Disciplina

CONTABILITATE PUBLICĂ
Titular de curs:
prof. univ. dr. Iuliana GEORGESCU
Titular de seminar:
Lect.univ. dr. Afrasinei Bogdan
CS II. dr. Chiriac Irina

1
EVALUARE

 50 % - EVALUARE PE
PARCURSUL SEMESTRULUI
 50 % - NOTA LA EXAMEN
(SISTEM GRILA)

2
CERINŢE EVP
TEST DE VERIFICARE – 40%
PROIECT- 30%
ACTIVITATEA LA SEMINAR-
20%
PREZENTA LA SEMINAR- 10%

3
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATA
(cărţi)
1. Georgescu, I., Păvăloaia, L., Contabilitate în administrația
publică, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 2015
2. Georgescu, I., Beţianu, L., Calitate în contabilitatea instituţiilor
publice, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 2009
3. Gisberto, A., Nişulescu, I., Şendroiu, C., Contabilitatea
instituţiilor publice, Editura ASE, Bucureşti, 2012
4. Grigorescu, S., Bazele contabilităţii în administraţia publică,
Editura InfoMega, Bucureşti, 2004
5. Mardiros, D.N., Scorţescu, F.I., Contabilitate publică, Editura
Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, 2007
6. Tiron Tudor, A., Nistor C. S., Cârstea, A., Contabilitatea
instituţiilor publice din România, Editura Fundaţiei pentru
Studii Europene, Cluj-Napoca, 2013.

4
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
(acte normative)
 *** Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr.
454 din 18.06.2008, modificată prin OUG nr. 79 din 10 decembrie 2014 și Legea nr.
121/29.05.2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 382 din 2 iunie 2015.
 *** Legea nr. 500/11.06.2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare
 *** Legea nr. 273/29.06.2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările
ulterioare.
 *** Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de
conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, , publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, Nr. 1186 din 29 decembrie 2005.
 *** Ordinul nr. 547/2009 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind
angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi
organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, aprobate prin Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 1.792/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
Nr. 216/2009.
 Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2021/17.12.2013 pentru modificarea şi completarea
Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice,
Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.
513 bis din 27/07/2009 .
5
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
(acte normative)
 *** Ordinul Nr. 465 din 15 aprilie 2015 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare trimestriale
ale instituţiilor publice, precum şi a unor raportări financiare lunare în anul
2015, pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind
organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi
pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005, precum şi pentru
modificarea şi completarea altor norme metodologice în domeniul contabilităţii
publice, publicat în: Monitorul Oficial al României nr. 263 din 20 aprilie 2015.
 *** Ordinul Nr. 82/2016 din 18 ianuarie 2016 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare ale
instituţiilor publice la 31 decembrie 2015, pentru modificarea şi completarea
Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii
instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile
de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr.
1.917/2005, precum şi pentru modificarea şi completarea altor norme
metodologice în domeniul contabilităţii publice, publicat în: Monitorul Oficial al
României nr. 57 din 26 ianuarie 2016. 6
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
(acte normative)
 *** Ordinul Nr. 2373/2016 din 3 octombrie 2016 pentru modificarea şi
completarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea
contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi
instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor
publice nr. 1.917/2005, publicat în: Monitorul Oficial al României nr. 796 din 10
octombrie 2016.
 *** ORDIN nr. 3.259 din 20 decembrie 2017 al ministrului finanţelor publice
pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile
publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului
finanţelor publice nr. 1.917/2005, publicat în: Monitorul Oficial al României nr.
24 din 10 ianuarie 2018
 *** Ordinul Nr. 1176/2018 din 26 ianuarie 2018 pentru modificarea şi
completarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea
contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi
instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor
publice nr. 1.917/2005, publicat în: Monitorul Oficial al României nr. 93 din 31
ianuarie 2018 7
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
(acte normative)
 Ordinul nr. 1.878 din 21 martie 2019 al ministrului finanţelor publice pentru
modificarea şi completarea Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru
instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005, publicat în Monitorul
Oficial al României nr. 229 din 26 martie 2019
 Ordinul nr. 2.876 din 2 septembrie 2019 pentru modificarea și
completarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea
contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice
și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului
finanţelor publice nr.1917/2005, publicat în publicat în Monitorul Oficial al
României nr.729 din 5 septembrie 2019.
 Ordinul nr. 3.391 din 29 octombrie 2019 pentru modificarea și
completarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea
contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice
și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului
finanţelor publice nr.1917/2005, publicat în publicat în Monitorul Oficial al
8
României nr. 900 din 7 noiembrie 2019.
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
(acte normative)
 ***Ordinul nr. 27 din 6 ianuarie 2021 pentru
modificarea și completarea Normelor
metodologice privind organizarea și conducerea
contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi
pentru institutiile publice și instrucțiunile de
aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul
ministrului finantelor publice nr. 1.917/2005,
publicat în publicat în Monitorul Oficial al
României nr. 31 din 12 ianuarie 2021.

