Rezistența anticomunistă din România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Parte dintr-o serie despre

România comunistă

v ·d ·m (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Format:Rom%C3%A2nia_comunist%C4%83&action=edit)

Rezistența anticomunistă românească este o mișcare populară de luptă împotriva dictaturii

Partidului Comunist Român (6 martie 1945-22 decembrie 1989). A fost activă începând cu anul 1944
și a durat timp de mai mult de treizeci de ani, unii luptători izolați subzistând efectiv până la mijlocul
anilor ’70[nota 1]. În România, opoziția armată a fost prima și una dintre cele mai organizate forme de
rezistență împotriva regimului comunist. Abia după căderea lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie
1989, detaliile unei asemenea mișcări au fost aduse la cunoștința publicului. Dacă românii cunoșteau
deja existența bandelor armate, acest lucru era posibil numai via propaganda comunistă care le evoca
în mod regulat, faptele fiind deformate, puterea arătându-i pe luptătorii anticomuniști drept niște
vulgari tâlhari la drumul mare, în solda puterilor imperialiste externe[1].

Dispersați, dar relativ numeroși, acești oameni constituiți în mici grupuri înarmate se auto-denumeau
uneori „Haiduci”, refugiați în Munții Carpați, unde se vor ascunde ani în șir din fața autorităților.
Unul dintre ultimii combatanți a fost eliminat în Munții Banatului în 1962, în timp ce un alt luptător
din Munții Făgăraș a fost capturat în 1976. Rezistența română a fost una dintre mișcările de rezistență
cele mai longevive din cadrul Blocului Estic[2]. Este important de subliniat că subiectul reprezintă o
descoperire relativ recentă în România, grație deschiderii parțiale a arhivelor Securității, fapt care a
permis examinarea de date istorice precise, unele necunoscute istoricilor înainte de anul 2005[nota 2].
În 2017, acest proces a avansat mult chiar dacă volumul arhivelor este considerabil și o parte
importantă a dosarelor a dispărut[3]. Cercetările și descoperirile recente vor aduce probabil noi
perspective și clarificări asupra un subiect care este foarte recent pentru istorici.
Cuprins
Geneză
Începutul mișcării de rezistență armată
Factori determinanți
Aplicare brutală a politicii comuniste
Valurile masive de arestări și epurări
Opoziția țăranilor la colectivizare
Forța mișcării legionare
Refuzul dictaturii comuniste
Persecuția Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice
Tentative de rețele susținute din exterior
Grupurile de rezistență
Teodor Șușman Harta României - punctele roșii indică principalele puncte de
rezistență
Maior Nicolae Dabija - Rețeaua „Frontul Apărării armată. Corpul de Haiduci”
Naționale,
Colonelul Ion Uță
Gogu Puiu - Rețeaua „Haiducii Dobrogei”
Ion Gavrilă Ogoranu - Rețeaua „Carpatin Făgărășan”
Toma Arnăuțoiu - Rețeaua „Haiducii Muscelului”
Victor Lupșa - Rețeaua „Vlad Țepeș II”
Cele mai importante rețele de rezistență
Structura și modul de operare
Represiunea
Memoria rezistenței anticomuniste
Privirea României asupra Rezistenței și a Securității
Ziua memoriei
Institute de studii relative la memoria colectivă
Lista organizațiilor publice și private sau ONG
Bibliografie
Cărți
Capitole
Articole
Filmografie
Ficțiuni și adaptări cinematografice
Analiza, consiliere și corecturi
Note
Principalele grupuri și personaje ale rezistenței românești
Note
Alte referințe
Articole conexe
Legături externe
Geneză
În martie 1944, Armata Roșie invadează Bucovina de
Nord, care, la acel moment, era o provincie a Regatului
României, aliat celui de-al Treilea Reich. Primul act de
rezistență este oficial și este organizat de Marele Stat
Major Român: un batalion special, o unitate teritorială
a Armatei Române, este creat[4] și antrenat pentru a
lupta împotriva invadatorului sovietic[5] și a NKVD-
ului: Batalionul Fix Regional din Bucovina.

Sute de români au fugit atunci din calea terorii sovietice

Trenuri cu refugiați români din Bucovina
și a deportărilor[6], pentru a se refugia în păduri.
ocupată de către trupele sovietice.
Aceștia au înființat gherile antisovietice, în grupuri de
15 până la 20 de persoane. Primele grupuri de luptători
au apărut astfel în nordul Bucovinei, uneori încadrate și
susținute de comandamentul militar german, dar
conduse întotdeauna de români. Constituit exclusiv din
voluntari locali, acest batalion va atinge un efectiv de
1378 de combatanți, repartizați în 3 companii. Un ofițer
de rezervă era însărcinat cu instrucția militară a
voluntarilor.

La 23 august 1944, România se alătură Aliaților și

declară război Germaniei naziste. Totuși, Aliații
așteaptă până pe 12 septembrie 1944 pentru a semna
armistițiul cu România, perioadă în care Armata Roșie
Refugiați din Basarabia care fug de ocupația
sovietică în iunie 1940.
acționează ca una de ocupație, dedându-se jafurilor și
numeroaselor violențe[7]. Odată ce ultimele forțe
germane sunt alungate din țară, forțele sovietice dispun
de o libertate totală în România. Guvernul român nu mai are nici o autoritate asupra Basarabiei și
Bucovinei de Nord, regiuni cedate oficial URSS-ului în iulie 1940[nota 3]. În acest context, cea mai
mare parte a trupelor de voluntari din Bucovina sunt dizolvate, unele dintre acestea menținându-se în
munți unde vor rămâne active, urmărite de NKVD, executate sau deportate în Gulag. Regăsim urmele
existenței acestei prime rezistențe până în octombrie 1944[8].

În septembrie 1945,Generalul Aurel Aldea a decis să constituie un Comandament Central al Mișcării

Naționale de Rezistență, să-și subordoneze toate organizațiile constituite anterior, să împartă
teritoriul național în zone de acțiune, fiecare având un comandant care trebuia să acționeze după
instrucțiunile centrale (contraamiralul Horia Macellariu în București, generalul Constantin Eftimiu în
trecătorile Carpaților Orientali și în Munții Apuseni, Gavrilă Olteanu în Munții Căliman, prof.
Gheorghe Manu pe Valea Prahovei, Mihail Fărcășanu în zona Câmpulung Muscel, Horia Comaniciu în
Munții Sebeș etc).

În mai 1946, Generalul Aurel Aldea, fost ministru de interne în guvernul Constantin Sănătescu, este
arestat și acuzat că ar fi reunit sub comanda sa mai multe grupuri subversive. În realitate, MNR sau
„Mișcarea Națională de Rezistență” embrionară[9][10] pe care încerca să o coordoneze nu reprezenta
decât o slabă amenințare[11][IG 1][12][13] la adresa înființării regimului comunist.
Alegerile generale din România anului 1946, masiv viciate de fraude și de intimidări, într-o țară
ocupată integral de trupele sovietice, au favorizat fuziunea forțelor anticomuniste. Un Comitet
Național Român instalat la Paris în 1948[14][15] însărcinat, în speranța unei intervenții a Vestului, cu
informarea guvernelor occidentale asupra situației din România, este de asemenea în contact cu
câțiva luptători anticomuniști de pe teritoriul românesc. În același timp, nici o structură de
coordonare, nici un comandament central nu va reuși să apară vreodată. Acesta din urmă informa, la
rândul său, guvernele occidentale.

Începutul mișcării de rezistență armată

La începutul toamnei anului 1948, în ciuda dispariției oricărei coordonări, grupuri mici, uneori chiar
simpli indivizi, au intrat în clandestinitate în munții Carpați. Ei vor constitui astfel diverse puncte de
rezistență armată, în ceea ce a devenit o mișcare totalizând mai multe mii de persoane. Rebelii
proveneau din toate păturile sociale și din toate religiile țării. Aceste grupuri sunt independente însă
uneori comunică între ele prin mesaje. S-au identificat trei forme diferite[16] de manifestare a
Rezistenței: tentative de rezistență armată organizată și condusă de ofițeri trecuți în rezervă (cum ar fi
colonelul Uță, locotenentul-colonel Arsenescu și maiorul Dabija), acte de nesupunere civilă
concretizate prin mișcări de refugiați în munți și crearea de depozite de armament drept centre de
rezistență și de adăpost pentru cei căutați de poliția politică.

Pentru marea majoritate a membrilor rezistenței[17], intervenția americanilor era consecința logică a
unei situații dramatice care aruncase țara în teroare și bulversări sociale și economice fără precedent.
Credința lor în venirea iminentă a americanilor[18] a fost un factor major în motivația lor[19] era un
element major al motivației de care dădeau dovadă. Șefii grupurilor erau însă lucizi în evaluarea
șanselor pe care le-ar fi putut avea acțiunile lor, ca fiind reduse în absența unei atac american[20]
împotriva forțelor de ocupație sovietice din România care să le susțină. Absența unei reacții militare a
Occidentului, pe lângă condițiile de subzistență extrem de dure[21] la care se adăuga și dificultatea
înfruntării unui inamic ce dispunea de forțe disproporționate pentru a-i combate, va duce la
distrugerea lor în anii '50.

Factori determinanți

Aplicare brutală a politicii comuniste

Un ansamblu de măsuri radicale ce tulbură societatea elimină o parte importantă a populației active
sau îi obligă pe români să se adapteze prin metode ce includ supunerea totală. Acest cadru inflexibil a
produs, evident, o respingere a regimului și un refuz din partea multor cetățeni de a participa la
distrugerea societății existente. Poziția constituțională de jure a Partidului Comunist Român ca
„partid unic și organ conducător al statului” interzice de facto constituirea de asociații, sindicate sau
alte structuri sociale independente de putere și impune o autoritate totală a partidului comunist,
mergând de la vârf (Comitetul Central) și până la bază. La acest tablou sumbru trebuie să adăugăm
prezența masivă în societate a organelor de Securitate, activă prin cenzură, dar și implementarea unei
politici de supraveghere cu spectru larg, fără control judiciar[nota 4]. Pe plan economic, o planificare
de stat strictă afectează nu doar orientările macro-economice, ci toate aspectele producției,
distribuției și consumului, în ciuda resurselor disponibile, a posibilităților tehnice, a mediului și a
nevoilor populației. În cele din urmă, controlul total al activităților culturale[22], sportive[23],
controlul mass media, dispariția libertății de exprimare și restricțiile de călătorie blochează orice
inițiativă culturală și interzice existența oricărui spațiu de libertate[nota 5].
Valurile masive de arestări și epurări

«Curățarea» profundă și sistematică a sistemului administrativ se abate asupra țării după ce

comuniștii pun mâna pe putere în ajunul lui 1948. Armata suferă o epurare completă. Imensa
majoritate a cadrelor formate înaintea comunismului sunt trecute în rezervă sau pensionate. Epurarea
armatei regale a avut loc între 1945–1949, prin intermediul mai multor decrete[24]. Acestea aveau
rolul de a elimina nu numai cadrele care nu dovedeau loialitate față de regimul comunist sau față de
Uniunea Sovietică, ci și pe cele a căror origine socială nu era «sănătoasă». Poliția a fost transformată
în Miliție, iar jandarmeria s-a transformat în trupe de Securitate. Marea majoritate a cadrelor formate
înainte de instaurarea comunismului sunt pensionați sau trecuți în rezervă. În paralel, măsurile
politice și economice menite să elimine toate profesiile liberale[nota 6][nota 7] și toată autonomia
profesională sau autonomia țăranilor i-au privat pe aceștia din urmă și clasa medie de mijloacele de
supraviețuire[25]. Avem aici de a face cu cele mai puternice pârghii care au dus la nașterea unei
rezistențe armate. Ruinate, victimele economice ale noului regim puteau fi țărani cărora li se
confiscaseră mijloacele de producție pentru că fuseseră etichetați drept «chiaburi», meșteri lăsați fără
ateliere sau comercianți cărora li se luaseră magazinele în primele valuri ale naționalizărilor. Lista
este lungă și include foștii funcționari, angajații de la stat sau din instituțiile importante, concediați
pentru că nu prezentau încredere din punct de vedere politic. Tot aici intră membrii guvernelor și
parlamentelor anterioare, polițiștii, judecătorii, preoții, numiți «lachei ai capitalismului», dar și foștii
membrii ai claselor conducătoare  : profesiuni liberale, șefi de întreprinderi, acționari, bancheri,
aristocrați, considerați de regim «exploatatori ai poporului». Mulți dintre ei riscă pușcăria, chiar
eliminarea fizică, din cauza apartenenței sociale sau politice din trecut. În cele din urmă, la această
listă se adaugă cei care intră în clandestinitate pentru a scăpa de o arestare iminentă. Un număr mare
de familii s-au refugiat în munți la sfârșitul lui 1948 și începutul lui 1949. În acest sens, un funcționar
al Consulatului Britanic de la Cluj scrie la 1 mai 1949, referitor la subiectul situației partizanilor:

“ Hainele și medicamentele lipseau și probabil că acest lucru este adevărat pentru că

numărul lor crescuse cu o proporție considerabilă de femei și copii începând cu
exproprierile de la 1 martie. Mi s-a comunicat valoarea de 20.000 ca număr al celor
care s-au alăturat după expropriere (...) Creșterea numărului de femei și copii va crea
probleme de supraviețuire în iarna următoare (...) și mi se spune din nou că la partizani

”
ajung camioane cu provizii militare, uneori prin captură, alteori prin dezertare, dar nu
pot estima anvergura acestui fenomen...[26].

Opoziția țăranilor la colectivizare

Este elementul esențial al revoltei împotriva puterii comuniste. În 1945, România era o țară 80%
rurală, prin urmare, desființarea proprietății private a fost un șoc pentru lumea de la sate. Respinsă
de aceasta, colectivizarea a fost considerată drept un furt cu violență și a fost puternic combătută de
țăranii atașați de pământurile lor. S-au intensificat refuzurile de supunere față de noile legi,
manifestațiile și actele de nesupunere civilă. Reprimate dur de Securitate, care nu ezita să închidă sau
să execute conducătorii protestelor[27][28], campaniile au constituit creuzetul unei rezistențe și, de
asemenea, suportul ei logistic pe termen lung. Rezistența țăranilor la colectivizarea forțată și
brutală[29] este un fenomen puțin cunoscut atât în Europa de Vest cât și în Europa Centrală. Într-o
țară cunoscută pentru agresivitatea poliției politice, Securitatea mult temută, dar și pentru pasivitatea
sau indiferența poporului în fața dominației comuniste, intensitatea opoziției țăranilor față de regimul
stalinist este o realitate ieșită din comun.

Forța mișcării legionare

În 1937, rezultatele au arătat că peste 15,58% din voturi erau pentru Partidul Legionar Partidul Totul
pentru Țară, echivalentul a 478.000 voturi. În 1938, mișcarea legionară cuprindea sute de mii de
membri[nota 8], inclusiv o forță paramilitară semnificativă. Foarte activă, organizată și având puterea
politică între septembrie 1940 și ianuarie 1941, această formațiune devenise ilegală, dar a rămas
«interesantă» din punct de vedere politic în 1944-1945, în special pentru comuniști[nota 9] care le-au
«uitat» atitudinea anticomunistă și acțiunile uneori violente, recrutând până în 1948[30] foști
legionari. La acel moment, PCR căuta să diminueze riscul unei opoziții masive la reformele radicale pe
care urma să le implementeze în societate, mai ales că formațiunea de extremă-stângă avea numai
câteva sute de membrii[nota 10], iar mișcarea legionară câteva zeci de mii, o parte dintre aceștia din
urmă fiind antrenați și înarmați. Importante grupuri de tineri cu pregătire militară și care făcuseră
parte din organizații legionare au intrat în clandestinitate după lovitura de stat eșuată din ianuarie
1941, devenind adversari ai regimului Antonescu, s-au văzut nevoiți să colaboreze cu inamicii lor de
dinainte de război: comuniștii. Unii legionari, în special cei din mediul muncitoresc și cei care erau
împotriva elitelor interbelice, au profitat de mână întinsă[nota 11] mai ales că alternative părea să fie
închisoarea; alții, precum Ion Gavrilă Ogoranu au preferat clandestinitatea, împotrivindu-se pe cale
armată împotriva comuniștilor și a ocupantului sovietic. De-a lungul războiului rece, Occidentul, în
special Franța și Statele Unite, au profitat de legionarii refugiați în vestul continentului și care erau
dispuși[31] să sprijine rezistența anticomunistă din România[32], mai ales că opoziția democratică
românească din exil se dovedise incapabilă să furnizeze resursele.

Refuzul dictaturii comuniste

Un alt element important al Rezistenței armate este motivația indivizilor și a grupurilor convinse că
doar o implicare armată ar putea să reducă teama crescândă și să oprească ajungerea irevocabilă a
comuniștilor la putere. Grupurile de rezistență conduse de foști ofițeri acționau în mod coordonat și
planificat. Se pare că își puneau speranțele în incitarea la o insurecție armată generală, la o revoltă
masivă, care nu s-au produs niciodată. O categorie mai redusă de insurgenți dornici să lupte
împotriva comunismului era formată din refugiați români recrutați în Europa de Office of Policy
Coordination (OPC)[33], antrenați în Franța, în Italia și în Grecia și apoi parașutați în Carpați.
Majoritatea dintre ei nu au reușit să creeze contacte locale, care le erau indispensabile pentru
supraviețuire, și au fost rapid capturați, iar cei mai mulți judecați de tribunalele militare și
executați[26].

Persecuția Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice

Considerate «reacționare» prin natura lor, instituțiile bisericești și mișcările religioase pacifiste au
fost verificate și supravegheate atent, dar politica PCR față de acestea a variat de la caz la caz[34]:
deoarece nu avea legături de subordonare sau de interdependență cu alte state și nici nu poseda o
rețea școlară proprie[nota 12], Biserica Ortodoxă Română a făcut obiectul unei schimbări rapide de
generații la nivelul conducerii (o parte a fost întemnițată, la fel ca prelații care au protestat), precum și
a unei monitorizări vaste a clerului. Niciun preot sau călugăr nu putea accede pe o înaltă poziție în
ierarhia ecleziastică fără aprobarea poliției politice comuniste. Este interesant de citat o frază
populară în epocă: „Dacă vrei să denunți pe cineva fără să te demaști ca informator, du-te la
spovedanie”[35][36]. În contrapartidă, Bisericile catolice, indiferent că erau de rit latin sau de rit
bizantin, precum și Bisericile protestante, cea Iudaică și musulmană, aveau școli confesionale și
legături solide cu străinătatea, în special cu țări considerate drept «imperialiste»[nota 13]: prin urmare,
persecuția lor a fost mult mai dură. Școlile pe care le dețineau au fost desființate, numeroase
mânăstiri și lăcașuri de cult închise, unii clerici fiind întemnițați sau uciși, iar proprietățile confiscate.
O parte dintre proprietățile Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) au fost atribuite
Bisericii Ortodoxe. Astfel, la sfârșitul lui septembrie 1948, în încercarea de a rupe legătura cu
occidentul și de a diminua influența Romei în rândul catolicilor români[nota 14], regimul comunist a
impus credincioșilor și preoților greco-catolici să treacă la ortodoxie. Autoritățile comuniste din
România, după modelul impus de Stalin,[nota 15] au declarat ilegală, desființând practic Biserica
Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, la 1 decembrie 1948, confiscându-i acesteia toate
bunurile[37]. S-a instituit o represiune brutală și sistematică ce avea să dureze până în 1964[38][39].
Toți episcopii greco-catolici (dar și unii romano-catolici, precum Anton Durcovici) au fost trimiși la
închisoare, unde o parte dintre ei au murit din cauza condițiilor de detenție. Mulți preoți au fost
torturați, încarcerați în lagăre de muncă sau pur și simplu asasinați. În consecință, unii preoți și
credincioși catolici, cu precădere din Transilvania, s-au alăturat mișcărilor de rezistență
anticomunistă.

Tentative de rețele susținute din exterior

Estimați la 20-50.000 de către serviciile occidentale, dintre cei 70.000 de români aflați în taberele de
refugiați din occident[40], cei care își doreau să lupte contra regimului comunist[41] reprezentau o
mană cerească pentru serviciile de informații din lumea liberă. Majoritatea acestor refugiați erau,
precum Virgil Ierunca, democrați, dar această majoritate nu avea, în general, nici o antrenament sau
educație militară. În schimb, printre aceștia se aflau și numeroși legionari gata de luptă[31]. CIA a
văzut în asta oportunitatea de a forma o rețea de agenți infiltrați în Blocul Estic și a recrutat pe unii
dintre ei, refugiați cel mai des în Germania, Austria și Iugoslavia[42][43] și gata să se angajeze în lupta
împotriva comunismului. Decizia a fost luată împreună de președintele american Harry Truman și de
președintele francez Vincent Auriol[44]. Deja organizați, solidari și beneficiind de formare militară în
cea mai mare parte, legionarii au fost foarte apreciați în acest context, în care trecutul lor tumultuos și
contestabil era pus între paranteze în fața nevoii de a combate comunismul. Acceptând oferta
americană[nota 16], șefii legionari[nota 17] au jucat un rol important în recrutarea și coordonarea
viitorilor agenți.

În 1949, informate de Foreign Office că rezistența anticomunistă

română se intensifica și beneficia de sprijin popular la țară,
serviciile de informații occidentale au investit serios în acest
proiect. Au fost selectați 100 de agenți, dintre care 50 urmau să
fie parașutați în interiorul țării, iar 50 trebuiau să îi susțină din
exteriorul frontierelor românești. Combatanții vor fi pregătiți și
antrenați în Franța și Germania. Alți 100 de voluntari vor fi
antrenați în Italia și Grecia. Șeful operațiunilor secrete ale CIA
din acel moment, Gratien Yatsevich, a declarat că acțiunile
realizate în România nu erau depășite, ca număr de agenți și ca
resurse alocate, decât de acțiunile organizate pentru Albania,
acestea din urmă fiind cele mai importante dintre acțiunile
întreprinse în timpul războiului rece din Europa de Est[45].
Printre primii voluntari români recrutați de CIA la începutul lui
1951 se numără: Constantin Săplăcan, Wilhelm Spindler,
Gheorghe Bârsan, Matias Bohm, Ilie Puiu[nota 18]. Vor fi primii
Act de acuzare nr. 1343 din 1953,
parașutați în țară, în noaptea de 18 spre 9 octombrie 1951, în
împotriva rezistenți anticomuniști
Munții Făgăraș[46]. Securitatea îi va prinde și va descoperi că au legionara, parașutați și capturați în
fost recrutați în Italia. Guvernul român va trimite o notă de România, și susținătorii lor.
protest americanilor, acuzându-i de ingerințe în problemele interne ale țării și subliniind că agenții
CIA capturați fuseseră trimiși „pentru a pune în aplicare acte de sabotaj și de spionaj contra armatei
române”[45].

Următoarele combatanți au fost trimiși în România în noiembrie 1951. Ion Samoilă, Ion Golea și Ion
Tolan formau grupul ‘Jacques’, parașutat lângă Agnita. Apoi, în noaptea dintre 1 și 2 octombrie
1952[47], a fost parașutat al doilea grup, sub numele de cod ‘Robert’: Mircea Popovici și Alexandru
Tănase, undeva aproape de Calafat, lângă frontiera cu Bulgaria. Au urmat grupurile ‘Pascal’:
Gheorghe Gheorghiu, Constantin Gigi și Făt Savu, la 1 iulie 1953, în Apuseni, și ‘Fii Patriei’: Sabin
Mare, Ilie Rada și Gavril Pop, în iulie 1953, într-o zonă împădurită aflată undeva între județele Satu
Mare, Sălaj și Bihor[48]

Alți agenți vor fi trimiși din Grecia, printre aceștia numărându-se Toma Bebi, prins de Securitate
exact la aterizare. Bebi va colabora cu Securitatea până la prinderea altor 12 parașutiști legionari.

Conform declarațiilor lui Gordon Mason[49], șeful biroului CIA la București între 1949 și 1951,
misiunea agenților parașutați consta în contactarea grupurilor de rezistenți din munți, informarea
acestora cu privire la faptul că Occidentul era interesat de soarta lor, aprovizionarea lor cu arme,
muniții, medicamente și bani. De asemenea, era prevăzut ca rezistenții români să primească stații de
emisie recepție, prin care să rămână în contact cu Occidentul. Obiectivele esențiale erau, tot conform
lui Gordon Mason, cunoașterea forțelor de care dispuneau mișcările de rezistență, furnizarea de
informații despre activitatea armatelor române și sovietice, încurajarea combatanților din Rezistență
pentru a acționa contra trupelor sovietice în caz de război.

Majoritatea operațiunilor de parașutare au eșuat din cauza infiltrării de către sovietici a serviciilor
occidentale, a scurgerilor de informații pe această filieră și a organizării defectuoase[nota 19]. Ipoteza
bazată pe scurgeri interne de informații din cadrul serviciilor de informații britanice (contraspionaj
MI6), și în special din cauza spionului Kim Philby[nota 20] aflat în solda sovieticilor, care informa
direct NKVD-ul nu este confirmat de C.N.S.A.S în 2016. Astfel, trei agenți formați de americani și
trimiși în iunie 1953 în Munții Apuseni au fost capturați fără să fie executați, deoarece autoritățile
comuniste doreau să facă din ei agenți dubli. În regiunile orașelor Oradea și Satu Mare, trei agenți
parașutați au fost omorâți: unul într-un schimb de focuri, alți doi executați[50]. În același an, un grup
de 13 legionari trimiși de către CIA în România, este capturat, apoi judecat de către un tribunal
militar[51][31][32]. În octombrie 1953 are loc procesul acestor 13 combatanți, cu mare vâlvă. Cei 13 au
fost condamnați la moarte și executați la 31 octombrie 1953, în închisoarea Jilava[nota 21].

Grupurile de rezistență
Grupurile de rezistenți români din munți au fost foarte numeroase și diferite[26][52][53]. Se numără
mai mult de o mie, precum și câteva zeci de centre ale rezistenței[54][55]. Este vorba nu doar de
grupuri înarmate, ci mai ales de organizații subversive, multe dintre ele în localități urbane;
activitatea lor a fost cel mai adesea efemeră, unele implicându-se în realizarea și răspândirea de
manifeste. Puține dintre ele au reușit să se coordoneze la nivelul regiunii în care se aflau. Conform
arhivelor Securității care au putut fi recuperate și după mărturiile rezistenților care au supraviețuit,
există câteva grupuri mai importante. Prin ‘importanță’ înțelegem fie numărul de membri, fie
acțiunile excepționale întreprinse, fie urma vie pe care au lăsat-o în regiunea în care au combătut.
Totuși, clasificarea grupurilor este o acțiune dificilă, deoarece pentru unele dintre ele informațiile nu
sunt disponibile în totalitate (dosare clasate încă secrete în Arhivele Securității la SRI), iar pe de altă
parte, martorii au fost de multe ori eliminați în totalitate de autoritățile comuniste sau, pur și simplu,
au dispărut. Luând în considerare drept criteriu importanța activității lor și literatura disponibilă în
arhive, sunt reținute șapte grupuri, descrise pe scurt, aici. Dacă ținem cont doar de mărimea dosarelor
din arhivele oficiale ale statului, atunci numărul grupurilor este mult mai mare[VL 1][56]. După
descrierea a șapte grupuri remarcabile, un tablou sintetic adună toate grupările considerate
importante de către C.N.S.A.S.

Teodor Șușman

Primar al satului Răchițele (în Munții Apuseni) de trei ori, pentru mai mult de zece ani, înainte de
1945, Teodor Șușman[TS 1] a devenit unul dintre cei mai cunoscuți rezistenți ca urmare a
descoperirii osemintelor sale, la 23 iunie 2010, de către CICC, Centrul de Investigare a Crimelor
Comunismului, dar și după cercetările făcute pe 5 și 6 iulie 2011[57], cu scopul de a găsi osemintele
fiilor săi, care l-au urmat în luptă: Toader și Avisalon Șușman.

Șef respectat și recunoscut în Țara Moților, Șușman va intra rapid în colimatorul

autorităților comuniste, apoi va fi destituit din funcția de primar, la puțină vreme
după ajungerea comuniștilor la putere, în 1945. Fiind greco-catolic și susținând
Partidul Național Țărănesc, va fi calomniat și acuzat pe nedrept de comuniștii
locali oportuniști și geloși pe reușita lui personală. După ce a încercat de mai
multe ori, fără succes, prin mai multe scrisori[58], să își dovedească inocența și să
arate cât de perfizi erau acuzatorii, Șușman se simte în pericol și decide să fugă în
munți. Acest lucru se va întâmpla în august 1948, iar Șușman va fi însoțit de cei
trei fii ai săi: Toader (Teodor junior), Avisalon și Traian. La început, rezistența lor
se va limita la asigurarea supraviețuirii, apoi va include reacția la teroarea impusă
Teodor Șușman, de comuniști asupra țăranilor care îi ajutau. Vor ataca mai multe cooperative și
Luptător societăți de exploatare forestieră, fără să facă vreodată uz de violență contra
anticomunist în muncitorilor sau cadrelor și încercând să micșoreze consecințele pentru aceștia
Munții Apuseni. din urmă. După trei ani de rezistență în fruntea unui grup format din zece
persoane, Teodor va fi împușcat în 1951. Doi dintre cei trei fii ai lui vor muri în
1958, într-o șură incendiată de Securitate. Întreaga familie Șușman va avea un
destin tragic, cu excepția lui Traian, singurul care va supraviețui după ani lungi de pușcărie.

Maior Nicolae Dabija - Rețeaua „Frontul Apărării Naționale, Corpul de Haiduci”

Există încă un grup armat din regiunea Munților Apuseni, numit Frontul Apărării
Naționale - Corpul de Haiduci, pe care istoricii îl consideră drept important.
Acest grup era condus de un fost ofițer al armatei regale, care participase la
războiul împotriva URSS pe Frontul de Est, Maiorul Nicolae Dabija[ND 1], și
va ataca biroul perceptorului din Teiuș, înarmat cu carabine și pistoale.
Autoritățile române vor descoperi refugiul rebelilor după ce îl vor aresta pe unul
dintre ei, iar acesta le va indica locul, pe Muntele Mare. O operațiune condusă de
forțele de securitate se lansează împotriva rebelilor în dimineața zilei de 4 martie
1949. Conduși de Colonelul Mihai Patriciu, securiștii vor ataca vârful unde erau Maior Nicolae
ascunși rebelii. Au urmat focuri și lupte corp la corp. Vor fi trei morți și trei răniți, Dabija, Luptător
în rândul comuniștilor. Dabija a fost arestat pe 22 martie 1949, după ce a fost anticomunist în
denunțat de către un sătean. Pe 28 octombrie 1949, șapte membri ai grupului, Munții Apuseni.
printre care și Maiorul Nicolae Dabija, vor fi executați la Sibiu[ND 2][ND 3].

Colonelul Ion Uță

 Inițiator al unui grup de rezistență important din Banat, Colonelul Ion
Uță[IU 1] este unul dintre cele mai extraordinare personaje ale Rezistenței
române. Unul dintre grupurile de rezistență pe care le-a fondat a fost implicat
într-o adevărată bătălie contra trupelor de Securitate, la Pietrele Albe, fapt foarte
rar în mișcările de rezistență din România, care erau cel mai des axate pe
defensivă. Prefect al județului Severin (între cele două Războaie Mondiale), în
perioada 1943-1944 căpitan în armata română, Ion (sau Ioan) Uță a fost numit
Colonel, apoi trecut în rezervă odată cu epurarea armatei de către comuniști. Șef
(local) în Partidul Național Țărănesc (PNȚ) cu ocazia alegerilor generale din
1946, Uță a trebuit să fugă, deoarece se știa urmărit de Securitate. Prin urmare, el
Colonel Ioan sau
Ion Uță,
se retrage în munții Țarcul și Cernei. Încă de la implicarea lui în Rezistență, va
rezistența în
căuta să organizeze și să coordoneze între ele diferitele grupuri de rezistență
Banat românească din Banat, cu scopul de a întări și a unifica forțele existente, apoi de a
organiza o revoltă populară generală în regiune. Este unul dintre rarii șefi de
rețea care au dorit să creeze un schelet regional, apoi național, pentru Rezistență,
printr-un plan precis și un calendar. Format exclusiv din locuitori ai satelor de munte din Severin,
grupul său va include 30 de persoane - în grup se vor infiltra elemente ale Securității, iar Uță va fi
omorât în 1949.

Gogu Puiu - Rețeaua „Haiducii Dobrogei”

În jurul lunii iulie 1947, la București se decide formarea unei organizații de Rezistență în Dobrogea -
aceasta va începe să acționeze în 1948, sub conducerea fraților Nicolae și Dumitru Fudulea (în nordul
Dobrogei)[59][60] și a lui Gogu Puiu (în sudul Dobrogei)[61]. Li se va alătura Nicolae Ciolacu care va
conduce mișcarea din centrul regiunii. Singurul supraviețuitor al Haiducilor din Dobrogea și care va
publica în 1995 o lucrare completă despre Rezistența din această regiune[62].

Grupul a fost numit Haiducii Dobrogei[GP 1]. Legionar macedo-român, întors din
Germania împreună cu alți câțiva camarazi, Gogu Puiu a organizat și a structurat
Rezistența, sprijinindu-se în fiecare localitate pe micile grupuri de rezistenți care
acționau independent, fiecare având propriul șef. Coordonarea va fi realizată
printr-un grup de comandă ce va comunica printr-un sistem eficient de curieri.
Între 1947 și 1956, Dobrogea a fost un centru de rezistență extrem de activ, în
care au fost implicate numeroase familii, dintre care multe au devenit victime ale
represiunii comuniste. Aproape toți combatanți vor fi uciși de Securitate, sau vor
muri ca urmare a torturilor. Supraviețuitorii vor fi trimiși în coloniile de muncă
silnică de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, adevărate colonii de exterminare Gogu Puiu,
prin epuizare, în care regimul comunist trimitea opozanții pe care nu dorea să îi Luptător
mai vadă revenind în societate [63]. Există mai multe dosare „Gogu Puiu” la anticomunist în
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) în 2017, dar Dobrogea.
nici unul nu conține informații precise și detaliate în ceea ce privește activitățile
sale ca rezistent. Informațiile accesibile pe acest subiect sunt parțiale, uneori contradictorii și se
limitează la câteva rapoarte ale jandarmeriei sau note ale poliției acoperind activitatea acestui șef de
cuib legionar în anii 1934-1940[nota 22][nota 23]. Este urmărit și supravegheat încă de la înscrierea sa în
Mișcarea Legionară din anul 1934 și este considerat de către Securitate drept un “terorist” și un
“fascist”. Informații fragmentate privind activitățile sale de rezistent sunt foarte limitate. Totuși, este
aproape sigur că Gogu Puiu a intrat în contact cu serviciile secrete franceze și americane la Viena, în
1945-1947, apoi, probabil, a fost format în vederea luptelor clandestine și a celor de gherilă.
Carismatic, Puiu va lăsa după el impresia unui luptător curajos, hotărât, superior, asemeni haiducilor
din secolele trecute. În iulie 1949, va alege să se sinucidă, explodând grenada pe care o avea tot timpul
la el, în loc să cadă în mâinile comuniștilor.

Obiectivul Rezistenței din Dobrogea era să pregătească România pentru eventualitatea unui război
între Occident și URSS. În acest context, Gogu Puiu ar fi putut fi un agent de legătură și cel care
trebuia să pregătească terenul pentru sosirea americanilor.

Ion Gavrilă Ogoranu - Rețeaua „Carpatin Făgărășan”

Ca urmare a arestărilor masive din 1947, care afectează în mod special sute de
studenți, militari și legionari din regiunea Făgăraș, toți cei care au scăpat cu viață
au format grupul Carpatin Făgărășan[53][IG 1][IG 2][IG 3]. Longevitatea grupului -
9 ani[nota 24] - se explică prin organizarea sa de tip militar și prin tactica utilizată.
Nu exista o centralizare geografică sau un cartier general, zona de intervenție era
foarte largă, mobilitatea sporită, totul era făcut în așa fel încât să surprindă
inamicul și să facă cercetările cât mai dificile. Folosind tactici de gherilă și
despărțindu-se în mod regulat în grupuri mici, pentru a-și crește șansele de
supraviețuire, Grupul Carpatin de Rezistență Națională Armată este cunoscut în
Ion Gavrilă
special datorită supraviețuirii șefului său, Ion Gavrilă Ogoranu, care aduc
Ogoranu, rețea
Carpatin
numeroase detalii cu privire la supraviețuirea partizanilor în munți, în condiții
Făgărășan, extrem de dificile[nota 25]. Legionar și credincios fervent, Ion Gavrilă Ogoranu a
Munții Făgăraș marcat spiritele și a servit chiar ca sursă de inspirație pentru un film românesc ce
(versantul de povestește viața de zi cu zi a unui grup de tineri rezistenți anticomuniști[nota 26].
nord). Dintre cei douăzeci de tineri care vor alege să își sacrifice tinerețea și viața socială
pentru a lupta pentru libertate, doar doi vor supraviețui[nota 27] în fața Securității.
Majoritatea vor fi împușcați în timpul ciocnirilor cu Securitatea, sau vor fi trădați de apropiați ori de
agenți infiltrați.

Toma Arnăuțoiu - Rețeaua „Haiducii Muscelului”

Longevitatea este prima caracteristică a grupului de rezistenți fondat și condus de

locotenentul Toma Arnăuțoiu[TA 1]. Haiducii Muscelului și-au dat 10 ani din
viață pentru lupta împotriva comunismului. Mulți săteni și în special femei
curajoase i-au susținut în tot acest timp și, dacă au fost prinși, au avut aceeași
soartă cu ei. Majoritatea rezistenților au fost executați sumar, ceilalți au fost
Locotenent Toma
aruncați în pușcărie pentru mulți ani, în condiții inumane, și, de multe ori, nu au
Arnăuțoiu, grupul
supraviețuit. Elisabeta Rizea a scăpat de acest destin, în ciuda torturii și a „Haiducii
persecuției, și a devenit un simbol viu, apoi o icoană a Rezistenței românești. Muscelului”,
Durata acestei lupte a lăsat numeroase urme în arhivele Securității, permițând Munții Făgăraș
astfel istoricilor să facă multiple studii și analize. Conform informațiilor pe care le (versantul de
găsim aproape sistematic în rapoartele și mărturiile disponibile despre rețelele de sud).
rezistență, această rețea a fost nimicită de Securitate din cauza corupției
membrilor săi, a trădărilor și a infiltrărilor agenților externi.

Victor Lupșa - Rețeaua „Vlad Țepeș II”

Personaj controversat al Rezistenței din regiunea Vrancea, Victor Lupșa[VL 2] era pentru unii un șef
respectat și dinamic, un colonel format în Iugoslavia, pentru alții un mincinos care nu avea decât
studii primare, fusese reformat din cauză că avea un picior mai scurt, iar pentru o a treia categorie un
spion în solda Securității și un trădător[64]. Informațiile accesibile și disponibile în 2017 nu ne permit
să tragem o concluzie clară și nici măcar să știm în ce condiții a fost arestat în 1955, apoi executat în
1956. Totuși, se pare că era vorba despre un personaj ciudat, care folosea minciuni și exagerări pentru
a-i convinge pe țărani să se revolte. Va povesti tuturor că are susținerea lui Tito și a americanilor și că
aceștia din urmă vor aduce arme și materiale. Începând din vara 1948, Victor Lupșa și Gheorghe
Corneliu („Szarvas”) au înființat organizația Vlad Țepeș II, pe care au extins-o în trei regiuni: Galați,
Brașov și Vrancea. Obiectivul lor era să ridice la luptă populația din zonele muntoase.

În 1948, Lupșa redactează un manifest anticomunist semnat cu propriul său

nume și ștampilat cu o cruce creștină înconjurată de mențiunea Vlad Țepeș II.
Mai apoi distribuie acest manifest șefilor de grupuri din diferitele sate în care își
lansase mișcarea. Mesajul și referința la un mare domnitor român cunoscut
pentru onestitate și dreptate, dar și pentru lupta neobosită împotriva hoților și a
invadatorilor turci pare să-i fi sedus pe oamenii simpli și să fi ușurat fondarea
acestei mișcări. Dar particularitățile locale au favorizat și ele aderarea la acest
apel: mentalitatea regională foarte independentă (cultura secretului, dar și
întâlnirile clandestine în păduri erau practicate de secole), o regiune izolată și
Victor Lupșa.
înapoiată, căi de acces puține, drumuri foarte proaste sau chiar inexistente[65].
Asemeni multor altor români, Lupșa credea în venirea iminentă a americanilor
pentru a elibera teritoriul de comuniști și se purta în consecință. Astfel, a pus la punct noduri de
rezistență și a pregătit structuri care să permită o revoltă masivă. Tipul lui de organizare era militar,
incluzând paznici și semne de recunoaștere vizibile. Victor Lupșa va intra în contact cu mai multe
grupuri civile sau religioase și va încerca, dar fără succes, să trimită un plic la legația americană.
Securitatea pornise deja în căutarea lui, prin urmare, în februarie sau martie 1950, Lupșa se va
ascunde în munți, împreună cu Gheorghe Corneliu.

Episodul numit chermeză a aruncat o umbră asupra intențiilor reale ale lui Victor Lupșa[64][66]. În
noaptea dintre 23 și 24 iulie 1950, apare un zvon conform căruia urma să fie dat semnalul pentru
începerea revoltei. 19 sate așteaptă în van acest semnal, care trebuia să fie însoțit de arme, alimente și
echipamente, ce urmau să fie parașutate. O singură comună va trece la acțiune: Bârsești. Un grup de
țărani înarmați va reuși să îi oprească pe milițieni și pe activiștii comuniști. Dându-și seama de alerta
falsă (din cauza inerției tuturor celorlalte sate), răsculații se vor refugia în pădure. Majoritatea vor fi
prinși de Securitate, judecați și închiși. În septembrie 1950, în Munții Vrancei se ascundeau peste 100
de partizani. Gheorghe Corneliu se va sinucide în 1951, pentru a scăpa de următorii comuniști, iar
Lupșa se va ascunde în pădurile din Munții Zagon, de unde se și trăgea. După mai mulți ani de
urmărire și fugă, pe 27 noiembrie 1955, Lupșa s-a predat autorităților din Câmpulung Muscel,
declarând că nu dorește să facă recurs la sentința din iunie 1951, de condamnare la moarte în
contumacie. Va fi executat la penitenciarul din Iași, pe 3 decembrie 1956.

Dincolo de zona de umbră care planează asupra personajului Victor Lupșa, mișcarea Vlad Țepeș II
rămâne, de departe, cea mai importantă dintre toate mișcările de rezistență din țară. Mii de țărani vor
fi arestați și trimiși în pușcărie ca urmare a celei mai mari operațiuni represive lansate vreodată de
Securitate, între iulie și octombrie 1950.

- Portrete ale rezistenților români -



Iosif Alexandru Lucreția Jurj, Dumitru Isfănut (în Căpitan Părintele Ioan
Capotă, Dejeu, grupul Teodor dreapta fotografiei), Leonida Valeanu,
Apuseni. Apuseni. Șușman, Banat. Bodiu, preot greco-
Apuseni. Bistrița- catolic[67],
Năsăud - grupul
Munții Căpitanului
Rodnei. Leonida
Bodiu,
Bistrița-
Năsăud -
Munții
Rodnei.

Dumitru Toader, Sergent Vasile Vladimir General Locotenent- Ana

Bistrița-Năsăud - major de Motrescu, Macoveici Ion Colonel Simion,
Munții Rodnei. jandarmeri Bucovina. uc, Carlaonț, Gheorghe rețeaua
e Gavril Bucovina. Craiova. Arsenescu, Haiducii
Vatamaniuc Munții Muscelului
, Bucovina. Făgăraș , Munții
(sud). Făgăraș
(sud).


Maria Maria Plop Părintele Căpitan Nicolae Gheorghe Pașca, Aristina

Andreesc (soția lui Ioan Grigore Pop, Maramureș. Pop,
u (soție Toma Constantine Brâncuși, Maramur rețeaua
de preot Arnăuțoiu), scu, preot Gorj. eș. Nicolae
ortodox), Munții ortodox, Pop (tatăl
Munții Făgăraș grupul ei),
Făgăraș (sud). Haiducii Maramure
(sud). Muscelului, ș.
Munții
Făgăraș
(sud).

Gavrilă Ică Ion Golea, Ion Samoilă, Ion Tolan,

Mihali- Tănase, legionar legionar legionar
Ștrifundă, legionar parașutat parașutat în parașutat
Maramureș parașutat în România în în
în România 1953. România
România în 1953. în 1953.
în 1953.

