folositoare
Au lucratîn tipogrofia de la Bucuresti, co tipogrofi i gravori, lvan Bakov, Chiriac, Damaschin Gherbest, sufletelor i asezând nădejde pentru ce!e viitoore bunătăţi ne-am nevoit de am săvârsit acest !ucru
Mitrofan, episcopul de Husi, Nicodim de la Mănăstirea Brâncoveni, Antim lvireanul. Mulţi alţii, rămasi Dumnezeiesc, sfânta aciastă Evonghelie, care nefiind mai denainte tocmită a slovenie să să ceteascč
anonimi, au trudit sub îndrumoreo acestora. Cčrţile făcute de ei au fost puse în slujbo limbii române, a după rânduiala zile!or i a sčrbătorilor ce!or domneti i a!e sfinţilor, poruncit-cm frate!ui nostru łordache
unităţii de neam, a credinţei, dogmei i ritualului ortodox. Sub roportul realizării artistice, ele evolueazč Preoto c
Cantacuzino, vel stolnic de o au îndireptatu i o au aezat precum umblč cea elinească i întru toate
Evanghe!ŕa cle ia
în cadrul, deja instauratei la noi, estetici baroce, cu un p!us de calitate a execuţiei, cu câteva teme noi, asemenea după orânduiala Besearicii Rčsăritului a!cătuindu-se i sfintele cuvinte, spre moi aleosă înţe!egere Bucvresŕi 1682.
venite pe aceeai filieră ruso-ucraineano-poloneză sau create, în limitele exigenţelor iconografiei ortodoxe, ci limbii rumânesti"°.
de către talentaţi gravori pământeni sou împčmânteniţi. Drago Morčrescu o atribuie !ui Damaschin Gherbest, aa cum procedeozč cu parte din foile de tit!u,
Foile de titlu ale tipčriturilor bucuretene, cu patru excepţii, sunt compoziţii tipografice cu textul în negru gravuri!e i ornamentele nesemnate din cărţile tipărite la laşi în aceeai perioadč. Gravura de titlu nu
i rou. Cele patru excepţii, foarte diferite înfre ele ca i concepţie, sunt foile de titlu de lo Cheia întele- este semnatč.
5ului, 1678, Evanghelia din 1682, Apostoluldin 1693 i Evanghelia greco-română din 1693. În schimb, Damaschin Gherbestsemnează cu iniţia!e!e D.G. gravura de titlu a Apostoluluidin 1683. Este
Foaia de titlu care ne întâmpină când deschidem CLeia în,telesuluieste singulară, ca structurč, în tot peisajul o gravură de concepţie arhitectonică, exc!usiv, fără omniprezentele elemente fitomorfe, nelipsite din gravurile
graficii de carte tipărite ła noi. Este o compoziţie ::ugerotă de chiar titlul lucrčrii, o cheie în floarea cčreia de titlu de până acum, chiar i atunci când structura de bazč a foii de titlu este de inspiraţie arhitecturală.
este amplasat titlul. Este vorba de o preluare fidelă a foii de titlu din ediţia ucraineană o cărţii, care a Este evidentă o concepţie nouă i, de altfel, chiar semnătura, D.G., din partea de jos a gravurii, centra!,
constituit modelul pentru traducerea făcută de mitropolitul Varloam. Tabla de lemn este însă gravată lo probeoză că gravorul a venit în contact cu ceea ce se petrecea pe p!an tipografic în Apusul Europei.
noi de către meterul gravor lvan Bakov (din Bacău), care semnează în stânga jos gravura: lvan Bk. Despre Damaschin Gherbest se ştiu puţine lucruri, dar se pare că ocesta a !ucrat vreme!nic în Polonia,
Lucrorea este dototă: 1678. Român, ucrainean sou rus, Bakov, ol cărui nume opare acum pentru prima de unde a trecuf în Moldova, apoi în Ţara Româneoscă. Ciudat este cč nu şi-a semnat toate creaţii!e
dată pe o tipčriturč româneoscă, Îi va pune numele pe multe grovuri din cčrţi!e româneti tipărite la identificate de distinsu! cercetător Drago Morărescu i că nu a fost nici măcar menţionat între truditorii
52 Buzău i Râmnic. cărţilor respective, în prefeţe!e acestora. Revenind !a poarta cărţii Apostoluluíde la Bucureti din 1683, 53
ARTĂ (ÄR71 pe frontonul portoiului conceput de Damaschin este reprezentat un „Deisis" Iisus Pantocrator încadrat Stema lui erban Contocuzino, acvila bicefală încoronată, cu sabia i sceptrul în gheare, surmontând SE(OUJĹ AL XVII•LEA
de doi arhangheli. Ło baza coloanelor sunt Sfântul Pavel, în stânga, i Sfântul Petru, în dreapta. La bază un scut de inspiraţie borocă, cu ample volute din semipolmete, în care este plasat corbul cu crucea în
este scena „Adormirii Moicii Domnului", cu multe personaje în jurul patului pe core stă întinsă Fecioara, cioc, cu aripile desfăcute, încadrot de soare i lună este reprodusă pe verso foilor de titlu de lo Liturghia
inclusiv isusîn aureolă de roze. Douč mici scene, „Tăierea capului Sfântului loon" i „Martiriul Sfântului din 1680, Evcingheliadin 1682,Apostoluldin 1683, Bibliodin 1688.Ancadramentul stemeidin Liturghie
Apostol Petru", sunt amplasate de o parte ‚i de olta a scenei centrale. este diferit faţă de cel ol stemelor din Evanghelie i Apostol. În Liturghie, scutul este susţinut de tenanţi
A potro carte cu grovură de titlu apărută in tiparniţa de la Bucureti, îri 1693, este Evanghelia greco- trâmbiţai din ale căror mâneci largi curg ghirlonde de fructe. Pe două cornise, simetrice faţă de acvila
românč. La deschiderea acestei cărti ne întâmpinč o foaie de titlu de tip orhitectonic cu coloane orna- bicefalč, se odihnesc copete înaripate. La baza scutului, de asemeneo, apare un cap înaripat cu mătănii
— mentate in proaspot conturatul stil brâncovenesc cu arcode in acolada cu lujen infrunziti răsuciti in la gât. În Evanghelie i în Apostol, ancadramentul este cu totul altul: impresionante frunze de acant se
torsadă pe coloone, cu capiteluri din semipalmete. În registrul superior, în medolion hexagonal central, răsucesc îri volute opulente, creând spaţiul în care este amplosat corbul, cu penajul ciar desenat, încadrat
este reprezentat, de asemenea, un „Deisis". În medalioane rotunde, în stânga i dreapta medalionului de un soare cu Figură umană, în dreapta, ş de o lunč cu un profil nesigur, dar cu raze puternice, în stânga.
central, în care este reprezentat lisus, apar Sfântul Evanghelist Matei i, respectiv, Sfântul Evanghelist loan. Remarcăm uoaro asimetrie a celor douč volute interioare, ca, de altFel, usoara asimetrie a întregului
În registrul inferior central apar Sfinţii Împăraţi Constantin si Elena, susţinând Sfânta Cruce, încadraţi de decor interior al ancadramentuiui, care dă impresia că, pentru realizarea stemei, s-au alăturat două table,
medalioane rotunde în care sunt reprezentaţi Sfinţii Evangheliti Marcu i Łuca. Tipograful este Antim: „lar pe fiecare fiind gravate, independent, cele două jumătăţi ale ancadramentului, reunite în momentul
tipărită de mine prea micul în ieromonahi, Anthim de la lviriia". Gravura de titlu nu este semnată. Cercetătorii imprimării. Cine a realizat această stemă, cu acest oncadrament, nu tim cu precizie. Tipograful Evangheliei
care au studiat opera lui Antim lvireanul sunt de acord că, desi nesemnate, ornamentele si lustraţiile din este Chiriac, tipografui Apostolului este Damaschin. Sč se fi aflat Damaschin i0 Bucureti deja în
cărţile tipčrite de el i se datorează. Anton Morio del Chiaro, contemporanul lui Antim, în lstoria deUe 1681 1682 i să fi sčpat el în lemn oceastă stemă? Aa susţine cercetčtorul Drago Morărescu, care-i
-

moderne rivoluzionidella Vallachia, editatč de Nicolae lorga, Bucuresti, 1914, era impresionatde iscusinţa atribuie totlui Damaschin ornamente din Moliivenic de.-n,teles, 1681 i Via,ta sfinţilor, 1682-1686, de
acestuia în arto gravurii. Din nou ne întâlnim cu întrebarea de ce gravorii nu-şi semnau lucrările, aa cum la lai. Desigur, putem odmite această atribuire co posibilă.
consemnau faptul că ciu tipărit cartea pe care au înfrumuseţat-o cu ilustraţii i frontispicii, viniete, letrine? În Biblia din 1688, stema iui Serban Cantacuzino revine altfel structurotč. Acvilo bicefalč încoronotă
De ce nu menţionou în prefeţe că au făcut această activitate? La aceste întrebări se poate răspunde cč este amplosată în interiorul unui scut rotund înconjurat de frunze de acant voluptoase. Tipograful Bibliei
autorul ornamentelor este chiar tipograful, cu excepţia situaţiilor în care o oltă persoană este special este Mitrofan, despre care în prefaţă se spune că a fost responsabil pentru „totu meteugul tipografiei...".
angajată pentru oceastă operaţie i în acest caz ea îi semnează opera? S-or putea ca autorii să-şi fi În Mčrgăritare (1691) apare stema lui Constantin Brâncoveanu: corbul cu cruceo în cioc, capul
semnat numai lucrările cu totul originale, nu i pe cele care erau numai prelucrări după table de lemn spre dreapta, aripile desfăcute, între soare si lună, în cunună de spice surmontată de coroana princiarč
mai vechi, găsite între materialele tipografice existente în diferitele tiparniţe? i susţinând cu ghearele sabia i sceptrul, totul încadrat într-un bogat decor baroc, cu semipolmete,
lndiferent cč au fost sou nu dăruite cu o foaie de titlu gravată, toate tipăriturile de lo Bucureti, din această trei capete înaripate, doi trâmbiţai tenanţi, ghirlande cu fructe, flori i ciucuri. Responsabili pentru
perioadă, au pe verso titlului stema i versurile a stemč. Elementele heraldice sunt, desigur, aceleai această carte sunt traducătorii Radu si Serban Greceonu, Mitrofan, „la tot meteugul lucrului ol
în toate reluările, dor ancadramentul diferă. Ele evoluează în cadrul recuzitei barocului, frunze de acant, acestei sfinte cărti si ol diortosirii limbii rumânesti, primitoriu de osteninţe. Ne reţine atenţia această
lujeri, draperii, ciucuri, cascade de fructe, în aranjamente diferite, mai mult sau mai puţin opulente. accentuare, „la tot meteugul tipografiei" i „la tot meteugul lucrului", care revine în cele două
Stema Mitropoliei Ungrovlahiei, oceecii din Mystirio, Târgovite, 1651, i din Îndreptarealegii, Târgovite, prefeţe (cea a Biblieii cea a Mărgčritarelor) i ne întrebăm dacă acestfapt nu vrea să sublinieze
1652, tăiate din nou în lemn, la alte dimensiuni i cu câteva elemente tratate diferit (balaurul, principiul că i decorul cărţilor i se datorează lui Mitrofan. Stema din Mărgăritare este reluată în Mineiulde
răului, lipsete, îngerii tenanţi lipsesc i ei) apare pe verso foii de titlu a Cheii înţelesului. la Buzău din 1698. 55
ARA CĂR1 În aceloi an, 1691, o altă stemă a lui Constantin Brâncoveanu ne privete din cartea lui Vasile Moce-
loanichie Bakov semnează, în coiţui din stânga jos, i dateazč 1678, în coiţul din dreapta jos, gravura SECOLUi. L Vll-i.EA
doneanul, Capitole îndemnătoare, în grecete. Corbul cu crucea în cioc este amplasat în mijlocul
la „Duminica tuturor sfinţilor", cu titiu în siavonă Nede/ea vseah sveatîh. Gravura are formă pčtratč, dar
unui oncadrament cu aspecf de buchet de flori, din care răsor sobia, sceptrul i coroana princiară.
scena propriu-zisč este încadrată într-un cerc. 1n centrui grovurii, în nimb de raze, susfinut cie cei patru
Tipograful ocestui volum este Antim lvireonul.
evangheliti i de Sfânta Fecioară Maria i Sfântul !oan, este reprezentat „iisus Pantocrafor". in afara
Cu adevăratspectaculoasă este stema lui Constantin Brâncoveanu din Evangheliagreco-românč, 1693.
nimbului de raze, deasupra, este figurată „Sfânta Masă", iar dedesubt, „Sfinţii Împčraţi Constantin i
Spectaculozitatea rezidă în ancadramentui fastuos core reunete într-o compoziţie, de aitfei, extrem de
Eiena". Pe iateral, se înirč grupuri compacte de personaje bibiice. ĺn afara cercuiui care delimitează
echilibrofă, mulţime de elemente din recuzifo barocului: semipalmete, flori, un mascheron din gura căruia
scena, în colţurile pătratuiui sunt reprezentčri aie soareiui, iuníi i încă două mici scene.
ies frunze lanceolate, îngeri tenanţi, sirene care susţin coroana, volute complicate care delimitează scutul
O gravură reprezentând-o pe „Sfânta Fecioarč Maria cu pruncui", pe fron, între Sfinţii Arhangheli Mihail
Gaue pe care este reprezentaf corbul valah. Tipograful Evanghe/iei greco-române este Antim, despre care
5reroei, Ant;ni si Gavriii, ne întâmpină în Molitve în Duminica Pogorârii Síântu/ui Duh, tipărită la Bucureti în 1680.
ívireollui, B u CU Gabriel trempei spune: „Suntem înclinaţi să atribuim această explozie de artă xilografică lui Antim"11.
Tipografii sunt menţionaţi pe ultima fiiă: „Chiriac ieromonah tipograf de la sfânta mănăstire Agapia i
re&ł, ‘?97, în Psaitirea tipărită de Antim ia Bucuresti, în 1694, corbul din stema iui Constontin Brâncoveanu este
Q9 cu Nicodim ieromonahui, de ia sfânta mčnăstire Brâncoveni .“. Gravura este minuţios eiaborată, cu
amplasaf înfr-un codru idenfic cu cel al stemei lui erban-Vodă din Liturghia din 1 680, cu singura deosebire
mulţime de detalii de execufie la tronul pe care esfe aezată Sfânta Fecioară, mulţime de falduri evi-
că în locui acvilei bicefale se află coroana princiară. Aceeasi stemč a apčrut, înainte de tipărirea Psaltirii
denţiate în vemântui sfintei i al pruncuiui. tiinfa perspectivei i a proporţiilor sunt evidente.
din 1694, pe iucrarea Pravos/avnica mčrturisire, tradusč de Radu Greceanu i tipărită a Buzău, în 1691,
În Evangheliadin 1682 sunt inserafe patru gravuri în pleine-pageîn care sunt reprezentaţi cei patru evan
prima carte tipărită de Mifrofan la Buzău, după alegerea sa ca episcop de Buzău, la 10 iunie 1691.
gheliti. Acetia sunt reprezentaţi în poziţie aezată, usor extracentral, spre jumătatea stângč a gravurii,
Probabil, la plecarea din Bucuresti, Mitrofan, în perspecfiva deja hotărâtă cu domnitorul de a înfiinţa
uor întori spre dreapta i înclinaţi asupra unei cčrţi în care scriu scu din care citesc. Evanghelitii Luca,
o nouă tipografie acolo, a iuat cu sine i ceva maferial tipografic, să aibă pentru început. Acolo s-a săpat
Marcu i Matei sunt reprezentaţi în interioare, în spafii semiînchise cu o arhitecturč eclectică, cu scări, daie,
o nouă fablč de lemn pentru stemč, după mai vechea fablč foiosită la imprimcrea stemei lui erban
Fântâni i mobilier în stii itaiian. Duhui Sfânt se revarsč asupra lor sub formă de raze venind din colţurile
Cantacuzino, operând modificčriie evidenţiate. Putea fi Mitrofan cei care a săpat acecstă nouă tablč
din dreapta sus, ivindu-se dintre nori (în gravurile reprezentându-i pe Sfinţii Evangheiiti Matei i Marcu) i
pentru sfemă? Numeie iui nu este mentioncit deloc în carte. Oricum, într-un singur an, 1691, apar în cčrtile
din colţui din stânga sus (gravura reprezentându-l pe Sfântul Evanghelist Luca). Evanghelistul ioan este re-
tipărite la Bucurefi i Buzău trei steme diferife ale iui Consfantin Brâncoveanu.
prezentatîn peisaj, în fafa unei grote. Veminteie ampie urmăresc linia trupurilor, volumeie i faldurile Fiind
Cčrţile tipărite ia Bucureti în a doua jumčtate a veacuiui ai XV1I-lea oferă, din punctui de vedere ai
marcate Firesc prin hasuri executate unde era necesar i numai atâtea câte trebuie pentru efectul dorit.
iiusfrafiei propriu-zise, gravuri în pleine-page sau mici gravuri presărate, cu infenţia clară de a ilustra
Simboluriie evanghelitilor, boul, leul, îngerul i corbui, sunt prezente în spaţiui gravuriior. Fărč a fi prea
textui, adevărate „icoane pe hârtie", compoziţii fermecčtoare care măresc valoarea i interesui pentru
aglomerate cu elemente decorative, gravuriie din Evanghelia din 1682 sunt compoziţii compiexe, bine
cărtile românesti vechi.
echiiibrate, în care aibui i negrui siujesc împreunč impresiei de forţă i mčiestrie din punctui de vedere al
Astfel, inserate între fiiele Cheii în,telesului, aie celor trei Evangheliare, ale Aposto/ului etc., editate până
execuţiei artistice i tehnice. 1n ceea ce privete executarea detaiiilor de anatomie umană, putem surprinde
ia sfârsitui secoiuiui, întâinim o adevărafă galerie de scene i sfinţi, unele semnate, altele nu. Numeie iui
duioase stângăcii, precum mâna dreaptă a Sfântuiui Evanghelist Marcu, mâna dreaptă a SFânfuiui Evcin
loanichie (ivan) Bakov i Damaschin Gherbest apar gravafe în iemnui tabieior unora dintre gravuri. Alăfuri
ghelisf loan sau laba de ia piciorui drept ai acestuia din urmă, dar nu putem să nu remarcčm acurctefea
de acestia, buna imprimare a acestor cčrţi se datoreazč lui Mitrofan, viitorui episcop de Buzău, Antim
execuţiei figurilor expresivitatea acestora. Gravuriie din Evanghe/ia de la Bucurest din 1 682, nu sunt semnate.
lvireanul, Chiriac, ieromonah de la Agapia, Nicodim de la Brâncoveni, Mihai istvanovici, precum i
în Apostoluldin 1683 sunttrei gravuri i alte pleine-page reprezentându-l pe SFântui Evanghelist Luca,
56 corectorului inochentie, ieromonah.
precum si alte douč scene: „Plecarea apostoiilor" i „iisus în templu". Damaschin Gherbest esfe tipograful 57
ARA (ÄRfl care cere iertare cititorului pentru eventuale greeli de imprimare. Cercetătorii suntîn unanimitate de acord
compoziţiei. i, mai presus de orice, toată scena este plasată uor extracentral, spre stânga. Tn sfânga SOLU A XVEĂ
că el este si autorul gravuriior ce îmbogăţesc Apostoiul, toate nesemnate, cu excepţia gravurii repre-
este concentrat negrul gravurii, haurile, aglomeraţia de personaje, care privesc, foate, spre latura opusă
zentându-I pe Sfântul Evanghelist Luca, gravură semnată cu monogromă i datată 1683. Cercetătorul spaţiului delimitat de gravură, aerat, cu porţiuni albe, care sugerează spaţiul nelimitat, pământul larg
Doru Bčdčră tranează în discuţiile privind potrivirea de nume, Damaschin, a tipografului Apostolului
pe care urmau să-l cutreiere apostolii purtători ai cuvântului lui Dumnezeu.
cu episcopul de Buzču, în lucrarea sa Tiparul românesc la sfâritul5ecolului aIXVII-lea si începutul secolu/ui
Gravura reprezentându-l pe „lisus în templu" este construită în jurul personajului central, lisus, aezat
al)(VIll-lea. Pentru lucrarea de faţč, ceea ce interesează este existenţa acestor gravuri, valoarea i
pe tron în mijlocul femplului pe o estradă supraînălţată. Fecioara Maria, Sfântul losif, înţelepţii i lumea
importanţa lor pentru cultura română, pentru evoluţia artei tiparului, o ceea ce astăzi numim grafică de
din asistenţă au privirile înălţate spre eI. Aceeai impresie de maiestuozitate transpare din întreaga com-
carte, cu precădere. Aadar, este evident că ne aflčm în faţa unor table noi, săpată special pentru oceastă poziţie, spaţiul căpătând profunzime printr-o corectč folosire a principiilor perspectivei. Detalii de arhitectură
primă traducere integraiă a Apostolu/ui, după cea parţială, tipărită de Coresi. Aerul pe care-l degajă interioarč, coloane, tavan casetat, podele cu dale, vaze ornamentale, mobilier, creeazč atmosferč i
gravura semnată cu monogramă i datată, reprezentându-l pe Sfântul Evanghelist Luca, este de maies- un mediu plin de blândeţe i căldurč.
tuozitate. Sfântul este amplasat în prim-planul gravurii, central, în picioare, cu mâna dreaptă ţine pana După imprimarea Apostoluiuise va instala o tăcere de cinci ani în tiparniţa de la Bucureti. Prima carte
i viitoarea evanghelie, iar cu mâna stângă schiţează un ciudat semn de binecuvântare. Figura exprimč
care va rupe această tăcere va fi Biblia luierban Cantacuzino, în 1688, pe a cărei filă de titlu se vorbeste
calm, inteligenţă, echilibru, forţă mčsurată, i denotă măiestria gravorului. Faldurile vemântului amplu de Tipografia Domneascč. Mitrofan, venitla Bucuresti în 1686- 1687, a pregătitapariţia Biblie pentru
conferă volum moderat personajului impunător, la care frapează însč căldura umană a atitudinii i ex- care a tăiat literă de rând nouă, utilizată din plin în tipăriturile ulterioare. În ceea ce privete elementele
presiei. Recuzita caracteristică acestui evanghelist este dispusă echilibrat pe toată suprafaţa gravurii, de grafică, ele sunt puţine: superba stemč a lui erban Cantacuzino, câteva frontispicii i viniete nesemnate,
iar elementele amplasate în colţurile acesteia, semnătura, stânga jos, draperia, dreapta sus, textul din mai multe letrine i iniţiale.
stânga jos i razele Sfântului Duh, dreapta sus, creeazč linii de forţă care converg spre un punctîn centrul în Biblia de la Bucuretiatenţia este atrasă de eleganţa literei, de acurateţea dispunerii textului în pagină,
gravurii, punct ce coincide cu reprezentarea globului de pe cartea susţinutč de Sfântul Evanghelist Luca. de graţioasele iniţiale. Dei elementele ornamentole nu abundă, totuşi un frontispiciu în cel mai autentic
Privită în ansamblu, gravura răspunde tuturor exigenţelor de echilibru i acurateţe pe care le-ar putea gust baroc ne întâmpină în Biblia de la 1688. Lujeri voluptoi se iţesc din gura unui mascheron aezat
emite un critic de artă experimentat. Chiar i o discuţie despre un decalaj, real de altfel, între tehnica în centrul frontispiciului, se răsucesc, ocupând fiecare milimetru al frontispiciului cu inflorescenţele pe care
xilogravurii în care este executată această gravură i gravura în aramă care se practica din plin în Europa le poartă: de bujor, compozite sau de floarea-soarelui, alături de fructe de rodie. Un alt frontispiciu, mai
acestei perioade devine superfluă în faţa mčiestriei. îngust, are suprafaţa decorată cu inflorescenţe de floarea-soarelui. Aceste elemente ornamentale nu poartč
Gravura la „ziua de luni de dupč duminica de Rusalii" (Doru Bădără o numeste „Trimiterea apostolilor") nici o semnčtură. Suntcercetători care le atribuie lui Antim, nemenţionat printre ostenitorii Bibliei. Tipograful
este singulară în peisajul gravurii de carte. Este o creaţie originală a gravorului a!e cčrui iniţiale le desluim menţionat ca atare este Mitrofan, care stăpânea, după cum am gčsit subliniat în deja amintitele prefeţe,
pe vârful piciorului stâng al Sfântului Apostol Pavel: D.G. chirilice (Damaschin Gherbest). Scena se „tot meteugul tiparului".
desfčsoară la ieirea din templu, în prim-plan fiind Sfinţii Petru i Pavel, iar deasupra templului, pe pat Antim lvireanul va crea alte patru gravuri care-i reprezintč pe Sfinţii Evanghelitii Marcu, Matei i Luca
de nori, este reprezentat lisus. Cuvintele lui, înscrise pe o banderolč erpuitoare, îi trimit pe apostoli i pe Sfântul !oan Teologul, pe care leva inseraîntre paginile Evanghelieigreco-românedin 1693 i
în lerusalim i toată Samaria i până la marginea pčmântului . Scena degajă un dramatism deosebit, Ie va relua în Evanghelia de la Snagov din 1 697. Structura tuturor acestor gravuri este identică. Sfântul
normal pentru momentul din Noul Testament pe care-l evocč. Elementele grafice susţin acest dramatism este reprezentat în picioare, în centrul unui oval ce demarchează spaţiul vital al personajului, lăsând
prin simple „trăsčturi de condei" precum zbaterea celor două ramuri ce apar de după clădirea templului,
...
loc, în afara lui, pentru elemente ornamentale, capiteluri, semipalmete, din deja evocata recuzită barocč.
prin traiectoria în zigzag a banderolei cu text, prin „elansarea" apostolu!ui Petru aezat în prim-planul Aceste elemente ornamentale din afara centrului oval sunt de fiecare dată alte!e, în cele patru gravuri. 59
Un „Deisis" este reprezentat într-un asemenea frontispiciu din Cheia în,telesulu lisus este încadrat de Sfântul SECOLUĹ AŁ XVII-ŁEA
ARTA (Ă,Relt Spaţiul ovai esfe organizat aidoma în fiecare gravură. SFinţii sunt reprezentaţi în picioare, în spaţii marcafe
Pavel i Sfântul loan, iar spaţiul dintre medalioanele în care sunt asezate personajele este traversat de
de coloane, Iângă pupitrele lor, pe care se ciflă instrumente de scris, i sunt însoţiţi de simbolurile lor.
lujeri subţiri ce traversează flori de acanŕ, pentru a sfârsi în rodii si flori de garoafă, dispuse simetric faţă
Elemente de peisaj ocupă fundalul, zărindu-se prin spaţiul dintre coloane. 1n acesf sens, remarcăm gravura
de medalionul central. Frontispiciul nu este semnat. Tabla, săpată, poate, de loanichie Bakov, cel care
reprezentându-l pe Sfântul Evanghelist Matei, în care, în Fundal, se zărete ciădirea unui complex, am
zice, mănăstiresc. In realizarea vemintelor care cad în falduri până la giezne sesizăm o oarecare a semnat foaia de titlu i gravura la Duminica tuturor sfin,tilor, a fost folosită i lo ornamentarea Evangheliei
diferenţă între vemintele Sfinţilor Evangheliti Marcu i [uca i cele ale Sfântului Evanghelist Mafei i de la 1682, a Mărgăritarelorde la 1691, plecând apoi la Bălgrad, penfru a fifolositlaînfrumuseţarea
Sfântului Ioan Teologul. Diferenţele ţin de maniera de realizare a faldurilor. La primele două personaje, Chiriacodromionuluidin 1699. Probabil că Mihai lstvanovici a luatcu sinetabla gravată, la plecarea
liniile care dau contur faldurilor se întâlnesc în unghiuri ascuţite sau se frâng destul de intempestiv, hasurile sa la Bălgrad, pentru a ajuta la reînvierea tiparului pentru românii din Ardeal. Aceeai soartă pare să
nereuind sč îndulcească prea mult căderea materiei fextiie. [a celelalte două personaje, gravorul fi avut i fronfispiciul reprezenfând-o pe „Fecioara Maria" în cunună de spice, între flori de lalea i lujeri
reuete să redea moliciunea pe care o ateptăm de Ia un maferial textil, prin linii i hauri curbe. Sunt înfrunziţi, dispui simetric, frontispiciu care încadrează un titlu din Liturghia de la 1 680, si pe care îl vom
i stângăcii amuzante, precum simpatica figură umanizată a leului simbol al Sfântului Evanghelist
— regăsi în Chiriacodromionulde la Bălgrad, din 1699. lmaginea Sfintei Fecioare Maria revine într-un
Marcu. ln general însă gravurile sunt executate cu acurateţe, corect, cu o trană sigură, fčră exces de alt fronstispiciu din Cheia înţelesuĺui, într-un medalion rotund cu fond alb, încadrată cu lujeri simetrici,
ornamente, mai degrabă cu simplitate. cu frunze lanceolate i trilobate, cu flori de lalea (stânga), floare de bujor i de albăstrea (dreapta). Execuţia
Gravura care-l reprezintă peîmpăratul David, asezafă la începutul Psaltiriiromânesti din 1694, pčstrează excelează prin claritatea i fineţea desenului alb pe fondul negru al frontispiciului. Cu aceeai precizie
aceeai modalitate de organizare a câmpului. ĺn plus, pe traseul ovaiuiui din interiorul dreptunghiului este executat i frontispiciul care are în centru motivul „Vălul Iui Hristos", încadrat de lujeri sirnetrici care
gravurii, pe o banderolă, este gravat textul: „Mânile meale au făcut organele i degetele meale au încheiaŕ curg traversând flori de acant i fructe de rodier, terminându-se în flori de bujor i de lalea. ĺn Cheia
Psaltirea". 1n spaţiul uneia dintre daiele podelei este gravat 1674, anul executării tablei de lemn. Lumi- în,telesuluise reia un frontispiciu pe care l-am rnaiîntâlnitîn Evangheliaînvăţătoarede la Govora, 1642,
nozifatea este principala caracteristică a aceste gravuri. Nu lipsesc coioanele, care încadrează personajul, iîn cea dela Dealu, din 1644. Este unfrontispiciu carevalorifică motivul,,pomuluivietii",într-o compoziţie
aezat, întors uor spre stânga, scriind pe genunchi. Dar..., si de această dată, asemenea ornamenticii asimetricč: dintr-un trunchi aezat în stânga frontispiciului evoluează spre dreapŕa ramuri care poarŕă
foii de titlu de la Evanglielia greco-română, decorul coloanelor este brâncovenesc, spirale de frunze fructe de ananas i rodii. Acest frontispiciu este un argument în sprijinul ideii că parte din materialul tipografic
crestate se răsucesc de-a lungul coloanelor, terminându-se în delicate capiteluri tot cu decor vegetal, din vremea lui Matei Basarab s-a recuperat i a fost adus Ja Mitropolia de la Bucuresti, tablele aflate
cupe formate din semipalmete. În spaţiul din stânga al coloanelor brâncoveneti sunt frumos desenate încč în bună stare folosindu-se ca atare, altele servind ca modei pentru meterii tipografi ai vremii.
uşi împărčteti, casetate, cu decor geometric i fitomorf. în dreapta, un amvon. Jilţul pe care stă aezat Opulente flori de acant i de bujor acompaniază un cartu trilobat în care este reprezentat „lisus
impăratul David este sculptat asemenea iilturilor imparatestl din biserlclle ctitorite de Constantin Bran Pantocrator", într-un frontíspiciu care încadrează un titlu în Evanghelia din 1682 i care va fi reluat i în
coveanu. Pe piciorul mesei sunf gravate iniţialele lw.m.B. chirilice. loanichie Bakov se călugărise i continua Apostoluldin anul următor. Asemenea desfăurări voluptoase de elemente vegefale ne sunt cunoscute
să lucreze în fipografia devenită acum domnească, de la Bucureti. Aceeai gravură va Fi reluată în din Evanghelia învăţătoare de la Govora, 1 642, si din Cartea românească de învătčtură de la lai, 1 643.
Antologhionuldin 1697, de la Snagov. Diferă dispunerea lor. Aceeai opulenţă o afiează i decorul vegetal din frontispiciu, în care dintr-o floare
Frontispiciile cu scenă din cărţile tipărite la Bucureti reiau frecvent frontispiciile din cčrile tipărite anterior.
de acant dispusă central se desprind doi lujeri subţiri care se ramifică i se termină cu flori de bujor i
Meterii gravori prelucrează elemente fitomorfe întâlnite deja în cărţile mai vechi. [ujeri înfrunziţi, flori
caprifoi cimplasate simetric faţă de elementul central din Apostolultipărit de Damaschin Gherbest la Bu
compozite, flori de ananas, de bujor, de garoafă, de lalea, floarea-soarelui, fructe de rodie, de ananas
cureti. ln acelai Apostolîntâlnim două frontispicii, de o factură specială prin comparaţie cu celelalte
curg unele din altele în parcursul lor fantezist pe suprafaţa, altfel destul de restrânsă, a frontispiciilor.
din această carte i cu altele din epocă. Elementele vegetale cedează locul unor cartuse elaborate, 61
6o Adesea vrejii demarchează mici medalioane în care sunt reprezentaţi sfinţi sau scene.
r
asemănătoare cu scuturile de stemă, dar în care sunt reprezentaţi sfinti sau capete de îngeri sau, pur i SECOWL AL XV1LEA
ARTA CĂRTII