9
CONTABILITATE
structura pe capitole:
Cap. 1- Aspecte generale privind obiectul şi
metoda contabilităţii
Cap. 2- Particularităţi ale organizării
contabilităţii în instituţiile publice
Cap. 3- Contabilitatea patrimoniului
instituţiilor publice
Cap. 4- Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor
și finanţărilor instituțiilor publice
Cap. 5- Situaţii financiare ale instituţiilor
publice
10
 Accepţiunile contabilităţii

 TEHNICĂ DE GESTIUNE
 UNUL DIN LIMBAJELE FORMALIZATE ALE
ORGANIZAŢIILOR
 ŞTIINŢĂ
 SISTEM INFORMAŢIONAL

11
 CONTABILITATE - ŞTIINŢĂ
deoarece:
 are un obiect propriu;
 dispune de o metodă specifică;
 descoperă legi şi legităţi proprii;
 are un vocabular propriu
OBIECTUL - indică ce studiază contabilitatea
METODA - îşi propune să arate cum îşi studiază
contabilitatea obiectul.

12
 CONTABILITATE - SISTEM
INFORMAŢIONAL
 Contabilitatea este un sistem informaţional care
cuantifică, prelucrează şi comunică informaţii
financiare despre o entitate economică
identificabilă;
 datele reprezintă intrările în sistemul
informaţional contabil;
 iar informaţiile prelucrate, utile factorilor de
decizie, reprezintă ieşirile din sistem.

13
CAPITOLUL 1
ASPECTE GENERALE PRIVIND OBIECTUL
ŞI METODA CONTABILITĂŢII
 entităţile economice- sferă de acţiune a
contabilităţii;
 utilizatorii informaţiilor contabile şi cerinţele lor
informaţionale;
 definirea obiectului contabilităţii;
 definirea metodei contabilităţii;
 procedee comune şi specifice metodei contabilităţii;
 bilanţul – mijloc de reprezentare a patrimoniului;
 contul - mijloc de înregistrare a evenimentelor şi
tranzacţiilor;
 balanţa de verificare – calcul de sinteză al
contabilităţii.

14
TIPURI DE ENTITĂŢI ECONOMICE CARE SUNT OBLIGATE SĂ
ORGANIZEZE ŞI SĂ CONDUCĂ CONTABILITATE PROPRIE
(potrivit Legii contabilităţii):

 societăţile comerciale;
 societăţile/companiile naţionale;
 regiile autonome;
 societăţile cooperatiste;
 institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;
 instituţiile publice;
 asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără
scop patrimonial;
 persoanele fizice care desfăşoară activităţi
producătoare de venituri.