Cele mai importante rețele de rezistență

 Principalele rețele de rezistență de pe teritoriul României[68][69][70][71][VL 1][72]
Zona de
Regiune Numele Grupului
activitate
Ardeal Apuseni
Teodor Șușman[TS 1]
Partizanii Regelui Mihai -
Armata Secretă[73][74]
Capotă-Dejeu[75]
Frontul Apărării Naționale,
Corpul de
Haiduci[ND 1][ND 2][ND 3]
Organizația Cruce și
Spadă[76]
Leon Șușman[77]
Ștefan Popa[78]
Sandu (Alexandru)
Maxim[80]
Frații Spaniol[81]
Maior Emil Oniga[82]
Cornel Deac - Nicolae
Moldovan[83]
Că­pi­ta­nul Diamandi
Ionescu[84]
Șeful Grupului (Principalii
Periodă
membri)
Teodor Șușman (Toader -Teodor
junior, Avisalon și Traian Șușman, 1948-
Nuțu Bortoș, Gheorghe Mihuț, Ion 1958
Ciota, Roman Oneț, Mihai Jurj)
Căpitan Alexandru Suciu (Preot
1948-
Gheorghe Mureșan, Lazăr Bondor,
1950
Ionel Manu)
Dr Iosif Capotă și Dr Alexandru 1947-
Dejeu 1957
Maior Nicolae Dabija (Frații Traian
și Alexandru Macavei, Sandu
Maxim, Sandu Maxim, Cornel
Pascu, Iosif Clamba, Ioan Scridon, 1948-
Titus Onea, Alexandra Pop, 1949
Augustin Rațiu, Gheorghe Oprița,
Ioan Cigmăianu24, Victor Vandor,
Viorica Buțuțui)
Gheorghe Gheorghiu Mărășești
(Gavrilă Fortu, Aurel Potra,
Alexandru Covaci, Traian Mereuț,
1948-
Nicolae Negoiță, Mircea Oprescu,
1949
Nicu Boiangiu, Nicolae Pituru,
Aurel Ciurcel, Ionel Iordan, Traian
Pașca, Ion Torcea)
Leon Șușman (Simion Roșa,
Gheorghe Șușman, Vasile Crișan, 1948-
Ilie Vlad, Teodor Trânca, Vasile 1957
Răfăilă, Andrei Bicuț)
Ștefan Popa (Ioan Robu, Bratu,
Nicolae Suciu, Petre 1948-
Mărgineanu[79], Silvestru Bolfa, 1949
Nicodim Lazăr, Sandu Maxim)
Sandu (Alexandru) Maxim
(Cornel Pascu, preotul greco-
1948-
catolic Nicolae Suciu, Petre sau
1949
Petru Mărgineanu, Florian Picoș,
Mihai Florinc)
Aron și Vasile Spaniol (Mulea 1948-
Gavrilă, Popa Romul) 1950
1948-
Maior Emil Oniga
1949
Cornel Deac (Nicolae Moldovan,
1949-
Ioan Mărgineanu, Miclea Ilie junior,
1953
Miclea Ilie senior)
Căpitanul aviator Diamandi 1949-
Ionescu (Iosif Codoreanu, Simion 1950
Gălbează, Victor Marc, Ioan
Mârzan, Gheorghe Spulbatu, Victor
Lădar, Vasile Marc, Doctor Remus,
Simion Grozav, Vasie Vătcă,
Constantin Vătcă, Filon Metodie
Cirebea, Filip Grozav, Gavril
Herculea, Ioan Vlad, Iosif Giurgiu,
Ștefan Vătcă, Nicodim Cirebea,
Augustin Țolea, Iona Ciulea, Ioan
Cidrea, Vasile Iancu, Laurențiu Pop
 junior, Victor Puiu, Gligor Cidrea,
Ioan Stoica)

Haiducii lui Avram Iancu - Căpitan Gavrilă Olteanu[86]

Bistrița-Năsăud (Locotenenți Dumitru Șteanță și 1946
Divizia Sumanele Negre[85]
Nicolae Paleacu)
Bistrița-Năsăud - Liga Națională Creștină sau Căpitan Leonida Bodiu[88] (Ioan 1948-
Munții Rodna Garda Albă[53][87] Burdeț, Dumitru Toader[89]) 1949

Organizația Vlad Țepeș II Victor Lupșa și Gheorghe

1949-
Brașov[90] Corneliu (zis „Szarvas”) (Ion
(Brașov)[VL 2][91] 1950
Neguț)
Valer Șirianu (General Baloșiu,
colonel Rădulescu, dr. Boieriu,
Valer Șirianu[92] 1948
Preot Tiberiu Dârlea, sub-ofițer Ion
Ardelean, Sabin I.)
Gligor Cantemir (Ioan Faur din
Baltele, Pavel Bacoș din Valea
Mare, Hagea Iulian zis Leanu,
1947-
Gligor Cantemir[93] Dărău Igna din Cil, Ioan Lazăr din
1952
Roșia, Ioan Jurcuța, Iulian Hagea,
Ioan Lulușa, Pavel Dobre, Pavel
Lulușa, Ioan Lupei)
Crișana și Arad Mișcarea Națională de 1949-
Ioan Blăgăilă (Ioan Grosolina)
Eliberare[94] 1952
Adrian Mihuț (Gheorghe Poenaru,
Pavel Suciu, Moise Sârb,
Constantin Buțiu, Pavel Bonța,
Gheorghe Maniu, Gheorghe
Deheleanu, Simion Văcean, 1948-
Adrian Mihuț[95]
Teodor Ardelean, Virgil Căpitan, 1956
Ioan Stoica, Pavel Ignișca,
Părintele Ioan Crișan, Aurelia
Crișan, Ioan Balaj, Gheorghe
Momac, Iacob Opreț)
Ion Gavrilă Ogoranu (Ion Ilioiu,
Remus Sofonea, Gheorghe Arsu,
Virgil Radeș, Gheorghe Șovăială,
Ion Chiujdea, Ion Novac, Ion
Mogoș, lon-Victor Pica, Nicolae
Munții Făgăraș Grupul Carpatin Mazilu, Petre Novac, Jean Pop, 1948-
Laurian Hașu, Andrei Hașu, Cornel 1956 /
(Nord)[96] Făgărășan [53][IG 1][IG 2][IG 3]
Cîlțea, Marcel Cornea, Gelu 1976
Novac, Gheorghe Hașu, Mihai
Malgan, Gheorghe Ramba,
Dumitru-Bambu Moldovan, Vasile
Moldovan, Ion Bărcuț, Toma Pîrîu
zis Porîmbu)
Munții Făgăraș Toma Arnăuțoiu și Locotenent-
(Sud)[96] Colonel Gheorghe Arsenescu
(Petre Arnăuțoiu, Titu Jubleanu,
Ion Chircă, Elisabeta Rizea,
Constantin-Tică Jubleanu, Maria
Jubleanu, Benone Milea, Virgil
Haiducii Muscelului sau Marinescu, Ion Marinescu, 1948-
Gruparea Nucșoara[TA 1] Alexandru Marinescu, Gheorghe 1958
Mămăligă, Maria Plop[97][98],
Cornel Drăgoi, Părintele Ion
Drăgoi, Nicolae Ciolan, Mihai
Gheorghe, Ion Pățitu, Nicolae
Pățitu, Ion Săndoiu, Nicolae
Adămoiu)
Apostol[99] Dumitru Apostol (Ștefan 1948-

Liga Partizanilor Români
Hunedoara
din Hațeg[100]
Grupuri de preoți uniați (în
diferite grupuri de
rezistență)[103]
Gavrilă Mihali-Strifundă[104] Gavrilă Mihali-Ștrifundă
Vasile Popșa[105]
Maramureș[102]
Grupul Dragomirești[106]
Vasile Dunca[107]
Nicolae Pop[108]
Gheorghe Pașca[110]
Grupul Fetea (Pădurile
Sibiu
Fetea - Noul Săsesc)[111]
Banat[112]
Colonel Ion Uță [IU 1]
Organizația Națională Arcadie Goian (Teodor Vasile,
Creștină de Luptă Împotriva Sever Micula, Emil Casapu, Elena
Comunismului[nota 28][113] Botez, Gelu Fătăceanu, Mihai
Ghelmeci, Gheorghe Ștefănescu, 1949
Părinte Nicolae Donescu , Ghe.
Dorobanțu, Grigore Dumitrașcu)
Lazăr Caragea (Petru Vitan[101],
Iosif Nandra, Costa Ion Catănă, 1948-
Costa Adam Bălaj, Costa Ion Daru, 1952
Costa Ion Daru junior)
(preot greco-catolic Vasile
Chindris, preot greco-catolic Vasile
Hotico, calugarita greco-catolic
sora Pelagia Iusco, preot greco-
catolic Ioan Dunca Joldea, preot
greco-catolic Gheorghe Mureșan, 1948-
preot greco-catolic călugăr Miclea, 1967
preot greco-catolic Eusebiu
Cutcan, călugărul greco-catolic
Andrei Biriș, preot greco-catolic
Vasile Gherman, preot greco-
catolic Emil Riti)
1945-
1949
Vasile Popșa (Ion Popșa, Mihai
Sofron, Ioan Rusu, Ioan Hotea zis
Hricu, Stefan Tand, Gavrila I.
Iusco, Gavrila G. Iusco, Ioan 1948-
Dunca, Preoți greco-catolici: Ioan 1949
Dunca Joldea, Alexandru Chindriș
și Vasile Iusco, Călugărul Pelagia
Iusco, Maria Sas)
Ion Popșa și Ion Ilban (Frații
1949-
Gheorghe, Dumitru Pașca, Ilie
1956
Zubașcu)
Vasile Dunca (Părăscău, Șerban
Vasile-Simion, frați Gherman, Ion
Frunză, frați Șandordin Budești, Ion 1948
Andreiea, Vasile Tomoioagă,
Gheorghe Dunca)
Nicolae Pop (Achim și Aristina
Pop[109], Preot greco-catolic
Atanasie Oniga, Vasile Pașca,
Vasile Hotea, Ioan Mâț, Ilieș 1949-
Dunca, Gavrilă Dunca, Ioan Hotico, 1953
Dumitru Hotico, Vasile Chindriș,
Ștefan Chindriș, Dumitru Chindriș,
Mircea Dobre, Ioan Rusu, Vasile
Tivadar, Vasile Blaga)
1946-
Gheorghe Pașca (Ioana Vlad)
1956
Ionel Golea (Ion Golea, Ștefan
Popa, Axente Păcurariu, Ion
1944-
Samoilă, Vasile Vlad, Șerban
1948
Secu, Ion Cristea, Bubu Pintea, dr.
Teofil Mija, ing. Aurel Ursu)
Colonel Ion Uță (Mircea Vlădescu,
Dumitru Mutașcu, Dumitru Ișfănuț, 1947-
Duicu și Gheorghe Cristescu, Ilie 1949
Cristescu, Nicolae Ciurică)
1948-
1949
 Ceclan, Ion Hudiță, Ștefan Oanca,
Alexandrina Pretescu)
Notarul Gheorghe
Ionescu[nota 29] (Spiru Blănaru,
Comandor Petre (sau Petru)
Domășneanu, Pavel Stoichescu,
Ion Stoichescu, Moise Anculia,
Petru Berzescu, Ion Berzescu,
Iacob Cimpoca, Tudor Rușeț, Petru 1948-
Grupul de la Teregova[114] Anculia, Iovan Berzescu, Gheorghe 1949
Ivănici, Ilie Ghimboașă, Ianăș
Grozăvescu, Gheorghe Smultea,
Horea Smultea, Romulus
Marițescu, Nicolae Ghimboașă,
Iancu Ghimboașă, Martin
Copăceanu, Gavrilă Stoichescu,
Nicolae Ciurică, Romulus Anculia)
Aurel Vernichescu și avocatul
Aurel Vernichescu și Ioan Târziu (Constantin Jumanca,
1947-
Miron Ivănescu, Sebastian
avocatul Ioan Târziu[115] 1949
Crăsnaru, Ion Jumanca, Gheorghe
Cristea, Victor C. Bisericosul)
Petre (sau Petru) 1948-
'Petre (sau Petru) Ambruș
Ambruș[116] 1950
Dumitru Ișfănuț și Dumitru
Mutașcu (Nistor Duicu, Ioan
Dumitru Ișfănuț (zis Caraibot, Victor Curescu, 1949-
„Sfârloagă”)[117] Gheorghe Serengău, Maria 1954
Vlădescu, Nicolae Ciurică[118],
Iancu Baderca)
Nicolae Doran (Nicolae Popovici,
Ilie Dancea, Nicolae Caragea,
Nicolae Gîru, Avram Gîru, Pavel
Cotârlă, Vasile Martin, Vasile
Măran, Pavel Brânzei, Maxim
Pârcea, Vichente Dancea, Pavel
Andrei, Cornel Lazăr, Nicolae
1948-
Nicolae Doran[119] Zarcula, Nicolae Irimia, Adam
1950
Măran, Nicolae Murgu, Gheorghe
Stoia, Ștefan Luca, Valeriu Lazăr,
Ion Andrei, Constantin Coniac,
Luca Damaschin, Ioan Botișan,
Paul Cojan, Dica Paul Botoș, Strein
Olaru, Octavian Botoș, Puiu Roșu,
Ion Chirilă și Nicolae Pența)
Dr Liviu Vuc (Iosif Hlobil, Virgil
1948-
Dr Liviu Vuc[120] Atnagea, Anton Atnagea, Ștefan
1952
Drăgan, Ioan Beg)
Moldova Gheorghe Ungurașu (Petru C.
„Uturea” sau Gheorghe Baciu, Vasile Ungurașu, Eugen
1947-
Bacău Berza, Petre Dascălu, Gioga
Ungurașu[121]. 1948
Parizian, Mircea Motei Neculai
Ungurașu)
Constantin Dan (Nicolae Borca,
Bârlad Constantin Dan[122] 1958
Costin Rusu)
Bucovina[123] Constantin Cenușă[124]
Constantin Cenușă (Vasile 1948-
Motrescu) 1951
1948-
Vasile Motrescu[125] Vasile Motrescu
1958
Gheorghe Munteanu[126] Gheorghe Munteanu (Sorin 1948-
Mărgineanu, Colonel Vasile Cârlan, 1950
 Virgil Cârlan, Gavril Poleacu,
Costin Polec)
Grigore Sandu (Dumitru Crăciun,
Grigore Sandu[127] 1949
Jenică Arnăutu, Grigorie Chelsoi)
1949-
Vasile Cămăruță[128] Vasile Cămăruță
1950
Gavril Vatamaniuc (Ion
Vatamaniuc[130], Mereuță Dumitru
1948-
Gavril Vatamaniuc[129] Constantin, Ion Chiraș[131] și 1955
Gheorghe Chiraș[132], Vasile
Motrescu, Vasile Marciuc)
Vladimir Macoveiciuc (Silvestru
Macoveiciuc, Sava Onica, Florea
1944-
Vladimir Macoveiciuc[133] Arcade, Anghel Coroamă, Dumitru
1946
Bădiliță, Vasile Onica, Simion
Tudose, Gheorghe Cârdei)
Silvestru Hazmei sau Harsmei
(Vasile Cujmir, Vasile Sved, Pavel
Silvestru Hazmei sau Tiron, Alexandru Țurcanu, Ioan
Harsmei[nota 30][134] Motrescu, Alexandru Cosovan,
Nicolae Preziuc, Gheorghe
Suceava Horobeț)
(Bucovina) Filaret Gămălău[136],
Sublocotenentul Jenică
Gărzile lui Decebal[135] Arnăutu[137] (Radu Cacina, 1944-
Strătescu, doctor Vasilache, Aurel 1949
Botnariuc, Gheorghe Petrescu,
Nicolae Chelsoiu)
Vrancea[138] Frații Ion și Cristea Paragină
(Gheorghe Mălăcescu, Vasile
Grupul Paragină (sau Sava, Ilie Nistor, Nicolae Ambrozie, 1948-
Vrancea)[139] Mihai Timaru[140][141], Aristide 1953
Zdru, Gheorghe Ungureanu,
Teodosie Filimon, Evghenie Hulea)
Gheorghe Militaru (Colonel Ioan
Gheorghe Militaru Strâmbei, Victor Isofăchescu, Ionel 1948-
(Dumitrești - Vrancea)[142]. Militaru, Grigore Cucu, Constantin 1950
Cucu, Ioan Cucu)
Căpitan de aviație Mândrișteanu
(Mihai Bragă, Ghiță Bragă,
Constantin Bârdan, Gheorghe
Mâna Albă[143] 1951
Sandu, Vasile Călărețu, Constantin
Grecea, adjutantul aviator Sandu
din Sascut)
Organizația Vlad Țepeș II Victor Lupșa (Anton Macovei, 1948-
(Vrancea)[VL 2][144] Gheorghe Cornelia, Ion Caloianu, 1950
Dumitru T. Boștiog, Costică T.
Danțiș, Simion Baraghina, Teodor
Bușilă, frații Nicolae și Maftei
Dănilă, Pantazică (?), Costică și
Gheorghe Pintilie, Luca Bratu,
Oprea Roșca, Pompiliu Manoliu,
familia Bercuci, Ion Bratu (tată), Ion
Bratu (fiu), Ion Bunghez, Gheorghe
Bălan (tată), Gheorghiță Bălan
(fiu), frații Ion și Gheorghe
Brânzaru, Dumitru Rusu, preotul
Manole Arghir, Vasile Maftei,
Constantin Manoliu, Vasile Matei,
Dumitru Botez, Ion Neagu, Victor
Isofăchescu, Ionel Militaru, Dinu
 Bentea, Părinte Sebastian
Popescu, locotenent-colonelul
deblocat Ion Strâmbei, Dumitru
Marola, Constantin Gabrieleanu)
Ion Carlaonț (colonelul Cărăușu,
major Lucian Dimitriu, Constantin
1946-
Craiova (Oltenia) General Ion Carlaonț[145] Grădinaru, Remus Radina, Tiberiu
1948
Țolescu, Ștefan Hălălău, Radu
Ciuceanu)
Capitaine Grigore Brâncuși
(Locotenent-colonel Micandru
Căpitan Grigore Ionescu Vintilă, Ion Rădoi,
1949-
Gorj (Oltenia) Alexandru Stoichițescu, Constantin
Brâncuși[nota 31][146] 1951
Tabacu, Gheorghe Martin,
Gheorghe Dineu, Constanța
Tabacu și Polina Sîrbulescu)
Ghiță Piele și Ion Oprițescu
Țara (Mihai Moronescu, Ion Costin,
Românească Temistocle Tomescu, Ștefan
Teodorescu, Ion Constantin,
Gabriel Bălănescu, Mircea
Măzărean, Mișu Ocneriu,
Constantin Văduva, Nicolae I.
Constantin, Ioan Pavel zis Bostan, 1948-
Vâlcea (Oltenia) Partizanii de la Arnota[147]
Gheorghe Popescu, Gheorghe 1949
Ionescu zis Brusture, Gheorghe
Șitoianu, Peiciu Oprea, Ion
Marinovici, Gheorghe Popescu,
Constantin Ciorgan, Aristide
Ionescu, Nicolae Păunescu, Ioan
Chițoiu, Emil Sanfrancisco, Ioan
Teodorescu)
Gogu Puiu (Nicolae și Dumitru
Fudulea, Gheorghe Filiu, frații
Croitoru, Nicolae Ciolacu, Niculae
Trocan, Gheorghe Garofil, Stere
Piștalu, Gogu Minai, Gheorghe
Moceanu, Gheorghe Manafu, lancu
Zoricu, lancu Pirnea, profesor
Florian, Iancu Ghiuvea, Iancu
Beca, Cioșca, Stila Timu,
Constantin Ghiță, Nicolae Conic,
Gheorghe Grasu, Stere Grasu, 1947-
Dobrogea Dobrogea[148][149] Haiducii Dobrogei[59][GP 1]
Adam Ciungu, Stere Niculescu, 1952
Stere Hapa, Nicolae Hașoti, Iancu
Cușu, Gheorghe Filiu, preot
Mihăilescu, Nicolae Cocoș, Vasile
Baciu, Gheorghe Dinu zis Donica,
Niculae Jipa, Gica Perifan,
Gheorghe Cresu, Gheorghe Gulea,
Stila Timu, Plutonier Cenuse, Stere
Stercu, Avganti, Nicu Marin, Toma
Vasile, Gheorghe Arau, Ion Cotan,
Stere Alexe)
Teodor Coșcodan, Ion Ganea,
Vasile Plașca, Simion Alexa, Gavril
Bodiu, Gheorghe Bogatu, Ion 1949-
Basarabia Ungheni Armata Neagră
Coșcodan, Hariton Ciolpan, Pavel 1950
Cațer, Mihail Jardan, Grigore Iovu,
Grigore Herța, Maria Buruiană
Basarabia Bălți Sabia Dreptății Eugen Guțu, Mihail Gheorghelaș, 1947-
Pavel Istrati, Vasile Oleinic, 1950
Alexandru Bobeică, Ion Moraru,
 Petru Lungu, Vasile Țurcanu, Chiril
Morărescu, David Leahu
Anatol Miliutin, Nicolai Postol, Boris
Novac, Vasile Barbovschi, Vasile
Hriplivâi, Piotr Kapusta, Simion
Untu, Alexei Coval, Sava
Lopatinski, Kondrat Boris, Maxim
Uniunea Democratică a Hrapcenkov, Artiom Borisov, Porfirii 1951-
Basarabia Bălți
Libertății Silivestrov, Ivan Kovaliov, Akim 1952
Borisov, Ivan Eșan, Alexandr
Korceak, Grigori Pelevaniuc, Mihail
Doneț, Dumitru Pădureț, Alexandru
Gonța, Djupo Golentunder, Nicolai
Usatâi
Ion și Maxim Brumă, Pricopie
Trofim, Vasile Cvasniuc, Vasile
Băleanu, Mihail Ursachi, Teodor
1945-
Basarabia Soroca Arcașii lui Ștefan Colesnic, Vasile Cibotaru, Vasile
1947
Bătrânac, Victor Solovei, Nicolae
Prăjină, Teodosie Guzun, Anton
Romașcan, Nichita Brumă

Structura și modul de operare

Dimensiunea grupurilor variază de la mici (mai puțin de 10 membri) la grupuri cu peste 100 de
membri. Majoritatea grupurilor numără în jur de douăzeci de membrii[26][53]. E prea devreme pentru
a putea avea un inventar precis și de încredere cu efectivele Rezistenței, în ansamblul ei. În 2017, se
numărau câteva mii de membri implicați personal în grupurile armate și în organizațiile clandestine,
un număr la care trebuie adăugate câteva mii sau zeci de mii chiar de susținători pe linie logistică.

Faptul că Rezistența a fost dispersată și întinsă în timp și spațiu a făcut ca cercetările de după 1990 să
fie mai dificile, în special în ceea ce privește identificarea informațiilor despre structura mișcării. O
evaluare a arhivelor Securității, făcută de Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securității
(C.N.S.A.S) în 2003, oferă o cifră provizorie - 1196 grupuri de rezistență active între 1948 și 1960[150].

După mărturiile rezistenților care au supraviețuit și prin coroborare cu rapoartele Securității, le

putem face un portret destul de fidel.

Repartizarea pe categorii sociale a rezistenței

anticomuniste[151]
Țărani   69%
Muncitorii   8.8%
Mic burghezi   3.7%
Funcționari   2.11%
Preoți   1.8%
Comercianți   1.8%
Militari   1.6%
Alte   10.5%

Marea majoritate a grupurilor erau mici[8] Iar șefii lor aveau doar o anvergură locală[152]. Structura
socială a grupurilor era eterogenă, incluzând un număr important de țărani, mulți studenți și
intelectuali, dar și mai mulți soldați din armată[26]. Ținând cont de faptul că schimbările sociale
dramatice produse de dictatura comunistă au afectat toate clasele sociale (colectivizarea
pământurilor, desființarea profesiilor liberale, naționalizarea tuturor întreprinderilor etc.), spectrul
social al rezistenței române din munți semăna cu societatea română în ansamblul ei, deci țăranii
reprezentau 80% dintre combatanți. În ceea ce privește etichetele politice, după opinia istoricilor
Georges Diener, Florian Banu[151] și Dorin Dobrincu[153], afilierea rezistenților și a celor care îi
sprijineau este marcată de o majoritate fără partid, restul împărțindu-se între Partidul Național
Țărănesc (PNȚ) al lui Iuliu Maniu, Mișcarea legionară și Frontul Plugarilor. Este interesant de
constatat că circa 5% dintre rezistenți erau comuniști, dar în dezacord cu puterea comunistă instalată
la Moscova.

Rezistența acoperea aproape exclusiv zonele muntoase, dar și alte regiuni cu păduri dese, acesta fiind
singurul tip de relief care le permitea să se ascundă și să supraviețuiască[154]. Orice tip de rezistență
urbană ar fi fost foarte dificilă, din cauza prezenței descurajante a sutele de mii de soldați ruși și a
omniprezenței poliției politice și a informatorilor săi. Mulți dintre rezistenți nu își mai puteau exersa
profesia (adeseori urbană) din cauza interdicțiilor sau a abolirilor decretate și erau obligați să fugă la
țară. Pentru aceștia din urmă, rezistența reprezenta răspunsul la problema supraviețuirii în fața unei
administrații care le devenise ostilă dar și, pentru cei mai curajoși, răspunsul la dorința de a se lupta
cu dictatura.

Păduri dese în munți, văi abrupte, platouri la care se ajungea cu

greu, toate acestea ofereau rezistenților un refugiu și o vizibilitate
bună către câmpiile înconjurătoare. Mulți țărani sau pădurari din
satele din jur îi sprijineau logistic și le furnizau informații prețioase
despre mișcările unităților de Securitate sau ale miliției.

Grupurile de rezistenți se așezau întotdeauna în zone aflate în

apropierea unor localități, fapt care le permitea să fie ajutați de un
număr important de săteni. Asta le permitea, de asemenea, nu
numai să poată să se ascundă și să se replieze ușor, dar și să fie
ajutați de un număr semnificativ de săteni. Aceștia îi adăposteau, le
dădeau mâncare și informații. Fără un astfel de sprijin, nici una
Culorile politice ale dintre insulele de rezistență nu ar fi putut funcționa pe termen lung,
Rezistenței în unele cazuri chiar până la 15 ani. Membrii Rezistenței armate nu
anticomuniste[151] erau numiți „partizani” de către populație, ci Haiduci[155], termen
care desemnează bandiții generoși, considerați eroi populari.
      fără culoare politică (63%) Rezistentul și legionarul Ion Gavrilă Ogoranu, care a condus un grup
      Partidul Național Țărănesc de rezistență în Munții Făgăraș între 1948 și 1956 și a fost prins de-
(11%)
abia în 1976, descrie cu lux de amănunte viața și organizarea mai
      Frontul Plugarilor (9,82%)
      Mișcarea legionară (9,1%) multor grupuri de rezistenți[53][IG 2]
      Partidul comunist (5,22%)
      Partidul Național Liberal și alți
Mai degrabă decât o acțiune planificată, mișcarea de rezistență a fost
(1,86%)
o reacție spontană la valurile de teroare pornite de autoritățile ajunse
la putere la începutul lui 1948[156]. Această spontaneitate explică
fragmentarea puternică și lipsa de coordonare între grupuri. Cu toate acestea, acțiunile independente
și locale le-au permis acestor grupuri să fie multiforme și flexibile, fapt care a complicat anihilarea lor
și chiar a asigurat o anduranță remarcabilă pentru unele dintre ele. În plus, în anumite regiuni,
rețelele eliminate erau înlocuite de noi grupuri de rezistență.

O trăsătură caracteristică a Rezistenței din România este aspectul ei fundamental defensiv. S-au
înregistrat foarte puține acțiuni ofensive, de genul sabotajelor sau al ocupării unor localități[156]. Deși
rezistenții nu constituiau o amenințare majoră pentru autorități, regimul îi considera periculoși din
cauza simbolului pe care îl reprezentau. Atâta vreme cât insurgenții rămâneau liberi, ei constituiau o
provocare tangibilă pentru regimul comunist, care pretindea să exercite un control asupra întregii
țări[157]. Viața era grea pentru acești oameni, iar mila nu avea ce căuta printre ei. Riscul cel mai
important era infiltrarea securiștilor sau a informatorilor trimiși de Securitate. Infiltrații sau
elementele dubioase, odată demascați, erau rapid eliminați, uneori după o judecată sumară.

Nu este o exagerare să vorbim despre eroism, căci condițiile luptei pentru libertate erau adeseori
îngrozitor de dificile, fără nici un sprijin semnificativ din străinătate[nota 32], și asta uneori pe durata a
10 - 15 ani. Este greu de făcut o paralelă cu condițiile Rezistenței Interioare Franceze, deoarece
aceasta din urmă, care nu a durat decât 3-4 ani, față de ocupația germană și de regimul de la Vichy, a
beneficiat de un sprijin important din partea Aliaților și a fost, în cea mai mare parte, coordonată din
exterior.

Represiunea
Forțele de securitate române au reușit să înfrângă forțele rebele datorită coordonării dintre poliția
politică și Miliție, prin infiltrarea informatorilor în grupuri, prin strângerea de informații[158] și prin
manipulare[159]. Rezistenții au fost ținta acțiunilor militare desfășurate pe termen lung și în mod
sistematic de trupele regulate și bine echipate ale Securității. Forțele acestei instituții mergeau de la
secțiune la batalion, ba chiar până la un regiment întreg. Ele includeau vehicule blindate, artilerie,
uneori și aviație. Rezistenții sufereau adeseori pierderi serioase, cel mai adesea fiind victime ale
trădării din partea celor care îi sprijineau sau din partea informatorilor infiltrați.

Metodică, Securitatea aplica 7 tehnici diferite[160]:

1. Crearea unei rețele de informare. Informatorii erau recrutați sub tortură, dar și prin corupție,
șantaj, sau prin utilizarea resentimentelor personale față de partizani.
2. Deportarea familiilor celor fugiți în munți.
3. Infiltrarea de informatori sau de ofițeri de Securitate în grupurile de rezistenți. Astfel, agenții se
infiltrau în mănăstiri sau în sate de munte, deghizați în fugari, tăietori de lemne, păstori sau
vânători.
4. Trimiterea de grupuri întregi de ofițeri de Securitate care se dădeau drept localnici.
5. Supravegherea electronică.
6. Defăimarea partizanilor în fața populației și utilizarea masivă a propagandei.
7. Utilizarea a numeroase trupe de Securitate pentru prinderea și blocarea grupurilor de rezistenți,
ceea ce însemna trimiterea a sute de oameni pentru 5 sau 6 luptători pentru libertate.

Amestecul de tehnici de infiltrare și atac frontal masiv era combinația cel mai frecvent utilizată de
poliția politică. Pe de altă parte, în perioada de 1945-1947, regimul comunist s-a folosit de foști
legionari în lupta împotriva rezistenței. Astfel, au existat grupări fantomă, organizate de NKVD și
Siguranță[nota 33], constituite din ex-legionari, utilizate de autorități în depistarea și prinderea celor
care se aflau în munți (cazul grupării Mandea)[161].

Rebelii arestați și cei care îi sprijineau erau fie uciși în interogatorii, fie judecați în procese publice sau
cu ușile închise. Condamnările erau foarte mari: moartea, sau ani lungi de pușcărie sau de muncă
silnică[162]. Au fost pronunțate mai multe mii de condamnări. Unele penitenciare sau colonii de
muncă sunt cunoscute pentru numărul mare de morți și pentru practicarea curentă a torturii. Astfel,
mulți rezistenți au murit de epuizare, din cauza torturii sau a tratamentelor la care au fost supuși în
sistemul carceral comunist[163]. Pedepsele cu moartea erau executate discret, iar cadavrele se aruncau
în gropi comune sau în păduri[164], sau în public, pentru a intimida localnicii. Un număr important de
deținuți care nu au fost executați au fost omorâți în afara pușcăriilor, în condiții ce nu au fost explicate
 și în totală ilegalitate[165][166]. În
zonele în care rebelii erau activi,
țăranii sufereau în mod sistematic
de pe urma intimidării și a terorii
impuse de autoritățile comuniste.

Adriana Georgescu Cosmovici,

secretara particulară a Primului
Ministru, generalul Nicolae
Rădescu [167], a fost una dintre Bărăganul și Canalul Dunăre-Marea
Elisabeta Rizea - eroină a
primele persoane arestate pe Neagră, principalele zone ale
rezistenței anticomuniste, motivul apartenenței la o mișcare deportării din România comunistă.
torturată de Securitate. de rezistență. În iulie 1945, tânăra
a fost arestată la București, bătută
sălbatic de inspectorii poliției secrete și violată de paznici[168][169].
Într-o declarație dată la Paris în 1949, ea denunța trei anchetatori care o amenințaseră cu arma, unul
dintre ei fiind Alexandru Nicolschi[170][169]. Nicolschi nu era pe atunci decât la începutul unei lungi
cariere de torționar și asasin, conform dosarului său complet publicat de IICCMER și bazat pe
arhivele C.N.S.A.S, mărturiilor înregistrate și muncii istoricilor[171]. Considerând că justiția era prea
„blândă” cu inamicii comunismului și în special cu rezistenții, pe lângă tortura pe care o practica în
mod curent în timpul interogatoriilor, Nicolschi organiza lichidări extra-judiciare, scoțând prizonierii
din celule sub pretextul unor anchete suplimentare. Urma executarea lor cu un glonț în cap, pe traseul
transferului. Nicolschi nu a avut monopolul unor astfel de acțiuni, în prezent fiind dovedit în mod clar
că asasinatele erau o „metodă de eliminare” obișnuită folosită de Securitate, în special pentru
eliminarea permanentă a elementelor rezistente sau a celor mai dificili adversari.[172].

Elisabeta Rizea și soțul ei, doi țărani care s-au opus politicii de colectivizare forțată a guvernului, s-au
alăturat grupului de gherilă Haiducii Muscelului, comandat de Locotenent-Colonel Gheorghe
Arsenescu, ajutându-i pe membrii acestuia cu alimente și alte provizii. Prinsă în 1952, Elisabeta Rizea
va petrece 12 ani în pușcărie[173], timp în care va fi torturată în mod regulat. Considerată o eroină de
către români, ea a devenit un adevărat simbol național al Rezistenței române[ER 1], grație unui
reportaj de la TVR difuzat în 2006.

Numărul de victime ucise din rândul rezistenților poate fi stabilit după studierea arhivelor dar și a
numeroaselor memorii publicate după 1990. Arhivele oficiale indică mai multe sute de condamnări la
moarte și totuși un număr mult mai mare de rezistenți au fost uciși în luptele cu autoritățile sau în
diferitele etape ale detenției[2]. Se estimează că au murit în jur de 2000 de persoane.

Vânătoarea implacabilă la care erau supuși rezistenții de către autorități, dar și tăcerea absolută cu
privire la existența vreunei rezistențe demonstrează preocuparea exacerbată a regimului și teama ca
nu cumva un simbol al nesupunerii să devină contagios[26]. Renumitul luptător anticomunist, și
fostul legionar, Gavrilă Ogoranu relatează discursul pe care rezistenții l-au ținut unor turiști din
munți în anii 1950:

“ Spuneți-le tuturor că există întotdeauna un loc în Regatul României. Atâta vreme cât
avem capul pe umeri, acest colț de țară va rămâne liber. Spuneți-le oamenilor să nu își
piardă încerderea, căci va veni ziua când toată România va fi liberă. Rugați-vă la
Dumnezeu pentru ea, pentru ca Dumnezeu să ne ajute[174]. ”
Memoria rezistenței anticomuniste
Privirea României asupra Rezistenței și a Securității

Securitatea era organul esențial al PCR. Asigura menținerea partidului la putere prin acțiuni de
supraveghere, prin spionajul intern a vieții private a populației și prin represiune. Această represiune
a fost în mod particular foarte brutală până în 1964 și era îndreptată împotriva oricărei forme de
contestare sau de rezistență. De aceea nu este posibilă disocierea Rezistenței românești de acest organ
de poliție politică al puterii. Securitatea era, de altfel, vârful de lance și principalul instrument[175]
utilizat de puterea comunistă pentru a contracara toate mișcările de rezistență armată și, în cele mai
multe din cazuri, de a le anihila. Subiectul rezistenței anticomuniste armate sau nu este strâns legat de
Securitate. Perspectivele românești asupra fiecăruia dintre cele două subiecte trebuie să fie evocate
împreună.

Deși există mai multe institute de stat[nota 34] create pentru a face lumină asupra crimelor
comunismului și un raport prezidențial din 2006[52][176] condamnând fără drept de apel regimul
comunist român, deși s-au publicat sute de cărți și de articole documentate despre Rezistență și
eliminarea fizică a opozanților, deși arhivele Securității s-au deschis și s-au făcut exhumări
științifice ale victimelor Securității, se pare că România, sau cel puțin cei care o conduc, nu
dorește să meargă până la capăt în acest demers de descoperire a adevărului cu privire la
trecutul comunist al țării și în special cu privire la Rezistența anti-comunistă, subiect minimalizat
de autorități și de majoritatea forțelor politice, în principal din cauza influenței puternice a foștilor
membri ai sistemului comunist și a apropiaților acestora. Conducerea institutelor sus-menționate
se schimbă odată cu venirea unui nou guvern și face obiectul unor polemici aprinse cu privire la
probitatea persoanelor aflate în vârful ierarhiei și la faptul că aceste organisme nu sunt decât niște
instrumente în slujba orientării politice aflate la guvernare[177]. Există voci care pun chiar sub
semnul întrebării o parte din credibilitatea acestor instituții din cauza faptului că ar fi dependente
politic[178].

La mai bine de 25 de ani după căderea lui Ceaușescu și a

regimului comunist, gradul slab de înlocuire a elitelor politice,
adeseori ieșite din același sistem, și acapararea de către foști
securiști sau comuniști și urmașii lor a politicii[179] dar și a
economiei[180] - în România se vorbește chiar despre
„privatizarea comunismului”.[181] - sunt, după mai mulți
comentatori și analiști, cheile pentru înțelegerea jumătăților de
măsură, chiar a măsurilor false care au fost luate. Astfel, contrar
celor întâmplate în alte țări din Est care au trecut prin dictatura
comunistă, un număr foarte limitat[171] de membri ai Securității
sau ai Partidului Comunist, sau chiar de torționari ai regimului,
au fost urmăriți pentru a fi judecați în România și un număr și
mai mic au fost condamnați[182][183]. Primele anchete și inculpări Arme și muniții confiscate de
privind crimele comise împotriva umanității în timpul perioadei Securitate, cca. 1952.
comuniste au fost instrumentate abia în 2014[184]. Între 1989 și
2017, în România au fost deschise doar trei dosare privind crimele împotriva umanității, două
dintre ele soldându-se cu condamnări definitive pronunțate în 2016 și 2017[185]. Această situație
merită comparată în perspectivă cu enormitatea crimelor și a dovezilor disponibile, atunci când nu
a mai existat nici o îndoială după 1989 asupra exacțiunilor comise de Partidul Comunist Român și
de către brațul său armat, Securitatea[186]. În timp ce, în 2014, rezistenții care au supraviețuit
după ce au fost eliberați au în continuare dosar penal plin de informații cu privire la delictele sau
crimele comise împotriva regimului comunist, la polul opus, ofițerii de Securitate pensionari, cei
care fost responsabili pentru persecuțiile sau crimele pe care acum justiția română le consideră
prescrise, beneficiază de pensii mai mult decât rezonabile[187]. Este interesant să constatăm și
 că, până mai 2016[188], autoritățile române nu au dispus ridicarea vreunui monument important în
memoria și onoarea Rezistenței Române[189].

Se pare că românii înșiși, tulburați de polemicile și luptele politice continue pe tema moștenirii
comunismului, de după 1990, dezorientați de schimbările economice radicale din societatea
românească (în special cei mai în vârstă), și mai preocupați de criza economică actuală (2008-
2014), și-au pierdut parțial interesul pentru acest subiect[190]. Prezența unor rapoarte false[191] în
arhivele Securității și tehnicile de manipulare a informației utilizate în mod curent de această
instituție[nota 35] fac și mai dificilă lectura acestei surse de informații. Iar foștii securiști profită de
asta pentru a încerca să discrediteze arhivele, producând o confuzie și mai mare.

Pentru a supraviețui într-o societate aflată sub supraveghere permanentă (apartamentele blindate
cu microfoane, vecinii informatori făceau parte din realitatea cotidiană), în care teroarea
suplimentară asigura menținerea la putere a regimului comunist, românii s-au închis în tăcere și
uitare. Mulți dintre ei nu vor să vorbească despre trecutul lor, sau al celor apropiați, supunându-se
dictonului: „Un român care se uită în oglindă își pune întrebarea: Dintre noi doi, care este
turnătorul?”[35]. Această situație restrânge numărul mărturiilor despre numeroase subiecte, cum
ar fi Rezistența sau Securitatea, și îndepărtează o cercetare a memoriei fără de care catharsisul
nu este posibil[192].
În cele din urmă, caz special în Europa de Est, după diferite sondaje făcute în ultimii ani în
România, o mare parte a populației pare să considere în continuare că bilanțul comunismului este
unul pozitiv[193]. Astfel, chiar dacă lucrurile aveau tendința să se schimbe, o parte importantă
dintre români privesc cu suspiciune acțiunile rezistenților și îi consideră bandiți, conformându-se
astfel propagandei comuniste a vremii. Cu toate acestea, România este una dintre fostele țări
comuniste în care epurarea și persecuțiile comuniste au fost cele mai profunde. Faptul că este o
țară tânără (cu frontiere și coeziune națională datând de la sfârșitul secolului XIX) nu face decât
să întărească procesul de „curățare” realizat de comuniștii sprijiniți de armata roșie și de NKVD în
anii 1950. Toate acestea au facilitat eliminarea aproape completă a oricărei opoziții structurate, a
elitei culturale și intelectuale a țării. Forța Securității, influența pe care a avut-o în societatea
românească[194], numărul impresionant de informatori[nota 36] completează tabloul unei societăți
blocate în ea însăși de comuniști. Renașterea democrației și a pluralismului în România după
1990 a fost astfel handicapată de faptul că, pe de o parte, vechii dizidenți încă în viață erau puțini,
iar de cealaltă parte, Nomenclatura s-a reconvertit rapid într-o clasă de antreprenori liberali la fel
de prosperă pe cât de lipsită de scrupule, care continuă, sub noile haine, să constituie modelul
dominant al reușitei sociale din țară[195]. Absența unei legi serioase a lustrației[196], așa ca în
Ungaria, Republica Cehă, Polonia sau Germania de Est, este un exemplu foarte lămuritor.

Ziua memoriei

A trebuit să așteptăm anul 2016 pentru ca România să-și celebreze cu adevărat și oficial membrii
rezistenței. Până atunci, nici o lege sau inițiativă parlamentară nu a putut fi dusă până la capăt pentru
a comemora această mișcare. Totuși au existat inițiative locale care au încercat să îi redea acestei
mișcări locul cuvenit în istoria României[197]. Contrar Poloniei care-și celebrează Soldații blestemați
din 2011 sau altor țări din fostul bloc est european care au votat o zi națională pentru comemorarea
eroilor rezistenței, în România descendenții birocrației și ai nomenclaturii comuniste rămân crispați
în refuzul lor de a comemora o zi a memoriei[2]. După ce s-a argumentat până în 2007 că nu trebuie
să se cliveze societatea și deci refuzând să se facă o cercetare adevărată asupra trecutului comunist, ei
au încercat să-și schimbe atitudinea odată cu intrarea țării în Uniunea Europeană. Pe de altă parte, în
ciuda unei condamnări oficiale a comunismului în 2006[52], ‘un negaționism neo-comunist’ planează
mereu asupra României[198] și rămâne cu atât mai tenace cu cât autoritățile publice și cele morale nu
vorbesc la unison despre acest subiect.

Amalgamarea ce asociază pe toți membrii rezistenței anticomuniste

cu fasciști antisemiți[nota 37]este susținută activ de către moștenitorii
Partidului Comunist Român și de către vechi securiști[199]. Acesta
joacă un rol important în blocajul legislativ[nota 38] asupra unei zile
comemorative, fără să mai punem la socoteală indemnizația vechilor
luptători și deținuți politici. Mișcarea legionară a fost totuși, după
opinia majorității istoricilor din prezent[200], minoritară în sânul
rezistenței (mai puțin de 10% dintre luptători conform statisticilor
Securității din 1951)[nota 39]), chiar dacă foarte prezentă. În 2017
încă nu este totuși posibilă o evaluare precisă a proporției lor în
cadrul rezistenței. Trebuie să adăugăm, de asemenea, că membrii
idealiști și decepționați ai partidului comunist sunt și ei prezenți în
cadrul rezistenței.
Monumentul „Aripi”, realizat în
Există totuși, începând din anul 2000, o formă de recunoaștere memoria luptătorilor de
rezistență anticomunistă 1945-
națională: “Crucea comemorativă a rezistenței anticomuniste”[201].
1989, dezvelit la 30 mai 2016.
De altfel, în mai 2016, președintele Klaus Iohannis a inaugurat la
București un monument în memoria acestora, situat în fața Casei
Presei Libere, pe un amplasament unde, între anii 1960 și 1990 se
înălța o uriașă statuie a lui Lenin[188].

Institute de studii relative la memoria colectivă

Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului (CICCR) -
Este vorba despre o instituție privată (ONG), independentă de
statul român. CICCR este un proiect susținut de către
Fundația Konrad Adenauer și dezvoltat în cadrul Asociației Spiritul rezistenței anti-totalitare:
pentru Memoria Victimelor Comunismului [202]. graffiti pe un zid din București
(2013).
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria
Exilului Românesc (IICCMER) - Instituție de stat, al cărei
președinte este numit de către guvernul român[203]
Centrul de Studii asupra Comunismului și Postcomunismului (http://www.studiulcomunismului.ro/r
o/despre_noi/) Această instituție depinde simultan de IICCMER și de Facultatea de Istorie a
Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) - C.N.S.A.S este o instituție
de stat al cărei președinte este numit de către guvernul român.
Arhivele Naționale ale României - Arhivele Naționale este o instituție de stat, al cărei președinte
este numit de către guvernul român.
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST) - Entitate a Academiei Române. Arhivele
Totalitarismului (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.fr/p/abraham-dorel-puterea-simediul.html) -
Site internet al revistei Arhivele Totalitarismului editată de INST.

Lista organizațiilor publice și private sau ONG

Asociația foștilor deținuți politici din România - Asociația foștilor deținuți politici din România (htt
p://afdpr.ro/). Fondată în ianuarie 1990, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR)
apără memoria represiunii comuniste și conservă mărturiile orale ale membrilor săi. De
asemenea, asociația se luptă pentru recunoașterea amplorii persecuției comuniste și pentru
condamnarea crimelor și abuzurilor regimului comunist.
Memoria Rezistenței (http://www.memoriarezistentei.ro/) - Memoria Rezistenței, site creat de foști
deținuți politici din România.
Fundația Academia Civică administrează Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței la
fel precum și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului (CIEC) din București, dedicat
memoriei victimelor comunismului și a Rezistenței românești - Fundația Academia Civică (http://w
ww.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=articol&id=58&Itemid=103&lang=ro).
Fundația Culturală Memoria - Fundația Culturală Memoria (http://revista.memoria.ro/) - Creată
imediat după Revoluția din 1989 de către fondatorul ei, Banu Rădulescu, scriitor și fost deținut
politic. Ea vizează să aducă la cunoștința publicului crimele și abuzurile comunismului. Fundația
editează pe hârtie și pe internet memoriile din închisoare și deportări precum și memoriile
rezistenților. Revista Memoria - Revista gândirii arestate are drept misiune denunțarea
comunismului. Ea este dedicată mărturiilor foștilor deținuți politici, fiind editată de către fundație
sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Primul număr al revistei Memoria - Revista gândirii
arestate a fost editat în 1990.
Procesul comunismului Procesul comunismului, contrarevoluției și tranziției criminale (http://www.
procesulcomunismului.com/) - Site care adună mărturii, cărți și fotografii pentru pregătirea unui
Proces al Comunismului în România. Inițiativa pentru deschiderea unui proces al comunismului a
permis depunerea unei cereri la CEDO, în 2013, pentru recunoașterea caracterului criminal al
acestui regim.
Memorialul Durerii - Un site consacrat rezistenților care au supraviețuit dictaturii comuniste.
Conține numeroase reportaje și interviuri ale opozanților sau ale rezistenților torturați și încarcerați
de către Securitate: Memorialul Durerii / O istorie care nu se învață la școală (http://memorialul-du
rerii.blogspot.ro/).
Muzeul Sighet - Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței (http://www.memorialsighet.
ro/).
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Arhivele Naționale ale României.
Toma Arnăuțoiu (http://www.tomaarnautoiu.ro/) - Partizanii anticomuniști din Nucșoara: Biografie,
fotografii și documente despre locotenetul Toma Arnăuțoiu.
Eroine Nucșoara (http://eroinenucsoara.ro/index.php) - Site-ul internet Eroinele din Nucșoara, un
site dedicat femeilor combatante din Rezistența anticomunistă. Site-ul aparține Ioanei Raluca
Voicu-Arnăuțoiu.
Memoria.ro (http://www.memoria.ro/) - Bibliotecă digitală de interviuri, memorii, studii și istorii
orale, precum și de cărți și imagini din istoria recentă a României - Memoria.ro (http://www.memor
ia.ro/).
Despre demnitate - Povestea unor oameni (aproape) necunoscuți (http://despredemnitate.wordpr
ess.com/) - Cartea despre demnitate - Povestea unor oameni aproape necunoscuți, de Alexandru
Pătrașcu.