simplu, flori. Foarte decorative, aceste frontispicii găzduiesc, în primul caz, un „lisus în cunună de raze", UZĂU
Prima carte „tipărită în Tipografia Domnească, la Episcopia de la Buzău"12 este Pravoslavnica mčrturisire
în cartuul central, i capefe înaripate, în celelalte două cartuse, dispuse simetric, pu,tin mai os de linia
o lui Petru Movilă, tradusă de Radu Greceanu i Constantin Cantacuzino biv vel stolnic, care apare chiar
mediană a frontispiciului. ĺn al doilea caz, în cartusul central, este reprezentată „Sfânta Fecioară". lnteresant
în anul 1691, an în care Mitrofan este ales episcop de Buzău. Despre această tipografie, înfiinţată din
este că aceste două frontispicii nu au fost reluate în alte căr,ti. Să fi dispărutîn cei cinci ani în care tiparniţo
evidenta nevoie de mai multă carte care să susţină programul cultural vast al lui Constantin Brâncoveanu, Preata la
de la Bucureti nu a funcţionat? Să fie vorba despre dreptul de proprietate, de această dată, al lui Pravoslav,sico
aflăm câteva lucruri abia în prefaţa Octoihuluidin 1 700, în care episcopul Mitrofan spune: „care tipogrofie
Damaschin Gherbest, asupra tablelor gravate i de absenţo unui consimţământ de folosire ulterioară? rnâr"urlsşre,
mčcar că cu ajutorul lui Dumnezeu pren mâinile mele s-au făcut, iar dela Măria-ta îi iaste însufle,tire i Buzěo, 69Ł
Un „Deisis", lisus Arhiereu între Sfânta Maria si Sfântul loan, este opera lui Antim pentru Evanghelia
via,tă i pentru aceia să cuvine să să zică că iaste totu a Măriei-tale". Cărţile tipărite la Buzču până la
greco-românč. Sfinţii sunt aezaţi pe calicii de floarea-soarelui. ldeea am mai întâlnit-o între elementele
începutul veacului al XVIII-lea (tipogrofia va funcţiona până în 1704), importante pentru studiul de fa,tă,
ornamentale ale cărtilor de la laşi. Tratarea este însă alta, iar frontispiciul este de o exuberanţă care
sunt: Pravoslavnica mčrturisire, 1691, Mineiul, în douăsprezece volume, prima ediţie a Mineelorîn limba
vorbete de la sine despre bucuria celui care l-ci săpat în lemn. Tot pentru Evanghelia greco-română,
română, 1694- 1698, Octoihuli Triodul, ambele tipărite în 1700. Meterii ale căror nume apar fie
Antim va săpa în lemn ‚i un frontispiciu cu scena „Învierii", asezată între flori de bujor i albăstrea i
pe foile de titlu, fie în prefeţe, fie pe gravurile din aceste cărţi sunt Mitrofan i loanichie Bakov.
un altul cu floarea-soarelui i cornuri ale abunden,tei, care susţin medalionul rotund în care e reprezentat
Numele lui Mitrofan este înscris chiar pe fooia de titlu a Mineiului, care este simplă, de concepţie
„lisus Emanuel".
tipografică, cu un frontispiciu în partea superioară i o vinietă fitomorfă în partea inferioară. Frontispiciul,
Numeroase frontispicii i viniete fitomorfe populează paginile tipăriturilor bucuretene. Toate sunt prelucrčri
care reprezintă un „Deisis", lisus încadrat de Sfânta Fecioară si Sfântul loan pe calicii de floare, este
ale mai vechilor motive ale pomului vieţii, vasului cu flori etc., dispuse simetric faţă de un element decorativ preluat din Evanghelia greco-románă. 9rcgo
central, care poate fi o coroană princiară sau un văl al lui Hristos, sau un mascheron, sau o lumânare O compoziţie complexă este foaia de titlu a Octoihuluidin 1700, nesemnată, atribuită de Drago tvoârescu,
XiiograFii epocií
aprinsă efc. Autorii lor vor migra de la Bucureti Ia Buzău sau Snagov, unde le vor relua sau vor crea Morărescu lui Ursu Zugravu13. h,ôncovenesti:
altele noi. Este cazu1 lui loanichie Bakov, care îl va însoţi pe Mitrofan la Buzău, sau al lui Antim, care Poarta cărţii este susţinută de două coloane învelite în lujeri cu frunze de vi,tă i struguri (într-o reprezentare Ursu Zugrvu,
„Arta', nr. 2,
va ilustra cu tablele folosite pentru Evanghelia greco-română de la Bucureti, Evanghelia de la Snagov, foarte apropiatč de realitate), cu capiteluri din frunză de acant. În registrul superior sunt reprezentaţi xxx, 1983.
din 1697. Sfinţii Împčraţi Constantin si Elena, în centrul frontonului, despărţiţi de coloane cu lujeri în torsadă de
Vinietele din text, elemente ornamentale frecvente, cum sunt, de altfel, i vinietele finale, dovedesc o bogăţie Sfânta Fecioară (stânga) ş Sfântul loan (dreapta). Partea inferioară a gravurii este constituită de două
debordantă de motive: floarea de acont, floarea-soarelui, bujorul, floarea de albăstrea, semipalmetele, benzi ornamentale: o vinietă pe motivul vasuiui cu flori, cu lujeri terminaţi în flori de acant i floarea-soarelui;
între care sunt mici medalioane cu chipul Sfintei Fecioare i chipul lui lisus. o vinietč cu stema Tării Româneti pe scutîncoronat, încadrat de două fleuroane simetrice. Două capete
lniţialele ornate sunt frecvente. Letrinele, fără a fi foarte numeroase, sunt adevărate bijuterii, compoziţii înaripote răsar de o parte i de alta o orcadei centrale sub care este imprimat titlul.
pline de imaginaţie i farmec. Evidenţiem numai letrinele fitomorfe din Evanghelia greco-română create Trioduldin acelai an debutează cu o gravură de titlu de concep,tie arhitecturală, cu coloane brâncoveneti
de Antim i adorabila literă P, chirilic ri, din Biblia de la Bucurestiîn care prima literă din numele Sfântului i bordură casetatč în care sunt reprezentoţi sfin,ti i scene. În partea superioară, centrai, este reprezentată
Apostol Pavel este decorată chiar cu o reprezentare a sfântului. Sfânta Troiţă în cartu oval; de o parte i de alta a cartuului sunt reprezentaţi Sfânta Fecioară i Sfântul
loan. Colţurile sunt ocupate de Sfântul Arhanghel Mihail i Sfântul Arhanghel Gavríil. ĺn partea inferioară,
central, sunt reprezentaţi Sfin,tii ĺmpăraţi Constantin i Elena, încadraţi de Sfântul Proroc liie i Sfânta
62 Muceni,tă Ecaterina. În colţuri, sunt reprezenta,ti sfinţii soida,ti: Sfântul Gheorghe, în stânga, i Sfântul Dimitrie, 63
T-
ARTA CÄRTI în dreapta. Pe latura stângă sunt reprezentaţi Sfântul Apostol Petru i Sfântul Nico!ae, iar pe !atura dreaptă
„lntrarea în lerusalim", cu titlu în slavonă, semnată loanichie Bk. i datată 1700, reia această temă, printre SEOLUL AĹ XV1-LEA
Sfântul Apostol Pavel i Sfântul Grigorie Decapolitul. Toate personajele sunŕ reprezentate în picioare,
cele moi frecvente în ilusŕraţia cărţii vechi româneti. lisus se detaează de restul personajelor, grupate
gravorul manifestând o deosebită atenţie pentru vestimentaţia i atitudinea acestora. Gravura este atribuită
compact, tovarăii lui lisus, în stânga, locuitorii lerusoiimului în poarta oraului. Asinul se apleacă spre
lui loanichie Bakov.
copiii core-i oferă frunze, păind peste haine!e aternute sub picioarele lui. A!ţi copii taie frunze din palmierii
Stema ui Constantin Brâncoveanu din Pravoslavnica mčrturisire, 1691, este o prelucrare a celei din
din peisaj. În funda! este plasată moscheia. lisus îi binecuvântează pe cei ce-! întâmpină. Atmosfera e
Liturghia de la Bucuresti, din 1 680, în care coroana princiară a locul ocvilei bicefale o Cantacuzinilor.
calmă. Apostolii îl oferă, parcă, pe lisus oamenilor iar acetia îl primesc împăcaţi. Nimic nu este dramotic,
Tn Octoilwli Triodulde la Buzău apore o stemă a lui Constantin Brâncoveanu, cu însemnele heraldice
totul se petrece cum „e scris". Măiestria gravoru!ui este susţinută i de modul în care realizează figurile
obisnuite, dar cu un ancadrament nou, fitomorf, cu patru personaje, bust, răsărind din bogăţia de
numeroaselor personaje ale scenei, fiecare individua!izat i creionot, în cele mai mici detalii.
semipalmete care protejează însemnele heraldice. În Mineiulde la 1698 apare o stemă identică cu
O scenă unică între gravurile din cărţile veacului al XVII-!ea este cea care prezintč scene din viaţa
cea din Měrgčritarele, tipărită la Bucureti, în 1 691.
lui !osif. Acest personaj biblic a trezit un interes deosebitîn veacul aI XVII-lea. Gravura are patru câmpuri,
Tipărituri!e de lo Buzău sunt bogate în gravuri-ilustraţie. În Octoihuldin 1700 există două asemenea
reprezentând potru momente diferite din viaţa lui losif. Semnătura gravorului loani (loanichie Bakov)
gravuri-ilustraţie, iarîn Triod, apte. O grovură în pleine-pageîl reprezintă pe „Sfântul loan Damaschinul"
se află în câmpul din dreapta jos al gravurii.
sub o arcadă susţinută de coloane cu decor geometric numai la bază. Sfântul este aezat pe un jilţ
Tot din moi multe scene se constituie i gravura care e reprezintă pe „Fecioarele înţelepte". Cele cinci
cu braţele în vo!ute, întors uor spre stânga. Vemântul amplu urmează linia trupului, haurile obundente
fecioare răbdătoare îi întâmpină cu potirele cu mir pe lisus i pe Sfânto Fecioară încoronată, în timp ce
creând volumele necesore. Gravura nu este semnată.
celelalte cinci nu ou ce să ofere. Atitudinea personajelor exprimă starea lor de spirit. Ţinuta demnă dar
O oltă gravură, de mici dimensiuni, îi reprezintă pe „Sfinţii Împăraţi Constontin si E!ena", sustinând
plină de sfiiciune a celor cinci fecioare vrednice este în controst cu agitaţia i răvăeala gesturilor celorlalte.
Sfânta Cruce. În planul secund se prefigurează un peisoj citadin. Gravura nu este semnată.
Gravuro nu este semnată.
Prima gravurč din Triodreia tema „Vamesul si fariseu!", construită după toate rigorile iconografiei ortodoxe,
O altă gravură prezintă scena în care Maria-Magdalena îi spa!ă picioarele lui lisus cu lacrimi i i le terge
într-un interior eminamente brâncovenesc (bolti, co!oane, candelabre, ferestre). Urmează o suită de gravuri
cu propriul ei păr. lnteriorul i masa la core sunt ciezaţi lisus cu apostolii ş înţelepţii ce-l însoţesc sunt
care ilustreazč scene din viaţa lui lisus. Este prima suită de gravuri cu acest subiect, după suita de două-
brâncovenesti. Textul, cu denumirea scenei, amplasat pe o banderolă în portea superioară a gravurii
sprezece gravuri din Triodul-Penticostarde la Târgoviste, din 1550. Scena „Răstignirii", nesemnată, este
este în slavonă. Gravura nu este semnată.
o compoziţie complexă, cu multe personaje. lisus este răstignitîntre cei doi tâlhori pe Golgota. În fundal
Alături de aceste ilustraţii, pentru Triodulde la Buzău au fost tăiote în lemn câteva frontispicii noi, din
se zăreste orasul. Lui Iosif, Mariei, Mariei-Magdalena, lui loan i se alătură mulţime de personaje i soldoţi,
categoria pe care am numit-o „frontispicii cu scenă". La „Slujba din Joia Mare" textul este introdus de
unii simpli asistenţi, ceilalţi actori în oceastă scenă ‘ramatică. Momentul este cel al împungerii pieptu!ui
un frontispiciu dreptunghiular cu decor fitomorf (!ujeri înfrunziţi, flori de acant i albčstrea), în centrul căruia,
lui lisus cu suliţa. Picături de sânge curg încă din p0nele ţintuite. Numele scenei este înscris pe o bonderolă,
într-un medalion rotund, este reprezentată „Cina cea de taină". Într-o perspectivă inversă, personajele
în s!avonă. Gravorul dă scenei un anume imobilisrn. Tinuta i expresiile personajelor sunt statice i o anume
din primul plan a! scenei suntde dimensiuni mai mici decâtcele din planul doi. Iisus, af!atîn centrul scenei,
seninătate i atitudine de acceptare a „ceeo ce e scris" învăluie scena.
în p!anul doi, este ce! mai impunător personaj, convivii săi fiind reprezentaţi descrescător, până la cei
„ĺnvierea lui Lazăr", cu titlu totîn s!avonă, semnotă i datată, loanichie Bk. (Bokov), 1700, la !imita de
mai mărunţi, din primul plan, creând un cerc în jurul mesei dreptunghiulore. De o parte i de alta a
jos este o gravură executată cu acurateţe, echilibrată. Apostolii sunt Iângă lisus, în faţa lor este mu!ţimea
medolionului sunt reprezentate capete de îngeri i este înscris titlu! scenei, în slavonă.
care asistă a ridicarea lui Lazăr i, prosternote la pământ, Maria i Maria-Magdalena. Cetotea leru-
Pe aceeai structură este construit un alt frontispiciu cu scena „Răstignirii". Decorul vegetal este alb, pe
64 salimuiui, în fundal, este o adorabilă fortăreaţă, demnă de cărţile cu poveti.
fondu! negru al frontispiciului. lisus este reprezentat chiarîn momentul punerii lui pe cruce. osif i Maria 65
T-

