Sunteți pe pagina 1din 3

GHICITORI-FENOMENE ALE O scânteie mare

NATURII Printre nori răsare. Năframă vărgată


Cine vine din văzduh Zarea luminează, Peste mare-aruncată.
Și stropește pe pământ Ne înfricoşează. (curcubeul)
Grâul ca să crească mult? (fulgerul) Sus pe cer s-a arătat
(ploaia) Strâmbă-Lemne, supărat, Un covor încovoiat!
Nu-i făina, dar se cerne, În pădure a plecat (curcubeul)
Nu-i covor, dar se așterne, Copacii doboară, Săgeata împăratului
Peste case și ogoare, Şi totul răstoarnă, Sparge casa dracului.
Albă și strălucitoare! Drumurile troieneşte (fulgerul)
(zapada) Ce-i stă-n cale risipeşte. Un balaur roş, de pară,
Vine pe neașteptate, (viscolul) A ieşit din nori afară!
În față și-n spate bate, Apă multă-n stropi mărunți, (fulgerul)
Ne place când adie, De-i jos și deasă, te-ncrunți Parc-ar fi nişte petale,
Ne supără dacă-i vijelie. Dacă-i sus și îndesată, Ori steluţe ce dansează
Împraștie semințele-n zbor, Seamănă cu-n snop de vată. Norii le presară iarna
Florile ies pe pământ roditor, (ceața) Şi pe gene ţi le-aşază.
Bărcile cu pânze le pune-n mișcare Sus trăsnește, (fulgii de nea)
Ați ghicit cine e oare? Jos huiește, Ce trece prin pod
(vântul) Pământul se prăpădește. Şi nu hodorogeşte?
Zgomotul ce ne vestește Săgeata flăcăului, (fumul)
Că ploaia acum sosește. Sparge casa dorului. E albastru, ba e sur;
(tunetul) (Fulgerul) Urcă-n aer binişor
Lacrimi binefăcătoare Sunt alb și luminos Fără aripi sau motor.
Ce din cer, când nu e soare, Adesea zgomotos. (fumul)
Cad ca binecuvântare Tai cerul în două În foc s-a născut,
Peste- ntinsele ogoare. Adesea după mine plouă. De foc a fugit,
(ploaia) (fulgerul) De foc despărţit,
Pudra argintie, fină Am un brâu vărgat Iute a murit.
Cade noaptea pe grădină. De cer spânzurat. (fumul)
(zăpada) (curcubeul) Nu e abur, nu e nor,
Zgomot mare se porneşte Brâu arcuit, vărgat, Dar la fel e de uşor!
Parcă ne-asurzeşte, Splendid colorat, (fumul)
Pe toţi ne vesteşte, Pe cer luminat. Ori îi iarnă, ori îi vară,
Că ploaia soseşte. (curcubeul) Suie-n pod fără de scară.
(tunetul) (fumul)
  Care forţă pribegită
Se suie moşul în pod Un burete uriaş Apa mării o agită?
Fără scară, Şterge praful din oraş. (vântul)
Fără mâini (norul) Ce zboară pe sus
Şi fără picioare. Ia gândeşte-te şi spune Şi nu-l vezi?
(fumul) Cine-i mai bogat în lume? (vântul)
Nu-i vulcan, să ţineţi minte, (pământul) Cine trece pe la poartă,
Dar azvârle apă fierbinte! Între nori şi-ntre pământ Şi câinii nu îl latră?
(gheizerul) Sfori de apă cad pe rând! (vântul)
Strugure nu-s, (ploaia) Urlu şi mă învârtesc
nici piatră nu-s, Dis de dimineaţă-n zori Pe drumeţi îi îngrozesc.
Însă cad din nori, de sus; Varsă lacrimi peste flori (viscolul)
Florile eu nimicesc Soarele s-a ridicat Fuge fără de picioare
La căldură mă topesc. Şi pe loc el le-a uscat. De n-o prinzi
(grindina) (roua) Nici de-a călare.
Ce trece prin sat Iat-o nu-i (vremea)
Şi cânii nu bat? Dacă nu-i Ce movilă e grozavă,
(negura) Nici eu n-o spui. Că aruncă-n ceruri lavă?
De la mare pân’ la munte (scânteia) (vulcanul)
Picură stele mărunte. Când apare el pe cer, Ca făina, alb se cerne,
(ninsoarea) Stelele s-ascund şi pier! Albă cergă ea aşterne.
Grămezi de câlţi, (soarele) (zăpada)
Peste munţi. De pe cer o sită mare Laptele gerului,
(norii) Cerne pe pământ dogoare! Sub streaşina cerului.
Pe deasupra se arată (soarele) (zăpada)
Munţi de vată scărmănată! Măr de aur lucitor Nu-i făină, dar se cerne;
(norii) De viaţă dătător. Nu-i covor, dar se aşterne.
Peste ape şi pământ (soarele) (zăpada)
Plutesc munţi purtaţi de vânt! Cuie mici cu măciulie Sunt albă şi pufoasă,
(norii) Strălucesc pe cer o mie, Mă aştern pe străzi, pe case.
Pe sub razele de soare Dar când iese soarele Bulgări moi eu fac din ea
Zboară peste câmp o floare. Fug de-şi rup picioarele. Şi un mare om de nea.
(norul) (stelele) (zăpada)
Trece monstrul marea Urlă lupul la hotară
Cu părul alb ca sarea. Şi s-aude-n altă ţară.
(norul) (tunetul)