- O inițiativă originală în legătură cu memoria Rezistenței românești. Dedicat „celor care și-au
păstrat demnitatea” în timpul terorii comuniste, site-ul are drept ambiție aducerea la cunoștința
marelui public a acestei perioade. Cartea care a fost publicată este rezultatul cercetărilor și al
interviurilor cu luptători anticomuniști, dar și al emoțiilor și al reacțiilor în fața lecturilor despre
Rezistența românească. Mai multe pagini au fost traduse în limbile franceză și engleză. Iată
spiritul acestui site așa cum este descris pe pagina Cartea despre demnitate: Ce știm despre
aceste lucruri, în afară de ideile primite de-a gata? Destul de puțin. Una dintre cele mai
păguboase idei este aceea că fenomenul rezistenței anticomuniste din munții României este
unic în lume. De ce trebuie să ne căutăm cu încrâncenare această unicitate? La ce ne
folosește? S-a dovedit deja, copilăresc de simplu, că această conceptualizare a unicității e
 anulată de o altă enormitate, care spune că toți luptătorii din munți erau legionari, oameni de
extremă dreaptă, și nu e deloc adevărat, chiar dacă legionari au fost mulți dintre ei.
- Blogul a fost publicat sub titlul Cartea despre demnitate, Alexandru Pătrașcu, prefață de
Marius Ghilezan, Editura Virtuală, București, 2012, ISBN: 978-606-93389-1-9.

Bibliografie

Cărți
Adriana Georgescu-Cosmovici (1951). Au commencement était la fin : La dictature rouge à
Bucarest (http://www.memorialsighet.ro/adriana-georgescu/) [La început a fost sfârșitul: dictatura
roșie la București] (în franceză). Tradus de Claude Pascal. Paris: Hachette.
Armin Heinen (2006) [1986]. Legiunea „Arhanghelul Mihail”. Mișcare sociala și organizație politica
/ Contribuție la problema fascismului internațional (https://www.scribd.com/document/85165261/4
4570977-Legiunea-Arhanghelul-Mihail-de-Armin-Heinen) (în română și germană). Tradus de
Cornelia și Delia Eșianu (ed. 2). București: Humanitas. pp. 256 și 425. ISBN 978-973-50-1158-1.
Ion Itu (1992). Bancuri din iepoca odiosului. Brașov. ISBN 973-95474-3-5.
Oana Orlea (1992). Les Années volées : Dans le goulag roumain à 16 ans (http://catalogue.bnf.fr/
ark:/12148/cb355067667) [Anii furați: În gulagul românesc de la 16 ani]. L'Histoire immédiate (în
franceză). Paris: Seuil. ISBN 2-02-014386-0.
Cicerone Ionițoiu (1993). Rezistența anticomunistă din munții României, 1946-1958 (https://despr
edemnitate.files.wordpress.com/2011/05/cicerone-ionitoiu-rezistenta-anticomunista.pdf) (PDF).
Referință cărții (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/rmunti/) (ed. 2).
București: Gîndirea Românească. ISBN 973-95668-0-4. OCLC 636590060 (https://www.worldcat.
org/oclc/636590060).
Ion Gavrilă Ogoranu (mai 1995) [1993]. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc (http://www.marist.ro/in
dex.php?id_product=18&controller=product&id_lang=7). I (ed. 2). Timișoara și Baia Mare: Editura
Marineasa și apoi Editura Marist. ISBN 973-95729-4-4.
Ion Gavrilă Ogoranu (2009) [1996]. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc (http://www.marist.ro/index.
php?id_product=21&controller=product&id_lang=7). II (ed. 2). Timișoara și Baia Mare: Editura
Marineasa și apoi Editura Marist. ISBN 973-91851-1-8.
Ion Gavrilă Ogoranu; Lucia Baki Nicoară (2011) [1999]. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc (http://
www.targulcartii.ro/ion-gavrila-ogoranu/brazii-se-frang-dar-nu-se-indoiesc-mesagerul-de-fagaras-0
-548437). III (ed. 2). Timișoara și Făgăraș: Editura Marineasa, apoi Editura Mesagerul de
Făgăraș. ISBN 973-85045-8-9.
Ion Gavrilă Ogoranu (2004). Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. IV. Făgăraș: Editura Mesagerul
de Făgăraș.
Ion Gavrilă Ogoranu (2006). Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc - La pas prin Frăția de Cruce (htt
p://www.targulcartii.ro/ion-gavrila-ogoranu/brazii-se-frang-dar-nu-se-indoiesc-5-miscarii-legionare-
0-353571). V. Madrid: Editura Mișcării Legionare. ISBN 973-99293-2-X.
Ion Gavrilă Ogoranu (2006). Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc - Episcopul Ioan Suciu în față
furtunii (http://www.viata-crestina.ro/carti/episcopul-ioan-suciu-in-fata-furtunii/). VI. Cluj: Editura
Viața Creștină.
Ion Gavrilă Ogoranu; Elis Neagoe-Pleșa; Liviu Pleșa (2007). Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc -
Rezistenta anticomunistă din Munții Apuseni (http://www.miscarea.net/rezistenta-in-judetul-alba.ht
m). VII. Referință cărții (http://www.marist.ro/index.php?id_product=22&controller=product&id_lan
g=7). Baia Mare: Editura Marist. ISBN 973-8935-44-X.
Silvestru Augustin Prunduș; Clemente Plaianu (1994). Catolicism și Ortodoxie romanească -
Scurt istoric al Bisericii române unite (https://www.scribd.com/doc/51120623/Catolicism-Si-Ortodo
xie-Romaneasca). Cluj-Napoca. ISBN 973-96224-2-9.
Nicolae Ciolacu (1995). Nicolae Ciolacu - Haiducii Dobrogei. Rezistența armată în Munții
Babadagului, Dobrogea (https://despredemnitate.files.wordpress.com/2011/06/nicolae-ciolacu-hai
ducii-dobrogei.pdf) (PDF). Hallandale, Florida.
Cicerone Ionițoiu (1996) [1995]. Cartea de Aur a rezistenței românești împotriva comunismului (htt
p://despredemnitate.files.wordpress.com/2011/05/dosar-cnsas.pdf) (PDF). I și II. București: Editura
Hrisovul. ISBN 973-96771-2-6. Accesat în 22 iunie 2017.
Petre Baicu; Alexandru Salcă (1997). Rezistența în munți și orașul Brașov (1944-1948) (https://bu
covinaprofunda.wordpress.com/2017/06/07/rezistenta-din-muntii-brasovului-de-petre-baicu-colecti
a-omul-nou-1994-fragmente-de-la-orlov-la-nicolski-siguranta-brasov-ministerul-de-interne/#8230).
Brașov: Editura Transilvania Express. ISBN 978-973-97758-8-5. Accesat în 22 iunie 2017.
Adrian Brișcă; Radu Ciuceanu (1998). Rezistența armată din Bucovina. 1944-1950 (http://totalitari
sm.ro/pagini/carte_10.html). I. București: Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST).
ISBN 973-0-00574-5. Accesat în 22 iunie 2017.
Dennis Deletant (1999). Communist Terror in Romania: Gheorghiu-Dej and the Police State,
1948-1965 (http://searchworks.stanford.edu/view/4292981) [Teroarea comunistă în România:
Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965] (în engleză). Londra: Hurst. ISBN 978-1-85065-
386-8.
Victor Frunză (1999). Istoria comunismului în România (https://www.scribd.com/doc/167289662/Is
toria-Comunismului-in-Romania-Victor-Frunza). București: EVF. pp. 326–329. ISBN 973-91200-5-
9.
Atanasie Berzescu (1999). Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții
Banatului (http://www.bjt.ro/bv/ScritoriBanateni/BERZESCU_Atanasie/Berzescu.Lacrimi.pdf)
(PDF). Timișoara: Editura Marineasa. ISBN 973-9485-31-6.
Dana Maria Niculescu-Grasso (1999). Bancurile politice în țările socialismului real: studiu
demologic (http://www.worldcat.org/title/bancurile-politice-in-tarile-socialismului-real-studiu-demolo
gic/oclc/52761689?referer=di&ht=edition). București: Fundația Culturală Română.
Liviu Vălenaș (2000). Convorbiri cu Mircea Dimitriu / Mișcarea legionară - Între adevăr și
mistificare (http://www.bjt.ro/bv/ScritoriBanateni/VALENAS_Liviu/Valenasmiscarea.pdf) (PDF).
Timișoara: Editura Marineasa. ISBN 973-9485294.
Adrian Brișcă (2000). Rezistența armată din Bucovina: 1950-1952 (http://totalitarism.ro/pagini/cart
e_21.html). Colecția Documente. II. București: Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului
(INST). ISBN 973-0-02132-5.
Nicoară Timiș (2000). Legendarul Găvrilă Mihali Ștrifundă din Borșa (https://dragosvodadotorg.wo
rdpress.com/2012/06/). Cluj: Editura Societății Culturale Pro Maramureș Dragoș Vodă. ISBN 973-
99215-9-0.
Mihai Timaru (2000). Destinul unui ofițer (http://www.memorialsighet.ro/carti/destinul-unui-ofiter/).
București. ISBN 973-99605-9-6.
Peter Grose (2001). Operation Rollback: America's Secret War Behind the Iron Curtain (https://bo
oks.google.fr/books?id=vjSliiGAx1MC&printsec=frontcover&hl=fr&source=gbs_ge_summary_r&ca
d=0#v=onepage&q&f=false) [Operațiunea „Rollback”: Război american secret din spatele cortinei
de fier] (în engleză). New-York: Houghton Mifflin Harcourt / Mariner Books. p. 166. ISBN 978-
0618154586.
Radu Ciuceanu; Octavian Roske; Cristian Troncotă (2001). Începuturile miscarii de rezistenta în
România: iunie-noiembrie 1946 (http://totalitarism.ro/pagini/carte_24.html). II. București: Institutul
Național pentru Studiul Totalitarismului (INST). ISBN 973-85454-3-9.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S); Gheorghe Onișoru
(coordinateur) (2001). Totalitarism și rezistență, teroare și represiune în România comunistă (htt
p://www.cnsas.ro/documente/publicatii/Totalitarism%20si%20rezistenta.pdf) (PDF). Studii.
Referință cărții (http://www.cnsas.ro/publicatii.html). București: Editura CNSAS. ISBN 973-0-
02533-9.
Georges Diener; Catherine Durandin (prefață) (2001). L'autre communisme en Roumanie -
Résistance populaire et maquis 1945-1965 (http://www.editions-harmattan.fr/index.asp?navig=cat
alogue&obj=livre&no=10208) [Celălalt comunism din România - Rezistența populară și din munți
1945-1965]. Aujourd'hui l'Europe (în franceză). Paris: L'Harmattan. ISBN 2-7475-0635-5.
Constantin Hrehor (2004) [2002]. Muntele mărturisitor. Anii Rezistenței / Anii Suferinței (http://des
predemnitate.files.wordpress.com/2011/05/constantin-hrehor-muntele-marturisitor.pdf) (PDF).
Colectarea mărturiei orale a lui Gavril Vatamaniuc. Referință cărții (http://procesulcomunismului.co
m/marturii/fonduri/vatamaniucg/muntele_marturisitor/). Iași: Editura Timpul / Apologeticum. ISBN
973-612-042-2.
Cezar Zugravu (2002). O istorie a rezistenței și a represiunii : 1945-1989 (http://cacheprod.bcub.r
o/webopac/FullBB.csp?WebAction=ShowFullBB&RequestId=112280_1&Profile=Default&OpacLa
nguage=rum&NumberToRetrieve=50&StartValue=18&WebPageNr=1&SearchTerm1=.2.286891&
SearchT1=&Index1=Uindex07&SearchMethod=Find_1&ItemNr=18). Iași: Tipo Moldova.
Stéphane Courtois (2002). Du passé faisons table rase ! Histoire et mémoire du communisme en
Europe (http://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb388983265) [Să facem tabula rasa din trecut! Istoria
și memoria comunismului în Europa] (în franceză). Paris: Éditions Robert Laffont. ISBN 978-2-
221-09500-3.
Marius Oprea (2002). Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente (http://www.irir.ro/ro/p
agina/30/publicatii_irir.html). Iași: Editura Polirom. ISBN 973-683-927-3.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S); Florica Dobre (Coord.);
Florian Banu; Camelia Duică; Silviu B. Moldovan; Elis Neagoe; Liviu Țăranu (2003). Bande,
bandiți și eroi. Grupurile de rezistență și Securitatea (1948-1968) (https://searchworks.stanford.ed
u/view/5490947). București: Editura Enciclopedică. ISBN 973-45-0436-3.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S); Gheorghe Onișoru
(coordinateur) (2003). Mișcarea armată de rezistență anticomunistă din Romania. 1944-1962 (htt
p://www.memoria.ro/carti/aparitii/miscarea_armata_de_rezistenta_anticomunista_din_romania,_1
944_-_1962/65932/). București: Editura Kullusys. ISBN 978-973-86421-1-9.
Universitatea Babeș-Bolyai - Institutul de Istorie Orală; Doru Radosav; Almira țetea; Cornel Jurju;
Valentin Orga; Florin Cioșan; Cosmin Budeancă (2003). Rezistența anticomunistă din Apuseni.
Grupurile: „Teodor Șușman”, „Capotă-Dejeu”, „Cruce și Spadă”: studii de istorie orală (http://istoria
orala.ro/carti/rezistenta-anticomunista). Documente-Istorie-Marturii. Cluj: Editura Argonaut. ISBN
973-7710126.
Adrian Brișcă (2004). Rezistența armată din Banat, 1945-1949 (http://totalitarism.ro/pagini/carte_5
0.html). I. București: Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST). ISBN 973-86654-2-
6.
Denisa Bodeanu; Cosmin Budeancă (2004). Rezistența armată anticomunistă din România.
Grupul „Teodor Șușman” (1948-1958). Mărturii (https://searchworks.stanford.edu/view/5818878).
Cluj: Argonaut. ISBN 978-973-77104-7-5.
Marian Cojoc (2004). Rezistența armată din Dobrogea, 1945-1960 (http://totalitarism.ro/pagini/cart
e_39.html). București: Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST). ISBN 973-86654-
2-6.
Marius Oprea (2004). Moștenitorii Securității (http://www.memoria.ro/carti/aparitii/mostenitorii_sec
uritatii/66301/). Istorie. București: Editura Humanitas. ISBN 973-50-0847-5.
Adrian Brișcă (2005). Jurnalul unui partizan: Vasile Motrescu și rezistența armată din Bucovina,
1944-1958 (http://totalitarism.ro/pagini/carte_56.html). București: Institutul Național pentru Studiul
Totalitarismului (INST). ISBN 973-7861-05-1.
Camelia Ivan Duică (2005). Rezistența anticomunistă din Maramureș. Gruparea Popșa (1948-
1949) (http://www.memoria.ro/carti/aparitii/rezisten%C5%A3a_anticomunista_din_maramure%C
5%9F_dot__gruparea_pop%C5%9Fa_%281948-1949/67056/). București: Institutul Național
pentru Studiul Totalitarismului (INST). ISBN 973-7861-03-5.
Evan Thomas (2006). The Very Best Men. The Daring Early Years of the CIA (http://www.simonan
dschuster.com/books/The-Very-Best-Men/Evan-Thomas/9781416537977) [Oamenii cu adevăr cei
mai buni: îndrăzneții ani de început ai CIA] (în engleză). New-York: Simon & Schuster. ISBN 978-
1416537977.
Kevin McDermott; Matthew Stibbe (2006). Revolution and resistance in Eastern Europe:
challenges to communist rule (https://books.google.co.uk/books?hl=fr&id=tO1oAAAAMAAJ&dq=R
evolution+and+resistance+in+Eastern+Europe:+challenges+to+communist+rule&focus=searchwit
hinvolume&q=CIA) [Revoluție și rezistență în Europa de Est: provocări ale regimului comunist] (în
engleză). London: Berg. ISBN 978-1-84520-259-0. Accesat în 18 martie 2017.
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România; Vladimir Tismăneanu
(Președinte al Comisiei) (2006). Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din
România. Raport final (https://archive.org/stream/ComisiaPrezidentialaPentruAnalizaDictaturiiCo
munisteDinRomania-Raport/ComisiaPrezidentialaPentruAnalizaDictaturiiComunisteDinRomania-
RaportFinal-coord.VladimirTismaneanu#page/n319/mode/2up). București: Președinția României.
Dorin Dobrincu; Coordinateur scientifique Dr. Ioan Ciupercă professeur universitaire (2006).
Rezistența armată anticomunistă din România (1944 - începutul anilor '60) (http://193.231.13.17/v
ufind/Record/BCU01000103979/Holdings). teza de doctorat. Iași: Universitatea Alexandru Ioan
Cuza Falcultatea de Istorie.
Universitatea Babeș-Bolyai - Institutul de Istorie Orală; Cosmin Budeancă; Denisa Bodeanu
(2006). Rezistența anticomunistă din România. Grupul Capotă-Dejeu (1947-1957). Mărturii (http://
www.memoria.ro/carti/aparitii/rezistenta_anticomunista_din_romania_dot__grupul_capota-dejeu_
(1947-1957)_dot__marturii/65980/). Documente-Istorie-Marturii. Cluj: Editura Argonaut. ISBN
973-7710-84-3.
Adrian Brișcă; Puica Buhoci (2007). Rezistența armată din Munții Apuseni. Gruparea maiorului
Nicolae Dabija 1948-1949 (http://totalitarism.ro/pagini/carte_77_6.html). București: Editura
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului. ISBN 978-973-7861-31-3. Accesat în 30 mai
2017.
Romulus Rusan (2007). Chronologie et géographie de la répression communiste en Roumanie ;
Le recensement de la population concentrationnaire, 1945-1989 (http://www.memorialsighet.ro/ca
rti/chronologie-et-geographie-de-la-repression-communiste-en-roumanie-le-recensement-de-la-po
pulation-concentrationnaire-1945-1989/) [Cronologia și geografia represiunii comuniste în
România; Recensământul populației concentraționare, 1945-1989]. Ora de istorie (în franceză).
Tradus de Mioara Izverna. București: Editura Fundației Academia Civică. ISBN 978-973-8214-36-
1. Accesat în 30 mai 2017.
Stan Stoica (2007). Dicționar de istorie a României (http://www.meronia.ro/detalii-lucrare/lucrare/d
ictionar-de-istorie-a-romaniei.html). București: Editura Merona. p. 78. ISBN 978-973-7839-21-3.
Ileana Mateescu; Marcel Mateescu (2008). Rezistența anticomunistă din Mehedinți. Drobeta-
Turnu Severin: Editura Ștef. ISBN 978-973-7869-73-9.
Catherine Durandin; Zoe Petre (2008). La Roumanie post 1989 (https://www.diploweb.com/La-Ro
umanie-post-1989-par-C.html). Paris: L'Harmattan. ISBN 978-2-296-05493-6.
Aristina Pop-Saileănu (2008). „Să trăiască partizanii până vin americanii”. Povestiri din munți, din
închisoare și din libertate (http://www.memoria.ro/carti/aparitii/%E2%80%9Esa_traiasca_partizanii
_pana_vin_americanii%E2%80%9D_dot__povestiri_din_mun%C5%A3i,_din_inchisoare_%C5%9
Fi_din_libertate_dot__/67625/). Istorie orală. București: Fundația Academia Civică + Centru
Internațional de Studii asupra Comunismului. ISBN 978-973-8214-40-8.
Gheorghe Gorun (2008). Rezistența anticomunistă în județul Gorj reflectată în mentalul colectiv :
1945-1981 (http://catalog.ucv.ro/opac/bibliographic_view/105780;jsessionid=1CC74E24E40680E8
A6BB1BAA4133864C). Craiova: Universitaria. ISBN 978-606-510-021-3.
Mirel Bran (2008). La Roumanie vingt ans après. Le chasseur de la Securitate (http://www.edition
sducygne.com/editions-du-cygne-roumanie-vingt-ans-apres.html) [România, douăzeci de ani mai
târziu. Vânătorul Securității] (în franceză). Referință cărții (http://www.editionsducygne.com/edition
É
s-du-cygne-evenement-roumanie-mirel-bran.html). Paris: Éditions du Cygne. ISBN 978-2-84924-
156-1.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S); Liviu Pleșa (2009).
Organizația de rezistență condusă de maiorul Nicolae Dabija (1948-1949) (http://www.cnsas.ro/do
cumente/publicatii/Nicolae%20Dabija.pdf) (PDF). București: Editura CNSAS. ISBN 978-973-
88289-0-2. Accesat în 30 mai 2017.
Vladimir Tismăneanu (2009). Stalinism Revisited. The Establishment of Communist Regimes in
East-Central Europe (https://books.google.ie/books?id=gQ1_G3NgPS8C&printsec=frontcover&so
urce=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false) [Stalinismul revizitat. Instaurarea
regimurilor comuniste în Europa Centrală și de Est] (în engleză). Referință cărții (http://www.ceupr
ess.com/books/html/Stalinism-Revisited.htm). New-York: Central European University Press.
ISBN 978-963-9776-55-5.
Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu (2009). Luptătorii din munți. Toma Arnăuțoiu - Grupul de la
Nucșoara (http://www.edituravremea.ro/lupt--torii-din-mun--i.-toma-arn--u--oiu.-grupul-de-la-nuc--o
ara.). București: Editura Vremea. ISBN 978-973-645-357-1.
Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu; Ioan Crăciun (2009). 50 de ani de la procesul și execuția
membrilor grupului de rezistența condus de Toma Arnăuțoiu (http://www.librarie.net/p/149134/ani-
procesul-executia-membrilor-grupului-rezistenta-condus-Toma-Arnautoiu-Ioana). București:
Editura Ars Docendi. ISBN 978-973-558-435-1.
Universitatea Babeș-Bolyai - Institutul de Istorie Orală; Cosmin Budeancă; Denisa Bodeanu;
Valentin Orga (2009). Mișcarea de rezistență anticomunistă din România. Grupul „Cruce și
Spadă”. Mărturii (http://istoriaorala.ro/carti/cruce-si-spada). Documente-Istorie-Marturii (ed. 2).
Cluj: Editura Argonaut. ISBN 978-973-109-220-1.
Ștefan Bellu (2009) [1986]. Pădurea răzvrătită. Mărturii ale rezistenței anticomuniste (http://www.
memoria.ro/carti/aparitii/padurea_razvratita_dot__marturii_ale_rezistentei_anticomuniste/65956/).
Historia XVII (ed. 2). Târgu-Lăpuș: Editura Galaxia Gutenberg. ISBN 978-973-141-109-5.
Elisabeta Rizea; Cornel Drăgoi (august 2010) [1993]. Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara (htt
ps://despredemnitate.files.wordpress.com/2011/05/povestea-elisabetei-rizea.pdf) (PDF). Referință
cărții (http://www.humanitas.ro/humanitas/povestea-elisabetei-rizea-din-nucsoara). București:
Editura Humanitas. ISBN 973-28-0399-1.
Constantin Ionașcu; Virginia Ion (2011). Rezistența anticomunistă din Dobrogea (http://www.mem
orialsighet.ro/carti/rezistenta-anticomunista-din-dobrogea/) (ed. 3). București: Fundația Academia
Civică în parteneriat cu Societatea de Cultură Macedo-Română. ISBN 978-973-8214-64-4.
AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici din România) din Sighetu Marmației (septembrie 2012).
Eroii Rezistenței Anticomuniste - Septembrie 2012 (http://www.gazetademaramures.ro/images/su
pplement/gazeta-eroii-rezistentei-anticomuniste-25.pdf) (PDF). Eroii Rezistenței Anticomuniste.
Baia Mare: Gazeta de Maramureș.
Neagu Djuvara (2012). Amintiri din pribegie (http://www.humanitas.ro/humanitas/amintiri-din-pribe
gie-3). București: Humanitas. ISBN 978-973-50-3664-5.
Gabriel Moisa; Marius Kramer (2012). Structuri anticomuniste din vestul României. Grupul Adrian
Mihuț (http://edituramega.ro/carte/65-structuri-anticomuniste-din-vestul-romaniei-grupul-adrian-mi
hut). Cluj: Editura Mega. ISBN 978-606-543-292-5.
Părinte Viorel Rus; Oana Ionel; Dorin Dobrincu; Marius oprea; Mihai Șoica; Tudor Ravoiu; Mihai
Hendea; Radu Sîrbu; Cristian Silași; Florina Pop; Gheorghe Petrov (2013). Martirii din Dealul
Crucii - studii, articole și documente (http://www.academia.edu/3213913/Vasile_Rus_Martirii_din_
Dealul_Crucii). Bistrița: Editura George Coșbuc. ISBN 978-606-8077-34-5.
AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici din România) din Sighetu Marmației (martie 2013).
Eroii Rezistenței Anticomuniste - Marție 2013 (http://www.gazetademaramures.ro/images/supplem
ent/eroii-rezistentei-anticomuniste-31.pdf) (PDF). Eroii Rezistenței Anticomuniste. Baia Mare:
Gazeta de Maramureș.
 Valentin Hossu Longin (2013). Canalul morții. Martor (http://www.memoria.ro/carti/aparitii/canalul_
mor%C5%A3ii_dot__martor/67078/). București: Fundația Academia Civică. ISBN 978-973-8214-
72-9.
Romulus Rusan (2013). Cartea morților din închisori, lagăre, deportări - 1944-1989 (http://www.m
emoria.ro/carti/aparitii/cartea_mor%C5%A3ilor_din_inchisori,_lagare,_deportari_-_1944-1989/676
44/). București: Fundației Academia Civică + Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului.
ISBN 978-973-8214-56-9.
Constantin Vasilescu (2013). „Album foto documentar completat prin analiză detaliată”. Rezistență
Armată Anticomunistă (http://www.memoria.ro/carti/aparitii/rezisten%C5%A3a_armata_anticomun
ista_dot__o_istorie_in_imagini/67099/). București: Editura Predania. ISBN 978-606-8195-32-2.
Claudia-Florentina Dobre (2013). Un pays derrière les barbelés. Brève histoire de la répression
communiste en Roumanie (http://www.memoria.ro/carti/capitolul_saptamanii/un_pays_derriere_le
s_barbeles_dot__breve_histoire_de_la_repression_communiste_en_roumanie/66804/pagina-4/)
[Țara de după gratii. Scurtă istorie a represiunii comuniste în România] (în franceză). București:
Fundația Culturală Memoria.
Părinte Vasile Rus (2013). Martirii din dealul crucii - Studii, articole și documente (http://www.acad
emia.edu/3213913/Vasile_Rus_Martirii_din_Dealul_Crucii). Bistrița: Editura George Coșbuc. ISBN
978-606-8077-34-5.
Vlad Mitric-Ciupe (2013). Arhitecții români și detenția politică, 1944-1964. Între destin
concentraționar și vocație profesională (http://totalitarism.ro/pagini/carte_2013_______4.html).
Colecția Studii. Referință cărții (http://www.memoria.ro/noutati/evenimente/conferinta:_%E2%80%
9Darhitectii_romani_si_detentia_politica%E2%80%9D_(1944-1989)/66841/). București: Institutul
Național pentru Studiul Totalitarismului (INST). ISBN 978-973-7861-58-0.
Traian Sandu (2014). Un fascisme roumain / Histoire de la Garde de fer (http://catalogue.bnf.fr/ar
k:/12148/cb43876788b) [Un fascism român / Istoria Gărzii de Fier] (în franceză). Paris. ISBN 978-
2-262-03347-7.
Andrei Miroiu (2016). Romanian Counterinsurgency and its Global Context, 1944-1962 (https://bo
oks.google.co.uk/books?id=AGCvDAAAQBAJ&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false)
[Contrainsurecția românească și contextul său global, 1944-1962] (în engleză). Londres: Palgrave
McMillan, Springer International Publishing. doi:10.1007/978-3-319-32379-4 (https://doi.org/10.10
07%2F978-3-319-32379-4). ISBN 978-3-319-32379-4.
William Totok; Elena-Irina Macovei (2016). Intre mit și bagatelizare. Despre reconsiderarea critica
a trecutului, Ion Gavrilă Ogoranu și rezistență anticomunista din România (http://www.polirom.ro/w
eb/polirom/carti/-/carte/6123). Iași: Editura Polirom. ISBN 978-973-46-6127-5.
Daniel Popa (2016). Pe aici nu se trece. Revoltele taranesti din Vrancea (1957-1958) (http://www.l
ibrarie.net/p/286716/pe-aici-nu-se-trece-revoltele-taranesti-din-vrancea-1957-1958-). Recviem
pentru țăranul roman. București: Fundația Academia Civică. ISBN 978-973-8214-97-2.
Gavril Vatamaniuc; Liana Petrescu (prefață) (2016). Am fost un om liber. Convorbiri cu Liana
Petrescu (http://www.memorialsighet.ro/carti/gavril-vatamaniuc-fost-un-om-liber). Recviem pentru
țăranul roman. București: Romulus Rusan / Fundația Academia Civică. ISBN 978-973-8214-92-7.

Capitole
Viorel Rus (2005). „articol „Trei martiri ai rezistenței anticomuniste din județul Bistrița-Năsăud
Leonida Bodiu, Dumitru Toader și Ioan Burdeți" ”. Rezistența anticomunistă în județul Bistrița-
Năsăud (1945-1989) (https://www.academia.edu/11224967/Rus_-_Trei_martiri_ai_rezisten%C5%
A3ei_anticomuniste_din_jude%C5%A3ul_Bistri%C5%A3a-N%C4%83s%C4%83ud_Leonida_Bod
iu_Dumitru_Toader_%C5%9Fi_Ioan_Burde%C5%A3i). Referință cărții (http://www.worldcat.org/titl
e/rezistenta-anticomunista-in-judetul-bistrita-nasaud-aspecte-martori-marturisiri-si-documente-ine
dite-1945-1989/oclc/166028916). Bistrița: Editura Ioan Cutova. pp. 79–91. ISBN 978-973-8767-
00-3.
Florian Banu (2007). „„Strămoșii" Securității - structuri de poliție politică din România în perioada
23 august 1944-30 august 1948”. Clipe de viață. Comandorul dr. Ilie Manole la 60 de ani, autori:
Aurel Pentelescu și Gavril Preda (http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/studii_articol
e/activitati_plan_intern/Precedesorii%20Securitatii.pdf) (PDF). Ploiești: Editura Karta-Graphic.
pp. 456–484.
Monica Grigore; Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității / Gheorghe Onișoru
(coordinateur) (2003). „Grupul Arnota – un episod al rezistenței anticomuniste românești din
nordul Olteniei”. Mișcarea armată de rezistență anticomunistă din România, 1944-1962 (http://ww
w.memoria.ro/carti/aparitii/miscarea_armata_de_rezistenta_anticomunista_din_romania,_1944_-_
1962/65932/). Studii 2. București: Editura Kullusys. pp. 102–103. ISBN 978-973-86421-1-9.
Theodor Băbulescu; Liviu Țăranu; Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității /
Gheorghe Onișoru (coordinateur) (2003). „Existența cotidiană a unui 'bandit': cazul Vasile
Motrescu”. Mișcarea armată de rezistență anticomunistă din Romania. 1944-1962 (http://www.cns
as.ro/documente/istoria_comunism/studii_articole/activitati_plan_intern/Vasile%20Motrescu.pdf)
(PDF). Studii 2. Referință cărții (http://www.memoria.ro/carti/aparitii/miscarea_armata_de_rezistent
a_anticomunista_din_romania,_1944_-_1962/65932/). București: Editura Kullusys. pp. 281–299.
ISBN 978-973-86421-1-9. Accesat în 18 iunie 2017.
Liviu Marius Bejenaru; Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității / Gheorghe
Onișoru (coordinateur) (2003). „Să lupți pentru a muri: Mișcarea de Rezistență Armată
Anticomunistă din România. O încercare de analiză”. Mișcarea armată de rezistență
anticomunistă din România, 1944-1962 (http://www.memoria.ro/carti/aparitii/miscarea_armata_de
_rezistenta_anticomunista_din_romania,_1944_-_1962/65932/). Studii 2. București: Editura
Kullusys. pp. 376–380. ISBN 978-973-86421-1-9.
Florian Banu; Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității / Gheorghe Onișoru
(coordinateur) (2003). „Metode utilizate de securitate pentru lichidarea grupurilor de rezistență din
munți (1948 – 1958)”. Mișcarea armată de rezistență anticomunistă din România, 1944-1962 (htt
p://www.memoria.ro/carti/aparitii/miscarea_armata_de_rezistenta_anticomunista_din_romania,_1
944_-_1962/65932/). Studii 2. București: Editura Kullusys. pp. 301–316. ISBN 978-973-86421-1-
9.
Liviu Țăranu; Silviu B. Moldovan (coordonator) / Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor
Securității (CNSAS) (2004). „Evoluția Trupelor de Securitate în cadrul Structurilor MAI (1949-
1989)”. Arhivele Securității (http://www.memoria.ro/carti/aparitii/arhivele_securitatii/65994/). I.
București: Editura Nemira. pp. 296–310. ISBN 973-569-713-0.
Jipa Rotaru (2006). „Grupul Mandea. Între legendă și adevăr / Sub-capitol: Un erou al rezistenței
anticomuniste din România anilor 50: Vasile Motrescu”. „Eroism și eroi la români” : Prima sesiune
de comunicări științifice; Maia Catargi - Ialomița; 16-17 septembrie 2005 (http://tinread.biblioteca.c
t.ro/opac/bibliographic_view/58982;jsessionid=24B7218C623BD6B9D5CC3FEF19DD7A32).
Constanța: Editura Fundației Andrei Șaguna. pp. 203–210. ISBN 978-973-732-035-3.
Marius Oprea; Ruxandra Cesereanu (2006). „Securitatea și moștenirea sa”. Comunism și
represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național (http://www.memoria.ro/carti/aparit
ii/comunism_si_represiune_in_romania_dot__istoria_tematica_a_unui_fratricid_national/66002/).
Iași: Editura Polirom. pp. 23–37. ISBN 978-973-46-0312-1.
Cristina Petrescu; Dragoș Petrescu; Gerhard Besier (2009). „Retribution, Remembering,
Representation: On Romania's Incomplete Break with the Communist Past” [Condamnare,
rememorare și reprezentare a ruperii incomplete a României de trecutul său comunist].
Geschichtsbilder in den postdiktatorischen Ländern Europas: auf der Suche nach historisch-
politischen Identitäten (https://books.google.co.uk/books?id=kUlfClzaYz8C&lpg=PA3&pg=PA178#
v=onepage&q=rizea&f=false) [Imagini istorice în țările postdictatoriale ale Europei: în căutarea
identităților istorice și politice] (în engleză). Referință cărții (https://www.deutsche-digitale-bibliothe
k.de/item/WXZAEDKECO5YFG2QEJV7V2LWZ6CORGLS). Münster: LIT Verlag.
Ilarion Țiu (2012). „capitolul 1.3 „Protocolul dintre Mișcarea legionară și Ministerul de Interne (10
decembrie 1945)" ”. Istoria mișcării legionare. 1944-1968 (https://www.academia.edu/10344498/Is
 toria_Mi%C8%99c%C4%83rii_legionare._1944-1968). Târgoviște: Editura Cetatea de scaun.
ISBN 978-606-537-115-6.