ARA CR susţin trupui, o mână este fixată cu cuiul pe cruce de un personaj urcat pe o scară, cealaltă mână îî atârnă se reia stema din Pravoslavnica mčrturisire (Buzău, 1691 ); în Minei (1698), în Mčrturisirea credinţei SEOŁLJL AL XVtt-LEÂ
de-a lungul trupuiui vlčguit. Un al treilea frontispiciu cu lujeri i fioarea-soarelui desen alb pe fond negru

ortodoxe (1699) se reia stema din Mčrgčritare (Bucuresti, 1691). O stemă nouă apare în Învčtčturj
— are în medalionul central scena „Plângerea !ui lisus".Titlul este în slavonă. Gravura nu este semnată. cre,tineti, din 1700, tradusă de Gheorghe Radovici, lucrare imprimată, în grecete, de către Antim.
Alături de frontispiciile cu scenă, în cărtile buzoiene evoluează frontispicii fitomorfe, care reprezintă tratări Corbul este reprezentat pe scut, în cunună de spice susţinută de console si un mascheron din care ies
originale ale motivului vasului cu flori, al pomului vieţii, cu ramuri înfrunzite terminate în fruct de ananas, ciucuri. Coroana surmontează scutul.
floarea-soarelui, flori compozite etc. Semnături nu există pe aceste frontispicii, care ne duc adesea cu Gravurile-ilustraţie din cărţile de ia Snagov ni-i prezintă pe „Sfinţii Împăraţi Constantin i Elena" în
gândul la tipărituri mai vechi. Orânduiala slujbei Sfinţilor Împčra,ti Constantin ‚i Elena, reluată de două ori în această carte, pe
Tntre vinietele din text i cele finale există una de o complexitate specială (Octoih), cu elemente „Psalmistul David", preluat din Psaltirea de la Bucureti din 1 694, în Antologhionuldin 1 697 i în Psaltirea
Vczi Ocgo arhitectonice, fitomorfe, antropomorfe, mascheroane etc., o construcţie încadrabilă într-un triunghi cu din 1 700. Este evident că Antim a luat cu sine, la piecarea de la Bucuresti, o parte din materialele ne-
Á'rar"scu
op. ci. vârful în jos, vinietă care este semnată cu iniţialele M.E. (Mitrofan Eromonah)4. cesare imprimării cărţilor, între care i table de lemn gravate. Frontispiciiie fitomorfe, vinietele, letrinele
Foarte frecvente în tipăriturile de la Buzău sunt letrinele cu motive antropomorfe (un A chirilic cu înger, dovedesc acelasi lucru.
un N chirilic cu sfânt), motive fitomorfe (un F chirilic cu vas de flori, un A chirilic cu vas de flori), sau cu La Snagov însă Antim i ucenicii iui, Mihai istvanovici i Gheorghe Radovici au realizat lucrări în limba
scene (un F chirilic cu Sfinţii ĺmpăraţi Constantin i Elena). Aceeai letrină este reluată de mai multe ori, greacă, în siavonă i chiar arabă (Liturghierulgrecescsiarčbesc, 1701 )‘ făcând servicii pentru ortodocii
pe negru si pe rosu, atât în Octoih, cât i în Triod. aflaţi sub stăpânire turcească. Când, în 1701, tiparniţa îi încetează activitatea, Antim ia cu sine, la
întoarcerea la Bucureti, materialul tipografic, din care, ulterior, parte va fi dăruit Alepului, unde el va
fi foiosit din 1706 până în 1724 (este cazul literelor arabe, desigur), parte va ajunge la Râmnic o dată
SAGOV cu Antim, devenit episcop de Râmnic în 1705, parte va rămâne la Bucuresti.
Prima tipăritură de la Snagov este Orânduiala slujbei Sfin,tilor Împčraţi Constantin ‚i E/ena, în 1 696,
iar ultima lucrare este loan Comnen „ProschinitarulSfântuluiMunte", în 1701. Cel care a organizat
această tipografie a fost Antim lvireanul, care va deveni proprietarul acestei tipografii, după cum aflăm SASSBEŞ
din prefaţa Ja ultima carte de la Snagov, care a fost tipărită „în teascurile iui Antim vireanui". Următoarea carte tipărită la Sas-Sebe după Sborniculdin 1580 va apărea abia după 103 ani, în vremea
Cincisprezece lucrări vor iei de sub teascurile de la Snagov în intervalul destul de scurt, de cinci ani, craiului Mihail Apafi, „din iniţiativa i cu eforturile elementelor fiiocalvine din jurul mitropoliei Bălgradului
în care aceasta a funcţionat. lnteresante pentru studiul nostru sunt: Orânduiaja slujbei Sfinţilor Împčraţi în frunte cu protopopul ioan Zoba din Vinţu dejos, notăraulu Soborului mare"15. Doru Bčdărě,
op. cít., p. 9.
Constantin si Elena, 1696, Evanghe/ia, 1697, Antologhionul, 1697, Psaltirea, 1700. Tipografii care Este o culegere de predici pentru înmormântări cu titlui Sicriulde aurcare a apărut deci, în mica tipografie
lucrează cu Antim la Snagov sunt Mihai lstvanovici (1696), Gheorghe Radovici ( 1700). de la Sas-Sebe în 1683. Ca elemente ornamentale cartea prezintă o gravură de titlu poarta cărţii—

Foile de titlu ale tipăriturilor de la Snagov sunt tipografice, cu excepţia foii de titlu a Evangheliei, care, de — i stema lui Mihail Apafi, pe verso foii de titlu. Gravura foii de titiu prezintă în partea superioară o
concepţie tipografică fiind, are în partea superioară un frontispiciu, un „Deisis", în care, în trei medalioane „Sfântă Troiţă", în partea inferioară „Adormirea Maicii Domnului" i pe Iateral, în stânga, pe Sfântul
rotunde identice, sunt reprezentaţi lisus, central, Sfânta Fecioară, stânga, si Sfântul loan, dreapta. La baza Apostol Petru, iar în dreapta pe Sfântul Apostoi Pavel.
foii de titlu este amplasată o vinietă fitomorfă cu lujeri cu terminaţii în floare de acant i floarea-soarelui. Însemneje heraldice ale craiului Ardealului sunt prezentate într-un frumos ancadramentvegetal i surmontate
Stemele de pe paginile tipăriturilor de la Snagov poartă, bineînţeles, însemnele heraidice ale lui de coroana princiară. Nici una dintre aceste gravuri nu poartă vreo semnătură. Tipograful Sicriuluide
Constantin Brâncoveanu, ctitorul acestei tipografii. Tn Antologhion ( 1 697), în Carte sau /uminč ( 1 699) aureste „Daniil Tipograful, făcătoriui Tipografiei Noao".
66 &7
T
ĂRACĂRH
BĂGIA Tesalonicului, În contra ereziilor, lai, 1 683. Mitrofan este tipograful acestor cărţi. Ajuns la Bucureti, la
chemarea lui Serban Cantacuzino, va tipări carte grecească sub Constantin Brâncoveanu. Stema acestuia
SEULUL AL V-LEÂ

Următoarea perioadă de activitate a tiparniţei de Ia AIba Iulia se va desfăsura între anii 1684(85)- 1702,
apare pe Manua/ul împotriva schismei papistase al lui Maxim Peloponesianul, Bucuresti, 1690,tipčrit
cu zece ani de pauză, între 1689 i 1699. Mitropolitul Varlaam, înscăunatîmpotriva voinţei lui erban
Cantacuzino, marele ocrotitor al românilor din Ardeal, s-a îngrijit de tipărirea cčrţilor la Bălgrad între 1 68.5 de Mitrofan, dar si pe multe dintre cărţile tipărite de Antim: Antologhion, Snagov, 1697, Měrturisirea
credinţei ortodoxe i Expunere despre cele trei virtu,t Snagov, 1699. Tntre cărţile în slavonă tipčrite de
(anul numirii sale ca mitropolit al Ardealului) i 1 689 (anul morţii sale). Cărţile tipărife în vremea lui sunt
Antim, Gramaticaslavoneascěde Ia Snagov, din 1697, poartă stema lui Constantin Brâncoveanu. De
modeste, ca aspect grafic. Semnatarul prefeţelor, Popa loan din Vinţi, deplânge situaţia în care se aflau
asemenea, Antim a inserat între filele unora dintre cărţile greceti tipčrite de el gravura reprezentându-l
românii lipsiţi de cărţi pe limba lor i putem înţelege de ce tipografii nu aveau răgaz pentru exerciţii artistice:
pe prorocul David, care apare în Psaltirea românească de la Bucuresti, din 1674. Este cazul
lu
„Numai aceasta se vede lipsa că mulţi dintre preoţi neînţelegându tipicurile, rânduialele foarte cu
Antologhionuluigrecesc din 1697 i a Psaltiriigreceti din 1700. Susţinerea cu carte a ortodoxiei era
tvîo!ŕ'enfc, nedestoinicie s-au isprăvitu toate slujbele. Care lucru văzând sfiinţia ta din ne-ogiunsulu cheltuialei, fiindu
Băigrad, ó89. una dintre direcţiile programului cultural a lui Constantin Brâncoveanu. Acesta inzestra sanctuare în Sinai,
si ţara lipsită, n-ai cruţatu cheltuiala pre-acestu lucru bunu i dumnezeiescu ce cu blagoslovenia sfinţiei
Antiohia, Alexandria, Alep. Patronajul cultural-ortistic român era o acţiune politică. El poate fi considerat
tale ai scos pre înţălesul i celor neinţălegčtoriĆ.
„une partie de Byzance apres Byzance si magistralement entrevue par N. lorga, signifiant en quelque
Tipografii acestei perioade sunt „smeritul ieromonah losif, tipograf rus" (Ce5loveţ, ‘C1687>) i Chiriac,
sortie une prise de releve de l'ancien patronage imperiale de la zone byzantino-balcanique par les princes
tipograful moldovea n ( Rânduiala diaconsivelor, 1 6 87, si Moliivenic, l 6 8 9).
roumains d'Arge, Suceava, Târgovite, Bucharest et lassy, de meme que par les marchands grecs de
ĺn 1699, Constantin Brâncoveanu îl va trimite la Bălgrad pe Mihai lstvanovici, cel colit la coala lui ĹZVCfl

la diaspora venitienne et, p1us tard, par les tzars de Moscou"7. ccdorecu,
Antim lvireanul, spre a reînvia mestesugul, asa cum procedase cu ani în urmč si Matei Basarab, care-l oji ci, j. 3C2.
Ajunsă pe culmi în perioada lui Matei Basarab i Vasile Lupu, decăzută apoi din variate i multiple pricini,
trimisese la Bčlgrad pe Dobre tipograful. Mihai lsfvanovici va tipări o Bucoavně i un Chiriacodromion.
Sub aspectul graficii numai în Chiriacodromion întâlnim un element ornamental. Este vorba de stema arta tipografică atinge în timpul domniilor lui erban Cantacuzino i Constantin Brâncoveanu maturitatea.
Mitropoliei Bălgradului Sfânta Troiţă în varianta „Cina de la Manvri", amplasată pe verso foii de
— —
Cât de multfarmec ascund aceste cărţ Nu numai frumuseţea paginii tipărite, ci si întorsătura si dulceaţa
titlu care este de concepţie tipografică. vorbei îl captivează pe cel ce se apleacă asupra lor. De aceea, cu mulţumire i emoţie încheiem i noi
cu o formulă pe care o imprumutăm de Ia Mitrofan, episcopul de Hui, mesterul tiparelor, din prefaţa
sa la Biblia de la Bucurestidin 1688, Biblia lui Serban: „Precum doresc să sosească la vadul cel cu
ATE itÂI adăpostire (cei) carii sunt bătuţi de valuri întru luciul mării, aşa om dorit i eu să sosesc la sfârsitul cărţii
La lasi, la Bucuresti i la Snagov s-a tipărit multč carte greceascč. Ţčrile Române deveniserč în ultimul acesteia".
sfert al veacului al XVII-lea un importont centru de susţinere a ortodoxiei. Dositei, patriarhui lerusalimului,
a călătarit în Moldova i a dat bani pentru înfiinţarea tipografiei greceti de la laşi, la Cetăţuia, urmând
exemplul predecesorului său, Kir Nectarie, care înfiinţase Mčnčstirea Sfântului Mormânt de la lasi, în
timpul lui loan Eustratie Dabija-Vodč, după cum aflăm din „Scurtč povestire despre ilustrul patriarh al
lerusalimuiui, Kir Nectarie", inclusč în lucrarea Înfâmpinare în confra primatului Pape lai, 1682, a
patriarhului Nectarie al lerusalimului. Cărţile tipčrite în grecete în Ţčrile Române se distribuiau gratuit
cčtre centrele ortodoxe din Turcocraţie. Ele purtau cu ele stemele principilor români. Stema lui Duca-
68 vodă, cea din Psaltirea slavo-română, a călčtorit în Răsčritul ortodox o dată cu lucrarea lui Simion al 69
r

JSTAÍW STAŢ1ILO

GRAVURI DE TITW
1. Poorta cărtii cu blazonul lui Lukas Hirscher
1581, Brasov, Evangheliaînvă,tčtoare—p. 97
2. Poarta cărŢii cu arhangheJi
1640, Govora, Pravila
1646, Dealu, Liturghier
1650, Târgovite, Pogribania preoţilor
1651, Târgovite, Mystirio
1652, Târgoviste, Târnosanie— p. 98
3. Titlu încadrat cu ornamente tipografice i frontispiciu gravat
1642, Govora, Evanghelia învă,tčtoare— p. 99
4. Poarta cărŢii cu motivul pomuiui vieţii, Deisis, sfinţi i mascheron
1643, Câmpulun9, Antologhion p. 1 00

5. Titlu încadrat cu ornamente tipografice i frontispiciu gravat


1 644, Dealu, Evanghelia învă,tătoare p. 1 0 1

6. Poarta cărŢii: Deisis i medolioane cu sfinţi


1649, Târgoviste, Triod-Penticostar— p. 1 02
7. Poarta cărŢii cu medalioane cu sfinţi i stema Ţării Româneti
1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 1 03
8. Poarta cărtii cu coloane
1 643, laşi, Carte româneascč de învă,tčturč — Cazania lui Varlaam —
p. 1 04
9. Poarta cărŢii cu bordură casetată i sfinţi
1 643, lai, Carte românească de învă,tăturč — Cazania lui Varlaam —
p. 1 05 71
r
ĂYAĂRfl 10. Poarta cărtii cu bordură casetată, sfinţi i stemă 23. Titlu încadrat cu ornamente tipografice i frontispicii gravate: Deisis LISTĂ ILUSTRAI1LOR
1644, asi, eapte taine p. 1 06
— 1698, Buzău, Minei— p. 1 1 9
1 1. Poarta căťii cu coloane cu ornament din semipalmete, Sfânta Treime, sfinţi i cap înaripat 24. Poarta cărŤii cu coloane cu ornament fitomorf (viţă de vie), Sfinţii Împăraţi Constantin i Elena
1646, Iaşi, Carte româneascč de învčţčturč Pravila lui Vasile Lupu p. 1 07


i stema lui Constantin Brâncoveanu
12. Poarta cărţii cu bordură casetată cu sfinţi i scene din pătimirea lui lisus 1700, Buzău, Octoih—p. 120
1 679, laşi, Liturghie p. 1 08
— 25. Poarta Cărţii cu coloane cu ornament fitomorf (brâncovenesc), Sfânta Troiţă, arhangheii, sfinţi
1 3. Poarta cărţii cu bordură casetată cu sfinţi i scene din pătimirea lui lisus soldaţi i Sfinţii Împăraţi Constantin i Elena.
1683, lasi, Parimiileprestean—p. 109 1700, Buzău, Triocl— p. 1 2 1
14. Poarta căriii cu motivul pomului vieţii viţa de vie Deisis, sfinti i scene (David i Goliat)
— —‚

1680, lasi, Psci/tirea slavo-românč— p. 1 10


15. Poarta cărţii cu motivul pomuIui vieţii viţa de vie Deisis, sfinţi i scene (David i Goliat).
— —‚
STtv
1681, lai, Molitvenic de-nţeles— p. 1 1 1 1. Stema lui Matei Basarab
16. Titlu încadrat cu ornamente tipografice i frontispicii gravate: Sfânta Troiţă i Înecarea otilor 1640, Govora, Pravila—p. 125
2. Stema lui Matei Basarab, cu portretele domnitorilor
faraonului
1643, Cămpulung, Antologhion p. 1 25
1682, lasi, Viaţa sfinţilor— p. 1 1 2 —

3. Stema lui Matei Basarab, cu portretul arhimandriiului loan


17. Gravură de titlu reprezentând o cheie în compoziţie arhitecturală
1646, Dealu, Liturghier— p. 1 25
1678, Bucuresti, Cheia înţelesului— p. 1 1 3
4. Stema lui Matei Basarab pe scut susţinut de lei
1 8. Poarta cărţii cu motivul pomului vieţii viţa de vie
— Deisis, sfinţi i scene (Adormirea Maicii
—‚

1647, Dealu, /mitatio Christi


Do m n u l u i)
1649, Târgovite, Triod-Penticostar— p. 1 25
1682, Bucuresti, Evanghelie— p. 1 14
5. Stema Mitropoliei Ungrovlahiei
19. Poarta cărţii i compoziţie arhitecturală cu lisus Pantocrator, sfinţii Petru i Pavel i scena Adormirii
1651, Târgovite, Myrtirio— p. 126
maicii Domnului, semnată cu iniţialele D.G. (Damaschin Gherbest) 6. Stema Mitropoliei Ungrovlahiei
1683, Bucuresti, Apostol— p. 1 1 5 1652, Târgoviste, Îndreptorea legii— p. 1 26
20. Frontispiciu cu bordură cu sfinţii Petru i Pavel, Sfânta Troiţă i Adormirea Maicii Domnului 7. Stema Mitropoliei Ungrovlahiei
1683, Sas-Sebes, Sicriu/de aur—p. 1 16 1678, Bucuresti, Cheia înţelesului— p. 1 26
21. Poarta cărţii cu trei coloane brâncovenesti, lisus Pantocrotor, evangheiitii i Sfinţii Împăraţi 8. Stema lui Vasile Lupu
Constantin i Elena 1 643, lasi, Carte româneascč de învăţčturč p. 1 27

