Emma Christine Roșu 28.10.

2020
Grupa VI, Anul V, MD
Protetică Dentară Fixă

Eseu Nr.3
Edentația parțială

Principii generali în tratamentul protetic al edentatiei parțiale reduse prin punți dentare
PRINCIPIUL BIOFUNCTIONAL sau curativ presupune restabilizarea integritati
morfologice și funcționale corecte a arcadelor dentare o dată cu realizarea restaurărilor fixe.
Prin modelare morfologică individualizată, care imită formă naturală a dinților, atât la nivelul
elementelor de agregare, cât și la nivelul intermedilor care înlocuiesc dinților lipsa, se obține
recuperarea morfologică.
Dacă există defecte de modelaj anatomic, apar repercutiuni directe asupra structurilor locale și
învecinate. Și anume, putem observă, în cazul supraconturarea coroanelor, îmbolnăvirea
parodontiului marginal prin retenție alimentară și placă bacteriană. Subconturarea, la rândul
ei, favorizează traumatismul direct al parodonțiul marginal. Datorită absenței de relief oculsal,
aparatul dento-maxilar va fi suprasolicitat prin creștera forțelor de frecare pentru a compensa
ineficientă masticatoare. Dintelui nu va putea transmite tangențial forțele ocluzale, fără
punctele de contact corect refăcute cu dinți vecini, ajungând la suprasolicitarea acestuia, de
asemenea, prin lipsa lor, se produce o scădere a inserției parodontale prin afectarea directă a
papilei interdentare etc.
Există, însă, situații care nu respectă această cerință al principului biofunctional, de exemplu:
modelarea incompletă a fetei orale a dinților artificiali în scopul de a facilita autocuratirea.
O restaurarea eficientă a funcției de masticație se datorează unui modelaj a reliefului de
ocluzie exact, care cere să fie individualizat, relațiilor de ocluzie corecte restabilite, unei
lungimi de punte adecvate și, în mod deosebit, unui raport dinți restanți-dinți absenți
corespunzător.

Pentru a realiza funcției fizionomice trebuie luat în considerare următoarele caracteristice a

fiecărui pacient: vârstă, sexul, profesia etc. În alegerea formei, culoarei, poziției elementelor
punții dentare ne va orienta locul edentatiei și gradul de vizibiliate al dinitlor. Există
posibilitatea de a redă aspectul cât mai natural al surasului prin realizarea restaurări fixe
fizionomice sau mixte, cu eventualitatea de a adaugă artifici, depinzând de situația clinică și
de cerință bolnavului.
1
Funcția fonației este satisfăcător restabilită prin restaurări fixe. Dimensiunile și modelajul a
fetei orale a corpului de punte dar și a elementelor de egregare trebuiesc reproduse cu
precizie, în cazul contar pot conduce la un eșec. În zona frontală, punțile cu contact
punctiform nu vor fi utilizate, deși sunt recomandate din punct de vedere biologic, datorită
modificarea nefavorabilă a fonației.

PRINCIPIUL BIOMECANIC în protetică conjunctă urmărește cunoașterea forțelor de

solicitare a complexului dento-protetic, de asemenea, configurația ce trebuie dată a structurii
dento-protetice (număr de dinți pilieri, dispunerea lor pe arcadă, tipul de element de agregare
și manieră constructivă a corpului de punte, astfel încât, în ansamblul sau, restaurarea
protetică se contracareze forțele de solicitate, iar sistemul să se afle într-un echilibru static și
dinamic.
Diverși factori care influentiaza valoarea biomecanică a dinților, poate vitori stâlpi de punte:
• Morfologia dento-parodontala
• Poziția dinților pe arcadă
• Leziunile odontale coronare
• Vitalitatea dinților
• Leziunile parodontale
• Dintîi fără antagoniști
• Distribuția dinților restanți pe arcadă
• Ocluzia
• Indicii biomecanici

PRINCIPIUL PROFILACTIC impune că niciun act să nu agraveze leziunile deja existente

și să nu determina apariția altora leziuni noi.
Concepția sistemică în profilaxia dentară are că obiectiv conservarea a tuturor elementelor
sistemului buco-maxilar-facial din punct de vedere bio-pshio-social.
Profilaxia generală nespecifică se referă la prevenirea îmbolnăvirilor de orice natură, dar în
special a maladiilor contagioase, prin respectarea regulilor de baza a asepsiei, antisepsiei,
sterilizarea și dezinfectarea instrumentelor, suprafețelor și a altora obiecte din cabinet. Prin
instaurarea profilaxia generală cu caracter specific, se urmează prevenira bolilor dentare și

2
sistemice din perioada preeruptive, prin alimentația corespunzătoare a mamei, și din perioda
posteruptiva, prin asigurare unui aport nutritiv necesar formării structurii normale a dinților.
Profilaxia locală se împarte în 3 categori: 1. Profilaxia primară se adresează dinților sănătoși
și are în vedere prevenirii boliilor odontale și parodontale, printr-o serie de mijloce, cum ar fi
dietă rațională, fluorizarea topica sau sistemică, sigilarea șanțurilor și fosetelor și igenizarea
bucală correcta. Totodată, se impune conștientizarea pacientului asupra importanței igenizarii
și eliminării factorii de risc.
2. Profilaxia secundară se referă deja la tratarea bolilor odontale și parodontale și prevenirea
complicațiilor lor locale și loco-regionale (edentație, migrări dentare, etc)
3. Profilaxia terțiară are în vedere refacerea corectă a morfologiei, prevenirea migrărilor
dentare, parodontopatiile, sindromul disfuncțional și a altora probleme induse de edentatia
parțială.

Bibliografie:

-Norina Forna, Protetică dentară Vol. I, 2011.