Articole
Adrian Brișcă (1993). „Rezistenta anticomunista din Bucovina. Lupta de la Bâtca Corbului, 18
ianuarie 1955. Încercare de reconstituire” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.fr/p/abraham-dor
el-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru Studiul
Totalitarismului (INST) (1): pp. 89–98. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/issn/1221-
6917).
Adrian Brișcă (1993). „Ion Vatamaniuc (1903-1992)” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.fr/p/ab
raham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului (INST) (1): pp. 188–189. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/issn/1
221-6917).
Adrian Brișcă (1994). „Constantin Cenusa (1911-1964)” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.fr/
p/abraham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național
pentru Studiul Totalitarismului (INST) (1-2): pp. 324–327. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.o
rg/issn/1221-6917).
Adrian Brișcă (1994). „Vladimir Macoveiciuc (1905-1946)” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.i
e/p/abraham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național
pentru Studiul Totalitarismului (INST) (3): pp. 240–242. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.or
g/issn/1221-6917).
Adrian Brișcă (1994). „O zi din viața unui partizan. III / Documente privind viata cotidiana a
partizanilor anticomunisti din Bucovina, 1944-1958” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.ie/p/abr
aham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului (INST) (4): pp. 93–116. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/issn/12
21-6917).
Adrian Brișcă (1994). „Vasile Motrescu (1920-1958)” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.fr/p/ab
raham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului (INST) (4): pp. 217–220. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/issn/1
221-6917).
Constantin Latea (1994). „Epurări din armata româna. Criterii politice și mijloace de presiune:
1945-1958” (http://www.totalitarism.ro/pagini/totalitarism_4.html). Arhivele Totalitarismului.
București: Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST) (1-2): pp. 222–240. ISSN 1221-
6917 (https://www.worldcat.org/issn/1221-6917).
Eduard Mark (1994). „The OSS in Romania, 1944-1945: An Intelligence Operation in the Early
Cold War” (http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/02684529408432252) [OSS în România,
1944-1945: Operațiune informativă în anii de început ai războiului rece]. Intelligence and National
Security (în engleză). Londra: Franck Cass. 9 (2): pp. 320–344.
Gheorghe Onișoru (1994). „ "Vin americanii!" – de la speranță la iluzie în România postbelică” (htt
p://adxenopol.academiaromana-is.ro/aiix/1994.pdf) (PDF). Anuarul Institutului de Istorie A.D.
Xenopol. Iași: Academia Română - Filiala Iași /Institutul de Istorie “A. D. Xenopol”. XXXI: pp. 299–
313. ISSN 1221-3705 (https://www.worldcat.org/issn/1221-3705).
Adrian Brișcă (1995). „O zi din viața unui partizan. VI / Documente privind viata cotidiana a
partizanilor anticomunisti din Bucovina, 1944-1958” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.ie/p/abr
aham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului (INST) (3): pp. 83–104. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/issn/12
21-6917).
Adrian Brișcă (1995). „Ion Chiraș (1903-1955)” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.ie/p/abraha
m-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului (INST) (3): pp. 215–217. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/issn/1
221-6917).
Memoria (1995). „Grupul de rezistență maior Nicolae Dabija” (http://revista.memoria.ro/?location=
archive&action=details&id=198). Memoria, Revista gândirii arestate. Cluj: Editura Argonaut (13):
pp. 59–67. Accesat în 30 mai 2017.
Steliana Breazu (1995). Referință cărții (http://www.memorialsighet.ro/carti/analele-sighet-2/).
„Grupul de rezistență anticomunistă al lui Cantemir Gligor din munții Zarandului și Codrului, pe
valea Crișului Alb” (http://www.memorialsighet.ro/wp-content/uploads/2016/03/anale_sighet_2_se
cured.pdf) (PDF). Analele Sighet. București: Editura Fundația Academia Civică. Instaurarea
comunismului - între rezistență și represiune (2): pp. 233–235. ISBN 973-0-00190-1. Accesat în
30 mai 2017.
Zoe Rădulescu (1995). Referință cărții (http://www.memorialsighet.ro/carti/analele-sighet-2/).
„Rezistența anticomunistă din munții Babadag” (http://www.memorialsighet.ro/wp-content/uploads/
2016/03/anale_sighet_2_secured.pdf) (PDF). Analele Sighet. București: Editura Fundația
Academia Civică. Instaurarea comunismului - între rezistență și represiune (2): pp. 219–223.
ISBN 973-0-00190-1. Accesat în 18 iulie 2017.
Ștefan Bellu (1995). Referință cărții (http://www.memorialsighet.ro/carti/analele-sighet-2/).
„Rezistența în munții Maramureșului” (http://www.memorialsighet.ro/wp-content/uploads/2016/03/
anale_sighet_2_secured.pdf) (PDF). Analele Sighet. București: Editura Fundația Academia Civică.
Instaurarea comunismului - între rezistență și represiune (2): pp. 224–228. ISBN 973-0-00190-1.
Accesat în 18 iulie 2017.
Mihai Timaru (1995). Referință cărții (http://www.memorialsighet.ro/carti/analele-sighet-2/). „Lupta
de rezistență anticomunistă în munții Vrancei” (http://www.memorialsighet.ro/wp-content/uploads/
2016/03/anale_sighet_2_secured.pdf) (PDF). Analele Sighet. București: Editura Fundația
Academia Civică. Instaurarea comunismului - între rezistență și represiune (2): pp. 228–233.
ISBN 973-0-00190-1. Accesat în 30 mai 2017.
Dennis Deletant (1995). „Coloniile de muncă din Delta Dunării 1949-1960” (http://www.memorialsi
ghet.ro/wp-content/uploads/2016/03/anale_sighet_2_secured.pdf) (PDF). În Romulus Rusan.
Analele Sighet 2 – Instaurarea comunismului – între rezistență și represiune (http://www.memorial
sighet.ro/carti/analele-sighet-2/). București: Editura Fundația Academia Civică. pp. pp. 264–267.
ISBN 973-0-00190-1. Accesat în 18 iulie 2017.
Adrian Brișcă (1997). „Gheorghe Chiraș (1911-1955)” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.ie/p/a
braham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului (INST) (15-16): pp. 197–199. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/is
sn/1221-6917).
Adrian Brișcă (1997). „Mihali-Ștrifundă Gavrilă (1901-1961)” (http://arhiveletotalitarismului.blogspo
t.bg/p/abraham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul
Național pentru Studiul Totalitarismului (INST) (17): pp. 223–225. ISSN 1221-6917 (https://www.w
orldcat.org/issn/1221-6917).
Mihai Timaru (1997). „Am fost ofițer al armatei regale române și nu puteam să absentez de la
lupta armată anticomunistă din munții Vrancei” (http://revista.memoria.ro/?location=archive&action
=details&id=323). Memoria, Revista gândirii arestate. București: Fundația Culturală „Memoria”
(20): pp. 113–123..
Emil Sebeșan; Ileana Silveanu (1998). „Rezistența din Banat 1949 vol I” (http://arhiveletotalitarism
ului.blogspot.fr/p/abraham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București:
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST) (18): pp. 116–138. ISSN 1221-6917 (http
s://www.worldcat.org/issn/1221-6917). Accesat în 18 iunie 2017.
Cristian Troncotă (1998). „Procesul mișcării naționale de rezistență, 1946” (http://arhiveletotalitaris
mului.blogspot.ie/p/abraham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București:
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST). V (19-20): pp. 102–120. ISSN 1221-6917
(https://www.worldcat.org/issn/1221-6917). Accesat în 21 iunie 2017.
Adrian Brișcă (1998). „Victor Lupșa (1921-1956)” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.fr/p/abrah
am-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului (INST) (19-20): pp. 223–225. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/is
sn/1221-6917).
Claudia Căpățănă; Răzvan Ciolcă (1998). „Dumitru Apostol (1905-1950)” (http://arhiveletotalitaris
mului.blogspot.ie/p/abraham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București:
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST) (21): pp. 229–230. Accesat în 18 iulie
2017.
Matei Tudor (1998). „Rezistența anticomunistă din Mehedinți” (http://www.memorialsighet.ro/carti/
anul-1948-institutionalizarea-comunismului/). Analele Sighet. București: Fundația Academia
Civică. Anul 1948 - instituționalizarea comunismului (6): pp. 250–255. ISBN 973-98437-4-3.
Accesat în 16 iunie 2017.
Alexandru Oșca; Vasile Popa (1998). „Implicarea aparatului politic în acțiunea de epurare a
cadrelor armatei romane în anul 1948” (http://www.memorialsighet.ro/analele-sighet-6-anul-1948-i
nstituionalizarea-comunismului). Analele Sighet (Comunicări prezentate la Simpozionul de la
Sighetu Marmației (19-21 iunie 1998)). București: Fundația Academia Civică. Anul 1948 -
instituționalizarea comunismului (6). ISBN 973-98437-4-3. Referință cărții (http://www.memorialsig
het.ro/carti/anul-1948-institutionalizarea-comunismului/)
Claudia Căpățănă; Răzvan Ciolcă (1998). „Fișe pentru o istorie a rezistenței anticomuniste,
Grupul „Haiducii Muscelului" ” (http://magazinistoric.ro/1998-2/iunie-1998/). Magazin Istoric.
București: Fundația Culturală Magazin Istoric. XXXII (6): pp. 40–44. Accesat în 8 iunie 2017.
Mihai Timaru (1998). „Amintiri despre grupul Paragină” (http://www.memorialsighet.ro/carti/anul-19
48-institutionalizarea-comunismului/). Analele Sighet. București: Fundația Academia Civică. Anul
1948 - instituționalizarea comunismului (6): pp. 261. ISBN 973-98437-4-3.
Adrian Brișcă (1999). „Rezistența armată anticomunistă din România 1944-1962” (http://www.mis
carea.net/Brisca.htm). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru Studiul
Totalitarismului (INST) (22-23): pp. 42–67. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/issn/1221-6
917). |contribution-url= ignorat (ajutor)
Lucreția Jurj-Costescu (1999). „Patru ani de rezistență cu arma în mână în Munții Apuseni” (http://
revista.memoria.ro/index.php?location=view_articol&id=327). Memoria, Revista gândirii arestate
(26).
Adrian Brișcă (1999). „Ion Uță (1891-1949)” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.fr/p/abraham-d
orel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru Studiul
Totalitarismului (INST) (22-23): pp. 248–250. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/issn/122
1-6917).
Adrian Brișcă (2000). „Nicolae Dabija (1907-1949)” (http://arhiveletotalitarismului.blogspot.fr/p/abr
aham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului (INST) (26-27): pp. 248–251. ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/is
sn/1221-6917).
Georges Diener (februarie 2001). „Résistance paysanne et maquis en Roumanie de 1945 à 1965
- La résistance paysanne à la collectivisation” (http://www.cairn.info/load_pdf.php?ID_articol=GEN
_043_0145) [Rezistența țărănească și din munți în România, între 1945 și 1965 - Rezistența
țărănească la colectivizare]. Genèses (în franceză). Paris: Éditions Belin (43): pp. 145–158.
doi:10.3917/gen.043.0145 (https://doi.org/10.3917%2Fgen.043.0145). ISBN 9782701129143.
ISSN 1155-3219 (https://www.worldcat.org/issn/1155-3219).
Georges Diener (aprilie 2001). „Résistance populaire et maquis en Roumanie (1945-1965)” (htt
p://www.cairn.info/revue-guerres-mondiales-et-conflits-contemporains-2001-4-page-125.htm)
[Rezistența populară și din munți în România 1945-1965]. Guerres mondiales et conflits
contemporains (în franceză). Paris: Presses universitaires de France (PUF) (204): pp. 125–139.
ISBN 978-2-13-052722-0. ISSN 0984-2292 (https://www.worldcat.org/issn/0984-2292).
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S); George Enache; Adrian
Nicolae Petcu (2001). „Biserica Ortodoxă Română și Securitatea. Note de lectură” (http://www.cns
as.ro/documente/publicatii/Totalitarism%20si%20rezistenta.pdf) (PDF). Totalitarism și rezistență,
teroare și represiune în România comunistă. Studii 1. București: Editura CNSAS (1): pp. 108–136.
ISBN 973-0-02533-9.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S); Laura Stancu; Liviu Burlacu
(2001). „Organizația de rezistență 'Paragină' în atenția Securității” (http://www.cnsas.ro/document
e/publicatii/Totalitarism%20si%20rezistenta.pdf) (PDF). Totalitarism și rezistență, teroare și
represiune în România comunistă. Studii 1. București: Editura CNSAS (1): pp. 146–153. ISBN
973-0-02533-9.
Adrian Brișcă (2002). „The Anticommunist Armed Resistance in Romania 1944-1962” (http://arhiv
eletotalitarismului.blogspot.ie/p/abraham-dorel-puterea-simediul.html) [Rezistența anticomunistă
în România 1944-1962]. Arhivele Totalitarismului (în engleză). București: Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului (INST) (34-35 (ianuarie-februarie)): pp. 75–101. ISSN 1221-6917 (https://w
ww.worldcat.org/issn/1221-6917).
Universitatea Babeș-Bolyai - Institutul de Istorie Orală; Marius Cristea (2002). Referință cărții (htt
p://hiphi.ubbcluj.ro/iio/files/public/AIO/AIO3modificat.pdf). „Rezistența anticomunistă în zona Aiud.
"Grupul Spaniol" ” (https://www.ceeol.com/search/viewpdf?id=137556). Anuarul Institutului de
Istorie Orală. Cluj: Presa universitară clujeană / Editura Argonaut. III: pp. 28–30. ISSN 1454-4865
(https://www.worldcat.org/issn/1454-4865).
Universitatea Babeș-Bolyai - Institutul de Istorie Orală; Cornel Jurju (2002). Referință cărții (http://i
storiaorala.ro/sites/default/files/public/imce/AIO/aio_3.pdf). „Mitul «venirii americanilor». Studiu de
caz: rezistența anticomunistă de la Huedin” (https://www.ceeol.com/search/viewpdf?id=137557).
Anuarul Institutului de Istorie Orală. Cluj: Editura Argonaut. III: pp. 173–192. ISSN 1454-4865 (htt
ps://www.worldcat.org/issn/1454-4865).
Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu (2002). Referință cărții (http://revista.memoria.ro/?location=archive
&action=details&id=654). „Torturați și torționari” (http://revista.memoria.ro/?location=view_articol&i
d=554). Memoria, Revista gândirii arestate (Comunicarea făcută la Simpozionul Internațional
„Fenomenul Pitești, reeducarea prin tortură” din Pitești 6-8 decembrie 2001). Cluj: Editura
Argonaut (40/41): pp. 59–67. Accesat în 7 septembrie 2017.
Theodor Bărbulescu; Liviu Țăranu (2003). „Rezistența anticomunistă? Cazul colonelului I. Uță” (ht
tp://revista.memoria.ro/?location=view_articol&id=636). Memoria, Revista gândirii arestate.
București: Fundația Culturală „Memoria” (44/45). Accesat în 18 iunie 2017.
Camelia Ivan Duică (2003). Referință cărții (http://www.fift.ugal.ro/revistadeistorie/anale/anale2.ht
m). „Din istoria rezistenței anticomuniste din Banat. Organizația dr. Liviu Vuc (1948-1952)” (http://
www.fift.ugal.ro/revistadeistorie/anale/2/207%20DUICA.pdf) (PDF). Analele Universității „Dunărea
de Jos”. Istorie. Galați: Departamentul de Istorie, Facultatea de Istorie, Filosofie si Teologie (II):
pp. 121–133. ISSN 2344-472X (https://www.worldcat.org/issn/2344-472X).
Dorin Dobrincu (2003). „Macedo-românii și rezistența armată anticomunistă din Dobrogea (1948-
1952)” (http://bibacadcj.qulto.ro/index.jsp;jsessionid=B8FF4ABEACF6CB755E85728FA44D45C
D?from_page=details&page=details&dbname=database_academia&bib1id=4&bib1field=0&term=
403395). Interferențe româno-elene (secolele XV-XX). Iași: Leonidas Rados / Fundația
Academică “A.D. Xenopol”: pp. 233–275.
Mircea Rusnac (2003). Referință cărții (http://banatica.ro/media/b162/sb162.pdf). „Mișcarea de
rezistență anticomunistă din Banat (1945-1953). Grupări principale” (http://www.agero-stuttgart.d
e/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Miscarea%20de%20rezistenta%20din%20Banat%20-%20Grupar
i%20principale%20de%20Rusnac.htm). Banatica. Reșita: Muzeul Banatului Montan (16-2): pp.
303–328.
Dorin Dobrincu (decembrie 2003). „Sfidarea Securității în Bucovina. Grupul de rezistență armată
anticomunistă Gavril Vatamaniuc (1949-1958)” (http://ris.uaic.ro/#arhiva). Revista de Istorie
Socială. Iași: Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. VIII-IX: pp. 363–
412. ISSN 1453-5378 (https://www.worldcat.org/issn/1453-5378).
Stéphanie Mahieu (2004). „Une Église dissidente ? L'Église gréco-catholique roumaine pendant la
période communiste (1948-1989)” (http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/articol/receo_
0338-0599_2004_num_35_4_1679) [O biserică disidentă? Biserica greco-catolică română în
perioada comunistă, 1948-1989]. Revue d’études comparatives Est-Ouest (în franceză). 35 (4):
pp. 93–126. doi:10.3406/receo.2004.1679 (https://doi.org/10.3406%2Freceo.2004.1679). Accesat
în 18 martie 2017.
Dorin Dobrincu (2004). Referință cărții (http://istoriaorala.ro/sites/default/files/public/imce/AIO/aio_
5.pdf). „Bucovineni contra sovietici. Rezistența armată antisovietică/anticomunistă din Bucovina
(martie-august 1944 - iulie 1946)” (https://www.ceeol.com/search/articol-detail?id=101164).
Anuarul Institutului de Istorie Orală. Cluj: Presa universitară clujeană / Editura Argonaut. V: pp.
123–182. ISSN 1454-4865 (https://www.worldcat.org/issn/1454-4865).
Octavian Coman (2004). „Trebuie să ai curaj, trebuie să spui nu” (http://revista.memoria.ro/?locati
on=view_articol&id=718). Memoria, Revista gândirii arestate. London: Franck Cass. 9 (49).
Ion Constantinescu Mărăcineanu (2004). „Un erou de legendă : Colonelul (r) Gh. Arsenescu” (htt
p://revista.memoria.ro/?location=view_articol&id=717). Memoria, Revista gândirii arestate (49).
Florian Banu (2004). „Mitul venirii americanilor reflectat în documentele Securității” (http://arhivelet
otalitarismului.blogspot.ie/p/abraham-dorel-puterea-simediul.html). Arhivele Totalitarismului.
București: Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST) (3-4): pp. 34–46. ISSN 1221-
6917 (https://www.worldcat.org/issn/1221-6917).
Adrian Stănescu (2004). „Din istoria rezistenței anticomuniste în România”. Curierul Românesc (5
(208)): pp. 8–9.
Lavinia Stan; Lucian Turcescu (2004). Referință cărții (http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.108
0/10758216.2004.11052175). „Intellectuals, and academic integrity in Romania” [Intelectualii și
integritatea academică în România]. Problems of Post-Communism (în engleză). NY & Harvard:
Routledge (51 (4)): pp. 12–24. ISSN 1075-8216 (https://www.worldcat.org/issn/1075-8216).
Dorin Dobrincu (2005). Referință cărții (http://diam.uab.ro/index.php?s=2&p=41). „„Rămășitele
grupului Ion Uță": Formațiunile din Banat conduse de frații Duicu, Dumitru Mutașcu și Dumitru
Ișfănuț (1949-1954)” (http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_auash/annales_9/19%20
dobrincu.pdf) (PDF). Annales Universitatis Apulensis. Series Historica. Alba Iulia: Universitatea „1
Decembrie 1918” (9/I): pp. 193–215. ISSN 1453-9306 (https://www.worldcat.org/issn/1453-9306).
Dorin Dobrincu (2005). „Nesupunere în Bucovina. Grupurile de rezistență armată anticomunistă
Cenușă–Motrescu (1948-1951), Pătrăucean-Gherman și Cenușă-Pătrăucean 1948-1951” (http://a
dxenopol.academiaromana-is.ro/aiix/2005.pdf) (PDF). Anuarul Institutului de Istorie A.D. Xenopol.
Iași. XLII (II): pp. 451–481. ISSN 1221-3705 (https://www.worldcat.org/issn/1221-3705).
Dorin Dobrincu (2005). „Rezistența armată anticomunistă din Bucovina: 'Gărzile Decebal' și
grupul Grigore Sandu (1949)” (http://revista.memoria.ro/?
location=archive&action=details&id=749). Memoria, Revista gândirii arestate. București: Fundația
Culturală „Memoria” (51/52): pp. 33–48. Accesat în 8 iunie 2017.
Oana Ionel (2005). Referință cărții (http://www.memoria.ro/carti/aparitii/experimentul_pitesti__que
stion__reeducarea_prin_tortura_dot__opresiunea_taranimii_romane_in_timpul_dictaturii_comunis
te/66065/). „Alexandru Dejeu și Securitatea” (http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/st
udii_articole/activitati_plan_intern/Alexandru%20Dejeu%20si%20Securitatea.pdf) (PDF).
Experimentul Pitești ? Reeducarea prin tortură. Opresiunea țărănimii române în timpul dictaturii
comuniste. Pitești: Fundația Culturală „Memoria”, filiala Argeș: pp. 419–428. ISBN 973-86965-4-2.
Accesat în 12 iunie 2017.
Dorin Dobrincu (2005). Referință cărții (http://www.istoriaorala.ro/sites/default/files/public/imce/AI
O/aio_6.pdf). „Formațiuni din rezistanța armată anticomunistă în sudul Moldovei (1945-1958)” (htt
ps://www.ceeol.com/search/viewpdf?id=21979). Anuarul Institutului de Istorie Orală. Cluj: Presa
universitară clujeană / Editura Argonaut. VI: pp. 163–192. ISSN 1454-4865 (https://www.worldcat.
org/issn/1454-4865).
Marius Oprea (5 iulie 2005). „Intelectuali hartuiți de Securitate?” (http://revista22online.ro/1865/.ht
ml). Revista 22. București: Grupul pentru Dialog Social. ISSN 1220-5761 (https://www.worldcat.or
g/issn/1220-5761). „Miercuri, 29 iulie, la sediul GDS a avut loc masa rotunda cu tema Intelectuali
hartuiți de Securitate? Cazul Marius Oprea, moderată de Gabriel Liiceanu. Dezbaterea a fost
provocata de o serie de amenințări pe care le-a primit istoricul și publicistul Marius Oprea. În urma
dezbaterii a fost trimisa o scrisoare președintelui Traian Băsescu, pe care o reproducem mai jos,
împreuna cu fragmente din aceasta dezbatere.”
Dorin Dobrincu (2005). „Organizația Națională Creștină de Luptă Împotriva Comunismului
Partizanii României Mare și planul de răsculare a Banatului (1948-1949)” (http://history.uaic.ro/wp-
content/uploads/2013/01/ASUI-2005-LI.pdf) (PDF). Analele științifice ale Universității Alexandru
Ioan Cuza din Iași. seria Istorie. Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de
Istorie (LI): pp. 375–392. ISSN 1221-843X (https://www.worldcat.org/issn/1221-843X).
Florian Banu (2005). Referință cărții (http://history.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/01/ASUI-2005
-LI.pdf). „Adevăr și ficțiune în documentele Securității” (http://www.cnsas.ro/documente/istoria_co
munism/studii_articole/arhiva_securitatii/Adevar%20si%20fictiune.pdf) (PDF). Analele științifice ale
Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. seria Istorie. Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”
din Iași, Facultatea de Istorie (LI): pp. 375–392. ISSN 1221-843X (https://www.worldcat.org/issn/1
221-843X).
Liviu Pleșa; Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Iulia Pop (editori) (2006). Referință cărții (http://
www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/inceputul_comunismului/simpozionul_international__q
uestion_rezistenta_anticomunista_intre_cercetarea_stiintifica_si_valorificarea_muzeala_question
_/1648/). „Implicarea militarilor în mișcarea de rezistență armată - Cazul maiorului Nicolae Dabija
(1948-1949)” (http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/studii_articole/activitati_plan_inte
rn/Maior%20Dabija.pdf) (PDF). Rezistența anticomunistă – cercetare științifică și valorificare
muzeală. Cluj: Editura Argonaut. I: pp. 105–124. ISBN 978-973-109-016-0. Accesat în 30 mai
2017. |contribuție= ignorat (ajutor)
Oana Ionel; Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Julia Pop (editori) (2006). Referință cărții (htt
p://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/inceputul_comunismului/simpozionul_international
__question_rezistenta_anticomunista_intre_cercetarea_stiintifica_si_valorificarea_muzeala_quest
ion_/1648/). „Anihilarea organizației 'Garda Albă' de către Securitate (1949)” (http://www.cnsas.ro/
documente/istoria_comunism/studii_articole/activitati_plan_intern/Organizatia%20Garda%20Alba.
pdf) (PDF). Rezistența anticomunistă. Cercetare științifică și valorificarea muzeală. Cluj: Editura
Argonaut. I: pp. 142–158. ISBN 978-973-109-016-0. |contribuție= ignorat (ajutor)
Florian Banu; Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Iulia Pop (editori) (2006). Referință cărții (htt
p://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/inceputul_comunismului/simpozionul_international
__question_rezistenta_anticomunista_intre_cercetarea_stiintifica_si_valorificarea_muzeala_quest
ion_/1648/). „Mișcarea de rezistență armată anticomunistă din România - între negare și
hiperbolizare” (http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/studii_articole/activitati_plan_int
ern/Rezistenta.pdf) (PDF). Rezistența anticomunistă – cercetare științifică și valorificare muzeală.
Cluj: Editura Argonaut. I: pp. 299–314. ISBN 978-973-109-016-0. Accesat în 18 iunie 2017.
|contribuție= ignorat (ajutor)
Dorin Dobrincu (2006). Referință cărții (http://atlas.usv.ro/www/codru_net/page12e.html). „Grupuri
'minore' din rezistență anticomunistă bucovineană (1948-1961)” (http://atlas.usv.ro/www/codru_ne
t/CC12/12%20dorin%20dobrincu.pdf) (PDF). Codrul Cosminului. Suceava: Editura Universității din
Suceava (12): pp. 179–194. ISSN 2067-5860 (https://www.worldcat.org/issn/2067-5860).
Claudia Dobre (2006). „Rezistența anticomunistă în România: memorie și istorie” (http://revista.m
emoria.ro/index.php?location=view_articol&id=806). Memoria, Revista gândirii arestate.
București: Fundația Culturală „Memoria” (54).
Doru Radosav (2006). Referință cărții (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/25527).
„Rezistenta anticomunistă armată din România între istorie și memorie” (http://dspace.bcucluj.ro/b
itstream/123456789/25527/1/Radosav%2bDoru-Rezistenta%2bantiarmata%2bcomunista-2006.p
df) (PDF). Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național. Iași:
Editura Polirom. VIII: pp. 87–107. ISBN 973-46-0312-4.
Dorin Dobrincu (2006). Referință cărții (http://diam.uab.ro/index.php?s=2&p=39). „Formațiuni
„minore" de rezistența anticomunistă și fugari solitari din nordul Transilvaniei (1949-1958)” (http://d
iam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_auash/annales_10/studii/8%20dorin_dobrincu.pdf)
(PDF). Annales Universitatis Apulensis (Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia). Historica
(10/I): pp. 133–146 (p. 133). ISSN 1453-9306 (https://www.worldcat.org/issn/1453-9306).
Romulus Rusan (12 mai 2006). „Liber în munți” (http://revista22online.ro/2706/.html). Revista 22
(Piesele de conferințe și discuții la Școala de Vară de la Sighet în iulie 2003). București: Grupul
pentru Dialog Social. ISSN 1220-5761 (https://www.worldcat.org/issn/1220-5761).
Cornea Corneliu (2006). „Rezistenta anticomunistă în Arad” (http://revista.memoria.ro/?location=vi
ew_articol&id=831). Memoria, Revista gândirii arestate. București: Fundația Culturală „Memoria”
(55/56).
Claudia Dobre (1 octombrie 2006). „Elisabeta Rizea de Nucșoara : un « lieu de mémoire » pour
les roumains ?” (https://cm.revues.org/290) [Elisabeta Rizea din Nucșoara: un „loc al memoriei”
pentru români?]. Conserveries mémorielles - Revue transdisciplinaire (în franceză). Université
Laval, Québec: IHTP - Institut d'Histoire du Temps Présent, CELAT. ISSN 1718-5556 (https://ww
w.worldcat.org/issn/1718-5556). Accesat în 30 mai 2017.
Dorin Dobrincu (22 decembrie 2006). „Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților
Apuseni (I)” (http://revista22online.ro/3321/.html). Revista 22. București: Grupul pentru Dialog
Social. ISSN 1220-5761 (https://www.worldcat.org/issn/1220-5761). Accesat în 30 mai 2017.
Lavinia Stan (2006). Referință cărții (http://go.galegroup.com/ps/anonymous?id=GALE%7CA1572
68150&sid=googleScholar&v=2.1&it=r&linkaccess=fulltext&issn=00128449&p=AONE&sw=w&aut
hCount=1&isAnonymousEntry=true). „The vanishing truth? Politics and memory in post-
communist Europe” (http://www.academia.edu/183369/The_Vanishing_Truth_Politics_and_Memo
ry_in_Post-Communist_Europe) [Adevărul dispărut? Politica și memoria în Europa
postcomunistă]. East European Quarterly (în engleză). Boulder: Department of History / University
of Colorado (40 (4)): pp. 383–408. ISSN 2469-4827 (https://www.worldcat.org/issn/2469-4827).
Lavinia Stan (2006). Referință cărții (https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=134408).
„Lustration in Romania: The Story of a Failure” (https://www.academia.edu/183375/Lustration_in_
Romania_The_Story_of_a_Failure?auto=download) [Lustrația în România: Povestea unui eșec].
Studia Politica. Romanian Political Science Review (în engleză). Bucarest: Editura Universității
din București (6 (1)): pp. 135–156. ISSN 1582-4551 (https://www.worldcat.org/issn/1582-4551).
Dorin Dobrincu (3 ianuarie 2007). „Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților Apuseni
(II)” (http://revista22online.ro/3340/.html). Revista 22. București: Grupul pentru Dialog Social.
ISSN 1220-5761 (https://www.worldcat.org/issn/1220-5761). Accesat în 30 mai 2017.
Cristina Petrescu; Dragoș Petrescu (2007). [http://www.hait.tu-
dresden.de/TDv/TD_04_02_Petrescu.pdf Referință cărții%5d „Resistance and Dissent under
Communism – The Case of Romania” (http://www.hait.tu-dresden.de/TD/heft.asp?nr=8.) Verificați
valoarea |url= (ajutor) [Rezistență și dizidență în comunism - Studiu de caz România].
Totalitarismus und Demokratie (în engleză). Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht (2): pp. 323–
346. ISSN 1612-9008 (https://www.worldcat.org/issn/1612-9008).
Gheorghe Gorun; Hadrian Gorun (2007). Referință cărții (http://hiphi.ubbcluj.ro/iio/files/public/AIO/
AIO_VIII_abstracts.pdf). „Un parașutat în România vândută: Mircea Popovici / A Paratrooper in
Betrayed Romania : Mircea Popovici” (https://www.ceeol.com/search/articol-detail?id=194466).
Anuarul Institutului de Istorie Orală. Cluj: Presa universitară clujeană / Editura Argonaut. VIII: pp.
148–172. ISSN 1454-4865 (https://www.worldcat.org/issn/1454-4865).
Dorin Dobrincu (2007). „Rezistența armată anticomunistă din Munții Făgăraș - versantul nordic.
„Grupul carpatic făgărășan" / Grupul Ion Gavrilă (1949/50-1955/56)” (https://www.ceeol.com/searc
h/articol-detail?id=52184). Anuarul Institutului de Istorie 'George Barițiu'. Historica. București:
Editura Academiei Române (XLVI): 433–502.
Serenela Ghițeanu (8 iunie 2007). „Cum e posibil sa fii erou?” (http://revista22online.ro/3793/.htm
l). Revista 22. București: Grupul pentru Dialog Social. ISSN 1220-5761 (https://www.worldcat.org/i
ssn/1220-5761). |contribuție= ignorat (ajutor)
Dorin Dobrincu (2007 (LXXXIV)). Referință cărții (http://old.arhivelenationale.ro/index.php?page=4
45). „The Anti-Communist Armed Resistance on the Southern Slope of the Făgăraș Mountains
and the Iezer Mountains. The Groups Led by Colonel Gheorghe Arsenescu and Lieutenant Toma
Arnăuțoiu (1948-1960) I” (http://old.arhivelenationale.ro/images/custom/image/serban/RA%203-
4%202007/21%20dobrincu,%20dorin.pdf) [Rezistența armată anticomunistă pe versantul sudic al
Munților Făgăraș și Munții Iezer. Grupurile conduse de colonelul Gheorghe Arsenescu și
locotenentul Toma Arnăuțoiu (1948-1960) I] (PDF). Revista Archivelor (în engleză). București:
Arhivele Nationale ale României (3-4): pp. 249–272. ISSN 1453-1755 (https://www.worldcat.org/is
sn/1453-1755). Accesat în 08/06/2017. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
Dorin Dobrincu (2008 (LXXXV)). Referință cărții (http://www.arhivelenationale.ro/index.php?page=
442). „The Anti-Communist Armed Resistance on the Southern Slope of the Făgăraș Mountains
and the Iezer Mountains. The Groups Led by Colonel Gheorghe Arsenescu and Lieutenant Toma
Arnăuțoiu (1948-1960) II” (http://old.arhivelenationale.ro/images/custom/image/serban/RA%201%
202008/21_dobrincu,_dorin.pdf) [Rezistența armată anticomunistă pe versantul sudic al Munților
Făgăraș și Munții Iezer. Grupurile conduse de colonelul Gheorghe Arsenescu și locotenentul
Toma Arnăuțoiu (1948-1960) II] (PDF). Revista Archivelor (în engleză). București: Arhivele
Nationale ale României (1): pp. 283–311. ISSN 1453-1755 (https://www.worldcat.org/issn/1453-17
55). Accesat în 08/06/2017. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
Dorin Dobrincu (2008 (LXXXV)). Referință cărții (http://old.arhivelenationale.ro/index.php?page=4
44). „The Anti-Communist Armed Resistance on the Southern Slope of the Făgăraș Mountains
and the Iezer Mountains. The Groups Led by Colonel Gheorghe Arsenescu and Lieutenant Toma
Arnăuțoiu (1948-1960) III” (http://old.arhivelenationale.ro/images/custom/image/Pdf-uri/Revista/Re
vista%202_2008/16%20Dorin%20Dobrincu.pdf) [Rezistența armată anticomunistă pe versantul
sudic al Munților Făgăraș și Munții Iezer. Grupurile conduse de colonelul Gheorghe Arsenescu și
locotenentul Toma Arnăuțoiu (1948-1960) III] (PDF). Revista Archivelor (în engleză). București:
Arhivele Nationale ale României (2): pp. 160–186. ISSN 1453-1755 (https://www.worldcat.org/iss
n/1453-1755). Accesat în 08/06/2017. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
Liviu Țăranu (2008). „Considerații privind evoluția Mișcării Legionare în timpul democrației
populare” (http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/studii_articole/activitati_plan_intern/
Evolutia%20Miscarii%20Legionare.pdf) (PDF). Sangidava. Târgu-Mureș: Editura Ardealul (2): pp.
201–205.
Viorel Rus (2008). Referință cărții (http://www.edituramega.ro/carte/129-arhiva-somesana-revista-
de-istorie-si-cultura-vii). „Originile Năsăudene ale Organizației Anticomuniste „Haiducii lui Avram
Iancu - Divizia Sumanele Negre" ” (http://www.cimec.ro/pdf/arhiva-somesana/dl.asp?filename=arhi
va-somesana-seria-III-VII-2008.pdf) (PDF). Arhiva Someșană. Năsăud (VII): pp. 205–214.
ISSN 1583-3542 (https://www.worldcat.org/issn/1583-3542).
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S); Silviu B. Moldovan; Mihai
Demetriade (2008). „Ion Mitucă, de la rezistență la disidență. Memoriu de Ion Mitucă privind
aspecte ale vieții deținuților politici din lagărul Cavnic” (http://www.cnsas.ro/documente/caiete/Cai
ete_CNSAS_nr_2_2008.pdf) (PDF). Caietele CNSAS. București: Editura Consiliului Național
pentru Studierea Arhivelor Securității (2): pp. 74–147. ISSN 1844-6590 (https://www.worldcat.org/i
ssn/1844-6590).
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S); Alina Ilinca (2008). „Politica
de control a regimului comunist asupra spațiului public. Studiu de caz: Jocurile Mondiale
Universitare de Iarnă de la Poiana Stalin (28 ianuarie-8 februarie 1951)” (http://www.cnsas.ro/doc
umente/caiete/Caiete_CNSAS_nr_2_2008.pdf) (PDF). Caietele CNSAS. București: Editura
Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (2): pp. 237–250. ISSN 1844-6590 (http
s://www.worldcat.org/issn/1844-6590).
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S); Liviu-Marius Bejenaru
(2008). „Manipulare și dirijare prin observarea stării de spirit a populației. Studiu de caz: Festivalul
Mondial al Tineretului și Studenților de la București (2-14 août 1953)” (http://www.cnsas.ro/docum
ente/caiete/Caiete_CNSAS_nr_2_2008.pdf) (PDF). Caietele CNSAS. București: Editura Consiliului
Național pentru Studierea Arhivelor Securității (2): pp. 251–263. ISSN 1844-6590 (https://www.wo
rldcat.org/issn/1844-6590).
IICCMER (30 aprilie 2009). „Acțiunea de exhumare a partizanului anticomunist Vitan Petru
împușcat de securitate la 21 noiembrie 1952” (http://www.iiccr.ro/actiunea-de-exhumare-a-partiza
nului-anticomunist-vitan-petru-impuscat-de-securitate-la-21-noiembrie-1952/). Arhiva
evenimentelor Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc
(IICCMER). București. Accesat în 18 iulie 2017.
IICCMER (30 august 2009). „O nouă acțiune de exhumare organizată de IICCR. Cazul Nicolae
(Mișu) Selagea, împușcat de Securitate la 2 septembrie 1950” (http://www.iiccr.ro/o-noua-actiune-
de-exhumare-organizata-de-iiccr-cazul-nicolae-misu-selagea-impuscat-de-securitate-la-2-septem
brie-1950/). Arhiva evenimentelor Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria
Exilului Românesc (IICCMER). București. Accesat în 30 mai 2017.
IICCMER (2 septembrie 2009). „Acțiune de exhumare organizată de IICCR în septembrie 2009.
Cazul Nicolae (Mișu) Selagea, împușcat de Securitate la 2 septembrie 1950” (http://www.iiccr.ro/a
ctiune-de-exhumare-organizata-de-iiccr-septembrie-2009-cazul-nicolae-misu-selagea-impuscat-d
e-securitate-la-2-septembrie-1950/). Arhiva evenimentelor Institutului de Investigare a Crimelor
Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). București. Accesat în 30 mai 2017.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S); Nicolae Ioniță (2009). „Fișe
biografice ale șefilor de direcții centrale din Securitate, în anii '60” (http://www.cnsas.ro/document
e/caiete/Caiete_CNSAS_nr_3_2009.pdf) (PDF). Caietele CNSAS. București: Editura CNSAS
(1(3)): pp. 105–106. ISSN 1844-6590 (https://www.worldcat.org/issn/1844-6590).
Memoria (2009). Referință cărții (http://revista.memoria.ro/?location=archive&action=details&id=7
62). „Documente - Din arhiva Securității” (http://revista.memoria.ro/?location=view_articol&id=101
4). Memoria, Revista gândirii arestate. București: Fundația Culturală „Memoria”. XXXII (68/69):
231. Accesat în 8 iunie 2017.
Dorin Dobrincu (2009 (LXXXVI)). Referință cărții (http://old.arhivelenationale.ro/index.php?page=4
43). „Rezistența armată anticomunistă și rezistența greco-catolică în centrul Transilvaniei.
Organizația « Partizanii Regelui Mihai - Armata Secretă » (1948-1950)” (http://old.arhivelenational
e.ro/images/custom/image/serban/RA%201%202009/16%20dobrincu,%20dorin.pdf) (PDF).
Revista Arhivelor. Istorie. București: Arhivele Nationale ale României (1): pp. 204–218.
ISSN 1453-1755 (https://www.worldcat.org/issn/1453-1755). Accesat în 08/06/2017. Verificați
datele pentru: |date= (ajutor)
Paula Ivan (2009 (LXXXVI)). Referință cărții (http://old.arhivelenationale.ro/index.php?page=443).
„Formele de represiune a rezistenței anticomuniste în memoria colectivă (I)” (http://old.arhivelenati
onale.ro/images/custom/image/serban/RA%201%202009/17%20ivan,%20paula.pdf) (PDF).
Revista Arhivelor. București: Arhivele Nationale ale României (1): pp. 219–245. ISSN 1453-1755
(https://www.worldcat.org/issn/1453-1755). Accesat în 12/06/2017. Verificați datele pentru:
|date= (ajutor)
Memoria (2009). Referință cărții (http://revista.memoria.ro/?location=archive&action=details&id=7
62). „Unde sunt cei care nu mai sunt - „Catalogul" celor uciși în temnițele comuniste” (http://revist
a.memoria.ro/?location=view_articol&id=1011). Memoria, Revista gândirii arestate. București:
Fundația Culturală „Memoria”. XXXII (68/69): pp. 241 (lettre D). Accesat în 8 iunie 2017.
Delphine Saubaber; Marion Guyonvarch (17 decembrie 2009). „La Roumanie de Ceausescu ou
l'espionnage généralisé” (http://www.lexpress.fr/actualite/monde/europe/roumanie-des-espions-a-l
a-maison_836419.html) [România lui Ceaușescu sau spionajul generalizat]. L'Express (în
franceză). ISSN 0245-9949 (https://www.worldcat.org/issn/0245-9949).
Delphine Saubaber; Marion Guyonvarch (17 decembrie 2009). „Le système de la Securitate était
pire que la Stasi” (http://www.lexpress.fr/actualite/monde/europe/le-systeme-de-la-securitate-etait-
pire-que-la-stasi_836390.html) [Sistemul Securității a fost mai rău decât Stasi]. L'Express (în
franceză). ISSN 0245-9949 (https://www.worldcat.org/issn/0245-9949).
Delphine Saubaber; Marion Guyonvarch (17 decembrie 2009). „Les Roumains sont incapables de
se penser coupables” (http://www.lexpress.fr/actualite/monde/europe/les-roumains-sont-incapable
s-de-se-penser-coupables_837720.html) [Românii sunt incapabili să se considere vinovați].
L'Express (în franceză). ISSN 0245-9949 (https://www.worldcat.org/issn/0245-9949).
Lavinia Stan (2009). „Truth Commissions in Post-Communism: The Overlooked Solution?” (http
s://benthamopen.com/contents/pdf/TOPOLISJ/TOPOLISJ-2-1.pdf) (PDF). Open Political Science
Journal (în engleză). Canada: Department of Political Science, St. Francis Xavier University (2
(1)): pp. 1–13. ISSN 1874-9496 (https://www.worldcat.org/issn/1874-9496).
Lavinia Stan; Diane Vancea (2009). „Alegerile parlamentare din 2008: vin vechi în sticle noi” (http
s://www.academia.edu/183364/Alegerile_Parlamentare_din_2008_Vin_Vechi_in_Sticle_Noi).
Sfera Politicii. Bucarest: Fundația Societatea Civilă (131-132): pp. 3–13. ISSN 1221-6720 (https://
www.worldcat.org/issn/1221-6720).
Dorin Dobrincu (2010). Referință cărții (http://www.bcut.ro/colloquiumpoliticum/?en_volume-1-(201
0)-issue1,22). „Rezistența armată anticomunistă din Vrancea. Organizația „Vlad Țepeș II" (1949-
1950)” (http://www.bcut.ro/dyn_doc/revista/colpol1.site/colpol1.p.103-145.Dobrincu.pdf) (PDF).
Colloquium politicum. Timișoara: Universitatea de Vest din Timișoara (1): pp. 103–145.
ISSN 2065-8664 (https://www.worldcat.org/issn/2065-8664).
Puica Buhoci (2010 (XVIII)). „Istorie și frauda (I). Caz Penal: cum au dispărut documente
incriminatorii din Arhivele C.N.S.A.S. Un furt "garantat" de Academia Cațavencu. Documente” (htt
p://www.ziaristionline.ro/2012/03/04/istorie-si-frauda-i-caz-penal-cum-au-disparut-documente-incri
minatorii-din-arhivele-cnsas-un-furt-garantat-de-academia-catavencu/). Arhivele Totalitarismului.
București: Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST) (68-69). ISSN 1221-6917 (http
s://www.worldcat.org/issn/1221-6917). Accesat în 02/08/2017. Verificați datele pentru: |date=
(ajutor)
Marius Oprea (2010). „Raiul lui Șușman” (http://www.observatorcultural.ro/articol/raiul-lui-susma
n/) (532). București: Editura SC Observator cultural SA.
Observator cultural (4 martie 2010). „Marius Oprea a fost demis din fruntea IICCMER!” (http://ww
w.observatorcultural.ro/Marius-Oprea-a-fost-demis-din-fruntea-IICCMER*articolID_23311-articols_
details.html). Observator cultural. București: Editura SC Observator cultural SA (514). Accesat în
12 iunie 2017.
Andrei Cornea (9 martie 2010). „Anticomuniști cu un singur ochi” (http://revista22online.ro/7737/.h
tml). Revista 22. București: Grupul pentru Dialog Social. ISSN 1220-5761 (https://www.worldcat.or
g/issn/1220-5761).
Andrei Miroiu (3 decembrie 2010). „Wiping Out 'The Bandits': Romanian Counterinsurgency
Strategies in the Early Communist Period” (https://dx.doi.org/10.1080/13518046.2010.526021)
[Distrugând „bandiții”: Strategii românești de combatere a insurgenților, în perioada comunismului
timpurie]. The Journal of Slavic Military Studies (în engleză). Londres: Taylor and Francis. 23 (4):
pp. 666–691. doi:10.1080/13518046.2010.526021 (https://doi.org/10.1080%2F13518046.2010.52
6021). ISSN 1351-8046 (https://www.worldcat.org/issn/1351-8046). Accesat în 18 martie 2017.
Puica Buhoci (2011 (XIX)). „Istorie și frauda (II). Cum a dispărut o delațiune din Arhiva C.N.S.A.S
pentru a se deschide apoi un proces de calomnie” (http://www.ziaristionline.ro/2012/03/12/istorie-s
i-frauda-ii-cum-a-disparut-o-delatiune-din-arhiva-cnsas-pentru-a-se-deschide-apoi-un-proces-de-c
alomnie/). Arhivele Totalitarismului. București: Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului
(INST) (70-71). ISSN 1221-6917 (https://www.worldcat.org/issn/1221-6917). Accesat în
02/08/2017. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
IICCMER; Mihai Burcea; Marius Stan (25 martie 2011). Referință cărții (http://www.iiccr.ro/iiccmer-
prezinta-premiera-biografia-tortionarului-alexandru-nicolschi/). „Alexandru Nicolschi, ilegalist
comunist, spion sovietic, deținut și general de securitate” (http://www.iiccr.ro/pdf/ro/alexandru_nico
lschi.pdf) (PDF). IICCMER prezintă în premieră biografia torționarului Alexandru Nicolschi.
București. Accesat în 21 iulie 2017.
Claudia-Florentina Dobre (2011). „Les vingt ans du postcommunisme roumain : L'espace public et
les mémoires du communisme” (http://www.sensus-historiae.amu.edu.pl/index.php/sensus/articol/
download/31/30) [Cei douăzeci de ani ai postcomunismului românesc: spațiul public și amintirile
comunismului]. Sensus Historiae (în franceză). Varsovie. 5: pp. 25–45. ISSN 2082-0860 (https://w
ww.worldcat.org/issn/2082-0860).
Lucia Hossu-Longin (19 august 2011). „Măturile de la Tescani” (http://www.observatorcultural.ro/ar
ticol/maturile-de-la-tescani/). Observator cultural. București: Editura SC Observator cultural SA
(588). Accesat în 12 iunie 2017.
Oana Mateescu (2011). „Losing the Phenomenon: Time and Indeterminacy in the Practice of
Anthrohistory” (http://socasis.ubbcluj.ro/metodologie/wp-content/upload/articole/Mateescu%20%2
82010%29.pdf) [Pierderea fenomenului: Timp și nedeterminare în practica Antropologiei istorice]
(PDF). Unsettling Knowledge, Questioning Discipline (în engleză). Ann Arbor, Michigan: University
of Michigan Press. ISBN 978-0472051359. Accesat în 18 martie 2017.
Radu Stancu (2012 (LXXXIX)). Referință cărții (http://old.arhivelenationale.ro/index.php?lan=0&pa
ge=435). „Ideologie, represiune și pedeapsa cu moartea în deceniul dinaintea adoptării Codului
penal din 1969” (http://old.arhivelenationale.ro/images/custom/file/16%20stancu,%20radu.pdf)
(PDF). Revista Arhivelor. București: Arhivele Nationale ale României (1): pp. 181–203. ISSN 1453-
1755 (https://www.worldcat.org/issn/1453-1755). Accesat în 12/06/2017. Verificați datele pentru:
|date= (ajutor)
Liviu Pleșa (11 decembrie 2012). „Călăul Mihail Patriciu” (http://revista22online.ro/21061/.html).
Revista 22. București: Grupul pentru Dialog Social. ISSN 1220-5761 (https://www.worldcat.org/iss
n/1220-5761). Accesat în 12 iunie 2017.
Lavinia Stan (2012). Referință cărții (http://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0888325411403
922). „Witch-hunt or moral rebirth? Romanian parliamentary debates on lustration” (https://www.re
searchgate.net/publication/220044252_Witch-Hunt_or_Moral_Rebirth_Romanian_Parliamentary_
Debates_on_Lustration) [Vânătoare de vrăjitoare sau renaștere morală? Dezbateri parlamentare
românești privind lustrația]. East European Politics and Societies (în engleză). USA: SAGE
Publications în asociere cu American Council of Learned Societies și the American Association
for the Advancement of Slavic Studies (26 (2)): pp. 274–295. ISSN 1533-8371 (https://www.world
cat.org/issn/1533-8371)..
AFP (18 martie 2013). „Après le silence : quand tuer le dictateur ne suffit pas à effacer la
dictature” (http://tempsreel.nouvelobs.com/culture/20130317.AFP6838/apres-le-silence-quand-tue
r-le-dictateur-ne-suffit-pas-a-effacer-la-dictature.html) [După tăcere: când să ucidem dictatorul nu
e suficient pentru a șterge dictatura]. Le Nouvel Observateur (în franceză). Paris. ISSN 2491-
6420 (https://www.worldcat.org/issn/2491-6420).
IICCMER (9 mai 2013). „Campaniile de arheologie contemporană ale IICCMER - Dezgropînd
crimele comunismului” (http://www.observatorcultural.ro/articol/dezgropind-crimele-comunismului-
2/). Observator cultural. București: Editura SC Observator cultural SA (672). Accesat în 12 iunie
2017.
Gabriel Moisa (2013). Referință cărții (http://crisia.mtariicrisurilor.ro/arhiva.php?limba=Ro&numar=
XLIII&an=2013&supliment=Nu). „Organizația condusă de Adrian Mihuț (1948-1956)” (http://crisia.
mtariicrisurilor.ro/pdf/2013/015_G%20Moisa.pdf) (PDF). Crisia. Oradea: Editura Muzeului Țării
Crișurilor din Oradea (XLIII): pp. 161–179. ISSN 1016-2798 (https://www.worldcat.org/issn/1016-2
798).
Gabriel Moisa; Cosmin Budeancă și Olteanu Florentin (2013). Referință cărții (http://www.zf.ro/ziar
ul-de-duminica/destine-in-comunism-de-ziarul-de-duminica-11151330). „Adrian Mihuț - Lider al
grupului de rezistență de pe Valea Crișului Alb (1948-1956)”. Destine individuale și colective în
comunism. Iași: Editura Polirom (XLIII). ISBN 978-973-46-3432-3.
 Marius Oprea (14 octombrie 2013). „Marius Oprea apară în instanța securiștii. Istoricul a pledat ca
martor în favoarea fostului ofițer Nicolae Paraschiv” (http://revista22online.ro/32307/.html).
Revista 22. București: Grupul pentru Dialog Social. ISSN 1220-5761 (https://www.worldcat.org/iss
n/1220-5761).
Liviu Pleșa (3 decembrie 2013). „Cum ucidea Securitatea. Cazul ofițerului Mihail Kovács” (http://re
vista22online.ro/34669/.html). Revista 22. București: Grupul pentru Dialog Social. ISSN 1220-
5761 (https://www.worldcat.org/issn/1220-5761).
Mădălin Hodor (Direcția de Investigații, CNSAS) (10 decembrie 2013). „Portret de torționar:
Alexandru Vișinescu” (http://revista22online.ro/35111/.html). Revista 22. București: Grupul pentru
Dialog Social. ISSN 1220-5761 (https://www.worldcat.org/issn/1220-5761).
IICCMER (24 aprilie 2014). „Acțiunea de căutare și deshumare a lui Gheorghe Pașca și Gavrilă
Rus, uciși de Securitatea comunistă la 5 februarie 1956” (http://www.iiccr.ro/actiunea-de-cautare-s
i-deshumare-lui-gheorghe-pasca-si-gavrila-rus-ucisi-de-securitatea-comunista-la-5-februarie-195
6/). Arhiva evenimentelor Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului
Românesc (IICCMER). București. Accesat în 21 iulie 2017.

Filmografie
Lucia Hossu-Longin (regizor). (1991). Memorialul Durerii, o istorie care nu se învață la școală (htt
p://www.tvrplus.ro/editie-memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-invata-la-scoala-125377).
[documentar 4/3]. http://www.tvrplus.ro/editie-memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-invata-la-
scoala-125377. „Memorialul Durerii - Reportajul TVR privind Vasile Motrescu - Episod 2 Recurs în
cazul Motrescu. Rezistența armată anticomunistă în Obcinele Bucovinei a început încă de la
sfârșitul războiului, când o grupare paramilitară s-a organizat împotriva Armatei Roșii. Între 1948
și 1955”.
Lucia Hossu-Longin (regizor). (1991). Memorialul Durerii, o istorie care nu se învață la școală (htt
p://www.tvrplus.ro/editie-memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-invata-la-scoala-391624).
[documentar 4/3]. http://www.tvrplus.ro/editie-memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-invata-la-
scoala-391624. „Memorialul Durerii - Reportajul TVR privind Ion Gavrilă Ogoranu - Episod 3
Moșul. Film biografic al fostului șef al Rezistenței din Munții Făgăraș-Ion Gavrilă Ogoranu”.
Lucia Hossu-Longin (regizor). (1991). Memorialul Durerii, o istorie care nu se învață la școală,
Seria Neagră (https://www.youtube.com/watch?v=zWjkN8PzUK8). [documentar 4/3].
https://www.youtube.com/watch?v=zWjkN8PzUK8. „Memorialul Durerii - Reportajul și interviul lui
Alexandru Nicolschi - Episod Torționarii: Alexandru Nicolschi - Pagină la TVTR+ (http://www.tvrplu
s.ro/editie-memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-invata-la-scoala-141754)”.
Lucia Hossu-Longin (regizor). (1991). Memorialul Durerii, o istorie care nu se învață la școală (htt
p://www.tvrplus.ro/editie-memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-invata-la-scoala-358565).
[documentar 4/3]. http://www.tvrplus.ro/editie-memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-invata-la-
scoala-358565. „Memorialul Durerii - Reportajul TVR privind grupul Capotă-Dejeu - Episod O
istorie a bravilor: Grupul din masivul Vlădeasa-Suferințele urmașilor. În fostul sediu al securității
din Cluj, au fost anchetați, începând cu 7 decembrie 1957, toți membri grupului Capotă-Dejeu”.
Lucia Hossu-Longin (regizor). (1991). Memorialul Durerii, o istorie care nu se învață la școală (htt
ps://www.youtube.com/watch?v=nt0q_tkkbNk). [documentar 4/3].
https://www.youtube.com/watch?v=nt0q_tkkbNk. „Memorialul Durerii - Reportajul TVR privind
grupul Ion Paragină - Episod O istorie a bravilor. Grupul lui Ion Paragină - Pagină la TVTR+ (htt
p://www.tvrplus.ro//editie-memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-invata-la-scoala-352868)”.
Lucia Hossu-Longin (regizor). (1992). Memorialul Durerii, o istorie care nu se învață la școală (htt
ps://www.dailymotion.com/video/xrqvlg). [documentar 4/3].
http://www.dailymotion.com/video/xrqvlg. „Memorialul Durerii - Celebrul reportaj de la TVR privind
Elisabeta Rizea, redifuzat frecvent. Interviul a fost realizat în 1992 - Episod 24 Viteaza din
 Nucșoara - Pagină la TVTR+ (http://www.tvrplus.ro/editie-memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-i
nvata-la-scoala-247597)”.
Ioan Roșca (regizor) / Procesul comunismului. (2008). Mărturia lui Gavril Vatamaniuc (http://www.
procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/vatamaniucg/filme/#player-placemark). [documentar
4/3]. http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/vatamaniucg/filme/#player-placemark.
„Seria de interviuri-mărturie / 55 videos - Prefață lui Ioan Roșca) (http://www.procesulcomunismul
ui.com/marturii/fonduri/vatamaniucg/explicatie.htm)”.
TVR Internațional / Procesul comunismului. (4 decembrie 2009). Dezbatere privind sensul
Procesului Comunismului / Mărturia lui Gavril Vatamaniuc (https://www.youtube.com/watch?v=7n
HE53jHoQQ&list=PL2F2D5795ADD9181E). [documentar 4/3]. https://www.youtube.com/watch?
v=7nHE53jHoQQ&list=PL2F2D5795ADD9181E.
Mirel Bran (regizor). (21 decembrie 2009). Reportaj de la France 24 din 21/12/2009 privind
investigațiile arheologice ale crimelor Securității : Les crimes du régime communiste hantent
toujours la mémoire roumaine (http://www.france24.com/fr/20091218-crimes-r-gime-communiste-
hantent-toujours-moire-roumaine/). [documentar 16/9]. http://www.france24.com/fr/20091218-
crimes-r-gime-communiste-hantent-toujours-moire-roumaine/. „La douăzeci de ani de la căderea
regimului comunist, românii încearcă să se împace cu trecutul lor. Noua generație se strecoară în
istoria dureroasă a țării sale, cu un obiectiv declarat: să întoarcă pagina.”.
Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca. (17 septembrie 2010). Conferință „Memoria vie a
spiritualității românești cu un invitat deosebit: Gavril Vatamaniuc” (http://foaienationala.ro/conferint
a-cu-gavril-vatamaniuc-erou-al-rezistentei-armate-din-muntii-bucovinei-videofotoaudio.html).
[documentar 4/3]. http://foaienationala.ro/conferinta-cu-gavril-vatamaniuc-erou-al-rezistentei-
armate-din-muntii-bucovinei-videofotoaudio.html. „Organizat de „Biblioteca Academiei de Studii
Economice” și „Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca” - Pagină la Fundația Creștină Părintele
Arsenie Boca (https://www.fundatiaarsenieboca.ro/evenimente-noastre/conferinte)”.
Fundația Ion Gavrilă Ogoranu. Zilele Rezistenței Naționale Anticomuniste, Sâmbăta de Sus, 22-
24 iulie 2011, Simpozion. Gavril Vatamaniuc, luptătorul în rezistnța armată anticomunistă din
Munții Bucovinei (https://www.youtube.com/watch?v=D6hhiGToVtk). [documentar 4/3].
https://www.youtube.com/watch?v=D6hhiGToVtk..
Laurențiu Ungureanu (regizor). (8 iunie 2013). Mărturii video. Tragica epopee a lui Toma
Arnăuțoiu, eroul din munți (http://adevarul.ro/cultura/istorie/mArturii-video-tragica-epopee-toma-ar
nautoiu-eroul-munti-1_51b2ffe4c7b855ff566ed236/index.html). [documentar 16/9].
http://adevarul.ro/cultura/istorie/mArturii-video-tragica-epopee-toma-arnautoiu-eroul-munti-
1_51b2ffe4c7b855ff566ed236/index.html. „Reportaj publicat de jurnalul Adevărul”.
Lucia Hossu-Longin (regizor). (30 noiembrie 2013). Memorialul Durerii, o istorie care nu se învață
la școală. Șef al Penitenciarului de pedeapsă Maior Alexandru Vișinescu a condus închisoarea
tăcerii de la Râmnicu Sărat între anii 1950-1963 (http://www.tvrplus.ro/editie-memorialul-durerii-o-i
storie-care-nu-se-invata-la-scoala-157656). [documentar 4/3]. http://www.tvrplus.ro/editie-
memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-invata-la-scoala-157656. „Memorialul Durerii - Serie
Torționarii - Reportaj de la TVR privind torționarii comuniști - Episod 8 Alexandru Vișinescu”.
Mihai Constantinescu (regizor). (2013). Elisabeta Rizea (https://www.youtube.com/watch?v=AiUh
dtJF-rY). [documentar 16/9]. https://www.youtube.com/watch?v=AiUhdtJF-rY. „Documentar
susținut de Asociația pentru Promovarea filmului românesc/Romanian Film Promotion (APFR) -
Pagină la RFP (http://www.romfilmpromotion.ro/elisabeta-rizea)”.
Gheorghe Petrov (IICCMER). (28 aprilie 2014). Arheologia crimelor comunismului. Cazul
Gheorghe Pașca și Gavrilă Rus - Năsăud (28-29.04.2014) (https://www.youtube.com/watch?v=sN
zOPyvfYpk). [documentar 16/9]. https://www.youtube.com/watch?v=sNzOPyvfYpk. „Reportaj de
IICCMER privind arheologia crimelor comuniste”.