1 693, Bucuresti, Evanglielia greco-românč p. 1 1 7


— 9. Stema lui Vasile Lupu
22. Titlu încadrat cu ornamente tipografice i frontispicii gravate: Deisis i frontispiciu fitomorf pe 1644, lasi, 5eaptetaine— p. 127
motivul vasului cu flori 10. Stema lui Vasile Lupu
72 1 697, Snagov, Evanghelie p. 1 1 8
— 1646, lasi, Carte româneascč de învătătură— p. 1 27
ARÁ (ÁR1 11. Stema lui loan Petru Stefan-Voievod 24. Stema lui Constantin Brâncoveanu ISA USRIOR
1673, Uniev, Psaltirea pre versuri 1 691, Buzău, Pravoslavnica mčrturisire p. 1 3 1

1679, laşi, Liturghie—p. 128 25. Stema lui Constantin Brâricoveanu


12. Stema lui Duca-Vodă 1 693, Bucuresti, Evanghelia greco-românč —
p. 1 3 1
1680, lai, Psaltirea slavo-română 26. Stema lui Constantin Brâncoveanu
1681, laşi, Molitvenicde-nţeles 1698, Buzău, Minei— p. 1 32
1683, lai, Simion al Ţesalonicului, În contra ereziilor— p. 1 28 27. Stema Iui Constantin Brâncoveanu
13. Stema lui Antioh Cantemir 1700, Snagov, Învčtčturi cretineti— p. 132
1697, lai, Tâlcuirea Evangheliei— p. 1 28 28. Stema lui Constantin Brâncoveanu
14. Stema lui Antioh Cantemir 1700, Buzău, Octoih
1698, lasi, Dimitrie Cantemir, Divanul— p. 1 28 1700, Buzău, Tríod—p. 132
15. Stema lui Gheorghe Rákóczy
1648, Bălgrad, Noul Testament
1651, Bčlgrad, Psaltire—p. 129
Xi 1OSRAVU Ri
1. Sfântul losif, Sfântul Teofrast, Sfântul loan, în fundal o biserică
16. Stema lui Mihail Apafi
1510, Târgoviste, Octoih, Macarie p. 1 35
1683, Sas-Sebes, Sicriulde aur— p. 1 29 —

2. Evanghelistul Marcu
17. Stema Mitropoliei Bălgradului
1546, Sibiu, Tetraevanghel— p. 1 36
1648, Bčlgrad, Noul Testament— p. 1 29
3. Evanghelistul loan
18. Stema Mitropoliei Bălgradului
1546, Sibiu, Tetraevanghel— p. 1 37
1 699, Bălgrad, Chiriacodromion p. 1 29

4. lisus Hristos
19. Stema lui Serban Cantacuzirio
1546, Sibiu, Tetraevanghel— p. 1 38
1680, Bucureti, Liturghie— p. 1 30
5. lntrarea în lerusalim
20. Stema lui Serban Cantacuzino 1550, Târgovite, Triod-Penticostar— p. 1 39
1682, Bucuresti, Evanghelie 6. Răstignirea
1683, Bucureti, Apostol— p. 1 30 1550, Târgovite, Triod-Penticostar— p. 140
21. Stema lui Serban Cantacuzino 7. Plângerea lui lisus
1688, Bucureti, Biblia—p. 130 1550, Târgoviste, Triod-Penticostar— p. 141
22. Stema lui Constantin Brâncoveanu 8. Învierea
1691, Bucuresti, Vasile Macedoneanul, Capitole îndemnčtoare —
p. 1 3 1 1550, Târgoviste, Triod-Penticostar— p. 1 42
23. Stema lui Constantin Brâncoveanu 9. Necredinţa Tomei
74 1691, Bucureti, loan Gură de Aur, Mčrgăritare— p. 1 3 1 1550, Târgoviste, Triod-Penticostar— p. 143
ARÎA (ĂRTH 10. Noli me tangere 26. Întoarcerea fiului risipitor LISTA ILUSTRATIIOR
1.550, Târgovite, Triod-Penticostar— p. 1 44 1642, Govora, Evanghelie—p. 159
11. Vindecarea slăbčnogului 27. Sfântul Vasile cel Mare
1550, Târgovite, Triod-Penticostar— p. 1 45 1 646, Deolu, Liturghie p. 1 60

12. lisusîn templu 28. Sfântul Grigorie


1550, Târgovite, Triod-Penticostar— p. 1 46 1646, Dealu, Liturghie—p. 161
13. lisus i samaritecinca 29. Taina botezului
15.50, Târgovite, Triod-Penticostar-- p. 1 47 1651, Târgovite, Mystirio— p. 162
14. Vindecarea orbului 30. Taina ungerii cu mir
1550, Târgoviste, Triod-Penticostar— p. 1 48 1651,Târgovite, Mystirio—p. 163
15. Soborul Maicii Domnului 31. Soborul Maicii Domnului
1550, Târgovite, Triod-Penticostar— p. 1 49 1651, Târgovite, Mystirio— p. 164
16. Cincizecimea 32. Sfântul Vasile cel Mare
1550, Târgovite, Triod-Penticostar— p. 1 50 1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 1 65
17. Sfântul Nicolae 33. Judecătorul cel drept
1580, Sas-Sebe, Sbornic—p. 151 1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 1 66
1 8. Sfânfa Mucenită Poraschiva 34. Sfintii Petru i Pavel
1580, Sas-Sebe, Sbornic— p. 1 52 1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 1 67
19. Naterea Sfintei Fecioare 35. Sinodul de la Efes asupra căsătoriei pčrinţilor

1580, Scis-Sebe, Sbornic— p. 1 52 1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 1 68


20. Sfântul loan Blagoslovul 36. Sinodul de la Niceea asupra profanatorilor de icoone

1580, Sas-Sebe, Sbornic— p. 153 1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 1 69


21. Adormirea Maicii Domnului 37. Sinodul de la Ţorigrad asupra Machedoniei

16.43, Câmpulung, Învă,tături— p. 1 54 1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 1 70


22. Adormirea Maicii Domnului 38. Sfinţii Petru i Pavel
1643, Câmpulung, Antologhion p. 1 55
— 1643, asi, Cazania lui Vasile Lupu— p. 1 71
23. Nasterea Sfintei Fecioare 39. Sfinţii Petru i Pavel
1643, Cômpuiung, Antologhion p. 1 56
— 1643, asi, Cazania lui Vasile Lupu— p. 1 71
24. Psalmistul David 40. Sfântul Mucenic Theodor Tiron
1 637, Govora, Psaitire p. 1 57
— 1 643, lasi, Cazania lui Vasile Lupu p. 1 72

25. Fiul risipitor 41. lntrarea în lerusalim


1642, Govora, Evanghelie— p. 158 1643, lasi, Cazania lui Vasiie Lupu p. 1 72

ARTA CĂRJI 42. Tnvierea
58. Sfântul Evanghelist loan ŁISTA ILUSTRATIILOR
1 643, lai, Cazania lui Vasile Lupu p. 1 73

1682, Bucureti, Evanghe/ie— p. 1 84
43. Tăierea împrejur
59. Sfântul Evanghelist Matei
1643, lai, Cazania lui Vasile Lupu— p. 1 73
1682, Bucureti, Evanghe/ie—p. 185
44. Botezul
60. Sfântul Evanghelist Luca
1643, Iasi, Cazania lui Vasile Lupu— p. 1 74
1682, Bucuresti, Evanghe/ie— p. 1 86
45. ĺntâmpinarea Domnuiui
61. Sfântul Evanghelist Marcu
1643, lai, Cazania lui Vasile Lupu— p. 1 74
46. Naterea Sfântuiui Ioan 1682, Bucureti, Evanghe/ie—p. 187
1 643, lai, Cazania lui Vasile Lupu p. 1 75 62. Sfântul Evangheiist Luca
1683, Bucuresti, Aposto/(monograma ui Damaschin Gherbest) p. 1 88

47. Sfântul Gheorghe omorând balaurul —

1643, lasi, Cazania ‚ui Vasile Lupu p. 1 75



63. Trimiterea apostolilor
48. Sfântul loan cel Nou de Ia Suceava 1683, Bucureti, Aposto/— p. 1 89
1643, iai, Cazania /ui Vasi/e Lupu p. 1 76

64. lisus în templu
49. Tăierea capului Sfântului loan Botezătorul 1683, Bucureti, Aposto/— p. 1 90
1643, iasi, Cazania /ui Vasile Lupu p. 1 76

65. Sfântul loan Teologul
50. Schimbarea Ia fată 1693, Bucureti, Evanghe/iagreco-românč—p. 191
1643, lai, Cazania ‚ui Vasi/e Lupu p. 1 77

66. Sfântul Evanghelist Matei
51. Adormirea Maicii Domnului 1693, Bucureti, Evanghe/ia greco-românč
1643, lasi, Cazania /ui Vasi/e Lupu p. 1 77

1 697, Snagov, Evanghelie p. 1 92

52. Sfânta Paraschiva 67. Sfântul Evanghelist Luca


1643, laşi, Cazania /ui Vasi/e Lupu— p. 1 78 1 693, Bucureti, Evanghe/ia greco-românč
53. Împăratul David 1 697, Snagov, Evanghe/ie p. 1 93

1673, Uniev, Dosoftei, Psa/tirea pre versuri tocmitč —


p. 1 79 68. Sfântul Evanghelist Marcu
54. Fecioara încoronată cu pruncul 1 693, Bucuresti, Evanghelia greco-românč
1673, Uniev, Acatistu/ Maicii Domnu/ui— p. l 80 1697, Snagov, Evanghe/ie p. 1 94

55. Psalmistul David 69. Împăratul David


1680, lasi, Psa/tirea s/avo-românč— p. 181 1 694, Bucureti, Psa/tire p. 1 95

56. Trupul i sufletul


70. Sfinţii Împăraţi Constantin i Elena
1 698, lai, Dimitrie Cantemir Divanul sau gâ/ceava înţeleptu/ui cu /umea p. 1 82 p. 1 96
1 696, Snagov, Orânduiala slujbei sfinţi/or împčra,ti Constantin i E/ena

57. Duminica tuturor sfinţilor


71. Sfinţii Împăraţi Constantin i Eiena
1678, Bucureti, Cheia înţe/esu/ui— p. 1 83
1700, Buzău, Octoih p. 1 97

IF
ARTA CĂRT1 72. Sfântul loan Damaschinul 1 575, Braov, Octoih slavo-român JSTA tJSTRĂTLOR
1700, Buzău, Octoih—p. 198 1 577, Brasov, Psaltirea slavo-română
73. Vameul i fariseul 1 578, Braov, Octoih p. 2 1 O

1700, Buzău, Triod— p. 1 99 5. Frontispiciu realizat din antrelacuri dispuse în cercuri concentrice, cu opt puncte vegetale. Central,
74. lntrarea în lerusaiim pe fundal alb, este reprezentat corbul mare, cu aripile desfăcute, încadrat de doi pomi
1700, Buzău, Triod— p. 200 1512, Târgovite, Evangheliar
75. ĺnvierea lui Lazăr 1 .550, Târgoviste, Triod-Penticostar
1700, Buzău, Triod— p. 200 1574, Brasov, Octoih—p. 21 1
76. Răstignirea 6. Frontispiciu realizat din antrelacuri dispuse în cercuri intersectaŤe, cu elemente fitomorfe,
1700, Buzău, Triod— p. 201 semipalmete, la punctele de intersecţie
77. Scene din viaţa lui losif 1512, Târgovite, Evangheliar, Macarie
1700, Buzău, Triod— p. 202 1 550, Târgoviste, Triod-Penticostar (uor modificat)
78. Fecioarele înţelepte 1561, Braov, Evangheliar(usor modificat) p. 212

1700, Buzău, Triod— p. 202 7. Frontispiciu cu stemă realizat din antrelacuri dispuse în patru cercuri. Central, în cunună de lauri,
79. Maria-Magdalena spălând picioarele lui lisus este reprezentat corbul mic cu aripile desfăcute, capul spre dreapta, încoronat, cu crucea în cioc,
1700, Buzău, Triod— p. 203 încadrat de soare i lună
80. Cina de la Manvri 1 545, Târgovite, Molitvenic, Dimitrie [iubavici p. 2 1 3

1699, Bălgrad, Chiriacodromion p. 203



8. Frontispiciu construit din antrelacuri cu un spaţiu alb în centru, în care este reprezentată stema
oraului Sibiu
1646, Sibiu, Tetraevanghel— p. 214
QT1SCI1 9. Frontispiciu cu motive vegetale cu elemente avimorfe structuratîn douč benzi ornamentale, care
1. Frontispiciu cu stemă realizat din antrelacuri: central, pe fundal alb, este reprezentat corbul pe au în centru corbul, banda superioară si coroana princiară, banda inferioară
suport de ramuri, cu aripile desfăcute, capul spre dreapta, încoronat, cu crucea în cioc, încadrat 1578, Braov, Octoihmic—p. 214
de soare i lună 1 0. Frontispiciu cu motive vegetale cu elemente avimorfe i zoomorfe (iepuri) structurat în două benzi
1508, Târgoviste, Liturghier, Macarie Pfl 207

o rn a m e n ta l e
2. Frontispiciu antrelacuri 1579, Bălgrad, Evangheliar— p. 215
1508, Târgovite, Liturghier— pfl 208 1 1. Frontispiciu cu motive geometrice i elemente vegetale, având în centru corbul valah
3. Frontispiciu antrelacuri 1574, Braov, Octoih mic— p. 2 1 6
1508, Târgovite, Ĺiturghier— p. 209 12. Complex reprezentând Răstignirea i pe Sfântul Simion Stâlpnicul
4. Frontispiciu cu stemă realizat din antrelacuri dispuse în cercuri concentrice, cu opt puncte vegetale. 1 5 80, Sas-Sebe, Sbornic p. 2 1 6

Central, pe fundal alb, este reprezentat corbul mic încoronat, cu capul spre dreapta 13. Frontispiciu vegetal cu motivul cornului abundenţei
89 1 5 1 2, Târgovite, Evangheliar 1581, Brasov, Evanghelia învă,tătoare p. 21 7 81

1
Í1RTÁ CĂRT1 14. Frontispiciu construit din antretacuri, având în centru blazonul familiei Báthory 24. Frontispiciu fitomorf cu motivul Vălul lui Hristos în medalion central IJSÎA I1JJSÎRA1ILOR
1580, Sas-Sebe, Sbornic 1678, Bucuresti, Cheia înţelesului— p. 222
1582, Orătie, Palia—p. 217 25. Frontispiciu reprezentând un Deisis lisus în medalion oval central, încadrat de Sfântul Pavel

15. Frontispiciu de antrelacuri i iniţialele lui Bojidar Vucovici si Sfântul loan, în medalioane rotunde, laterat, simetric. Câmpul frontispiciului este ocupat de lujeri
1588, Brasov, Liturghier— p. 21 8 cu flori de acant, garofiţe, rodii
1 6. Frontispiciu fitomorf cu lujeri subţiri i frunze albe pe fond negru 1682, Bucuresti, Evanghelie
1 642, Govora, Evanghelia învč,tătoare (Cazanie) 1691, Bucureti, Sfântulloan Zlataust, Mărgărifare
1642, Dealu, Evanghelia învčţčfoare (Cazanie)— p. 21 8 1699, Bălgrad, Chiriacodromion—p. 223
17. Frontispiciu fitomorf cu motivul pomul vieţii ramurile se termină cu fructe de ananas

26. Frontispiciu fitomorf cu chipul Fecioarei în medalion cununč de spice central. Încadrează titlul
— —

1 642, Govora, Evanghelia învčţăfoare 1680, Bucuresti, Liturghier


1642, Deatu, Evanghelia învčtăfoare p. 2 1 9 1699, Bălgrad, Chiriacodromion—p. 224

1 8. Frontispiciu fitomorf cu motivul pomul vieţii ramurile se termină cu flori de acant; central, fruct

27. Frontispiciu fitomorf cu flori de acant i de bujor având în centru un medalion trilobat în care
de ananas este reprezentat lisus Pantocrator. Încadreazč titlul
1 642, Govora, Evanghelia învč,tăfoare 1682, Bucuresti, Evanghelie
1683, Bucuresti, Apostol
1642, Dealu, Evanghelia învč,fčtoare p. 2 1 9

1698, Buzču, Minei— p. 225


19. Frontispiciu fitomorf cu potir central, în afara cadruiui
28. Frontispiciu care încadrează titlul cu medalioane scuturi cu elemente vegetale în care este
1 642, Govora, Evanghelia învč,tčtoare

reprezentat lisus, în medalionul central, si capete înaripate, în ce!e laterale


1 652, Târgovite, Îndreptarea legii p. 220
1683, Bucuresti, Apostol— p. 225

20. Frontispiciu fitomorf în care lujerii evoluează de la stânga spre dreapta, terminându-se în fruct
29. Frontispiciu fitomorf care încadrează titlul, cu un cartus central, în care este reprezentat chipul
de ananas i rodie
Fecioarei i flori de albčstrea dispuse simetric
1 642, Govora, Evanghelia învč,tătoare
1683, Bucuresti, Aposfol— p. 226
1642, Dealu, Evanghelia învč,tčtoare
30. Frontispiciu fitomorf cu flori de bujor i caprifoi
1678, Bucureti, Cheia înţelesului— p. 220 1683, Bucuresti, Apostol— p. 226
21. Frontispiciu fitomorf cu motivul pomul vieţii ramurile se termină cu flori de acant i flori compozite

31. Frontispiciu cu mascheron central, din gura căruia se ivesc lujeri care se terminč cu flori de bujor,
— care încadrează titlul flori compozite, floarea-soarelui i rodii în secţiune
1643, Câmputung, Antologhion—p. 221 1688, Bucuresti, Biblia— p. 227
22. Frontispiciu fitomorfîn care lujerii evoluează de a dreapta spre stânga, terminându-se cu flori 32. Frontispiciu îngust pe motivul pomului vieţii, cu ase inflorescenţe de ftoarea-soarelui
de acant 1688, Bucuresti, Biblia— p. 227
1643, Câmpulung, Antologhion— p. 221 33. Frontispiciu fitomorf—floarea-soarelui—cu reprezentarea lui lisus Emanuelîn medalion rotund central
23. Frontispiciu fitomorf cu chipul Fecioarei în medalion central 1 693, Bucuresti, Evanghelia greco-română
81 1678, Bucureti, Cheia întelesului— p. 222 1697, Snagov, Evanghelie, Antim p. 228

83
34. Frontispiciu Flori de bujor i cu medalion rotund în centru reprezentând Învierea 1646, lasi, Carte românească de învă,tčtură p. 233

LISA 1LUSTRAŢI1.OR
1693, Bucuresti, Evanghelia greco-românč— p. 228 44. Frontispiciu fitomorf cu medaiion central, în care este reprezentat Sfântul Mucenic Dimitrie, între
35. Frontispiciu fitomorf cu reprezentarea iui lisus Arhiereu, în medalion rotund central, încadrat de lujeri cu flori compozite
Sfânta Fecioară (stânga) i Sfântul loan (dreapta), pe calicii de floare 1643, lai, Carte românească de învă,tătură
1 693, B ucu reti, Evanghelia greco-română 1646, lai, Carteromâneascădeînvă,tătură—p. 234
1698, Buzău, Minei— p. 229 45. Frontispiciu fitomorf cu medalion centrai, în care este reprezentat Sfântul Nicolae, încadrat de
36. Frontispiciu fitomorf pe motivui pomului vieţii cu ananas i flori de acant lisus i Sfânta Fecioară aezaţi în corole de floare
1643, lai, Cazania lui Vasile Lupu
1643, lasi, Carte românească de învă,tătură
1646, lasi, Pravila lui Vasile Lupu— p. 230
1646, lasi, Carte românească de învă,tătură— p. 234
37. Frontispiciu fitomorf pe motivul pomului vieŤii, cu semipalmete voluptoase
46. Frontispiciu fitomorf cu medalion central, în care este reprezentat un arhanghel. Lateral, simetric,
1 643, lasi, Carte românească de învčţătură (Cazanie)
fructe de ananas
1646, lasi, Carte românea5cč de învăţčtură (Pravila)— p. 230
1643, lai, Carte românească de învă,tătură
38. Frontispiciu fitomorf pe motivul pomului vîeŤii, cu semipalmete voiuptoase
1646, lasi, Carte românească de învă,tătură— p. 235
1643, lasi, Carte românească de învčţătură (Cazaniej
47. Frontispiciu fitomorf în care lujerii descriu meandre în opturi, între care este amplasat un arhanghel
1646, lasi, Carte românească de învăţătură (Pravila) p. 23 1

1643, lai, Carte românească de învă,tătură


39. Frontispiciu fitomorf pe motivul pomului vieţii, cu trei fructe de ananas
1643, lasi, Carte românească de învăţčturč 1646, lai, Carte românească de învă,tătură— p. 235
1 646, lai, Carte româneascč de învăţăfurč p. 2 3 1 48. Frontispiciu Soborul Maicii Domnului

40. Frontispiciu fitomorf pe motivul pomului vieţii, cu volute vegetale dispuse în oglindă. În afara 1643, lasi, Carte românească de învă,tăturč
câmpului dreptunghiuiar al frontispiciului, în partea superioară, console i un mascheron 1646, lasi, Carte româneascč de învă,tătură— p. 236
1643, lai, Carte românească de învăţătură 49. Frontispiciu pe motivui pomului vieţii, cu bujor în afara spaŤiului dreptunghiular, în partea
1646, lai, Carte românească de învă,tătură— p. 232 superioarč
41. Frontispiciu fitomorf pe motivul vasului cu flori (răsturnat) cu puttii mascheron în afara cadrului 1648, Bălgrad, Noul Testament— p. 236
1643, lasi, Carte românească de învătătură 50. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii cu doi ananai simetrici i frunze în torsadă deasupra
1646, lai, Carte românească de învăţătură— p. 232 1648, Bălgrad, Noul Testament— p. 237
42. Frontispiciu fitomorf cu medolion central, în care este reprezentat lisus binecuvôntând i capete 51. Frontispiciu fitomorf, vas cu flori
înaripate de o parte i de alta a medalionuiui 1648, Bčlgrod, Noul Testament— p. 237
1643, lasi, Carte românească de învăţătură 52. Frontispiciu fitomorf cu medalion ova1 în care este reprezentată scena Învierii
1646, lasi, Carte românească de învă,tăturč— p. 233 1673, Uniev, Psaltireapre versuri
43. Frontispiciu fitomorf cu medalion central, în care este reprezentat lisus binecuvântând, între lujeri 1679, lasi, Liturghie— p. 238
cu fiori de ciulin, de aibăstrea sau compozite 53. Frontispiciu fitomorf cu medalion oval în care este reprezentată scena Cina de la Manvri
1643, lai, Carte românească de învă,tătură 1673, Uniev, Dosoftei, Psaltirea pre versuri 85