15
 REGIILE AUTONOME
 sunt entităţi economice aflate în proprietate publică constituite în
domeniile ramurilor economice de interes strategic naţional;
 se organizează şi funcţionează sub două forme:
 regii de interes naţional (poştă, telecomunicaţii, industria de
armament, industria energetică etc), înfiinţarea lor fiind decisă
de guvern;
 regii de interes local (servicii de transport în comun, apă,
canalizare) sunt înfiinţate ca urmare a deciziilor autorităţilor
locale (primării);
 sunt constituite ca persoane juridice cu gestiune economică şi
autonomie financiară (trebuie să îşi acopere din venituri toate
cheltuielile şi datoriile acumulate). Legea permite, pentru motive
temeinice şi cu aprobarea ministerului de resort, depăşirea
volumului de cheltuieli, situaţie în care, însă, se impune
determinarea acestui cuantum şi a posibilităţilor de compensare a
pierderilor.
16
 SOCIETĂŢI COMERCIALE

 sunt entităţi cu personalitate juridică create prin

libera voinţă şi iniţiativă a investitorilor;
 se pot constitui în una din următoarele forme:
 Societăţile în nume colectiv (SNC)
 Societăţile în comandită simplă (SCS)
 Societăţile în comandită pe acţiuni (SCA)
 Societăţile pe acţiuni (SA)
 Societăţile cu răspundere limitată (SRL)

17
INSTITUŢIILE PUBLICE
 se referă la instituţiile de stat create pentru
realizarea unor activităţi social-culturale;
 caracteristica esenţială a instituţiilor bugetare
o constituie faptul că activitatea lor nu
generează venituri care să le asigure în
întregime autofinanţarea, acestea fiind
finanţate din bugete publice şi/sau din venituri
proprii sau extrabugetare.

18
SOCIETĂŢILE (ASOCIAŢIILE)
COOPERATISTE

 sunt entităţi economice constituite pe

principiul activităţii comune a
membrilor ei;
 administrează şi gestionează bunurile
împreună după reguli statutare de
administrare şi repartizare a
rezultatelor.
19
Persoane juridice fără scop patrimonial
 sunt entităţi constituite pe principiul asocierii
sau participării libere şi desfăşoară activităţi
publice social- culturale, religioase, precum şi
anumite activităţi economice;
 conform Legii nr. 246/2005, persoanele fizice
şi persoanele juridice care urmăresc
desfăşurarea unor activităţi de interes general
sau în interesul unor colectivităţi ori, după
caz, în interesul lor personal nepatrimonial
pot constitui asociaţii ori fundaţii
20
 Persoane fizice care desfăşoară
activităţi producătoare de venituri
 numite şi persoane fizice autorizate sunt, conform legislației în
vigoare (Legea 182/2016 pentru aprobarea OUG 44/2008),
întreprinderi economice, fără personalitate juridică, organizate
de persoane fizice ce folosesc, în principal, forţa lor de muncă.
 Ele trebuie să deţină autorizaţie emisă de autorităţile
competente, în acestă categorie fiind incluşi: notarii publici,
avocaţii, experţii contabili, auditorii financiari, cabinete
individuale de medici etc.
 Persoanele fizice care desfașoară activități producatoare de
venit și ale căror venituri sunt determinate în sistem real au
obligația să conducă evidența contabilă pe baza regulilor
contabilității în partidă simplă sau, la opțiunea acestora, pe
baza regulilor contabilității în partidă dublă, potrivit
reglementărilor contabile emise în acest sens, cu excepția
situației în care în legislația fiscală se prevede altfel. 21
CONCEPŢII DE ORGANIZARE A SISTEMULUI
INFORMAŢIONAL CONTABIL
(SISTEME DE CONTABILITATE)
 CONCEPŢIA MONISTĂ - sistemul informaţional
contabil este organizat într-un singur circuit atât
pentru operaţiile care privesc relaţiile cu terţii cât şi
pentru cele care privesc gestiunea internă.
 CONCEPŢIA DUALISTĂ –delimitarea sistemului
informaţional contabil în două circuite: unul ce
corespunde contabilităţii financiare (generale) şi
celălalt contabilităţii de gestiune (manageriale)
Sistemul contabil din ţara noastră este organizat,
începând cu 1 ianuarie 1994, după concepţia
dualistă.