Ficțiuni și adaptări cinematografice

 Binecuvântată fii, închisoare - Nicolae Mărgineanu (regizor și producător). (8 noiembrie 2001).
Binecuvântată fii, închisoare (https://www.youtube.com/watch?v=vKmlejIL5Eg). [film 16/9].
https://www.youtube.com/watch?v=vKmlejIL5Eg. „Adaptarea cinematografică a scrierii cu caracter
autobiografic a scriitoarei Nicole Valéry-Grossu „Bénie sois-tu, prison””, redactată în limba
franceză și publicată în Franța. În limba română, a fost tradusă cu titlul „Binecuvântată fii,
închisoare” și a fost publicată la Editura Univers din București, în anul 1997, iar ediția a doua în
2002.
Portretul luptătorului la tinerețe - Constantin Popescu (regizor); Titi Popescu (producător). (13
februarie 2010). Portretul luptătorului la tinerețe (https://www.youtube.com/watch?v=zEaME8lDFe
I). [film 16/9]. https://www.youtube.com/watch?v=zEaME8lDFeI. „Film despre viata lui Ion Gavrilă
Ogoranu si a grupului său de luptători anticomuniști”.
Poarta Albă - Nicolae Mărgineanu (regizor). (17 octombrie 2014). Poarta Albă (https://www.yo
utube.com/watch?v=LabZlcaBppo). [film 16/9]. https://www.youtube.com/watch?v=LabZlcaBppo.
„Frescă dramatică despre unul dintre cele mai groaznice lagăre de concentrare comuniste din
România, pe Canalul Dunăre-Marea Neagră. Numeroși participanți la Rezistența anticomunistă
au fost trimiși și au pierit acolo.”

Analiza, consiliere și corecturi

Cosmin Budeancă, Director de la IICCMER, consiliere și contacte, 2013-2017.
Dorin Dobrincu, istoric specializat în rezistența anticomunistă din România, corecții, 2017.
Liviu Țăranu, cercetător la C.N.S.A.S, informații și analize cu privire la mișcarea legionară după
1945, 2016-2017.
Lucian Vasile, cercetător la IICCMER, Șef al Biroului Educație și Memorie, corectură și traducere
în limba română, 2013-2016.
Alexandru Pătrașcu, autor blogului Despre demnitate (Despre demnitate - Povestea unor oameni
(aproape) necunoscuți (http://despredemnitate.wordpress.com/)) și intervievatorul lui Gavril
Vatamaniuc (luptător în rezistență), Sursa informații inedita și contacte la IICCMER, traducere în
limba română, 2013-2017.