L
ART CÁR1 1 679, lasi, Dosoftei, Liturghie 6.5. Frontispiciu cu flori de acant si albăstrea i medaiion rotund oval, centrol, în care este reprezentată STA ILLJSRAÎ1.OR
1682-1686, lasi, Dosoftei, Via,tasfinţilor—p. 238 Cina cea de taină
54. Frontispiciu cu trei medalioone rotunde în care sunt reprezentaţi: lisus, central, Fecioara Maria, 1700, Buzău, Triod— p. 243
stânga, Sfântul loan, dreapta 66. Frontispiciu cu flori de acant i albăstrea i medalion rotund oval, central, în care este reprezentată
1673, Uniev, AcatistuĺNčscčtoareide Dumnezeu— p. 239 Rčstignírea
55. Frontispiciu încadrabil într-o piramidă, cu un scut central în care este reprezentat un Deisis i, 1700, Buzău, Triod— p. 244
lateral, stânga, Regele David, dreapta, un rege care poartă chivotul 67. Frontispiciu cu flori de floarea-soarelui i medalion rotund oval, central, în care este reprezentată
1680, lasi, Psaitirea s/avo-românč—- p. 239 Plângerea lui lisus
56. Frontispiciu reprezentând scena Înecarea otiior faraonului în Marea Roie 1700, Buzău, Triod— p. 244
1 6 8 0, i ai, Psaltirea slavo-românč 68. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii, cu flori compozite negre pe fond alb
1682, lasi, Viata sfintilor— p. 240 1700, Buzău, Octoih—p. 245
57. Frontispiciu fitomorf cu medalion central în care este reprezentat lisus, Sfânta Fecioară i Sfântul 69. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii, cu flori i fructe de anonas
loan, pe colicii de floare, lateral 1700, Buzău, Octoih— p. 245
1 680, lai, Psaltirea slavo-românč p. 240

70. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii, cu flori compozite (bujori)
58. Frontispiciu fitomorf cu medalion central în care este reprezentat Moise pe munte cu tablele 1700, Buzău, Octoih— p. 246
legii
1 680, lai, Psaltirea siavo-românč p. 240
VN1ETE

59. Frontispiciu care încadrează textul cu trei medalioone în care sunt reprezentaţi lisus, central,
Sfânta Fecioară, stânga, Sfântul loan, dreapta 1. Vinietă realizată din două benzi alăturote: o împletitură de antrelacuri susţine o bandă decorativă
1681, lasi, Moiitvenic de-nţeies p. 241

cu păsări afrontate
60. Frontispiciu triptic cu scenă care ilustrează versetul „Marie, bucură-te, a tuturor bucurie" 1545, Târgoviste, Molitvenic— p. 249
1682, lai, Viata sfinţilor— p. 241 2. Vinietă cu elementefitomorfe datată 1528 —cu anul săpatîn câmpul decorului
61. Frontispiciu fitomorí vas cu flori de floarea-soarelui i flori de acant 1579, Bălgrad, Evanghe/iar— p. 249
1647, Snagov, Evanghelie—p. 242 3. 1588, Brasov, Liturghier— p. 250
62. Frontispiciu cu trei medalioane în care sunt reprezentaţi lisus, Sfânta Fecioară si Sfântul loan, 4. 1641, Bălgrad, Evanghelie de învč,tčturč— p. 250
în cununi de spice 5. Vinietă fitomorfă cu lujeri terminaţi în fructe de ananas mici
1 647, Snagov, Evanghelie p. 242

1 642, Govora, Evanghelia învč,tătoare
63. Frontispiciu fitomorf cu rozete i medalion central în care este reprezentat lisus 1644, Deolu, Evanghelia învčţătoare
1699, Bălgrad, Chiriacodromion— p. 242 1 649, Tă rg ovite, Triod-Penticostar
64. Frontispiciu cu flori compozite i medalion rotund central în care este reprezentat lisus, încadrat 1651, Târgovite, Mystirio
de cartue pătrate în care sunt reprezentaţi losif i Sfântul llie 1652, Târgovite, Îndreptarea legii
86 1700, Buzău, Triod— p. 243 1652, Târgovite, Târnosanie— p. 250 87

J
r-
ARA CĂR1 6. Vinietă fitomorfă cu rodie dispusă central i lujeri intersectaţi
17. Vinietă fitomofră cu floare de acant, central, i semipalmete USA )UJSTRAYLOR
1 642, Govora, Evangl-,elia învčtčtoare 1 643, iaşi, Cazania lui Varlaam
1644, Dealu, Evanghelia învč,tčtoare— p. 250 1646, lai, Pravila lui Vasile Lupu— p. 253
7. Vinietă fitomorfă cu semicercuri înlăntuite 1 8. Vinietă antichizantă cu cap înaripat, central, profile arhitecturale i semipalmete
1 642, Govora, Evanghelia învč,tčtoare 1643, iasi, Cazania lui Varlaam
1 644, Dealu, Evanghe/ia învč,tčtoare p. 25 1

1646, iai, Pravila lui Vasile Lupu— p. 253
8. Viniefă fitomorfă cu elemente zoomorfe lei afrontaţi i mascheron central
— —
19. Vinietă fitomofră cu flori stilizate amplasate în romburi
1643, Câmpulung, Antologhion— p. 251 1643, lasi, CazanialuiVarlaam—p. 254
9. Vinietă fitomofră cu lumânare dispusă central, frunze zimţate i fruct de măce 20. Vinietă fitomorfă pe motivul pomului vieţii: din trunchiul central pornesc frunze cărnoase care
1643, Câmpulung, Antologhion p. 25 1

umplu spaţiul vinietei cu meandrele lor
10. Vinietă fitomorfă cu cnanas dispus central i volute din semipalmete 1648, Bălgrad, Noul Testament— p. 254
1643, Câmpulung, Antologhion— p. 251 21. Vinietă fitomorfă cu torsadč centrală din care se desprind semipalmete bogate
1 1. Fitomofră cu baghetă longitudinală în urul căreia se răsucesc frunze lanceoiate 1 642, Declu, Evanghelia învčţčtoare
1 643, iasi, Cazania h,i Varlaam 1 64 9, Câmpu lung, Triod-Penticostar
1646, iasi, Pravila lui Vasile Lupu— p. 252 1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 254
1 2. Vinietă fitomorfă cu frunze de salcie i steluţe 22. Vinietă fitomorfč cu floare de albăstrea dispusă central i lujeri cu spic de grâu, steluţe etc.
1643, lasi, Cazania lui Varlaam 1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 255
1646, lasi, Pravíla iui Vasiie Lupu— p. 252 23. Vinietă îngustă cu desen alb pe fond negru reprezentând două capete înaripate
13. Vinietă fitomofră cu cap încripat, centrol, mare 1652, Târgoviře, Îndreptarea legii— p. 255
1643, lasi, Cazania lui Varlaam 24. Vinietă fitomorfă cu coroanč dispusč central
1646, iasi, Pravila lui Vasile Lupu— p. 252 1678, Bucuresti, Cheia înţelesului— p. 255
14. Vinietă fitomorfă îngustă cu cap înaripat central (mic aripi lungi)

25. Vinietč fitomorfă cu chipul Iui iisus în centru în cartu oval alungit orizontal
1643, iasi, Cazania lui Varlaam 1680, lai, Psaltirea slavo-românč— p. 255
26. Vinietă fitomorfč cu cartu oval în care este reprezentat Arhanghelul Mihail
1646, iai, Pravila lui Vasile Lupu— p. 252
1680, lai, Psaltirea slavo-română p. 256
15. Vinietă fitomorfă îngustă cu desen alb pe fond negru: floare de mčce, central, flori de lalea —

27. Vinietă cu desen clb pe fond negru pe motivul vasului cu flori


i steluţe
1688, Bucuresti, Biblia— p. 256
1643, lasi, Cazania lui Varlaam
28. Vinietă fitomorfă pe motivul vasului cu flori de bujor i acant
1646, lai, Pravila lui Vasile Lupu— p. 253
1688, Bucuresti, Biblia
16. Vinietă fitomorfă îngustă cu desen alb pe fond negru: frunze de salcie i flori de măce
1 696, Snagov, Orânduiala slu/bei SFinţilor Împčraţi Constantin ‚i Elena p. 256

1643, Iasi, Cazania lui Varlaam


29. Vinietă fitomorfă încadrabilă în piramidă, cu floare de acant, central, i semipalmete
88 1646, lasi, Pravila lui Vasile Lupu— p. 253
1700, Buzău, Triod— p. 256 8
r

ARTA CĂRH
VINIEFE FINALE 14. Compoziţie antichizantă cu vas i mascheron
1694, Bucureti, Psaltire— p. 262
LISTA IWSTRATIILOR

1. Cunună cu stema Ţării Românesti


1574, Braov, Octoih 15. Compoziţie complexă cu cap înaripat, mascheron, console i elemente fitomorfe: frunze de viţă,
1 .577, Braov, Psaltire p. 25 9 struguri i pere, cu iniţialele M.E.

2. Coroană cu copac 1700, Buzău, Octoih


1581, Braov, Evanghelia învă,tătoare p. 259

1700, Buzău, Triod— p. 262
3. Mascheron încoronat din gura căruia curg iujeri cu flori de Ialea

4.
1643, laşi, Cazania /ui Varlaam p. 259
Cap de îngeri cu mătănii la gât

j LETRINE
1. A. 1648, Bălgrad, Noul Testament— p. 265
1643, lasi, Cazania lui Varlaam
2. A. 1643, lasi, Cazanie— p. 265
1646, laşi, Pravila lui Vasi/e Lupu— p. 259
3.A. 1643, lai, Cazanie—p. 265
5. Compoziţie din antrelocuri i elemente fitomorfe
4. A. 1643, lasi, Cazanie— p. 265
1648, Bălgrad, Noul Testament— p. 260
5. B. 1508, Târgovite, Liturghier— p. 266
6. Cap înaripat pe pat de semipalmete
6. B. 1508, Târgovite, Liturghier— p. 266
1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 260
7. B. 1508, Târgovite, Liturghier— p. 266
7. Cap înaripat cu ghirlandă de fructe
8. B. 1508, Târgovite, Liturghier— p. 266
1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 260
9. B. 1.508, Târgoviste, Liturghier— p. 267
8. Compoziţie cu sirene
10. B. 1637, Govoro, Psaltire— p. 267
1673, Uniev, Psaltirea pre versuri
11. B. 1646, lai, Pravila— p. 267
1679, laşi, Liturghie
12. B. 1680, lai, Psaltireaslavo-română—p. 267
1681, laşi, Molitvenic— p. 260
13.B. 1680,lasi,Psa/tire—p.268
9. Cap înaripat cu aripile încruciate deasupra i semipalmete
14. B. 1680, lasi, Psaltire— p. 268
1681, laşi, Molitvenic—p. 261
15. D. 1508, Târgovite, Liturghier— p. 268
10. Mic fleuron din antrelacuri i semipalmete
16. D. 1550, Târgoviste, Triod-Penticostar— p. 268
1681, laşi, Molitvenic—p. 261
17. D. 1642, Govora, Evanghelia învč,tčtoare— p. 269
1 1. Ornament final
18. D. 1643, lai, Cazanie—p. 269
1688, Bucureti, Biblia— p. 261
19. E. 1642, Govora, Evanghelie
12. Ornament Finol
1348, Bălgrad, Nou/ Testament— p. 269
1688, Bucureti, Biblia—p. 261
20. D. 1680, laşi, Psaltireaslavo-românč—p. 269
13. Ornamentfinal
21. E. 1508, Târgoviste, Liturghier— p. 270
1688, Bucureti, Biblia—p. 261
22. E. 1643, lai, Cazanie—p. 270 91
TA CĂRii 23. F. 1700, Buzău, Triod— p. 270 54. S. 1508, Târgovite, Liturghier— p. 278 LISTA IUJSTRATIILOR

24. G. 1508, Târgoviste, Liturghier— p. 270 55. S. 1637, Govora, Psaltire— p. 278
25. G. 1508, Târgovite, Liturghier— p. 271 56.•
1652, Târgovite, Îndreptarea legii— p. 278
26. G. 1550, Târgovite, Triod-Penticostar— p. 271 57 T. 1508, Târgovite, Líturghier— p. 278
27. G. 1635, Câmpuiung, Molitvenic— p. 271 58. T. 1508, Târgovite, Liturghier— p. 279
28. G. 1635, Câmpuiung, Molitvenic— p. 271 59. T. 1550, Târgovite, Triod-penticostar— p. 279
29. G. 1680, Iasi, Psaltirea slavo-româně— p. 272 60. T. 1635, Câmpulung, Molitvenic— p. 279
30. G. 1700, Buzău, Triod— p. 272 61. T. 1680, lasi, Psaltirea slavo-română— p. 279
31. H. 1637, Govora, Psaltire—p. 272 62. T. 1680, lasi, Psaltirea slavo-română p. 280

32. H. 1646, laşi, Pravila— p. 272 63. T. 1681, lasi, Molitvenic— p. 280
33. l. 1508, Târgovite, Liturghier— p. 273 64. U. 1508, Târgovite, Liturghier— p. 280
34. l. 1642, Govora, Evanghelia învă,tčtoare— p. 273 65. V. 1550, Târgovite, Triod-penticostar— p. 280
35. l. 1651, Bălgrad, Psaltire— p. 273 66. V. 1646, Dealu, Liturghie— p. 281
36. K. 1508, Târgovite, Liturghier— p. 273 6z V. 1680, lai, Psaltirea slavo-română— p. 281
3Z K. 1651, Bălgrad, Psaltire— p. 274 68. Z. 1646, lasi, Pravila— p. 281
38. K. 1682, lai, Viata sfinţilor— p. 274 69. Z. 1646, lai, Pravila— p. 281
39. L. 1648, Bčlgrad, Noul Testament— p. 274 70. la. 1649, Bčlgrad, Chiriacodromion
40. M. 1642, Govora, Evanghelia învă,tătoare— p. 274 1700, Buzču, Triod— p. 282
41. M. 1646, lai, Pravila— p. 275 71. la. Buzču, 1700, Triod— p. 282
42. M. 1648, Bălgrad, Noul Testament— p. 275 72. ĺn. 1651, Bălgrad, Psaltire—p. 282
43. M. 1680, Iai, Psaltirea slavo-româně— p. 275 73 În. 1683, lai, Parimiile preste an p. 282

44. N. 1642, Govora, Evanghelia învăţătoare— p. 275 74. În. 1693, Bucureti, Evangheliagreco-românč— p. 283
45. N. 1700, Buzău, Triod— p. 275 75. Ci. 1635, Câmpulung, Molitvenic— p. 283
46. O. 1 642, Govora, Evanghelia învă,tătoare p. 276

76. Ci. 1643, lai, Cazanie—p. 283
ĄZ P 1550, Târgovite, Tríod-penticostar— p. 276 77 Ci. 1680, Psaltíreaslavo-română—p. 283
48. P. 1648, Bălgrad, Noul Testament— p. 276
49. P. 1649, Târgovite, Triod-penticostar— p. 276
50. P. 1680, lasi, Psaltirea slavo-română— p. 277
51. P. 1688, Bucuresti, Biblia— p. 277
52. R. 1550, Târgoviste, Triod-penticostar— p. 277
92 53. R. 1637, Govora, Psaltire— p. 277 93

L
r

GAVU11 DE TIT[U
-i

l. Poarta cărţii cu błazonui lui Lukas Hirscher


l 58 l, Braşov, Evanghelia învăătoare 97
r

‘.

‘ç% i P

- b

-: -

‚ Ę• ‘-.- ‘. íb — --

- ‘,, ; .‘•

‘‘1 ‘ţ;'''-i •

.— .t ‚
ś
f
‚ „ ‚.
‚ -:‘ •.--

-.-‚

‚ -. ‚ -‘ .

ś. “ ‘ ‘t. ‘‘ -.

. Đ .
. . •
‚ ‘r
‚ .‘
‘-

i —.-
;Pť ‘ ‚Ş.'ť-)"

-. ;.:

:t •

2. Poarta cărţii cu arhangheli . -•. --

l 640, Govora, Pravila ‘:t' -• - : ---‘ -


‘“

l 546, Dealu, Liturghier


l 650,Târgovişte, Pogribania preoiIor
l 65 l ‚Târgovişte, Mystirio 3.Titlu încadrat cu ornamente tipograîice şi frontispiciu gravat___-- — -—_“‘ “, -. — -

98 l 652,Târgovişte, Târnasanie l 642, Govora, Evanghelia Învăătoare -: . . ‘. . .. —


Y-
‚.

‚‘ ť
.: b i;•
- ---

ł 2 I

•Í
‚ I-t. •.

I
..‘. •:‘


- ‚

‘ i
• .. :*. “‘-‘.‘. •

..-. . - •

Í ‘ -

.-I
‘.-
‚‚
.I - •

: - ‘
‚Í— I

4-)
‘;

‘ ‘: • ; . k- •

4. Poarta cărţii cu motivui pomului vieţii, Deisis, sfinţi şi mascheron 5.Titlu încadrat cu ornamente tipografice şi frontispiciu gravat
loo l 643, Câmpulung,Antologhion 644, Dealu, Evanghelia învăfătoare
.•
•ą
.

‚‚

:
.•

i ‘.ą
•....

r•'.i r t

IIpwq€
-
... :. .1

‘ .•• .•
• •J.J •
cnH'rO'ttM'ś•r,,f. A' ‘r.őc:
•Al(.r
‚A
;.• •„‘%J, •.t -‚

L .ARM
•..... . ..‚JJ.J...•J Ę!.
e,WA(.Ji4 UN.ĘlfAW &OtÁci,
ĄĄ,JĄ$J
‘,JN Tj J(1o

: J, .
: !c
: ?

( AM. it A ‘ąj'OlllĄ: ř
• : Aí;A,ďľh ro'Ą'n
Átrf1fiIi
: ‘i''
.ą. • •• •:.°t' • . • :. ‚

:: -‘—:•:-

ą'.• .t

•t.'• . •.

•T
.-‚- .:‘

„t.1.'.,.. “t. •t

7. Poarta cărţii cu medalioane cu sflnţi şi stema Ţării Româneşti


6. Poarta cărţii: Deisis şi medalioane cu sfinţi 03
J 652,Târgovişte, Îndreptarea Iegii
02 l 649,Târgovişte, Triod-Penticostar

j
Ą( AL LLIífÁA[lAtF('t
ľ
ţęrLffHa ĹLśI1AAţ1(U

MŰŕf.
.

&fl*Mľ C(C1

ťľIFĺ1ľ'1, 1Â,F1ţ

‚4riApAMl
..‘ /
;OflIr((ţAPA MO
.‘ ‚ “

ľAfI5.

8. Poarta cărţii cu coloane


9. Poarta cărţii cu bordură casetată şi sflnţi
l 643, laşi, Carte românească de învăţătură Cazania lui VariQam

l 05
1643, laşi, Carte romänească de învăătură Cazania IuiVarlaam

os

9
-‚
oD)
-‚
D)
n

a-.
- n

D)O
-‚

ÇD

- n
‘-. D)
ÇD v
r-ÇD

(b D)
v

(D

oDJ
D)
n
DJ'

a— Ç

p'o

-“,O
D)
(-

ÇD

-‚
c DJ

(D
(D

D(D
r—. ‘
—)

o
DJ
-v
DJ
—‚
-v
D)
l 3. Poarta cărţii cu bordură casetată cu sfinţi şi scene din pătimirea lui lisus
l 2. Poarta cărţii cu bordură casetată cu sfinţi şi scene din pătimirea lui lisus
l 679, laşi, Liturghie l 683, laşi, Parimiile preste an 09
08
14. Poarta cărţii cu motivul pomului vieţii viţa de vie Deisis, sfinţi şi scene (David şi Goliat)
— —‚

l 680, laşi, Psa!tirea slavo-ramână l 5. Poarta crţii cu motivul pomului vieçii viça de vie Deisis, sfinţi şi scene (David şi Goliat)
— —‚

110
l 68 l, laşi, Molitvenic de-nţe!es
9'.
H
c
n
-
rt
o
o

3
et
(D
‚-t

t.'

n
—(D
a'

_ o

.‘
Vt t-t
v,

<‚-)

‚-t
DJ

DJ'
.v,

(D
o
tJ

(D
D)
o

.‚.n
‚-t

-‚
D)
-‚
D)
o

.—.J

C)
-‚
D)
<
c
-*
DJ'

(D
‚-t

c
-‘
as (D
•-.
93

n
rt
DJ'
(D

v,o

E.3
E. -
o

N
t-t
(D
DJ
-t
:-
‚-t
(D
n
l 8. Poarta cărţii cu motívul pomului vieţii viţa de vie
— —‚ Deisis, sfinţi şi scene l 9. Poarta cărţii şi compoziţie arhitecturală cu lisus Pantocrator, Sfinţii Petru şi Pavel
(Adormirea Maícii Domnului) şi scena Adormirii Maicii Domnului, semnată cu iniţialele D.G. (Damaschin Gherbest)
14 l 682, Bucureşti, Evanghelie l 683, Bucureşti, Apostol
cl)
Ccl
cl)
c-
o
4-a
ccl
L
()
CclUE
o
•17i
4-a
4a C
V) ccl C
u c-a
Vt c3)
c
u
> o o
-
80
c ‘
0 cccl
u u
Cclc
2 z.
o c
u .
L)
cccl
L)
Ccl
4a
t-
ccl
o
jJ
c
E
O
a
L)
Ccl
ccl
cu
t-
E
c-
o
V)
ccl
o
cl)
c—
cccl
5j
-
V).
V)
w
L)
cCcl
L
C-
-O
o
c.)
u
O-
V)
c
o
C
Ll
Q

D
P. E

Ĺn

- -;
o
Ĺn

—-. o-
o. n
‘o E

00(D

r - -
(D

(b ‘ O
Z (D
(b
. -.
D)
ĹnO
c
— .-t
Ĺn
o
n

w
-l
.-t.
c
n
D)
o
-
D)
*-f
ř-f

o
-.