22
22
 Utilizatorii informaţiilor contabile şi
cerinţele lor informaţionale
 Sistemul contabil dualist face o distincţie clară între informaţiile
publice şi cele confidenţiale. Informaţiile publice sunt produse de
contabilitatea financiară (generală), iar informaţiile confidenţiale sunt
elaborate de contabilitatea de gestiune (managerială).
 Dacă avem în vedere concepţia dualistă de organizare a sistemului
informaţional contabil, atunci putem spune că utilizatorii informaţiilor
contabile se împart în două mari categorii:
 utilizatori interni -în care sunt incluşi conducătorii instituţiei cărora
li se adresează informaţiile confidenţiale;
 utilizatori externi- sunt ceilalţi utilizatori, cărora li se adresează, în
principal, informaţiile publice conţinute de situaţiile financiare.
 În concepţia unor autori, utilizatorii externi de informaţii
contabile se regăsesc în una din următoarele două categorii:
 utilizatori din afara instituţiei care au un interes financiar direct
(creditorii actuali şi potenţiali );
 persoane, organizaţii sau instituţii care au un interes financiar
indirect (organele fiscale şi alte organisme ale statului).
23
CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE INFORMAȚIILOR
FURNIZATE DE SITUAȚIILE FINANCIARE ALE
INSTITUȚIILOR PUBLICE
 inteligibilitate – ceea ce presupune că pot fi uşor înţelese de
utilizatori în condiţiile în care aceştia dispun de cunoştinţe suficiente
despre activitatea instituției, mediul în care operează și doresc să
analizeze informațiile. Totuşi, dacă informaţiile asupra unor probleme
complexe sunt relevante pentru luarea deciziilor, acestea nu vor fi
excluse pe motivul că sunt dificil de înţeles pentru unii utilizatori;
 relevanţa – ceea ce înseamnă că utilizatorii pot folosi informațiile în
evaluarea unor evenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmând
sau corectând evaluările lor anterioare;
 credibilitatea –informaţiile nu sunt afectate de erori semnificative, nu
sunt părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect
ceea ce şi-au propus sau ceea ce se aşteaptă în mod rezonabil să
reprezinte;
 comparabilitate – ajută utilizatorii să efectueze comparaţii în timp şi
spaţiu pentru a evalua poziţia financiară, performanţa şi modificările 24
poziţiei financiare.
REPERE ÎN EVOLȚIA RECENTA A CONTABILITĂȚII
PUBLICE DIN ROMÂNIA
 Prima lege a contabilităţii publice, care a apărut în 1864 şi care
prevedea modul de elaborare, adoptare şi execuţie a bugetului de stat,
consacră denumirea de „contabilitate bugetară”. În acest context,
unităţile cu caracter administrativ public erau preocupate de realizarea
veniturilor şi efectuarea cheltuielilor necesare întreţinerii administraţiei
publice, contabilitatea neavând sarcina de a urmări prezentarea averii.
 Din 1970, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1885, a apărut
obligativitatea ca toate instituţiile care gestionau valori materiale şi
băneşti să-şi organizeze contabilitatea în partida dublă.
 În perioada 1989-2001, contabilitatea instituţiilor publice din România,
cunoscută sub denumirea de contabilitate bugetară, s-a aflat sub
influenţa sistemului sovietic de contabilitate, bazat pe teoria marxistă a
valorii cu aplicaţii care răspundeau planificării centralizate, şi avea
caracteristici ale contabilităţii pe bază de numerar ce presupune
recunoaşterea veniturilor în momentul încasării şi a cheltuielilor în
momentul plăţii. 25
REPERE ÎN EVOLȚIA RECENTA A CONTABILITĂȚII
PUBLICE DIN ROMÂNIA