Note

Principalele grupuri și personaje ale rezistenței românești

Note
1. ^ Grupurile de luptători au
supraviețuit până în 1958,
ultimii partizani izolați din
munți fiind anihilați la
începutul anilor 1960. În
1977 a fost capturat Ion
Gavrilă Ogoranu, care trăia
în clandestinitate din 1955,
într-un sat din Câmpia
Transilvaniei. În 1978,
Grigore Sandu, aflând
despre amnistia acordată
membrilor rezistenței, se
predă autorităților, după 23
de ani de clandestinitate
petrecuți în pădure.
2. ^ Multe date istorice precise
se cunosc de la sfârșitul
anilor 1990, începutul anilor
2000: Dorin Dobrincu 2006,
pp. 2-23, Rezistența armată
anticomunistă din România
(1944 - începutul anilor '60) /
Introducere. .
3. ^ Ultimatumul sovietic din 26
iunie 1940, urmare logică a
Pactului germano-sovietic
somează România să
evacueze Basarabia și
Bucovina septentrională.
Regele Carol II al României
cedează și teritoriile sunt
invadate de armata
sovietică.
4. ^ Ascultarea telefoanelor,
violarea corespondenței,
monitorizarea sistematică a
țării, teritorială, instituțională
și profesională, arestările
arbitrare.
5. ^ Autorizațiile și diversele
vize prealabile sunt
necesare pentru schimbarea
domiciliului, a rezidenței în
interiorul țării, ba chiar și
pentru călătoriile în
străinătate. Pașaportul
fiecărui cetățean este păstrat
de poliția politică.
6. ^ Două legi emblematice
(printre altele) au asigurat
astfel epurarea socială și
politică în două mari profesii
liberale, arhitectura și
avocatura:
Legea nr. 3 din 17
ianuarie 1948, proclamă
disoluția baroului român
și instaurarea unui
«Colegiu al avocaților
României». Este vorba
despre dezmembrarea
baroului tradițional și de
înlocuirea sa cu un
sistem ce împiedica pe
orice avocat indezirabil
de a-și exercita meseria
în noua republică
socialistă, în special prin
înființarea unei comisii
interimare de epurări. Cf.
articolelor 6, 7, 9, 10, 11
și 13. - LEGE nr. 3 din 17
ianuarie 1948 pentru
desființarea Barourilor și
înființarea Colegiilor de
Avocați din România (htt
p://www.monitoruljuridic.r
o/act/lege-nr-3-din-17-ian
uarie-1948-pentru-desfiin
tarea-barourilor-si-infiinta
rea-colegiilor-de-avocati-
din-romania-emitent-parl
amentul-publicat-37675.h
tml).
Decretul-lege nr. 627 din
31 iulie 1945 pentru
purificarea cadrelor
Colegiului arhitecților. În
ansamblul, decretul n-
avea decât un singur
obiectiv asumat:
selectarea dintre
arhitecții existenți a celor
care vor putea să -și
exercite profesia cu
condiția aplicării filtrelor
de natură politică sau
discreționară - DECRET-
LEGE nr. 627 din 31 iulie
1945 pentru purificarea
cadrelor Colegiului
arhitecților din România
(http://www.monitoruljurid
ic.ro/act/decret-lege-nr-6
27-din-31-iulie-1945-pent
ru-purificarea-cadrelor-co
legiului-arhitectilor-din-ro
mania-emitent-regele-mi
hai-publicat-n-37660.htm
l).
7. ^ Aici putem face precizări
asupra soartei rezervate
arhitecților. Majorității
arhitecților cunoscuți sau
aparținând unei clase
sociale înstărite, precum și
studenților «burghezi» de la
școala de arhitectură din
București li s-a interzis
exercitarea profesiei,
respectiv li s-au întrerupt
studiile. O parte dintre ei au
fost trimiși în închisoare și în
lagăre de muncă (unde unii
au murit) sub tot felul de
pretexte și de acuzații fără
fond, cum ar fi activitate
subversivă, rebeliune sau
chiar trădare. Cei care au
fost îndepărtați de meseria
lor vor fi adesea reduși la o
luptă pentru supraviețuire,
ajutați de familiile lor atunci
când era posibil. Referință
bibliografică: Vlad Mitric-
Ciupe 2013. .
8. ^ Evaluarea numărului 9. ^ În 1945, Ana Pauker,
Legionarilor de către doi
istorici, unul expert în mișcări
fasciste sau naziste, iar
celălalt cu privire la România
și mișcarea legionară:
- Cifrele avansate de
istoricul german Armin
Heinen sunt de 34.000
de cuiburi în 1937 10. ^ În 1945, numărul exact nu
(celula legionară) și
300.000 membri în
1940. Sursă: Armin
Heinen 2006, pp. 256
și 425. .
- Pentru Traian Sandu,
care folosește aceleași
date ca Armin Heinen,
cifrele depășesc
această estimare
deoarece compară
numărul de votanți din
decembrie 1937
(478.368 alegători
reprezintă 16% din
voturi și a treia forță
politică a țării) cu
sociologia și
compoziția mișcării, în
care erau numeroase
femei, precum și
mineri, categorii care
nu aveau drept de vot.
Astfel, el consideră că
cifra depășește cu mult
numărul de votanți. În
consecință, nu este
improbabil să fi fost
mai mulți de 500.000
de legionari în 1937 și
probabil, dacă nu chiar
mai mulți, în 1940.
Sursă: Traian Sandu
2014, pp. 16 și 297,
capitul
„Sociogéographie
militante et électorale :
calcul de la ‘rentabilité
militante’ légionnaire”. .
ministrul afacerilor externe și
Teohari Georgescu, ministrul
de interne, au semna un
pact secret de neagresiune
cu mișcarea legionară
condusă de Nicolae
Pătrașcu, intrată între timp în
clandestinitate. Sursă:
Robert Levy 2002, p. 67. .
este cunoscut cu precizie.
După unele surse, la
sfârșitul anului 1944 acesta
se situa între câteva sute și
câteva mii, fără a socoti
simpatizanții. În 1933, potrivit
datelor Komintern-ului,
partidul, constrâns la
clandestinitate din 1924,
număra 1655 de membri.
Sursă: Ioan Chiper (2002).
„Considerations on the
Numerical Evolution and
Ethnic Composition of the
Romanian Comunist Party,
1921-1952” (http://totalitarian
ismarchives.blogspot.ie/p/ta-
articles-1993-2011.html).
Arhivele Totalitarismului (în
engleză). București: Institutul
Național pentru Studiul
Totalitarismului (INST) (34-
35): pp. 89–98. ISSN 1221-
6917 (https://www.worldcat.o
rg/issn/1221-6917)..
11. ^ Un banc reprezentativ
pentru epocă povestește cu,
în primii ani ai comunismului,
un bucătar care își caută o
slujbă se prezintă în fața
tovarășilor de la Agenția
pentru plasarea forței de
muncă, dar se întoarce
acasă fiind refuzat. Soția sa
îl chestionează: „Ce te-au
întrebat? – Dacă am lucrat
pentru legionari, răspunde
el. - Și tu ce le-ai zis? - Că
da, ce puteam să le zic? -
Ce neîndemânatic! Ar fi
trebuit să spui că nu, îi
răspunde ea. - Cum aș fi
putut să neg, femeie? Ei
erau toți acolo!” - Sursă:
Dana Maria Niculescu-
Grasso 1999. .
12. ^ Catehismul a fost predat în
orele săptămânale de religie
în școlile publice.
13. ^ Țările occidentale, Turcia.
14. ^ A doua biserică din
România, în 1945, număra
1,5 milioane de membri.
15. ^ Radio Vatican (13 august
2009). „Implicarea lui Stalin
în distrugerea Bisericilor
Greco-Catolice” (http://www.
catholica.ro/2009/08/13/impli
carea-lui-stalin-in-distrugere
a-bisericilor-greco-catolice/).
catholica.ro. Accesat în 24
ianuarie 2018.
16. ^ Un raport de sinteză
redactat de Securitate la 10
noiembrie 1949 descrie
relațiile dintre mișcările
legionare și Anglo-americani
între 1944 și august 1949.
17. ^ După 1949, Horia Sima,
refugiat în Germania, va
intra în contact cu serviciile
secrete militare britanice
pentru a pregăti grupuri de
voluntari.
18. ^ Nici unul dintre ei nu făcea
parte din mișcarea
legionară.
19. ^ La C.N.S.A.S exista
numeroase documente pe
acest subiect, astfel cum
actul de acuzare din 1953.
Sursă: Act de acuzare
nr. 1343, Republica
Populară Română
Procuratura Militară
Teritorială București, 3
octombrie 1953, C.N.S.A.S.,
fond Penal, dosar nr. 1335,
vol. 5, f. 1-13.
20. ^ Surse de informare asupra
presupusei legături dintre
spionul sovietic și eșecul
operațiunilor CIA în
România:
Andrei Miroiu 2016,
p. 40. .
Cicerone Ionițoiu 1993,
Partea a V-a: Rezistența
din munții Făgărașului de
pe versantul nordic -
capitol „1953”. .
Cicerone Ionițoiu 1993,
Partea a X-a: Moldova
pe drumul crucii.
Vrancea. Parașutiștii.
Berna - capitol
„Parașutiștii”. .
21. ^ Buda Ion, Corlan Aurel,
Coman Ion (învățător), Dincă
Gheorghe (inginer), Golea
Ion (student), luhasz Ion
(student), Pop Gavrilă,
Popovici Mircea (student),
Samoilă Ion, Tănase
Alexandru, Tartler Erich
(agricultor), Tolan ion
(muncitor mecanic) și Vlad
Minai (student) care nu a
fost parașutat.
22. ^ C.N.S.A.S - Informații 27. ^ Primul va face ani lungi de
recuperate grație dosarele pușcărie; al doilea, Ion
soției sale, Olimpia Puiu, în Gavrilă, va fi prins în 1976,
care figurează o listă de dar a fost eliberat datorită
referințe la dosarele legate faptului că pedeapsa se
de Gogu Puiu: Dosar prescrisese (membrii
nr. 12512, Vol 2 ; Dosar rezistenței beneficiind în acel
nr. 170 Vol 1 ; Dosar moment de o amnistie).
nr. 1532 / Constanța / Vol 1 ; Gavrilă era urmărit
Dosar nr. 1406 / Vol. îndeaproape și bine
1,2,3,4,5 ; Dosar nr. 12636 controlat. În ceea ce privește
Vol 1,2. În aceste dosare a ideea că Președinte
fost descoperită o declarație american Nixon l-ar fi salvat
dactilografiată, înregistrată pe Gavrila Ogoranu de
de Securitate și datată execuție, nu exista nici o
24/06.1947. Ea dă urmă sau probă la Arhivele
numeroase informații asupra Naționale care să certifice
parcursului ei - Declarație că, la vizita lui Nixon în
este disponibilă in extenso 1969, cineva din stafful
pe site-ul gogupuiu.ro: român sau american a avut
Declarație dată de Gogu vreo discuție pe aceasta
Puiu în cadrul anchetei tema.
declanșate de întoarcerea 28. ^ Numit și Partizanii
sa în România, în aprilie României Mari, Vulturul
1947 (http://gogupuiu.ro/decl Negru sau Bastionul Negru.
aratia-data-de-gogu-puiu-in-
ancheta-dupa-intrarea-in-tar
a/).
23. ^ C.N.S.A.S - Dosar
nr. 22.229 ; Dosar nr. 54217,
Vol I Fond Op Puiu
Gheorghe ; Dosar nr. 74561,
Puiu Gheorghe - zis Gogu.
24. ^ Peste 30 de ani, dacă
ținem cont de faptul că șeful
lui, Ion Gavrilă Ogoranu,
(student la facultatea de
agronomie în 1948) a scăpat
de Securitate până la
mijlocul anilor 1970.
25. ^ Vezi cele șapte cărți scrise
de Ogoranu Brazii se frâng,
dar nu se îndoiesc (Les
sapins se brisent mais ne
ploient pas au vent),
publicate între 1993 și 2007.
26. ^ Portretul luptătorului la
tinerețe : Constantin
Popescu 2010. .
29. ^ Securitatea a dorit să îl
prezinte pe Spiru Blănaru,
legionar și etichetat drept
„fascist”, ca fiind șeful
acestei rețele, de unde și
numele pe care îl întâlnim
frecvent: gruparea Spiru
Blănaru. Cu toate acestea,
documentele găsite în arhive
nu lasă nici o urmă de
îndoială cu privire la faptul
că adevăratul șef era notarul
Gheorghe Ionescu, căpitan
în rezervă cu experiența
războiului. Blănaru nu
făcuse războiul și în acea
perioadă își încheia studiile
de drept. Soldat cu merite
deosebite („Fruntaș T.R.”), el
era prea tânăr ca să
coordoneze un grup - Sursă:
Adrian Brișcă, Rezistența
armată din Banat (1945-
1949) vol. I, Institutul
Național pentru Studiul
Totalitarismului, București,
2004, p. 61, ISBN: 973-
86654-2-6 - (referință cărții
pe site-ul Institutului Național
pentru Studiul
Totalitarismului) (http://totalit
arism.ro/pagini/carte_50.htm
l).
30. ^ Diverse ortografii se
găsesc în documentele
existente: Hazmei, Harsmei,
Harșmei, Hașmei, Hojmei,
Hojnei.
31. ^ Rudă cu sculptorul
Constantin Brâncuși.
32. ^ Cu excepția operațiunilor
de parașutare a rezistenților,
organizate de NATO între
1951 și 1953, care, de altfel,
au rămas fără rezultate.
33. ^ Securitatea a fost înființată
în august 1948. Până atunci
a funcționat „Siguranța”.
34. ^ Listă non exhaustivă, căci 35. ^ O anchetă internă a
există și alte institute care
lucrează pe această temă,
dar a căror specializare nu
este comunismul:
- Institutul Național
pentru Studiul
Totalitarismului (INST),
instituție a Academiei
Române, creat în
1993.
- Institutul de
Investigare a Crimelor
Comunismului și
Memoria Exilului
Românesc (IICCR /
IICCMER), fondat în
2006.
- Centrul de Studii
asupra Comunismului
și Postcomunismului,
creat în 2007.
- Consiliul Național
pentru Studierea
Arhivelor Securității
(C.N.S.A.S.), fondat în 36. ^ Se consideră că un român
2008.
Securității din București,
făcută în
septembrie/octombrie 1950,
dezvăluie falsificarea unui
număr important de rapoarte
ale biroului regional al
Securității din Cluj. Execuții
sumare (între 1948 și 1950)
ale unor țărani bogați, care
nu aveau nimic de a face cu
„bandiții” căutați, sunt
contrafăcute și prezentate
drept lupte duse în munți
contra adevăraților rezistenți:
Marius Oprea 2002, pp. 212-
228, capitol 10 „Raport cu
privire la împuscarea
chiaburilor Trifa Iosif, Pom
Traian și Andreșel Ioan, din
comuna Bistra, jud. Turda” și
capitol 11 „Declarație
Subsemnatul maior Kovacs
Mihail Șeful Serviciului de
Securitate Turda - 6
octombrie 1950”.. .
din trei lucra pentru poliția
politică.
37. ^ Această confuzie Michel Winock (iunie 38. ^ Din 1990, mai multe
intenționată între legionari și 2002). „Cioran, Eliade, inițiative pentru a sărbători
membrii rezistenței Ionesco : trois Roumains rezistența sau a interzice
anticomuniste a fost et le fascisme” (http://ww organizațiile și simbolurile
răspândită și în străinătate w.lhistoire.fr/cioran-eliade comuniste au fost respinse
de către unii autori și analiști -ionesco-trois-roumains- de către parlamentarii
care acuză membrii et-le-fascisme) [Cioran, români:
rezistenței anticomuniste și Eliade, Ionesco: trei
pe toți românii ca fiin români și fascismul].
xenofobi și antisemiți prin L'histoire (în franceză).
însăși identitatea lor Paris: Sophia
națională. O dovedesc, între Publications (266)..
altele, lucrările și articolele Marc Semo (26 februarie
scrise de Alexandra Laignel- 2009). „L'horreur est
Lavastine, Daniel roumaine. Histoire. La
Dubuisson, Michael Löwy, «solution finale» selon la
Marc Semo, Leon Volovici dictature Antonescu” (htt
sau Michel Winock: p://www.liberation.fr/plan
ete/2009/02/26/l-horreur-
Leon Volovici (1991).
est-roumaine_312656)
Nationalist Ideology and
[Oroarea este
Antisemitism: the case of
românească. Istoria.
Romanian Intellectuals in
„Soluția finală” în
the 1930s (https://search
works.stanford.edu/view/ dictatura lui Antonescu].
Articol anunțând apariției
673597) [Ideologia
traducerii în limba
naționalistă și
franceză a Shoah-ului în
antisemitismul: cazul
România povestit de
intelectualilor români în
Matatias Carp (în
anii ’30] (în engleză).
Oxford: Pergamon Press. franceză). liberation.fr
(Libération).
ISBN 0-08-041024-3..
Alexandra Laignel-
Lavastine (2002). Cioran,
Eliade, Ionesco : l'oubli
du fascisme (http://www.
parutions.com/pages/1-4
-423-3286.html) [Cioran,
Eliade, Ionesco: uitarea
fascismului].
Perspectives critiques (în
franceză). Paris: PUF.
ISBN 2-13-051783-8..
Ultimul proiect de lege "Cazul Șerban Nicolae" ”
care propunea instituirea (http://ziuadecj.realitatea.
unei zile de rezistență net/editorial/despre-politi
anticomunistă datează ca-abjectii-si-impostura-c
din 2016. A fost respins azul-serban-nicolae--165
de majoritatea PSD (cei 690.html).
mai apropiați moștenitori ziuadecj.realitatea.net
ai comunismului) și (Ziua de Cluj). Accesat în
însoțit de declarații 8 decembrie 2017..
uluitoare și scandaloase: Respingerea unui proiect
Procesul legislativ la de lege din 2015 privind
Camera Deputaților (19 interzicerea organizațiilor
septembrie 2017). politice comuniste:
„Proiect de Lege privind Procesul legislativ la
declararea zilei de 26 Camera Deputaților (14
octombrie - Ziua Mișcării februarie 2017). „Proiect
de Rezistență Armată de Lege pentru
Anticomunistă din 1944- interzicerea organizațiilor
1962, ziua Partizanilor politice cu caracter
Anticomuniști” (http://ww comunist” (http://www.cd
w.cdep.ro/pls/proiecte/upl ep.ro/pls/proiecte/upl_pc
_pck2015.proiect?cam=2 k2015.proiect?idp=1560
&idp=15708). Detalii de 2). Detalii de la
la introducerea la introducerea la
respingerea proiectului respingerea proiectului
de lege. cdep.ro de lege. cdep.ro
(Camera Deputaților). (Cămară Deputaților).
Accesat în 8 decembrie Accesat în 8 decembrie
2017. - IICCMER (31 2017..
octombrie 2017).
39. ^ Potrivit statisticilor
„IICCMER reacționează
Securității din 1951, dintre
la declarațiile lui Șerban
804 de persoane arestate ca
Nicolae privind rezistența
membri sau susținători ai
anticomunistă: Jignesc
unuia dintre cele 17 grupări
profund memoria unor de rezistență, legionarii au
oameni care au sperat ca
reprezentat 9,1% din ei.
România să fie cruțată
de experimentul dictaturii
proletariatului” (https://w
ww.news.ro/politic-intern/
iiccmer-reactioneaza-dec
laratiile-serban-nicolae-pr
ivind-rezistenta-anticomu
nista-jignesc-profund-me
moria-unor-oameni-au-sp
erat-romania-fie-crutata-
experimentul-dictaturii-pr
oletariatului-1922402531
172017101517359997).
news.ro. Accesat în 8
decembrie 2017. - Doru
Radosav (3 noiembrie
2017). „Despre politică,
abjecții și impostură.
Alte referințe
1. ^ Vladimir Tismăneanu 2009, pp. 307-311,
Dorin Dobrincu: „The discovery of a
historiographical subject: anti-communist
armed resistance in Romania”. .
2. ^ a b c Florica Dobre (Coord.) et al.. .
3. ^ Lavinia Betea (5 aprilie 2005). „În arhiva au
rămas doar documentele inofensive” (http://jur
nalul.ro/special-jurnalul/in-arhiva-au-ramas-do
ar-documentele-inofensive-47523.html).
Interviu al Dr Cristian Troncotă, Profesor
universitar, specialist în arhivele Securității.
jurnalul.ro (Jurnalul Național). Accesat în 1
iunie 2017.
4. ^ Articole și documente despre Batalionul Fix
Regional Bucovina:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „1.1.
Faza întâi, antisovietică (29 martie - 30
septembrie 1944).”. .
Dorin Dobrincu 2004, p. 126-129, titlu : 2. 8. ^ a b Georges Diener 2001, pp. 145-158,
Batalionul fix “Bucovina”. .
Adrian Stănescu 2004, pp. 8-9, Din istoria
rezistenței anticomuniste in România. .
Gazeta de Maramureș (19 martie 2013).
„Rezistența armată anticomunistă -
Batalionul Fix Regional "Bucovina" (29
martie - 24 august 1944)” (http://www.gaze 10. ^ Dorin Dobrincu 2006, pp. 186-192, 202-206
tademaramures.ro/rezistenta-armata-antic
omunista-13446). gazetademaramures.ro
(Gazeta de Maramureș). Accesat în 16
octombrie 2017.
Silvia Iliescu (5 decembrie 2014).
„Comunismul cu față inumană. Mărturii:
Războiul împotriva luptătorilor
anticomuniști din munți 1946-1958 -
Bucovina” (http://www.rador.ro/2014/12/05/
razboiul-impotriva-luptatorilor-anticomuni%
E1%B9%A3ti-din-mun%E1%B9%ADi-194
6-1958/). rador.ro (Radio România,
Agenția de Presă). Accesat în 16
octombrie 2017..
5. ^ Comisia Prezidențială pentru Analiza
Dictaturii Comuniste din România 2006,
pp. 319 și 320, capitol „Rezistența armată
anticomunistă”. .
6. ^ Cărți, articole și documente despre teroarea
sovietică în România și rezistența:
Vladimir Tismăneanu 2009, pp. 312-313,
Dorin Dobrincu: „The discovery of a
historiographical subject: anti-communist
armed resistance in Romania”. .
Dorin Dobrincu 2006, pp. 28-29, capitol
„Cauzele rezistenței armate antisovietice
în Bucovina. Constituirea grupurilor de
partizani”. .
Cristina Hurdubaia (10 aprilie 2004).
„Singurul supraviețuitor: mit în manualul
de istorie” (http://jurnalul.ro/stire-special/si
ngurul-supravietuitor-mit-in-manualul-de-is
torie-69042.html). jurnalul.ro (Jurnalul
Național). Accesat în 17 octombrie 2017.
7. ^ Adrian Stănescu 2004, pp. 8-9, Din istoria
rezistenței anticomuniste in România. .
articol „Résistance paysanne et maquis en
Roumanie de 1945 à 1965”. .
9. ^ Vladimir Tismăneanu 2009, p. 316, Dorin
Dobrincu: „The discovery of a
historiographical subject: anti-communist
armed resistance in Romania”. .
și 209, capitol 4 „Un balon minuscul:
‘Mișcarea Națională de Rezistență’ (1945-
1946)”. ; de asemenea, publicat în două
articole:
Dorin Dobrincu (2008). „„Un balon
minuscul: «Mișcarea Națională de
Rezistență» (1945-1946) (I)" ” (https://site
s.google.com/site/revistaistorica/sumar/20
08-xix-nr-3-4). Revista Istorică. București:
Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” (XIX
3-4): pp. 321–354.
Dorin Dobrincu (2008). „„Un balon
minuscul: 'Mișcarea Națională de
Rezistență' (1945-1946) (II)" ” (https://site
s.google.com/site/revistaistorica/sumar/20
08-xix-nr-5-6). Revista Istorică. București:
Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” (XIX
5-6): pp. 451–496.
.
11. ^ Mihai Pelin (29 martie 2008). „Mișcarea
Națională de Rezistență – o construcție
clădită pe vânt” (http://jurnalul.ro/special-jurnal
ul/mnr-o-constructie-cladita-pe-vant-42074.ht
ml). jurnalul.ro (Jurnalul Național). Accesat în
17 octombrie 2017.
12. ^ Vladimir Tismăneanu 2009, pp. 317, 333-
334, Dorin Dobrincu: „The discovery of a
historiographical subject: anti-communist
armed resistance in Romania”. .
13. ^ William Totok & Elena-Irina Macovei 2016,
pp. 32-33. .
14. ^ Georges Diener 2001, p. 137, articol
„Résistance populaire et maquis en Roumanie
(1945-1965)”. .
15. ^ Neagu Djuvara 2012. .
16. ^ Liviu Marius Bejenaru 2003, pp. 376-380,
articol „Să lupți pentru a muri: Mișcarea de
Rezistență Armată Anticomunistă din
România. O încercare de analiză”. .
17. ^ Adrian Brișcă și Radu Ciuceanu 1998,
pp. 61-62. .
18. ^ Theodor Băbulescu & Liviu Țăranu 2003,
pp. 281-299, articol „Existența cotidiană a
unui ‘bandit’: cazul Vasile Motrescu”. .
19. ^ Articole și documente despre așteptarea
unei intervenții americane:
Gheorghe Onișoru 1994, pp. 231-233,
articol „‘Vin americanii!’ – de la speranță la
iluzie în România postbelică”. .
Cornel Jurju 2002, pp. 180-191, articol
„Mitul ‘venirii americanilor’. Studiu de caz:
rezistența anticomunistă de la Huedin”. .
Florian Banu 2004, pp. 34-46, articol „Mitul
venirii americanilor reflectat în
documentele Securității”. .
Florian Banu 2006, pp. 299-314, articol
„Mișcarea de rezistență armată
anticomunistă din România - între negare 25. ^ Stan Stoica 2007, p. 78. .
și hiperbolizare”. .
20. ^ Florian Banu 2006, pp. 299-314, articol
„Mișcarea de rezistență armată anticomunistă
din România - între negare și hiperbolizare”,
pagini 12-13 din articol. .
21. ^ Adrian Brișcă 2005. .
22. ^ Liviu-Marius Bejenaru 2008, pp. 251-263,
articol „Manipulare și dirijare prin observarea
stării de spirit a populației / Studiu de caz:
Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților
de la București (2-14 august 1953)”. .
23. ^ Alina Ilinca 2008, pp. 251-263, articol
„Politica de control a regimului comunist
asupra spațiului public / Studiu de caz:
Jocurile Mondiale Universitare de Iarnă de la
Poiana Stalin (28 ianuarie-8 februarie 1951)”.
.
24. ^ Articole și pagini internet despre epurarea
armatei regale:
Constantin Latea 1994, pp. 222-240,
articol „Epurări din armata româna / Criterii
politice și mijloace de presiune: 1945-
1958”. .
Nicoleta Chicinaș. „«Democratizarea»
Armatei, Jandarmeriei și Poliției din Cluj în
primii ani ai regimului comunist” (http://ww
w.procesulcomunismului.com/marturii/fond
uri/mart45_64/armata_politie_jandarmerie
_1.htm). procesulcomunismului.com
(Procesul comunismului, contrarevolutiei și
tranzitiei criminale). Accesat în 17
octombrie 2017.
Alexandru Oșca & Vasile Popa 1998,
Comunicări prezentate la Simpozionul de
la Sighetu Marmației (19-21 iunie 1998):
„Implicarea aparatului politic în acțiunea
de epurare a cadrelor armatei romane în
anul 1948”. .
Cristina Pușcaș (10 martie 2013). „Cadrele
militare” (http://www.memoriarezistentei.ro/
cadrele-militare). memoriarezistentei.ro
(Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței). Accesat în 17 octombrie
2017.
Stelia Lambru (25 ianuarie 2016).
„Sovietizarea și epurarea armatei române”
(http://rri.ro/ro_ro/sovietizarea_si_epurarea
_armatei_romane-2542355). rri.ro (Radio
România Internațional). Accesat în 17
octombrie 2017.
26. ^ a b c d e f Dennis Deletant 1999, pp. 225-
234, capitol 10. .
27. ^ Daniel Popa (2006). „Lista celor 19 țărani
din Vadu Roșca condamnați în urma revoltei
țărănești din 1-4 decembrie 1957” (http://www.
memorialsighet.ro/lista-celor-19-tarani-din-vad
u-rosca-condamnati-urma-revoltei-taranesti-di
n-1-4-decembrie-1957/). Din cartea lui Daniel
Popa, Pe aici nu se trece. Revolte țărănești
din Vrancea (1957-1958), editor și studiu
introductiv Virginia Ion, Fundația Academia
Civică, 2016. memorialsighet.ro (Memorialul
Victimelor Comunismului și al Rezistenței).
Accesat în 30 septembrie 2016.
28. ^ Daniel Popa 2016. .
29. ^ Cărți, articole și documente despre
colectivizarea forțată:
Georges Diener 2001. .
Georges Diener 2001, pp. 145-158, articol
„Résistance paysanne et maquis en
Roumanie de 1945 à 1965”. .
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței (2006). „Vadu Roșca, Vrancea,
1-4 decembrie 1957. Revolta împotriva
colectivizării” (http://www.memorialsighet.r
o/vadu-rosca-vrancea-1-4-decembrie-195
7-revolta-impotriva-colectivizarii/).
memorialsighet.ro (Memorialul Victimelor
Comunismului și al Rezistenței). Accesat
în 18 martie 2017.
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței (2006). „Muzeul Sighet: Sala
18 – Colectivizarea. Rezistență și
represiune” (http://www.memorialsighet.ro/
sala-18-colectivizarea-rezistenta-si-represi
une/). memorialsighet.ro (Memorialul
Victimelor Comunismului și al Rezistenței).
Accesat în 18 martie 2017.
Gazeta de Maramureș (21 februarie
2013). „Decizia politică a colectivizării” (htt
p://www.gazetademaramures.ro/decizia-po
litica-a-colectivizarii-13330).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 18 martie 2017.
Gazeta de Maramureș (21 februarie
2013). „64 de ani de la colectivizare -
Argumentele terorii” (http://www.gazetade
maramures.ro/64-de-ani-de-la-colectivizar
e-argumentele-terorii-13329).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 18 martie 2017.
Gazeta de Maramureș (21 februarie
2013). „Etapele colectivizării” (http://www.g
azetademaramures.ro/etapele-colectivizari
i-13331). gazetademaramures.ro (Gazeta
de Maramureș). Accesat în 18 martie
2017.
Ca reacție la rezistența și la opoziția
țăranilor români față de colectivizare,
comuniștii au utilizat toate tipurile de
violență pentru a o impune: Gazeta de
Maramureș (21 februarie 2013).
„Represiune: execuții, arestări, deportări”
(http://www.gazetademaramures.ro/represi
une-executii-arestari-deportari-13332).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 18 martie 2017.
30. ^ Cărți, articole și documente despre 39. ^ Jacques Berset (1 octombrie 2012).
acordurile dintre comuniști și legionari: „Roumanie: L'Eglise gréco-catholique, à
nouveau légale, n'a pas retrouvé son lustre
Robert Levy (2002). Gloria și decăderea d'antan” (https://www.cath.ch/newsf/a-la-chute
Anei Pauker (http://www.memoria.ro/carti/ -de-ceausescu-c-etait-l-euphorie/) [Biserica
aparitii/gloria_si_decaderea_anei_pauker/ greco-catolică din România, revenită în
66233/). Iași: Polirom. ISBN 973-683-785- legalitate, nu și-a regăsit strălucirea de
8.. altădată] (în franceză). cath.ch (Cath.ch -
Liviu Țăranu 2008, pp. 201-205, articol Portail catholique suisse). Accesat în 18
„Considerații privind evoluția Mișcării martie 2017..
Legionare în timpul democrației populare”. 40. ^ Traian Sandu 2014, p. 389, capitolul 19 „Le
. recrutement des légionaires par la CIA”. .
Ilarion Țiu 2012. . 41. ^ Peter Grose 2001, p. 166. .
Bogdan Iancu (4 martie 2016). „Comuniști 42. ^ Eduard Mark 1994, pp. 320-344, articol „The
și legionari în România postbelică. Cum a OSS in Romania, 1944-1945: An Intelligence
negociat Ana Pauker un pact de Operation in the Early Cold War”. .
neagresiune cu Garda de Fier” (http://adev
43. ^ Evan Thomas 2006. .
arul.ro/locale/arad/comunisti-legionari-rom
ania-postbelica-negociat-ana-pauker-pact- 44. ^ Liviu Vălenaș 2000, p. 100. .
neagresiune-garda-fier-1_56d75b0d5ab65 45. ^ a b Kevin McDermott & Matthew Stibbe
50cb86cd0e6/index.html). adevarul.ro 2006, p. 84. .
(Adevărul). Accesat în 24 mai 2017.
31. ^ a b c Virgil Lazăr (4 august 2011). „Cum a
recrutat CIA legionari români” (http://romaniali
bera.ro/aldine/history/cum-a-recrutat-cia-legio
nari-romani-233299). romanialibera.ro
(România Liberă). Accesat în 19 mai 2017..
32. ^ a b Prof Dr Gheorghe Gorun; Lect Univ Dr
Hadrian Gorun (14 august 2011).
„Colaborarea Miscarii Legionare cu CIA și
NATO. Studiul integral al profesorilor
Gheorghe și Hadrian Gorun, fotografii si
video-marturii - Ziaristi Online” (http://www.ziar
istionline.ro/2011/08/14/colaborarea-miscarii-l
egionare-cu-cia-si-nato-studiul-integral-al-prof
esorilor-gheorghe-si-hadrian-gorun-fotografii-s
i-video-marturii/). ziaristionline.ro (Ziariști
Online). Accesat în 18 martie 2017..
33. ^ Peter Grose 2001, pp. 109, 168 și 169. .
34. ^ Victor Frunză 1999, pp. 326-329. .
35. ^ a b Dana Maria Niculescu-Grasso 1999. .
36. ^ Ion Itu 1992. .
37. ^ Decret nr. 358 și alte măsuri discriminatorii
luate în 1948 contra Bisericii Greco-Catolice
din România: Silvestru Augustin Prunduș &
Clemente Plaianu 1994, pp. 128-142, capitol
20 „Persecuția”. .
38. ^ Stéphanie Mahieu 2004, pp. 93–126, articol
„Une Église dissidente ? L'Église gréco-
catholique roumaine pendant la période
communiste (1948-1989). .
46. ^ Seria de articole Spionii care au intrat in frig, 47. ^ Gheorghe Gorun 2007, pp. 148-172, articol
din istoric Marius Oprea, detaliind epopeea
completă acestei parașutare, publicat în ziarul
ZF Ziarul de Duminică, în 2006:
Marius Oprea (14 iulie 2006). „Spionii care
au intrat in frig (I)” (http://www.zf.ro/ziarul-d
e-duminica/spionii-care-au-intrat-in-frig-ii-2
884411). zf.ro (Ziarul Financiar). Accesat
în 18 martie 2017.
Marius Oprea (28 iulie 2006). „Spionii care
au intrat in frig (II)” (http://www.zf.ro/ziarul-
de-duminica/spionii-care-au-intrat-in-frig-i- 50. ^ Andrei Miroiu 2010, pp. 675-676, articol
3004888). zf.ro (Ziarul Financiar). Accesat
în 18 martie 2017.
Marius Oprea (11 august 2006). „Spionii
care au intrat in frig (III)” (http://www.zf.ro/z 51. ^ Fondation Ion Gavrilă Ogoranu (31
iarul-de-duminica/spionii-care-au-intrat-in-f
rig-iii-3003421). zf.ro (Ziarul Financiar).
Accesat în 18 martie 2017.
Marius Oprea (25 august 2006). „Spionii
care au intrat in frig (IV)” (http://www.zf.ro/
ziarul-de-duminica/spionii-care-au-intrat-in
-frig-iv-2882616). zf.ro (Ziarul Financiar).
Accesat în 18 martie 2017.
Marius Oprea (8 septembrie 2006).
„Spionii care au intrat in frig (V)” (http://ww
w.zf.ro/ziarul-de-duminica/spionii-care-au-i
ntrat-in-frig-v-2881286). zf.ro (Ziarul
Financiar). Accesat în 18 martie 2017.
Marius Oprea (29 septembrie 2006).
„Spionii care au intrat in frig (VI)” (http://ww
w.zf.ro/ziarul-de-duminica/spionii-care-au-i
ntrat-in-frig-vi-2877752). zf.ro (Ziarul
Financiar). Accesat în 18 martie 2017.
Marius Oprea (13 octombrie 2006).
„Spionii care au intrat in frig (VII)” (http://w
ww.zf.ro/ziarul-de-duminica/spionii-care-au
-intrat-in-frig-vii-2875039). zf.ro (Ziarul
Financiar). Accesat în 18 martie 2017.
Marius Oprea (27 octombrie 2006).
„Spionii care au intrat in frig (VIII)” (http://w 57. ^ {Mihai Șoica (7 iulie 2011). „Istoricii
ww.zf.ro/ziarul-de-duminica/spionii-care-au
-intrat-in-frig-viii-2873413). zf.ro (Ziarul
Financiar). Accesat în 18 martie 2017..
Marius Oprea (10 noiembrie 2006).
„Spionii care au intrat in frig (IX)” (http://ww
w.zf.ro/ziarul-de-duminica/spionii-care-au-i
ntrat-in-frig-ix-2871777). zf.ro (Ziarul
Financiar). Accesat în 18 martie 2017.
„Un parașutat în România vândută: Mircea
Popovici”. .
48. ^ Gazeta de Maramureș (8 februarie 2010).
„Eroii Rezistenței Anticomuniste / Parașutați
în închisoare” (http://www.gazetademaramure
s.ro/eroii-rezistentei-anticomuniste-parasutati-i
n-inchisoare-7193). gazetademaramures.ro
(Gazeta de Maramureș). Accesat în 18 martie
2017..
49. ^ Andrei Miroiu 2016, p. 39. .
„Wiping Out ‘The Bandits’: Romanian
Counterinsurgency Strategies in the Early
Communist Period”. .
octombrie 2011). „Legionarii parașutați de
avioanele NATO ale armatei americane si
apoi ucisi de NKVD au fost comemorați la
Jilava” (http://www.ziaristionline.ro/2011/10/31/
legionarii-parasutati-de-avioanele-nato-ale-ar
matei-americane-ucisi-de-nkvd-au-fost-come
morati-la-jilava/). ziaristionline.ro (Ziariști
Online). Accesat în 18 martie 2017.
52. ^ a b c Comisia Prezidențială pentru Analiza
Dictaturii Comuniste din România 2006,
pp. 319-332, capitol „Rezistența armată
anticomunistă”. .
53. ^ a b c d e f Cicerone Ionițoiu & 1995-1996,
articol de Ion Gavrilă Ogoranu: „Rezistența
anticomunistă din Munții Făgărașului (Note și
studii comparative pe marginea documentelor
din arhiva C.N.S.A.S.)”. .
54. ^ Florica Dobre (Coord.) 2003, p. 9. .
55. ^ Paula Ivan 2009, p. 220, articol „Formele de
represiune a rezistenței anticomuniste în
memoria colectivă (I)”. .
56. ^ Doru Radosav 2006, pp. 87-107, articol
„Rezistenta anticomunistă armată din
România între istorie și memorie”. .
detectivi: se caută osemintele eroilor
anticomuniști Toader și Avisalon Șușman” (htt
p://evz.ro/istoricii-detectivi-se-cauta-osemintel
e-eroilor-anticomunisti-toader-si-avisalon-sus
man-937027-1.html). evz.ro (Evenimentul
Zilei). Accesat în 1 iunie 2017..
58. ^ Alexandru Pătrașcu (26 octombrie 2012).
„Scrisori găsite în arhivele Securității de
istoricul Cosmin Budeancă (Director
IICCMER): „Scrisori către domnul Pretor" ” (htt
p://despredemnitate.wordpress.com/2012/10/
26/scrisori-catre-domnul-pretor/).
despredemnitate.wordpress.com (Despre
demnitate / Povestea unor oameni (aproape)
necunoscuți). Accesat în 1 iunie 2017..
59. ^ a b Mariana Iancu (3 februarie 2015). „Frații
Dumitru și Nicolae Fudulea, liderii mișcării de
rezistență anticomunistă din Tulcea” (http://ad
evarul.ro/locale/tulcea/fratii-dumitru-nicolae-fu
dulea-liderii-miscarii-rezistenta-anticomunista-
tulcea-1_54d0a07c448e03c0fd3ca808/index.h
tml). adevarul.ro (Adevărul Tulcea). Accesat
în 30 mai 2017.
60. ^ Mariana Iancu (12 noiembrie 2014).
„Prigoana aromânilor în vremea colectivizării:
le-au luat și lemnele cu care urmau să-și
ridice o casă” (http://adevarul.ro/locale/tulcea/
prigoana-aromanilor-vremea-colectivizarii-le-a
u-luat-lemnele-urmau-sa-si-ridice-casa-1_546
357850d133766a8ca4066/index.html).
adevarul.ro (Adevărul Tulcea). Accesat în 30
mai 2017.
61. ^ Mariana Iancu (3 februarie 2015). „Gogu
Puiu, liderul mișcării anticomuniste din
Dobrogea. Haiducii Dobrogei își aveau
centrele de rezistență în Babadag și Delta
Dunării” (http://adevarul.ro/locale/constanta/go
gu-puiu-liderul-miscarii-anticomuniste-dobrog
ea-haiducii-dobrogei-isi-aveau-centrele-rezist
enta-babadag-delta-dunarii-1_54d07daa448e
03c0fd3bac4d/index.html). adevarul.ro
(Adevărul Tulcea). Accesat în 30 mai 2017.
62. ^ Cicerone Ionițoiu 1993, Partea II-a:
Dobrogea. .
63. ^ Cărți și articole despre Lagărele de la
Canal:
Valentin Hossu Longin 2013. .
Romulus Rusan 2013. .
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței. „Muzeul Sighet: Sala 17 -
Munca forțată” (http://www.memorialsighe
t.ro/sala-17-munca-fortata/).
memorialsighet.ro (Memorialul Victimelor
Comunismului și al Rezistenței). Accesat
în 4 iunie 2017.
Romulus Rusan. „17 februarie 1953 – la
Poarta Albă sunt înregistrate într-o singură
zi 10 decese” (http://www.memorialsighet.r
o/17-februarie-1953-la-poarta-alba-sunt-inr
egistrate-intr-o-singura-zi-10-decese/).
memorialsighet.ro (Memorialul Victimelor
Comunismului și al Rezistenței). Accesat
în 4 iunie 2017.
Sinziana Ionescu (6 martie 2013). „FOTO
VIDEO Canalul Dunăre-Marea Neagră,
gulagul comunist al Dobrogei” (http://adev
arul.ro/locale/constanta/foto-canalul-dunar
e-marea-neagra-gulagul-comunist-dobrog
ei-1_513708b800f5182b85d54fb4/index.ht
ml). adevarul.ro (Adevărul Constanța).
Accesat în 4 iunie 2017.
64. ^ a b Oana Mateescu 2011, articol „Losing the
Phenomenon : Time and Indeterminacy in the
Practice of Anthrohistory”. . În articol se
subliniază neclaritățile privitoare la realitatea
calității de rezistent a lui Victor Lupșa,
considerat de unii drept trădător sau securist
manipulator, iar de alții drept un adevărat
luptător în rezistență.
65. ^ Dorin Dobrincu 2010, pp. 103-145, articol
„Rezistența armată anticomunistă din
Vrancea. Organizația „Vlad Țepeș II” (1949-
1950)”. .
66. ^ Ștefan Borcea (12 septembrie 2016).
„Umilințele la care au fost supuși luptătorii
anticomuniști din munți. „De Paște, ne dădeau
cu fecale la gură, în loc de anafură, iar urina
era agheasmă" ” (http://adevarul.ro/locale/focs
ani/umilintele-fost-supusi-luptatorii-anticomuni
sti-munti-de-paste-dadeau-fecale-gura-loc-an
afura-urina-era-agheasma-1_57d50aad5ab65
50cb88fef49/index.html). adevarul.ro
(Adevărul). Accesat în 8 iunie 2017..
67. ^ Articol Preoți mărturisitori în rezistența
anticomunistă de pe Valea Someșului,
publicat în ziarul Răsunetul, la 02/11/2013 -
(articol complet) (http://www.rasunetul.ro/preot
i-marturisitori-rezistenta-anticomunista-de-pe-
valea-somesului) - Cei trei preoți menționați,
printre care și părintele Ioan Valeanu, sunt
preoți greco-catolici convertiți la ortodoxie sub
presiunea comuniștilor (Vezi comentariile
autorului: Părintele Vasile Rus).
68. ^ Cicerone Ionițoiu 1993, Cartea completă. .
69. ^ Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, Cartea
completă. .
70. ^ Cicerone Ionițoiu 1993, pp. 75-101, articol
„The Anticommunist Armed Resistance in
Romania 1944-1962”. .
71. ^ Gazeta de Maramureș (19 martie 2013).
„Rezistența armată anticomunistă” (http://ww
w.gazetademaramures.ro/rezistenta-armata-a
nticomunista-13446). gazetademaramures.ro
(Gazeta de Maramureș). Accesat în 10
noiembrie 2017.
76. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
72. ^ AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici
din România) din Sighetu Marmației 2013,
pp. 2-4. .
73. ^ Numit și „Partizanii Majestății Sale Regele
Mihai I” sau „Armata Albă” sau „Garda Albă”.
74. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Partizanii Regelui Mihai - Armata Secretă”
sau „Armata Albă” :
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „7.10.
Armata Albă (1948-1949).”. .
Dorin Dobrincu 2009, pp. 204-218, articol
„Rezistența armată anticomunistă și
rezistența greco-catolică în centrul
Transilvaniei. Organizația ‘Partizanii
Regelui Mihai - Armata Secretă’ (1948-
1950)”. .
75. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Capotă-Dejeu”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „7.9.
Grupul Capotă-Dejeu (septembrie-
noiembrie 1948).”. .
Doru Radosav, Almira țetea, Cornel Jurju,
Valentin Orga, Florin Cioșan, Cosmin
Budeancă 2003. .
Denisa Bodeanu 2006. .
Andrei Miroiu 2016, pp. 48,75 și 94. .
Oana Ionel 2005, pp. 419-428, articol
„Alexandru Dejeu și Securitatea”. .
Paula Ivan 2009, pp. 219-245, articol
„Formele de represiune a rezistenței
anticomuniste în memoria colectivă (I)”. .
Radu Stancu 2012, pp. 181-203, articol
„Ideologie, represiune și pedeapsa cu
moartea în deceniul dinaintea adoptării
Codului penal din 1969”. .
Lucia Hossu-Longin 1991. .
„Cruce și Spadă”:
Adrian Brișcă 1999, p. 42-67, titlu „7.7.
Echipa Cruce și Spadă (Munții Apuseni)
(1948-1949).”. .
Doru Radosav, Almira țetea, Cornel Jurju,
Valentin Orga, Florin Cioșan, Cosmin
Budeancă 2003. .
Cosmin Budeancă, Denisa Bodeanu &
Valentin Orga 2009. .
Paula Ivan 2009, articol „Formele de
represiune a rezistenței anticomuniste în
memoria colectivă (I)”. .
Liviu Pleșa 2012, articol „Călăul Mihail
Patriciu”. . Ofițer de Securitate și torționar,
adept al eliminărilor sistematice, care va
ucide membrii grupului prin execuții extra-
judiciare, cu acordul autorităților comuniste
și sovietice.
Adrian Lupescu (24 februarie 2010).
„Grupul "Cruce și Spadã" – 13 septembrie
1948 – 12 aprilie 1949” (http://foaienationa
la.ro/grupul-cruce-si-spad-13-septembrie-1
948-12-aprilie-1949.html).
foaienationala.ro (Foaie Națională).
Accesat în 8 iunie 2017.
77. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Leon Șușman”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titluri „7.8.
Grupul Leon Șușman (Valea Arieșului-
Turda) (1948-1957).”. .
Gheorghe Onișoru 2003. .
Ion Gavrilă Ogoranu 2007, titluri „Cuvânt
înainte - Grupurile de rezistență armată
din sud-estul Munților Apuseni”, „Legături
cu alte grupuri”, „Grupul Leon Șușman”,
„Plecarea lui Leon Șușman în Munții
Apuseni”, „Sfârșitul unui vis”, „Biografii
grupul Ștefan Popa”, „Biografii grupul Leon
Șușman”, „Biografii grupul Cornel Deac-
Nicolae Moldovan”. .
Constantin Vasilescu, 2013 & pagină
„Grupul Leon Șușman”, pp. 34-51. .
Andrei Miroiu 2010, p. 684, articol „Wiping
Out ‘The Bandits’: Romanian
Counterinsurgency Strategies in the Early
Communist Period”. . Grupul primește o
parte din armament de la un grup de
legionari români parașutați de germani în
zonă, în perioada 1944-1945. A fost activ
între 1948 și 1957. Pentru eliminarea
acestui grup, forțele de securitate au
utilizat informatori și au interceptat
corespondența dintre membrii familiilor
rebelilor.
Dorin Dobrincu (2006). „18/19 iulie 1957 –
într-o ambuscadă la Poșaga, în Munții
Apuseni, sunt împușcați Leon Șușman și
Simion Roșa” (http://www.memorialsighet.r 79. ^ Memorialul Victimelor Comunismului și al
o/1819-iulie-1957-intr-o-ambuscada-la-pos
aga-muntii-apuseni-sunt-impuscati-leon-su
sman-si-simion-rosa/). memorialsighet.ro
(Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței). Accesat în 13 iunie 2017.
78. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Ștefan Popa”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titluri „7.2.
Grupul Dabija-Macavei (Muntele Mare)
(1948-1949).”, „7.4. Grupul Ștefan Popa
(Piatra Caprei - Alba) (1948-1949).”. .
Ion Gavrilă Ogoranu 2007, titluri „Grupul
Maxim Alexandru (Sandu)”, „Grupul Ștefan
Popa (Nuțu)”, „Trădătorii”, „Legături cu alte
grupuri”, „Lupte - 2. Teiuș – Popa Ștefan”,
„Lupta de la Bogoloaia - Uciderea lui
Ștefan Popa, Nicu Moldovan și Cornel
Pascu”, „Grupul Cornel Deac-Nicolae
Moldovan”, „Biografii grupul Ștefan Popa”.
.
Dorin Dobrincu 2006, articol „Rezistența
armată anticomunistă în sud-estul Munților
Apuseni (II)”. .
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței (1 iunie 2016). „Petre
Mărgineanu” (http://www.memorialsighet.r
o/petre-mrgineanu/). memorialsighet.ro
(Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței). Accesat în 5 iunie 2017.
Claudiu Pădurean (1 iunie 2016).
„Vânătorii de securiști au găsit mormântul
partizanilor Traian Gligor și Traian Mârza”
(http://romanialibera.ro/special/documenta
re/vanatorii-de-securisti-au-gasit-mormant
ul-partizanilor-traian-gligor-si-traian-marza-
418258). jurnalul.ro (Jurnalul Național).
Accesat în 5 iunie 2017.
Rezistenței (1 iunie 2016). „Petre Mărgineanu”
(http://www.memorialsighet.ro/petre-mrginean
u/). memorialsighet.ro (Memorialul Victimelor
Comunismului și al Rezistenței). Accesat în 5
iunie 2017..
80. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Sandu (Alexandru) Maxim”:
Ion Gavrilă Ogoranu 2007, titluri „Grupul
Maxim Alexandru (Sandu)”, „Organizarea
grupului armat Dabija”, „Începuturile
grupului Dabija (după declarația lui Traian
Macavei)”, „Legături cu alte grupuri”,
„Epilog la uciderea rezistenților de către
regimul comunist”. .
Dorin Dobrincu 2006, articol „Rezistența
armată anticomunistă în sud-estul Munților
Apuseni (II)”. .
Liviu Pleșa et al. 2006, pp. 105-124, articol
„Implicarea militarilor în mișcarea de
rezistență armată - Cazul maiorului
Nicolae Dabija (1948-1949)”. .
IICCMER 2013, articol „Campaniile de
arheologie contemporană ale IICCMER -
Dezgropînd crimele comunismului”. .
Gazeta de Maramureș (19 martie 2013).
„Rezistența armată anticomunistă” (http://
www.gazetademaramures.ro/rezistenta-ar
mata-anticomunista-13446).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 13 iunie 2017.
Cezarina Condurache (2 aprilie 2017).
„„Fiii Cerului" nu mor – Grupurile de
Rezistență Armată Anticomunistă conduse 83. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
de fratele lui Virgil Maxim, martirul
Alexandru Maxim, alături de maiorul
Nicolae Dabija” (http://www.marturisitorii.r
o/2017/04/02/fiii-cerului-nu-mor-grupurile-d
e-rezistenta-armata-anticomunista-condus
e-de-fratele-lui-virgil-maxim-martirul-alexa
ndru-maxim-alaturi-de-maiorul-nicolae-dab
ija/). marturisitorii.ro (Mărturisitorii).
Accesat în 13 iunie 2017.
81. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Frații Spaniol”:
Marius Cristea 2002, pp. 28-30, articol
„Rezistența anticomunistă în zona Aiud.
‘Grupul Spaniol’”. .
Liviu Pleșa et al. 2006, pp. 105-124, articol
„Implicarea militarilor în mișcarea de
rezistență armată - Cazul maiorului
Nicolae Dabija (1948-1949)”. .
Ion Gavrilă Ogoranu 2007, Titluri „Cuvânt
înainte Grupurile de rezistență armată din
sud-estul Munților Apuseni”, „Grupul
Ștefan Popa (Nuțu)”, „Biografii grupul
Spaniol” și „Biografiile cadrelor implicate în
represiune”.. .
82. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Major Emil Oniga”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „7.3.
Grupul maiorului Oniga (1948-1949).”. .
Dorin Dobrincu 2006, articol „Rezistența
armată anticomunistă în sud-estul Munților
Apuseni (II)”. .
Liviu Pleșa et al. 2006, pp. 105-124, articol
„Implicarea militarilor în mișcarea de
rezistență armată - Cazul maiorului
Nicolae Dabija (1948-1949)”. .
„Cornel Deac - Nicolae Moldovan”:
Ion Gavrilă Ogoranu 1995, titluri „Grupurile
de rezistență armată din sud-estul Munților
Apuseni”, „Grupul Leon Șușman”, „Grupul
Cornel Deac-Nicolae Moldovan” și
„Biografii grupul Cornel Deac-Nicolae
Moldovan”. .
Ion Gavrilă Ogoranu 2007, titluri „Cuvânt
înainte - Grupurile de rezistență armată
din sud-estul Munților Apuseni”, „Grupul
Cornel Deac-Nicolae Moldovan”, „Biografii
grupul Cornel Deac-Nicolae Moldovan”. .
84. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Căpitanul Diamandi Ionescu”:
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol „Gilăul
răsună de tulnic și pistoale”, Partea a VIII-
a: Erupție în munții Apuseni. și Cicerone
Ionițoiu 1993, p. capitol „Republica de la
Băișoara sau o comuna independenta 24
de ore”, Partea a IX-a: Muntele Mare în
flăcări. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „7.12.
Grupul Diamandi Ionescu (Muntele
Băișorii) (1949-1950).”. .
Ion Gavrilă Ogoranu 2007, titluri „Grupul
Ionescu Diamandi (după fișele
Securității)”, „Membrii grupului Ionescu-
Diamandi”, „Lotul II”, „Acțiunile grupului
Ionescu diamandi”, „Actiunea de la Șeșul
Cald”, „Arestările și asasinatele”, „Biografii
grupul Diamandi Ionescu”, „Biografiile
cadrelor implicate în represiune”. .
Dorin Dobrincu 2006, articol „Rezistența
armată anticomunistă în sud-estul Munților
Apuseni (I)”. .
Claudiu Pădurean (2 august 2012).
„Diamandi Ionescu, omul care i-a gonit pe
comuniști din Muntele Băișorii” (http://roma
nialibera.ro/aldine/history/diamandi-ionesc
u--omul-care-i-a-gonit-pe-comunisti-din-m
untele-baisorii-272496). romanialibera.ro
(România Liberă).
85. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Haiducii lui Avram Iancu - Divizia Sumanele
Negre”:
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol
„Sumanele negre”, Partea I-a: Eliberarea a
însemnat jefuirea și dezorganizarea țării.
Încercarea de coordonare a unei mișcări
de rezistență națională..
Cristian Troncotă 1998, articol „Procesul
mișcării naționale de rezistență, 1946”.
Radu Ciuceanu, Octavian Roske &
Cristian Troncotă 2001, pp. 30-40,
documente 1-10.
Viorel Rus 2008, pp. 205-214, articol
„Originile Năsăudene ale Organizației
Anticomuniste Haiducii lui Avram Iancu -
Divizia Sumanele Negre”.
Ionuț Țene (6 decembrie 2009).
„Transilvania de Nord între eliberarea de
sub horthyiști și ocupația sovietică
(septembrie 1944 – martie 1945)” (http://w
ww.napocanews.ro/2009/12/transilvania-d
e-nord-intre-eliberarea-de-sub-horthyisti-si
-ocupatia-sovietica-septembrie-1944-marti
e-1945.html). napocanews.ro (Napoca
News). Accesat în 16 iunie 2016.
Silviu B Moldovan (13 februarie 2013).
„MIȘCAREA NAȚIONALĂ DE
REZISTENȚĂ. Premiera : un studiu al
istoricului Silviu Moldovan, extras din
„Enciclopedia regimului comunist.
Represiunea" ” (http://www.ziaristionline.r
o/2013/02/13/miscarea-nationala-de-rezist
enta-premiera-un-studiu-al-istoricului-silviu
-moldovan-extras-din-enciclopedia-regimul
ui-comunist-represiunea/). Referință
enciclopedie: „România 1945-1989.
Enciclopedia regimului comunist.
Represiunea”, volumul II (F-O),
Coordinator : Octavian Roske, publicat de
Institutul Național pentru Studiul
Totalitarismului – Academia Română,
București, 2012. ziaristionline.ro (Ziariști
Online). Accesat în 21 iunie 2017.
Mihai Mincan; Paul Rogojinaru (decembrie
2013). „Partizanii din munți : primul front
anticomunist” (http://www.historia.ro/exclus
iv_web/actualitate/articol/partizanii-munti-p
rimul-front-anticomunist). historia.ro
(Historia). Accesat în 8 iunie 2017.
86. ^ Nicolae Balint (24 februarie 2011). „Gavrilă
Olteanu în arhivele mureșene – Informații
inedite” (http://www.curentul.net/2011/02/24/g
avrila-olteanu-in-arhivele-muresene/).
curentul.net (Curentul). Accesat în 14
noiembrie 2017.
87. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Liga Națională Creștină sau Garda Albă”:
Oana Ionel 2006, pp. 142-158, articol
„Anihilarea organizației 'Garda Albă' de
către Securitate (1949)”. .
Părinte Vasile Rus 2013.
IICCMER (20 aprilie 2009). „Actiunea de
exhumare a partizanilor din organizația de
rezistență anticomunistă „Garda Albă",
executați de Securitate în 1949” (http://ww
w.iiccr.ro/actiunea-de-exhumare-a-partizan
ilor-din-organizatia-de-rezistenta-anticomu
nista-garda-alba-executati-de-securitate-in
-1949/). Arhiva eveninemntelor a
Institutului de Investigare a Crimelor
Comunismului și a Memoriei Exilului
Românescu (IICCMER), publicată în mai
2009 (exhumarea a avut loc în data de 27
aprilie 2009). iiccr.ro (IICCMER). Accesat
în 22 iunie 2017..
IICCMER (7 mai 2009). „Campanii
referitoare la execuțiile sumare ale
Securității din anii 1949 și 1952, din
județele Bistrița-Năsăud și Hunedoara,
desfășurate în perioada aprilie-mai 2009”
(http://www.iiccr.ro/campanii-referitoare-la-
executiile-sumare-ale-ecuritatii-din-anii-19
49-si-1952-din-judetele-bistrita-nasaud-si-
hunedoara-desfasurate-perioada-aprilie-m
ai-2009/). Arhiva eveninemntelor a
Institutului de Investigare a Crimelor
Comunismului și a Memoriei Exilului
Românescu (IICCMER), publicată în mai
2009 (exhumarea a avut loc în data de 27
aprilie 2009). iiccr.ro (IICCMER). Accesat
în 22 iunie 2017..
IICCMER (20 iunie 2009). „Acțiunea de
reînhumare a partizanilor din organizația
de rezistență anticomunistă „Garda Albă",
executați de securitate în 1949” (http://ww
w.iiccr.ro/actiunea-de-reinhumare-a-partiza
nilor-din-organizatia-de-rezistenta-anticom
unista-garda-alba-executati-de-securitate-i
n-1949/). Arhiva eveninemntelor a
Institutului de Investigare a Crimelor
Comunismului și a Memoriei Exilului
Românescu (IICCMER), publictaă în mai
2009 (exhumarea a avut loc în data de 27
aprilie 2009). iiccr.ro (IICCMER). Accesat
în 22 iunie 2017.
Alexandru Pătrașcu (31 martie 2013).
„Condamnarea comunismului, studiu de
caz: România” (http://despredemnitate.wor
dpress.com/2013/03/31/condamnarea-co
munismului-studiu-de-caz-romania/).
Pagină dedicată lui Leonida Bodiu pe site-
ul internet Despre demnitate.
despredemnitate.wordpress.com (Despre
demnitate / Povestea unor oameni
(aproape) necunoscuți). Accesat în 22
iunie 2017.
Mediafax (27 aprilie 2009). „Trei membri ai
rezistenței, executați de Securitate în
1949, vor fi exhumați” (http://www.mediafa
x.ro/social/trei-membri-ai-rezistentei-execu
tati-de-securitate-in-1949-vor-fi-exhumati-4
243468). mediafax.ro (Mediafax.ro).
Accesat în 22 iunie 2017.
Zaharia Cotoc (2 mai 2009). „Dreptate
peste ani pentru trei luptatori
anticomunisti” (http://gazetadebistrita.ro/sti
ri-cluj-investigatii/dreptate-peste-ani-pentru
-trei-luptatori-anticomunisti-3/).
gazetadebistrita.ro (Gazeta de Bistrița).
Accesat în 22 iunie 2017.
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței; Ioana Diaconescu (2012).
Fundația Academia Civică, ed.
„Represiunea împotriva Rezistenței
anticomuniste din munți. Un poet erou:
Constant Tonegaru” (http://www.memorials
ighet.ro/ioana-diaconescu-scriitori-in-arhiv 89. ^ Violeta Fotache (11 iulie 2013). „Călăul Liviu
ele-cnsas/). articol extras din cartea:
„Scriitori în arhivele CNSAS”.
memorialsighet.ro (Memorialul Victimelor
Comunismului și al Rezistenței). ISBN
978-973-8214-66-8. Accesat în 23 iunie
2017.
90. ^ Petre Baicu & Alexandru Salcă 1997. .
88. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Căpitan Leonida Bodiu”:
Oana Ionel 2006, pp. 142-158, articol
„Anihilarea organizației 'Garda Albă' de
către Securitate (1949)”. .
Părinte Vasile Rus 2005, pp. 79-91, articol
„Trei martiri ai rezistenței anticomuniste
din județul Bistrița-Năsăud Leonida Bodiu,
Dumitru Toader și Ioan Burdeți”. .
Părinte Vasile Rus 2013. .
Violeta Fotache (11 iulie 2013). „Călăul
Liviu Pangratiu și subalternii săi de la
Securitate l-au executat pe bunicul
preotului Parohiei Nepos” (http://www.evz.r
o/calaul-liviu-pangratiu-si-subalternii-sai-d
e-la-securitate-l-au-executat-pe-bunicul-pr
eot-1051790.html). evz.ro (Evenimentul
Zilei). Accesat în 22 iunie 2017.
Părinte Vasile Rus (2 noiembrie 2013).
„Preoți marturisitori în rezistența
anticomunistă de pe Valea Someșului” (htt
p://www.rasunetul.ro/preoti-marturisitori-re
zistenta-anticomunista-de-pe-valea-somes
ului). Cei trei preoți evocați, printre care și
părintele Ioan Văleanu, sunt preoți greco-
catolici convertiți la ortodoxie sub
presiunea comunistă. A se vedea
comentariile autorului: părintele Vasile
Rus. rasunetul.ro (Răsunetul). Accesat în
22 iunie 2017.
Pangratiu și subalternii săi de la Securitate l-
au executat pe bunicul preotului Parohiei
Nepos” (http://www.evz.ro/calaul-liviu-pangrati
u-si-subalternii-sai-de-la-securitate-l-au-execu
tat-pe-bunicul-preot-1051790.html). evz.ro
(Evenimentul Zilei). Accesat în 22 iunie 2017.
91. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Organizația Vlad Țepeș II (Brașov)”:
Dorin Dobrincu 2010, pp. 103-145, articol
„Rezistența armată anticomunistă din
Vrancea. Organizația „Vlad Țepeș II”
(1949-1950)”. .
AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici
din România) din Sighetu Marmației 2012,
p. 5. .
AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici
din România) din Sighetu Marmației 2013,
pp. 2-4. .
Adrian Nicolae Petcu (19 septembrie
2013). „Închisorile părintelui Sebastian
Popescu din Dumitrești, județul Râmnicu
Sărat” (http://ziarullumina.ro/Inchisorile-par 93. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
intelui-sebastian-popescu-din-dumitresti-ju
detul-ramnicu-sarat-84943.html).
ziarullumina.ro (Ziarul Lumina). Accesat în
8 iunie 2017..
Oana Mateescu 2011, articol „Losing the
Phenomenon: Time and Indeterminacy in
the Practice of Anthrohistory”. .
Incertitudinile merită subliniate, față de
realitatea calității de rezistent a lui Victor
Lupșa, considerat un trădător sau un
securist manipulator de unii, dar și ca un
veritabil rezistent de către alții.
Ștefan Borcea (12 septembrie 2016).
„Umilințele la care au fost supuși luptătorii
anticomuniști din munți. „De Paște, ne
dădeau cu fecale la gură, în loc de
anafură, iar urina era agheasmă" ” (http://a
devarul.ro/locale/focsani/umilintele-fost-su
pusi-luptatorii-anticomunisti-munti-de-past
e-dadeau-fecale-gura-loc-anafura-urina-er
a-agheasma-1_57d50aad5ab6550cb88fef
49/index.html). adevarul.ro (Adevărul).
Accesat în 8 iunie 2017.
94. ^ Cornea Corneliu 2006, articol „Rezistenta
92. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Valer Șirianu”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „8.3.
Grupul Valer Șirianu (1948).”. .
Silviu B. Moldovan & Mihai Demetriade
2008, p. 134, articol „Ion Mitucă, de la
rezistență la disidență” (Anexă 5). .
Laurențiu Dologa (27 septembrie 2011).
„Eroul aviator Teodor Greceanu și
evadarea din fortăreață comunista Aiud
(II)” (http://www.ziare.com/cultura/stiri-cultu
ra/eroul-aviator-teodor-greceanu-si-evadar
ea-din-fortareata-comunista-aiud-ii-112295
1). ziare.com (Ziare.com). Accesat în 9
iulie 2017.
„Gligor Cantemir”:
Steliana Breazu 1995, pp. 233-235, articol
„Grupul de rezistență anticomunistă al lui
Cantemir Gligor din munții Zarandului și
Codrului, pe valea Crișului Alb”. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „8.1.
Grupul Gligor Cantemir (iunie 1947 -
noiembrie 1952)”. .
Cornea Corneliu 2006, articol „Rezistenta
anticomunistă în Arad”. .
Mircea Rusnac (11 august 2010). „ 'Al
doilea nivel' al mișcării de rezistență
anticomunistă din Banat (3)” (http://www.v
estul.ro/stiri/3315/%E2%80%9Eal-doilea-n
ivel%E2%80%9D-al-miscarii-de-rezistenta
-anticomunista-din-banat-%283%29.htm).
vestul.ro. Accesat în 5 iulie 2017.
George Enache (19 martie 2010). „De la
Arad, prin Aiud, spre veșnicie” (http://ziarul
lumina.ro/de-la-arad-prin-aiud-spre-vesnici
e-32029.html). Ziarul Lumina. Accesat în
20 aprilie 2018.
Cristina Pușcaș (20 iulie 2015). „Gligor
Cantemir” (http://www.memoriarezistentei.r
o/category/memoria-rezistentei/tributul-bih
orenilor/). memoriarezistentei.ro
(Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței). Accesat în 2 iulie 2017.
anticomunistă în Arad”. .
95. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Adrian Mihuț”:
Cicerone Ionițoiu 1993, Partea a XI-a:
Adrian Mihuț începe lupta. .
Atanasie Berzescu 1999, pp. 29 și 34. .
Cornea Corneliu 2006, articol „Rezistenta
anticomunistă în Arad”. .
Gabriel Moisa & Marius Kramer 2012,
articol „Structuri anticomuniste din vestul
României. Grupul Adrian Mihuț”. .
Gabriel Moisa 2013, pp. 161-179, articol
„Organizația condusă de Adrian Mihuț
(1948-1956)”. .
Gabriel Moisa 2013, pp. 161-179, articol
„Adrian Mihuț - Lider al grupului de
rezistență de pe Valea Crișului Alb (1948-
1956)”. .
96. ^ a b Ion Gavrilă Ogoranu & Lucia Baki
Nicoara 1999. .
97. ^ Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței (17 aprilie 2010). „Maria Plop” (htt
p://www.memorialsighet.ro/maria-plop/).
memorialsighet.ro (Memorialul Victimelor
Comunismului și al Rezistenței). Accesat în
18 iulie 2017..]
98. ^ Raluca Voștinar (18 februarie 2015).
„Povestea de dragoste din munți: Toma
Arnăuțoiu și Maria Plop” (http://www.romaniali
bera.ro/aldine/history/regasirea-identitatii-dup
a-33-de-ani--povestea-ioanei-voicu-arnautoiu-
-fiica-a-doi-luptatori-anticomunisti-367823).
romanialibera.ro (România Liberă). Accesat în
18 iulie 2017.
99. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Apostol”:
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol „Grupul
Haiducii Muscelului”, Partea a VI-a:
Rezistența din munții Făgăraș, versantul
sudic. .
Vladimir Tismăneanu 2009, p. 330, Dorin
Dobrincu: „The discovery of a
historiographical subject: anti-communist
armed resistance in Romania”. .
Claudia Căpățănă & Răzvan Ciolcă 1998,
pp. 229-230, articol „Dumitru Apostol
(1905-1950)”. .
Ion Constantinescu Mărăcineanu 2004,
articol „Un erou de legendă: Colonelul (r)
Gh. Arsenescu”. .
Adrian Nicolae Petcu (15 februarie 2013).
„Părintele Gheorghe Cârstoiu în temnița
comunistă” (http://ziarullumina.ro/memoria
-bisericii/parintele-gheorghe-carstoiu-temni
ta-comunista). ziarullumina.ro (Ziarul
Lumina). Accesat în 18 iulie 2017.
Silvia Iliescu (16 decembrie 2014).
„Comunismul cu față inumană. Mărturii.
Făgăraș - Versantul sudic / Grupul
Apostol” (http://www.rador.ro/2014/12/16/c
omunismul-cu-fata-inumana-marturii-fagar
as-versantul-sudic/). rador.ro (Radio
România, Agenția de Presă). Accesat în
18 iulie 2017.
100. ^ Cărți, articole și documente despre grupul 103. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Liga Partizanilor Romani din Hațeg”: „Grupuri de preoți uniați”:
Cicerone Ionițoiu & 1995 și 1996, articol Dorin Dobrincu 2009, p. 204-218, articol
de Ion Gavrilă Ogoranu : „Rezistența „Rezistența armată anticomunistă și
anticomunistă din Munții Făgărașului (Note rezistența greco-catolică în centrul
și studii comparative pe marginea Transilvaniei. Organizația ‘Partizanii
documentelor din arhiva C.N.S.A.S.)”. . Regelui Mihai - Armata Secretă » (1948-
IICCMER 2009, articol „Acțiunea de 1950)’. .
exhumare a partizanului anticomunist Ioan Pop (10 august 2009). „Eroii
Vitan Petru împușcat de securitate la 21 rezistentei anticomuniste / Maramuresul
noiembrie 1952.”. . liber din munti” (http://www.gazetademara
Liviu Pleșa 2013, articol „Cum ucidea mures.ro/eroii-rezistentei-anticomuniste-m
Securitatea. Cazul ofițerului Mihail aramuresul-liber-din-munti-7056).
Kovács”. . gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 18 iulie 2017.
Carmen Cosman (7 mai 2009). „Eroul din
muntii Sureanu a fost deshumat” (http://ro Ioan Pop (8 februarie 2010). „Eroii
manialibera.ro/actualitate/eveniment/eroul- rezistenței anticomuniste / Preoti si
din-muntii-sureanu-a-fost-deshumat-15310 calugarite cu arma-n mana” (http://www.ga
8). romanialibera.ro (România Liberă). zetademaramures.ro/eroii-rezistentei-antic
Accesat în 18 iulie 2017. omuniste-preoti-si-calugarite-cu-arma-n-m
Maximilian Gânju (28 iulie 2013). ana-7192). gazetademaramures.ro
(Gazeta de Maramureș). Accesat în 18
„Monument în memoria partizanilor
iulie 2017.
anticomuniști” (http://cronicavj.ro/wp/?p=1
7563). cronicavj.ro. Accesat în 18 iulie
2017.
Gheorghe Firczak; Liviu Lazăr (3
decembrie 2013). „25 de ani de la căderea
comunismului (III) / Comunismul național
1965-1989” (http://www.servuspress.ro/25-
de-ani-de-la-caderea-comunismului-iii_102
969.html). servuspress.ro. Accesat în 18
iulie 2017.
101. ^ IICCMER 2009, articol „Acțiunea de
exhumare a partizanului anticomunist Vitan
Petru împușcat de securitate la 21 noiembrie
1952.”. .
102. ^ Ștefan Bellu 1995, articol „Rezistența în
munții Maramureșului”. .
104. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Gavrilă Mihali-Ștrifundă”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „6.1.
Lupta pentru integritatea țării (5 martie -7
aprilie 1945).”. .
Nicoară Timiș 2000. .
Ștefan Bellu 2009. .
Adrian Brișcă 1997, pp. 223-225, articol
„Mihali-Ștrifundă Gavrilă (1901-1961)”. .
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței. „Gavrilă Mihali Ștrifunda” (htt
p://www.memorialsighet.ro/gavrila-mihali-s
trifunda/). memorialsighet.ro (Memorialul
Victimelor Comunismului și al Rezistenței).
Accesat în 20 iulie 2017.
Ionuț Țene (8 ianuarie 2010). „Cum a
luptat primarul Ștrifundă din Borșa ca
Maramureșul istoric să nu fie ocupat de
sovietici – 5 martie 1945” (http://www.etern
ulmaramures.ro/2010/01/09/cum-a-luptat-
primarul-strifunda-din-borsa-ca-maramure
sul-istoric-sa-nu-fie-ocupat-de-sovietici-%
E2%80%93-5-martie-1945/).
eternulmaramures.ro. Accesat în 20 aprilie
2018.
Gazeta de Maramureș (30 aprilie 2012).
„Legendarul „voivod" Ștrifundă” (http://ww
w.gazetademaramures.ro/mandru-de-mar
amures-maramures-strifunda-patrioti-curaj
-12012). gazetademaramures.ro (Gazeta
de Maramureș). Accesat în 5 iulie 2016.
Dan Gheorghe (5 februarie 2015). „Istorii
cenzurate (Partea a II-a): Eroul din Borșa”
(http://www.romanialibera.ro/special/docu
mentare/foto--istorie-cenzurata-ii--eroul-di
n-borsa-366499). romanialibera.ro
(România Liberă). Accesat în 20 iulie
2017.
Dragos Hojda (9 martie 2015). „Foto.
Povestea primarului care s-a opus
ucrainizării Maramureșului. A fost vânat de
comuniști și dus la muncă silnică” (http://a
devarul.ro/locale/baia-mare/foto-povestea
primarului-s-a-opus-ucrainizarii-maramure
sului-fost-vanat-comunisti-dus-munca-silni
ca-1_54f9a18d448e03c0fd4a3994/index.h
tml). adevarul.ro (Adevărul). Accesat în 20
iulie 2017.
105. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Vasile Popșa”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „6.3.
Grupul Vasile Popșa din Ieud (1948-
1949).”. .
Camelia Ivan Duică 2005. .
The Epoch times România (21 februarie
2007). „Asasinarea lui Popsa Vasile
(Lica)-1949” (http://epochtimes-romania.co
m/news/asasinarea-lui-popsa-vasile-lica-1
949---8593). epochtimes-romania.com.
Accesat în 20 iulie 2017.
Florin Mihai (4 martie 2008). „Luptătorii din
munți” (http://jurnalul.ro/scinteia/istoria-co
munismului/luptatorii-din-munti-118580.ht
ml). jurnalul.ro (Jurnalul Național). Accesat
în 20 iulie 2017.
Carmen Cosman (12 mai 2009). „Muzeul
atrocităților comunismului, la Ieud” (http://r
omanialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/
muzeul-atrocitatilor-comunismului--la-ieud-
153543). romanialibera.ro (România
Liberă). Accesat în 20 iulie 2017.
Ioan Pop (10 august 2009). „Eroii
rezistentei anticomuniste / Maramuresul
liber din munti” (http://www.gazetademara
mures.ro/eroii-rezistentei-anticomuniste-m
aramuresul-liber-din-munti-7056).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 18 iulie 2017.
Ioan Pop (8 februarie 2010). „Eroii
rezistenței anticomuniste / Prima „bandă"
de luptători în munți” (http://www.gazetade
maramures.ro/eroii-rezistentei-anticomunis
te-prima-8222-banda-8221-de-luptatori-in-
munti-7058). gazetademaramures.ro
(Gazeta de Maramureș). Accesat în 20
iulie 2017.
Silvia Iliescu (8 decembrie 2014).
„Comunismul cu față inumană. Mărturii.
Maramureș: Lotul Viṣovan”. rador.ro
(Radio România, Agenția de Presă).
106. ^ Cărți, articole și documente despre grupul 107. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Dragomirești”: „Vasile Dunca”:
Adrian Brișcă 1999, p. 42-67, titlu „6.4. Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol
Grupul Ion Ilban - Dragomirești (1949- „Maramureșul prezent în lupta pentru
1956).”. . libertate”, Partea a IV-a: Alecu ia
Ana-Maria Luca (10 aprilie 2004). conducerea mișcării de rezistență.
„Razvratitii din padurile Maramuresului Pregătiri de luptă și la Craiova.
voievodal” (http://jurnalul.ro/special-jurnalu Maramureșul prezent în lupta pentru
l/razvratitii-din-padurile-maramuresului-voi libertate.. .
evodal-69065.html). jurnalul.ro (Jurnalul Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „M6.2.
Național). Accesat în 20 iulie 2017. Grupul Vasile Dunca (1948).”. .
Ioan Pop (10 august 2009). „Eroii Dorin Dobrincu 2006, p. 133, articol
rezistentei anticomuniste / Maramuresul „MFormațiuni „minore” de rezistența
liber din munti” (http://www.gazetademara anticomunistă și fugari solitari din nordul
mures.ro/eroii-rezistentei-anticomuniste-m Transilvaniei (1949-1958)”. .
aramuresul-liber-din-munti-7056). Gazeta de Maramureș (19 martie 2013).
gazetademaramures.ro (Gazeta de „Rezistența armată anticomunistă” (http://
Maramureș). Accesat în 18 iulie 2017. www.gazetademaramures.ro/rezistenta-ar
Gazeta de Maramureș (5 octombrie 2009). mata-anticomunista-13446).
„Eroii rezistenței anticomuniste / Grupul gazetademaramures.ro (Gazeta de
Dragomirești” (http://www.gazetademaram Maramureș). Accesat în 20 iulie 2017.
ures.ro/eroii-rezistentei-anticomuniste-gru
pul-dragomiresti-7114).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 20 iulie 2017.
Gazeta de Maramureș (5 octombrie 2009).
„Eroii rezistenței anticomuniste / Grupul
Dragomirești/ Arestată la 6 luni!” (http://ww
w.gazetademaramures.ro/eroii-rezistentei-
anticomuniste-grupul-dragomiresti-arestat
a-la-6-luni-7115). gazetademaramures.ro
(Gazeta de Maramureș). Accesat în 20
iulie 2017.
Gazeta de Maramureș (19 martie 2013).
„Rezistența armată anticomunistă” (http://
www.gazetademaramures.ro/rezistenta-ar
mata-anticomunista-13446).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 20 iulie 2017.
108. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Nicolae Pop”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „6.5.
Grupul Nicolae Pop din Munții Țibleșului
(1949-1953).”. .
Aristina Pop-Saileănu 2008. .
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței. „Nicolae Pop” (http://www.me
morialsighet.ro/nicolae-pop/).
memorialsighet.ro (Memorialul Victimelor
Comunismului și al Rezistenței). Accesat
în 20 iulie 2017.
Pagini dedicate Nicolae Pop și Aristina
Pop, publicate pe site-ul internet Despre
demnitate: Alexandru Pătrașcu (11
octombrie 2012). „Nicolae Pop” (http://des
predemnitate.wordpress.com/nicolae-
pop/). despredemnitate.wordpress.com
(Despre demnitate / Povestea unor
oameni (aproape) necunoscuți). Accesat
în 20 iulie 2017. și Alexandru Pătrașcu (12
octombrie 2012). „Aristina” (http://despred
emnitate.wordpress.com/2012/10/12/aristi
na/). despredemnitate.wordpress.com
(Despre demnitate / Povestea unor
oameni (aproape) necunoscuți). Accesat
în 20 iulie 2017.
Dorin Țimonea; Ovidiu Hategan (20
decembrie 2006). „Razbunarea gropilor
comune” (http://www.hotnews.ro/stiri-presa
_regionala_arhiva-1711679-razbunarea-gr
opilor-comune.htm). România Liberă -
Editia Transilvania-Banat. Accesat în 20
iulie 2017.
Mihai Creangă (29 mai 2008). „Cine a fost
copilita codrului?” (http://romanialibera.ro/a
ldine/history/cine-a-fost--copilita-codrului---
125741). romanialibera.ro (România
Liberă). Accesat în 20 iulie 2017.
Ioan Pop (10 august 2009). „Eroii
rezistentei anticomuniste / Maramuresul
liber din munti” (http://www.gazetademara
mures.ro/eroii-rezistentei-anticomuniste-m
aramuresul-liber-din-munti-7056).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 18 iulie 2017.
„Haiducii din munți” (http://www.gazetade
maramures.ro/haiducii-din-munti-12172).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). 27 mai 2012. Accesat în 20
iulie 2017.
109. ^ Cărți, articole și documente despre „Aristina
Pop”:
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței. „Aristina Pop Săileanu” (http://
www.memorialsighet.ro/aristina-pop-silean
u/). memorialsighet.ro (Memorialul
Victimelor Comunismului și al Rezistenței).
Accesat în 20 iulie 2017.
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței. „Fișă matricolă penală:
Aristina Pop” (http://www.memorialsighet.r
o/fisa-matricola-penala-aristina-pop/).
memorialsighet.ro (Memorialul Victimelor
Comunismului și al Rezistenței). Accesat
în 20 iulie 2017.
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței. „Aristina Pop Săileanu, Să
trăiască partizanii până vin americanii” (htt
p://www.memorialsighet.ro/aristina-pop-sai
leanu-sa-traiasca-partizanii-pana-vin-amer
icanii/). Extras din cartea Aristina Pop
Săileanu, „Să trăiască partizanii până vin
americanii! Povestiri din munți, din
închisoare și din libertate” - Interviu de
Liana Petrescu. memorialsighet.ro
(Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței). Accesat în 20 iulie 2017.
Romulus Rusan (29 noiembrie 2014). „„Să
trăiască partizanii până vin americanii"
Povestea Aristinei Pop Săileanu” (http://ro
manialibera.ro/aldine/delasarea-secului/%
E2%80%9Esa-traiasca-partizanii-pana-vin
-americanii--povestea-aristinei-pop-sailean
u-359264). romanialibera.ro (România
Liberă). Accesat în 20 iulie 2017.
110. ^ Cărți, articole și documente despre
„Gheorghe Pașca”:
Cicerone Ionițoiu & 1995 și 1996, articol
de Ion Gavrilă Ogoranu : „Rezistența
anticomunistă din Munții Făgărașului (Note
și studii comparative pe marginea
documentelor din arhiva C.N.S.A.S.)”. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „6.4.
Grupul Ion Ilban - Dragomirești (1949-
1956).”. .
Gheorghe Petrov (IICCMER) 2014. .
Dorin Țimonea (20 decembrie 2006).
„Razbunarea gropilor comune” (http://roma
nialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/razb
unarea-gropilor-comune--80931).
romanialibera.ro (România Liberă).
Accesat în 21 iulie 2017.
Ioan Pop (10 august 2009). „Eroii
rezistentei anticomuniste / Maramuresul
liber din munti” (http://www.gazetademara
mures.ro/eroii-rezistentei-anticomuniste-m
aramuresul-liber-din-munti-7056).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 18 iulie 2017.
Părinte Vasile Rus (25 aprilie 2013).
„Gheorghe Pașca, simbol al rezistenței
anticomuniste” (http://www.rasunetul.ro/gh
eorghe-pasca-simbol-al-rezistentei-antico
muniste). rasunetul.ro (Răsunetul).
Accesat în 21 iulie 2017.
Ioana Lucacel; Mircea Crișan (7 octombrie
2013). „Memoria umilită a unui simbol al
rezistenței anticomuniste” (http://www.gaz
etademaramures.ro/memoria-umilita-a-un
ui-simbol-al-rezistentei-anticomuniste-142
59). gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 21 iulie 2017.
Bianca Sara (4 martie 2014). „După un
deceniu concentrat pe fuga de Securitate
și o viață aproape de legendă, luptătorul
anticomunist Gheorghe Pașca va avea un
monument în Năsăud” (http://adevarul.ro/l
ocale/bistrita/gheorghe-pasca-nasaud-mo
nument-1_53159d49c7b855ff56db8efc/ind
ex.html). adevarul.ro (Adevărul). Accesat
în 21 iulie 2017.
Bianca Sara (7 martie 2014). „Luptătorul
anticomunist Gheorghe Pașca va avea un
monument în Năsăud” (http://www.mesage
rul.ro/2014/03/07/luptatorul-anticomunist-g
heorghe-pa-ca-va-avea-un-monument-nas
aud). mesagerul.ro. Accesat în 21 iulie
2017.
IICCMER 2014, articol „Acțiunea de
căutare și deshumare a lui Gheorghe
Pașca și Gavrilă Rus, uciși de Securitatea
comunistă la 5 februarie 1956.”. .
Agerpres (25 aprilie 2014). „Comunicat de
presă - Muzeul Național de Istorie a
Transilvaniei din Cluj-Napoca / Comunicat
de presă Acțiunea de căutare și
deshumare a lui Gheorghe Pașca și
Gavrilă Rus, uciși de securitatea
comunistă la 5 februarie 1956” (http://ww
w.agerpres.ro/comunicate/2014/04/25/com
unicat-de-presa-muzeul-national-de-istorie
-a-transilvaniei-din-cluj-napoca-11-55-29).
agerpres.ro (Agenția Națională de Presă
AGERPRES). Accesat în 21 iulie 2017.
Jurnalul.ro (25 aprilie 2014). „Acțiunea de
căutare și deshumare a lui Gheorghe
Pașca și Gavrilă Rus, uciși de Securitatea
Comunista la 5 februarie 1956” (http://jurn
alul.ro/stiri/observator/actiunea-de-cautare
-si-deshumare-a-lui-gheorghe-pasca-si-ga
vrila-rus-ucisi-de-securitatea-comunista-la-
5-februarie-1956-666756.html). jurnalul.ro
(Jurnalul Național). Accesat în 21 iulie
2017.
Gheorghe Petrov (29 aprilie 2014). „La
Cimitirul Năsăud, deshumarea osemintelor
victimelor securității Gheorghe Pașca și
Gavrilă Rus” (http://www.rasunetul.ro/la-ci
mitirul-nasaud-deshumarea-osemintelor-vi
ctimelor-securitatii-gheorghe-pasca-si-gavr
ila-rus). rasunetul.ro (Răsunetul). Accesat
în 21 iulie 2017.
Claudiu Pădurean (29 aprilie 2014).
„Mormântul eroilor Pașca și Rus, căutat de
vânătorii de securiști” (http://www.romanial
ibera.ro/aldine/history/mormantul-eroilor-p
asca-si-rus--cautat-de-vanatorii-de-securis
ti-333734). romanialibera.ro (România
Liberă). Accesat în 21 iulie 2017.
Ioana Lucacel; Mircea Crișan (2 mai
2014). „O crimă ascunsă șase decenii:
deshumarea eroului Pașca” (http://www.ga
zetademaramures.ro/o-crima-ascunsa-sas
e-decenii-deshumarea-eroului-pasca-1501
5). gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 21 iulie 2017.
Silvia Iliescu (9 decembrie 2014).
„Comunismul cu față inumană. Mărturii.
Maramureș: Gheorghe Paṣca” (http://www.
rador.ro/2014/12/09/comunismul-cu-fata-in
umana-marturii-maramures-gheorghe-p
a%E1%B9%A3ca/). rador.ro (Radio
România, Agenția de Presă). Accesat în
21 iulie 2017..
Augustin Danci (25 iulie 2016). „Mărturii
cutremurătoare despre viața lui Gheorghe
Pașca, împușcat de Securitate la Bichigiu
(Foto-Video)” (http://www.observatorbn.ro/
arhiva/articol.php?categorie=2&articol=13
540). observatorbn.ro (Observator BN).
Accesat în 21 iulie 2017.
Valentin Șchiopu (7 august 2016). „Mai
bine lunetist decât comunist” (https://press
one.ro/mai-bine-lunetist-decat-comunist/).
pressone.ro (PressOne). Accesat în 21
iulie 2017.
B1TV (12 august 2016). „„Mai bine mor
decât să mă predau călăilor comuniști!"
Povestea fascinantă a omului care a ales
libertatea și a devenit un proscris” (http://w
ww.b1.ro/stiri/eveniment/mai-bine-mor-dec
at-sa-ma-predau-calailor-comunisti-povest
ea-fascinanta-a-omului-care-a-ales-libertat
ea-si-a-devenit-un-proscris-158706.html).
b1.ro. Accesat în 21 iulie 2017.
111. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Fetea”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „5.1.
Pădurile Fetea - Noul Săsesc (octombrie
1944-15 mai 1948).”. .
Cezar Zugravu 2002, p. 81. .
Prof. Mircea Drãgan-Noiștețeanu (august
2010). „Rezistența din Fetea Nasc și pe
Hârtibaci Oameni!” (http://www.primaria-ag
nita.ro/gazeta_hartibaciului/Gazeta%20PD
F/2010/Gazeta%20Hartibaciului%20%20a
ugust%202010.pdf) (PDF). număr 51.
www.primaria-agnita.ro (Gazeta
hărtibaciului). p. 3. Accesat în 26 iulie
2017..
Nicolae Balint (15 noiembrie 2010). „Cei
ce au îmbrăcat cămașa morții (I) –
Condamnați la moarte prin împușcare” (htt
p://www.curentul.net/2010/11/15/cei-ce-au-
imbracat-camasa-mortii-i/). curentul.net
(Curentul International). Accesat în 26 iulie
2017.
Gazeta de Maramureș (19 martie 2013).
„Rezistența armată anticomunistă” (http://
www.gazetademaramures.ro/rezistenta-ar
mata-anticomunista-13446).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 26 iulie 2017.
Nicolae Balint (17 decembrie 2013). „Doua
dintre gruparile de rezistenta anti-
comunista” (http://cultural.bzi.ro/doua-dintr
e-gruparile-de-rezistenta-anti-comunista-8
186). cultural.bzi.ro (Bună Zia Iași).
Accesat în 26 iulie 2016.