D)

‘O *-ř
(D

c ĘJ
NO
D)ř

. o
(D
.

-$
O

Ĺn

-‚
D)
D)
(D

(D
Ĺn
Ĺn

‘o
j-

24. Poarta cărţii cu coloane cu ornament fltomorf (viţă de vie), Sflnţii Împăraţi Constantin 25. Poarta cărçii cu coloane cu ornament fitomorf (brâncoveriesc), Sfânta Troiţă,
şi Elena şi stema lui Constantin Brâncoveanu arhangheli, sflnţi soldaţi şi Sflnţii Împăraţi Constantin şi Elena
l 700, Buzău, Octoih l 700, Buzău, Triod
STEtv
t
%AO 3HAM1LI( H'
MÁTfI fi,riw ACÂřAIC3.

2. Stema iui Matei Basarab,


cu portretele domnitoriior
l. Stema iui Matei Basarab l 643, Câmpulung,Antologhjon
l 640, Govora, Pravila

4. Stema iui Matei Basarab, pe scut,


3. Stema iui Matei Basarab, cu por-
Susţinut de iei
tretui arhimandrituiui ioan i 647, Deaiu, lmitatio Christi
l 646, Deaiu, Liturghier l 649,Târgovişte, Triod-Pentjcostar 25
--

M r
:3 M

8. Stema luiVasile Lupu


l 643, !aşi, Carte românească 9.Stema luiVasile Lupu
de învăătură f 644, laşi, Şeapte taine
5. Stema Mitropoliei Ungrov!ahiei 6. Stema Mitropoliei Ungrovlahiei
l 65 l ‚Târgovişte, Myrtirio l 652,Târgovişte, Îndreptarea Iegii

lO.Stema luiVasile Lupu


7. Stema Mitropoliei Ungrovlahiei I 646, laşi, Carte românească
26 l 678, Bucureşti, Cheia îneIesului de învăătură
Iv'Á

Kl

IH

l l. Stema lui loan Petru Ştefan-voievod l 2. Stema lui Duca-vodă


l 673, Uniev, Psaltirea pre versuri l 680, laşi, Psaltirea slavo-română l5.Stema lui Gheorghe Rákóczy l 6. Stema lui Mihail Apafi
l 679, laşi, Liturghie l 68 l, laşi, Moiitvenic de-neles l 648, Bălgrad, Noul Testament l 683, Sas-Sebeş, Sicriul de aur
l 683, laşi, Simion al Tesalonicului, l 65 l, Bălgrad, Psaltire
În-contra ereziilor

Ă .L

.k. ň
K ‚‘.
6 M

e
III ň

ň
[ JIJ ‚I

l 3. Stema lui Antioh Cantemir l 4. Stema lui Antioh Cantemir l 7. Stema Mitropoliei Bălgradului l 8. Stema Mitropoliei Bălgradului
l 697, laşi, Tâlcuirea evangheliei l 698, laşi, Dimitrie Cantemir, Divanul l 648, Bălgrad, Noul Testament l 699, Bălgrad, Chiriacodromion 129
ĺ1 uJ

Í;
•Ą
1L
ĺ

tu
[j f

22. Stema lui Constantin Brâncoveanu 23. Stema lui Constantin Brâncoveanu
l 9. Stema lui Şerban Cantacuzino 20. Stema lui Şerban Cantacuzino l 69 l, Bucureşti,Vasile Macedoneanul, 1691,Bucureşti,loan Gură deAur,
I 680, Bucureşti, Liturghie l 682, Bucureşti, Evanghelie Capitole îndemnătoare Mărgăritare
l 683, Bucureşti,Apostol

o
e

2 l. Stema lui Şerban Cantacuzino 24. Stema lui Constantin Brâncoveanu 25. Stema lui Constantin Brâncoveanu
l 688, Bucureşti, Biblia l 69 l, Buzău, Pravoslavnica mărturisire l 693, Bucureşti, Evanghelia greco-română 131
Ics K

E K

&

[1 f
o
?

26. Stema lui Constantin Brâncoveanu 27. Stema lui Constantin Brâncoveanu
X 1OGÍAVU I
l 698, Buzău, Minei l 700, Snagov, lnvăături creştineşti

28. Stema ui Constantin Brâncoveanu


l 700, Buzău, Octoih
32 l 700, Buzău, Triod

=
l.Sfântul osif,SfântulTeofrast,Sfântul loan,în fundal o bíserică
l 5 l O,Târgovişte, Octoih, Macarie 35

2. Evanghelistul Marcu 3. Evanghelistul loan


l 546, Sibiu, Tetraevanghel l 546, Sibiu, Tetraevanghel

36 37
4. lisus Hristos
l 546, Sibiu, Tetraevanghel 5. lntrarea în lerusalim
l 550,Târgovişte, Triod-Penticostar 39
6. Răstignirea
l 550,Târgovişte, Triod-Penticostar 7. Plângerea lui lisus
40
l 550,Târgovişte, Triod-Penticostar
“—q
t tt

8. Învierea
9. Necredinţaîomei
142 l 550,Târgovişte, Triod-Penticostar l 550,Târgovişte, Triod-Penticostar 43
10. Noli me tangere l.Vindecarea slăbănogului
l 550,Târgovişte, Triod-Penticostar l 550,Târgovişte, Triod-Penticostor
l 3. lisus şi samariteanca
12. lisus în templu
l 550,Târgovişte, Triod-Penticostar 47
l 550,Târgovişte, Triod-Penticostaľ
;ţ,

14.Vindecarea orbului
l 48 l 550,Târgovişte, TriodPentiCOStaľ l 5. Soborul Maicii Domnului
l 5SO,Târgovişte, Triod-Penticostať l 49
l 7. Sfântui Nicolae
l 580, Sas-Sebeş, Sbornic

l 6. Cincizecimea
i l 550,Târgovişte, Triod-Penticostar
51
l 8. Sfânta Muceniţă Paraschiva
l 580, Sas-Sebeş, Sbornic

20. Sfântul toan Blagoslovul


l 580, Sas-Sebeş, Sbornic

Pái.c"šo • .

l 9. Naşterea Sflntei Fecioare


l 580, Sas-Sebeş, Sbornic 53

j
jj;riÁ

*„

‘ ‘ f ‚ ţ.' ‚*

yfríA

: JśĺI,3tĄs(?lr t1ÁflHIAO MAj

2kAdormirea Maicii Domnului


l 643, Câmpulung, Invăături 22.Adormirea Maicij Domnului
l 643, Câmpulung,Antologhion 55
23. Naşterea Sfintei Fecioare
l 643, Câmpulung,Antologhiofl

24. Psalmistui David


637, Govora, Psaltire 57
26. Întoarcerea ftului risipitor
25. Fiul risipitor l 642, Govora, Evanghelie
l 642, Govora, Evanghelie

59
27.SfântulVasile cel Mare
28. Sfântul Grigorie
l 646, Dealu, Liturghie
l 646, Dealu, Liturghie
30.Taina ungerii cu mir
l 65 l ‚Târgovişte, Mystirio

29.Taina botezuiuj
l 65 l ‚Târgovjşte Mystlri
3 l. Soborui Maicii Domnului 32. Sfântul Vasile cel Mare
64 I 65 l ‚Târgovişte, Mystirio l 652, Târgovişte, Indreptarecl legii 65
__

• -*----
- --- —

— .

•:‘ ‘. •. ‘
ţ __-zr.- t..

 1P

? .

-)‘ - -. . -‘

33.Judecătoruł cel drept


34. Sfinţii Petru şi Pavei
66 l 652,Târgovişte, Indreptarea legii l 652,Târgovişte, Îndťeptarea legii 67
J-
Z::g.
I ‘l
i1i1p IÁfĄ Ą r
RAit (

36. Sinodul de la Niceea asupra profanatorilor de icoane


652,Târgovişte, Tndreptarea legii

35. Sinodul de Ia Efes asupra căsătoriei părinţilor


l 68 l 652,Târgovişte, Îndreptarea Iegii l 69


«e a:& .J- * -‚l. .

I - ‘; -
-
‘, &. . ‚
‘, Ń r'— ‚-- -‘ - .‚.—

IT [1içriro
-

Á
‘‘V Jĺ

38. Sfinţii Petru şi Pavel


l 643, laşi, Cazania IuiVasile Lupu

: CĄ[A7 ílTF,'
-—

/A[2
_±-

‚.
*

.—
*.

I.
* *.

37. Sinodul de la Ţarigrad asupra Machedoniei


l 652,Târgovişte, Indreptarea Iegii 39. Sfinţii Petru şi Pavel


l 70
l 643, laşi, Cazania IuiVasile Lupu 171
42. Învierea
l 643, laşi, Cazania IuiVasile Lupu
40. Sfântul MucenicTheodorTiron r
l 643, Iaşi, Cazania luiVasile Lupu . —

4 l lntrarea în Ierusalim
.
43.Tăierea împrejur
172 l 643, laşi, Cazania lui Vasde Lupu l 643, laşi, Cazania Iui Vasile Lupu 73
44. Botezul
l 643, laşi, Cazonia IuiVasile Lupu 46. Naşterea Sfântului loan
l 643, laşi, Cozania IuiVasile Lupu

45. Întâmpinarea Domnului 47. Sfântul Gheorghe omorând balaurul


1643,laşi,Cazania luiVasile Łupu l 643, laşi, Cazania !uiVasile Lupu 175

J

*
*

* *
*
*
* *
*
* *
*
*
* *
* *
* *
*
48. Sfântul loan cel Nou de la Suceava *

643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu


50.Schimbarea la faţă
ĺ643,laşi,Cazaflia luiVasile Lupu

49.Tăierea capului Sfântului loan Botezătorul 5 l .Adormirea Maicii Domnului


76 l 643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu ĺ643,laşi,Cazania luiVasile Lupu 177

L
r

(:

52. Sfânta Paraschiva 53. ĺmpăratul David


l 643, laşi, Cazania Iui Vasile Lupu l 673, Uniev, Dosoftei, Psaltirea pťe versuri tocmită 179
_r -e
çn S

E
7
— ţ-
‚ ..
:
-
3

o
c
ţ-
o
ŰQ

O L)
c.
L)
C)
.2
u-ę,.
LflO
‘‘‘ ‘PX'" iU; y :::T
sa . — =
‘ ‘;. . — ç> a

6.

OC4

9.

r •Ş :
.c

.—


a.'

o ..
€.

w
‘ 1O.rn YIÔ ‘P W O)JHU .J2UV iJm1 vyw i ‘


57. Duminica tuturor sfinţilor
l 678, Bucureşti, Cheia îneíesuIui
56.Trupul şi sufletul
l 698, laşi, Dimitrie Cantemir Divanul sau gâlceava înţe/eptului cu lumea

83

58. Sântul Evanghelist loan 59. Sântul Evanghelist Matei


l 682, Bucureşti, Evanghehe l 682, Bucureşti, Evanghelie 85
60. Sântul Evanghelist Luca 6 l Sântul Evanghelist Marcu
.

86 l 682, Bucureşti, Evanghelie l 682, Bucureşti, Evanghelie


-

+AflIrt
‘I1

OK,r; VA1?A ‘lI —

62. Sântul Evanghelist Luca 63.Trimiterea apostolilor


l 683, Bucureşti, Apostol (monograma lui Damaschin Gherbest) l 683, Bucureşti, Apostol 189
!‘

64. iisus în templu


65. Sfântul loan Teologul
l 683, Bucureşti,Apostol
l 693, Bucureşti, Evanghelia greco-română
66. Sântul Evanghelist Matei 67. Sântul Evanghelist Luca
l 693, Bucureşti, Evanghelia greco-română l 693, Bucureşti, Evangheiia greco-română
92 l 697, Snagov, Evanghelie l 697, Snagov, Evanghelie 93
-

68. Sântul Evanghelist Marcu


693, Bucureşti, Evanghelio greco-română 69. Împăratul David
l 697, Snagov, Evangheiie l 694, Bucureşti, Psaltire 95
.‚— t_J ‚ 1'd •Y I
70. Sfinçii Împăraţi Constantin şi Eiena 7 l. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
196 l 696, Snagov, Orânduiala slujbei Sfnţilor Împăraţi Constantin şi Elena l 700, Buzău, Octoih 197
72. Sfântul loan Damaschinul 73 Vameşul şi fariseul —

l 700, Buzău, Octoih 700,Buzău,Triod 99


74. lntrarea în lerusalim
l 700, Buzău, Triod

76. Răstignirea
l 700, Buzău, Triod

75. Învierea lui Lazăr


200 l 700, Buzău, Triod 20 l
79. Maria-Magdalena spălând picioarele lui lisus
77. Scene din viaţa lui losií l 700, Buzău, Triod
l 700, Buzău, Triod

78. Fecioareie înţelepte


80. Cina de la Manvri
l 700, Buzău, Triod
l 699, Bălgrad, Chiriacodromion 83
FOJTISPIC1l
l. Frontispiciu cu stemă realizat din antrelacuri: central, pe íundal alb, este reprezentat corbul
pe suport de ramuri,cu aripile desVacute,capul spre dreapta,încoronat,cu crucea în cioc,
încadrat de soare şi lună
l 508,Târgovişte, Liturghier, Macarie O7
2. Frontispiciu antrelacuri 3. Frontispiciu antrelacuri
l 508,Târgovişte, Ĺiturghier l 508,Târgovişte, Liturghier 209
203

- -.


—------

‘t
‚ ‚ ‘


. . .-— ..
. ----.....

concentrice, cu opt puncte vegetale.


4 Frontispiciu cu stemä reatizat din antrelacuri dispuse în cercuri
dreapta
Central pe fundal alb, este reprezefltat corbul mic încoronat, cu capul spre 5. Frontispiciu realizat din antrelacurí dispuse în cercuri concentrice, cu opt puncte vegetale.
l5l 2,Târg ovişte, Evang heliar Central, pe fundal alb, este repreientat corbul mare, cu aripile desfăcute, încadrat de doi pomi
l 575, Braşov, Octoih slavo-român l 5 l 2,Târgovişte, Evangheliar
l 577, Braşov, Psaltirea slavo-româflo t 550,Târgovişte, Triod-Penticastar
l 578, Braşov, Octoih l 574, Braşov, Octoih 2l
r

n ‘___,

‘OC) t5 tMO TTCA

YtITAt)1XW$
/‘ E\/rÁ%. Z'h tk
n'
:. (‚O Ç\fj € Y?T TCí )í1 ÍO

i pi cřroA, onnotFtí
7. Frontispiciu cu stemă realizat din antrelacurí dispuse în patru cercuri.
Central, în cunună de !auri, este reprezentat corbul mic cu aripile desracute, capu! spre dreapta,
6. Frontispiciu realizat din antrelacuri dispuse în cercuri intersectate, cu elemente fitomorfe, încoronat, cu crucea în cioc, încadrat de soare şi lună
semipalmete, la punctele de intersecţie l 545,Târgovişte, Molitvenic, Dimitrie Liubavici
5 l 2,Târgovişte, EvQngheliar, Macarie
l 55O,Târgovişte, Triod-Penticostar (uşor modificat)
212 l 56!, Braşov, Evangheliar (uşor modificat)
213
• - ‘
- •‘j, —‘•

‘,

‘, •‘

‚ „ •-

Ţţ1rI,O z•
8. Frontispiciu construit din antrelacuri cu un spaţiu alb în centru, -‚

în care este reprezentată stema oraşuiui Sibiu


l 646, Sibiu, Tetraevanghel
•i,

.
jÍ&
‘;

‘: ..

*.4
j;
•*•

9. Frontispiciu cu motive vegetale cu elemente avimorfe structurat în două benzi ornamentale,


l O. Frontispiciu cu motive vegetale cu elemente avimorfe şi zoomorfe (iepuri)
care au în centru corbul, banda superioară şi coroana princiară, banda inferioară structuratîn două benzi ornamentale
I 578, Braşov, Octoih mic l 579, Bălgrad, Evangheliar 215
T

l l. Frontispiciu cu motive geometrice şi elemente vegetaie, având în centru corbui vaiah


l 574, Braşov, Octoih mic l 3. Frontispiciu vegetal cu motivul cornului abundenţei
l 58 l, Braşov, Evanghelia învăătoare

r'

— i

l 4. Frontispiciu construit din antrelacuri, având în centru blazonul familiei Báthory


l 580, Sas-Sebeş, Sbornic
12.Complex reprezentând Răstignirea şi pe Sfântul Simion Stâlpnicul l 582, Orăştie, Palia 217
l 580, Sas-Sebeş, Sbornic
l 7. Frontispiciu fitomorf cu motivul pomul vieţii ramurile se termină cu fructe de ananas

l 642, Govora, Evanghelia învăţătoare


I 642, Dealu, Evanghelia învăţătoare
l 5. Frontispicíu de antrelacuri şi iniţialele lui BojidarVucovici
588, Braşov, Liturghier

! 8. Frontispiciu fitomorf cu motivul pomul vieţii ramurile se termină cu flori de acant;


l 6. Frontispiciu fitomorf cu lujeri subţiri şi frunze albe pe fond negru central, fruct de ananas
l 642, Govora, Evanghelia învăţătoare (Cazanie) l 642, Govora, Evanghelia învăţătoare
l 642, Dealu, Evanghelia învăţătoare (Cazanie) 642, Dealu, Evanghelia învăţătoare 219

=
l 9. Frontispiciu fitomorf cu potir central, în afara cadrului
l 642, Govora, Evanglielia învăătoare
l 652,Târgovişte, Tndreptarea Iegii

2 l. Frontispiciu fitomorf cu motivul pomul vieţii ramurile se termină


cu flori de acant şi flori compozite care încadrează titlul


l 643, Câmpulung,Antologhion

20. Frontispiciu fitomorfîn care lujerii evoluează de la stânga spre dreapta,


terminându-se în fruct de ananas şi rodie
l 642, Govora, Evanghelia învăătoare
l 642, Dealu, Evanghelia învăătoare 22. Frontispiciu fitomorfîn care lujerii evoluează de la dreapta spre stânga,
220 l 678, Bucureşti, Cheia îneIesului terminându-se cu flori de acant
1643, Câmpulung,Antologhion 221
—-----.