 Începând cu anul 2002, apare necesitatea armonizării normelor privind

contabilitatea instituţiilor publice din România cu normele europene şi
cu Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public
(IPSAS) ca rezultat al responsabilităţilor pe care ţara noastră şi le-a
asumat din perspectiva aderării la Uniunea Europeană. Astfel, prin
acquis-ul comunitar în domeniul finanţelor publice, în noiembrie 2001
România şi-a asumat răspunderea raportării datelor privind finanţele
publice în conformitate cu prevederile Sistemului European de Conturi
SEC ’95.
 Ca o concretizare a acestui obiectiv, în decembrie 2002, ministrul
finanţelor publice a emis Ordinul nr. 1746 care aprobă Normele
metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii
patrimoniului instituţiilor publice, a Planului de conturi pentru instituţii
publice şi a Monografiei privind înregistrarea în contabilitate a
principalelor operaţiuni.
26
REPERE ÎN EVOLȚIA RECENTA A
CONTABILITĂȚII PUBLICE DIN ROMÂNIA
 Tot în decembrie 2002, ministrul finanţelor publice emite Ordinul nr.
1792, prin care toate instituţiile publice, indiferent de subordonare şi
de modul de finanţare a cheltuielilor, au obligaţia să respecte
procedurile privind parcurgerea celor patru faze ale execuţiei bugetare
a cheltuielilor, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata
cheltuielilor, precum şi să organizeze, să conducă evidenţa şi să
raporteze angajamentele bugetare şi legale începând cu anul 2003.
 Pentru domeniul contabilităţii publice, anul 2005 a marcat iniţierea
unor proiecte de reglementări care au vizat alinierea planului de
conturi pentru instituţii publice la cadrul general aplicabil entităţilor
economice. Astfel, prin Ordinul nr. 1461/2004, care aprobă Normele
metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii
patrimoniului instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile
publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia s-a încercat
armonizarea contabilităţii publice cu standardele IPSAS şi directivele
27
contabile europene.
REPERE ÎN EVOLȚIA RECENTA A
CONTABILITĂȚII PUBLICE DIN ROMÂNIA
 Începând din 2006 sunt emise norme metodologice privind
întocmirea, semnarea, depunerea, componenţa şi modul de
completare a noilor situaţii financiare ale instituţiilor publice,
precum şi modelele acestora, prin Ordinul nr. 616/2006.
 Din 2006, când a intrat în vigoare OMFP 1917/2005,
reglementările româneşti privind organizarea şi conducerea
contabilităţii instituţiilor publice au suferit o serie de modificări
şi completări, dintre care cele mai recente sunt introduse prin
Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 2021/17.12.2013,
precum şi prin alte acte normative (Ordinul Nr. 465/2015,
Ordinul Nr. 82/2016, Ordinul Nr. 2373/2016, Ordinul nr.
3.259/2017, Ordinul nr. 1.176/2018, Ordinul nr. 1.878/2019
Ordinul nr. 2.876/2019, Ordinul nr. 3.391/2019, Ordinul nr.
27/2021). 27
OBIECTUL PROPRIU UNEI
ŞTIINŢE
exprimă o categorie de fapte, un grup
de fenomene de care se ocupă o
anumită ştiinţă, dintr-un anumit unghi de
vedere, cu scopul de a stabili raporturi
invariabile, legităţi sau principii, între
fenomenele şi cauzele care le-au
produs într-un cadru de categorii
specifice.