Nicolae Balint (8 noiembrie 2014).
„Momente din rezistența anticomunistă –
Odiseea unui mureșean racolat de CIA” (h
ttp://www.ziaruldemures.ro/?p=41915).
ziaruldemures.ro (Ziarul de Mureș).
Accesat în 26 iulie 2016.
112. ^ Cărți, articole și documente despre
rezistența în Banat:
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol „Banatul
o altă regiune mult frământată”, Partea a
III-a: Mișcarea de rezistență din munții
Banatului - 1. .
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol
„Divizarea grupului de partizani după
Pietrele Albe”, Partea a III-a: Mișcarea de
rezistență din munții Banatului - 2. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „2.
Banatul (1947-1962)”. .
Atanasie Berzescu 1999, cartea completă.
. României Mare și planul de răsculare a
Adrian Brișcă 2004, cartea completă. .
Ileana Mateescu & Marcel Mateescu 2008,
cartea completă. .
Matei Tudor 1998, articol „Rezistența
anticomunistă din Mehedinți”. .
Emil Sebeșan, Ileana Silveanu 1998,
articol „Rezistența din Banat 1949 vol I”. .
113. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Organizația Națională Creștină de Luptă
Împotriva Comunismului, Partizanii României
Mari”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „2.5.
Partizanii României Mari (septembrie 1948
- martie 1949).”. .
Mircea Rusnac 2003, pp. 303-328, articol
„Mișcarea de rezistență anticomunistă din
Banat (1945-1953). Grupări principale”. .
Dorin Dobrincu 2005, pp. 295-316, articol
„Organizația Națională Creștină de Luptă
Împotriva Comunismului Partizanii
Banatului (1948-1949)”. .
Vladimir Tismăneanu 2009, p. 327, Dorin
Dobrincu: „The discovery of a
historiographical subject: anti-communist
armed resistance in Romania”. .
Florian Banu 2006, pp. 299-314, articol
„Mișcarea de rezistență armată
anticomunistă din România - între negare
și hiperbolizare”. .
Mircea Rusnac (17 iunie 2009). „Mircea
Rusnac – Mișcarea de rezistență
anticomunistă din Banat (1945-1953)” (htt
ps://istoriabanatului.wordpress.com/2009/
06/17/mircea-rusnac-miscarea-de-rezisten
ta-anticomunista-din-banat-1945-1953/).
istoriabanatului.wordpress.com (Blog
Istoria Banatului). Accesat în 16 iunie
2017.
Gazeta de Maramureș (19 martie 2013).
„Rezistența armată anticomunistă” (http://
www.gazetademaramures.ro/rezistenta-ar
mata-anticomunista-13446).
gazetademaramures.ro (Gazeta de
Maramureș). Accesat în 26 iulie 2017.
Viorel Rus. „Organizația anticomunistă
„Partizanii României Mari" de pe șantierul
Salva-Vișeu” (https://www.academia.edu/1
0114979/ORGANIZA%C8%9AIA_ANTICO
MUNIST%C4%82_PARTIZANII_ROM%C
3%82NIEI_MARI_DE_PE_%C8%98ANTI
ERUL_SALVA-VI%C8%98EU).
academia.edu (Academia.edu). Accesat în
16 iunie 2017.
114. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Grupul de la Teregova”:
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol „Banatul
o altă regiune mult frământată”, Partea a
III-a: Mișcarea de rezistență din munții
Banatului - 1. .
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol
„Divizarea grupului de partizani după
Pietrele Albe”, Partea a III-a: Mișcarea de
rezistență din munții Banatului - 2. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titluri „2.3.
Grupul Spiru Blănaru (vara 1947 - martie
1949).” și „2.7. Grupul Gheorghe Ionescu
din Teregova (1949 ‑1950).”. .
Atanasie Berzescu 1999, cartea completă.
. Cultural / Buna Ziua Iași (17 septembrie
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței. „25 iunie 1949 - sentința 1091
a Tribunalului Militar Timișoara - grupul de
rezistență Spiru Blănaru” (http://www.mem
orialsighet.ro/25-iunie-1949-sentina-1091-
a-tribunalului-militar-timioara-grupul-de-rez
isten-spiru-blnaru/). memorialsighet.ro
(Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței). Accesat în 16 iunie 2017.
Ana Lupu (16 iulie 2013). „Ziua Rezistenței
Anticomuniste din Banat” (http://www.vest
ul.ro/stiri/4499/ziua-rezistentei-anticomunis
te-din-banat.htm). vestul.ro (Vestul).
Accesat în 16 iunie 2017.
Ionuț Baias (8 d.Hr.). „Sfinții închisorilor
Spiru Blănaru - erou și martir al rezistentei
anticomuniste” (http://www.hotnews.ro/stiri
-arhiva-1020150-serial-sfintii-inchisorilor-s
piru-blanaru-erou-martir-rezistentei-antico
muniste.htm). hotnews.ro (HotNews).
Accesat în 16 iunie 2017.
Alexandru Pătrașcu (12 iunie 2011). „Spiru
Blănaru” (http://despredemnitate.wordpres
s.com/spiru-blanaru/).
despredemnitate.wordpress.com (Despre
demnitate / Povestea unor oameni
(aproape) necunoscuți). Accesat în 16
iunie 2017.
115. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Aurel Vernichescu și Ioan Târziu”:
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol
„Urmările”, Partea a III-a: Mișcarea de
rezistență din munții Banatului - 3. .
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol
„Divizarea grupului de partizani după
Pietrele Albe”, Partea a III-a: Mișcarea de
rezistență din munții Banatului - 2. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titluri „2.1.
Grupul colonelului Ion Uță (mai 1947 -
noiembrie 1949).”, „2.2. Grupul Aurel
Vernichescu (mai 1947 - martie 1949).”,
„2.5. Partizanii României Mari (septembrie
1948 - martie 1949).”. .
2013). „Victime ale regimului comunist din
România” (http://cultural.bzi.ro/victime-ale-
regimului-comunist-din-romania-3776).
cultural.bzi.ro (Bună Zia Iași). Accesat în
18 iunie 2017.
Mircea Rusnac (24 iunie 2010). „Mișcarea
de rezistență anticomunistă din Banat
(1945-1953) (8)” (http://www.vestul.ro/stiri/
3105/miscarea-de-rezistenta-anticomunist
a-din-banat-%281945-1953%29-%288%2
9.htm). vestul.ro (Vestul). Accesat în 16
iunie 2017.
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței. „25 iunie 1949 - sentința 1091
a Tribunalului Militar Timișoara - grupul de
rezistență Spiru Blănaru” (http://www.mem
orialsighet.ro/25-iunie-1949-sentina-1091-
a-tribunalului-militar-timioara-grupul-de-rez
isten-spiru-blnaru/). memorialsighet.ro
(Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței). Accesat în 16 iunie 2017.
116. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Petre (sau Petru) Ambruș”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „2.9.
Grupul Petre Ambruș (1949-1950).”. .
AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici
din România) din Sighetu Marmației 2012,
p. 5. .
Mircea Rusnac (4 august 2010). „ 'Al
doilea nivel' al mișcării de rezistență
anticomunistă din Banat (1)” (http://www.v
estul.ro/stiri/3290/%E2%80%9Eal-doilea-n
ivel%E2%80%9D-al-miscarii-de-rezistenta
-anticomunista-din-banat-%281%29.htm).
vestul.ro (Vestul). Accesat în 16 iunie
2017.
117. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Dumitru Ișfănuț”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „2.1.
Grupul colonelului Ion Uță (mai 1947 -
noiembrie 1949).”. .
Dorin Dobrincu 2005, pp. 193-215, articol
„Rămășitele grupului Ion Uță: Formațiunile
din Banat conduse de frații Duicu, Dumitru 120. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
Mutașcu și Dumitru Ișfănuț (1949-1954)”. .
Theodor Bărbulescu & Liviu Țăranu 2003,
articol „Rezistența anticomunistă? Cazul
colonelului I. Uță”. .
118. ^ Reportaj al canalului de televiziune
românesc Antena 3 despre Nicolae Ciurică,
80 de ani în 2013, care povestește despre
lupta dusă împotriva comuniștilor, difuzat la
22/12/2013, seara - (reportaj complet) (http://
www.antena3.ro/romania/in-premiera-un-om-c
are-a-luptat-pentru-o-romanie-mai-buna-ultim
ul-partizan-al-luptei-impotriva-comunismului-2
38657.html).
121. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
119. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Nicolae Doran”:
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol „Grupul
de partizani Nicolae Doran”, Partea a III-a:
Mișcarea de rezistență din munții
Banatului - 3. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „2.4.
Grupul Nicolae Popovici ‑ Nicolae Doran
(1948-1950).”. .
Mircea Rusnac (6 august 2010). „ 'Al
doilea nivel' al mișcării de rezistență
anticomunistă din Banat (2)” (http://www.v
estul.ro/stiri/3307/%E2%80%9Eal-doilea-n
ivel%E2%80%9D-al-miscarii-de-rezistenta
-anticomunista-din-banat-%282%29.htm).
vestul.ro (Vestul). Accesat în 16 iunie
2017.
Evenimentul Zilei (4 iunie 2007).
„Condamnat la moarte și uitare” (http://ww
w.evz.ro/detalii/stiri/condamnat-la-moarte-
si-uitare-445623.html). evz.ro
(Evenimentul Zilei). Accesat în 16 iunie
2017.
„Dr Liviu Vuc”:
Camelia Ivan Duică 2003, pp. 121-133,
articol „Din istoria rezistenței
anticomuniste din Banat. Organizația dr.
Liviu Vuc (1948-1952)”. .
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol „Comuna
Zorleanțul Mare de pe dealul Pogăniș
luată cu asalt de securitate, miliție și
grăniceri”, Partea a III-a: Mișcarea de
rezistență din munții Banatului. .
Dorin Dobrincu 2005, pp. 207 și 211,
articol „Rămășitele grupului Ion Uță:
Formațiunile din Banat conduse de frații
Duicu, Dumitru Mutașcu și Dumitru Ișfănuț
(1949-1954)”. .
„Gheorghe Ungurașu”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „10.1.
Grupul Gheorghe Ungurașu (septembrie
1947 - noiembrie 1948).”. .
Claudiu Pădurean (10 mai 2004).
„Prabusirea centrului de comanda al
rezistenței” (http://jurnalul.ro/special-jurnal
ul/prabusirea-centrului-de-comanda-al-rezi
stentei-69039.html#). jurnalul.ro (Jurnalul
Național). Accesat în 5 iunie 2017.
122. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Constantin Dan”:
Cicerone Ionițoiu & 1995 și 1996, articol
de Ion Gavrilă Ogoranu : „Rezistența
anticomunistă din Munții Făgărașului (Note
și studii comparative pe marginea
documentelor din arhiva C.N.S.A.S.)”. .
Dorin Dobrincu 2005, p. titlu „11. Grupul
Constantin Dan”, pp. 179-181, articol
„Formațiuni din rezistanța armată
anticomunistă în sudul Moldovei (1945-
1958)”. .
Revista Memoria 2009, p. 241, articol
„Unde sunt cei care nu mai sunt -
‘Catalogul’ celor uciși în temnițele
comuniste”. .
123. ^ Cărți, articole și documente despre
rezistența în Bucovina:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „1.
BUCOVINA (1944-1958)”. .
Adrian Brișcă & Radu Ciuceanu 1998. .
Adrian Brișcă 2000. .
Theodor Băbulescu & Liviu Țăranu 2003,
pp. 284 și 286, articol „Existența cotidiană
a unui 'bandit': cazul Vasile Motrescu”. .
Dorin Dobrincu 2004, pp. 123-182, articol
„Bucovineni contra sovietici. Rezistența
armată antisovietică/anticomunistă din
Bucovina (martie-august 1944 - iulie
1946)”. .
124. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Constantin Cenușă”:
Adrian Brișcă 1994, pp. 324-327, articol
„Constantin Cenusa (1911-1964)”. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titluri
„1.1.2. Apariția primelor grupuri de
partizani antisovietici din România (mai
1944).”, „1.2.3. Grupul Constantin Cenușă,
Vasile Motrescu și Cozma Pătrăucean[..]”.
.
Dorin Dobrincu 2005, pp. 451-481, articol
„Nesupunere în Bucovina. Grupurile de
rezistență armată anticomunistă Cenușă–
Motrescu (1948-1951), Pătrăucean-
Gherman și Cenușă-Pătrăucean 1948-
1951”. .
Dorin Dobrincu 2006, p. 182, titluri „3.
Grupul Silvestru Harsmei”. .
Părinte Silviu Cluci (27 septembrie 2008).
„Maria de Putna” (http://cidadededeus.wor
dpress.com/2008/09/27/maria-din-putna/).
cidadededeus.wordpress.com (Blogul
Cidade de Deus). Accesat în 2 iulie 2017..
Bianca Pădurean; Loreana Dascălu;
Teodora Nicolae. „Partizanii din munți:
primul front anticomunist” (http://www.histo
ria.ro/exclusiv_web/general/articol/povestil
e-partizanilor-anticomunisti-martiri).
historia.ro (Historia). Accesat în 2 iulie
2017..
Marioara Cenușă (2011). „Începutu
amarului. Epopeea lui Constantin Cenușă”
(http://despredemnitate.files.wordpress.co
m/2011/05/maria-cenusa-inceputu-amrulu
i.pdf) (PDF).
despredemnitate.files.wordpress.com
(Despre demnitate / Povestea unor
oameni (aproape) necunoscuți). Accesat
în 2 iulie 2017..
Cristina Pușcaș (10 noiembrie 2015).
„Mărioară Cenușă” (http://www.memoriare
zistentei.ro/marioara-cenusa/).
memoriarezistentei.ro (Memorialul
Victimelor Comunismului și al Rezistenței).
Accesat în 2 iulie 2017..
125. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Vasile Motrescu”:
Adrian Brișcă 1994, pp. 93-116, articol „O
zi din viața unui partizan. III / Documente
privind viata cotidiana a partizanilor
anticomunisti din Bucovina, 1944-1958”. .
Adrian Brișcă 1995, pp. 83-104, articol „O
zi din viața unui partizan. VI / Documente
privind viata cotidiana a partizanilor
anticomunisti din Bucovina, 1944-1958”. .
Adrian Brișcă 1994, pp. 217-220, articol
„Vasile Motrescu (1920-1958)”. .
Theodor Băbulescu & Liviu Țăranu 2003,
pp. 281-299, articol „Existența cotidiană a
unui ‘bandit’: cazul Vasile Motrescu”. .
Dorin Dobrincu 2005, pp. 451-481, articol
„Nesupunere în Bucovina. Grupurile de
rezistență armată anticomunistă Cenușă–
Motrescu (1948-1951), Pătrăucean-
Gherman și Cenușă-Pătrăucean 1948-
1951”. .
Adrian Brișcă 2005. .
Serenela Ghițeanu 2007, articol „Cum e
posibil sa fii erou?”. .
Vladimir Tismăneanu 2009, pp. 317, 318
și 320, Dorin Dobrincu, The discovery of a
historiographical subject: anti-communist
armed resistance in Romania. .
„Singur, în munți, de Sfintele Paști.
Partizanul Vasile Motrescu: "Stau prigonit
de frații mei trădători care și-au vândut
țara și sufletele lor dracilor din Rusia" ” (htt
p://www.marturisitorii.ro/2014/04/26/singur
-in-munti-de-sfintele-pasti-partizanul-vasile
-motrescu-stau-prigonit-de-fratii-mei-tradat
ori-care-si-au-vandut-tara-si-sufletele-lor-d
racilor-din-rusia/). marturisitorii.ro
(Mărturisitorii). 26 aprilie 2014. Accesat în
2 iulie 2017..
Lucia Hossu-Longin 1991. .
126. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Gheorghe Munteanu”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „1.2.4.
Grupul colonelului Vasile Cârlan [...]”. .
Dorin Dobrincu 2006, p. 188, titlu „9.
Gheorghe Munteanu – fugar izolat”. .
127. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Grigore Sandu”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „1.2.5.
În urma trădării, la 14 și 16 decembrie
1949, [...]”. .
Dorin Dobrincu 2005, pp. 33-48, articol
„Rezistența armată anticomunistă din
Bucovina: 'Gărzile Decebal' și grupul
Grigore Sandu (1949)”. .
Silvia Iliescu (19 februarie 2016). „Iarna
partizanilor (III)” (http://www.rador.ro/2016/
02/19/iarna-partizanilor-iii/). rador.ro
(Radio România, Agenția de Presă).
Accesat în 16 august 2017.
Claudiu Pădurean (2 iulie 2016). „„Tarzan
din Carpați", luptător anticomunist timp de
33 de ani” (http://romanialibera.ro/special/
documentare/%E2%80%9Etarzan-din-car
pati%E2%80%9C--luptator-anticomunist-ti
mp-de-33-de-ani-421487).
romanialibera.ro (România Liberă).
Accesat în 19 mai 2017.
128. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Vasile Cămăruță”:
Adrian Brișcă & Radu Ciuceanu 1998,
p. 403. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „1.2.7.
Partizanii învățătorului Vasile Cămăruță
din Liteni (1949-1950).”. .
129. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Gavril Vatamaniuc”:
Gavril Vatamaniuc & Liana Petrescu 2016.
. emnitate.wordpress.com/vatamaniuc/).
Constantin Hrehor 2002. .
Adrian Brișcă 1993, pp. 89-98, articol
„Rezistenta anticomunista din Bucovina.
Lupta de la Bâtca Corbului, 18 ianuarie
1955. Încercare de reconstituire”. .
Adrian Brișcă 1994, pp. 217-220, articol
„Vasile Motrescu (1920-1958)”. .
Adrian Brișcă 1994, pp. 93-116, articol „O
zi din viața unui partizan. III / Documente
privind viata cotidiana a partizanilor
anticomunisti din Bucovina, 1944-1958”. .
Adrian Brișcă 1995, pp. 83-104, articol „O
zi din viața unui partizan. VI / Documente
privind viata cotidiana a partizanilor
anticomunisti din Bucovina, 1944-1958”. .
Adrian Brișcă 1995, pp. 215-217, articol
„Ion Chiraș (1903-1955)”. .
Adrian Brișcă 1995, pp. 197-199, articol
„Gheorghe Chiraș (1911-1955)”. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „1.2.9.
Grupul de partizani Gavril Vatamaniuc
(1949-1958).”. .
Theodor Băbulescu & Liviu Țăranu 2003,
pp. 281-299, articol „Existența cotidiană a
unui 'bandit': cazul Vasile Motrescu”. .
Georges Diener 2001, pp. 150-158, articol
„Extraits d’entretien avec Gavril
Vatamaniuc du 11 juin 1995 (réalisé et
traduit par Georges Diener)”. .
Dorin Dobrincu & 2003-2004, pp. 363-412,
articol „Sfidarea Securității în Bucovina.
Grupul de rezistență armată anticomunistă
Gavril Vatamaniuc (1949-1958)”. .
Pagini dedicate lui Gavril Vatamaniuc,
publicate pe site-ul internet Despre
demnitate: Alexandru Pătrașcu (14 mai
2011). „Gavril Vatamaniuc” (http://despred
despredemnitate.wordpress.com (Despre
demnitate / Povestea unor oameni
(aproape) necunoscuți). Accesat în 5 iulie
2017.; Alexandru Pătrașcu (1 martie
2012). „Gavril Vatamaniuc (1924 – 2012)”
(http://despredemnitate.wordpress.com/20
12/03/01/gavril-vatamaniuc-1924-2012/).
despredemnitate.wordpress.com (Despre
demnitate / Povestea unor oameni
(aproape) necunoscuți). Accesat în 5 iulie
2017.; Alexandru Pătrașcu (11 aprilie
2012). „Semnele – O povestire de Paște”
(http://despredemnitate.wordpress.com/20
12/04/11/semnele-o-povestire-de-paste/).
despredemnitate.wordpress.com (Despre
demnitate / Povestea unor oameni
(aproape) necunoscuți). Accesat în 5 iulie
2017.; Alexandru Pătrașcu (13 aprilie
2012). „Semnele celorlați – O povestire din
iad” (http://despredemnitate.wordpress.co
m/2012/04/13/semnele-celorlati-o-povestir
e-din-iad/).
despredemnitate.wordpress.com (Despre
demnitate / Povestea unor oameni
(aproape) necunoscuți). Accesat în 5 iulie
2017..
Ioan Roșca / Procesul comunismului 2008.
TVR Internațional / Procesul comunismului
2009. .
Fundația Ion Gavrilă Ogoranu 2011. .
Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca
2010. .
Cristina Hurdubaia (10 aprilie 2004).
„Singurul supraviețuitor: mit în manualul
de istorie” (http://jurnalul.ro/stire-special/si
ngurul-supravietuitor-mit-in-manualul-de-is
torie-69042.html). jurnalul.ro (Jurnalul
Național).
 Claudiu Pădurean (1 martie 2012). „A
murit eroul din Bucovina. Află povestea lui
Gavril Vatamaniuc, omul care s-a opus
comunismului cu arma în mână” (http://ww
w.romanialibera.ro/aldine/history/a-murit-er
oul-din-bucovina--afla-povestea-lui-gavril-v
atamaniuc--omul-care-s-a-opus-comunism
ului-cu-arma-in-mana-255523).
romanialibera.ro (România Liberă).
Accesat în 5 iulie 2017.
Vasile Surcel (1 martie 2012). „S-a dus și
Gavril Vatamaniuc, eroul rezistenței anti-
comuniste din Bucovina” (http://www.curen
tul.ro/2012/index.php/2012030269402/Act
ualitate/S-a-dus-si-Gavril-Vatamaniuc-erou
l-rezistentei-anti-comuniste-din-Bucovina.h
tml). curentul.ro (Curentul). Accesat în 5
iulie 2017.
România Liberă (2 martie 2012). „Află
povestea atacului securiștilor la Bâtca
Corbului din 1955, spusă de Gavril
Vatamaniuc, unul din liderii rezistenței
anticomuniste” (http://www.romanialibera.r
o/opinii/interviuri/afla-povestea-atacului-se
curistilor-la-batca-corbului-din-1955--spus
a-de-gavril-vatamaniuc--unul-din-liderii-rez
istentei-anticomuniste-255595).
romanialibera.ro (România Liberă).
Accesat în 5 iulie 2017.
130. ^ Adrian Brișcă 1993, p. 188-189, articol „Ion
Vatamaniuc (1903-1992)”. .
131. ^ Adrian Brișcă 1995, pp. 215-217, articol „Ion
Chiraș (1903-1955)”. .
132. ^ Adrian Brișcă 1995, pp. 197-199, articol
„Gheorghe Chiraș (1911-1955)”. .
133. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Vladimir Macoveiciuc”:
Constantin Hrehor 2002. .
Andrei Miroiu 2016, p. 39. .
Adrian Brișcă 1994, pp. 240-242, articol
„Vladimir Macoveiciuc (1905-1946)”. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titluri
„1.2.1. Grupul Vladimir Macoveiciuc”,
„1.2.2. Grupul Ovidiu Găină”. .
Theodor Băbulescu & Liviu Țăranu 2003,
pp. 285 și 293, articol „Existența cotidiană
a unui ‘bandit’: cazul Vasile Motrescu”. .
Dorin Dobrincu 2004, pp. 160-173, articol
„Bucovineni contra sovietici. Rezistența
armată antisovietică/anticomunistă din
Bucovina (martie-august 1944 - iulie
1946)”. .
Lucia Hossu-Longin 2011, articol „Măturile
de la Tescani”. .
Alexandru Pătrașcu (24 decembrie 2011).
„Povestea Crăciunului lui Vladimir
Macoveiciuc” (http://despredemnitate.word
press.com/2011/12/24/povestea-craciunul
ui-lui-vladimir-macoveiciuc/).
despredemnitate.wordpress.com (Despre
demnitate / Povestea unor oameni
(aproape) necunoscuți). Accesat în 5 iulie
2017..
134. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Silvestru Hazmei”:
Cicerone Ionițoiu & 1995 și 1996, articol
de Ion Gavrilă Ogoranu : „Rezistența
anticomunistă din Munții Făgărașului (Note
și studii comparative pe marginea
documentelor din arhiva C.N.S.A.S.)”. .
Dorin Dobrincu 2006, pp. 181-184, titlu „3.
Grupul Silvestru Harsmei”. .
AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici
din România) din Sighetu Marmației 2012,
p. 5. .
135. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Gărzile lui Decebal”:
Cicerone Ionițoiu 1993, Partea VII-a:
Bucovinenii încep lupta. .
Radu Ciuceanu, Octavian Roske &
Cristian Troncotă 2001, pp. 138-147,
document 2. .
George Enache & Adrian Nicolae Petcu
2001, pp. 108-136, Biserica Ortodoxă
Română și Securitatea. Note de lectură. .
Trei articole de Adrian Nicolae Petcu,
despre preoții implicați în gruparea de
rezistență Gărzile lui Decebal, publicate în
Ziarul Lumina: Adrian Nicolae Petcu (24
septembrie 2010). „Clericii anticomuniști
din „Gărzile lui Decebal" (I)” (http://ziarullu
mina.ro/memoria-bisericii/clericii-anticomu
nisti-din-garzile-lui-decebal-i).
ziarullumina.ro (Ziarul Lumina). Accesat în
5 iulie 2017.; Adrian Nicolae Petcu (2
octombrie 2010). „Clericii anticomuniști din
„Gărzile lui Decebal" (II)” (http://ziarullumin
a.ro/memoria-bisericii/clericii-anticomunisti
-din-garzile-lui-decebal-ii). ziarullumina.ro
(Ziarul Lumina). Accesat în 5 iulie 2017.;
Adrian Nicolae Petcu (8 octombrie 2010).
„Clericii anticomuniști din „Gărzile lui
Decebal" (III)” (http://ziarullumina.ro/memo
ria-bisericii/clericii-anticomunisti-din-garzile
-lui-decebal-iii). ziarullumina.ro (Ziarul
Lumina). Accesat în 5 iulie 2017.
Patriarhia Română - Ziarul Lumina (2006).
„Clerici și mărturisitori urmăriți și arestați
de Securitate - Gărzile lui Decebal” (http://f
ototecaortodoxiei.ro/6-1102-garzile-lui-dec
ebal/album). Album foto. ziarullumina.ro
(Ziarul Lumina). Accesat în 21 august
2017.
136. ^ Cărți, articole și documente despre preotul
Filaret Gămălău:
George Enache & Adrian Nicolae Petcu
2001, p. 121, Biserica Ortodoxă Română
și Securitatea. Note de lectură. .
Nicolae Băciuț (aprilie 2006). „Părintele
Filaret Gămălău - condamnat la moarte
pentru "vina" de a salva viața unui soldat”
(http://www.fericiticeiprigoniti.net/filaret-ga
malau/1487-parintele-filaret-gamalau-cond
amant-la-moarte-pentru-vina-de-a-salva-vi
ata-unui-soldat). Interviu realizat de
Nicolae Băciuț, publicat cu titlul „Nichifor -
Poezia detenției, detenția poeziei” în
suplimentul literar al Mesagerului de
Bistrița din aprilie 2006, pagină 3.
fericiticeiprigoniti.net (Fericiți cei Prigoniți).
Accesat în 4 august 2017.
Petru Baciu (aprilie 2004). „Părintele
Filaret Gămălău - în lanțuri pentru Hristos”
(http://www.fericiticeiprigoniti.net/filaret-ga
malau/1484-parintele-filaret-gamalau-in-la
nturi-pentru-hristos). Extras de Răstigniri
ascunse. Mărturii, Vol. I, Editura Fundația
Culturală Buna-Vestire, 2004, pp. 220-
222. fericiticeiprigoniti.net (Fericiți cei
Prigoniți). Accesat în 4 august 2017.
Ion Antohe (1995). „Călugărul Filaret
Gămălău - om blând și cucernic” (http://ww
w.fericiticeiprigoniti.net/filaret-gamalau).
Extras de Răstigniri în România după
Ialta, Editura Albatros, București, 1995, p.
340. fericiticeiprigoniti.net (Fericiți cei
Prigoniți). Accesat în 4 august 2017.
Grigore Caraza. „Filaret Gămălău un preot
cu o mare trăire duhovnicească” (http://ww
w.fericiticeiprigoniti.net/filaret-gamalau).
fericiticeiprigoniti.net (Fericiți cei Prigoniți).
Accesat în 4 august 2017.
137. ^ Cărți, articole și documente despre Jenică
Arnăutu:
Lucia Hossu-Longin 2013. .
Virgil Burlă; Ionel Stoica (24 noiembrie
2014). „Victima înfruntă Călăul în instanță.
Singurul supraviețuitor de la Râmnicu-
Sărat este față în față cu Torționarul
Vișinescu!” (http://www.evz.ro/tortionarul-vi
senscu-a-venit-la-curtea-de-apel-singurul-
supravietuitor-de-la-ramnicu-sarat-va-fi-au
diat-astazi.html). Articol despre torționarul
Jenică Arnăutu: Vișinescu, judecat pentru
crimă împotriva umanității. evz.ro
(Evenimentul Zilei). Accesat în 4 august
2017.
Attila Biro (30 iulie 2013). „Lista
torționarilor care traiesc. Reacția unuia
dintre cei doi supraviețuitori de la Râmnicu
Sărat, când Gândul i-a arătat poza la zi a
lui Vișinescu” (http://www.gandul.info/repor
taj/lista-tortionarilor-care-traiesc-reactia-un
uia-dintre-cei-doi-supravietuitori-de-la-ram
nicu-sarat-cand-gandul-i-a-aratat-poza-la-
zi-a-lui-visinescu-11176579). articol si
interviu de Valentin Cristea, coleg de
celulă de Jenică Arnăutu și martor al
agoniei sale. gandul.info (Gândul).
Accesat în 20 aprilie 2018.
138. ^ Mihai Timaru 1995, pp. 228-233, articol
„Lupta de rezistență anticomunistă în munții
Vrancei”. .
139. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Vrancea sau Paragină”:
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol
„Vrancea”, Partea a X-a: Moldova pe
drumul crucii. Vrancea. Parașutiștii.
Berna.. .
Mihai Timaru 1998, p. 261, articol „Amintiri
despre grupul Paragină”. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „4.1.
Grupul Paragină (grupul Vrancea) (1948-
1953).”. .
Laura Stancu & Liviu Burlacu 2001,
pp. 146-153, articol „Organizația de
rezistență 'Paragină' în atenția Securității”.
.
Vasile Surcel (10 mai 2004). „Eroii din
Vrancea: Paragină și Timaru” (http://jurnal
ul.ro/special-jurnalul/eroii-din-vrancea-para
gina-si-timaru-69038.html). jurnalul.ro
(Jurnalul Național). Accesat în 2 august
2017.
Cezarina Barzoi; Ionuț Baias (29 februarie
2008). „Părintele Evghenie Hulea,
călugărul-partizan din grupul Paragină” (htt
p://www.hotnews.ro/stiri-cultura-2471063-p
arintele-evghenie-hulea-calugarul-partizan
-din-grupul-paragina.htm). hotnews.ro
(HotNews). Accesat în 2 august 2017.
Valentin Muscă (14 septembrie 2010). „Ion
Paragină, sufletul luptei anticomuniste din
Vrancea” (http://www.ziaruldevrancea.ro/a
ctualitatea/52695-ion-paragina-sufletul-lupt
ei-anticomuniste-din-vrancea.html).
ziaruldevrancea.ro (Ziarul de Vrancea).
Accesat în 2 august 2017.
Felicia Simon (7 septembrie 2013).
„Mărturisiri Mihai Timaru, destinul unui
ofițer al Armatei regale” (http://www.cuvant
ul-liber.ro/news/72474/61/Marturisiri-br-MI
HAI-TIMARU-destinul-unui-ofiter-al-Armat
ei-regale). cuvantul-liber.ro (Cuvântul
Liber). p. număr 175. Accesat în 2 august
2017.
Silvia Iliescu (13 decembrie 2014).
„Comunismul cu față inumană. Mărturii.
Vrancea: Grupul fraților Paragină” (http://w
ww.rador.ro/2014/12/13/comunismul-cu-fat
a-inumana-marturii-vrancea-grupul-fra%E
1%B9%ADilor-paragina/). rador.ro (Radio
România, Agenția de Presă). Accesat în 2
august 2017.
 Lucia Hossu-Longin 1991. .
140. ^ Mihai Timaru 2000. .
141. ^ Mihai Timaru 1997. .
142. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Gheorghe Militaru”:
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol
„Vrancea”, Partea a X-a: Moldova pe
drumul crucii. Vrancea. Parașutiștii.
Berna.. .
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlul „4.2.
Grupul Gheorghe Militaru (Dumitrești -
Vrancea) (1948-1950).”. .
Sebastian Oancea (7 iulie 2004).
„Rezistenta din muntii Vrancei - fresca
luptei antisovietizare” (http://www.ziaruldei
asi.ro/local/focsani/rezistenta-din-muntii-vr
ancei-fresca-luptei-
antisovietizare~ni3ek2). ziaruldeiasi.ro
(Ziarul de Iași). Accesat în 2 august 2017.
Adrian Nicolae Petcu (19 septembrie
2013). „Închisorile părintelui Sebastian
Popescu din Dumitrești, județul Râmnicu
Sărat” (http://ziarullumina.ro/Inchisorile-par
intelui-sebastian-popescu-din-dumitresti-ju
detul-ramnicu-sarat-84943.html).
ziarullumina.ro (Ziarul Lumina). Accesat în
8 iunie 2017.
143. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Mâna Albă”:
Adrian Brișcă 1999, pp. 42-67, titlu „4.4.
Grupul Mândrișteanu-Vrancea (1951)”. .
Dorin Dobrincu 2005, p. titlu „15.
Organizația Mâna Albă”; pagini 188-189,
articol „Formațiuni din rezistanța armată
anticomunistă în sudul Moldovei (1945-
1958)”. .
144. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„Organizația Vlad Țepeș II (Vrancea)”:
Dorin Dobrincu 2010, pp. 103-145, articol
„Rezistența armată anticomunistă din
Vrancea. Organizația ‘Vlad Țepeș II’
(1949-1950)”. .
Oana Mateescu 2011, articol „Losing the
Phenomenon: Time and Indeterminacy in
the Practice of Anthrohistory”. .
Incertitudinile merită subliniate, față de
realitatea calității de rezistent a lui Victor
Lupșa, considerat un trădător sau un
securist manipulator de unii, dar și ca un
veritabil rezistent de către alții.
AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici
din România) de Sighetu Marmației 2012,
p. 5. .
AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici
din România) de Sighetu Marmației 2013,
pp. 2-4. .
Dorin Dobrincu 2005, ziarullumina.ro
(Ziarul Lumina).
Ștefan Borcea (12 septembrie 2016).
„Umilințele la care au fost supuși luptătorii
anticomuniști din munți. „De Paște, ne
dădeau cu fecale la gură, în loc de
anafură, iar urina era agheasmă" ” (http://a
devarul.ro/locale/focsani/umilintele-fost-su
pusi-luptatorii-anticomunisti-munti-de-past
e-dadeau-fecale-gura-loc-anafura-urina-er
a-agheasma-1_57d50aad5ab6550cb88fef
49/index.html). adevarul.ro (Adevărul).
Accesat în 8 iunie 2017.
145. ^ Cărți, articole și documente despre grupul 146. ^ Cărți, articole și documente despre grupul
„General Ion Carlaonț”: „Căpitan Grigore Brâncuși”:
Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol „Pregătiri Cicerone Ionițoiu 1993, p. capitol
de luptă și la Craiova”, Partea a IV-a: „Organizația de rezistență din județul
Alecu ia conducerea mișcării de Gorj”, Partea a IV-a: Alecu ia conducerea
rezistență. Pregătiri de luptă și la Craiova. mișcării de rezistență. Pregătiri de luptă și
Maramureșul prezent în lupta pentru la Craiova. Maramureșul prezent în lupta
libertate.. . pentru libertate.. .
Gheorghe Gorun 2008. . Alin Ion (1 iunie 2016). „Vărul marelui
Cornel Șomâcu (26 mai 2009). „Despre sculptor Constantin Brâncuși, ajuns unul
rezistența anticomunistă în județul Gorj” (h dintre liderii importanți ai rezistenței
ttp://www.verticalonline.ro/despre-rezistent anticomuniste” (http://adevarul.ro/locale/tar
a-anticomunista-in-judetul-gorj). gu-jiu/varul-marelui-sculptor-constantin-br
verticalonline.ro (Vertical). Accesat în 18 ancusi-ajuns-unul-lideri-cei-mai-importanti-
iulie 2017. rezistentei-anticomuniste-1_574dac195ab
ziarul Adevărul / Radu Ciuceanu (28 6550cb87fc785/index.html). adevarul.ro
ianuarie 2010). „Interviu cu istoric Radu (Adevărul). Accesat în 18 iulie 2017.
Ciuceanu 'Dacă Stalin mai trăia scăpam
de comuniști' ” (http://adevarul.ro/news/soc
ietate/radu-ciuceanudaca-stalin-mai-traia-s
capam-comunisti-1_50ad6c777c42d5a663
94e057/index.html). adevarul.ro
(Adevărul). Accesat în 18 iulie 2017.
Ziariști online (16 aprilie 2014). „La mulți
ani Profesorului Radu Ciuceanu la 86 de
ani! "Reperele mele, pline de lumină, sunt
anii de tinerețe când am pus mâna pe
armă și m-am împotrivit regimului
comunist și năimiților săi" ” (http://www.ziar
istionline.ro/2014/04/16/la-multi-ani-profes
orului-radu-ciuceanu-la-86-de-ani-reperele
-mele-pline-de-lumina-sunt-anii-de-tinerete
-cand-am-pus-mana-pe-arma-si-m-am-imp
otrivit-regimului-comunist-si-naimitilor-
sai/). adevarul.ro (Adevărul). Accesat în 18
iulie 2017.
147. ^ Cărți, articole și documente despre grupul 151. ^ a b c Statistici extrase dintr-un raport al
„Partizanii de la Arnota”: Direcției Generale a Securității Poporului, din
1951: pe un eșantion de 804 persoane
Monica Grigore 2003, pp. 102-103, articol
arestate ca membru sau susținător al unuia
„Grupul Arnota – un episod al rezistenței
dintre cele 17 grupări de rezistenți din munți:
anticomuniste românești din nordul
Olteniei”. . - Georges Diener 2001, p. 137, articol
Florian Banu 2006, pp. 299-314 (p.15 din „Résistance populaire et maquis en
pdf), articol „Mișcarea de rezistență Roumanie (1945-1965)”. .
armată anticomunistă din România - între - Florian Banu 2006, pp. 299-314, articol
negare și hiperbolizare”. . „Mișcarea de rezistență armată
Puica Buhoci 2010, articol „Istorie și anticomunistă din România - între
frauda (I). Caz Penal: cum au dispărut negare și hiperbolizare”. .
documente incriminatorii din Arhivele
C.N.S.A.S. Un furt “garantat” de Academia 152. ^ Vladimir Tismăneanu 2009, pp. 334-335,
Cațavencu. Documente”. . Dorin Dobrincu: „The discovery of a
Puica Buhoci 2011, Istorie și frauda (II). historiographical subject: anti-communist
Cum a dispărut o delațiune din Arhiva armed resistance in Romania”. .
C.N.S.A.S pentru a se deschide apoi un 153. ^ Vladimir Tismăneanu 2009, pp. 331-332,
proces de calomnie. . Dorin Dobrincu: „The discovery of a
Dumitru Lăcătușu (septembrie 2008). historiographical subject: anti-communist
„Sorin Oane, Istoria județului Vâlcea: armed resistance in Romania”. .
1945-1965. Un studiu de caz, Editura
Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2007” (https://
archive.is/ckDM7#selection-1779.1-1779.1
7). iiccr.ro (IICCMER). Accesat în 2 august
2017.
Istoria locală@biblioteca ta publică (9
august 2012). „Vâlcea în regimul
Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965)” (ht
tp://www.istorielocala.ro/index.php?option
=com_k2&view=item&id=210:perioada-reg
imului-dej-1948-1965&Itemid=203). O
uniune a bibliotecilor publice din județele
Bihor, Brăila, Cluj, Vâlcea și Suceava, un
proiect susținut de Universitatea din Illinois
(SUA). istorielocala.ro (Istoria locală).
Accesat în 2 august 2017.
148. ^ Marian Cojoc 2004. .
149. ^ Zoe Rădulescu 1995, pp. 218-223, articol
„Rezistența anticomunistă din munții
Babadag”. .
150. ^ Gheorghe Onișoru 2003. .
154. ^ Toate studiile și articolele majore pe
subiectul rezistenței ajung la aceeași
constatare: chiar dacă au avut loc întruniri la
București sau în alte orașe mari, nu s-a putut 158. ^ Paula Ivan 2009, pp. 225-236, articol
iniția și dezvolta nici o mișcare organizată în
altă parte decât în pădurile dese din munți:
Cicerone Ionițoiu 1993. .
Nicolae Ciolacu 1994. .
Cicerone Ionițoiu & 1995 și 1996. .
Întreaga serie de cele 7 cărți scrise de Ion 160. ^ Florian Banu 2003, articol „Metode utilizate
Gavrilă Ogoranu, ale căror primii dintre
aceștia: Ion Gavrilă Ogoranu 1995. .
Adrian Brișcă & Radu Ciuceanu 1998. .
Dennis Deletant 1999, pp. 225-234, capitol
10. .
Adrian Brișcă 1999. , precum și
numeroase articole ale aceluiași autor
despre Rezistența pe regiuni.
Atanasie Berzescu 1999. .
Radu Ciuceanu, Octavian Roske &
Cristian Troncotă 2001. .
Georges Diener 2001. .
Cezar Zugravu 2002. .
Constantin Hrehor 2002. .
Florica Dobre (Coord.) 2003. .
Consiliul Național pentru Studierea
Arhivelor Securității (C.N.S.A.S) &
Gheorghe Onișoru. .
Marian Cojoc 2004. .
Dorin Dobrincu 2006. , precum și
numeroase articole ale aceluiași autor
despre Rezistența pe regiuni.
Vladimir Tismăneanu 2009, pp. 312-313,
Dorin Dobrincu: „The discovery of a
historiographical subject: anti-communist
armed resistance in Romania”. .
Ștefan Bellu 2009. .
Andrei Miroiu 2016, p. 39. .
William Totok & Elena-Irina Macovei 2016.
. iunie 2017.
155. ^ Claudia Dobre 2006, articol „Rezistența
anticomunistă în România: memorie și
istorie”. .
156. ^ a b Consiliul Național pentru Studierea
Arhivelor Securității (C.N.S.A.S) & Gheorghe
Onișoru (coordinator) 2001. .
157. ^ Stéphane Courtois 2002, capitol „Le
système répressif communiste en Roumanie”.
.
„Formele de represiune a rezistenței
anticomuniste în memoria colectivă (I)”. .
159. ^ Andrei Miroiu 2010, p. 682, articol „Wiping
Out ‘The Bandits’: Romanian
Counterinsurgency Strategies in the Early
Communist Period”. .
de securitate pentru lichidarea grupurilor de
rezistență din munți (1948 – 1958)”. .
161. ^ Jipa Rotaru, 2006 & capitol „Grupul
Mandea. Între legendă și adevăr”. .
162. ^ Silviu B. Moldovan & Mihai Demetriade
2008. .
163. ^ Referințe bibliografice și articole redactate
în franceză, ce aduc lămuriri asupra „gulagului
românesc”:
Oana Orlea 1992. .
Dennis Deletant 1995, pp. 264-267. .
Romulus Rusan 2007. .
Claudia-Florentina Dobre 2013. .
Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței; Romulus Rusan. „Geografia și
cronologia Gulagului românesc de
Romulus Rusan” (http://www.memorialsigh
et.ro/geografia-si-cronologia-gulagului-rom
anesc/). memorialsighet.ro (Memorialul
Victimelor Comunismului și al Rezistenței).
Accesat în 16 iunie 2017.
Atelier international des usages publics du
passé. „Chronologie sommaire de la
répression mise en place sous le régime
communiste en Roumanie” (http://anciensi
teusagespublicsdupasse.ehess.fr/fileadmi
n/PDFarticles/Chronologie.Sur_Ujica.pdf)
(PDF) (în franceză).
anciensiteusagespublicsdupasse.ehess.fr
(Usages publics du passé). Accesat în 16
164. ^ Referințe bibliografice și documentare
asupra crimelor Securității:
Mirel Bran 2009. .
IICCMER 2013, articol „Campaniile de
arheologie contemporană ale IICCMER -
Dezgropînd crimele comunismului”. .
IICCMER. „Pagini din arhiva IICCMER
despre exhumarile unor victime ale
Securității realizate până în prezent” (htt
p://www.iiccr.ro/?s=exhumare). Pagini
Arhive evenimentelor a Institutului de
Investigare a Crimelor Comunismului și
Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
iiccr.ro (IICCMER). Accesat în 1
septembrie 2017..
IICCMER. „Pagini din arhiva IICCMER
despre anchetele speciale realizate până
în prezent” (http://www.iiccr.ro/category/inv
estigatii-speciale/). Pagină „Investigații
speciale” a Institutului de Investigare a
Crimelor Comunismului și Memoria
Exilului Românesc (IICCMER). iiccr.ro
(IICCMER). Accesat în 1 septembrie
2017..
165. ^ Mirel Bran 2008. .
166. ^ „Povestea tragica a celor care și-au găsit
sfârșitul în clădirea în care astăzi copiii clujeni
fac diverse activități extrașcolare” (http://cultur
al.bzi.ro/povestea-tragica-a-celor-care-si-au-g
asit-sfarsitul-in-cladirea-in-care-astazi-copiii-cl
ujeni-fac-diverse-activitati-extrascolare-6359).
cultural.bzi.ro (Bună Zia Iași). 5 noiembrie
2013. Accesat în 18 martie 2017..
167. ^ Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței (2015). „Adriana Georgescu” (htt
p://www.memorialsighet.ro/adriana-georgescu
-2/). Fundația Academia Civică. Accesat în 29
iunie 2017. și Memorialul Victimelor
Comunismului și al Rezistenței (2015).
„ADRIANA GEORGESCU (1920-2005)” (htt
p://www.memorialsighet.ro/adriana-georgescu
-4/). Fundația Academia Civică. Accesat în 29
iunie 2017..
168. ^ Adriana Georgescu-Cosmovici 1951. .
169. ^ a b Dennis Deletant 1999, pp. 122-123. .
170. ^ Dosarul IICCMER despre Alexandru
Nicolschi : IICCMER, Mihai Burcea & Marius
Stan 2011, pp. 13-14. .
171. ^ a b Abia foarte recent începând cu 2013 (cu
câteva rare excepții în anii 1990) și sub
presiunea presei și a asociațiilor de apărare a
victimelor comunismului au fost începute
anchete asupra unui număr mic de torționari,
printre care Nicolschi, un asasin în uniformă:
Florian Banu 2003, articol „‘Strămoșii’
Securității - structuri de poliție politică din
România în perioada 23 august 1944-30
august 1948”. .
Attila Biro (30 iulie 2013). „Lista
torționarilor care trăiesc. Radiografia
completă a Gulagului românesc - 35 de
torționari ai regimului comunist sunt acum
anchetați” (http://www.gandul.info/reportaj/l
ista-tortionarilor-care-traiesc-radiografia-co
mpleta-a-gulagului-romanesc-35-de-tortion
ari-ai-regimului-comunist-sunt-acum-anch
etati-11172984). gandul.info (Gândul).
Accesat în 1 septembrie 2017..
Ca urmare a reportajului din „Memorialul
durerii” despre Alexandru Nicolschi (pe
numele său real Boris Grunberg), difuzat
în 1991 (Lucia Hossu-Longin 1991. ), și la
sesizarea Asociației foștilor deținuți politici
din România (AFDPR), Procurorul General
deschide o anchetă penală în cazul
fostului securist, în toamna aceluiași an.
Nicolschi a fost printre puținii anchetați de
justiție, dar procesul nu a ajuns nici măcar
până la prima înfățișare, căci securistul
Alexandru Nicolschi a decedat cu o zi
înainte, pe 16 aprilie 1992. Conform unui
articol scris de Vladimir Tismăneanu și
apărut pe Contributors.ro la 11/05/2011,
generalul Nicolschi a fost unul dintre cei
mai îngrozitori torționari ai sistemului
comunist: Vladimir Tismâneanu (11 mai
2011). „Macabrul general Nicolschi : O
viata dedicata crimei” (http://www.contribut
ors.ro/politica-doctrine/macabrul-general-n
icolschi-o-viata-dedicata-crimei/).
contributors.ro (Contributors.ro). Accesat
în 1 septembrie 2017..
Dosarul complet al torționarului poate fi
consultat la IICMER (Institutului de
Investigare a Crimelor Comunismului și
Memoria Exilului Românesc), publicat la
25/03/2011, unde se găsește și un studiu
realizat de același institut: IICCMER, Mihai
Burcea & Marius Stan 2011. .
172. ^ Documente și articole ce acuză Securitatea 175. ^ Lucrări și articole descriind rolul central al
pentru metodele sale de eliminare fizică Securității în eliminarea mișcărilor de
extrajudiciară a opozanților regimului: rezistență:
IICCMER. „Paginile IICCMER arhive Florica Dobre (Coord.) 2003, p. 15. .
despre execuțiile extrajudiciare efectuate Liviu Țăranu 2004, p. 297, articol „Evoluția
de Securitate - 1” (https://www.iiccr.ro/pag Trupelor de Securitate în cadrul
e/5/?s=executat). iiccr.ro (IICCMER). Structurilor MAI (1949-1989)”. .
Accesat în 5 septembrie 2017. și
Marius Oprea 2006, p. 24, articol
IICCMER. „Paginile IICCMER arhive „Securitatea și moștenirea sa”. .
despre execuțiile extrajudiciare efectuate
de Securitate - 2” (https://www.iiccr.ro/?s= Paula Ivan 2009, pp. 221 și 225, articol
execu%C8%9Bii). iiccr.ro (IICCMER). „Formele de represiune a rezistenței
Accesat în 5 septembrie 2017.. anticomuniste în memoria colectivă (I)”. .
Redacția (15 august 2015). „Zeci de 176. ^ „45 années de dictature condamnées en
partizani uciși de securitate, îngropați pe Roumanie” (http://www.lexpress.fr/actualite/m
dealurile Lugojului” (http://www.nasul.tv/inc onde/europe/45-annees-de-dictature-condam
redibil-zeci-de-partizani-ucisi-de-securitate nees-en-roumanie_837239.html) [45 de ani
-ingropati-pe-dealurile-lugojului/). nasul.tv de dictatură, condamnați în România] (în
(Nașul TV). Accesat în 1 septembrie franceză). lexpress.fr (L'Express). 18 martie
2017.. 2017. Accesat în 18 martie 2017..
Vasile Surcel (5 ianuarie 2017). „Ucigașii
Securității: vânătorii de partizani de la
Serviciul 4 'Bande' ” (http://www.cotidianul.
ro/ucigasii-securitatii-vanatorii-de-partizani
-de-la-serviciul-4-bande-294030/).
cotidianul.ro (Cotidianul). Accesat în 1
septembrie 2017..
Sinziana Ionescu (3 iunie 2017). „Morții de
pe Dealul Viilor. Partizanii executați de
faimosul maior Alimănescu pentru că s-au
împotrivit comunismului” (http://adevarul.r
o/locale/constanta/mortii-dealul-viilor-partiz
anii-executati-faimosul-maior-alimanescu-
s-au-impotrivit-comunismului-1_592eea3f5
ab6550cb8a45439/index.html).
adevarul.ro (Adevărul). Accesat în 1
septembrie 2017..
173. ^ Elisabeta Rizea & Cornel Drăgoi 2010. .
174. ^ Ion Gavrilă Ogoranu, Brazii se frâng, dar nu
se îndoiesc (Brazii de frâng, dar nu se
îndoiesc), Vol.I, Editura Marineasa, 1993, p.
304, ISBN: 978-973-95729-4-1.
177. ^ Revocări și numiri politice ale șefilor de
instituții românești legate de studiile pe tema
comunismului, cât și principalele proteste sau
polemici pe tema aceasta:
La 13/02/2010: Cristian Preda consideră
că scandalul provocat de istoricul Marius
Oprea nu se referă la interpretarea
comunismului, ci la poziția instituțională pe
care o ocupă acesta în cadrul unei
structuri guvernamentale, mai exact la
conducerea Institutului de Cercetare
privind Crimele Comunismului: Camelia
Badea (13 februarie 2010). „C. Preda:
Marius Oprea apară eternizarea sa într-un
post creat de PNL pentru el” (http://www.zi
are.com/cristian-preda/stiri-cristian-preda/c
-preda-marius-oprea-apara-eternizarea-sa
-intr-un-post-creat-de-pnl-pentru-el-99501
6). ziare.com (Ziare.com). Accesat în 8
septembrie 2017.
La 04/03/2010: Marius Oprea este demis
din postul pe care îl ocupa în fruntea
IICCMER. Guvernul decide reorganizarea
IICCMER. Este a doua intervenție a
executivului român după fuziunea din
2009, când IICCR a fuzionat cu Institutul
Memoriei Exilului Românesc. Articol de
Alina Neagu pe ziarul HotNews.ro, la
28/02/2010 - Marius Oprea: Am aflat din
Monitorul Oficial ca am fost demis de la
Institutul pentru Investigarea Crimelor
Comunismului, ma așteptam la asta (htt
p://www.hotnews.ro/stiri-politic-6972952-m
arius-oprea-aflat-din-monitorul-oficial-fost-
demis-institutul-pentru-investigarea-crimel
or-comunismului-asteptam-asta.htm).
Decizia provoacă numeroase proteste din
partea unor personalități ale societății
civile: Asociația Pro Democrația, Active
Watch - Agenția pentru Monitorizarea
Presei, Transparency International
România și Centrul de Resurse Juridice :
Observator cultural 2010, articol „Marius
Oprea a fost demis din fruntea IICCMER!”.
La 23/05/2012: Destituirea lui Vladimir
Tismăneanu din postul de Președinte al
Consiliului Științific al IICCMER și a lui
Ioan Stanomir, Președinte executiv, de
către Prim-ministrul Victor Ponta.
Președinția Institutului este încredințată de
Ponta istoricului Dan-Andrei Muraru :
Corina Ionel (23 mai 2013). „Tismaneanu
și Ioan Stanomir, îndepărtați de la
conducerea Institutului de Investigare a
Crimelor Comunismului. Remus Cernea și
Liviu Harbuz, consilieri de stat” (http://ww
w.hotnews.ro/stiri-politic-12331651-victor-p
onta-demis-vladimir-tismaneanu-conducer
ea-institutului-investigare-crimelor-comuni
smului.htm). hotnews.ro (HotNews).
Accesat în 8 septembrie 2017.
La 15/06/2012: Liberalul Marius Oprea,
recent numit Director al IICCMER, a
declarat vineri că regretă schimbarea lui
Dorin Dobrincu de la conducerea Arhivelor
Naționale. Din punctul lui de vedere,
Dobrincu a deranjat pentru că a deschis
arhivele regimului comunist: Ovidiu Albu
(15 iunie 2012). „Marius Oprea: Dobrincu
a deranjat pentru ca a deschis arhivele
regimului comunist” (http://www.ziare.com/
victor-ponta/guvern/marius-oprea-dobrincu
-a-deranjat-pentru-ca-a-deschis-arhivele-r
egimului-comunist-1173217). ziare.com
(Ziare.com). Accesat în 8 septembrie
2017..
La 15/06/2012: coaliția USL continuă
epurările: istoricul Dorin Dobrincu este
demis de la conducerea Arhivelor
Naționale fără niciun fel de explicații.
Fusese numit în această funcție în 2007,
de către guvernul Tăriceanu: Ovidiu Albu
(15 iunie 2012). „USL continua epurările :
Dobrincu, demis fără explicații de la
Arhivele Naționale” (http://www.ziare.com/
victor-ponta/guvern/usl-continua-epurarile-
dobrincu-demis-fara-explicatii-de-la-arhivel
e-nationale-1173222). ziare.com
(Ziare.com). Accesat în 8 septembrie
2017.
La 18/12/2012: Angajați ai IICCMER se La 16/10/2013: Răsturnare de situație
plâng de faptul că directorul institutului i-a surprinzătoare: istoricul și directorul
amenințat cu moartea și i-a supus la IICCMER apără un fost securist, pe care îl
tratamente discreționare. Ei reproșează, denunțase cu 9 ani în urmă. Explicația se
de asemenea, lipsa unei strategii de află în lectura politică a evenimentelor:
cercetare și de investigare pe termen Oprea este membru al PNL, aliat cu PSD
mediu și lung, dar și lipsa unei strategii în cadrul USL, formațiune căreia îi
manageriale: Andreea Udrea (18 aparține fostul securist: Brasov News (16
decembrie 2013). „Angajații IICCMER se octombrie 2013). „Un caz incredibil de
plâng de amenințări cu moartea și trist: Marius Oprea, aparatorul securistului
tratamente discreționare din partea tortionar Paraschiv” (http://brasovnews.blo
conducerii instituției” (http://evz.ro/angajatii gspot.ie/2013/10/marius-oprea-nicolae-par
-iiccmer-se-plang-de-amenintari-cu-moarte aschiv.html). brasovnews.blogspot.ie
a-si-tratamente-discretionare-din-partea-1 (BrasovNews). Accesat în 8 septembrie
01.html). evz.ro (Evenimentul Zilei). 2017., precum și articolul în reviste
Accesat în 8 septembrie 2017. Revista 22 Revista 22 2013, articol
La 26/03/2013: Scrisori deschise ale „Marius Oprea apară în instantă securiștii.
salariaților IICCMER care cer demisia Istoricul a pledat ca martor în favorea
Președintelui, pe care îl acuză de practici fostului ofițer Nicolae Paraschiv”.
abuzive și discriminatorii, ca reacție la o
scrisoare trimisă anterior conducerii de
reprezentanții personalului, în decembrie
2012. Andrei Muraru este acuzat de
autoritarism, căci pare să fie inițiatorul
multor demersuri ilegale în domeniul
dreptului muncii. Angajații au depus o
plângere penală împotriva a doi membri
din conducere, acuzați că au făcut uz de
violență verbală și fizică: Cezara Ionescu
(25 martie 2013). „Angajații IICCMER cer
DEMISIA președintelui executiv al
institutului” (http://romanialibera.ro/actualit
ate/eveniment/angajatii-iiccmer-cer-demisi
a-presedintelui-executiv-al-institutului-2971
17). romanialibera.ro (România Liberă).
Accesat în 8 septembrie 2017.
La 13/06/2013: Comunicat privind
protestul angajaților IICCMER împotriva
Președintelui Andrei Murar. Acesta este
acuzat că încalcă drepturile salariaților și
ale sindicatului, pentru a face din
IICCMER un fief personal, în serviciul
propriilor ambiții politice: Cezara Ionescu
(13 iunie 2013). „Despre Andrei Muraru,
șeful de la IICCMER” (http://www.lapunkt.r
o/2013/06/13/despre-andrei-muraru-seful-
de-la-iiccmer/). lapunkt.ro (LaPunkt.ro).
Accesat în 8 septembrie 2017.
178. ^ Instituții fragilizate de dependența lor
politică:
La 03/04/2006: Crearea IICCR și
desecretizarea arhivelor Securității
răspund mai degrabă unor manevre
politice decât unei dorințe reale de a privi
trecutul în față și de a face lumină asupra
moștenirii comuniste din România: Ion
Cristoiu (3 aprilie 2006). „Politicianismul
anticomunismului” (http://jurnalul.ro/editori
al/politicianismul-anticomunismului-24188.
html). jurnalul.ro (Jurnalul Național).
Accesat în 8 septembrie 2017..
La 09/03/2010: Înlocuirea, prin decizie
guvernamentală, a lui Marius Oprea la
conducerea IICCMER, cu Vladimir
Tismăneanu, alături de unele modificări în
statutul instituției provoacă o undă de șoc
în apele tulburi ale jurnalismului românesc.
Implicarea statului în funcționarea unei
instituții de acest tip este o greșeală, astfel
de instituții ar trebui să funcționeze sub
egida Academiei Române sau a
Universității: Andrei Cornea 2010, articol
„Anticomuniști cu un singur ochi”. .
La 23/10/2013: institutele de cercetare
sunt manipulate de puterea politică și se
complace în efecte produse de anunțuri
nefundamentate, transmise de media în
căutare de senzațional. Munca din
domeniul istoriei și al memoriei este
discreditată. Ca răspuns la o listă cu 35 de
nume despre care IICMER a vorbit, dar pe
care refuză să le facă publice, autorul dă o
listă exactă cu 35 de responsabili reali din
sistemul penitenciar și de reprimare al
regimului comunist român: Mihai Burcea
(23 octombrie 2013). „IICCMER și politica
de partid a memoriei. Memoria noastră :
utilizare bună vs. utilizare rea” (http://www.
contributors.ro/fara-categorie/iiccmer-si-po
litica-de-partid-a-memoriei-memoria-noastr
a-utilizare-buna-vs-utilizare-rea/). Mihai
Burcea este istoric cercetător (Doctorand
la facultatea de Istorie a Universității
București și co-autor al volumelor I și II din
„Dicționar al ofițerilor și angajaților civili ai
Direcției Generale a Penitenciarelor:
aparatul central 1948-1989”).
contributors.ro (Contributors.cro). Accesat
în 8 septembrie 2017..
179. ^ Cărții și Articole ce subliniază absența
schimbării în societatea românească și
imunitatea de care beneficiază foștii membrii
de Securitate, unii dintre ei ocupând în 2014
funcții politice importante:
Marius Oprea 2005, articol „Intelectuali
hartuiți de Securitate?”. .
Ion Longin Popescu (10 decembrie 2009).
„ROUMANIE. La révolution n'a pas eu
lieu” (http://www.courrierinternational.com/
article/2009/12/10/la-revolution-n-a-pas-eu
-lieu) [România. Revoluția n-a avut loc]. A
fost nevoie de greva foamei ținută de un
om hotărât pentru ca să asistăm la
ridicarea unui colț al vălului ce acoperă
responsabilitatea pentru morții din 1989,
un adevăr care sperie un număr important
de oameni dintre cei care ocupă funcții
publice chiar și azi. Acești instigatori,
complici și criminali din decembrie 1989,
dintre care unii sunt încă în posturi de
decizie, influențează de ani de zile
desfășurarea anchetelor. Articolul lui Ion
Longin Popescu, apărut în Formula AS și
tradus din română (în franceză).
courrierinternational.com (Courrier
international). Accesat în 8 septembrie
2017. - Ion Longin Popescu (17 octombrie
2009). „Dupa 20 de ani..” (http://www.form
ula-as.ro/2009/889/accente-2/dupa-20-de-
ani-11683) (în franceză). formulaas.ro
(Fomula AS). Accesat în 8 septembrie
2017.
 Agerpres / Marius Oprea (Interview) (2
august 2013). „INTERVIU Marius Oprea:
Criminalii trăiesc printre noi. Vișinescu e
un peștișor într-un ocean” (http://www.ager
pres.ro/media/index.php/social/item/21412
4-INTERVIU-Marius-Oprea-Criminalii-traie
sc-printre-noi-Visinescu-e-un-pestisor-intru
n-ocean.html). Istoricul Marius Oprea
consideră că este nevoie de un program
național care să ducă la bun sfârșit
investigațiile cu privire la crimele
comunismului. Oprea subliniază că trebuie
să știm ceea ce s-a întâmplat tocmai
pentru cei care au murit din cauza
comunismului:
„Dacă nu facem asta, suntem
pierduți. Ne vom pierde
identitatea națională și
încrederea în patrie. ”
—Marius Oprea
. agerpres.ro (Agenția Națională de Presă
AGERPRES). Accesat în 8 septembrie
2017.
Ovidiu Albu (16 noiembrie 2013). „Rușinea
care apasă Brașovul. Revolta de la 15
noiembrie 1987, comemorată cu un
securist torționar în fruntea orașului” (htt
p://www.evz.ro/detalii/stiri/rusinea-care-ap
asa-brasovul-revolta-de-la-15-noiembrie-1
987-comemorata-cu-un-securist-to-10675
60.html). evz.ro (Evenimentul Zilei).
Accesat în 8 septembrie 2017.
180. ^ Reciclarea securiștilor în societatea
românească:
Marius Oprea 2004. .
Adevărul / Marius Oprea (Interview) (21
ianuarie 2010). „Marius Oprea: „Suntem
conduși de circa 10.000 de ticăloși" ” (htt
p://adevarul.ro/news/eveniment/marius-opr
ea-suntem-condusi-circa-10000-ticalosi-1_
50bd44637c42d5a663c982bf/index.html).
Istoricul consideră că în ultimii 20 de ani
comunismul s-a privatizat și avansează
cifra de 10 000 de nemernici care încă
profită de privilegiile dobândite înainte de
1989. (în franceză). adevarul.ro
(Adevărul). Accesat în 8 septembrie 2017.
181. ^ Privatizarea comunismului în România:
Evenimentul Zilei / Marius Oprea
(Interview) (31 iulie 2006). „Privatizarea
comunismului” (http://www.evz.ro/detalii/sti
ri/privatizarea-comunismului-401123.html).
Istoricul Marius Oprea, față în față cu
Laurențiu Ciocazanu și Ovidiu Nahoi.
Istoricul specializat în studiul
comunismului afirmă că, din punct de
vedere al dezbaterilor privitoare la trecutul
recent, România se află la nivelul Cehiei și
al Ungariei din 1995. Copiii securiștilor
sunt acum marii patroni din România. Am
asistat la un proces de privatizare a
comunismului. Ei au pus la punct un
transfer extrem de ingenios al bogăției
națiunii către propriile lor buzunare.
Lucrurile s-au întâmplat ca în Rusia, prin
metoda MEBO (Management Employee
Buyouts), metodă grației căreia a luat
naștere oligarhia din fosta URSS. Iliescu
nu a inventat nimic. evz.ro (Evenimentul
Zilei). Accesat în 8 septembrie 2017.
Arielle Thedrel (13 noiembrie 2009). „La
mémoire refoulée de la Roumanie” (http://
www.lefigaro.fr/international/2009/11/13/01
003-20091113ARTFIG00016-la-memoire-r
efoulee-de-la-roumanie-.php) [Memoria
refulată a României]. Între o revoluție
trucată și o cultură a imunității, a
douăzecea aniversare a căderii
comunismului suscită foarte puțin interes
în România. „Ne rămâne o muncă de
memorie enormă și nu cred că suntem
gata să o facem. La începutul secolul XX,
un francez a declarat că România se situa
la porțile Orientului, unde nimic nu este
luat în serios. Observația mi se pare în
continuare de actualitate.”. lefigaro.fr (Le
Figaro). Accesat în 8 septembrie 2017.
 Marius Oprea (20 aprilie 2006). „L'Institut 183. ^ Mihaela Carbunaru (14 mai 2013). „Ex-
pour l'investigation des crimes du régime tortionnaires communistes traqués” (https://w
communiste roumain, par Marius Oprea, ww.letemps.ch/monde/2013/05/14/ex-tortionn
directeur de l'Institut, historien et conseiller aires-communistes-traques) [Foștii torționari
d'État pour les questions de Sécurité comuniști urmăriți]. Vechi responsabili ai
nationale roumaine” (http://www.diploweb. represiunii politice din perioada comunismului
com/forum/communisme06056.htm) din România ar fi putut fi aduși în fața justiției.
[IICCMER, de Marius Oprea, director al Condamnarea lor ar fi fost o premieră într-o
Institutului, istoric și consilier de stat țară care a avut mereu dificultăți în a se
pentru problemele de securitate națională confrunta cu propriul ei trecut (în franceză).
din România]. În decembrie 2005, letemps.ch (Le Temps). Accesat în 23
guvernul român a decis crearea unui noiembrie 2017..
Institut pentru investigarea crimelor
regimului comunist. Directorul acestui
institut prezintă condițiile în care s-a
născut instituția și obiectivele ei. Institutul
va încerca, prin mijloace specifice, să
aducă laolaltă morala și politica. Pentru că
în 2006, în toate partidele politice din
România, predomină foștii activiști ai
Partidului comunist și membrii Securității.
În perspectiva candidaturii României la
Uniunea Europeană, este important ca
activitățile acestui Institut să fie cunoscute.
Acest text face parte dintr-o conferință
susținută de Marius Oprea la Institutul
Cultural Român din Paris, la 25 ianuarie
2006. Autorul s-a exprimat în limba
română. Intervenția lui a fost tradusă în
franceză de Radu Portocală, Ministru
Consilier și Director al Institutului Cultural
Român de la 1 decembrie 2005.
Cuvântarea a fost înregistrată și
retranscrisă de Pierre Verluise, apoi a fost
recitită și corectată de Radu Portocală și
Marius Oprea. diploweb.com
(DiploWeb.com). Accesat în 8 septembrie
2017.
182. ^ Claudia Marcu (26 august 2013). „Istoricul
Marius Oprea: „Singurul ANCHETAT de
procuratură în DOSARELE TORȚIONARILOR
am fost eu" ” (http://www.ziarulring.ro/stiri/even
iment/219138/Istoricul-Marius-Oprea-Singurul
-ANCHETAT-de-procuratura-in-DOSARELE-T
ORTIONARILOR-am-fost-eu-). ziarulring.ro
(Ring). Accesat în 23 noiembrie 2017..
184. ^ Articole de presă: Euronews (24 septembrie 2014).
„Roumanie : premier procès d'un chef de
Ziare.com (3 septembrie 2013). prison communiste” (http://fr.euronews.co
„Alexandru Vișinescu, urmărit penal - m/2014/09/24/roumanie-premier-proces-d-
Torționarul este acuzat de genocid” (http:// un-chef-de-prison-communiste) [România:
www.ziare.com/stiri/parchet/alexandru-visi Primul proces al unui lider al închisorii
nescu-la-parchet-cu-talonul-de-pensie-cat- comuniste]. Un proces istoric a fost
castiga-tortionarul-1254940). Parchetul de deschis miercuri în România: cel al
pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție comandantului uneia dintre cele mai grele
a decis începerea urmăririi penale fata de închisori ale fostei puteri comuniste (în
Alexandru Vișinescu, fost comandat al franceză). fr.euronews.com (Euronews).
Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada Accesat în 8 septembrie 2017.
1956-1963, sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de genocid. ziare.com
(Ziare.com). Accesat în 8 septembrie
2017.
The Guardian (22 septembrie 2014).
„ 'Romanian Nuremberg' trial for
Communist labour camp commander” (htt
ps://www.theguardian.com/world/2014/se
p/22/romanian-nuremberg-trial-communist
-labour-camp-commander-alexandru-visin
escu) [Procesul de la Nuremberg română
pentru comandant de lagăr comunist].
Alexandru Vișinescu, 88, acuzat de crime
împotriva umanității cu privire condițiilor la
închisoare brutală a deținuților politici din
România (în engleză). theguardian.com
(The Guardian). Accesat în 8 septembrie
2017.
Euronews (24 septembrie 2014). „A
început procesul torționarului Alexandru
Vișinescu: Șotia unui fost deținut politic
cere daune de 100.000 de euro. Următorul
termen, 22 octombrie” (http://www.hotnew
s.ro/stiri-dosare_juridice-18171729-inceput
-procesul-tortionarului-alexandru-visinescu
-sotia-unui-fost-detinut-politic-cere-daune-
100-000-euro-urmatorul-termen-22-octom
brie.htm). Curtea de Apel București a
început, miercuri, judecarea în dosarul
torționarului Alexandru Vișinescu, soția
unuia dintre deținuții politici care au fost
încarcerați în Penitenciarul Râmnicu Sărat
cerând instantei daune morale și materiale
de 100.000 de euro, transmite Mediafax.
CAB a amânat pentru 22 octombrie
judecarea dosarului. ziare.com (HotNews).
Accesat în 8 septembrie 2017.
185. ^ În 2016 și 2017, Alexandru Vișinescu și Ion 186. ^ Articole importante disponibile din presa
Ficior, torționari ai regimului comunist, au fost
condamnați definitiv la 20 de ani de
închisoare pentru crime împotriva umanității:
Mădălin Hodor (Direcția de Investigații,
CNSAS) 2013, articol „Portret de torționar:
Alexandru Vișinescu”. .
MediaFax (24 iulie 2015). „Torționarul
Alexandru Vișinescu a fost Condamnat la
20 de ani de închisoare. Ce despăgubiri
trebuie să plătească urmașilor victimelor
sale” (http://www.mediafax.ro/social/tortion
arul-alexandru-visinescu-a-fost-condamnat
-la-20-de-ani-de-inchisoare-ce-despagubiri
-trebuie-sa-plateasca-urmasilor-victimelor-
sale-14635178). mediafax.ro (Mediafax).
Accesat în 8 septembrie 2017.
MediaFax (10 februarie 2016). „Sentință
definitivă în cazul torționarului Vișinescu:
20 de ani de închisoare. Reacția societății
civile după verdictul dat de Instanța
Supremă” (http://www.mediafax.ro/social/s
entinta-definitiva-in-cazul-tortionarului-visin
escu-20-de-ani-de-inchisoare-reactia-soci
etatii-civile-dupa-verdictul-dat-de-instanta-
suprema-15060035). mediafax.ro
(Mediafax). Accesat în 8 septembrie 2017. 187. ^ Ziare.com (14 august 2012). „Marius Oprea:
Julieta Tarnovan (10 februarie 2016).
„După ce a fost condamnat definitiv /
Torționarul Alexandru Vișinescu, dus la
penitenciarul Rahova” (http://www.cotidian
ul.ro/tortionarul-alexandru-visinescu-dus-la
-penitenciarul-rahova-275994/).
cotidianul.ro (Cotidianul). Accesat în 8
septembrie 2017.
Andreea Traicu (29 martie 2017). „VIDEO
Ioan Ficior, condamnat definitiv la 20 de
ani de închisoare pentru infracțiuni contra
umanității / Torționarul a fost ridicat de
poliție” (http://www.mediafax.ro/social/vide
o-ioan-ficior-condamnat-definitiv-la-20-de-
ani-de-inchisoare-pentru-infractiuni-contra-
umanitatii-tortionarul-a-fost-ridicat-de-politi
e-16212776). mediafax.ro (Mediafax).
Accesat în 8 septembrie 2017.
franceză și cea românească:
România Liberă (21 decembrie 2009).
„România: Revoluția confiscată” (http://ww
w.voxeurop.eu/ro/content/article/158801-re
volutia-confiscata). Cu douăzeci de ani în
urmă, exact în această zi, Nicolae
Ceaușescu era huiduit în timpul ultimului
său discurs. Căderea sa, câteva ore mai
târziu, își păstrează încă misterele. Un
lucru este sigur astăzi: evenimentele
sângeroase din decembrie 1989 au
profitat cu siguranță anumitor comuniști.
voxeurop.eu (VoxEurop). Accesat în 8
septembrie 2017..
Jonas Mercier (21 noiembrie 2013). „Le
difficile travail de mémoire en Roumanie”
(http://www.la-croix.com/Actualite/Monde/L
e-difficile-travail-de-memoire-en-Roumanie
-2013-11-26-1066401). Așteptând
începerea unui proces, IICCMER a decis
să se sprijine pe presă pentru a prezenta
identitatea celor 35 de responsabili de
represiunea politică din timpul
comunismului (în franceză). la-croix.com
(La Croix). Accesat în 8 septembrie 2017..
Niciun securist nu a fost condamnat.
Torționarii au pensii imense” (http://www.ziare.
com/politica/legea-lustratiei/marius-oprea-nici
un-securist-nu-a-fost-condamnat-tortionarii-au
-pensii-imense-1184317). ziare.com. Accesat
în 8 septembrie 2017..
188. ^ a b „Monumentul „Aripi", dedicat celor care
s-au jertfit împotriva comunismului, a fost
dezvelit. Iohannis, la eveniment: Crimele de la
Revoluție nu pot rămâne nepedepsite” (http://
www.mediafax.ro/social/monumentul-aripi-ded
icat-celor-care-s-au-jertfit-impotriva-comunism
ului-a-fost-dezvelit-iohannis-la-eveniment-crim
ele-de-la-revolutie-nu-pot-ramane-nepedepsit
e-galerie-foto-15398751). mediafax.ro
(Mediafax.ro). 30 mai 2016. Accesat în 18
martie 2017..
189. ^ Ionuț Țene (5 ianuarie 2014). „Aurora
Liiceanu: O abordare psihologică a rezistenței
anticomuniste din Munții Făgăraș” (http://www.
napocanews.ro/2014/01/aurora-liiceanu-o-abo
rdare-psihologica-a-rezistentei-anticomuniste-
din-muntii-fagaras.html). Nici până astăzi nu
există construit de către autorități un mare
monument al partizanilor anticomuniști în
Munții Carpați, fapt ce dovedește că din punct
de vedere al „duratei istorice lungi” regimul
post-decembrist este doar o continuare sub o
altă formă „europeană” a regimului securității
și structurilor partidului comunist. Rănile
memoriei sunt adânci și vii la Nucșoara.
napocanews.ro (Napoca News). Accesat în 8
septembrie 2017..
190. ^ Constatări în presa românească și franceză:
L'Express (29 decembrie 2009). „Cette
Roumanie qui regrette Ceausescu” (http://
www.lexpress.fr/actualite/monde/europe/c
ette-roumanie-qui-regrette-ceausescu_838
584.html) [Această Românie care-l regretă
pe Ceaușescu] (în franceză). express.fr
(L'Express). Accesat în 18 septembrie
2017.
Georgiana Arsene (28 ianuarie 2013). „De
ce nu putem fi complet europeni (Opinii)”
(http://www.ziare.com/nicolae-ceausescu/d
ictator/de-ce-nu-putem-fi-complet-europeni
-opinii-1215373e). Regulile economiei se
piață și ale capitalismului, interpretate
strict, au împins România în criză, la
distanță de criza economică mondială.
Este vorba despre o criză a valorilor și a
orientării. Acesta este și motivul pentru
care din ce în ce mai mulți români regretă
foștii lideri comuniști. ziare.com
(Ziare.com). Accesat în 18 septembrie
2017.
192. ^ AFP / Le Nouvel Observateur 2013, articol
191. ^ Cazul lui Leonida Bodiu. Un luptător judecat
și condamnat după ce a fost executat ilegal
de Securitate. Săpăturile făcute în 2009 au
demascat minciuna și falsul în acte întreprinse
de autorități și Securitate :
Florian Banu 2005, pp. 375-392, articol
„Adevăr și ficțiune în documentele
Securității”. .
Părinte Vasile Rus 2013. .
Alexandru Pătrașcu (31 martie 2013).
„Condamnarea comunismului, studiu de
caz: România” (http://despredemnitate.wor
dpress.com/2013/03/31/condamnarea-co
munismului-studiu-de-caz-romania/).
Pagină dedicată lui Leonida Bodiu.
despredemnitate.wordpress.com (Despre
demnitate). Accesat în 18 septembrie
2017..
Zaharia Cotoc (2 mai 2009). „Dreptate
peste ani pentru trei luptători
anticomuniști” (http://gazetadecluj.ro/drept
ate-peste-ani-pentru-trei-luptatori-anticom
unisti). gazetadecluj.ro (Gazeta de Cluj).
Accesat în 18 septembrie 2017..
Zaharia Cotoc (30 mai 2009). „Rămășițele
celor trei luptători anticomuniști ucisi la
Nepos zac inca la LML BN” (http://gazetad
ebistrita.ro/ramasitele-celor-trei-luptatori-a
nticomunisti-ucisi-la-nepos-zac-inca-la-lml-
bn-3/). LML BN = Laboratorului de
Medicină Legală Bistrița-Năsăud.
gazetadebistrita.ro (Gazeta de Bistrița).
Accesat în 18 septembrie 2017..
Redacție (8 mai 2012). „Crimele
comunismului în imagini, la Muzeul
Județean” (http://bistritaonline.ro/2012/05/
08/crimele-comunismului-in-imagini-la-mu
zeul-judetean/). bistritaonline.ro (Bistrița
Online). Accesat în 18 septembrie 2017..
Victor Știr (8 mai 2012). „Lansarea
emoționantă a volumului „Leonida Bodiu.
Destin și profil de erou" ” (http://www.mesa
gerul.ro/2016/07/05/lansarea-emotionanta-
volumului-leonida-bodiu-destin-i-profil-de-e
rou). mesagerul.ro (Mesagerul de Bistrița-
Năsăud). Accesat în 18 septembrie 2017..
„« Après le silence » : quand « tuer le
dictateur » ne suffit pas à effacer la dictature”.
.
193. ^ Nostalgia comunismului printre români, 194. ^ Articole de Delphine Saubaber și Marion
chiar și printre cei mai tineri: Guyonvarch, publicat în revista L'Express:
Mirel Bran (21 septembrie 2012). „Les Delphine Saubaber & Marion Guyonvarch
jeunes roumains nostalgique de l'ère 2009, articol „La Roumanie de Ceausescu
communiste” (http://www.lemonde.fr/europ ou l'espionnage généralisé”. .
e/article/2012/09/21/les-jeunes-roumains-n Delphine Saubaber & Marion Guyonvarch
ostalgique-de-l-ere-communiste_1763555 2009, articol „Le système de la Securitate
_3214.html) [Tinerii români nostalgici était pire que la Stasi”. .
pentru epoca comunistă] (în franceză).
lemonde.fr (Le Monde). Accesat în 18 195. ^ Catherine Durandin & Zoe Petre 2008. .
septembrie 2017. 196. ^ Articole despre absența epurării
Mădălina Mihalache (10 decembrie 2013). comuniștilor și a securiștilor în România:
„Sondaj Jumătate dintre români suspină Delphine Saubaber & Marion Guyonvarch
după comunism” (http://adevarul.ro/news/s 2009, articol „Les Roumains sont
ocietate/sondaj-jumatate-romani-suspina-c incapables de se penser coupables”. .
omunism-1_52a6af42c7b855ff5696fd58/in „Loi de lustration adoptée avec vingt-deux
dex.html). Conform unui sondaj INSCOP ans de retard” (http://www.courrierinternati
(Institut de cercetare în științe sociale și onal.com/breve/2012/02/28/loi-de-lustratio
marketing), jumătate dintre persoanele n-adoptee-avec-vingt-deux-ans-de-retard)
interogate se declară nostalgice după [Legea lustrației adoptată cu o întârziere
comunism. adevarul.ro (Adevărul). de douăzeci și doi de ani] (în franceză).
Accesat în 18 septembrie 2017.
courrierinternational.com (Courrier
AFP (23 septembrie 2010). „La moitié des international). 28 februarie 2012. Accesat
Roumains estime que la vie était meilleure în 18 septembrie 2017..
sous le communisme” (http://www.lepoint.f
r/monde/la-moitie-des-roumains-estime-qu
e-la-vie-etait-meilleure-sous-le-communis
me-23-09-2010-1240251_24.php)
[Jumătate dintre români cred că viața era
mai bună în timpul comunismului] (în
franceză). lepoint.fr (Le Point). Accesat în
18 septembrie 2017.
Ionela Săvescu / EVZ (1 iunie 2012).
„Roumanie Au bon vieux temps de
Ceausescu…” (http://www.courrierinternati
onal.com/article/2012/06/01/au-bon-vieux-t
emps-de-ceausescu) [România. În
vremurile bune ale lui Ceaușescu].
traducerea unui Articol de Ionela Săvescu,
în ziarul „Evenimentul Zilei”. Nostalgicii
după regimul comunist nu se dau bătuți,
ba chiar se gândesc să prezinte un
candidat la alegerile prezidențiale din 2014
- Și ce candidat mai bun decât un
Ceaușescu? Reportaj la neocomuniștii
români (în franceză).
courrierinternational.com (Courrier
international). Accesat în 18 septembrie
2017.
197. ^ Monumente și sărbători regionale ale „Unde sunt străzile cu numele eroilor
rezistenței anticomuniste, discuțiile pe tema anticomuniști? Dar unde este statuia
celebrării eroilor anticomuniste: Elisabetei Rizea din București, pentru care
s-au strâns sute de milioane?” (http://www.
„Partizanii anticomuniști comemorați la ziaristionline.ro/2015/04/06/unde-sunt-stra
Sâmbăta de Sus. Înființarea Fundației „Ion zile-cu-numele-eroilor-anticomunisti-dar-u
Gavrilă Ogoranu" ” (http://www.miscarea.n nde-este-statuia-elisabetei-rizea-din-bucur
et/1-gavrila-ppp-sambata.htm). esti-pentru-care-s-au-strans-sute-de-milioa
miscarea.net (Miscarea.net). 22 iulie 2007. ne/). ziaristionline.ro (Ziariști online). 6
Accesat în 18 septembrie 2017. și „Zilele aprilie 2015. Accesat în 18 septembrie
Rezistenței. Ogoranu și camarazii săi, 2017..
comemorați la Sâmbăta de Sus” (http://ww
w.buciumul.ro/2017/07/24/zilele-rezistentei Radu Petrescu-Muscel (18 aprilie 2016).
-ogoranu-si-camarazii-sai-comemorati-la-s „Arnăuțoii din Nucșoara și ceata lor,
ambata-de-sus/). Ziua de comemorare în "Haiducii Muscelului", imortalizați prin
memoria rezistenței anticomuniste a ansamblul monumental de la Valea Mare
Pravăț” (http://epochtimes-romania.com/ne
munților din Făgăraș, incluzând în special
ws/arnautoii-din-nucsoara-si-ceata-lor-haid
Ion Gavrilă Ogoranu. buciumul.ro
ucii-muscelului-imortalizati-prin-ansamblul-
(Buciumul). 24 iulie 2017. Accesat în 18
monumental-de-la-valea-mare-pravat---24
septembrie 2017..
6366). epochtimes-romania.com (The
„Eroii rezistenței anticomuniste din Banat, Epoch times România). Accesat în 18
cinstiți de Ziua Timișoarei, la Padurea septembrie 2017..
Verde. Monumentul inchinat lor a fost
Prof. dr. Gabriela-Violeta Bica (21
renovat” (http://www.opiniatimisoarei.ro/er
oii-rezistentei-anticomuniste-din-banat-cin septembrie 2017). „Banat. Cinstirea
stiti-de-ziua-timisoarei-la-padurea-verde-m luptătorilor anticomuniști la Teregova” (htt
onumentul-inchinat-lor-a-fost-renovat/02/0 p://ziarullumina.ro/cinstirea-luptatorilor-anti
8/2014). opiniatimisoarei.ro comunisti-la-teregova-126385.html).
(OpiniaTimisoarei). 2 august 2014. ziarullumina.ro (Ziarul Lumina). Accesat în
Accesat în 18 septembrie 2017.. 18 septembrie 2017..
„Reportaj Tulcea: Monument în memoria 198. ^ Claudia-Florentina Dobre 2011, pp. 25-45,
rezistenței anticomuniste din Stejaru” (http articol „Les vingt ans du postcommunisme
s://www.agerpres.ro/social/2014/09/22/rep roumain : L’espace public et les mémoires du
ortaj-tulcea-monument-in-memoria-reziste communisme”. .
ntei-anticomuniste-din-stejaru-12-15-04).
agerpres.ro (Agenția Națională de Presă
AGERPRES). 22 septembrie 2014.
Accesat în 18 septembrie 2017..
Părinte Vasile Rus (19 octombrie 2014).
„Mitropolitul Andrei va inaugura, în
Cimitirul Central din Bistrița, monumentul
închinat jertfei martirilor din Dealul Crucii”
(http://www.rasunetul.ro/mitropolitul-andrei
-va-inaugura-cimitirul-central-din-bistrita-m
onumentul-inchinat-jertfei). rasunetul.ro
(Răsunetul). Accesat în 18 septembrie
2017..
Cristina Cornilă (30 septembrie 2014). „S-
a inaugurat monumentul partizanilor” (htt
p://www.bunaziuafagaras.info/s-a-inaugura
t-monumentul-partizanilor/).
bunaziuafagaras.info (Bună Ziua
Făgăraș). Accesat în 18 septembrie 2017..
199. ^ Lavinia Stan, articole menționând lipsa de
reînnoire a clasei politice românești, precum
și impregnarea ei de vechile elite comuniste:
Lavinia Stan & Lucian Turcescu 2004,
pp. 12-24, articol "Intellectuals, and
academic integrity in Romania". .
Lavinia Stan 2006, pp. 383-408, articol
"The vanishing truth? Politics and memory 202. ^ pagină facebook a asociației (https://www.fa
in post-communist Europe". .
Lavinia Stan 2006, pp. 135-156, articol
"Lustration in Romania: The Story of a
Failure". .
Lavinia Stan 2009, pp. 1-13, articol "Truth
Commissions in Post-Communism: The
Overlooked Solution?". .
Lavinia Stan 2009, pp. 3-13, articol
"Alegerile parlamentare din 2008: vin
vechi în sticle noi". .
Lavinia Stan 2012, pp. 274-295, articol
"Witch-hunt or moral rebirth? Romanian
parliamentary debates on lustration". .
203. ^ Articol: „Vânătorul de securiști era prea
200. ^ Florian Banu 2006, pp. 299-314, articol
„Mișcarea de rezistență armată anticomunistă
din România - între negare și hiperbolizare”. și
Georges Diener 2001, p. 137, articol
„Résistance populaire et maquis en Roumanie
(1945-1965)”. .
201. ^ Legea nr. 29/2000 referitoare la medaliile
comemorative românești. Capitolul II, Sisteme
de decorare, articol 6: Instaurarea Crucii
comemorative a Rezistenței anticomuniste, p.
154 - (legătură către textul legii, în versiune
completă, pe site-ul Administrației
prezidențială) (http://canord.presidency.ro/Lg.
29_2000_rep..pdf).
cebook.com/pages/Asociatia-Pentru-Memoria
-Victimelor-Comunismului/121562431346237)
și (siteul internet) (http://www.condamnareaco
munismului.ro/). CICCR acționează pentru a
identifica actele de violare a drepturilor omului
în România comunistă, încurajează politicile
instituționale având ca obiectiv o condamnare
veritabilă a violărilor drepturilor omului și a
crimelor comise în numele regimului comunist
în România și susține toate inițiativele
legislative, procedurile judiciare și cercetarile
științifice care au ca scop condamnarea
penală și morală a acestor crime și abuzuri.
curios”, publicat în ziarul Le Monde din
3/05/2010 - (articol complet) (http://www.lemo
nde.fr/europe/articol/2010/03/05/le-chasseur-d
e-la-securitate-etait-trop-curieux_1314847_32
14.html).