23. Frontispiciu fitomorf cu chipul Fecioarei în medalion central


l 678, Bucureşti, Cheia înelesuIui

Ii HÍI Î(i ‚J [ ÍI
Ą

Áí;Ir1 fCAĺi #

::.ĄKi T ĄĄ

24. Frontispiciu fitomorf cu motivul VăluI lui Hristos în medalion central


l 678, Bucureşti, Cheia înelesului 25. Frontispiciu reprezentând un Deisis lisus în medalion oval central,încadrat de Sfântul Pavel

şi Sfântul loan, în medalioane rotunde, lateral, simetric. Câmpul frontispiciului este ocupat
de lujeri cu flori de acant, garofiţe, rodii
l 682, Bucureşti, Evanghelie
l 69 l, Bucureşti, Sfântul loan Zlataust, Mărgăritare
l 699, Bălgrad, Chiriacodromion

22 23
T

tii M'
TO'A AĄ 7: Z'

27. Frontispiciu fltomorf cu flori de acant şi de bujor având în centru un medalion trilobat
i1 iui ‚JJi3 ÇIjJ 1 în care este reprezentat lisus Pantocrator.Încadrează titlul
l 682, Bucureşti, Evanghelie
ę ‚ ‚ ‚ 1683, Bucureşti,Apostol
IĄTE A1LŤrCTb(ići 7'Mý1 l 698, Buzău, Minei
q
(tHA Cf1

.-

fr'c3r?1 (çrĄ
A

1FCtĄ t1vrr?pri ţ
‚‘., ‚

‚ţAH tŢ()H ľiI Ą

? đ I ię
.tçř1 tţ
: Jiţ.jj ćf
7

t!f 1n''' . :‘iE ;

1;J LC t ijiE c';&'


26. Frontispiciu fitomorf cu chipul Fecioarei în medalion cunună de spice

— central.
Încadrează titlul. 28. Frontispiciu care încadrează titlul cu medalioane scuturi cu elemente vegetale

l 680, Bucureşti, Liturghier în care este reprezentat Iisus, în medaljonul central, şi capete înaripate, în cele laterale
699, Bălgrad, Chiriacodromion 1683, Bucureşti,Apostol 225
:•? î- T -i A ľi ľ I

3 . Frontispiciu cu mascheron central, din gura căruia se ivesc lujeri care se termină
cu flori de bujor,flori compozite,floarea-soarelui şi roclii în secţiune
29. Frontispiciu fitomorf care încadrează titlul, cu un cartuş central,în care este reprezentat
chipul Fecioarei şi flori de albăstrea dispuse simetric l 688, Bucureşti, Biblia
l 683, Bucureşti,Apostol

32. Frontispiciu îngust pe motivul pomului vieţii, cu şase inflorescenţe de floarea-soarelui


l 688, Bucureşti, Biblia

30. Frontispiciu fitomorf cu flori de bujor şi caprifoi


l 683, Bucureşti,Apostol 27
()
Ą —

#‘

;K,Az c*g Ţr n'pi'

AflMItiA U ‚‚_._;

33. Frontispiciu ftomorf— floarea-soarelui cu reprezentarea lui lisus Emanuel trno?'ąrć* uir ri'r'L i
ÍC

în medalion rotund central


693, Bucureşti, Evanghelia gľeco-română
.‘

l 697, Snagov, Evanghelie,Antim


;‘Ą',T,, 1I

Ytt K
ri*

;iťL ‘iîř: _2č.

iri

35. Frontispiciu fitomorf cu reprezentarea lui lisus Arhiereu, în medalion rotund central,
încadrat de Sfânta Fecioară (stânga) şi Sfântul loan (dreapta), pe calicii de floare
34. Frontispiciu flori de bujor şí cu medalion rotund în centru reprezentând Învierea l 693, Bucureşti, Evanghelia greco-română
l 693, Bucureşti, Evanghelia greco-română 698, Buzău, Minei
38. Frontispiciu fitomorf pe motivul pomului vieţii, cu semipalmete voluptoase
36. Frontispiciu fitomorf pe motivul pomului vieţii cu ananas şi flori de acant
l 643, laşi, Carte românească de învăţătură (Cazanie)
1643,laşi,Cazania luiVasile Lupu
l 646, taşi, Carte romänească de învăţăturö (Pravila)
646, laşi, Pravila luiVasile Lupu

37. Frontispiciu fitomorf pe motivul pomului vieţii, cu semipalmete voluptoase 39. Frontispiciu fitomorf pe motivul pomului vieţii, cu trei fructe de ananas
l 643, laşi, Carte românească de învăătură (Cazanie) l 643, laşi, Carte românească de învăţătură
l 646, laşi, Carte românească de învăţätură (Pravila) l 646, laşi, Carte românească de învăţătură 231
40. Frontispiciu fitomorf pe motivul pomului vieţii, cu volute vegetale dispuse în oglindă.
în afara câmpului dreptunghiular al frontispiciului,în partea superioară, console şi un mascheron
l 643, laşi, Carte românească de învăţătură 42. Frontispiciu fitomorf cu medalion central,în care este reprezentat lisus binecuvântând
l 646, laşi, Carte românească de învăătură şi capete înaripate de o parte şi de alta a medalionului
l 643, laşi, Carte românească de învăţătură
I 646, laşi, Carte românească de învăătură

43. Frontispiciu ńtomorf cu medalion central,în care este reprezentat lisus binecuvântând,
4 l. Frontispiciu fitomorf pe motivul vasului cu flori (răsturnat) cu putti şi mascheron în afara cadrului între lujeri cu flori de ciulin, de albăstrea sau compozite
l 643, laşi, Carte românească de învăţătură l 643, laşi, Carte românească de învăătură
232 l 646, laşi, Carte românească de învăătură l 646, laşi, Carte românească de învăătură 233
46. Frontispiciu fitomorf cu medalion central,în care este reprezentat un arhanghel.
Lateral, simetric, fructe de ananas
l 643, laşi, Carte romônească de învăôtură
e lujeri cu
44. Frontispiciu fitomorf cu medalion central,în care este reprezentat Sfântul Mucenic Dimitrie,într l 646, laşi, Carte românească de învăătură
flori compozite
l 643, laşi, Carte românească de învăătură
l 646, laşi, Carte românească de învăţătură

iy1) UIH Őyt(t4. Ą(( AfH


45. Frontispiciu fitomorf cu medalion central, în care este reprezentat Sfântul Nicolae,
încadrat de lisus şi Sfânta Fecioară aşezaţi în corole de floare
l 643, laşi, Carte româneascô de învăţătură 47. Frontispiciu fitomorfîn care lujerii descriu meandre în opturi,
l 646, laşi, Carte românească de învăătură între care este amplasat un arhanghel
l 643, laşi, Carte românească de învăătură
234 l 646, laşi, Carte românească de învăţătură 235
Ţ

48. Frontispiciu Soborui Maicii Domnuiui


l 643, laşi, Carte românească de învăătură
l 646, iaşi, Carte românească de învăătură

50. Frontispiciu pe motivui pomuiui vieţii cu doi ananaşi simetrici şi frunze în torsadă deasupra
l 648, Bălgrad, NoulTestnment

49. Frontispiciu pe motivul pomuiui vieţii, cu bujor în afara


spaţiuiui dreptunghiuiar, în partea superioară 5 l. Frontispiciu fitomorf, vas cu fiori
36 i 648, Băigrad, NouI Testament l 648, Băigrad, Noul Testament 37
52. Frontispiciu f'itomorf cu medalion oval în care este reprezentată scena Învierii
l 673, Uniev, Psaltirea pre versuri
l 679, laşi, Liturghie

54. Frontispiciu cu trei medalioane rotunde în care sunt reprezentaţi:


lisus, central, Fecioara Maria, stânga, Sfântul loan, dreapta
l 673, Uniev, Acatistul Nóscătaarei de Dumnezeu

.‘

\‘Á coit;
Ůa /
ĺ,Atp,,A. HE CKÇI-I Â'ft?ćflpA
ri ‘rwr Aś'ĄE1tR
• A g4Ť ii1'Arc'ri 1-iii ‚. L

53. Frontispiciu f'itomorf cu medaiion ovai în care este reprezentată scena Cina de la Manvri
l 673, Uniev, Dosoftei, Psaltirea pre versuri 55. Frontispiciu încadrabil într-o piramidă, cu un scut central în care este reprezentat un Deisis
l 679, laşi, Dosoftei, Liturghie şi, laterai, stânga, regele David, dreapta, un rege care poartă chivotul
238 l 682— l 686, laşi, Dosoftei, Viaţa sfinţilor l 680, laşi, Psaltirea slavo-română
239
I
56. Frontispiciu reprezentând scena Înecarea oştilor faraonului în Marea Roşie
i 680, laşi, Psaltirea slavo-română
l 682, iaşi, Viaţa sfinţilar
59. Frontispiciu care încadrează textul cu trei medalioane în care sunt reprezentaţi
lisus, central, Sfânta Fecioară, stânga, Sfântul loan, dreapta
i 68 l, laşi, Molitvenic de-nţeles

3X CGC oG C OO

57. Frontispiciu fitomorf cu medalion central în care este reprezentat


lisus, Sfânta Fecioară şi Sfântul loan, pe caiicii de floare, lateral
l 680, laşi, Psaltirea slavo-română

58. Frontispiciu fitomorf cu medalion central în care


este reprezentat Moise pe munte cuTablele legii 60. Frontispiciu triptic cu scenă care ilustrează versetul „Marie, bucurăte, a tuturor bucurie"
l 680, laşi, Psaitirea slavo-română l 682, laşi, Viaţa sfinţilor 241
6 l. Frontispiciu fitomorf vas cu flori de floarea-soarelui şi flori de acant
l 647, Snagov, Evanghelie

64. Frontispiciu cu fiori compozite şi medalion rotund central în care este reprezentat lisus,
încadrat de cartuşe pătrate în care sunt reprezentaţi losif şi Sfântul llie
l 700, Buzău, Triod

62. Frontispiciu cu trei medalioane în care sunt reprezentaţi


lisus, Sfânta Fecioară şi Sfântul loan, în cununi de spice
l 647, Snagov, Evanghelie

65. Frontispiciu cu flori de acant şi albăstrea şi medaiion rotund oval, central,


‚ .y.' în care este reprezentată Cina cea de taină

3
l 700, Buzău, Triod

63. Frontispiciu ftomorf cu rozete şi medalíon central în care este reprezentat lisus
242 l 699, Bălgrad, Chiriacodromion
243
T

66. Frontispiciu cu flori de acant şi albăstrea şi medalion rotund oval, central, 68. Frontispiciu pe motivuł pomului vieţii, cu flori compozite negre pe fond alb
în care este reprezentată Răstignirea l 700, Buzău, Octoih
l 700, Buzău, Triod

244
67. Frontispiciu cu flori de floarea-soarelui şi medalion rotund oval, central,
în care este reprezentată Plângerea lui lisus
l 700, Buzău, Tnod

I 69. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii, cu flori şi fructe de ananas


l 700, Buzău, Octoih 245
Ţ

VINIETE

70. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii, cu flori compozite (bujori)


l 700, Buzău, Octoih

246
(D
DJ'
n
ovo (D
rJ
(D DJ'
(D -‚
(D
(D
r-J ‘J' DJ
(D - ‚-J
DJ'
‚-J (D
o = O
— Q_ 3_
—o
LJF -
LJF DJ O
QF 3 DJ
3-
DJ
DJ' r-J
—DJ Q.q O
a N
F DJ' °°
DJ
. * D)'
r-J —- r-J

- DJ' -

D.q O(D
ÇD ar% - DJ'
DJ ÇD V —‚
3 DJ'
:i -
‚J,
DJ' -‚ .
-Q Or-J
DJ
r+
rJ F
DJ DJ'
r-t
(D 3
o (D
DJ'
DJ
-Q r-J
-‚
(D
O DJ
(D n
n c
o-‚ F

t.J
‘D
I
7.Vinietă fitomorVa cu semicercuri înlănţuite
l 642, Govora, Evanghelia învăţătoare
l 644, Dealu, Evanghelio învăţătoare
3. l 588, Braşov, Liturghier

4. l 64 l, Bălgrad, Evanghelie de învăţătură 8.Vinietă fitomorfă cu elemente zoomorfe lei afrontaţi


— — şi mascheron central
l 643, Câmpulung, Antologhion

5.Vinietă fitomorVa cu lujeri terminaţi în fructe de ananas mici


l 642, Govora, Evonghelia învăţătoare
l 644, Dealu, Evanghelia învăţătoare
l 649,Târgovişte, Triod-Penticostar
l 65 l ‚Târgovişte, Mystirio 9.Vinietă fitomofră cu lumânare dispusă central,frunze zimţate şi fruct de măceş
l 652,Târgovişte, Îndreptarea legii l 643, Câmpulung, Antologhion
l 652,Târgovişte, Târnosanie

6.Vinietă fitomorVa cu rodie dispusă central şi lujeri irltersectaţi


l 642, Govora, Evanghelia învăţătoore
l O.Vinietă fitomorVa cu ananas dispus central şi volute din semipalmete
l 644, Deaiu, Evonghelio învăţětoare 251
l 643, Câmpulung, Antologhion
T

l 5.Vinietă fitomorra îngustă cu desen alb pe fond negru: floare de măceş, central, flori de lalea şi steluţe
l l. Fitomofră cu baghetă longitudinală în jurul căreia se răsucesc frunze Ianceolate l 643, laşi, Cazania lui Varlaam
I 643, laşi, Cazania luiVar!aam l 646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu
l 646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu

l 6.Vinietă fitomorfă îngustă cu desen alb pe fond negru: frunze de salcie şi flori de măceş
12.Vinietă fltomorfă cu frunze de saicie şi steluţe l 643, laşi, Cazania lui Varlaam
1643, laşi, Cazania IuiVarlaam l 646, laşi, Pravila luiVasile Lupu
l 646, laşi, Pravila luiVasile Lupu

l 7.Vinietă fitomofră cu fioare de acant, central, şi semipalmete


l 643, laşi, Cazania Iui Varlaam
l 3.Vinietă fitomofră cu cap înaripat, central, mare l 646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu
l 643, laşi, Cazania ‚ui Varlaam
l 646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu

aripi lungi) l 8.Vinietă antichizantă cu cap înaripat, central, proflie arhitecturaie şi semipalmete
14.Vinietă fitomorfă îngustă cu cap înaripat central (mic —

l 643, laşi, Cazania lui Varlaam


l 643, laşi, Cazania lui Varlaam 253
l 646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu
l 646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu
l 9.Vinietă fltomofră cu fiori stilizate amplasate în romburi
l 643, laşi, Cazania luiVarlaam 22.Vinietă fltomorFa cu floare de albăstrea dispusă central şi lujeri cu spic de grâu, steiuţe etc.
l 652,Târgovişte, lndreptarea legii

23.Vinietă îngustă cu desen aib pe fond negru reprezentând două capete înaripate
l 652,Târgovişte, Îndreptarea legii
20.Vinietă fitomorfă pe motivul pomului vieţii: din trunchiul central pornesc frunze cărnoase care umplu
spaţiul vinietei cu meandrele lor
l 648, Băigrad, Noul Testament

24.Vinietă fitomorfă cu coroană dispusă central


l 678, Bucureşti, Cheia înelesuJui

-
i

2 l .Vinietă fitomorra cu torsadă centrală din care se desprind semipaimete bogate


l 642, Deaiu, Evanghelie învăătoare
l 649, Câmpuiung, Triod-Penticostar 25.Vinietă fitomorfă cu chipui iui lisus în centru în cartuş oval alungit orizontal
254 l 652,Târgovişte, Îndreptarea legii l 680, laşi, Psaltirea slavo-română 255
(a

26.Vinietă fitomorra cu cartuş oval în care este reprezentatArhanghelul Mihail


I 680, laşi, Psaltirea slavo-română

VINIETE FINAE
27.Vinietă cu desen alb pe fond negru pe motivuj vasului cu-flori
l 688, Bucureşti, Biblia

28.Vinietă fitomorfă pe motivul vasului cu flori de bujor şi acant


l 688, Bucureşti, Biblia
l 696, Snagov, Orânduiola slujbei Sfin;ilor Împăra;i Constantin şi Elena

29.Vinietă fitomorfă încadrabilă în piramidă, cu floare de acant, central, şi semipalmete


l 700, Buzău, Triod
l. Cunună cu stema Ţării Româneşti 2. Coroană cu copac
l 574, Braşov, Octoih l 58 l, Braşov, Evanghelia învăătoare
l 577, Braşov, Psaltire

3. Mascheron încoronat din gura 4. Cap de îngeri cu mătănii la gât


căruia curg lujeri cu flori cle lalea l 643, laşi, Cazania luiVarlaam
l 643, laşi, Cazania luiVarlaam l 646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu 259
5. Compoziţie din antrelacuri 6. Cap înaripat pe pat 9. Cap înaripat cu aripile încrucişate l O. Mic fleuron din antrelacuri şi
şi elemente f'itomorfe de semipalmete semipalmete
deasupra şi semipalmete
l 648, Băfgrad, NoulTestament l 652,Târgovişte, Îndreptarea Iegii l 68 l, laşi, Molitvenic f 68 l, laşi, Moíitvenic

l l. Ornament final l 2. Ornament final


l 688, Bucureşti, Biblia l 688, Bucureşti, Biblia

7. Cap înaripat cu ghirlandă de 8. Compoziţie cu sirene


fructe l 673, Uniev, Psaltirea pre versuri
l 652,Târgovişte, Îndreptarea legii l 679, faşi, Liturghie
l 68 l, laşi, Molitvenic

l 3. Ornament final
l 688, Bucureşti, Biblia 261
.‘

ETRINE
l 4. Compoziţie antichizantă cu vas şi mascheron
l 694, Bucureşti, Psaltire

l 5. Compoziţie complexă cu cap înaripat, mascheron, console şi elemente fitomorfe:


frunze de viţă, struguri şi pere, cu iniţialele M.E.
i 700, Buzău, Octoih
262 l 700, Buzău, Triod
I

2.A. l 643, laşi, Cazanie

.A. l 648, Bălgrad, NoulTestament

/
rşrţ'j4

WE

3.A. l 643, laşi, Cazanie 4.A. l 643, laşi, Cazanîe

265
-

5. B. l 508,Târgovişte, Liturghier 6. B. l 508,Târgovişte, Liturghier

9. B. l 508,Târgovişte, Liturghier l 0. B. l 637, Govora, Psaltire


-‘

iE t1f j

(Tt11ĺi ł'jI-
.‚
‚ ‚‚‚; „
H Ą r ĺi [

UiL,t t(tTlÁ ‚
— Ă

7. B. l 508,Târgovişte, Liturghier 8. B. l 508,Târgovişte, Liturghier


l l. B. l 646, laşi, Pravila l 2. B. l 680, laşí, Psażtirea slavo-română
267
QS
co

p
•S'
.••—®
c
co

-ł 0'
co
- Q
o
< ĎJ
c
.‚n

-

(Ď .‚
— •‘• ‘

r— 0 -.‚ -‚ c'
‚‘-.•‘ ..
3 —‚
(b

-‚

x
- >-

Ĺt1
Q
H
ą
‘ •.‚

Ď»

aS
o co ‘
Q

(D Ď)
•Q)

_c
o 0 4
$-
-..
(b (D
-S -‚

‘.•‘
0
‚n

0
-‚

- 7-1
co• p
aS o'
Ď»

bÇ)

<
zo
0 - 00
o -

rr


0

o'
co
Q
Ď)
-Q).
o'
- o w
0
ď— ĎJ
.‚đ)
-‚
(D
0
Q, 0
0 N
0
0
-‚ (t
o
0,
a

0'
50
—--

25. G. l 508,Târgovişte, Liturghier 26. G. 550,Târgovişte, Triod- Penticostar


22. E. l 643, aşi, Cazanie

2!. E. l 508,Târgovişte, Liturghier

.‚#

23. E l 700, Buzău, Triod 24. G. l 508,Târgovişte, Liturghier 27. G. l 635, Câmpulung, Molitvenic 28. G. l 635, Câmpulung, Moiitvenic
270 271
oi, ;ť' ‘r-
Ji

ţ ‚

‚‘

tr iti'

eţJ rf2
e

30. G. l 700, Buzău, Triod

29. G. l 680, Iaşi, Psaltirea siavo-română

33. l. l 508,Târgovişte, Liturghier 34. l. l 642, Govora, Evanghelia


învăătoare

(J

3 l. H. l 637, Govora, Psaltire 32. H. 646, laşi, Pravila 35. l. l 65 l, Bălgrad, Psaltire 36. K. l 508,Târgovişte, Liturghier
272 273
g)
E gj
Ęn
‚o
o
o LiJ
z ‘-
N
Oo
L. O
G
o
‚-..
o:, ‘o
‘0 ż
ż L
E
o
o
Ęn
o
sO o
‘0
Q
‘o
1
o
O a)
Ęn
o LIJ
.o
L
Oo
(3
(-
sO
ł
: ‘0
m —‘i z ci

- —
Ę'_
C)
.—
z
.
o
o Ęn
-
.o o
ca
L:
L z
-o
rC
L
Lď)
50
-
a
‘0
-i
o.z
r—
r.
d
o)
.‚-
q)
cO
j-
o o
>
o
a:j
o:j
‘O > rn
v ‘O
Lfl
o::
IJ-)
: -

• : %__ —

‚.-
V)
o

r •u
o
E
‚— . - .-
O)
— o Q
._;
;: — ::
- r o

: — -: :

O)
a-a
V,
:j.
o
j
«O
Q
F
a cj
‘o Ltj
I1)
o.:
d
Lďj
‘-
V)
o o
u u
Q —
o Q
---
o) q)
a-a
:j.
o
00
1.-
«q
F-
0'
‘o
o.:
-
- J- - Q)
Q
Q
aQ
aQ O)
EQ
1l
c
o)
00 Q
c
Q z
LLJ -c
ĆO
(O )-
j- 00
o:j.
IťO
o
a
‘o
‘o o.:
aS
d
‚O
r—
r-)
0'
r-..
r.4
.‚ ‚. — ‘0
o
‘0
0
>
0
o
•c; 0
1)
Q) s—
4J
0
>
o
L.
«Q CQ
‚-
c3 c3
Lfl 03
Lfl ‘o
l—
os
‚J., ‘0
u
Q)
.c
0
.-J
Q) 00
tfl.
>
o 0.
‘CQ E
‘CQ
‚—
03 o
c3 Lfl
‘J) ę,,
‘0
F
03
Lfl
c'
‘o
L..
Q)
‘J,
0..
CQ
‚-
o
>
o
m
s0
L
Lfl
‚.- 1)
Q)
Q)
0
..-J Q)
Q) .c3
.‚n.
> cl)
o L'
‚-
>
‘cQ
o
03
‚-
«Q
o l
Lf)
Lfl
LŃ ‘o

‘ö
Lfl
3
xv)
1
Z aZ e ‚_
‘‘
‚ ‘,

e hA Mti ‚ Ă?I

rÄÍO, * {rfrţ( ľt ĄĄ
u ‚

(O4 4O([TÎt

62.T. l 680, laşi, Psaltirea s(avo-română


ríś
67.V. l 680, laşi, Psaltirea slayo-română
‘r tt A

66.V. l 646, Dealu, Liturghie


63.T. l 68 l, Iaşi, Molitvenic

Iťţ'tĺf12. í,ţ

64. U. l 508,Târgovişte, Liturghier 65.V. l 550,Târgovişte, Triod- Penticostar 68. Z. l 646, laşi, Pravila 69. Z. l 646, laşi, Pravila

280
ţ'.J
co

o'
—-

os Q

DJ
co
-

o -
-‚
o
o o
-‚
(D

o.

—J
w

o'
w 1
DJ
.Q, Q ‚
ci

N
c
(b

-x
(D
CĄ cL
(D
o

-—-J

p
o'
‘c,
-—-J
w
a—
n c
o
-C
o' (D

w 4
DJ
3 m
O

o (D
N
o O
(t -‚
(D
(-‚
:. ;1#'.'
o

——J —J
!J1

o n
o' 0'
co w
c' 01

n

o
-o
o
C,,

o co
o
o
-ç *)
O) (D -- )__ —
O)

ţ'.J
co
w
B1BIOGRAFIE

Alexianu, Alexandru, Acest ev mediu românesc însemnări de iconografie şi artă veche românească,

Bucureşti, 1973.
Anastasov, lacov, Kraicov—knjornik izdatel grafic xvl, Sofia, l 980.
Anton Maria del Chiaro, lstoria delle moderna rivoluzioni della Vallachia, Nuova edizione per cura de N.
lorga, Bucureşti, 1914.
Bazin, Germain, Clasic, baroc, rococo, Bucureşti, l 970.
Badalic, losip, Pervopeceatie izdaniia XV veca narodníi Republicah Horvatii i Sĺovenii, în „Kniga i grafica",
Moscova, l 972.
Bădără, Doru, Tiparul românesc la sfărşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului aI XVIII-lea, Brăila,
1998.
Bembea, loan, Bembea, Nicolae, Dictionnaire critique et documentaire des peintres, sculpteurs, dessinateurs
et graveurs, Paris, l 966.
Bianu, lon, Mitrofan Episcopul Huşilor şi aI Buzăului. Mare tipograf J 68 I—J 702, în AGR, IV, l 927, Pp. 44—49.