29
DEFINIREA OBIECTULUI
CONTABILITĂŢII
este reprezentat de ansamblul mişcărilor
de valori, exprimabile în bani, dintr-un
perimetru de mică sau mare întindere
(regie autonomă, societate comercială,
instituţie publică, societate bancară etc.)
andrei_halip@yahoo.com
precum şi raporturile economico-juridice
în care entitatea este parte şi care
generează decontări băneşti; calculele
contabilităţii reflectă deodată mişcarea şi
transformarea mijloacelor precum şi
resursele în ordinea lor de formare şi
după destinaţia lor în procesul de
reproducţie 30
CONTABILITATEA INSTITUŢIILOR
PUBLICE ASIGURĂ
 informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia
bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul aflat în
administrare, precum şi pentru întocmirea contului
general anual de execuţie a bugetului de stat, a contului
anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de
stat, fondurilor speciale, precum şi a conturilor anuale de
execuţie ale bugetelor locale.
 De asemenea, ea asigură înregistrarea drepturilor
constatate, veniturilor încasate, angajamentelor
bugetare, angajamentelor legale, plăţilor de casă şi a
cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificaţiei
bugetare.
31
 CONTABILITATEA PUBLICĂ
 reprezintă totalitatea normelor, procedurilor, tehnicilor şi
metodelor prin care se evaluează, se înregistrează, se
controlează şi se administrează averea şi patrimoniul
public.
 În general, patrimoniul poate fi definit din mai multe
puncte de vedere:
 Din punct de vedere juridic, patrimoniul reflectă totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor determinate de transferul
proprietăţii prin acte de schimb sau transmiterea
condiţionată a acesteia (posesiune, utilizare, folosinţă şi
uzufruct) asupra valorilor exprimabile în bani în raport cu
proprietarul recunoscut de lege.

32
 DEFINIREA PATRIMONIUL

 Din punct de vedere economic, patrimoniul reprezintă

totalitatea bunurilor, a mijloacelor şi valorilor disponibile
necesare pentru a duce la îndeplinire scopuri legal ocrotite
de lege, bazate pe surse de finanţare sau fonduri (orice
mijloc raţional implică o resursă de finanţare cu caracter
stabil, orice sursă sau fond asigură finanţare cu scop
determinat pentru mijloace sau valori prestabilite).
 Din punct de vedere administrativ, patrimoniul reprezintă
totalitatea actelor, procedurilor şi competenţelor desfaşurate
prin delegarea autorităţii şi asumarea responsabilitaţii ca
efect al legii aplicabile.
 Din punct de financiar patrimoniul reprezintă totalitatea
utilizărilor stabile în legatură cu resursele de finanţare,
delimitate pe baza echilibrului stabil calculat prin buget
33
OBIECTUL CONTABILITĂŢII ÎN
DOMENIUL PUBLIC
 bunurile şi valorile materiale în legatură cu fondurile din
care s-au finanţat acestea;
 drepturile şi obligaţiile evaluabile în bani în legatură cu
încasările şi plaţile de impozite şi taxe, transferurile de
proprietate publică, modul de utilizare, exploatare,
investire şi transmitere între organismele de stat,
instituţii şi persoane publice a sumelor de bani
garantate prin lege;
 cheltuielile şi veniturile agenţilor din administraţia
publică, inclusiv casele de asigurări sau organismele
administrativ- teritoriale;
 execuţia şi controlul bugetar al echilibrului financiar şi
fiscal determinat de raporturile dintre încasări şi plaţi,
dar şi urmărirea şi avizarea respectării prevederilor
legale de disciplină a utilizării banilor publici.
34
CONCEPTUL DE METODĂ ÎN
CONTABILITATE
Metoda contabilităţii reprezintă abordarea
obiectului contabilităţii, pe baza unui
ansamblu coerent de principii, mijloace şi
procedee susceptibile să ofere o imagine
fidelă a poziţiei financiare şi a performanţelor
unei entităţi

35
PROCEDEELE METODEI
CONTABILITĂŢII
Procedeul exprimă maniera utilizată pentru atingerea
unui anumit scop.

Categorii de procedee utilizate de contabilitate:

 procedee comune disciplinelor economice;
 procedee specifice metodei contabilităţii.