Articole conexe
Revolta de la Brașov
Revoluția Română din 1989
Frații pădurii (Rezistența anticomunistă în statele baltice)
Armata Insurecțională Ucraineană (Rezistența anticomunistă în Ucraina)
Lucrări despre rezistența armată anticomunistă din România
Istoria României
Lovitura de stat de la 23 august 1944
Republica Socialistă România
Războiul Rece
Blocul răsăritean
Anticomunism

Legături externe
 Ordonanță de Urgență privind decorația Crucea Comemorativă a Rezistenței Anticomuniste (htt
p://canord.presidency.ro/OUG.103_2000.pdf) - Înființarea Crucii Comemorative a Rezistenței
Anticomuniste, prin ordonanță de urgență a Guvernului României din 29 iunie 2000.
Comisia Prezidențială Pentru Analiza Dictaturii Comuniste Din România / Raport Final, 2006 (http
s://archive.org/details/ComisiaPrezidentialaPentruAnalizaDictaturiiComunisteDinRomania-Raport)
- Raport final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, 2006,
Președinte al Comisiei: Vladimir Tismăneanu.
Communistcrimes.org (http://www.communistcrimes.org/en/Database/Romania/Historical-Overvie
w) - Site-ul internet estonian dedicat crimelor comunismului, pagina despre România.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rezistența_anticomunistă_din_România&oldid=14235942

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 19 iunie 2021, ora 23:55.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și clauze
suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.