Bianu, I., Hodoş, N., Simionescu, D., Bibliogra(ia româneoscă veche 1508—1830, vil. 104, Bucureşti,
1903—1944.
Bianu, lon, Hodoş, Nerva, Bibĺiografia românească veche, Bucureşti, l 898.
Bouchot, Henri, Le livre, l'illustration, le reliure, Paris, l 886.
Bratu, Daniela, Tipografia de Ia Buzău, în GB, XVII, nr. 8, l 958, Pp.-722—740.
Brătulescu,Victor, Antim lvireanu, miniaturist şi sculptor, în BOR, L)(XXIV, nr. 8—9, l 956, pP. 766—774.
Buluţă, Gh., Scurtă istorie a editurilor româneşti, Bucureşti, l 996.
Cartojan, Nicolae, lstoria literaturii române, Bucureşti, I 980.
Cândea,Virgil, Roţiunea dominontă Contribuţii Ja istoria umanismului romônesc, Cluj, l 979.

Ciocan-lvănescu, R., Factorul oriental în compoziţia barocului românesc din sec. XVII—XVIII, în „Arhiva
valachica", nr. 8, l 976.
Cocora, Gabriel, Un mare tipogrofromân în circuitul european íř secoĺul aI XVII-lea: episcopul Mitrofan al
Buzăului, în BOR, XCVI, nr. 3—4, l 978.
Condurachi, Emil,Theodorescu, Răzvan, Europa de Est arie de convergenţă a civilizaţiilor, în „Revista

de istorie", nr.2, 1981.


Constantinescu,V.S., Considérations sur le baroque roumain, în „Cahiers roumains d'études littéraires",
285
nr.l,1978.
T

Dahl, Svend, Histoire du livre, Paris, l 960. Molin,Virgil, Dezvoltarea tehnică la începuturile tiparului, în „Almanahul graficei române", Craiova, l 926.
Deletent, Dennis, Roumanian Press and printing in seventeenth Century,în „The Slavonic and East-European Molin,Virgil, Titluri, frontispici,, coperte, în „Almanahul graficei române", Craiova, l 926.
Review", nr. 4, l 982 şi nr. 4, l 983. Morărescu, l.D., llia Anagnoste, Xylographe de Petru Movila et Vasile Lupu, în „Roumanie d'aujourd'hui",
Demeny, Ludovic, Le livre et l'imprimerie roumains au XVI-éme siécle, Bucureşti, l 970, extras din „Revue nr.7, 1982.
Roumaine d'histoire", xx, nr. 4, 1970. Morărescu Dragoş, Antim lvireanu xilograf, în CR, IV, nr. 3, l 983, pp. 42—43.
Demeny, Ludovic, O tipăritură coresiană necunoscută bibliografiei româneşti de carte veche, Bucureşti, Morărescu, Dragoş, Marca tipografică în cartea românească veche, sec. XVI—XVII, în CR, IV, nr. 7—8, l 983,
1974. Pp. 23—25.
Demeny, Ludovic, Psaltiri chirilice, în „Studii şi cercetări de bibliologie", nr. l 3, l 974. Morărescu, Dragoş, Xilografii epocii brâncoveneşti: Ursu Zugravu, în „Arta", XXX, nr. 2, l 983, pp. 26—27.
Demeny, Ludovic, Simonescu, Dan, Un capitol important din vechea cultură românească Tetraevanghelul,

Morărescu, Dragoş, Xilografii Bibliei lui Şerban Cantacuzino, în „Dacoromania", nr. 7, 1988, pP. 33 1—340.
Sibiu, 1946în „Studii şi cercetări de documentare şi bibliografie",nr. l, 1965. Morison, Stanley, The typographic book, Londra, l 963.
Dudaş, Florian, Cazania lui Vaarlam în Transilvania, Cluj, l 983. Murtrie, Douglas, C. Mc., The book —The story ofPrinting and bookmaking, Londra, NewYork, 1960.
Duţu,-Alexandru, Umaniştii români şi cultura europeană, Bucureşti, l 974. Muther, Richard, German Book illustration ofthe gothic period and the early renaissance, Scarecrow Press,
Duţu,Alexandru, Cultura română în civiliza;ia europeană modernă, Bucureşti, 1978. 1927.
Evdochimov,V., Arta icoane o teologie a frumuseVi, Bucureşti, I 992. Nicolescu, Corina, Elemente orientale în vechea artă a Ţării Româneşti, extras din „Studii şi materiale de
Fiocon,Albert, L'Univers des livres, Paris, 1961. istorie şi istorie a culturii",Târgovişte, l 976.
Goldenberg, S., Le climat et l'histoire. Contribution â une histoire du climat dans les pays roumains aux Olschki, S. Leo, Livres â figures de l'école allemande, Florenţa, l 9 l 2.
XVI—XVII-ěme siěcles, în „Revue Roumaine d'histoire", nr. 2, l 974. Olschki, S. Leo, Leslivres en Italie â travers les siěcle, Fiorenţa, l 9 l 4.
Grabar,André, L'art du Moyen Age en Europe Orientale, Paris, l 968. Olteanu,Virgil, Din istoria şi arta cărţii. Lexicon, Bucureşti, 1992.
Greceanu, Olga, Specificul românesc, în „Arză şi tehnică grafică", nr. 7, l 939. Oţetea,Andrei, Wittenberg et la Moldavie,în „Renaissance unde Humanismus", Berlin, 1962.
Hervay,-Ferenk, L'imprimerie cyrilique de Transylvanie au XVI-ěme siěcle, Budapesta, l 965. Oţetea,Andrei, Renaşterea şi Reforma, Bucureşti, l 968.
Hervay, Ferenk, L'imprimerie du maître Philippe de Nacyszeben et les premiers livres en !angue roumaine, Panaitescu, P. Petre, L'influence de l'oeuvre de Pierre Movila, archevéque de Kiev dans les Principautés
Budapesta, 1965. Roumains, Paris, l 926.
lonescu, G., Tipografia de la Mănăstirea Snagov, în „Albina", Xl, l 907— l 908, pp. 60—67. Panaitescu, P. Petre, Rusia, Polonia şi Renaşterea naVonală a românilor, Bucureşti, l 934.
lonescu, G., Tipografia de la Episcopia Buzăului, în RIAF, X, I 909, Pp. l 25— l 39. Panaitescu, R Petre, Octoihul lui Macarie şi originile tipografice în Ţara Românească, Bucureşti, l 939, extras
lorga, Nicolae, L'ornamentation du vieux livre ťoumain, Paris, extras din „Procés verbaux et mémoires din revista „Biserica Ortodoxă Română",Vll, nr. 9—10.
du Congrés lnternational de Bibliothécaires et des bibliophiles", Paris, 1923. Panaitescu, P. Petre, Petru Movilă şi ramânii, Bucureşti, l 942, extras din BOR, lX, nr. 9—10, l 942.
lorga, Nicolae, lstoria bisericii române, Bucureşti, l 928. Panaitescu, R Petre (Ai. Grecu), Contribu;ii la începutul tipografiei slave în Ţara Românească, în „Studii şi
Jako, Szigmond, Editarea cărţilor româneşti la Sibiu în secolul al-XVI-lea, Cluj, l 965. cercetări cle bibliologie", nr. l, 1955.
jako, Szigmond, Philobiblon transilvan, Bucureşti, l 987. Panaitescu, P. Petre, Începuturile tipografiei în Ţara Românească,în Contribuţii Ia istoria culturii româneşti, Bucureşti,
Jobert,A.,De Luther â Mohila. La Pologne dans la crise de la chretieneté, l517—1648, Paris, 1974. 1971.
Jugureanu, L., lacobus Luciuc Transilvanus — tipograf gravor, 1530—1597, în „Studii şi cercetări de Panaitescu, R Petre, Renaşterea şi românii, în „Anuarul lnstitutului de istorie şi arheologie Xenopol",
bibliologie", anul Xll, 1972. laşi, l 985.
Koliada,-G., Balabaniskie drukarni,în „Grafika i kniga", Moscova, 1972. Papacostea-Danielopolu C., Demeny, L., Carte şi tipar în societatea românească sud-est europeană (sec.
Labarre,Albert, Histoire du Iivre, Paris, l 970. XVII—XIX), Bucureşti, l 985.
Lam,-Stanislas, Le livre polonais aux XV-XVI-ěme siěcle,Varşovia, l 923. Pavei, Eugen,Meşteri tipografi bălgrădeni între I567—l 702,în „Apulum",XVII, 1979.
Lam, Stanislas, Le beau livre,Varşovia. Pavel, Eugen, Carte şi tipar Ia Bălgrad ( l 56 7— I 702), CIuj, 200 l.
Lapedatu,Al., Damaschin, episcopul şi dascălul traducător al căr;ilor noastre de ritual, Bucureşti, I 906. Petrescu,V., Simionescu D., Târgovişte vechi centru tipografic românesc,Târgovişte, l 972.

Longehamp, EC., Manuel du bibliophile franćais, Paris, l 887. Picot, Émiie, Coup d'oeil sur I'histoire de la typographie dans les pays roumains au XVI-ěme siěcle, extras
Medacovic, Dejan, Grafica srpskih stampanih kniga, Belgrad, l 958. din Centenaire de l'école des langues orientales vivantes, Paris, l 895. 287
Pippidi,Andrei, Tradiie politică bizantină în Ţčrile Române în secolu
l aI xvI— XVIII-lea, Bucureşti, l 983.
merie roumaine, Bucureşti, l 940.
INDICE SELECÍIV
Popescu-Vâlcea, Gheorghe, Rapports entre la miniature et l'impri
Ruffini, Mario, Venezia e la stampa nella Penins oĺa Balcan ica,To rino, l 96 l. DE NUME PROPR1I
Bucure şti, l 98 l.
Sidorov,A.A., lstoria prezentării grafice a cării ruse,
şti, 1979.
Simion,Victor, Dobjanschi,Ana,Arta în epoca ĺuiVasiíe Lupu, Bucure
român eşti, Bucure şti, l 98 l.
Simionescu, Dan, Buluţă, Gh., Pagini din istoria cării
Basara b, în „Artă şi tehnică grafică", nr. 8, l 93 l.
Smântânescu, Dan, O carte de legi din timpuí Iui Matei
şi tehnică grafică", nr. 3, 1939.
Smântânescu, Dan, Cartea românească de învăătură,în „Artă
Steinberg S.H., Five hundred years o printing, Londra, I 959. A Cantemir, Dimitrie, domn al Moldovei, 78, 81,
Stoicescu, Nicolae, Matei Basarab, Bucureşti, I 988. Anagnoste, llia, gravor, 64, 69, 73, 94 83,84
690—766.
Şerbănescu, N.,Antim Ivireanu tipograf,în BOR, LX)(lV, nr. 8—9, 1956, Pp. Antim lvireanul, cărturar, mitropolit al Ţării Chiriac, tipograf, 92, 94, 97, 99, 100, J 18
eşti, Bucure şti, l 973.
Şte1anescu, l.D., lconografia artei bizantine şi a picturii feudale român Româneşti, 92, 95, 96, 98, 99, l 04, l 08, i 09, Coresi, tipograf, 9, 28, 34, 36, 37, 38, 94, I 02
l al XVII-I ea, în „Studii şi cercetări
Ştrempel, Gabriel, Sprijinul acordat de Rusia tiparu(ui românesc în secolu I 15, l 16, l 19 Costin, Miron, cronicar, 75
de bibliologie", nr. l, l 955. Apafi, Mihail, principe al Transilvaniei, l l 7 Crato, tipograf, 3 l
şti, l 956.
Ştrempel, Gabriel, Relaiile româno-ruse în Iumina tiparului, Bucure Atanasie, tipograf, 78
Ştrempel, Gabriel, Antim lvireanul, Bucureşti, l 997. D
va,în ltinerarii medievale, Bucureşti,
Theodorescu, Răzvan, Portrete brodate şi interferene stilistice în Moldo B Dabija, Eustatie, domn al Moldovei, l l 9
1979. Bade, José, editor flamand, I 2 Damaschin, Gerbest, gravor, tipograf, 80, 87, 92,
Theodorescu, Răzvan, Între medieva( şi modern, Bucureşti, l 987. Bakov, lvan (loanichie), 92, 93, 99, l 00, I 06, l 08, 94,95,97,99, 101, 102, 107
sud-est europeene, Bucureşti, l 999.
Theodorescu, Răzvan, Romains et balcaniques dans la Civilisation I 10, l l l, l 12, I 13 Daniil, tipograf, l l 7
Theodorescu, Răzvan, Oprea, loan, Piatra Trei lerarhilor, laşi, 2002. Balaban, Gedeon, episcop al Lvovului, 44 Dionisie, tipograf, 47, 78
(l-lea şi începutul secolului al XVÍ1I-lea, în
Tomescu, Mircea, Forma grafică a cărţii româneşti în secolul aI-XV Barnovski, Miron, domn al Moldovei, 42 Dobre,tipograf, l 18
„Poligrafia", nr. 2 ( l 0), l 966. Báthory, Cristofor, principe al Transilvaniei, 37, 38 Dosoftei, mitropolit al Moldovei, 44, 76, 77, 78
Tomescu, Mircea, Istoria cărţii româneşti, Bucureşti, I 968. Benkner Hans, jude al Braşovului, 3 l Duca, Gheorghe, domn al Moldovei, 74, 78, 8 l,
va, l 87 l.
Undolski,V.M., Xronologiceskii ucazatel slaveano-ruskih knigi, Mosco Berînda, Pamvo, tipograf ucrainean, 44 92, I 19
their history , formes and use, Cambridge, Massachussettes, Berînda, Ştefan, tipograf ucrainean, 44 Dumitrovici, Popeşti, Lupu, tipograf, 56
Updike, Daniel Berkeley, Printing types,
1962. Borsdorf, Rudolf, tipograf polonez, I 2 Dumitrovici,Tudor, tipograf, 56
cărţii româneşti, în AGR,VlIl, (93 l, pp.
Vartolomeu, Episcopul, Rolul bisericii în dezvoltarea tiparului şi a Brâncoveanu, Constantin,
56—85. domn al Ţării Româneşti, 75, 92, 98, 99, F
Veress,Andrei, Bibliografia româno-ungară, Bucureşti, 193 1—1935. 106,109,Ill,116,118,119 Fabricius, tipograf, 30
974.
Zaposko, Ioachim, Mistetka spadsina lvana Fedorova,Vista scola, l Filip, Moldoveanul, tipograf, 30, 32, 94
Zaposko, loachim, lsaevic, laroslav, Katalog starodn ekih vidanih na Ucraini, Lvov, I 98 l. c Fiol, Schweijpoldt, tipograf polonez, l 3, l 4, I 5
xVI— XvlI vesco, Mosco va, l 952. Cacavela, leremia, călugăr, cărturar, 78 Forro, Miklós, tipograf, 3 l
Zeriova,A.S., Ornamenta kniga moscovski peceat
Zimmer, S., The beginning ofcyri(lic printing, NewY ork, 1983. Caioni, loan, călugăr cărturar, 75
Cantacuzino, Şerban, domn al Ţării Româneşti, G
75,92,94,96,97,99, (04, l (8, I 19 Galeatovschi, loanichie, arhimandrit, 9 l
Cantemir,Antioh, domn al Moldovei, 75, 78 Gavriil Preotul, coPist, l 7
Cantemír, Constantin, domn al Moldovei, 74 Gheorghe, Ştefan, domn al Moldovei, 74 289
288
i

Ghica, Grigore, domn al Ţării Româneşti, 75 M Petre, tipograf, 2 l, 27 T


Gorodeskif, losif, tipograf, 78 Macarie, tipograf, 7, l 3, l 4, l 5, l 7, l 9, 20, 2 l, 22, Petru cel Tânăr, domn al Ţării Româneşti, 27 Taha, Silvestru, tipograf, 49
Graf, Urs, gravor, 55 28,32,94 Poceatki, Sofronie, tipograf, 64, 94 Tisevici,Theodor, gravor, 57, 59, 60, 6 l, 62, 73
Greceanu, Radu, cărturar, 98, 99, l 09 Manutius,Aldus, tipograf italian, l 2 Preda, tipograf, 2 I, 27 Todorov, loan, tipograf, 43, 45, 5 I
Greus, Georg, tipograf, 30, 3 l, 36 Marian, tipograf, 3 l, 39 Toressano,Andrea, tipograf ita(ian, l 3
Gryphius,Theoba(dus, tipograf, 29, 39 Matei Basarab, domn al Ţării Româneşti, 46, 47, R Trapoldner, Lucas, tipograf, 29
Gutemberg, Johann, tipograf german, l l, l 2 63,64,71,73,75,76, 107, l 18 Radovici, Gheorghe, tipograf, l l 5, l l 6 Tudor, tipograf, 30
Matei din Basarabi, domn al Ţării Româneşti, 42, Radu cel Mare,domn al Ţării Româneşti, 14, 16
H 43,48,56 Radu Mihnea, domn al Ţării Româneşti, 4 l u
Heltai, Gáspár, tipograf, 30, 3 l Maxim, mitropolit al Ţării Româneşti, l 6 Radu Paisie, domn al Ţării Româneşti, 27 Uric, Gavril, copist, 6
Hirscher, Lucas, fude al Braşovului, 3 l, 38 Mănăilă, tipograf, 30, 3 l, 34, 94 Rákóczy, Gheorghe, principe al Transi(vaniei, 7 l, Ursu, tipograf, 78, 8 l, 86, l l 0
Hoffhalter, Rudolf, tipograf, 30, 3 l Melchisedec, tipograf, 47 72, 73
Honterus, loan, tipograf, 29, 30, 3 l Meletie Macedoneanul, tipograf, 43, 49, 56, 94 Ratkovic, Francesco, tipograf bosniac, l 3 v
Milescu, Nicolae, cărturar, 75, 77 Varlaam, mitropolit al Moldovei, 63, 90, 92, 93, l l 8
Mircea Ciobanul, domn al Ţării Româneşti, 27 s Vasile Lupu, domn al Moldovei, 57, 69, 70, 73, 75,
llieş, domn al Moldovei, 22 Mitrofan, tipograf, 78, 8 l, 83, 85, 86, 97, 98, 99, Simion al Tesalonicului, l 19 79,84
lnochentie, tipograf, I 00 (03, (04, (08, 109, l 10, l 14, l l Sobieski,Jan, 78 Verard,Antonie, tipograf francez, l 2
losif, tipograf, l l 8 Moise, tipograf, 2 l, 27 Stanciovici, Proca, tipograf, 56, 57 Verbiţki,Timotei Alexandrovici, tipograf, 44, 47
lstvanovici, Mihai,tipograf, 100, 106, l 15, l 16, l 18 Movilă, Petru, mitropolit al Kievului, 43, 57, 64, l 09 Stanciovici, Radu, tipograf, 57 Vostre, Simon, tipograf francez, l 2
Movilă, Simion, domn al Moldovei, 43 Stanciu, gravor, 77 Vucovici, Bojidar, tipograf veneţian, 2 l, 37, 45
J Stancu, tipograf, 78, 79, 85
Jenson, Nicolas, tipograf italian, l 2 N Stavniţki, Simion, tipograf, 77, 82, 83 w
Năsturel, Udrişte, cărturar, 43 Stavniţki,Vasile, tipograf, 77, 78, 79, 85 Wagner,Valentin, tipograf, 30
K Neagoe Basarab, domn al Ţării Româneşti, l I 7
Kalllierges (Zacharia Kalliergus), tipograf grec, l 2 Nectarie, patriarh al lerusalimului, l l 9 Ş z
Kerver,Thielman, editor german, 12 Nectarie, tipograf, 43 Şerban, tipograf, 30, 3 l, 35, 39 Zoba, loan, protopop, l l 7, l l 8
Neculai, tipograf, 78, 8 l Şerban, Constantin, domn al Ţării Româneşti, 75
L Nicodim, tiporaf, 92, l 00 Ştefan (Byrzohodeţ), tipograf, 43, 47, 49
Lavrentie, tipograf, 28, 38 Nifon, patriarh al Constantinopo(ului, l 6
Leon-vodă Tomşa, domn al Moldovei, 41, 42
Levanovic, Rafael, călugăr croat, 42 o
Liubavici, Dimitrie, tipograf, 2 l, 22, 24, 25, 26, 28, Oprea, tipograf, 2 l 27, 28

34,40,57
Lörintz, tipograf, 30, 3 l, 38, 39, 7 l, 94 P
Lukaris, Kiril, patriarh al Constantinopolului, 42, 43 Pavel, tipograf, 78

290 291

I
CUPRINS

Prefaţă la ediţia l (acad. Virgíl Cândea) V


Prefaţă la ediţia a ll-a (acad. Răzvan Theodorescu) Vll

Începuturi l
lncunabule 5
Secolul al XVI-lea 9
Târgovişte 9
Mănăstirea Plumbuita (Bucureşti) 13
Tiparul în mai multe limbi 14
Sibiu 15
Braşov 17
Sas-Sebeş 18
Alba lulia 20

Secolul al XVII-lea (prima jumătate) 2l


Câmpulung 25
Govora 27
Mănăstirea Dealu 29
Târgovişte 31
laşi 35
Bălgrad (Alba lulia) 39

Secolul al XVII-lea (a doua jumătate) 41


laşi 41
Bucureşti 50
Buzău 63
Snagov 66
Sas-Sebeş 67
Bălgrad 68
Cărţi în alte limbi 68 293
Lista ilustraţiilor
71
Gravuri de titlu
95
Steme .
123
Xilogravuri
133
Frontispicii
206
Viniete
247
Viniete finale
257
Letrine
263
Bibliografie
285
lndice selectiv de nume proprii
289

.—-

29