36
PROCEDEE COMUNE DISCIPLINELOR
ECONOMICE

 DOCUMENTAŢIA- constă în identificarea faptelor şi fenomenelor

ce urmează a face obiectul reflectării în contabilitate din
documentele care atestă desfăşurarea acelor fapte şi fenomene.
 EVALUAREA - este procedeul prin care toate elementele şi
operaţiunile patrimoniale trebuie să fie reflectate în contabilitate în
etalon monetar.
 CALCULAŢIA - elaborarea informaţiilor referitoare la poziţia
financiară şi performanţele entităţii, precum şi a celorlalte informaţii
pe care trebuie să le furnizeze contabilitatea utilizatorilor presupune
utilizarea unor algoritmi de calcul
 INVENTARIEREA - este procedeul care permite cunoaşterea
situaţiei reale a patrimoniului unei entităţi şi identificarea
eventualelor neconcordanţe între situaţia faptică şi cea deja
consemnată în contabilitate.
37
 PROCEDEE SPECIFICE (PROPRII)
METODEI CONTABILITĂŢII

 BILANŢUL - realizează dubla reprezentare a

patrimoniului, printr-un echilibru valoric
permanent stabilit între Activ şi Pasiv
 CONTUL - reprezintă un mijloc de calcul al
contabilităţii care consemnează existentul
iniţial şi modificările ulterioare ale unei
substanţe patrimoniale determinate
 BALANŢELE DE VERIFICARE -
centralizează datele conţinute în conturi,
realizând în acelaşi timp şi o verificare a
exactităţii înregistrărilor efectuate
38
BILANŢUL –
mijloc de reprezentare a patrimoniului entităţii

39
 CONCEPTUL DE ACTIV

ACTIVUL reprezintă acea parte a

bilanţului în care sunt reflectate
mijloacele;
MIJLOACELE exprimă existenţa
elementelor de avere cu valoare
de utilitate şi de schimb.

40
 CONCEPTUL DE PASIV

PASIVUL reprezintă partea

bilanţului în care sunt reflectate
resursele;
RESURSELE exprimă sursele de
finanţare (provenienţa sau modul
de dobândire) a mijloacelor.

41
BILANŢUL

este un calcul de sinteză al

contabilităţii care prezintă la un
moment dat, exprimată în bani,
situaţia economico financiară a unui
perimetru contabil punând faţă în
faţă activul cu pasivul

42
ECHILIBRU BILANŢIER

ACTIV = PASIV
Din definiţia contabilităţii de “activitate
specializată în măsurarea, evaluarea,
cunoaşterea, gestiunea şi controlul
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
precum şi a rezultatelor obţinute din
activitatea persoanelor juridice şi fizice”
rezultă echilibrul:
ACTIVE = DATORII + CAPITALURI
PROPRII

43
OBIECTIVUL CONTABILITĂŢII
(CONFORM LEGII CONTABILITĂŢII)
Contabilitatea, ca activitate specializată în
măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi
controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea
persoanelor juridice şi fizice trebuie să asigure
înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea,
publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire, la
poziţia financiară, performanţa financiară şi alte
informaţii referitoare la activitatea desfaşurată, atât
pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile
cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari
şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi
utilizatori .

44
CONCEPTELE DE ACTIVE,
DATORII ŞI CAPITALURI PROPRII
 Un activ reprezintă o resursă controlată de către
instituţia publică ca rezultat al unor evenimente trecute,
de la care se aşteapta să genereze beneficii economice
viitoare pentru instituţie şi al cărui cost poate fi evaluat în
mod credibil.
 O datorie reprezintă o obligaţie actuală a instituţiei
publice ce decurge din evenimente trecute şi prin
decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de
resurse care încorporează beneficii economice.
 Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al statului
sau unităţilor administrativ-teritoriale, în calitate de
proprietari ai activelor unei instituţii publice după
deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii se mai
numesc şi active nete sau patrimoniu net şi se determină
ca diferenţă între active şi datorii.
45
CONCEPTELE DE VENITURI ŞI
CHELTUIELI
 Veniturile reprezintă „atât sumele sau valorile
încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi
curente, cât şi câştigurile din orice alte surse”
 Cheltuielile reprezintă „valorile plătite sau de plătit
pentru: consumuri de stocuri, lucrări şi servicii
prestate de care beneficiază entitatea, cheltuieli cu
personalul, executarea unor obligaţii legale sau
contractuale etc.”

46